IGIENA AERULUI

Intelisul gazons al pamintului care poarta denumirea de atmosfera se divide in 3 zone

distinse, atit sub aspectul compozitiei chimice, cit si al proprietatilor fizice si anume: homosfera,
heterosfera si exosfera.
Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen si azot in proportie de 1: 4, in realitate
insa este un amestec de gaze, format din azot(78- 79%), oxygen(20-21%) bioxid de
carbon( aprox. 0,03-0,04%) si alte gaze: argon, xenon, neon, krypton, radon, toron si ozon. La
acestea se adauga vapori de apa, pulberi, pollen, bacterii, fungi in cantitati variabile.
Azotul, element cu reactivitate chimica foarte redusa, poate influenta sanatatea numai ca
urmare a cresterii presiunii aerului inspirit. Aer cu presiune mult crescuta respire numai
persoanele care coboara sub apa si respira aer la presiunea corespunzatoare adincimii la care
lucreaza.
Cresteri importante ale presiunii, cum avem in cazul scafandrilor sau a muncitorilor
chesonieri, pot determina doua sindroame: sindromul de compresiune sau narcoza hiperbara,
legat de saturarea in azot a tesutului nervos si sindromul de decompresiune. Narcoza hiperbara
sau betia adincurilor, evolueaza in 2 faze: de excitatie si de inhibitie.
In faza de excitatie apar o serie de simptome ca euforie, hiperreflectivitate, neliste, agitatie, iar
in cea de inhibitie: adinamie, somnolenta, bradicardie, bradipnee, hiporeflectivitate pina la somn
si moarte.
Sindromul de decompresiune poate aparea la revenirea la suprafata. Oxigenul este
indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatia presiunii sale partiale se rasfringe puternic si
rapid asupra sanatatii. Scaderea presiunii partiale a oxigenului se datoreste scaderii
concentratiei sau scaderii presiunii atmosferice.
Scaderea concentratiei oxigenului este bine tolerata pina la 16- 17 % cind se apropie de
concentratia din aerul alveolar. Sub aceasta concentratie intra in functie mecanismele clasice de
compensare( cresterea debitului cardiac predominant prin tahicardie, a volumului ventilatiei
pulmonare si a numarului de hematii din singele periferic), scaderea in continuare a
concentratiei de oxygen depaseste capacitatea de decompesare fiziologica, apare hipoxie cu
manifestari initial cerebrale( euforie, tulburari senzoriale, tulburari de coordonare neuro- motorie
si de orientare temporo- spatiala), urmata de dezechilibrului acido- bazic prin hiperventilatiei,
respiratie Cheyne-Stokes,convulsii si moarte.
Prin poluarea aerului se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care, in functie de
concentratie si/ sau timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza discomfort sau
alterneaza mediul.
Clasificarea cea mai folosita tine cont de starea de agregare a poluantilor(si nu de natura
chimica), avind un pregnant character operational atit pentru estimarea concentratiilor, cit si a
efectelor produse.
Aceasta clasificare stabileste 2 categorii de poluanti:
- suspensiile din aer care cuprind poluantii dispersati in aer sub forma de substante in
stare de agregare lichida sau solida;
- gazelle si vaporii poluanti, aflati in amestec in aer sub forma de dispersie
moleculara( gazoasa).
SUSPENSIILE DIN AER SAU AEROSOLII
Reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide cu
dimensiuni cuprinse intre 100-0,001 µm;
Aerosolii se impart in trei categorii si anume:
- aerosolii cu dimensiuni mai mari de 10µm, care sedimenteaza in aer imobil cu viteza
uniform accelerata, conform legii gravitatiei si care nu difuzeaza ;
 - aerosolii cu dimensiuni intre 10-0,1µm, care sedimenteaza in aer imobil, cu viteza
uniforma, conform legii lui Stokes si difuzeaza putin in aer imobil ;
- aerosolii cu dimensiune intre 0,1-0,001µm care in aer imobil nu sedimenteaza deoarece
impulsul pe care il primesc de la ciocnirea cu moleculele de aer intrece forta de
gravitatie. Aceste particule fiind animate de miscari browniene.
Actiunea particulelor in suspensie asupra organismului uman. Agresivitatea suspensiilor
depinde de 3 elemente caracteristice :
- concentratia in admosfera este principalul element definitor al actiunii nocive ; cu cit
concentratia este mai mare, riscul pentru sanatate este mai crescut ;
- dimensiunea particulelor in suspensie determina nivelul pina la care patrund in
aparatul respirator si proportia in care se retin in plamin ;
- natura chimica a substantei din care sint alcatuite suspensiile determina tipul de efect
nociv. Din acest punct de vedere distingem :
 actiunea toxica specifica este realizata de pulberi
 actiunea alergica provocata de alergeni din atmosfera
 actiunea fotodinamica este produsa de pulberi fotosensibilizante ca antracenul,
acridina, smoala, parafina ;
 actiunea cancerigena se datoreste inhalarii unor pulberi anorganice(As, Cr, Ni, azbest)
sau organice.
 actiunea infectata. Pulberile pot vehicula si o serie de germeni patogeni, rezultati fie din
germenii eliminati de oameni si care ajung sa adere pe particule de praf, fie in conditii
de productie unde rezulta din prelucrarea unor produse animale contaminate ;
 actiunea iritanta.
 Actiunea fibrozanta sau pneumoconiogena.

GAZELE SI VAPORII POLUANTI

Gazele si vaporii poluanti patrund in organism predominant pe cale respiratorie, cea

cutanata si digestiva fiind secundara.Se disting in mod clasic gaze cu actiune asfixianta, care au
drept efect toxic hipoxia sau anoxia(de ex. : oxidul de carbon), gaze cu actiune narcotica si gaze
cu actiune sistemica, toxicitatea acestora manifestindu-se selectiv asupra anumitor organe sau
sisteme.
Sursele de poluare a atmosferei se pot clasifica in surse naturale si surse artificiale sau
antropogene. Sursele naturale (reprezentate de eruptiile vulcanice, descompuneri naturale ale
materialului organic, erodarea solului, pulberile de meteoriti) reprezinta numai exceptional un
risc important de sanatate. Sursele principale de poluare a aerului sint reprezentate de sursele
antropogene, dintre acestea cele mai importante fiind procesele de combustie, transporturile si
procesele industriale diverse(siderurgia, metalurgia neferoasa, industria chimica).
Produsii eliminati in atmosfera de diversele surse de poluare sufera o serie de procese care
au drept rezultat, in general, o reducere treptata a concentratiei lor, pina la disparitia lor
completa din aer.
Factorii care conditioneaza o putere mai mare de autopurificare a aerului sint : factorii
meteorologici, factorii topografici, vegetatia, suprafetele de apa si elementele urbanistice.
ACTIUNEA DIRECTA A POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII
In cadrul acestei actiuni se disting efectele acute (dupa expuneri de scurta durata), efectele
cronice(dupa expuneri de lunga durata) si efectele tardive.
In prima categorie sint cuprinsi toxici cumulativi(Pb,Cd, Hg) care se depun in diferite tesuturi
sau organe si care – depasind pragul de toleranta al organismului uman – provoaca aparitia
fenomenelor toxice. In a doua categorie se gasesc poluanti care duc in timp la modificari intial
functionale reversibile ulterior morfologice si partial ireversibile cu aparitia de
imbolnaviri(poluanti iritanti).
Din punctul de vedere al efectului direct, agentii poluanti pot fi clasificati in urmatoarele
grupe :
- poluanti iritanti ;
- poluanti asfixianti ;
- poluanti cancerigeni ;
- poluanti fibrozanti ;
- poluanti alergizanti.

Poluanti iritanti
Acesti poluanti sint reprezentati de gaze iritante( SO2,NO2, CL2,NH3, substante
oxidante) si suspensii. Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator, putind
produce la concentratii ridicate, intoxicatii acute accidentale cu leziuni grave ale mucoasei
oculare si a cailor respiratorii sau a membranei alveolo- capilare.
Efectele care apar dupa expuneri de scurta durata(acute) sint datorate concentratiilor
relativ ridicate de poluanti si pot provoca :
- intoxicatii acute
- cresterea semnificativa a mortalitatii si morbiditatii
- agravarea bronsei cronice. 
Efectele cronice sau dupa expuneri de lunga durata apar la niveluri moderate de poluare
iritativa, caracterizindu-se prin rolul pe care il joaca in etiologia bronhopneumopatiilor cronice
nespecifice si a influentei asupra fregventei si gravitatii infectiilor respiratorii acute.
In cadrul acestei notiuni se grupeaza bronsita cronica, emfizemul pulmonar si astmul
bronsic, boli in care poluarea iritanta a aerului joaca un rol important.

Poluantii asfixianti cuprind acele substante al caror efect patogen predominant il

reprezinta hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, trasportului sau utilizarii oxigenului in
procesele metabolice(CO,CO2,H2S, acid cianhidric si cianuri).Dintre acestea cel mai raspindit
poluant atmosferic este CO, in timp ce hidrogenul sulfurat sau cianurile sint legate de procese
industriale, constituind riscuri importante pentru sanatate numai in conditii accidentale, iar CO2
atinge doar exceptional concentratii toxice.
Efectele acute sint legate de tulburari produse de hipoxie sau anorexie si depind de
procentul de COHb format.
Efectele cronice. Se descrie o intoxicatie cronica la persoane expuse timp indelungat la
concentratii

Poluantii toxici specifici reprezinta agentii poluanti a caror actiune se exercita asupra
diferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantei in cauza .
sunt foarte numerosi provenind in special din procesele industriale si de la mijloacele de
transport.
Plumbul este un poluant ubicuitar provenind, in aer, din industria de extragere si
prelucrare a Pb. si a compusilor de plumb precum si din gazele de esapament ale
autovehiculelor care folosesc benzina cu adaos de tetraetil sau tetrametil de Pb. ca antidetonant.
O data patruns in organism , Pb. ingerat se absoarbe doar in proportie de 5-10%, in timp ce pb.
inhalat se absoarbe in proportie de 30-50 %. Patruns in circulatie ,pb. se gaseste in cantitati
mici in plasma, cea mai mare parte fiind fixata in hematii. Pg. Se depoziteaza in indeosebi in
oase – mai ales in oasele lungi.
 Fluorul reprezinta de asemenea un poluant cu mare stabilitate in mediu si capacitate de
cumulare in organismul uman. Efectul este pe de o parte iritant prin vaporii sau particulele
inhalate si sistemic prin natura toxica a fluorului.
Mercurul si cadmiul sunt de asemenea poluanti atmosferici de origine in special
industriala . Cadmiul se cumuleaza in organismul uman in special in cortexul renal si in oase.
Inncarcarile excesive favorizeaza ateroscleroza si HTA.
Poluantii fibrozanti cuprind un grup de substante care patrunse in plaman determina
reactie fibroasa prin mecanisme complexe ,specifice fiecarei substante. Cele frecvente modificari
fibroase s-au observat in zone in care suspensiile poluante au un continut ridicat de SiO2 sau
oxizi de fier.
Poluantii cancerigeni – printre cancerigenii organici pe primul loc se gasesc
hidrocarburile aromatice , indeosebi benzo-a- pirenul, considerat a contribui la aparitia
cancerului pulmonar. Printre cancerigenii organici mai mentionam aminele aromatice ,
indeosebi α-naftilamina, responsabila de aparitia cancerului vezical , produsii fiind eliminati in
special de industria de coloranti de anilina.
Un cancerigen organic este si clorura de vinilcare poate produce –dupa un numar mare de ani
de la expunere –angiosarcom hepatic.
Intre cancerigenii anorganici mentionam As, Cr hexavalent , Ni si in oarecare masura Cd-
substante provenite in special din poluari industriale.
Un aspect particular il prezinta efectul cancerigen al azbestului . Expunerea la azbest poate
provoca –pe linga pneumoconioza caracteristica – si aparitia de placi pleurale si peritoneale care
degenereaza aparind o forma caracteristica de cancer a seroaselor- mezoteliomul pleural sau
peritoneal .
Poluantii alergizanti sunt responsabili de cresterea frecventei bolilor alergice , si in
mod deosebit a alergenilor respiratori .Principalii factori alergizanti din atmosfera sunt
reprezentati de produsi naturali ca polenul , fungii sau produsi volatili rezultati din anumite
vegetale.

Prevenirea si combaterea poluarii aerului

Criteriile de calitate a aerului urmaresc evitarea poluarii, deci limitarea concentratiilor din
atmosfera sub pragul la care produc alterarea sanatarii (imediata ,de lunga durata,
tardiva),genereaza disconfort sau altereaza mediul.
In ceea ce priveste modul de exprimare a concentratiilor maxime admise , in mod obisnuit
acesta se face in mg/m³ de aer in zona de respiratie a omului.
Masurile medicale cuprind si cunoasterea exacta a impactului cu sanatatea al poluarii aerului –
prin supravegherea epidemiologica- precum si realizarea ocrotirii sanatatii in mod diferentiat al
populatiei expuse la un risc crescut.
Masuri tehnice si administrative
1. Masuri privind sursele de poluare
-pentru incalzitul locuintelor ,se recomanda folosirea unui combustibil corespunzator si in
special procesul de ardere sa fie cit mai complet
-garile ,depourile de locomotive sau porturile sa fie amplasate corect in orase, la distanta
suficienta de cartierul de locuit
- Reducerea continutului de tetraetil de plumb din benzina in vederea reducerii
poluarii mediului cu plumb.
- In anumite zone din localitate, datorita circulatiei autovehiculelor, se iau masuri de
restringere a circulatiei.
- Elementele in suspensie (pulberi,cenuse,funingine) pot fi captate in proportie mare
prin diferite mijloace de retinere a lor inainte de eliminarea pe cos.
 - Pentru gaze si vaporii toxici exista o suma de procedee care au drept scop
captarea, neutralizarea, reducerea concentratiei sau chiar recuperarea unor produsi de
valoare economica.
- Majoritatea produsilor de poluare sa se elimine prin dispozitive controlate (cosuri),
masurile de reducere a impurificarii fiind in acest mod mult mai usor de luat.
- Cresterea inaltimii cosurilor, inaltimea mai mare facilitind dispersia si diluarea
rapida a produsilor eliminati. Cu cit temperature produsilor eliminate pe cos va fi mai mare,
cu atit acestia se vor ridica mai repede in straturile superioare ale atmosferei, iar diluarea lor
se va realiza in conditii mai bune.
2. Masuri privind teritoriul unde sint amplasate industriile.
- Trebuie evitata amplasarea industriilor in vai sau depresiuni adinci.
- Industriile trebuie asezate astfel incit vinturile dominante san u aduca p[rodusii de
poluare deasupra localitatii. Zona industriala este amplasata la distanta suficient de
mare de cartierele de locuit.
- In zona de protectie nu se construiesc locuinte sau cladiri social- culturale. Zonele
de protectie trebuie sa fie asigurate cu plantatii, tinind seama de rolul depoluant al
vegetatiei.
Rolul aerului in raspindirea bolilor infectioase
Aerul joaca un rol epidemiologic important, constituind calea de trasmisie pentru un numar mare
de agenti patogeni. Bolile infectioase care se trasmit pe calea aerului reprezinta cca.20 din bolile
infectioase dar se gasesc pe primul loc, ca fregventa, cel putin in zona temperata a globului
terestru. Astfel avem bolile infectioase ale copilariei( rujeola, rubeola, scarlatina, varicela,
infectia urinara), gripa si celelalte viroze respiratorii, microplasmoza, difteria, variola,
tuberculoza, pneumonia, psittacoza, diferite micoze respiratorii, legionelloza.
Criterii de apreciere a contaminarii aerului.
Principalii indicatori folositi sint urmatorii :
1. Numarul total de germeni din aer care se dezvolta la 37º( flora mezofila din aer).
Semnificatia acestui indicator consta in faptul ca ne permite a aprecia masura in care
aerul este incarcat cu flora de origine umana sau animala.
2. Streptococii hemolitici( β- hemolitici) si viridans(ά – hemolitici). Acest grup de germeni
este indicator de contaminare a aerului cu flora nazofaringiana si bucala.
3. Stafilococii. Acesti germeni sint prezenti atit in caile respiratorii superioare, cit si pe
suprafata cutanata a omului.
4. Germenii din grupul coliform. Prezenta in aer a germenilor din grupul
coliform traduce un grad ridicat de insalubrizare a mediului. Institutiile unde controlul
bacteriologic este indicat sint urmatoarele:
- spitalele, in scopul aplicarii masurilor de profilaxie a infectiilor intraspitalicesti;
- institutii de copii( crese, camine, scoli);
- industria alimentara cu scopul evitarii contaminarii si degradarii produselor si
unitatile de alimentatie publica ;
- laboratoarele de microbiologie ;
- industria de medicamente si produse biologice in vederea evitarii contaminarii
acestor produse.
In incaperi numarul total de germeni mezorili se recomanda sa fie sub 2500/m3, iar
streptococii hemolitici sa nu depaseasca 1%, maxim 2% din numarul total de germeni, iar
coliformii sa fie absenti.
Pentru spitale se recomanda ca, dupa curatenie cu dezinfectie, flora din aer sa nu depaseasca
urmatoarele valori, in functie de destinatia incaperii :
- sali de operatie : 300 germeni mezofili/m3 ;
 - sali speciale( Sali de pansamente, Sali de terapie intensiva, Sali de pregatire a
solutiilor perfuzabile, saloane de copii prematuri, Sali de nasteri, saloane de terapie
intensiva, bucatarii dietetice, biberonerii) : 500 germeni mezofili/m3 ;
- saloane de bolnavi si alte incaperi : 600 germeni mezofili/m3. Flora hemolitica si
coliformii trebuie sa fie absenti in toate incaperile de spital.
Coliformii, traducind o insalubrizare mare, trebuie sa fie absenti in aerul incaperilor locuite.
Masuri de combatere si profilaxie a contaminarii aerului.
1. Ventilatie ;
2. Curatenie ;
3. Dezinfectia aerului
Ventilatia
Ventilatia este una din metodele cele mai bune pentru reducerea numarului de germeni din
aer, atit sub forma de picaturi cit si sub forma de nuclei de picatura sau praf
bacterian.Asigurarea cubajului necesar in incaperi si aplicarea masurilor de ventilatie naturala si
artificiala in vederea realizarii unui schimb suficient de aer.
Curatenia
Datorita faptului ca existaflora patogena aderenta de praful depus in incaperi, curatenia
reprezinta si un mijloc de a reduce posibilitatile de trasmitere a boliilor pe calea aerului. In
institutii de copii, cazarmi, spitale se recomanda impregnarea podelelor cu ulei. In cazul cind
exista ciment sau linoleum este recomandata spalarea cu agenti dezinfectati.
Dezinfectia aerului
Radiatiile ultraviolete.
O iradiere completa a unei incaperi nu se poate face decit in absenta persoanelor din camera,
iar personalul care manipuleaza aparatul trebuie sa aiba ochelari si haine de protectie.
Metodele chimice de dezinfectie folosesc o serie de substante chimice dispersate in aer sub
forma de aerosoli sau vapori, care au un efect bactericid.
Substantele care se folosesc in mod obisnuit la dezinfectia terminala in camerele de izolare a
bolnavilor contagiosi( din spitale, institutii sau de la domiciliu), ca formolul, au un efect
convenabil asupra microorganismelor din aer insa mult superior asupra celor aderente pe
suprafata rufariei si obiectivelor.
Substantele care se folosesc in primul rind pentru dezinfectia chimica a aerului sint :
substantele clorigene( cloramina, hipoclorit de sodiu, varul cloros), acidul lactic, rezorcina si
hexilrezorcina, precum si glicoli ca propilenglicol sau trietilenglicol.