SCOALA POSTLICEALA SANITARA “DR.

DINU”
SPECIALIZAREA AMG – ANUL 1

TEMA DE PROIECT : IGIENA AERULUI

MATERIA : EDUCATIE PENTRU SANATATE

ELEV:MAZILU MADALINA-STEFANIA (LUPU-MAZILU)

PROFESOR : IARCA MADALINA
 CUPRINS:

1. Compozitia aerului si actiunea sa asupra organismului………………………pag. 3

2. Poluarea aerului si actiunea sa asupra organismului si sanatatii…………...pag. 5

3. Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii……………………………………...pag. 8

4. Prevenirea si combaterea poluarii aerului……………………………………..pag.10

5. Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase………………………………..pag.11

2
 I. COMPOZITIA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA ORGANISMULUI

Aerul este cel mai important factor de mediu, fara el viata pe Terra nu ar fi posibila. Fara
aer organismul uman nu poate supravietui mai mult de cateva minute; cantitatea de aer de care
are nevoie organismul uman in timp de 24 ore este echivalenta cu 12-14 m³ . Aerul este un
amestec de gaze format din Azot 78-79 %, Oxigen 20-21 %, Bioxid de Carbon 0,03-0,04 % și alte
gaze: argon, neon, ozon etc.
Factorii fizici ai aerului sunt: temperatura, umiditatea, mişcarea aerului, presiunea
atmosferică, radiaţia solară, electricitatea, radioactivitatea. Majoritatea acestor factori determină:
vremea, clima si microclimatul.
In procesul respiratiei,aerul sufera modificari importante si anumeoxigenul scade in aerul
expirat la 16-17%, iar bioxidul de carbon creste la 3-4%, numai azotul ramane neschimbat, fapt
pentru care a fost recunoscut ca un gaz areactiv.Cel de-al doilea gaz ca si concentratie in
amestecul de gaze care formeaza aerul este oxigenul. El este poate gazul cel mai necesar
organismului uman; actiunea sa se manifesta prin scaderea presiunii sale partiale.
Prezint mai jos influenta variatiei presiunii partiale celor mai importante trei gaze ale aerului: azot,
oxigen si bioxid de carbon.

Influența variației presiunii parțiale a azotului

Influențează sănătatea urmare a cresterii presiunii atmosferice; la coborare sub apă presiunea
crește pentru fiecare 9m cu o atmosferă.
Azotul inspirat la presiune ridicată depășește membrana alveolo-capilară, se dizolvă în plasmă și
apoi în țesuturile bogate în lipide(țesut adipos,sistem nervos).
Sindromul de compresiune-Narcoza hiperbară (Beția adancurilor):
-faza de EXCITATIE :euforie, hiperreflectivitate, neliniște, agitație
-faza de INHIBITIE : adinamie, somnolentă, bradicardie, bradipnee, hiporeflectivitate, somn,
moarte (la 70-100m se instalează în cateva secunde).

3
Sindromul de decompresiune - poate apărea la revenirea la suprafață.În condițiile reducerii
presiunii aerului azotul din stare lichidă trece în stare gazoasă și se elimină prin plăman. Gazele
care nu ajung să fie eliminate se acumulează în sange si dau EMBOLII GAZOASE ce se
localizează în organe vitale si tesuturi.

Influența variației presiunii parțiale a oxigenului

Oxigenul influențează sănătatea urmare a scăderii presiunii sale parțiale determinată de:
 Scăderea concentrației
 Scăderea presiunii atmosferice
Oxigenul se consumă prin respirația oamenilor și animalelor, prin procesele naturale de
fermentație, prin arderile de tot felul; el este eliberat de plante prin procesul de fotosinteză.
Scăderea este tolerată de organism pană la 16-17% cand se apropie de concentrația din aerul
alveolar, după care apar: hipoxie, dezechilibruacido-bazic prin hiperventilație, convulsii, moarte.
Presiunea atmosferică scade 1mm coloană de mercur pentru circa 10 m altitudine. Scăderea
presiunii atmosferice duce la scăderea presiunii parțiale a oxigenului și la hipoxie.
Nivelul hipoxiei depinde de altitudine:
 pană la 3000m mecanismele compensatorii(tahicardie, tahipnee și poliglobulie) nu
prezintă fenomene de suprasolicitare;
 între 3000-6000m apar fenomene de suprasolicitare cardio-vasculară și respiratorie;
 între 6000-8000m apare hipoxiacerebrală, este necesar administrarea de oxigen;
 peste 8000m viața nu este posibilă fără aport de oxigen.
În cazul creșterii presiunii parțiale a oxigenului, aceasta este bine suportată de organism
(administrare oxigen în scop terapeutic).

Influența variației presiunii parțiale a bioxidului de carbon

Bioxidul de carbon acționează asupra organismului prin creșterea presiunii sale parțiale,
creștere determinată de creșterea concentrației.
Echilibru în natură=concentrație CO2 constantă
Concentrații crescute de bioxid de carbon pot să apară:în încăperi închise ermetic, in fabricile de
bere sau alcool, în minele adanci, în zonele vulcanice.
Bioxidul de carbon este excitant al centrului respirator:
-la 3-4%(concentrația din aerul alveolar) = creșterea frecvenței și amplitudinii respiratorii;
-la 4-5% = dispnee, senzație de constricție toracică;
-la 6-8% = cefalee, vertij, greață și vomă, adinamie, somnolență;
-la 9-10% = lipotimie;
-peste 16% = paralizia centrilor respiratori, moarte subită (stop respirator).

4
II. POLUAREA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA ORGANISMULUI SI SANATATII

Poluarea aerului reprezinta prezenta in atmosfera a unor elemente in general straine de

compozitia naturala a aerului care prin natura lor, concentratia in care se gasesc si timpul cat
actioneaza asupra organismului pot fi nocive producand tulburari in sanatatea persoanelor
expuse si/sau produc disconfort.
Poluarea aerului poate fi produsa si de o serie de factori naturali si de o serie de factori
artificiali care pot constitui surse de poluare.
Surse naturale de poluare sunt: erupții vulcanice, descompuneri naturale ale materialului
organic, erodarea solului, pulberile de meteoriți; plantele si animalele prin polen, par, pene, puf.
Totusi, sursele naturale nu produc o poluare importanta si mai ales cu efecte nocive, nedorite
asupra organismului si sanatatii populatiei. Adevaratele surse de poluare a aerului sunt
reprezentate de sursele artificiale rezultate din activitatea social-economica a oamenilor.
Surse artificiale (surse antropogene) sunt: procesele de combustie, transporturile,
procesele industriale diverse.
Procesele de combustie
Au în vedere obținerea energiei electrice, termice și mecanice pentru procese industriale
sau încălzirea locuințelor.
Sursele de energie sunt: cărbune, petrol și derivați, gaze naturale.
Teoretic la o ardere completă rezultă: CO2+H2O și oxizii de azot. Practic alături de cele 3
componente rezultă și amestec de suspensii și gaze care intră în compoziția fumului (bioxid de
sulf, oxid de carbon, hidrocarburi, aldehide) + particule de cenușă și cărbune nears.
Poluarea produsă de procesele de combustie în surse staționare prezintă:
 risc iritant (suspensii, SO2, NO2, aldehide) ;
 risc cancerigen (hidrocarburi policiclice aromate);
 risc asfixiant redus (CO2, CO), deoarece CO2 nu atinge niciodată concentratie toxică, iar
CO, cu densitate mai mică decat a aerului, este eliminat pe coș la anumită înălțime și nu
ajunge să fie inhalat.
Transporturile reprezinta combustia în focare mobile.
Transporturile pot fi:

5
 -aeriene;
-maritime;
-feroviare;
-autovehiculele(principală sursă de poluare).

Risc:
-iritant(NO2, aldehide, oxigenul atomic);
-asfixiant(CO eliminat aproape de sol);
-toxic specific (halogenuri de plumb);
-cancerigen(hidrocarburi policiclice aromatice).
Procese industriale diverse
 Industria siderurgică elimină cantități mari de pulberi în atmosferă (oxizi de fier, mangan,
arsen, cărbune, funingine), gaze toxice (bioxid de sulf, oxizi de azot, oxid de carbon,
hidrogen sulfurat).
 Metalurgia neferoasă: elimină suspensii (oxizi de plumb,zinc,cadmiu), gaze toxice (SO2)
 Industria de aluminiu elimină fluor.
 Industria materialelor de construcție: elimină pulberi (fabrici de ciment), pulberile de
azbest.
 Industria chimică: elimină mai ales sub formă de gaz (fluor în industria de îngrășăminte,
plumb in industria de coloranți, detergenți, bioxid de sulf ,etc.

După STAREA DE AGREGARE sunt 2 categorii de poluanți:

1. Suspensiile din aer sau aerosolii
2. Gazele și vaporii poluanți

1.Aerosolii reprezintă poluanți aflați dispersați în aer sub formă de particule solide sau
lichide.
Agresivitatea aerosolilor depinde de:
 concentrația în atmosferă;
 dimensiunea particulelor în suspensie ;
 determină nivelul pană la care pătrund în aparatul respirator și proporția în care se rețin
în plăman (mai mari de 10micrometrii sunt reținuți de căile respiratorii superioare, între
10-0,1micrometrii pătrund pană în alveola pulmonară și sunt reținuți în mare proporție,
între 0,1-0,001micrometrii pătrund în alveole dar sunt eliminați cu aerul expirat în mare
parte);
 natura chimică a substanțelor din care sunt alcătuite suspensiile:acțiune toxică, alergică,
cancerigenă, iritantă, fibrozantă, etc.

6
.

2.Gazele și vaporii poluanți pătrund în organism predominant pe cale respiratorie, cea

cutanată și digestivă fiind secundară.
Au acțiune:
 asfixiantă;
 narcotică;
 sistemică, cu toxicitate selectivă asupra anumitor organe și sisteme.

AUTOPURIFICAREA AERULUI
Mecanismele de autopurificare sunt:
1. Diluarea poluanților eliminați de sursă;
2. Depunerea elementelor de poluare pe sol (sedimentare);
3. Fenomenele de interacțiune reciprocă între elementele de poluare ce au loc în atmosferă
(condensare , adsorbție, reacții chimice).
Factorii care condiționează autopurificarea aerului sunt:
 factori meteorologici
 factori topografici
 vegetația
 suprafețele de apă
 elementele urbanistice

Factorii meteorologici reprezintă principalul element natural de autopurificare, iar fenomenul

atmosferic cel mai important este turbulența atmosferică, turbulență condiționată de curenții de
aer și de gradientul de temperatură.
Curenți de aer :
 orizontali - contribuie la purificare
 verticali -rezultă din diferența de temperatură între straturile inferioare și cele superioare
ale atmosferei.(curenți verticali ascensionali)
Inversia termică cand la altitudine există un strat de aer mai cald(mai ales toamna și la sfarșitul
iernii) curenții verticali nu se mai produc.
Ceața, calmul atmosferic și inversia atmosferică sunt condiții meteorologice nefavorabile
autopurificării aerului.

7
 III.ACȚIUNEA POLUĂRII AERULUI ASUPRA
SĂNĂTĂȚII

A. Acțiunea directă –efect patogen funcție de natură, concentrație, timp de acțiune.

B. Acțiune indirectă –efectul dăunător asupra mediului:
-acțiunea asupra microclimatului;
-acțiunea asupra radiațiilor luminoase;
-acțiunea asupra radiațiilor ultraviolete;
-acțiunea asupra plantelor;
-acțiunea asupra animalelor;
-acțiunea asupra condițiilor de viață.

A. Poluanții cu acțiune directă sunt:

A1 Poluanți iritanți;
A2 Poluanți asfixianți;
A3 Poluanți sistemici(specifici);
A4 Poluanți cancerigeni;
A5 Poluanți fibrozanți;
A6 Poluanți alergizanți.

A1 Poluanți iritanți
Sunt gaze iritante (SO2, NO2, Cl2, NH3, substanțe oxidante) si suspensii.
Ei rezultă din:
-procesele de combustie;
-circulația autovehiculelor;
-tehnologii industriale.
Au efecte la nivelul aparatului respirator.
Efectele acute apar după expuneri de scurtă durată la concentrații relativ ridicate de poluanți și
pot provoca:
-intoxicații acute : accidental (avarii industriale);
-cresterea semnificativă a mortalității și morbidității (1930-Valea Meusei);
-agravarea bronșitei cronice.

8
Efectele cronice apar după expuneri de lungă durată la niveluri moderate de poluare iritativă.
Bolile în care poluarea iritantă a aerului joacă un rol important:
-bronsita cronică (frecvența și gravitatea infecțiilor respiratorii la copii);
-astmul bronșic (în lipsa alergenilor);
-emfizemul pulmonar.

A2 Poluanți asfixianți sunt: CO, CO2, H2S, acidul cianhidric și cianuri

Au efect patogen: hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului sau utilizării
OXIGENULUI în procesele metabolice.
Hidrogenul sulfurat și cianurile sunt legate de procesele industriale au risc numai în condiții
accidentale.
Bioxidul de carbon atinge doar excepțional concentrații toxice.
Monoxidul de carbon este rezultat din procesele de combustie incomplete; cea mai mare parte de
CO provine din activitatea oamenilor: fumul rezultat din arderea cărbunelui, gazele de
eșapament, funcționarea defectuoasă a sistemelor de încălzit din încăperi, fumatul (4% CO),
unele industrii (fierului, oțelului, petrochimică, etc.)
Efectele asfixiante ale monoxidului de carbon asupra organismului uman sunt determinate de
capacitatea acestuia de a forma cu hemoglobina un complex -carboxihemoglobină (COHb),
realizand o blocare a capacității de fixare a oxigenului de către sange.

A3 Poluanți toxici sistemici(specifici) sunt agenți poluanți a căror acțiune se exercită asupra
diferitelor organe și sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substanței în cauză.
 Provin din: procese industriale, mijloace de transport
 Sunt: Plumbul, Fluorul, Mercurul, Cadmiul.
Plumbul în aer provine din: industria de extragere și prelucrare a plumbului și a compușilor de
plumb; gazele de eșapament ale autovehiculelor ce folosesc benzină cu adaos de tetraetil sau
tetrametil plumb ca antidetonant.
Din 0,35mg Pb pătrunse zilnic în organism 0.31mg provin din alimente ,0,02mg provin din apă și
0,02mg provin din aer. Dar plumbul ingerat se absoarbe doar 5-10%, pe cand plumbul inhalat se
absoarbe 30-50%. Se depozitează în oase, mai ales în oasele lungi.
Absorbția crescută de Pb determină:
-tulburări nervoase(iritabilitate,insomnie,cefalee);
-tulburări digestive(inapetență, grețuri, tulburări de tranzit intestinal, dureri abdominale);
-tulburări articulare;
-tulburări cardiovasculare.

9
A4 Poluanți cancerigeni se impart in:
•Poluanți cancerigeni organici:
-hidrocarburile policiclice aromatice(benzoa pirenul-cancer pulmonar);
-aminele aromatice(alfa naftilamina-cancer vezical);
-clorura de vinil( angiosarcomhepatic);
-acrilonitrilul;
-benzenul.
•Poluanții cancerigeni anorganici:
-arsen ;
-crom hexavalent;
-nichel;
-cadmiu;
-azbest.

A5 Poluanții fibrozanți sunt suspensii care se depozitează în plaman, declanșand reacțiile

fibroase caracteristice.
Ei sunt :Bioxid de siliciu cristalizat si Oxizi de fier.
În patologia profesională determină PNEUMOCONIOZELE, din care cea mai gravă și cea mai
frecventă este SILICOZA, produsă de SiO2 cristalizat.

A6.Poluanții alergizanți
Factori alergizanți din atmosferă:
-produși naturali: polen, fungi, produși volatili din vegetale;
-praful de casă: din rufe, covoare, mobilă, cadavre de insecte (dermatophagoides),
dejecte ale gandacilor de bucătărie;
-poluări industriale: alergeni compleți(haptene).

IV. PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII

AERULUI

Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare

importanță în epoca actuală.
Distingem doua masuri:
1.Masuri legislative : Legea nr.104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător.

10
 2.Măsuri medicale care au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și
elaborarea normelor de calitate. În stabilirea criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în
atmosferă a unor substanțe străine este inevitabilă, cunoașterea cat mai exactă a pragurilor de
nocivitate reprezentand obiectul principal.

ETAPE CE TREBUIE RESPECTATE ÎN CAZUL IMBOLNĂVIRILOR:

1)Izolarea persoanei bolnave
2)Depistarea purtătorilor sănătoși
3)Dezinfecția aerului
4)Educația sanitară

V. ROLUL AERULUI ÎN RĂSPANDIREA BOLILOR

INFECȚIOASE

AERUL joacă un rol epidemiologic important constituind calea de transmisie pentru un

număr mare de agenți patogeni.
Boli infecțioase transmise pe calea aerului:
-Bolile copilăriei (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela);
-Gripa și virozele respiratorii.
Supraviețuirea în aer a germenilor patogeni depind de o serie de factori:
-temperatura aerului;
-unicitatea aerului;
-agenți cu acțiune bacterială;
-radiațiile UV.
Unii bacili au o rezistență relativ mare (bacilul COH și DIFTERIC), alții scăzută (VIRUSUL
RUJEOLEI).
Măsuri de decontaminare:
-ventilația;
-curățenia;
-dezinfecția aerului.

11