ARGUMENT

Obezitatea este una dintre cele mai mari provocări ale sănătății publice din secolul XXI,
iar numărul persoanelor afectate continuă să crească într-un ritm alarmant, prevalența sa
triplându-se în multe țări din regiunea europeană din anii 1980 și până în prezent.
OMS recunoaște că în acest secol obezitatea are o prevalență egală sau mai mare
comparativ cu malnutriția și bolile infecțioase. De aceea, în lipsa unor măsuri drastice de
prevenție și tratament, în 2025 peste 50% din populația lumii va fi obeză.
Obezitatea este, așadar, o boală cronică, având o prevalență foarte mare și care afectează
bărbați și femei de toate rasele și vârstele. În plus față de provocarea diferitelor dizabilități fizice
și a problemelor psihologice, excesul de greutate crește drastic riscul unei persoane de a dezvolta
o serie de boli netransmisibile, inclusiv bolile cardiovasculare, cancerul și diabetul zaharat.
Supraponderalitatea și obezitatea sunt definite ca acumulări anormale sau excesive de
grăsimi care pot afecta starea de sănătate. Numărul de persoane supraponderale și obeze a
crescut în ultimii ani și mulți oameni consideră că este din ce în ce mai greu să se mențină o
greutate "normală" într-un mediu actual în mare parte obezogenic.
Acest mediu se întinde de la ratele de alăptare scăzute, la dificultăți în accesarea
geografică sau financiară a ingredientelor unei diete sănătoase, la lipsa de abilități de gătit, la
abundența și comercializarea de alimente bogate în energie, la alegerile de planificare urbană și
presiunile unui stil de viață care reduc de multe ori oportunitatea pentru activitatea fizică (atât la
locul de muncă, cât și în timpul liber).
Conform OMS, recomandări specifice pentru o dietă sănătoasă includ: consumul mai
multor fructe, legume, nuci și cereale; reducerea consumului de sare, zahăr și grăsimi.
Nutriția proastă poate duce la imunitate redusă, sensibilitate crescută la boli, precum și
dezvoltarea fizică și mentală deficitară.

Prezenta lucrare își propune să evidențieze importanța unei diete echilibrate în prevenția
și tratamentul obezității.

CAPITOLUL I

2
 OBEZITATEA

Datele statistice arată un procent de peste 50% de persoane obeze și supraponderale în Europa.
În țările europene rata obezității variază invers proporțional cu nivelul socio-economic, în
special în rândul femeilor. În România incidența obezității este de aproximativ 17% în mediul
rural și cca. 20% în mediul urban, fiind mai frecventă la femei; la copii variază între 5% și 10%.

I.1 Definiție, clasificare, cauze

Obezitatea reprezintă o afecțiune medicală de nutriție și metabolism, care se manifestă

printr-o creștere cu peste 25% a greutății normale. Aceasta poate fi cauzată atât de o alimentație
excesivă (exogenă), cât și de tulburări ale glandelor endocrine (endogenă).

În funcție de severitate (stabilită prin raportare la indicele de masă corporală - IMC)

obezitatea poate fi clasificată în:

- obezitate de gradul I (cu risc scăzut), în cazul persoanelor având IMC cuprins între
30 și 34,9;
- obezitate de gradul II (cu riscuri moderate), pacienți cu indicele de masă corporală
în intervalul 35 - 39,9;
- obezitate de gradul III (cu risc crescut/obezitate morbidă), când indicele de masă
corporală depășește 40.

Obezitatea apare, în general, din cauză că organismul primește mai multe calorii decât
consumă prin activitățile zilnice. Drept urmare, caloriile rămase sunt stocate sub formă de
grăsimi și, în timp, apare obezitatea. Uneori, obezitatea poate avea cauze medicale, cum ar fi
afecțiunile ce cauzează dereglări hormonale, însă în cele mai multe cazuri, obezitatea apare din
cauza unui regim alimentar și a unui stil de viață nesănătos.

Prevalența obezității este crescută suplimentar în anumite grupuri etnice datorită obiceiurilor
alimentare (preparate alimentare cu conținut caloric crescut, dar scăzut vitaminic) și
particularităților climaterice (sezonul rece prelungit, cu reducerea ofertei de fructe și legume).

3
 Urbanizarea, obligatoriu însoțită de industrializare, este trăsătura definitorie a unei societăți
predispuse la obezitate. În societatea modernă, excesul ponderal are o prevalenta îngrijorătoare.
Cauzele obezității includ stresul cotidian, lipsa educației, alimentația hipercalorica tip fast-food,
consumul crescut de alcool, dar mai importantă decât toate acestea pare a fi scăderea gradului de
activitate fizică.
Unele tulburări psihologice primare ca anxietatea, depresia, tulburările de personalitate, pot
constitui factori etiopatogenici ai obezității prin inducerea de tulburări de comportament
alimentar: gustări interprandiale cu un bogat conținut caloric, ingestie crescută și frecventă de
dulciuri, aport alimentar crescut după ora 19, episoade de foame exagerată ce conduc la ingestie
alimentară crescută într-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, respectiv consum crescut
de alcool, care prin aportul caloric și stimularea apetitului, acționează ca factor favorizant al
obezității.

I.2 Factori care conduc la obezitate

 Alimentația hipercalorică:
Bazată pe alimente bogate în grăsimi, dar și în calorii, alimentația hipercalorică, , reprezintă
factorul principal în declanșarea obezității. Atunci când consumăm mai multe calorii decât ardem
în timpul zilei, organismul le depozitează sub formă de grăsimi.

 Sedentarismul
Dacă alimentația hipercalorică este asociată cu sedentarismul, atunci riscul de obezitate este
și mai mare. Persoanele sedentare nu ard niciodată caloriile pe care le consumă.

 Predispoziția genetică
Moștenirea genetică poate determina modul în care organismul stochează grăsimile, precum
și modul în care aceste grăsimi sunt distribuite. Mai mult decât atât, și modul în care organismul
transformă alimentele în calorii ori modul în care arde caloriile în timpul activităților fizice poate
fi influențat de moștenirea genetica.

 Tulburările de alimentație
Tulburările de alimentație (precum bulimia) pot determina pacientul să facă excese
alimentare și astfel poate apărea obezitatea.

 Factorii psihologici

4
 Tulburările psihologice pot determina apariția unor comportamente dăunătoare precum
mâncatul compulsiv, care poate cauza, în timp, obezitate. Adesea, persoanele depresive sau
anxioase își găsesc confortul în mâncare, care de multe ori este chiar mâncare nesănătoasă și
hipercalorică, ajungând astfel să acumuleze kilograme în plus.

 Unele medicamente
Unele tratamente medicamentoase pot avea ca efect secundar o creștere a apetitului sau, pur
și simplu, o creștere în greutate inexplicabilă. Printre medicamentele care pot cauza obezitate se
numără antidepresivele, medicamentele pentru tratarea diabetului, medicamentele antipsihotice,
steroizii și beta-blocantele. Pacientul poate preveni problemele cu greutatea compensând cu o
intensificare a activităților fizice și cu o modificare a dietei.

 Afecțiunile medicale
Obezitatea are, rareori, și cauze medicale precum sindromul Cushing sau sindromul
Prader-Willi. Și artrita poate cauza, indirect, obezitate prin limitarea activităților fizice care
cauzează dureri articulare.

 Obezitatea infantilă
Obezitatea infantilă creste riscul de obezitate la maturitate. Cu toate ca poate exista
predispoziție genetica pentru obezitate, medicii sunt de părere că responsabile pentru obezitatea
în rândul copiilor ar fi alimentația, sedentarismul și obiceiurile nesănătoase deprinse din familie.

I.3 Stabilirea diagnosticului de obezitate

Diagnosticul de obezitate este stabilit de medicul de familie în urma calculării indicelui de

masa corporala. Totodată, medicul va dori să facă și o serie de alte analize, pentru evaluarea
riscurilor la care este expus pacientul obez. Printre acestea se numără analizele de sânge (care
dezvăluie valorile colesterolului și glicemia) dar și electrocardiograma, analize la nivelul glandei
tiroide, ori screening pentru diabet sau steatoza hepatică.
Pentru definirea stadiului de obezitate sunt folosiți și alți indicatori cum ar fi: grosimea
pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.), circumferința taliei,
sau raportul circumferința talie/circumferința șoldului. Toți acești parametri antropometrici
permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea valorilor IMC (indicele de masa corporală).

5
  Calcularea indicelui de masa corporala IMC

Indicele de masă corporală permite măsurarea grăsimii corporale în funcție de înălțime.

Adolf Quetelet, matematician de origine belgiana, a fost primul care a dezvoltat un calcul pentru
indicele de masă corporală. Indicele de masă corporală este exprimat în kilograme pe metru
pătrat. Formula care permite identificarea indicelui de masa corporala este următoarea: IMC =
greutatea (exprimata în kilograme): înălțimea la pătrat (exprimată în metri).
Valori considerate normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru
femei, respectiv 24 - 27 kg/m2 pentru bărbați. Un indice de masa corporala (IMC) mai mic de 18
kg/m2 conduce către diagnosticul de denutriție.

 Măsurarea taliei, a abdomenului

Modul în care este distribuită grăsimea este, de asemenea, luat în considerare de medici
atunci când se stabilește diagnosticul de obezitate. Se cunosc două modele de bază ale
distribuției țesutului adipos la indivizii obezi:
- obezitate abdominală (androidă/centrală) cu cele doua componente, viscerală și
subcutanată;
- obezitate gluteofemurală (ginoidă)
Obezitatea centrală (caracterizată de acumularea de grăsimi în jurul abdomenului) este
diagnosticată în urma măsurării circumferinței taliei. O femeie sănătoasă ar trebui să măsoare în
talie 80 de centimetri, în timp ce un bărbat ar trebui sa aibă circumferința taliei de 94 de
centimetri. Femeile care măsoară în talie peste 88 de centimetri, iar bărbații care depășesc 110
centimetri sunt diagnosticați cu obezitate și sunt expuși unor riscuri majore pentru sănătate.
Obezitatea centrală este mai periculoasă decât alte tipuri de obezitate întrucât grăsimile sunt
acumulate, în acest caz, la nivelul cavității abdominale, acolo unde se afla, de asemenea, multe
organe vitale.

6
I.4 Complicații medicale ale obezității

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru între energia de aport (valoarea calorică
a alimentelor ingerate) și cheltuielile energetice (energia consumată în activitatea fizica și
metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).
Cheltuiala energetică de repaus este dată de metabolismul bazal, efectul termic al
alimentelor (acțiunea dinamică specifică a acestora), procesul de creștere și termogeneza de
adaptare la cald și frig.
Metabolismul bazal reprezintă energia necesară menținerii funcțiilor vitale și homeostaziei în
condiții de repaus absolut: activitate nervoasă, cardiacă, respiratorie, musculară, osmotică,
sinteza compușilor organici. El reprezintă 60 - 75% din cheltuiala energetică zilnică. Valoarea
metabolismului bazal la adultul normal este de circa 1 kcal/kg/ora, adică 1680 kcal pe zi pentru o
greutate de 70 kg. O scădere minimă în timp a metabolismului bazal poate determina pe termen
lung un câștig ponderal apreciabil. Odată cu înaintarea în vârstă, rata metabolismului bazal scade
cu 2 - 3% la fiecare decada, iar necesarul caloric pentru procesul de creștere este redus la 1% din
cheltuiala energetică zilnică; ambele dezechilibre favorizează excesul ponderal în condițiile
păstrării aceluiași aport caloric.
Acțiunea dinamică specifică a alimentelor reprezintă cantitatea de energie necesară digestiei
și absorbției alimentelor, precum și pentru activarea și stemului vegetativ în perioada actului
alimentar. Reprezintă 10% din consumul energetic zilnic.
Termogeneza de adaptare este energia necesară menținerii constante a temperaturii corpului
și este dependentă de arderile desfășurate la nivelul țesutului adipos brun.
Complicațiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate, în diferite grade, aproape toate
și stemele și aparatele organismului. De aceea, obezitatea trebuie tratată cu seriozitate atât de
medic, cât și de pacient. Pentru o persoană obeză, slăbitul nu este o opțiune, ci o necesitate
pentru menținerea sănătății și stării de bine.

 Boli cardiovasculare
Riscul de boli cardiovasculare este mărit în cazul pacienților obezi. Dislipidemia,
hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemică, insuficiența cardiacă, insuficiența venoasă
cronică sunt favorizate de obezitate. Mai mult decât atât, în cazul pacienților care suferă de

7
asemenea afecțiuni asociate cu obezitatea, riscul de moarte subită, sau de accident vascular
cerebral, este cu mult mai mare decât în cazul pacienților cu o greutate normală.

 Boli metabolice
Bolile metabolice pot apărea, de asemenea, pe fondul obezității. Spre exemplu, diabetul de
tip 2 poate apărea la pacienții obezi, care dezvoltă rezistență la insulină. Rezistența la insulină
este o consecința a obezității, care are ca urmare creșterea nivelului de zahar din sânge,
caracteristică diabetului.

 Boli digestive
Afecțiunile digestive sunt și ele adesea întâlnite în rândul pacienților care suferă de obezitate,
această condiție crescând predispoziția pentru tulburările gastrointestinale precum boala de
reflux gastroesofagian, ori cancerul la nivelul esofagului.

 Boli de piele
Pe fondul obezității pot apărea o serie de afecțiuni ale pielii. Acest lucru se petrece, în primul
rând, din cauza modificărilor hormonale din organism. O afecțiune dermatologică des întâlnită în
rândul pacienților obezi este Acantoza nicarigans. Această afecțiune se manifestă prin înnegrirea
unor zone ale pielii, care ulterior se pot îngroșa și apare la pacienții cu rezistență la insulină. O
alta problemă a persoanelor obeze sunt și vergeturile, care apar în urma întinderii excesive a
pielii, cauzată de acumularea continuă de kilograme. Venele varicoase, dermatita și ulcerele
cutanate pot, de asemenea, sa apară pe fondul obezității. Mediul umed care se creează între
cutele făcute de piele din cauza grăsimii reprezintă mediul ideal pentru bacterii și fungi, crescând
astfel riscul de iritații și infecții cutanate.

 Boli osteoarticulare
Sistemul osos și articulațiile pot avea, de asemenea, de suferit de pe urma obezității.
Kilogramele în plus exercită presiune crescută pe și stemul osteoarticular, iar astfel pot apărea
atât dureri, cât și o serie de afecțiuni osoase/ articulare. Osteoartrita este o boală des întâlnită în
rândul pacienților care suferă de obezitate, dar există și alte complicații osteo-articulare:
gonartroza, coxartroza și sindromul trofostatic din post-menopauza

 Depresii

8
 Depresia și obezitatea creează un cerc vicios. Depresia poate face pacientul să mănânce
compulsiv și să acumuleze kilograme în plus, în timp ce obezitatea poate determina apariția
depresiei pacientului. Studiile făcute în domeniu au arătat ca pacienții obezi sunt cu până la 25%
mai predispuși depresiei, comparativ cu pacienții cu o greutate normală. Obezitatea afectează
stima de sine, viața sociala și poate determina individul să se izoleze.

 Infertilitate
Obezitatea afectează fertilitatea femeilor. Studiile au arătat că șansele de concepere a unui
copil sunt mai mici în rândul mamelor care suferă de obezitate. Obezitatea cauzează adesea
rezistenta la insulina, care la rândul ei cauzează anovulatie (ciclurile femeii sunt neregulate din
cauză că femeia nu ovulează lunar). Daca greutatea este redusă cu cel puțin 5%, ovulația se
reglează și șansele femeii de a rămâne însărcinată cresc.

I.5 Tratamentul obezității

O scădere ponderală de 0,5-10 kg la pacientul obez, produce numeroase beneficii:

- scade cu 20% mortalitatea totală, cu 37% mortalitatea prin cancer, cu 44% decesul prin
diabet zaharat, cu 9% decesul prin boli cardiovasculare;
- scade riscul de apariție a diabetului zaharat cu peste 50%, reduce glicemia bazală cu 30 -
50% și cu 15% hemoglobina glicolizată;
- scade cu 10mmHg componenta sistolică a tensiunii arteriale și cu 20 mmHg componenta
diastolică;
- scade cu 10% colesterolul total, cu 10-15% LDL colesterolul, cu 20-40% trigliceridele
plasmatice și crește cu 10-15% HDL colesterolul;
- se ameliorează simptomele din afecțiunile respiratorii, osteoarticulare, boli
cardiovasculare;
- se reduc complicațiile ginecologice, obstetricale și urologice;
- crește calitatea vieții pacientului, cu îmbunătățirea statutului social.
Obezitatea poate fi tratată, prin eforturile depuse de pacient și echipa de specialiști care îl
ajută (medici, nutriționiști, antrenori de fitness), obținerea greutății dorite presupunând o dietă

9
hipocalorică, corecția tulburărilor de comportament alimentar, exerciții fizice, farmacoterapie,
intervenții chirurgicale etc.

 Dieta alimentară
Dieta este prima care trebuie modificată pentru scăderea în greutate. Tipul de dietă trebuie să
fie ales în funcție de aderența pacientului, patologia asociată și obiectivele terapeutice.
Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau în:
 limitarea consumului alimentar în afara meselor;
 evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;
 mese mici și fracționate;
 stoparea fumatului și reducerea, până la eliminare, a consumului de alcool.
În general, se recomandă o dietă cu deficit de 500 kcal/zi față de aportul alimentar
anterior, estimându-se o scădere ponderală cu 5 - 10% din greutatea inițială într-o perioadă de 3
luni. Structura dietei va consta în 55 - 60% glucide, 25 - 30% lipide și 12 - 17% proteine. Se va
interzice consumul de alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca. 30 grame, iar cel de sare
nu trebuie să depășească 6 grame (adaptat la valorile tensionale).
Pacientul va fi învățat de medic ce, cum și când să mănânce, va renunța la alimentele
nesănătoase, bogate în grăsimi și zaharuri, reducând totodată și aportul caloric, astfel încât
kilogramele în plus sa fie eliminate treptat.

 Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos nu este folosit decât în cazul pacienților cu riscuri majore de
sănătate din cauza obezității, la care alte metode nu dau rezultate, iar pacientul nu slăbește nici cu
regim alimentar, nici cu sport. Chiar și în aceste situații, tratamentul medicamentos este folosit în
asociere cu un regim alimentar și cu un stil de viață sănătos, pentru a avea efectele dorite.
o Medicamentele care diminuează senzația de foame au un impact direct asupra apetitului.
Reacțiile adverse în cazul acestor medicamente pot fi destul de severe. De asemenea, s-a
constatat ca rezultatele acestora sunt doar temporare, apetitul și kilogramele în plus
revenind imediat după oprirea medicației.
o Medicamentele care reduc absorbția intestinală a grăsimilor sunt, de asemenea, folosite
uneori. În cazul acestora, pot apărea efecte secundare precum flatulența, necesitatea
continuă/urgentă de defecare.

10
  Exercițiile fizice
Exercițiile fizice regulate sunt, de asemenea, esențiale în încercarea pacientului obez de a
slăbi. Caloriile arse în timpul practicării sportului accelerează scăderea în greutate, în timp ce
hormonii eliberați în creier în timpul exercițiilor fizice combat stările depresive și îmbunătățesc
stima de sine. Un antrenor va ajuta pacientul obez să slăbească mai eficient, însă și sportul
practicat pe cont propriu este eficient. Ideal ar fi ca pacientul care suferă de obezitate să practice
cel puțin 40 de minute de sport pe zi, 5 zile pe săptămână.

 Tratamente naturiste
Tratamentele naturiste pot susține pacientul care suferă de obezitate în încercarea sa de a
elimina kilogramele în plus. Acesta nu poate însă să înlocuiască regimul alimentar și sportul.

 Acupunctura
Acupunctura este folosită uneori pentru controlul greutății la pacienții obezi, însă studiile
făcute în domeniu nu au confirmat eficiența acestei metode alternative.

 Masaj
Și masajul terapeutic, dar și cel anticelulitic pot fi folosite de pacienții obezi. Nu există însă
dovezi științifice care să confirme eficiența masajului atunci când vine vorba despre combaterea
obezității.

 Reflexoterapie
Specialiștii în reflexoterapie susțin că atingerea anumitor centri nervoși poate accelera
procesul de scădere în greutate și poate totodată să suprime apetitul. Însă nu există studii care sa
confirme acest fapt.

 Homeopatie
Homeopatia nu poate substitui dieta și exercițiile fizice, însă poate fi folosită în tratarea
cauzei care stă la baza declanșării obezității. Calcarea carbonica, obținut din cochilia stridiei,
este adesea folosita de homeopați în tratarea pacienților obezi.

 Intervenții chirurgicale pentru diminuarea obezității morbide

Metodele chirurgicale de tratament al obezității sunt luate în considerare numai în situații
extreme:
- indicele de masa corporală (IMC) este peste 40 kg/m2

11
 - indicele de masa corporală (IMC) este peste 35 kg/m2, în prezența complicațiilor
medicale ale obezității
- insuccesul metodelor de scădere sau menținere a greutății aplicate timp de un an
- existența unor complicații medicale (apnee obstructivă de somn, esofagita de reflux,
artrita invalidantă) care necesită o scădere rapidă în greutate.
Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale folosite pentru tratarea obezității, însă
medicul este cel în măsură să o aleagă pe cea mai potrivită pentru fiecare pacient. După o
asemenea intervenție chirurgicală de micșorare a stomacului, pacientul trebuie să respecte
indicațiile medicului cu privire la alimentația sa. Acesta va observa că sațietatea se va instala
imediat, ceea ce îl va determina să mănânce puțin și des.
Chiar și după o asemenea operație, e esențial pentru sănătatea pacientului ca acesta sa adopte
o dietă sănătoasă și echilibrată. Până când pacientul se recuperează complet, se recomandă în
prima fază consumul de supe și alimente în stare lichida, apoi consumul de piureuri și alimente
pasate, iar abia după două săptămâni de la operație se poate reveni la alimentația obișnuită.

I.6 Contraindicații pentru regimul alimentar sau intervenții chirurgicale în obezitate

Cu toate că obezitatea trebuie luată în serios și combătută cât mai rapid, există situații în care
regimul alimentar hipocaloric sau foarte drastic, precum și intervențiile chirurgicale, nu sunt
recomandate. În timpul sarcinii și al alăptării, nu e indicat deficitul caloric care ar putea afecta
sarcina, respectiv calitatea laptelui. Totuși, pacientele obeze aflate pe perioada sarcinii sau
alăptării pot adopta o dietă sănătoasă, eliminând alimentele nerecomandate precum grăsimile
nesănătoase și zaharurile. De asemenea, greutatea oscilantă poate reprezenta un obstacol atât
pentru pacientul obez, cât și pentru medicii care îl tratează. În general, există un motiv pentru
care greutatea oscilează – dereglări hormonale, anumite afecțiuni sau curele de slăbire drastice
ținute într-un mod haotic și nesănătos. După ce va depista cauza greutății oscilante, medicul va
putea face recomandările cele mai potrivite.

I.7 Prevenirea obezității

Obezitatea poate fi prevenita prin adoptarea unei diete sănătoase și a unui stil de viață activ.
Kilogramele în plus se acumulează în urma unui consum caloric mai mare decât nevoile

12
organismului. Chiar daca nu avem încă probleme cu greutatea, riscul de obezitate există dacă nu
avem un stil de viața sănătos și nu mâncam echilibrat. Pentru a reduce riscul de obezitate, trebuie
modificat stilul de viață, eliminând astfel posibilitatea de îngrășare și reducând riscul de
îmbolnăvire. O dietă sănătoasă și echilibrată, bazată pe legume, fructe, cereale integrale și
proteine de calitate, consumate în cantități moderate, asigură o greutate normală.

Sedentarismul creste riscul de obezitate, de aceea este atât de importantă mișcarea zilnică, fie
că este vorba despre plimbări în ritm alert, alergat, activități casnice, fitness sau aerobic.

Kilogramele în plus se acumulează de cele mai multe ori treptat, de aceea este importantă
monitorizarea greutății corporale prin calcularea periodică a indicelui de masă corporală.
Monitorizând evoluția în timp a masei corporale, se poate observa imediat ce apar fluctuații ale
greutății. Imediat ce se observă kilograme în plus, trebuie redus numărul de calorii consumate,
mărit timpul dedicat activităților fizice zilnice și alocat suficient timp odihnei pentru a combate
poftele nesănătoase, apoi se repetă cântărirea. În acest fel, obezitatea nu are prilejul de a se
instala întrucât luăm atitudine imediat ce apar mici probleme la acest capitol.

CAPITOLUL II

Nutriția în obezitate

II.1 Principii nutritive de bază:

Carbohidrații sunt principalele surse de energie pentru organism: au 4 calorii la 1 gram și

trebuie să reprezinte 60% din aportul zilnic de calorii.
 Carbohidrații sunt responsabili pentru creșterea glicemiei după masă, iar principalele
surse sunt cerealele, legumele, fructele, leguminoasele, pâinea, orezul cartofii.
 În forma lichidă (sucuri), fiartă (legume) sau prelucrată (pâine), carbohidrații se absorb
mai repede, față de forma solidă (fructe), proaspătă (legume) sau integral (cereale). În
funcție de tipul de carbohidrați și cantitatea acestora, se stabilește și indicele glicemic al
alimentelor, adică puterea acestora de a creste glicemia.
Proteinele reprezintă a doua categorie de nutrienți importantă în dietă. Necesarul zilnic este
de 15% din totalul consumului, iar numărul de calorii pe 1 g de proteină este de 4. Principalele

13
surse de proteine sunt cele animale (carnea, ouăle, lactatele), alături de vegetale (cereale, linte,
fasole, soia, semințe, nuci). Daca proporția celor animale trebuie sa fie de maximum 50-60 la
suta din necesarul zilnic, restul revine proteinelor de origine vegetală.
Grăsimile sunt a treia categorie de nutrienți importanți într-o dietă echilibrată. Au mai multe
calorii decât carbohidrații și proteinele, 9 la 1 gram, dar trebuie să reprezinte 30% din necesarul
alimentar zilnic. Grăsimile sunt: sănătoase (cele provenind din uleiuri presate la rece, semințe,
pește), mai puțin sănătoase (cele saturate din carne și colesterolul din ouă) și total nesănătoase
(grăsimile trans), care trebuie evitate.
Vitaminele înseamnă viață, iar lipsa lor din dietă duce la carențe grave și la slăbirea
sistemului imunitar. Însă o dietă bogată în legume, fructe și pește asigură doza zilnică de
vitamine, suplimentele fiind necesare doar la recomandarea medicului.
Fibrele alimentare sunt o componentă importantă a dietei echilibrate și se găsesc în cereale,
legume și fructe. Rolul lor este acela de a împiedica o creștere bruscă și mare a glicemiei și de a
asigura un tranzit intestinal optim.
Apa este elementul fără de care nu există viață, iar setea e un semnal clar al deshidratării.
Consumul de apă trebuie corelat cu vârsta și activitatea fizica.
Sarea în bucate este o plăcere, dar poate reprezenta o problema atunci când este depășit
consumul zilnic de 5 grame pe zi. Excesul crește riscul de boli cardiovasculare.

 Proteinele în alimentație
Proteinele sunt elemente de bază pentru funcționarea celulelor, țesuturilor și organelor, sunt
implicate în diverse procese din organism (formarea anticorpilor, enzimelor și hormonilor) și,
respectând un dozaj optim, contribuie la menținerea sub control a glicemiei. Proteinele conțin
aminoacizi pe care organismul nu-i poate sintetiza, de aceea trebuie luați din alimente. Sursele de
proteine sunt de două feluri: animale și vegetale, însă acestea nu se găsesc singure în alimente;
ele vin la pachet fie cu grăsimi, fie cu carbohidrați.
o Proteinele animale se găsesc în ouă, lactate și carne.
Ouăle conțin proteina etalon, de cea mai bună calitate, care se asimilează ușor și trebuie
inclusă frecvent în dietă. Deși consumul de ouă a fost pus în discuție din cauza grăsimii
din gălbenuș, totuși, nutriționiștii spun că nu doar ouăle cresc colesterolul, ci per

14
 ansamblu, o alimentație cu grăsimi în exces. Ouăle trebuie consumate frecvent, fierte sau
în omletă făcute cu puțin ulei, în vase non aderente.
Carnea reprezintă o altă sursă de proteine. Nutriționiștii recomandă maximum două
porții de carne albă săptămânal – pește (ton, macrou, sardine, hering) sau pasăre (pui
crescut natural, curcan) și maximum două de carne roșie lunar (vită, porc, oaie, vânat). Pe
lângă proteine, carnea roșie are si multe grăsimi, de aceea este bine să se aleagă părțile
mai puțin grase precum mușchiul și să fie gătită cât mai simplu, pe grătar sau la cuptor.
Proteine de calitate se găsesc și în fructe de mare, midii și rapane.
Lactatele sunt surse excelente de proteine, atât timp cât se optează pentru variantele cu
puțină grăsime. Laptele, iaurtul, urda, brânzica de casă pot fi incluse zilnic în dietă, dar
brânzeturile grase, se pot consuma în cantități mici, rase peste salate.
o Proteinele vegetale
Există o mulțime de plante care pot furniza proteine, însă nu de aceeași calitate precum
carnea. Sursele cele mai bune de proteine vegetale sunt fasolea, lintea, soia, mazărea și
diversele tipuri de fructe oleaginoase (nuci, caju, migdale, fistic). Trebuie acordată
maximă atenție cantităților de carbohidrați și de grăsimi din plantele proteice pentru a nu
se depăși cantitățile optime adecvate vârstei și greutății.
De reținut:
 Carnea nu conține carbohidrați, dar sursele vegetale de proteine precum lintea, mazărea,
fasolea și soia au cantități variabile de care trebuie ținut cont când se întocmește un
meniu. În realizarea porțiilor de mâncare trebuie respectat reperul: un sfert din farfurie
să fie ocupat de carne, iar jumătate de vegetale care nu conțin amidon.

 Grăsimile în alimentație
Alături de proteine și carbohidrați, grăsimile fac parte din nutrienții esențiali necesari
menținerii sănătății și prevenirii îmbolnăvirilor grave. Rolul grăsimilor în organism este unul
complex: în primul rând, protejează organele, reprezintă rezerve de energie și ajută proteinele să-
și facă treaba în corp. În plus, în grăsimi sunt stocate vitaminele liposolubile A, D, E si
K. Trebuie avut permanent în atenție să fie alese preponderent grăsimile sănătoase, iar dacă cele
nesănătoase nu pot fi evitate, măcar să fie consumate în cantități cât mai mici. Grăsimile trebuie
sa reprezinte 30% din necesarul alimentar zilnic. Dintre acestea, maximum 10% trebuie sa fie

15
grăsimi saturate, mai puțin de 10% grăsimi polinesaturate și mai mult de 10% grăsimi
mononesaturate și acizi grași Omega 3.
 Grăsimile sănătoase sunt cele mononesaturate, cele polinesaturate și acizii grași de tip
Omega 3.
- grăsimile mononesaturate se găsesc în nuci și uleiuri de nuci, măsline și ulei de
măsline, semințe de susan, ulei de rapiță, avocado.
- grăsimile polinesaturate se găsesc în uleiul de floarea-soarelui, uleiul de porumb,
semințele și uleiul de dovleac și în maioneză.
- acizii grași de tip Omega 3 se găsesc în peștele gras (sardine, macrou, hering,
somon, scrumbie, ton), dar și în vegetale precum semințele de in, tofu, alune, ulei
de rapiță.
 Dintre grăsimile nesănătoase, fac parte grăsimile saturate si grăsimile trans, care se
găsesc în multe alimente procesate.
- grăsimile saturate se găsesc mai ales în preparatele de porc, oaie, vită, salam,
cârnați, crenvurști, unt, smântâna, brânzeturi grase, în frișcă, ciocolată, ulei de
palmier, unt de cocos și în pielea păsărilor de curte.
- grăsimile trans rezultă din transformarea grăsimilor lichide în grăsimi solide,
proces numit hidrogenare și sunt conținute în multe alimente procesate de pe piață
(cartofii prăjiți, margarina, produsele de patiserie, biscuiții, prăjiturile).
Colesterolul este o substanță grasă, foarte importantă pentru organism și se împarte în
colesterol bun-HDL și colesterol rău-LDL. Grăsimile bune contribuie la scăderea colesterolului
rău, în timp ce grăsimile trans duc la creșterea acestuia. Organismul uman produce colesterol, dar
mare parte se obține din alimentație. Alimentele bogate în colesterol sunt lactatele grase,
gălbenușul de ou, ficatul și alte organe, carnea grasă. Sfatul specialiștilor este să nu se
depășească 300 mg/zi de colesterol din dietă.

II.2 Regimul alimentar în tratarea obezității

În obezitate, rația calorică trebuie limitată cantitativ și riguros respectată. Din meniul unei
persoane care dorește să piardă în greutate, sunt eliminate, pe cât posibil, sau cel puțin
restricționate, produsele alimentare cu valoare energetică mare, în special amilaceele, zaharurile,
grăsimile. Din acest punct de vedere, alimentele sunt de fapt împărțite în doua mari categorii:

16
alimente care pot fi consumate fără restricții severe și alimente care, pentru bune rezultate, sunt
considerate “interzise” obezilor.

o Alimente permise în tratarea obezității:

- proteinele animale: orice carne slabă de vacă, vițel, miel, pasăre, pește slab de râu
(șalău, lin, știucă), ouă tari, iaurt cu conținut mic de grăsime (maxim 2%,
recomandate cele cu conținut în grăsime de 0,1 sau 1%), laptele degresat (0,1%) și cel
semidegresat (1,5%), urdă, brânză de vaci nesărata slabă;
- proteinele vegetale: ciupercile, rădăcinoasele crude, zarzavaturile și legumele cât mai
crude, fructele proaspete (în afară de cele interzise!);
- grăsimile: uleiurile vegetale, untul în cantități mici;
- glucidele: permise numai prin aportul din legume și salate, din fructe (mere verzi,
acrișoare, grapefrut, cireșe, pepeni, vișine, caise);
- lichidele: sifonul, sucul de fructe neîndulcit, compoturi cu zaharină, sucul de legume,
laptele degresat;
- sarea: cat mai puțin, sub cele 5 grame.

o Alimente interzise în tratarea obezității

- proteinele animale: mezelurile, cărnurile grase, peștele gras, afumăturile, brânzeturile
grase, cașcavalul;
- proteinele vegetale: fasolea, lintea, mazărea;
- grăsimile: frișca, smântâna, slănina, cremele, aluaturile cu unt (gen Fornetti,
foietajele), sosurile cu rântaș, fructele oleaginoase cum sunt alunele, nucile, castanele,
migdalele;
- glucidele: pâinea în cantitate mare, cartofii și pastele făinoase în cantitate mare,
prăjiturile de cofetărie, produsele de panificație, fructe (prune, struguri, banane,
curmale, stafide și alte fructe uscate;
- lichidele: băuturile carbogazoase cu conținut de zahar, siropurile, lichiorurile, alcoolul
de orice fel, laptele integral, supele și ciorbele făcute cu găluști de gris, fidea, paste.

17
II.3 Planul alimentar corect
Medicul este cel care stabilește numărul de calorii permise pe zi și întocmește planul
alimentar cel mai potrivit pentru fiecare pacient în parte. Un plan alimentar corect respectă
următoarele indicații:
 se bazează pe legume, fructe și cereale integrale;
 peste 55% din caloriile consumate ar trebui sa provină din carbohidrații complecși
(orez brun, pâine din cereale integrale, fructe, legume);
 se limitează consumul de carbohidrați simpli (zaharul, dulciurile, deserturile) care
determină pancreasul să producă mai multa insulina, aceasta favorizând, la rândul ei,
acumularea de țesut gras;
 se recomandă consumul de alimente cu densitate calorică redusă – adică alimentele
care conțin puține calorii, raportat la greutate (legume, fructe, carne slabă, pește,
cereale integrale, fasole);
 se recomandă limitarea consumului de alimente cu densitate calorică mare (alimentele
prăjite, dulciurile, produsele de patiserie, untul).

II.4 Pregătirea alimentelor în obezitate

Sucurile din fructele permise (fructe crude, rar prune, struguri, pere) se prepară numai
înainte de servire pentru a le păstra tot conținutul de vitamine și se beau fără a le îndulci. Dacă
fructele sunt prea acre, se poate adăuga zaharină iar când sunt prea fade, se poate adăuga lămâie.
Fructele nu au un mod special de preparare pentru aceasta dietă. Este bine ca persoanele
obeze să consume cel puțin 500 g fructe crude pe zi. Având în vedere ca sunt obligate sa
ingereze și o cantitate apreciabilă de legume crude și că regimul va trebui ținut pe o perioadă
lungă de timp, este preferabil ca fructele cu celuloză tare să fie rase. Aceasta precauție este
obligatorie pentru cei cu balonări abdominale sau pentru oamenii în vârstă.
Supele de legume se prepară din legume tăiate, de preferință, ca borș de legume. Supele
se dreg cu lapte smântânit, iaurt, zeamă de lămâie, suc de roșii și se vitaminizează cu diverse
sucuri de legume rase și stoarse. Nu se îngroașă cu smântâna, cu sos alb, cu gălbenușuri.

18
 Ouăle se prepară, în unele zile, fierte tari, servite cu diverse salate, sau ca ochiuri
românești cu felurite soteuri de legume. Este important ca pregătirea felurilor cu ouă să nu se
facă cu grăsime, care creste valoarea calorică a rației. De altfel, grăsimile în cantitatea prescrisa
care vor fi de origine vegetală (ulei de floarea soarelui, ulei de germen de porumb etc) se vor
păstra pentru prepararea salatelor de crudități, precum și pentru prepararea soteurilor de legume,
sosurile putându-se pregăti și fără grăsime.
Sosul de smântână, sosul de maioneză, sosul de unt, sosul de friptură de porc etc. sunt
interzise în alimentația persoanelor obeze. În schimb uneori sunt permise sosurile de roșii,
castraveți, tarhon, mărar, sosul marinat (de legume și oțet) și cele de fructe (măceș, vișine și
mere), fără adaos de grăsime.
Legumele se prepară sub formă de "salata de crudități". Aceasta este bine să se prepare,
de preferință dintr-o rădăcină (țelina), o frunză (varză sau salată), un fruct (roșie, castravete).
Salatele se asezonează cu puțin ulei (15g) și cu lămâie, oțet de fructe sau vin. Pentru
suplimentare cu vitamine li se adaugă mărar și pătrunjel tocat. Se poate consuma varza albă
crudă, conopidă, morcov, sfeclă, ridichi negre, salată verde, roșii și castraveți, sau legume
congelate.
În ceea ce privește prepararea legumelor prin metode culinare termice, acestea se vor
servi mai ales preparate ca soteuri ”a la grec” adică înăbușite în apă fierbinte amestecată cu ulei.
Metoda aceasta este ideală pentru pregătirea legumelor în dieta obezității, deoarece ea înlocuiește
folosirea grăsimilor animale (unt) din prepararea obișnuită a pireurilor de legume, cu uleiuri
vegetale care au un rol important în prevenirea gravelor accidente vasculare obișnuite la
persoanele obeze.
Condimentele au o largă întrebuințare, mai ales pentru dieta cu restricție de sare.
Condimentarea nu se face în acest regim pentru a excita pofta de mâncare. De aceea piperul,
boiaua iute și muștarul care accentuează apetitul nu se vor permite decât rar. Când sarea se
limitează sau se exclude din alimentație, lipsa ei se maschează cu adaos de cimbru, chimen,
tarhon, mărar, pătrunjel, leuștean, hasmațuchi, foi de țelină.
Desertul ideal al persoanelor obeze îl constituie fructele crude. Uneori însă, pentru
varietate, fructele se pot servi sub forma de compot cu doua lingurițe de zahar, reenunțându-se în
ziua respectivă la zaharul adăugat în ceai sau cafea. Pentru varietate în regim, ele pot fi date și ca
spumă de fructe cu albuș sau gelatine din pireuri de fructe, îndulcite cu zaharină.

19
 Persoanele obeze trebuie să cântărească cantitățile de alimente prescrise. Rația trebuie să
aducă 1,5 g albumine pe 1 kg de greutate corporală.
Grăsimile sunt permise în cantitate de 40-50 g pe zi, preferând pe cele de origine
vegetală. Această precauție este luată și pentru a preîntâmpina tulburările cardiovasculare și
accidentele ei foarte frecvente în aceasta boală.
Glucidele, provenind din făinoase, pâine și dulciuri trebuie strict limitate. Rația de
glucide nu trebuie sa depășească 150 g pe zi și sa fie formata predominant din fructe și legume.
Vitaminele se recomandă din abundență. Necesarul zilnic va fi acoperit din fructe și
legume crude, precum și din carne slabă, ou, lapte.
Apa și lichidele nu trebuie reduse în cura de slăbire (excepție făcând băuturile dulci și
alcoolice). Nu se bea însă la masă, între feluri, deoarece o alimentație uscată satură mai repede.
Se restrânge consumul de sare atât pentru riscul reținerii de apa în organism, cat și pentru
efectul stimulent asupra poftei de mâncare.

Exemple de meniu

Brânză de vaci (50g), cafea, pâine, măr

Mic Dejun 1 ou fiert, ceai, pâine, măr
Brânză de vaci (50 g), cafea, 2 roșii, 1 ardei gras, pâine intermediară
Salata vinegretă (fără smântână), morcov, varză, sfeclă, 1 cartof, o lingură ulei, chimen, grătar
Prânz de vacă, 200 g mere, 5 nuci
Borș de legume, mâncare de spanac cu carne, salată de fructe (măr, portocală, 2 nuci)
Cartofi fierți, chimen, iaurt, fructe

Cină 3 felii șuncă slabă de Praga, salată verde, fructe

Roșii umplute cu brânză de vaci, salată de ardei copți, fructe

Concluzii

Tratarea obezității nu înseamnă numai scăderea în greutate – obezitatea poate fi

combătută prin modificarea stilului de viață, a obiceiurilor alimentare și a rutinei zilnice.
Tratarea obezității presupune educarea pacientului, astfel încât acesta să înțeleagă la ce riscuri se

20
expune. De asemenea, există o serie de complicații pe care obezitatea le poate avea, iar medicul
este cel care trebuie să facă investigații în acest sens și să ofere pacientului soluții.

Activitatea fizică poate preveni obezitatea – exist mai multe cauze ale obezității, însă
lipsa activității fizice s-a descoperit ca fiind cel mai puternic indicator al instalării acesteia.
Joburile de birou sau cele care implică multe ore de condus, stilul de viață sedentar și lipsa
timpului liber sunt de vina pentru absența activității fizice din viața noastră.

Dieta joacă însă un rol important în prevenirea obezității – prin dieta adoptată putem
menține o greutate optimă. Astfel, se recomandă limitarea consumului de grăsimi nesănătoase,
zaharuri și sare, încurajându-se în schimb consumul de fructe, legume, cereale integrale, nuci și
semințe.

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu C., Teleman M.D., Albu A, Sîrbu A.E., Martin S.C., Băncescu A., Fica S.V.,
Obezitatea și obiceiurile alimentare la copii și adolescenți, București, BMC Public Health,
2015;

2. Cernelev O. Rolul factorilor de risc în dezvoltarea bolilor legate de nutriție, Revista de

Medicină Școlară și Universitară, 2016;

3. Comisia Comunităților Europene. Cartea albă. Strategie pentru Europa privind problemele de
sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate, Bruxelles, 30.05.2007;

4. Hâncu, N..: Recomandări pentru managementul obezității și supraponderii la adulți, Jurnalul

Român de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, 2:1, 2001;

5. Hâncu N, Niță C., Crăciun A.: Abecedar de obezitate, Sănătatea Press, 2014;

6. Luncă S., Vix M. Tratamentul obezității morbide. În: Jurnalul de Chirurgie, 2005;

7. Manole V., Stoian M., Raluca A. Agromarketing, ediția a II-a, Editura ASE, București,,
2003;

8. Yudkin J.: Cum ucide zahărul. Adevărul ascuns despre obezitate, diabet, boli cardiovasculare
și cancer, editura Litera, 2015;

9. NodisMed Magazin - Obezitatea http://www.nodismed.ro/ghid-medical-a-z_2/Boli-si-

afectiuni_28/General_7/Obezitatea_184.html

21