Tipuri de studii epidemiologice utilizate in studiul cauzalității

Studiile analitice sunt investigați prin care se testează ipoteze cauzale specifice, scopul lor find să
identifice cauzele sau determinanții îmbolnăvirilor cu o acuratețe mult mai mare decât a studiilor descriptive.
Rezultatele acestor studii sugerează dacă boala respectivă poate fi prevenită sau controlată. Există două tipuri
principale de studii analitice: caz-martor şi de cohortă.
Studiile caz -martor sunt adesea folosite ca primă investigație făcută pentru a verifica o teorie cauzală
sau în studiul bolilor rare, al bolilor cu perioadă de incubație lungă sau în evaluarea programelor screening.
Ancheta se desfăşoară retrospectiv (informațile legate de expunerea la un factor de risc sunt culese din trecut).
Subiecții sunt selecționați pe baza prezenței sau absenței bolii în studiu (cazuri - respectiv martori) și nu funcție de
starea de expus sau neexpus la factorul cauzal ipotetic. Este esențial ca acele două grupuri să aibă caracteristici
similare (de exemplu vâtsta, sex, status economico-social etc.). In mod ideal, în studiile de acest tip se folosesc
cazurile noi (incidente). Sunt studii rapide, relativ ieftine, uşor de executat şi capabile să investigheze implicarea
mai multor factori de risc.
Studiile de cohortă (de follow-up, de urmărire, de incidentă) oferă cele mai bune informații legate de
cauzalitatea bolilor. Constituie cea mai bună metodă de măsurare a riscului de apariție a unei boli. Metodologia
efectuării lor este următoarea: un grup de subiecți fără o boală sau handicap cunoscut, având cel puțin o
determinantă comună (cohortă), este subîmpărțit funcție de expunerea la un factor de risc. Ambele loturi sunt
urmărite apoi în timp (prospectiv), semnalându-se eventuala apariție a bolii. Pot fi studii retrospective, dar mai
ales prospective. Clasificarea inițială în expuşi - neexpuşi şi lipsa ințială a bolii permit un control mai bun al
erorilor, conferind acestui tip de studii o validitate foarte bună. În plus, realizarea efectelor multiple ale unui factor
de risc și importanța perioadei de timp dintre expunere şi apariția bolii pot fi evaluate cu o mare acuratețe.
Sunt studii foarte laborioase, au o durată lungă de desfăşurare dependentă de perioada de
latență/incubație specifică agentului cauzal în cauză și sunt extrenm de costisitoare din cauza duratei. Sunt foarte
potrivite pentru a studia efectele tardive sau cronice ale unor agenți cauzali. Nu pot fi aplicate în studiul bolilor
rare. De asemenca, dacă se porneşte de la o populație de referință inițială numeroasă, metodele de egantionaj
trebuie să fie riguros aplicate (surse de eroare)
Studiile observaționale permit studierea unor evenimente sau fenomene de sănătate lăsându-le să îşi
umeze cursul firesc, natural, fără intervenție din partea cercetătorului. Acest tip de studii se limitează la măsurarea
rezultatelor. Sunt de patru tipuri: studii corelaționale, transversale, caz - martor și de cohortă.
Studiile epidemiologice corelaționale (ecologice) cercetează starea de sănătate a unei populații sau a
unor grupuri de persoane și permit stabilirea de corelații comparând diferite populații în acelaşi timp sau aceeaşi
populație în momente diferite. Sunt ieftine, tentante, atractive, relativ uşor de efectuat. Au validitate modestă şi
pot fi dificil de interpretat datorită câtorva lipsuri:corelația cauzală (expunere la factorul de risc - apariția
îmbolnăvirii) nu este studiată la nivel individual, ci este posibilă doar populațional, unitatea de studiu find
populația (sursă de eroare sistematică); dacă expunerea se face la mai mulți factori de risc, ponderea lor în apariția
bolii nu poate fi evaluată corect (sursă de confuzie); datele sunt preluate din surse diferite (comerciale,
medicale) cu disponibilitate şi exactitate variabilă. Chiar dacă sunt utile pentru obținerea unor rezultate
preliminare, studiile ecologice trebuie umate de altele mai valide, de tip cohortă sau caz - martor.
Studiile epidemiologice transaversale (cross secțional, de prevalențä) sunt fie descriptive, fie
observaționale. Ele măsoară prevalenta unei boli într-o populațıe bine definită. Realizează o secțiune în
morbiditatea sau în mortalitatea unei populații la un moment dat (“fotografia" momentului) și măsoară
concomitent expunerea la factorul de risc și efectul. Sunt relativ simplu de realizat, rapide și ieftine, se pot folosi
ca primă etapă de investigație cu ocazia unei izbucniri epidemice de cauză necunoscută, măsurând implicarea
diferiților factori de risc potențiali. Dezavantajele acestui tip de studiu sunt legate de dificultatea verificări în timp
a ipotezei cauzale şi a faptului că se lucrează doar cu prevalența cazurilor.