Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

1. FACTORI CARE CRESC PREVALENŢA

- Durata mare a bolii

- Prelungirea duratei de viaţă a pacientului în absenţa tratamentului

- Creşterea nr. cazuri noi (Incidenţei)

- Migrarea din afară a cazurilor

- Migarea în afară a sănătoşilor

- Migrarea din afară a susceptibililor

- Îmbunătăţirea diagnosticării (raportarea mai bună)

2. FACTORI CARE SCAD PREVALENŢA

- Durata scurtă a bolii

- Gravitatea bolii

- Scăderea nr. cazuri noi (Incidenţei)

- Migrarea din afară a sănătoşilor

- Migrarea în afară a susceptibililor

- Migrarea în afară a cazurilor

- Îmbunătăţirea ratei de vindecare a cazurilor

1
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

3. RISCUL - DEFINIŢIE, FORMULĂ

Riscul relativ reprezintă raportul dintre riscul de boală la persoanele expuse comparativ cu riscul la cele
neexpuse.

Adesea este folosită ca o măsură a asocierii dintre incidenţa unei anumite boli (sau eveniment al stării de
sănătate) şi expunerea la un anumit factor de interes.

Riscul atribuibil reprezintă diferenţa absoluta dintre doua riscuri.

RA = R1 - R0

R1 = Riscul la expuşi

R2 = Riscul la neexpuşi

2
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

Riscul atribuibil procentual la expuşi – RA% expuşi = diferenţa riscurilor exprimata procentual la expuşi.

Studii corelaţionale (ecologice)

Utilizează date despre populaţia în întregime pentru a compara frecvenţa unei boli între grupuri diferite existente
în aceeaşi perioadă de timp (studii ecologice transversale) sau, se compară aceeaşi populaţie la momente diferite
de timp (studii ecologice longitudinale), în relaţie cu diferiţi factori de interes (vârstă, calendar, utilizarea de servicii
medicale, consumul unor tipuri de alimente, utilizarea unor produse, etc.).

Măsurarea asocierii se face prin coeficientul de corelaţie, r, care cuantifică existenţa unei relaţi liniare între
expunere şi boală, respectiv dacă pentru modificări în nivelul de expunere, frecvenţa bolii scade sau creşte
proporţional. Coeficientul de corelaţie poate să ia valori între +1 şi –1, funcţie de forţa de asociere şi de variaţia în
sens pozitiv a lui x care pote să determine o modificare pozitivă sau negativă a lui y.

3
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

4. CE SEMNIFICA VALOAREA DE -1 A COEFICIENTULUI DE CORELATIE r IN STUDIILE CORELATIONALE?

Corelatie negativa perfecta.

5. CE SEMNIFICA VALOAREA DE +1 A COEFICIENTULUI DE CORELATIE r IN STUDIILE CORELATIONALE?

Corelatie pozitiva perfecta.

6. CE SEMNIFICA VALOAREA 0 A COEFICIENTULUI DE CORELATIE r IN STUDIILE CORELATIONALE?

Lipsa legaturii intre cele doua variabile.

7. AVANTAJELE STUDIILOR TRANSVERSALE.

Sunt studiile epidemiologice descriptive, în care expunerea şi boala sunt evaluate simultan la indivizii dintr-o
populaţie bine definită. Studiul poate să se desfăşoare pe o perioadă de timp specifică, cum ar fi un an
calendaristic sau la un moment fixat în cursul unor evenimente particulare şi variabile în timp de la o persoană la
alta, cum sunt examenul clinic la angajare, intrarea la colegiu sau facultate, căsătorie, naştere, obţinerea
carnetului de conducere auto, pensionare etc.

Datele din studiile transversale se folosesc pentru a evalua prevalenţa unor boli acute sau cronice, distribuţia unor
măsurători ca greutatea, înălţimea, nivelul colesterolului, acuitatea vizuală, impactul unor evenimete de sănătate
măsurat prin zile de spitalizare, zile pierdute de la serviciu, frecvenţa vizitelor la medic sau la dentist, acoperirea
asigurărilor de sănătate etc. Astfel de date pot fi utilizate de adminstratorii din sănătatea publică în evaluarea stării
de sănătate şi a necesităţilor în servicii de sănătate a unei populaţii.

AVANTAJE
 relativ simplu de realizat,
 rapide,
 ieftine
 utile pentru evaluarea caracteristicilor unei populaţii definite.

Utilitate - Acestea se utilizează ca primă etapă în investigarea unei izbucniri epidemice de cauză necunoscută,
conturând implicarea unei posibile asocieri, ceea ce va permite identificarea factorului (factorilor) care a dus la
acea manifestare amplă la nivel populaţional.

DEZAVANTAJELE

 utilizarea prevalenţei, care reflectă doar ceea ce a fost găsit la momentul sau intervalul analizat şi faptul că
ele
 nu pot să determine dacă expunerea precede dezvoltatea bolii sau dacă aceasta este un rezultat al bolii.

Prin faptul că în studiile transversale sunt incluse preponderent cazurile prevalente şi nu cele incidente, rezultatele
acestora vor reflecta atât determinanţii care favorizează supravieţuirea cât şi cei etiologici.

De exemplu dacă se face un studiu transversal la un moment dat şi se găseşte o prevalenţă scăzută a unei
afecţiuni indiferent de statusul socio-economic, acesta va reflecta situaţia din momentul respectiv, pe când în
realitate pentru subgrupul populaţional cu standard socio-economic scăzut atât incidenţa cât şi mortalitatea sunt
mai crescute decât în subgrupul cu status socio-economic crescut.

4
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

Figura 2: Modificarea prevalenţei unei bolii într-un studiu transversal prin migrarea pacienţilor din grupul expus
către cel neexpus

Un alt fenomen care poate să apară în cazul studiilor transversale efectuate în grupuri cu expunere diferită la un
anumit factor este MIGRAREA CĂTRE GRUPUL NEEXPUS în special a celor care au dezvoltat o îmbolnăvire.
Migrarea este consecinţa presupunerii că boala a fost indusă de expunere sau evitării oricărei expuneri la pacienţii
cu boala respectivă. Efectul asupra studiului transversal efectuat la un moment dat, poate să fie de prevalenţă
aparent mult mai mare în grupul celor care nu au fost şi nu sunt expuşi la factorul respectiv (Fig.2).

Uneori, în situaţia în care expunerea la un factor de risc nu variază în timp (are aceleaşi valori cu cele din momentul
debutului bolii), studiile transversale, datorită avantajelor sale (uşor de realizat, ieftine), pot să fie utilizate
pentru evaluarea asocierii între expunere şi o boală. Eşantionul este constituit din subiecţi prezenţi în momentul
efectuării studiului iar starea de sănătate şi expunerea vor putea fi măsurate în momentul respectiv. Metoda de
analiză a datelor este asemănătoare cu a studiilor analitice, însă interpretarea trebuie să se facă cu mai multă
prudenţă ţinând cont de relaţia temporară expunere-dezvoltarea bolii.

5
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

8. DEFINITIA STUDIILOR DE COHORTA.TIPURI DE STUDII DE COHORTA.

Studiile de cohortă sunt studiile analitice în care se compară subgrupurile unei populaţii bine definite (cohortă),
de persoane expuse la un determinant şi respectiv de persoane neexpuse la acel determinant pentru a evalua
probabilitatea de apariţie a unei boli sau alte evenimente de sănătate.

În cadrul acestor studii se analizează, în general, un singur factor de risc (o singură expunere) dar se poate studia
incidenţa mai multor boli care apar.

Există două tipuri de studii de cohortă: prospectivă şi retrospectivă, în funcţie de relaţia temporară între
începerea studiului şi apariţia bolii.

În studiul de cohortă PROSPECTIVĂ, cohorta este constituită în momentul prezent (data calendaristică a începerii
studiului) şi supravegheată în viitor pentru stabilirea momentului debutului unui fenomen de sănătate.

Studiul de cohortă RETROSPECTIVĂ (istorică) identifică cohorta în trecut pe baza înregistrărilor existente şi
supravegherea se face spre momentul prezent (data calendaristică la care se face studiul).

Figura 3: Constituirea studiilor caz–martor, cohortă prospectivă şi cohortă retrospectivă după relaţia: începerea
studiului - expunere – dezvoltarea efectului

Datorită costului mult mai redus şi a timpului de realizare mai rapidă a studiului de cohortă retrospectivă faţă de
cel prospectiv, aceste două tipuri de studii de cohortă pot să fie combinate sub forma studiului de cohortă mixt.
În design-ul mixt este importantă asigurarea obţinerii de informaţii comparabile cu cele prospective.

6
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

În cadrul unui studiu de cohortă se poate efectua un studiu caz-martor prin care lucrând cu un număr mult mai mic
de subiecţi faţă de toată cohorta, se pot obţine informaţii mai detaliate asupra expunerii şi a factorilor de
confuzie. Studiul caz-martor în cohortã va selecta numai subiecţi incluşi în studiul de cohortă, respectând
eşantionarea şi puterea statistică a studiului.

9. CARACTERISTICILE UNUI ESANTION EXTRAS DIN POPULATIE .

Prin esantionare putem demonstra orice. Esantionarea raspunde la intrebarea cum? si cati?.

Prin populatie intelegem toti membrii unei colectivitati specifice si careia ii este caracteristica o anumita lege
naturala, o anumita insusire, particularitate (ex: tineretul 18-25 ani, studentii).

Esantionarea: procedeul prin care este selectata o submultime a unei populatii astfel incat cunoscand anumite
caracteristici ale submultimii pot fi estimate caracteristicile corespondente pentru intreaga populatie.

Esantion: submultimea obtinuta in urma esantionarii. Esantionul este un subset, un extras, un numar de persoane
extras din acea populatie. Populatia este considerata infinita, practic nu putem studia un numar infinit de cazuri.

Caracteristica statistică

Trăsătura comună tuturor entităţilor unei populaţii statistice ce este supusă unei studiu statistic se numeşte
caracteristică statistică. Principala trasătură a unei caracteristici este variabilitatea. La realizarea studiilor
biostatistice pentru o populaţie statistică se pot folosi una sau mai multe caracteristici ale acesteia.

Exemple de caracteristici statistice:

- studiul statistic al hipertensiunii; populaţie statistică: mulţimea bolnavilor internaţi într-o secţie de cardiologie al
unui spital într-o perioadă de un an de zile; eşantion un număr de 100 de bolnavi obţinuţi prin metoda sistematică;
caracteristici statistice: valoarea tensiunii la internare, valoarea tensiunii la externare;

- studiul utilizării medicamentelor pentru tratarea hipertensiunii; populaţie statistică: locuitorii unui oraş ce
folosesc medicamente hipertensive cu vîrsta mai mare de 40 de ani; eşantion obţinut prin eşantionarea stratificată
(se selectează un număr 10 de farmacii reprezentative, se extrag aleator câte 100 clienţi pentru fiecare farmacie);
caracteristici statistice: 3 medicamente.

Variabile

Se numeşte variabilă statistică definită pe o populaţie sau eşantion mulţimea de valori pe care o caracteristică le ia
pentru fiecare individ sau entitate a populaţiei.

După natura lor variabilele statistice pot fi:

1. variabile cantitative atunci când sunt asociate caracteristicilor ce pot fi măsurate;

2. variabile calitative atunci când sunt asociate caracteristicilor ce nu pot fi măsurate.

7
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

La rândul lor variabilele cantitative pot fi:

- variabile continue atunci când caracteristicile măsurabile pot lua o infinitate de valori cuprinse într-un interval;

- variabile discontinue sau discrete atunci când caracteristicile măsurabile iau un număr finit de valori.

Variabilele calitative sunt nemăsurabile, fiind definite clase de valori pe care acestea le pot lua. Variabilele
calitative pot fi:

- variabile nominale atunci când clasele de valori nu pot fi ordonate;

- variabile ordinale atunci când clasele de valori pot fi ordonate;

- variabile dichotomiale atunci când clasele de valori au dooar două valori. Ele sunt un caz particular al variabilelor
nominale.

Exemple de variabile:

- variabile cantitative continue: înalţime, greutate, vârstă, nr. globule roşii;

- variabile cantitative discrete: nr. naşteri, nr. copii;

- variabile calitative nominale: culoarea ochilor, pigmentul pielii;

- variabile calitative ordonate: starea de sănătate (precară, bună, foarte bună);

- variabile calitative dichotomiale: sex (masculin/feminin); infestare cu virus (da/nu).

În practică, variabilele continue se pot transforma în variabile discontinue prin aproximarea la un set de valori, sau
în variabile calitative prin stabilirea unei clase de valori.

Aceste tipuri de transformări conduc întotdeauna la pierderi de informaţie. Transformarea inversă nu este posibilă.

Pentru unele studii biostatistice, există o categorie separată de variabile cantitative numite variabile de
supravieţuire. Aceste variabile sunt asociate unor caracteristici ce sunt luate în evidenţă de la includerea
subiectului în studiu până la apariţia unui eveniment predefinit (exemplu: deces, complicaţii, schimbarea
diagnosticului) diferit de evenimentul de finalizare a studiului.

8
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

10. SURSA PENTRU SELECTAREA POPULATIEI EXPUSE IN STUDIILE DE COHORTA .

Sursa pentru selectarea populaţiei expuse poate fi variată:

 pentru expunerile relativ comune, ca obiceiul de a fuma sau consumul de cafea, este suficient un număr
reprezentativ de subiecţi din populaţia generală;
 pentru expunerile rare ca cele legate de o profesie sau de un mediu se alege un grup specific: după ocupaţie,
cei care efectuează o anumită terapie, indivizii care locuiesc în zone suspectate a fi expuse la toxice sau
substanţe radioactive în urma experimentelor sau accidentelor industriale, subiecţii care au o anumită dietă
sau un anumit stil de viaţă etc.;
 alegerea după abilitatea de a facilita colectarea de date relevante cum sunt medicii, asistente, angajaţii cu
anumite profesii, o companie în întregime, membrii unor societăţi, studenţii, membrii unei anumite comunităţi
etc.

Selectarea grupului de comparaţie ţine cont de faptul că acesta trebuie să fie similar dar, neexpus.

Se poate pleca de la un eşantion (fig. nr. 4) care ulterior va fi împărţit în expuşi şi neexpuşi, grupul de comparaţie
fiind un grup “intern”. Pentru expunerile particulare, se utilizează un grup “extern” de comparaţie cum ar fi
populaţia generală din zona în care locuiesc cei cu expunerea particulară. În acest caz este posibil să apară
fenomenul de “muncitori sănătoși”, în populaţia generală, s-ar putea să fie mulţi subiecţi care nu sunt angajaţi
datorită faptului că prezintă diferite afecţiuni, pe când muncitorii sunt aleşi pe baza unei stări de sănătate bună.

O altă posibilitate este de a alege o cohortă similară de muncitori care nu sunt expuşi la factorul de interes.

Figura 4: Constituirea grupurilor de comparaţie în studiile de cohortă (a, b, c, d fiind notarea grupurilor utilizată în
completarea tabelului de contingenţă tip 2 x 2).

Informaţiile despre expunere pot să fie obţinute din înscrierile existente: medicale, de angajare, diferite
determinări (nivelul colesterolului), examen clinic, măsurători de mediu (dioxid de sulf, particule, sulfaţi, etc.).
Expunerea poate să se modifice pe perioada de supraveghere, de aceea este necesar ca aceasta s ă se reevalueze
periodic.

Sursa datelor pentru apariţia boli poate să fie reprezentată de certificatele de deces, înregistrările medicale,
direct de la participant sau se pot obţine în urma examinărilor periodice ale membrilor cohortei.

9
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

Supravegherea pentru toţi subiecţii participanţi, în studiile de cohortă prospective cât şi cele retrospective, se
desfăşoară din momentul expunerii spre dezvolarea bolii de interes, a decesului, recurenţă sau vindecare.

Pentru bolile cu perioadă de latenţă scurtă, de ordinul zilelor, săptămânilor (boli acute) sau al lunilor (malformaţii
congenitale) perioada de supraveghere este mai scurtă faţă de bolile cu perioadă de latenţă lungă (boli cardio-
vasculare, cancere) în care supravegherea trebuie să se desfăşoare pe perioade mult mai lungi, de ani de zile.

11. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE STUDIILOR DE COHORTA

Studiile de cohortă sunt avantajoase prin:

 valoarea particulară în expuneri rare

 pot evalua efectele multiple ale unei expuneri
 stabilesc exact relaţia temporară între expunere şi boală
 minimalizează erorile în stabilirea expunerii
 permit măsurarea directă a incidenţei la expuşi şi neexpuşi.

Dezavantajele studiilor de cohortă sunt:

o nu se pot aplica în studiul bolilor rare,

o studiile de cohortă prospective sunt extrem de costisitoare şi de durată
o cele retrospective necesită dispunerea de înregistrări adecvate
o validitatea poate să fie influenţată de subiecţii pierduţi din vedere şi necesită un număr mare de subiecţi.

12. DEFINITIA STUDIILOR CAZ-MARTOR.

Studiile caz-martor sau caz-control, sau retrospective (este denumirea anterioară considerată actual neadecvată).
Sunt studiile în care se compară frecvenţa unui determinant (expunere la un agent şi/sau caracteristici personale)
într-un grup de subiecţi care prezintă o anumită boală (cazuri) faţă de un alt grup de subiecţi care nu au boala
respectivă (martori) (fig. nr. 5).

Termenul de studiu retrospectiv nu este adecvat deoarece, studiile caz-martor pot să fie atât retrospective, când
în momentul începerii studiului toate cazurile au fost diagnosticate cât şi prospective, atunci când în studiu vor fi
incluse cazurile noi care apar în următoarea perioadă de timp după iniţierea studiului.

Se utilizează în special pentru investigarea cauzelor unor boli rare, cu perioada de latenţă lungă sau evaluarea
programelor screening. Pentru ca asocierea statistică între expunere şi boală să fie validă este esenţială
comparabilitatea cazurilor şi a martorilor. În comparabilitate sunt importante selectarea grupurilor de studiu şi
sursele de informaţie despre expunere şi boală.

Studiile caz–martor sunt studii relativ mai rapide şi mai puţin costisitoare faţă de alte studii analitice.

Aceste studii se utilizează în particular pentru evaluarea bolilor cu perioadă de latenţă lungă fiind optime pentru
evaluarea bolilor rare. Factorii etiologici care pot să fie evaluaţi pentru o singură boală sunt multipli

10
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

Figura 5: Constituirea grupurilor de comparaţie în studiul caz–martor (a, b, c, d este notarea grupurilor de
comparaţie, utilizată în completarea tabelului de contingenţă de tip 2 x 2).

13. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE STUDIILOR CAZ-MARTOR.

Avantaje

• sunt studii relativ mai rapide şi mai puţin costisitoare faţă de alte studii analitice.

• se utilizează în particular pentru evaluarea bolilor cu perioadă de latenţă lungă fiind optime pentru
evaluarea bolilor rare.

Dezavantaje

• nu poate calcula direct rata de incidenţă la indivizii expuşi şi neexpuşi,

• uneori relaţia temporară între expunere şi boală se stabileşte dificil şi în mod particular faţă de alte
studii analitice,

• pot să apară frecvent erori sistematice în special în selectarea martorilor

11
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

14. CE INSEAMNA UN TRIAL CLINIC RANDOMIZAT CONTROLAT DUBLU ORB?

Studiul (trialul) clinic

Obiectivele principale ale studiilor clinice sunt de măsurare a eficacităţii unei proceduri terapeutice, măsurare a
reacţiilor adverse şi a variaţiilor acestora în rândul pacienţilor cu diferite caracteristici. Aceste studii mai pot fi
utilizate pentru compararea costurilor diferitelor proceduri care au beneficii similare. Cele mai utilizate studii
experimentale sunt trialurile sau studiile clinice randomizate controlate, cu largă aplicabilitate în medicină pentru
evaluarea unor proceduri terapeutice, testarea tuturor produselor farmaceutice înainte de obţinerea licenţei şi
lansarea pe piaţă etc.

În administrarea tratamentului se va ţine cont de modalitatea de înregistrare a rezultatelor. Când efectele noului
tratament sunt interpretate subiectiv în sensul ameliorării, păstrării aceleaşi stări sau agravării, frecvenţa reacţiilor
adverse, etc., se utilizează procedura orb: SIMPLU ORB (când pacientul nu ştie dacă primeşte tratamentul activ sau
un placebo) sau DUBLU ORB (când nici medicul care administrează tratamentul nu ştie ce administrează,
tratamentul activ sau placebo).

Când efectul poate să fie înregistrat în mod obiectiv (modificări ale traseului ECG, modificareavolumelor
respiratorii, valorile glicemiei, diagnosticul negativ de deces, etc.) nu este necesară procedura orb. Situaţiile în care
este dificilă aplicarea acestei proceduri sunt cele de aplicare a unui regim foarte evident pentru pacient şi cel care
culege datele, ca de ex. schimbarea stilului de viaţă, renunţarea la fumat, exerciţii fizice, regim alimentar etc.

15. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE TRIALULUI CLINIC.

Avantaje
• Studiul clinic randomizat se consideră un “standard de aur” datorită capacităţii de a reduce la minim erorile
fiind studiul de referinţă cu care sunt comparate celelalte tipuri de studii.
• erorile sistematice sunt minimalizate prin randomizare, modul prospectiv de proiectare a studiului şi
procedura orb. Pot însă să apară erori sistematice în special prin pierderea de subiecţi pe parcursul
desfăşurării perioadei de supraveghere care uneori este lungă

Dezavantaje
• costul ridicat,
• considerentele etice,
• necesitatea participării voluntare fără ca subiectul să ştie la care grup aparţine
• complianţa uneori redusă a participanţilor
• unele erori sistematice sunt minimalizate prin randomizare, modul prospectiv de proiectare a studiului şi
procedura orb.
• pot însă să apară erori sistematice în special prin pierderea de subiecţi pe parcursul desfăşurării perioadei
de supraveghere care uneori este lungă

12
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

16. CARE SUNT CONSECINTELE UNUI REZULTAT FALS NEGATIV LA UN TEST SCREENING?

Screening-ul reprezintă o acţiune de profilaxie secundară care vizează identificarea prezumptivă a persoanelor
afectate de o problemă de sănătate latentă, necunoscută până în acel moment, prin efectuarea unui test, a unei
examinări sau a altor tehnici de investigaţie, care pot fi aplicate rapid, în masă (OMS).

Prin screening, populaţia asimptomatică testată este împărţită în două grupe:

 persoane care probabil sunt afectate de boală

 persoane probabil sănătoase.

Persoanele cu rezultat pozitiv la screening vor fi supuse testelor diagnostice, iar în cazul confirmării diagnosticului,
se va institui tratamentul adecvat.

Persoanele cu rezultat fals negativ nu sunt depistate; ---> constituie un DEZAVANTAJ al screening-ului

Rezultatele fals pozitive nu au consecinţe grave pe plan psihologic şi nu antrenează investigaţii diagnostice
costisitoare sau invazive.

Rezultatele fals pozitive au consecinţe traumatizante (ex. persoanele infectate cu HIV);

17. DEFINITI NOTIUNEA DE DEFICIENTA, INVALIDITATE, HANDICAP.

- deficienta = defect fizic sau psihic
- invaliditate = orice limitare sau lupta a capacitatii de a efectua-o in modul sau la nivelul considerat pentru om
- handicap = un dezavantaj pentru un anumit individ, rezultand dintr-o deficienta sau dintr-o invaliditate care
imiteaza sau impiedica realizarea unei functii normale

18. DEFINITIA INCIDENTEI.

 Frecvenţa apariţiei de noi cazuri sau evenimente într-o populaţie la risc pe o anumită perioadă de timp.
 Cuvântul NOI reprezintă elementul cheie în definiţia incidenţei.
 Sensul interpretării incidenţei unei boli necesită numărul de cazuri noi (numărătorul), populaţia la risc
(numitorul), perioada de timp şi locul în care caută aceasta.
 Reprezintă probabilitatea (riscul) ca un individ să facă o anumită boală pe parcursul unei anumite
perioade de timp

 Numărătorul provine din rândul populaţiei la risc de a face boala.

 Numitorul se poate modifica în timp, pe măsură ce noi persoane vor face boala.
 Numitorul poate să nu includă persoanele care sunt deja bolnave.

13
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

19. DEFINITIA MORTALITATII BRUTE SI INFANTILE.

Mortalitatea bruta măsoară proporţia tuturor deceselor care au loc la 1000 locuitori într-un anumit interval de
timp, de regulă, un an calendaristic:
Număr decese
⋅1000
Număr locuitori 1 iulie
Mortalitatea infantila este fenomenul demografic al deceselor copiilor sub un an înregistrate în populaţia
născuţilor vii dintr-o anumită regiune şi pentru un interval dat de timp, de regulă un an calendaristic.

Mortalitatea reflecta decesele inregistrate intr-o populatie.

MB - numar de decese intr-o anumita perioada raportat la marimea totala populatiei in acea perioada inmultit cu
10 la puterea n.

Acest indicator nu tine seama de influentele pe care le au varsta, sexul, rasa, starea socio-economica si alti factori
asupra mortalitatii. MB nu este cel mai adecvat indicator pentru comparatii intre diverse zone sau perioade, dar
este un indicator sintetic global.

Mortalitatea infantila (MI) reprezinta decesele inregistrate la copiii avand varsta de sub un an, raportat la totalul
nou-nascutilor vii, timp de un an, inmultit cu 1000. Se considera ca MI reflecta nivelul sanatatii unei colectivitati,
deoarece este extreme de sensibil la influentele calitatii asistentei medicale si la nivelul socio-economic de viata.

20. DEFINITIA MORBIDITATII

Morbiditatea reprezintă fenomenul de masă al îmbolnăvirilor apărute într-o populaţie definită, într-o anumită
perioadă de timp (în general un an), explica aspectele mortalitatii dintr-o populatie.

Scopul analizei morbidităţii este de a cunoaşte cât mai complet frecvenţa bolii în populaţie şi tendinţele de
evoluţie ale acesteia. Datele pentru analiza morbidităţii sunt, în general, mai greu de obţinut comparativ cu datele
pentru mortalitate sau natalitate.

Orice abatere obiectiva sau subiectiva de la o stare fiziologica de bine poate fi indicate sintetic prin termenul de
morbiditate, care este sinonim cu boala, imbolnavirea, starea morbid. Datele de morbiditate provin din evidentele
primare ale retelei medicale, din evidentele spitalicesti, ale serviciilor medicale de specialitate, etc.

14
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

21. CE INSEAMNA UN TRIAL CLINIC RANDOMIZAT SIMPLU ORB?

În administrarea tratamentului se va ţine cont de modalitatea de înregistrare a rezultatelor. Când efectele noului
tratament sunt interpretate subiectiv în sensul ameliorării, păstrării aceleaşi stări sau agravării, frecvenţa reacţiilor
adverse, etc., se utilizează procedura orb: SIMPLU ORB (când pacientul nu ştie dacă primeşte tratamentul activ sau
un placebo) sau DUBLU ORB (când nici medicul care administrează tratamentul nu ştie ce administrează,
tratamentul activ sau placebo).

În studiile clinice care compară două grupuri dintre care unul primeşte noul tratament, iar cel de al doilea, un
placebo, s-a evidenţiat faptul că există uneori tendinţa indivizilor de a prezenta efecte favorabile indifferent de
preparatul administrat: tratamentul activ rezultat al unui efect specific sau placebo, reflectând un efect nespecific.
Acest fenomen s-a denumit effect placebo. În evaluarea noului tratament este important să se poată stabilii
măsura în care efectul înregistrat este unul nespecific, datorat atenţiei medicale mai deosebite celor care au intrat
în studiu sau ideii preconcepute a participanţilor că efectul tratamentului este unul bun, ceea ce se poate realiza
numai prin studiile care utilizează un control placebo.

22. CARE ESTE SCHEMA DE EFECTUARE A STUDIILOR CAZ-MARTOR?

15
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

23. CARE ESTE SCHEMA DE EFECTUARE A STUDIILOR DE COHORTA?

Figura 3: Constituirea studiilor caz–martor, cohortă prospectivă şi cohortă retrospectivă după relaţia: începerea
studiului - expunere – dezvoltarea efectului

Figura 4: Constituirea grupurilor de comparaţie în studiile de cohortă (a, b, c, d fiind notarea grupurilor utilizată în
completarea tabelului de contingenţă tip 2 x 2).

16
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

24. CARE ESTE SCHEMA DE DESFASURARE A TRAILURILOR CLINICE?

1. FORMULAREA IPOTEZEI

2. ALEGEREA SUBIECŢILOR

 metoda de selecţie
 mărimea eşantionului
 stabilirea eşantionului

3. ALEGEREA GRUPURILOR DE COMPARARE

 grupuri de comparare după caracteristicile bolnavilor

 grupuri de comparare după alternativa de tratament

4. ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI

 administrarea non- aleatorie

 administrare randomizată

5. MODIFICĂRI SURVENITE ÎN TIMPUL STUDIULUI

6. ANALIZA REZULTATELOR

7. FINALITATEA STUDIULUI: deces; boală; invaliditate; disconfort; insatisfacţie

17
Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

18
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

25. CE VALORI SI CE SEMNIFICATIE ARE RISCUL RELATIV?

Vezi subiectul 3.

26. DEFINITIA TESTULUI SCREENING.

Vezi subiectul 16.

27. ENUMERATI 3 CRITERII OMS PE CARE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA BOLILE, PENTRU A PUTEA FI
SUPUSE SCREENINGULUI.

În 1968, Wilson şi Jungner au publicat criteriile pentru un program de screening în 10 puncte adoptat de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) privind condiţiile pe care boala ar trebui să le îndeplinească pentru a fi aptă
de screenig eficace:

1. Boala pentru care se efectuează screening trebuie să constituie o problemă importantă de sănătate
publică (boală gravă, prevalenţă ridicată).

2. Un tratament cu eficienţă demonstrată trebuie să poată fi administrat ubiecţilor la care s-a diagnosticat
boala.

3. Mijloacele potrivite de diagnostic şi tratament trebuie să fie disponibile.

4. Boala trebuie să fie decelabilă în timpul fazei de latenţă sau la debutul fazei clinice.

5. Trebuie să existe un test sau o examinare eficientă disponibilă.

6. Testul utilizat trebuie să fie acceptabil pentru populaţie.

7. Istoria naturală a bolii trebuie cunoscută, în special evoluţia de la faza delatenţă la faza simptomatică.

8. Alegerea subiecţilor care vor primi un tratament trebuie să corespundă unor criterii prestabilite.

9. Costul testării screening pentru decelarea cazurilor (incluzând diagnosticul şi tratamentul bolnavilor
descoperiţi) nu trebuie să fie disproporţionat în raport cu costul global al îngrijirilor medicale impuse de
boala depistată tardiv.

10. Este necesară asigurarea continuităţii acţiunilor de decelare a cazurilor prin testul screening, fără a
considera testarea ca o operaţie executată o dată pentru totdeauna

28. DEFINITIA EPIDEMIEI

Procesul epidemiologic = totalitatea factorilor, fenomenelor, mecanismelor biologice, naturale si sociale, care
concura la aparitia, extinderea si evolutia particulara a unei stari morbide (de boala) la nivelul populatiei

Epidemia reprezintă extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de
persoane dintr-o localitate, regiune etc. (Sinonim: molimă).

Atunci când o epidemie se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând într-un timp relativ scurt toată
populația dintr-o țară, din mai multe țări sau chiar din continente întregi, aceasta poartă demumirea de pandemie.

19
 Subiecte practic – APSS, UMFCV – by Voinea Dragoș

Se accepta ca epidemie aparitia intr-o populatie a unei boli, a unui anumit comportament cu implicatii sanitare
sau a altor evenimente legate de starea de sanatate, in numar mult mai mare decat era asteptat sa apara.

Mai exact, este vorba despre o epidemie daca incidenta evenimentului sanitar in cauza creste de cel putin zece ori,
sau daca reprezinta peste 50% din totalul imbonavirilor de acelasi fel, iar tendinta de evolutie este intensive si
extensive. Pentru entitatile cu incubatie precizata, comparatia trebuie sa se faca pentru perioade ce depasesc de
peste patru ori durata incubatieie maxime. Epidemiile de boli infectioase apar cand receptivitatea colectiva este
mai mare de 80% si transmiterea agentului etiologic este neinfluentata din cauza nerespectarii unor masuri
antiepidemice precizate si disponibile.

29. DEFINITI NOTIUNILE DE BOALA ÎN FAZA DE ELIMINARE; BOALA ERADICATA.EX

Boală în faza de eliminare = boală care încă există, însă au fost găsite și aplicate metode înlăturare a acesteia, fiind
în plin proces de eradicare.

Boala eradicată = boală care a existat in trecut și care acum nu mai există deoarece au fost găsite și aplicate
metode de înlăturare completă a acesteia la nivel global.

Exemple: ciuma, gripa spaniola, variola

30. VALOAREA PREDICTIVA POZITIVA SI NEGATIVA A TESTULUI SCREENING. DEFINITII

Valoarea predictivă estimează care este probabilitatea ca persoana în cauză să fie bolnavă (sau sănătoasă).

Valoarea predictivă pozitivă (VPP) reprezintă probabilitatea prezenţei bolii la test screening pozitiv.

Valoarea predictivă negativă (VPN) reprezintă probabilitatea absenţei bolii la test screening negativ.

31. CARE SUNT CONSECINŢELE UNUI REZULTAT FALS POZITIV LA UN TEST SCREENING.

Specificitatea reprezintă proporţia persoanelor sănătoase cu test negativ din totalul persoanelor sănătoase
testate.

Cu cât un test are Spe mai mare, cu atât are mai puţine rezultate fals pozitive.

Rezultatele fals pozitive nu au consecinţe grave pe plan psihologic şi nu antrenează investigaţii diagnostice
costisitoare sau invazive.

Testele screening pentru depistarea cancerului pot avea rezultate fals pozitive, chiar si atunci cand de fapt
persoana nu are cancer.

Un rezultat fals pozitiv la testele screening (rezultatul este pozitiv pentru cancer dar persoana respectiva nu are
cancer) poate determina ingrijorarea persoanei si de obicei este urmat de investigatii suplimentare (ca de exemplu
biopsie) care, de asemenea, sunt insotite de riscuri.

De cele mai multe ori persoanele care primesc un rezultat pozitiv la testele screening nu au de fapt cancer.
Cel mai frecvent rezultatele fals pozitive se intalnesc la femeile tinere, la femeile care au efectuat in trecut biopsie
de san, la femeile care au in familie rude cu cancer de san si la femeile care iau preparate pe baza de hormoni, ca
de exemplu estrogen si progesteron. Sansele de aparitie a rezultatelor fals pozitive depind in mare masura si de
indemanarea medicului care efectueaza testele screening.

20