-

Student:Cocindau Vasile Viorel

Masterat anul I

Referat Nutritie
-

OBEZITATEA

Obezitatea este cea mai frecventa boala metabolica si se asociaza adesea

cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat,
apneea de somn etc. Ea este caracterizata printr-un exces de tesut adipos.
In mod normal organismul barbatilor contine un procent de 15 - 20 % de
tesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 - 30 % de tesut
adipos.

Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe

baza IMC - indicele de masa corporala, calculat prin raportul
greutate/inaltime2, astfel :

 gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30 -

34,9 kg/m2
 gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35 -
39,9 kg/m2
 gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40
kg/m2

Pacientii cu indicele de masa corporala (IMC) cuprins intre 25 - 29,9

kg/m2 au fost definiti ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei
corporale (IMC) sunt 24 - 26 kg/m2 pentru femei si 24 - 27 kg/m2 pentru
barbati. Un indice de masa corporala (IMC) sub 18 kg/m2 prezinta
diagnosticul de denutritie.
Alti indicatori folositi pentru definirea stadiului de obezitate sunt grosimea
pliului cutanat (la nivel subscapular, tricepsului, bicepsului, suprailiac etc.),
circumferinta taliei (normal sub 80 cm la femei si sub 94 cm la barbati),
raportul circumferinta talie/circumferinta soldului. Toti acesti parametrii
-

antropometrici permit stabilirea claselor de risc clinic prin ajustarea

valorilor IMC (indicele de masa corporala).

Datele statistice arata un procent de peste 50 % de persoane obeze si

supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers
proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor. In
tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17 % in mediul rural si
cca. 20 % in mediul urban, fiind mai frecventa la femei; la copii variaza
intre 5 - 10 %.

Se cunosc doua modele de baza ale distributiei tesutului adipos la indivizii

obezi

 obezitate abdominala (androida, centrala) cu cele doua componente,

viscerala si subcutanata
 obezitate gluteofemurala (ginoida)

Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanta clinica majora.

Obezitatea centrala este un factor determinant puternic al
insulinorezistentei si se asociaza cu un risc crescut de diabet zaharat,
dislipidemie, ateroscleroza, hipertensiune si cancer.

S-a identificat statistic o asociere intre cresterea adipozitatii centrale si unii

factori de mediu ca sedentarismul, nivelul socio-economic scazut si stresul
psihic asociat, nivelul scazut de educatie. Initierea fumatului este urmata de
dezvoltarea obezitatii centrale, proces reversibil dupa renuntarea la fumat.

Prevalenta obezitatii este crescuta suplimentar in anumite grupuri etnice

datorita obiceiurilor alimentare (preparate alimentare cu continut crescut
caloric si scazut vitaminic) si particularitatilor climaterice (sezonul rece
prelungit cu reducerea ofertei de fructe si legume). Urbanizarea, obligatoriu
insotita de industrializare, este trasatura definitorie a unei societati
predispuse la obezitate. In societatea moderna, excesul ponderal are o
prevalenta ingrijoratoare. Cauzele obezitatii includ stresul cotidian, lipsa
educatiei, alimentatia hipercalorica tip fast-food, consumul crescut de
alcool. Mai importanta decat toate acestea pare insa scaderea gradului de
activitate fizica.

Unele tulburari psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburarile de

personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezitatii prin
inducerea de tulburari de comportament alimentar. Cele mai frecvente
-

astfel de tulburari sunt : gustari interprandiale cu un bogat continut caloric,

ingestie crescuta si frecventa de dulciuri, aport alimentar crescut dupa ora
19, episoade de foame exagerata ce conduc la ingestie alimentara crescuta
intr-o perioada scurta de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de
alcool, care prin aportul caloric si stimularea apetitului, actioneaza ca factor
favorizant al obezitatii.

Sedentarismul, acest factor cauzator de obezitate, poate fi :

 habitual (indus de lipsa unei culturi sportive si de progresul tehnologic)

 fortat (datorat unor accidente, handicapuri fizice, imobilizare
postoperatorie etc.)

In mod normal, apare o crestere in greutate la femeile aflate in perioda de

sarcina, lactatie sau menopauza.

Unele boli pot accelera castigul ponderal si conduc la dificultati in

tratamentul obezitatii (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul
ovarului polichistic etc.).

O serie de medicamente pot modifica balanta energetica favorizand castigul

ponderal, fara sa determine un surplus ponderal important (cu exceptia
corticoizilor) : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi
etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice,
antiepileptice, antipsihotice, antagonisti serotonergici, insulina si
sulfonilureicele administrate impropriu.

Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru intre energia de aport

(valoarea calorica a alimentelor ingerate) si cheltuielile energetice (energia
consumata in activitatea fizica si metabolismul bazal, termogeneza,
prelucrarea alimentelor ingerate).

Cheltuiala energetica de repaus este data de metabolismul bazal, efectul

termic al alimentelor (actiunea dinamica specifica a acestora), procesul de
crestere si termogeneza de adaptare la cald si frig.

Metabolismul bazal reprezinta energia necesara mentinerii functiilor vitale

si homeostaziei in conditii de repaus absolut : activitate nervoasa, cardiaca,
respiratorie, musculara, osmotica, sinteza compusilor organici. El
reprezinta 60 - 75 % din cheltuiala energetica zilnica. Valoarea
metabolismului bazal la adultul normal este de circa 1 kcal/kg/ora, adica
-

1680 kcal pe zi pentru o greutate de 70 kg. O scadere minima in timp a

metabolismului bazal poate determina pe termen lung un castig ponderal
apreciabil. Odata cu inaintarea in varsta rata metabolismului bazal scade cu
2 - 3 % la fiecare decada, iar necesarul caloric pentru procesul de crestere
este redus la 1 % din cheltuiala energetica zilnica; ambele dezechilibre
favorizeaza excesul ponderal in conditiile pastrarii aceluiasi aport caloric.

Actiunea dinamica specifica a alimentelor reprezinta cantitatea de energie

necesara digestiei si absorbtiei alimentelor, precum si pentru activarea
sistemului vegetativ in perioada actului alimentar. Reprezinta 10 % din
consumul energetic zilnic.

Termogeneza de adaptare este energia necesara mentinerii constante a

temperaturii corpului si este dependenta de arderile desfasurate la nivelul
tesutului adipos brun.

Complicatiile starii de obezitate sunt multiple, fiind afectate in diferite

grade aproape toate sistemele si aparatele organismului. Complicatiile
cardiovasculare sunt : hipertensiunea arteriala, cardiopatia ischemica,
insuficienta cardiaca, moartea subita, accidentele vasculare cerebrale,
insuficienta venoasa cronica. Complicatiile osteo-articulare sunt :
gonartroza, coxartroza si sindromul trofostatic din post-menopauza.
Studiile clinice au furnizat dovezi cu privire la rolul direct al obezitatii in
patogenia diabetului zaharat.

O scadere ponderala de 0,5 - 10 kg la pacientul obez se insoteste de

numeroase beneficii :

 scade cu 20 % mortalitatea totala, scade cu 37 % mortalitatea prin

cancer, scade cu 44 % decesul prin diabet zaharat, scade cu 9 % decesul
prin boli cardiovasculare
 scade riscul de aparitie a diabetului zaharat cu peste 50 %, reduce
glicemia bazala cu 30 - 50 %, scade cu 15 % hemoglobina glicozilata
 scade cu 10mmHg componenta sistolica a tensiunii arteriale si cu 20
mmHg componenta sa diastolica
 scade cu 10% colesterolul total, scade cu 10 - 15 % LDLcolesterolul, scade
cu 20 - 40 % trigliceridele plasmatice, creste cu 10- 15 % HDLcolesterolul
 se amelioreaza simptomele din afectiuni respiratorii, osteoarticulare, boli
cardiovasculare
-

 se reduc complicatiile ginecologice, obstetricale si urologice

 creste calitatea vietii pacientului, cu imbunatatirea statutului social

Situatiile care contraindica scaderea ponderala sunt :

 sarcina si perioada de lactatie

 tuberculoza activa, hepatita cronica activa, ulcerul gastroduodenal in
puseu dureros, nefropatiile cronice, colestaza, sindromul de
malabsorbtie, guta
 anorexia nervoasa, depresia
 greutatea ciclica, intalnita la indivizii cu oscilatii mari ale greutatii
corporale la care tinta terapeutica este mentinerea unei greutati stabile

Obtinerea greutatii dorite presupune o dieta hipocalorica, corectia

tulburarilor de comportament alimentar, exercitiu fizic, farmacoterapie,
interventii chirurgicale etc.

Tipul de dieta trebuie sa fie ales in functie de aderenta pacientului,

patologia asociata si obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei
diete hipocalorice constau in : limitarea consumului alimentar in afara
meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorica mare, mese mici si
fractionate, stoparea fumatului si un consum scazut de alcool. In general, se
recomanda o dieta cu deficit de 500 kcal/zi fata de aportul alimentar
anterior, estimandu-se o scadere ponderala cu 5 - 10 % din greutatea
initiala intr-o perioada de 3 luni. Structura dietei va consta in 55 - 60 %
glucide, 25 - 30 % lipide si 12 - 17 % proteine. Se va interzice consumul de
alcool. Aportul de fibre alimentare va fi de cca 30 gr. si de sare sub 6 gr.
(adaptat la valorile tensionale).

Activitatea fizica este un element terapeutic de prima importanta care

trebuie, totusi, individualizat si adaptat la patologia asociata. Efortul fizic
potenteaza scaderea in greutate indusa de dieta hipocalorica, reduce
insulinorezistenta si diminua masa adipoasa intraabdominala. S-a observat
ca activitatea fizica limiteaza reducerea masei musculare indusa de unele
diete hipocalorice. Numeroase studii au aratat ca activitatea fizica reduce
simptomatologia si riscurile tuturor comorbiditatilor. In general, se
recomanda efectuarea de exercitii fizice de minim 3 ori pe saptamana, cu o
durata de 30 - 60 minute si o intensitate de 50 - 70 % din capacitatea
individuala de efort.
-

Farmacoterapia este necesara pacientilor la care in pofida terapiei

nefarmacologice nu s-a reusit obtinerea greutatii corporale
stabilite. Substantele antiobezitate pot fi prescrise numai de medicul
specialist.

Metodele chirurgicale de tratament al obezitatii sunt luate in considerare in

urmatoarele situatii extreme :

 indicele de masa corporala (IMC) este peste 40 kg/m2

 indicele de masa corporala (IMC) este peste 35 kg/m2 in prezenta
complicatiilor medicale ale obezitatii
 insuccesul metodelor de scadere sau mentinere a greutatii aplicate timp
de un an
 existenta unor complicatii medicale (apnee obstructiva de somn,
esofagita de reflux severa, artrita invalidanta) ce necesita o scadere
rapida in greutate.

Obezitatea este o afecțiune medicală în care grăsimea corporală s-a

acumulat în exces, astfel încât poate avea un efect advers asupra sănătății,
ducând la osperanță de viață redusă și/sau probleme de sănătate.[1]
[2]
Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă
corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane,
exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată
în metri, este mai mare de 30 kg/m2.[3]
Obezitatea crește riscul de diverse afecțiuni, în special boli de inimă, diabet
de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri
de cancer, osteoartrită[2] șiastm[4][2][5]. În cele mai multe cazuri, obezitatea
este provocată de o combinație dintre un consum excesiv de calorii, lipsa
activității fizice și o predispoziție genetică, deși, în anumite situații, cauzele
principale sunt genele,
afecțiunileendocrine, medicamentația sau afecțiunile psihice. Există puține
dovezi ce susțin punctul de vedere conform căruia anumite persoane
obeze mănâncă puțin, însă se îngrașă din cauza metabolismului lent; în
medie, persoanele obeze consumă mai multă energie decât cele slabe,
dată fiind energia necesară pentru a susține o greutate crescută.[6][7]
Dietele și activitatea fizică sunt principalele ajutoare în tratamentul
obezității. Calitatea regimului alimentar poate fi îmbunătățită prin reducerea
consumului de alimente calorice, cum sunt cele bogate în grăsimi și
zaharuri, și creșterea consumului de fibre alimentare. Se pot
-

lua medicamente împotriva obezitățiipentru a diminua apetitul sau a bloca

acumularea grăsimii, împreună cu o dietă potrivită. În cazul în care dieta,
activitatea fizică și medicamentația nu sunt eficiente, se poate apela la
un balon gastric pentru scăderea în greutate, sau la operație pentru a
reduce volumul stomacului și/sau lungimea intestinelor, ducând astfel la
instalarea mai rapidă a stării de sațietate și la o capacitate redusă de
absorbție a substanțelor nutritive din alimentație.[8][9]
Obezitatea este una dintre principalele cauze de deces ce pot fi
prevenite la nivel mondial, cu o răspândire din ce în ce mai mare la adulți
și copii, iar autoritățile o consideră ca fiind una dintre cele mai grave
probleme de sănătate publică din secolul al XXI-lea.[10] În mare parte din
lumea modernă, obezitatea este stigmatizată (în special în Occident), cu
toate că a fost percepută drept un simbol al bogăției și fertilității de-a lungul
istoriei, acest lucru fiind încă valabil în anumite zone din lume.[2][11]
Cuprins
[ascunde]

1 Clasificare
2 Efecte asupra sănătății
o 2.1 Mortalitate
o 2.2 Morbiditate
o 2.3 Paradoxul supraviețuirii
3 Cauze
o 3.1 Alimentația
o 3.2 Stilul de viață sedentar
o 3.3 Genetica
o 3.4 Alte afecțiuni
o 3.5 Factori sociali
o 3.6 Agenți infecțioși
4 Fiziopatologie
5 Sănătate publică
6 Abordare terapeutică
7 Epidemiologie
8 Istoric
o 8.1 Etimologie
-

o 8.2 Tendințe istorice

o 8.3 Arte
9 Societate și cultură
o 9.1 Impactul economic
10 Obezitatea infantilă
11 Obezitatea la alte animale
12 Note
13 Mai multe informații
14 Bibliografie
15 Legături externe
16 Vezi și
Clasificare
Articol principal: Classification of obesity.
Obezitatea este o afecțiune medicală în care grăsimea corporală s-a
acumulat în exces, putând avea un efect advers asupra sănătății.[1]Este
definită prin intermediul indicelui de masă corporală (IMC) și evaluată în
continuare din perspectiva distribuției de grăsime viaraportul talie-șold și
totalitatea factorilor de risc cardiovasculari.[12][13] IMC este legat
îndeaproape atât de procentul de grăsime corporală, cât și de totalul
grăsimii corporale.[14]

O persoană „super obeză” cu un IMC de 47 kg/m2: greutate 146 kg

(322 lb), înălțime 177 cm (5 ft 10 in)
La copii, greutatea optimă variază în funcție de vârstă și sex. La copii și
adolescenți obezitatea nu este definită ca un număr absolut, ci în
conexiune cu un grup istoric normal, astfel încât obezitatea reprezintă un
IMC mai mare decât 95 centilă.[15] Informațiile de referință pe care s-au
-

bazat aceste centile datează din 1963 până în 1994, așadar nu au fost
afectate de creșterile recente în greutate.[16]

IMC Clasificare

< 18.5 subponderal

18.5–24.9 greutate normală

25.0–29.9 supraponderal

30.0–34.9 obezitate clasa I

35.0–39.9 obezitate clasa II

≥ 40.0 obezitate clasa III

IMC se calculează împărțind greutatea subiectului la pătratul înălțimii sale,

exprimată de obicei ori în metriori în „unități” SUA:
Metric:
Sistemul obișnuit SUA și imperial:
unde reprezintă greutatea subiectului în livre și reprezintă
înălțimea persoanei în inchi.
Cele mai utilizate definiții, stabilite de Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) în 1997 și publicate în 2000, oferă valorile listate în
tabelul din dreapta.[3]
Definițiile OMS au fost modificate de anumite organizații particulare.
Literatura chirurgicală împarte „clasa III” de obezitate în categorii ale
căror valori sunt încă disputate.[17]

 Orice IMC ≥ 35 sau 40 înseamnă „obezitate severă”

-

 Un IMC de ≥ 35 sau 40–44,9 sau 49,9 înseamnă „obezitate

morbidă”
 Un IMC de ≥ 45 sau 50 înseamnă „super obezitate”

Luând în considerare faptul că populațiile asiatice prezintă

consecințe negative de sănătate la un IMC mai scăzut decât cel al
caucazienilor, anumite popoare au redefinit obezitatea; japonezii au
definit obezitatea ca orice IMC mai mare de 25[18] în timp
ce Chinafolosește un IMC mai mare de 28.[19]
Efecte asupra sănătății
Greutatea corporală în exces este asociată cu diverse afecțiuni, în
special afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2, apnee
obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer,osteoartrită[2] și astm[4]
[2][5]
. Drept urmare, obezitatea poate reduce speranța de viață.[2]
[modificare]Mortalitate

Riscul relativ de deces peste 10 ani la bărbații

caucazieni (stânga) și femeile caucaziene
(dreapta) din Statele Unite, care nu au fumat
niciodată, în funcție de IMC.[20]

Obezitatea reprezintă una dintre principalele cauze de deces ce pot fi

prevenite la nivel mondial.[10][21][22] Studii americane și europene
efectuate la scară largă au arătat că riscul de deces este cel mai mic
la un IMC de 20–25 kg/m2[20][23] la nefumători și de 24–27 kg/m2 la
fumători, riscul crescând odată cu schimbările în oricare direcție.[24]
[25]
Un IMC mai mare de 32 a fost asociat cu orată a mortalității dublă
printre femei, de-a lungul unei perioade de 16 ani.[26] În Statele Unite
se estimează că obezitatea cauzează de la 111,909 până la 365,000
de decese anual,[2][22] în timp ce în Europa 1 milion (7,7%) de decese
sunt atribuite greutății excesive.[27][28] În medie, obezitatea reduce
speranța de viață cu șase până la șapte ani:[2][29] un IMC de 30–35
-

reduce speranța de viață cu doi până la patru ani,[23] în timp ce

obezitatea severă (IMC > 40) reduce speranța de viață cu 10 ani.[23]
Morbiditate
Articol principal: Obesity-associated morbidity.
Obezitatea mărește riscul apariției multor afecțiuni fizice și mentale.
Aceste patologii asociate sunt întâlnite cel mai frecvent însindromul
metabolic,[2] o combinație de tulburări medicale care include: diabetul
zaharat de tip 2, tensiunea arterială ridicată, colesterolul sanguin
crescut șinivelul crescut al trigliceridelor.[30]
Complicațiile sunt provocate fie direct de obezitate, fie sunt legate de
aceasta în mod indirect, prin mecanisme care au o cauză comună,
precum alimentația greșită sau un stil de viață sedentar. Forța
legăturii dintre obezitate și afecțiunile specifice variază. Una dintre
cele mai puternice legături este cea cu diabetul de tip 2. Grăsimea
corporală excesivă stă la baza a 64% din cazurile de diabet la bărbați
și a 77% din cazuri la femei.[31]
Consecințele asupra sănătății se încadrează în două mari categorii:
cele care pot fi atribuite efectelor creșterii masei adipoase (cum
suntosteoartrita, apneea obstructivă în somn, stigmatizarea socială)
și cele datorate creșterii numărului celulelor
adipoase (diabet,cancer, afecțiuni cardiovasculare, steatoză hepatică
nealcoolică).[2][32] Creșterea grăsimii corporale afectează răspunsul
organismului la insulină, putând conduce la rezistență la insulină.
Acumularea grăsimii generează, de asemenea, o stare
proinflamatorie[33][34] și o stareprotrombotică.[32][35]

Domeniu
Domeniu medical Afecțiune Afecțiune
medical

 cardiopatie Dermatologi  vergeturi[38]

Cardiologie
ischemică:[36] an e  acantoza
gină și infarct nigricans[38]
miocardic  limfedem[38]
 insuficiență  celulită[38]
cardiacă  hirsutism[38]
congestivă[2]  intertrigo[39]
-

 tensiune
arterială
ridicată[2]
 niveluri
anormale ale
colesterolului[2]
 tromboză
venoasă
profundă și emb
olie
pulmonară[37]
 diabet zaharat[2]
 sindromul
polichistic
 boala de
ovarian[2]
reflux
 tulburări menstr
gastroesof
uale[2]
EndocrinologieșiR agian[2][41]
 infertilitate[2][40] Gastrointesti
eproducerea  steatoză
 complicații în nal
asistată medical [2]
hepatică[2]
timpul sarcinii
[40]  colelitiază (
calculi în
 malformații
vezica
congenitale[2]
biliară)[2]
 moartea
intrauterină a
fătului[40]
Neurologie  accident Oncologie[48]  sân, ovaria
vascular n
cerebral[2]  esofagian,
 meralgie colorectal
parestezică[42]  ficat, pancr
 migrene[43] eatic
 sindromul  vezica
tunelului biliară, sto
-

mac
 endometria
carpian[44]
l, cervical
 demență[45]
 prostată, ri
 hipertensiune
nichi
intracraniană
 limfom
idiopatică[46]
non-
 scleroză
Hodgkin, m
multiplă[47]
ielom
multiplu
 apneea
obstructivă
în somn[2][5]
 sindromul
de
hipoventilaț
 depresie la ie asociată
Psihiatrie femei[2] Respirologie obezității[2]
[5]
 stigmatizare soc
ială[2]  astmă[2][5]
 complicații
crescute în
timpul ane
steziei
generale[2]
[7]

Reumatologieși Or  gută[49] Urologie șiN  disfuncție

topedie  mobilitate efrologie erectilă[52]
redusă[50]  incontinenț
 osteoartrită[2] ă urinară[53]
 dureri în zona  insuficiență
inferioară a renală
spatelui[51] cronică[54]
 hipogonadi
-

sm[55]
 penis
îngropat[56]