REFERAT

EDUCATIA FIZICA
TEMA: Efectele activității motrice asupra sistemului de
metabolisme( prevenirea obezității ).

CHISINAU 2019

Obezitate
Obezitatea este o creștere exagerata a greutății corporale (peste 25% față de greutatea normală),
cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor.
Poate fi exogenă, când este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă, când apare în
urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus. Constituie un
factor de risc în diabetul zaharat, patologia cardiovasculară și arterioscleroză.
Obezitatea este o afecțiune medicală de nutriție și metabolism (schimb de materii) în
care grăsimea corporală se acumulează în exces, astfel încât poate avea un efect advers, negativ
asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și/sau probleme de sănătate. [3][4] Oamenii
sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin
împărțirea greutății unei persoane, exprimată în kilograme, la pătratul înălțimii acelei persoane,
exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m2.[5]
Obezitatea crește riscul de diverse afecțiuni, în special boli de inimă, diabet de tip 2, apnee
obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer, osteoartrită[4] și astm[4][6][7]. În cele mai multe cazuri,
obezitatea este provocată de o combinație dintre un consum excesiv de calorii, lipsa activității
fizice și o predispoziție genetică, deși, în anumite situații, cauzele principale sunt genele,
afecțiunile endocrine, medicamentația sau afecțiunile psihice. Există puține dovezi ce susțin
punctul de vedere conform căruia anumite persoane obeze mănâncă puțin, însă se îngrașă din
cauza metabolismului lent; în medie, persoanele obeze consumă mai multă energie decât cele
slabe, dată fiind energia necesară pentru a susține o greutate crescută. [8][9]
Dietele și activitatea fizică sunt principalele ajutoare în tratamentul obezității. Calitatea regimului
alimentar poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente calorice, cum sunt cele
bogate în grăsimi și zaharuri, și creșterea consumului de fibre alimentare. Se pot lua medicamente
împotriva obezității pentru a diminua apetitul sau a bloca acumularea grăsimii, împreună cu o dietă
potrivită. În cazul în care dieta, activitatea fizică și medicamentația nu sunt eficiente, se poate
apela la un balon gastric pentru scăderea în greutate, sau la operație pentru a reduce volumul
stomacului și/sau lungimea intestinelor, ducând astfel la instalarea mai rapidă a stării
de sațietate și la o capacitate redusă de absorbție a substanțelor nutritive din alimentație. [10][11]
Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi prevenite la nivel mondial, cu o
răspândire din ce în ce mai mare la adulți și copii, iar autoritățile o consideră ca fiind una dintre
cele mai grave probleme de sănătate publică din secolul al XXI-lea.[12] În mare parte din lumea
modernă, obezitatea este stigmatizată (în special în Occident), cu toate că a fost percepută drept
un simbol al bogăției și fertilității de-a lungul istoriei, acest lucru fiind încă valabil în anumite zone
din lume.[4][13] Din 2013, Asociația Medicală Americană a clasificat obezitatea drept o boală

Obezitatea:ce este?
Obezitatea este una dintre cele mai răspândite boli cronice care necesită tratament medical și
prevenire sistematică. Este definită în linii mari ca o acumulare de grăsime în corp. 1 Agenția
Europeană a Medicamentului (EMA) recunoaște obezitatea ca o condiție clinică cronică care
necesită de obicei terapie pe termen lung pentru a induce și întreține pierderea în
greutate.1Numeroși factori genetici, fiziologici și comportamentali joacă un rol în etiologia obezității.
Dieta și exercițiile sunt recunoscute ca jucând un rol important în tratarea și prevenirea obezității și
a afecțiunilor conexe cum ar fi hipertensiunea, bolile de inimă și diabetul. 1 La nivel individual,
obezitatea reprezintă cantitatea de grăsime corporală - și anume țesutul adipos. 2Distribuirea
regională a țesutului adipos este importantă pentru înțelegerea modului în care obezitatea este
 legată de unele afecțiuni multiple asociate. Grăsimea excesivă în regiunea centrală sau
abdominală a corpului este corelată adesea cu riscul ridicat de mortalitate și boală. 3Un principiu
fundamental de nutriție și metabolism este că schimbarea greutății corporale este asociată cu un
dezechilibru între conținutul caloric al hranei consumate și energia consumată de către corp pentru
a întreține viața și pentru a efectua munca fizică. Pentru a menține o greutate corporală stabilă,
alimentarea calorică trebuie, în timp, să echivaleze exact cu consumul caloric.Cu cât sunt înțelese
mai multe despre etiologia obezității, cu atât mai multe apar.Supraponderabilitatea și obezitatea
sunt rezultatele dezechilibrului caloric pe o perioadă îndelungată. Dezechilibrul caloric pentru
fiecare individ poate fi datorat îmbinării mai multor factori. Comportamente individuale, factori
înconjurători și genetica, cu toții contribuie la complexitatea epidemiei de obezitate. În comunitatea
științifică se depun eforturi majore pentru concentrarea asupra fiecăreia din aceste zone, dar
puține eforturi de integrare a acestor zone! 4

Cauzele obezității

 Alimentaţia – un studiu recent conduse de M.F. Rolland Cachera de la INSERM demonstreză
că acei copii care înaintea vârstei de doi ani au ingerat prea multe proteine şi prea puţine lipide
prezintă cea mai accentuată obezitate. De aceea, în primii ani de viaţă se recomandă un
consum preponderent de lipide, nu de proteine. Obezitatea poate fi evitată, în consecinţă, prin
 diversificarea alimentaţiei începând cu luna a 5-a sau a 6-a de viaţă şi prin administrarea de
lalpte integral până la vârsta de doi ani. 

Pe măsură ce copilul creşte, alimentaţia bogată în lipide şi acizi graşi esenţiali, dar săracă în
proteine, trebuie să se modifice, devenind săracă în lipide şi bogată în proteine şi glucide. Din
păcate, adesea se înregistrează situaţia inversă. Copiii mici primesc o hrană cu conţinut mare
de proteine, iar cei mai mari mănâncă prea gras şi prea dulce: hamburgeri, cartofi prăjiţi,
biscuiţi, floricele de porumb etc. şi au acces aproape permanent la frigider.
 Televizorul – prezent în orice cămin, acesta favorizează alimentaţia compulsivă: copiii
mănâncă, fără să-şi dea seama, pungi întregi de chipsuri sau de covrigei, în timp ce se uită la
desene animate sau la emisiunea preferată.
 
 Lipsa activităţii fizice – pierzând ore în şir în faţa televizorului, corpul arde mult mai puţine
calorii decât atunci când facem mişcare. Înlocuind fotbalul sau mersul pe bicicletă cu desenele
animate şi jocurile pe calculator, copiii tind să se îngraşe, la fel ca părinţii lor de altfel.
 
 Lipsa de somn – hormonul de creştere intervine în procesul de eliminarea excesului de masă
corporală grasă. El este secretat numai în timpul somului nocturn. În consecinţă, copiii care nu
dorm sufiient pot înregistra un deficit al acestui hormon de creştere şi de...slăbire.
 
 Părinţii excesiv de protectori – copiii singuri la părinţi sau cei proveniţi dintr-un cuplu divorţat
sunt adesea mai cocoloşiţi decît ceilalţi. Inconştient, adulţii încearcă să compenseze
sentimentul de frustare oferindu-le mâncare în cantitate excesivă. Primul gest al mamei faţă de
copilul ei este aceal de a-l hrăni. Nu trebuie să confundăm însă, ori să dăm copilului
posibilitatea de apune semnul egal între hrană şi dragoste.

Complicatiile obizitatii
 metabolice (hiperinsulinemie, scăderea toleranţei la glucoză, diabet zaharat de tip 2,
hiperlipidemie, sindrom metabolic, steatoză hepatică);

• endocrine (dezvoltare pubertară precoce, boala ovarelor polichistice);

• cardiovasculare (hiper tensiune arterială, patologie venoasă);

• respiratorii (apnee obstructivă în somn, sindrom Pickwick, astm bronșic);

• scheletale (decolarea epifizei capului femural, necroza aseptică de cap femural, boala

Blount, coxa var);

• cutanate (piodermite, intertrigo);

• psihologice (tulburări de comportament, scăderea stimei de sine, deficite neurocognitive).

Reguli pentru prevenirea obezității

Reabilitaţi: mcul dejun, petnru a evita pofta de dulciuri de la ora 11. În meniu trebuie să figureze
cerealele, fructele şi lactatele.

Limitaţi: bomboanele, prăjiturile, lactatele grase, hamburgerii, chipsurile, prăjelile, carnea grasă

 şi...televizorul. Pentru copil, dar şi pentru restul familiei.

Îndemnaţi: la practicarea unei activităţi fizice, cum ar fi mersul pe rol, practicarea artelor marţiale,
dansul, tenisul de masă, ciclismul etc. Iar pentru a da un exemplu, de ce să nu mergeţi în fiecare
sâmbătă dimineaţa cu toată familia la înot sau în parc cu bicicletele?

Evitaţi: cantina pe cât posibil. Adesea aici se servesc mâncăruri prea grase sa inadecvate
gusturilor sale. Dacă nu locuiţi prea departe de grădiniţă sau de şcoală, aduceţi mai bine copilul
acasă pentru prânz sau puneţi-i la pacheţel sandvişuri sănătoase şi fructe.

Înlocuiţi: dulciurile şi aluaturile de la gustare cu o felie de pâine integrală şi două pătrăţele de

ciocolată neagră, o banană, o portocală sau un măr.

Beţi: atât cât cere organismul, dar numai apă! Băuturile răcoritoare nu sunt recomandate,
deoarece obişnuiesc copilul cu gustul dulce.

Mâncaţi: la ore fixe şi evitaţi rontăielile între mese.

Prevenirea obezităţii depinde în principal de factori medicali, dar şi de unii factori sociali,
economici şi politici. Practic, încercările de prevenţie trebuie să ţină cont de contextul familial, al
comunităţii şi al culturii din care provin persoanele în cauză.

Rolul esenţial în profilaxia obezităţii îi revine medicului de familie. Acesta are sarcina de a educa
părinţii, copiii (când vârsta o permite) și adolescenții în sensul promovării unui stil de viaţă
sănătos. În cazul copiilor cu tendinţă de creştere mai accentuată în greutate, medicul de familie
trebuie să depisteze şi să remedieze obiceiurile alimentare greşite.
Consumul de fructe, de legume şi de cereale trebuie încurajat de la cele mai mici vârste, spre
deosebire de alimentele de tip fast food (hipercalorice şi bogate în lipide ) ce urmează a fi evitate.

Părinţii ar trebui să fie educaţi asupra riscurilor obezităţii pediatrice, asupra regulilor minime ale
alimentaţiei copilului şi să încurajeze practicarea de activităţi fizice şi sporturi de către copii și
adolescenți.

Un rol important ar trebui să-l aibă şcoala prin includerea în programa şcolară a orelor de
educaţie nutriţională şi igienă alimentară.

De asemenea, ar fi utilă implicarea mass media în realizarea de programe de prevenire a

obezităţii.

Profilaxia obezităţii copiilor de la cea mai fragedă vârstă și a adolescenților este primordială,
măsurile care se impun fiind:
• depistarea activă a copiilor cu risc pentru obezitate cât şi a celor obezi;
• promovarea activităţii fizice regulate;
• încurajarea alimentaţiei naturale;
• promovarea opţiunilor alimentare sănătoase.