MASAJUL IN ACTIVITATEA SPORTIVA FOTBAL

Kinetoterapie Masaj Sportiv Fotbal

Student:Ciraln Mihaela

Anul II Kinetoterapie
Fotbalul este un sport de echip ce se disput ntre dou echipe alctuite din 11 juctori fiecare.
La nceputul secolului al XXI-lea era jucat de peste 250 de milioane de juctori n peste 200 de
ri, ceea ce l face cel mai popular sport din lume.[1][2][3][4]

Se joac cu o minge sferic pe un teren dreptunghiular, acoperit cu iarb, cu cte o poart la

fiecare capt. Scopul jocului este de a nscrie goluri introducnd mingea n poarta adversarului.
n afara portarului, ceilali juctori nu se pot folosi de mini pentru a manevra mingea.
Ctigtorul meciului este echipa care a nscris mai multe goluri la ncheierea partidei.

Originile fotbalului se afl undeva n urm cu peste 2000 de ani. n 2004, forul ce guverneaz
acest sport la nivel mondial FIFA (Fdration Internationale de Football Association)[5] a
recunoscut China ca fiind locul de natere al fotbalului. n jurul anului 200 .e.n. chinezii jucau
un sport asemntor numit cuju. Regulile au evoluat cu timpul, astfel ajungndu-se la sportul
practicat astzi.

n primvara anului 2001, FIFA informa c peste 240 de milioane de oameni joac regulat fotbal,
n peste 200 de ri de pe ntreg globul. Regulile sale simple i echipamentul redus i ieftin,
necesar practicrii fotbalului au contribuit, fr ndoial, la creterea popularitii sale. n multe
zone ale lumii, fotbalul nate pasiuni enorme i joac un rol foarte important n viaa fanilor, a
comunitilor locale i chiar a naiunilor; este deseori numit cel mai popular sport din lume. Este
recunoscut n multe ri drept: sportul rege.

Aspecte fiziologice ale jocului de fotbal

Monitorizarea pregatirii sportivilor consta intr-un proces de evaluare obiectiva, in timp util, a
raspunsului biologic, biomecanic si psihologic al sportivului la stimulii utilizati in antrenament,
in scopul dirijarii stiintifice a pregatirii.

Principalele aspecte fiziologice ale jocului de fotbal:

Din punct de vedere fiziologic, fotbalul reprezinta o activitate preponderent dinamica si de
intensitate variabila, de la cea maximala si submaximala pana la cea moderata, toate acestea
separate de pauze scurte, cand se creeaza posibilitatea revenirii partiale a unor indici fiziologici
spre valorile de repaus.

Lupta continua pentru minge ce se desfasoara in conditiile unei incordari intense pe parcursul
unei perioade lungi, cuprinde cele mai variate acte motrice.
Angajamentul fizic total depus uneori pana la limitele superioare ale potentialului biologic al
jucatorilor pretind existenta unor calitati motrice dezvoltate la un nivel foarte ridicat.

In zilele noastre jocul de fotbal reclama o pregatire multilaterala continuata pe parcursul

intregului an. Numai un control medical diferentiat si permanent poate asigura evitarea greselilor
privind dozarea individuala a efortului, inlesnind cresterea potentialului biologic, ridicarea
maiestriei sportive a fotbalistilor, pastrand si intarind starea lor de sanatate.

Caracterul si nivelul modificarilor fiziologice determinate de antrenamentul de fotbal difera

cantitativ si uneori calitativ de cele constatate in jocurile competitionale. Aceste diferente se
datoreaza pe de o parte mijloacelor si exercitiilor variate folosite in antrenamente, cu efectul lor
complex si multilateral asupra diferitelor organe, aparate si sisteme, ale organismului. Pe de alta
parte, in jocurile competitionale apare un element nou, emotia sau incordarea nervoasa deosebita,
cu importanta profunda asupra functiilor vitale.

Modificarile fiziologice determinate de jocul de fotbal sunt influentate in ansamblul lor de unele
aspecte generale, comune pentru toata echipa si anume: caracterul si metodica antrenamentului,
conditiile meteorologice, starea terenului, raportul de forte si unele aspecte proprii anumitor
jucatori: starea sanatatii, nivelul pregatirii fizice generale, nivelul maiestriei tehnice, volumul si
intensitatea efortului depus, solicitarea sistemului nervos si a analizatorilor. Excitabilitatea
crescuta a sistemului nervos central este marcata de intensitatea reflexelor osteotendinoase,
scurtarea cronaxiei neuro-musculare, imbunatatirea coordonarii, scaderea timpului de reactie. Pe
parcursul unui antrenament nespecific efectuat fara minge, precum si catre sfarsitul celor 90
minute de joc, explorarea fina a sistemului nervos pune in evidenta aparitia oboselii in stadiul
ei precoce, atunci cand, inca nici sportivul nici antrenorul nu sesizeaza aparitia lor. La jucatorii
mai putin pregatiti, in partea a doua a jocului hiperexcitabilitatea sistemului nervos este inlocuita
treptat cu normoexcitabilitate si apoi hiperexcitabilitate. Spre deosebire de cei bine antrenati
creste timpul de reactie cu 20-50 m/sec. Apare hiporeflexia, reobaza optica creste si apoi se
inrautateste, coordonarea miscarilor, apare tremurul pleoapelor si al degetelor mainii.

Dispariia reflexelor osteotendinoase, dezechilibrul si incordarea generala asociata cu alte semne

clinice (transpiratie profunda, paloarea exagerata a fetei, pierderi mari in greutate, etc.) pot fi
semne alarmante ale supraincordarii sau supraantrenamentului.

Modificarile principalelor functii vegetative la efort:

Adaptarea in cadrul antrenamentului se produce dirijat si conduce astfel la modificari
functionale structurale si metabolice.

Adaptarea culmineaza cu:

1. Capacitate crescuta de eliberare a energiei.
2. Un nivel mai ridicat al prestatiei fizice.
In 1988, Israel clasifica adaptarile organismului la efort astfel:
1. Adaptarea genetica.
2. Adaptarea extragenetica (reversibila).
A.Demeter si M.Georgescu descriu 2 tipuri de adaptari:
1. Adaptarea imediata sau acuta.
2. Adaptarea tardiva, cronica sau de antrenament.
Efectele solicitarilor aerobe:
Antrenamentele cu eforturi predominant aerobe pentru dezvoltarea rezistentei generale au
efecte in special asupra sistemelor implicate in furnizarea, transportul si utilizarea oxigenului la
tesuturi, aceste solicitari producand si modificari in musculatura scheletica in ceea ce priveste
sistemele energetice, organitele celulare, tipurile de fibre musculare. Modificarile aceste constau
in

cresterea cantitatii de mioglobina;

cresterea capacitatii de oxidare a glicogenului;
cresterea oxidarii lipidelor;
cresterea numarului de capilare/ fibre musculare.
Efectele solicitarilor anaerobe:
Antrenamentele cu efort anaerob (alactacid, cu durata 10-15 secunde), mai concret,
eforturile scurte si intense ce reclama tensiuni musculare aproape maximale, conduc in timp la
cresterea capacitatii sistemelor energetice caracteristice si anume:

sistemul fosfagenelor (ATP-CP) devine mai eficient cantitativ si calitativ prin:

1. cresterea rezervelor de ATP-CP;
2. cresterea activitatii enzimelor-cheie in hidroliza si resinteza ATP si CP;
cresterea capacitatii glicolizei anaerobe in producerea energiei.
Modificarile circulatiei determinate de efortul specific pregatirii in fotbal:
Aparatul circulator este intens solicitat in timpul antrenamentului si jocului, deoarece cerintele in
privinta aprovizionarii cu oxigen a muschilor si a altor sisteme angrenate in efort este mare si
reclama un transport de gaze si de substante energetice foarte intens.

Frecvena cardiaca in repaus este scazuta si creste in urma antrenamentului si jocului in functie
de factorii amintiti mai sus, atingand valori intre 180-190 batai pe minut; de obicei insa valoril
nu depasesc 160-180 batai pe minut.
Modificarile respiratiei la fotbalisti:
In diferitele faze ale jocului de fotbal, respiratia externa prezinta modificari in sensuri diferite si
cantitativ foarte variate. Astfel, plonjonul portarului, sprintul jucatorului de camp, o preluare mai
complicata, sutul la poarta, etc., sunt tot atatea momente care se efectueaza cu toracele blocat,
deci in apnee.

Imediat dupa un efort mai intens (demarcaj reusit, primirea mingii, 2-3 driblinguri, sut la poarta
sau centrare), daca situatia de joc permite, fotbalistul care a depus in prealabil un efort anaerob
poate

folosi ragazul in vederea eliminarii partiale sau totale a datoriei de oxigen. in astfel de cazuri
frecventa respiratiei este mica.

Minut-volumul respirator se modifica si el in sensuri diferite: pe durata apneei, ventilatia

pulmonara este zero, dar pe parcursul aceluiasi minut poate fi intalnita si o hiperventilatie in aa
fel, incat in timpul unui joc minut-volumul respirator este supus unor variatii extrem de mari.
Numai o urmarire atenta si determinarea continua a ventilatiei pulmonare poate stabili exact, in
fiecare minut, debitul respirator.

Dupa terminarea jocului, in timpul lichidarii datoriei de oxigen contractata, de cele mai multe ori
se observa o crestere a parametrilor ventilatiei pulmonare timp de 20-30 minute, dupa revenirea
respiratiei si a organismului in general.

Alti parametri ai respiratiei cum sunt capacitatea vitala, VEMS, apneea pulmonara, scad in
timpul antrenamentului si ceva mai mult pe parcursul jocului oficial de fotbal. Astfel capacitatea
vitala scade cu 100-500 ml, VEMS-ul cu 5-10%, apneea voluntara cu 5-15 secunde.

Consumul energic total a fost evaluat la 850-1500 Kcal in timpul celor doua ore de antrenament,
revenind in medie 2,4 Kcal la un sut, 1,7 Kcal la pasa primita si expediata si 7,4 Kcal la o
atingere a mingii in timpul jocului de antrenament, 10,1 Kcal la o atingere in jocul oficial, cand
un jucator agil parcurge 6-12 km si atinge mingea de 80-120 ori.

Antrenamentul si jocul de fotbal produc mari variatii ale ventilaiei pulmonare in sensul cresterii
(pana la un debit respirator de peste 70 l/min) sau scaderi pana la apnee in functie de executiile
tehnico-tactice. Datoria de oxigen contractata in fazele de efort anaerobe se lichideaza partial in
timpul meciului, in momentele de ragaz.
Nu exista insa un paralelism linear intre valorile spiro-ergometrice ridicate ale unor fotbalisti si
randamentul lor de joc. Valorile spirogeometrice favorabile ne informeaaza mai mult despre
potentialul biologic al jucatorului, iar eficacitatea in joc depinde in mare masura de maiestria
tehnico-tactica, datele de laborator fiind puncte de reper pretioase pentru alcatuirea planurilor de
pregatire. Dereglarea ritmului inimii se poate observa foarte rar si numai la persoane cu tulburari
functionale si organice. in timp ce datele lui Graevskaia si Safeeva din 1977 arata o cretere mai
mare a frecventei cardiace la fotbalisti dupa antrenament decat dupa un joc oficial, A. Demeter
(Bazele fiziologice si biochimice ale calitatilor fizice, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1981) a
observat, mai ales in ultimii ani ca, miza jocurilor oficiale fiind crescuta, pulsul este mai
accelerat dupa competitie in comparatie cu valorile culese dupa un antrenament in care efortul
depus a fost chiar mai mare ca volum si intensitate.
Tinand cont de tendinta generala de crestere a volumului si intensitatile efortului in fotbal,
valorile gasite arunca o lumina nefavorabila asupra metodicii de pregatire a fotbalistilor, iar pe de
alta parte solicitarea deosebita a sistemului nervos in timpul jocurilor oficiale de fotbal.

In afara de portar la care valorile frecventei cardiace au fost mai mult scazute dupa joc fata de
ceilalti jucatori, nu s-au constatat diferente importante intre valorile optime de la aparatori,
mijlocasi si atacanai.

Noua asezare a jucatorilor pe teren precum si participarea lor la actiunile de atac si aparare tind
sa niveleze modificarile fiziologice, ele fiind in functie de angajamentul fizic al fiecarui jucator,
indiferent de postul ocupat.

Aceasta caracteristica fiziologica a jocului modern se refera si la alti indici functionali (tensiune
arteriala, consum total de oxigen, valoarea metabolismului energetic, etc.).

Tensiunea arteriala dupa antrenamentul sau competitia de fotbal arata modificari similare.
Tensiunea sistolica creste dupa efort, atingand de obicei valori de 160-180m/Hg rareori 200
m/Hg, in timp ce tensiunea diastolica inregistreaza rareori o crestere usoara, ramane
nemodificata sau scade usor dupa antrenament; de obicei creste usor cu 10-15m/Hg in timpul
jocurilor oficiale, datorita stresului neuropsihic.

In orice caz asistam la o crestere spectaculoasa a tensiunii arteriale diferentiale la toi fotbalistii
cu o buna adaptare la efort a aparatului cardio-vascular.

Tensiunea arteriala medie, in lumina datelor oscilante creste cu 10-20m/Hg si rareori scade, la
fotbalistii cu reactii nefavorabile la efort si din partea altor sisteme sau aparate ale organismului.
Participarea sistematica a unui fotbalist la pregatire si la competitii timp de mai multi ani duce la
modificarea profilului hemodinamic al acestuia, remarcandu-se in acest sens bradicardia, o
usoara crestere a tensiunii arteriale diastolice, cresterea duratei sistolei si diastolei, scaderea
importanta a volumului sistolic si a debitului cardiac, precum si cresterea importanta (uneori cu
100%) a rezistentei periferice totale.

Hiperexcitabilitatea sistemului nervos este ilustrata si de imbunatatirea unor indici fiziologici ai

analizatorilor. Creste acuitatea vizuala si acustica, sensibilitatea electrica a ochiului, scade
pragul de fosfena de la 2-5,3 la 0,6-1,2 V, coordonarea si functia de echilibru sunt ameliorate.

Cele mai,, folosite,, grupe musculare in fotbal sunt muschii picioarelor.

MASAJUL LA JUCATORII DE FOTBA:

MASAJUL NAINTE DE ANTRENAMENTE SAU JOCURI

Scopul masajului n aceste situatii este:

- de stimulare a functiilor nutritive, energetice;

- de crestere a amplitudinii miscarilor respiratorii;

- de scoatere a sportivilor de sub influenta starii de start.

Pentru realizarea acestor probleme se recomanda nceperea cu manevre stimulente (pentru

a creste tonicitatea fibrelor musculare) reprezentate printr-un efleuraj cu ritm si intensitate
crescnde, aplicat grupelor musculare ale membrelor inferioare, continuarea cu frictiuni energice,
profunde, executate cu vrful degetelor, apoi cu framntatul n cuta cu priza mare, dupa care se
executa tapotamentul, pornind de la extremitate n sus.

Dupa ncheierea masajului muschilor, se efectueaza framntatul tendoanelor care vor fi

solicitate n sustinerea efortului fizic.

Masajul articulatiilor, mai ales al gleznelor si genunchilor, se exercita prin presiuni

viguroase si progresiv crescnde, periarticular si mai ales pe ligamente ncheiate cu mobilizari
pasive cu tensiuni. n pregatirea fotbalistilor pentru antrenament sau joc, n perioadele umede si
reci, sunt utilizate, n timpul masajului, o serie de substante si creme despre care vom vorbi
atunci cnd ne vom ocupa de conditii meteorologice deosebite de desfasurare a antrenamentelor
sau jocurilor.

MASAJUL INTRAEFORT N ANTRENAMENTE sI JOCURI

Solicitarile primei reprize de joc ne obliga ca n pauza sa apelam si la mijloacele de masaj

care pot sprijini prioritar refacerea rapida a functiilor afectate.

Aplicarea mijloacelor de masaj nu se face imediat dupa ncheierea eforturilor, ci se asteapta

cteva minute pentru ca functiile cardiovasculare sa-si revina ct mai aproape de valorile bazale.

Pe grupele musculare ale membrelor inferioare se aplica o serie de manevre blnde,

linistitoare care constau n neteziri cu ritm si intensitate scazute, de-a lungul fibrelor musculare,
de la o insertie la alta, presnd mai usor pe portiunile tendinoase si mai tare pe masa musculara,
urmate de frictiuni sub forma de vibratii, rulat si cernut.

n situatiile n care apar contracturi sau mialgii numai la un membru inferior, este bine sa
se foloseasca si masajul pe membrul mai putin suferind si prin reflexul de simetrie sa se obtina
rezultate favorabile asupra celui afectat care nu suporta prea multe manevre de masaj.

Dupa realizarea mbunatatirii circulatiei sanguine, la nivelul membrelor inferioare, si a

depurarii de produti toxici rezultati n timpul eforturilor efectuate n prima repriza, cu cteva
minute nainte de a fi chemati de arbitru pe teren pentru urmatoarea repriza de joc, se vor efectua
manevre simultane, asemanatoare celor de la nceperea jocului.

MASAJUL DUP EFORT (refacere)

Dupa terminarea efortului fizic, att sportivii, ct si conducerea tehnica a echipei, au ca

principal obiectiv refacerea organismelor obosite fizic si psihic, prin toate mijloacele posibile.

Acestea pot fi:

- balneofizioterapeutice;

- farmacologie;

- psihoterapeutice si se adreseaza sferelor neuromusculare;

- neuropsihice;

- endocrinometabolice;
 - cardiorespiratorii.

Masajul, prin procedeele sale, se integreaza organic n masurile de refacere

balneofizioterapeutice, care mpreuna cu celelalte conduc la obtinerea starii de homeostazie
dinaintea efortului.

Manevrele de masaj se aplica numai dupa ce parametri fiziologici revin la valorile ct mai
apropiate de cele din repaus, sportivul beneficiind pna atunci de alte forme de refacere, n
cadrul unui program complex, condus de catre medic, n care se urmareste restabilirea
indicatorilor metabolici, a celor neuroendocrinohormonali si enzimatici. Se recomanda manevre
blnde, descongestive ale grupelor musculare mai solicitate, ncepnd prin neteziri lungi, lente si
superficiale, usoare frictiuni si presiuni vibrante. n scop relaxator pe membrele inferioare se mai
aplica rulatul si cernutul, dupa care manevrele cresc ca profunzime, ritm si intenstitate.

Sunt cazuri cnd dupa un antrenament, dar mai ales dupa jocuri, un numar destul de mare
de fotbalisti sufera traumatisme sau contuzii, asupra carora se actioneaza cu o forma speciala de
masaj, la care ne vom referi ntr-un capitol special.

Perioada sportiva n care se afla jucatorul

Antrenamentul sportiv, considerat un proces instructiv-educativ complex, de optimizare a

capacitatilor fizice si psihice, este absolut necesar pentru obtnerea performantelor superioare.

Continutul, mijloacele si numarul antrenamentelor sunt concepute si stabilite de tehnicienii

echipelor si variaza n raport de stadiul de pregatire al echipei. Pentru aceste considerente vom
ncerca n continuare sa analizam modalitatile n care masajul poate interveni n fiecare stadiu de
pregatire, deoarece si el difera de la perioada pregatitoare la cea precompetitionala sau
competitionala.

Perioada pregatitoare

Calendarul competitional intern are prevazute doua perioade de pauza competitionala, una
mai mare, din primul trimestru al fiecatui an, alta mai scurta n lunile de vara, una dintre cauze
fiind conditiile meteorologice.

n aceste pauze, sportivii au vacante scurte, de odihna n care cei accidentati efectueaza
tratamente si cure balneofizioterapeutice, se efectueaza transferari (cu plecari sau veniri de noi
sportivi), se pot schimba conducerile tehnice ale echipelor, etc., motiv pentru care att vechii, dar
mai ales noii antrenori, solicita o perioada de pregatire imediata, centralizata, n localitatea din
car este echipa, sau de cele mai multe ori, ntr-o localitate situata la altitudine. n aceste conditii,
numarul antrenamentelor efectuate zilnic poate fi 1, 2 sau 3, din care unul sau doua n aer liber si
unul n sala.
 Solicitarile fizice sunt foarte mari, perioadele de antrenamente sunt mici, iar posibilitatile
naturale de refacere a orgnismului scad de la zi la zi, n timp ce numarul celor care dau semne de
oboseala creste.

Majoritatea masajelor aplicate sunt partiale si se adreseaza membrelor inferioare, pe

segmente, ncepndu-se cu partea posterioara a regiunii fesiere, se continua cu coapsa, apoi cu
gamba, dupa care se aplica si pe partea anterioara, cu masajul labei piciorului, gambei,
genunchiului si coapsei.

Masajul regiunii fesiere consta n neteziri executate cu ambele mini, alunecnd n sus spre
regiunea lombara, n jos spre coapse si lateral spre solduri. Urmeaza frictiuni energice executate
cu podul palmei, cu "radacina" minii, mna peste mna, si mai ales, cu pumnii nchisi.
Framntatul muschilor fesieri se executa folosind ritmic greutatea corpului, pentru a mari
presiunea manevrelor. Frictiunea se poate combina cu framntatul. Tocatul se executa cu
marginea cubitala a degetelor si palmelor. Batatoritul se face cu minile sau cu pumnii nchisi, cu
marginea cubitala, ca si tocatul, n ncheiere executnd netezirea.

Masajul coapsei necesita multa vigoare pentru a putea influenta musculatura voluminoasa
a acestui segment.

Netezirea se executa cu ambele palme, n cerc n jurul coapsei. Dupa o serie de alunecari
lungi si lente, urmeaza alunecari scurte, dar patrunzatoare, n pieptene, executate cu pumnii
nchisi. Frictiunea se recomanda sa se efectueze mna peste mna.

Framntatul este procedeul de baza al masajului coapsei, aplicnd procedeul "n cuta".
Tocatul, plescaitul si batatoritul se executa cu putere. Manevrele se aplica pe rnd sau combinate
ntre ele, mai ales pe partea anterioara si externa a coapsei. Cernutul si rulatul coapsei marescu
supletea tesuturilor si combat ncordarea muschilor. Netezirea ncheie sedinta de masaj.

Masajul gambei pe partea posterioara se executa din culcat pe partea anterioara a corpului,
cu genunchiul usor flexat pentru a permite relaxarea muschilor extensori.

Masajul pe gamba ncepe prin alunecari lungi, care pornescu de la calci si depasesc n sus
articulatia genunchiului. Urmeaza o serie de alunecari scurte si repezi prin care se prelucreaza pe
rnd tendonul lui Achile, muschii gemeni si spatiul dinapoia genunchiului (popliteu). Pe tendonul
achilian se aplica neteziri liniare, scurte, pe lungimea lui sau transversale.

Pe partea musculoasa a gambei alunecarile se fac mai apasate, continuu sau sacadat, cu
podul palmei, "radacina" minii sau cu degetele ndoite n pumn (n pieptene). Apasarea este mai
puternica acolo unde masa musculara este mai voluminoasa. n schimb, n spatiul dinapoia
genunchiului netezirile trebuie sa fie mai superficiale.
 Prin frictiuni se prelucreaza tesuturile moi de pe partea posterioara a gambei, ncepnd
dinapoia maleolelor, de-a lungul tendonului achilian si terminnd sub genunchi. Manverele de
frictiune se adapteaza dupa volumul si consistenta tesuturilor. Framntatul se face cu o mna sau
ambele pe muschii posteriori ai gambei, prin manevre n cerc sau n cuta.

Baterea se aplica mai ales pe partea musculara dupa care urmeaza rulatul aceleiasi portiuni.

n locul masajului de segmente, atunci cnd timpul nu ne permite, manevrele se aplica pe

toata lungimea membrului inferior, pastrnd sensul ascendent, de la clcie pna la regiunea
fesiera.

Masajul piciorului se executa cu minutiozitate, din pozitia culcat sau seznd rezemat, cu
membrul inferior ntins si cu calciul sprijinit pe genunchiul masorului. Netezirea consta n
alunecari scurte, aplicate pe talpa cu podul palmei, "radacina" minii sau pumnul nchis, iar pe
partea anterioara si pe partile laterale cu degetele si cu palmele de-a lungul tendoanelor, mai ales
n jurul maleolelor si spatiilor interosoase, frictiunea are sens liniar. Framntatul nu se poate
aplica pe acest segment.

Netezirea de ncheiere se face prin miscari lente, executate cu palmele sau degetele.

Degetele picioarelor pot fi masate deodata sau fiecare n parte prin netezir si frictiune,
tensiuni, tractiuni si scuturari.

Masajul gambei pe partea anterioara prezinta unele particularitati determinate de

conformatia anatomica si mai ales lipsa tesuturilor moi pe creste si pe partea antero-interna a
tibiei.

Pentru executarea mai comoda a masajului, gamba si piciorul trebuie sa depaseasca planul
de sprijin, cu genunchiul ntins sau usor ndoit. Netezirea se aplica pe toata partea anterioara a
gambei, iar parta antero-interna alunecarile pot fi mai apasate.

Frictiunile se executa usor pe partea antero-interna si cu intensitate medie pe cea antero-

externa.

Framntatul are o importanta redusa, aplicndu-se cu o mna mai mult pe partea externa si
posterioara. Netezirea de ncheiere se executa lent si usor urcnd peste genunchi.

Masajul genunchiului consta n neteziri si frictiuni usoare.

Masajul coapsei pe partea anterioara ncepe prin manevre de alunecare lungi si lente, dar
energice, actionnd prin procedeul mna dupa mna sau de apasare folosind greutatea corpului,
dupa care urmeaza neteziri scurte si dese sau sacadate. Frictiunea se executa de preferinta cu
podul palmei, "radacina" minii si cu pumnul nchis. Framntatul poate fi circular si mai ales n
cuta, se executa cu putere pentru a patrunde n grosimea masei musculare. O atentie deosebita
trebuie sa acordam framntatului muschilori interni ai coapsei, care se maseaza mai blnd.

Pe musculatura coapsei putem aplica toate formele de lovire ritmica, executate viguros,
vitnd nsa pe ct posibil partea interna a coapsei, pentru a nu contuziona pachetul de vase si
nervi.

Rulatul si cernutul se executa mai bine daca piciorul se flexeaza usor din genunchi.

Miscarile de netezire finale se pot face pe toata lungimea membrului inferior.

Perioada precompetitionala

Odata ncheiata perioada pregatitoare, sportivii ncep perioada precompetitionala, cnd

numarul si continutul antrenamentelor se modifica.

n prima parte a acesteia, majoritatea sportivilor vin, cum este si firesc, cu un grad de
oboseala, ceea ce reclama ca att continutul, ct si numarul sedintelor de masaj sa ramna
asemanator perioadei pregatitoare, urmnd ca ele sa se modifice ulterior, cnd aceste fenomene
vor disparea, apropiindu-se ca ritm si continut de cele din perioada competitionala, despre care
ne vom ocupa n continuare.

Perioada competitionala

Perioada competitionala interna (campionat si cupa) se desfasoara pe o perioada de 8 luni.

Dar un numar important de jucatori de fotbal, componenti ai echipelor divizionare participante n
competitiile europene (Cupa Campionilor, Cupa Cupelor, Cupa UEFA) sau balcanice, precum si
cei selectionati n loturile reprezentative de juniori, tineret, olimpic, nationala A si B, au o
participare mai mare la jocuri, ceea ce i supune la eforturi suplimentare.

n aceasta perioada, continutul si durata sedintelor de masaj difera n raport de numarul de

jocuri saptamnale, putnd exista jocuri din 8 n 8 zile, dar si trei jocuri n 8 zile.

naintea fiecarui antrenament, pe o durata de 7-10 minute, se recomanda manevre de masaj

pentru tonifierea fibrelor musuculare ale membrelor inferioare, cum sunt: efleurajul executat n
ritm si intensitate crescnde, urmat de frictiuni energice, profunde, executate cu vrful degetelor,
dupa care framntatul n cuta, cu priza mare, iar n ncheiere tapotamentul ncepnd de la glezne
pna sub fese.

Dupa antrenament, masajul este un mijloc eficient de refacere, fiind aproape ntotdeauna
asociat cu alte mijloace. Dupa revenirea functiilor cardiovasculare se pot face neteziri lungi si
superficiale, decongestive, pe majoritatea grupelor musculare solicitate. Se continua cu usoare
frictiuni si presiuni vibrante. Rulatul, cernutul si scuturatul muschilor vor completa acest masaj,
care se ncheie cu miscari ample de netezire. Durata unui astfel de masaj este de 10-15 minute.

Cu 2 zile nainte de joc, dupa ultimul antrenament, se efectueaza o actiune de refacere

generala a fotbalistilor, care se caracterizeza printr-un continut si durata mai deosebite si se
compune din dus, bazin, sauna si masaj.

Dupa dusul prealabil, se efectueaza o scurta sedinta de bazin pentru pregatirea

organismului n vederea intrarii la sauna, dupa care urmeaza un dus pentru curatirea pielii si n
final masajul de refacere. Acesta se face cu apa si sapun si se adreseaza ntregului organism, fiind
un masaj general, care contine toate mijloacele linistitoare si relaxante. Durata variaza dupa caz,
ntre 20-30 minute.

Masajul pentru joc ncepe cu netezirea ampla a ntregului corp, dupa care, prin manevre de
framntare mai puternice ne adresam muschilor gambei, coapsei, feselor. Nu trebuie omis
framntatul muschilor lungi si ai celor lati ai spatelui. n ordine, urmeaza frictiunea atenta a
talpii, a gambei si genunchiului, nsotita de miscari pasive si active. Rulatul, cernutul si
batatoritul ncheie acest masaj energic, cu o durata de 8-12 minute. Pentru portari, masajul este
mai general, adresndu-se grupelor musculare att ale membrelor inferioare, ct si ale membrelor
superioare, toracelui si regiunii lombare.

Conditiile meteorologice n care se desfasoara antrenamentele si jocurile

Asezarea geografica a tarii noastre, ntr-o zona cu clima temperata, cu patru anotimpuri, a
creat conditii speciale de desfasurare a antrenamentelor si jocului de fotbal. Nu au fost putine
situatiile cnd echipele noastre de club sau reprezentative deplasndu-se pentru a participa la o
serie de jocuri sau turnee, n alte tari de pe contintentul nostru sau de pe alte continente, au gasit
acolo alte conditii climatice fata de cele din tara noastra, ceea ce le-a creat probleme.

Pregatirea sportivilor pentru a participa la antrenamente sau jocuri n astfel de conditii,

reclama din partea masorului o serie de cunostinte pe care dorim sa le amintim.

Antrenamente si jocuri n conditii de temperatura scazuta

Asupra orgnismului, frigul produce o stare de disconfort, att prin efectele sale, ct si prin
masurile de protectie pe care sportivul trebuie sa le ia (echipament suplimentar gros, manusi,
caciula, ciorapi, 2-3 perechi, etc.) pentru a participa la antrenamente si jocuri.

Retragerea reflexa a sngelui spre organele interne, face ca extremitatile sa-si modifice
aspectul tegumentar, temperatura lor, elasticitatea fibrelor musculare, mobilitatea articulatiilor,
etc.
 Pentru ndepartarea acestei stari trebuie sa se ia urmatoarele masuri:

- asigurarea unei temperaturi ct mai moderata, chiar usor scazuta, n camera de masaj,
pentru a obisnui organismul fotbalistilor cu temperatura de afara;

- manevrele de masaj, introductive, se fac pe tegumentele uscate, dupa care se utilizeaza

substante ncalzitoare sub forma unor unguente de tipul Saliformului, Revulsinului,
Finalgonului, Capsolinului si altele;

- masajul consta n efleuraj introductiv, manevre energice de frictiune cu intensitate

crescuta, pentru a mbunatatii circulatia locala, executate cu vrfurile degetelor pe
tegumentul dat cu strat moderat de unguent ncalzitor, urmeaza framntatul n cuta si
tapotamentul sub toate formele, pornind de la calcie pna la regiunea fesiera. Se executa
manevre de pregatire si mobilizare a articulatiilor, gleznei si genunchiului, mai ales celor
cu sechele traumatice, care se ncheie prin mobilizari pasive cu tensiuni.

Antrenamente si jocuri n conditii de temperatura crescuta (caldura)

si temperaturile ridicate, fie ele uscate, fie nsotite de o umiditate crescuta a atmosferei,
creaza probleme n modul de pregatire a organismului fotbalistilor pentru antrenamente sau
jocuri.

n cazul n care ncaperea revervata efectuarii manevrelor de masaj este dotata cu aparatura
care asigura aerul conditionat, este bine ca aceasta sa fie ct mai putin utilizata, pentru a putea
adapta sportivii la temperatura exterioara.

n astfel de conditii climatice, masajul este foarte sumar, reducndu-se la cteva manevre
de mobilizare a grupelor musculare si a articulatiilor, folosind pudra de talc care are avantajul de
a absorbi secretiile seboreice si sudoripare.

Spre finalul masajului (cu bune rezultate) este bine sa se utilizeze masajul cu gheata,
efectuat cu ajutorul unor pungi din cauciuc sau din plastic, pe grupele musculare mai
voluminoase sau chiar direct cu cuburi de gheata mai mari pe piele, timp de 3-4 minute.

Schema de refacere (incluznd masajul) la jucatorii de fotbal

A. Dupa antrenamente:

- hidroterapie calda, 8-10 minute (dus, cada, bazin cu sare de Bazna, plante);

- sauna 10 minute (1 minut n sauna si 1 minut sub dus sau n bazin, la sfrsitul ciclului
saptamnal de antrenament si la minimum 48 ore fata de joc);
 - masaj manual 10 minute cu caracter de refacere (efleuraj, vibratii pe membrele inferioare
si regiunea lombara);

- reechilibrare hidroelectorlitica (se prepara o bautura alcalina - suc de fructe, apa minerala
alcalina - n care se introduc 2 linguri de miere sau 10-15g glucoza; per oral se
administreaza vitamine, minerale, glicocol, aspartati si la nevoie Piracetam, pentru sistemul
nervos);

- alimentatia, la 40-60 minute dupa antrenament, trebuie sa fie hipocalorica,

hiperglucidica, hipoproteica, hipolipidica, bogata n radicali alcalini - lactate, vegetale,
fructe).

B. Dupa jocuri (la 16-24 ore dupa jocul oficial se va organiza antrenamentul de refacere):

- odihna activa 30 minute (se recomanda o alta activitate fizica atractiva);

- hidroterapie calda 10-15 minute;

- sauna uscata la 800, 15 minute (1 minut sauna si 2 minute sub dus);

- masaj 15 minute pe membre, ceafa, spate, abdomen;

- reechilibrare hidroelectrolitica, cu preparatele amintite mai sus si medicatie;

- tehnici de relaxare neuropsihica si neuromusculara ntr-un spatiu special amenajat, sub

supravegherea psihologului, aeroionizare negativa si oxigenare;

- odihna ntr-o camera bine aerisita (eventual cu ferestrele deschise), ntins pe pat si
acoperit cu un pled de lna, 15 minute;

- masa de refacere (la cel putin 30 minute de la terminarea antrenamentului de refacere) sa

aiba o cota de lichide corespunzatoare si sa respecte principiile descrise la alimentatia dupa
antrenament.

Masaj saptamanal

Ziua 1:

Masajul de antrenament pe spate si pe membre, iar la nevoie pe torace si

abdomen. In procesul de antrenament, masajul favorizeaza adaptarea progresiva a
organismului la efort, permite repetarea mai frecventa a probelor de mare
intensitate si il apara pe sportiv de efectele daunatoare ale oboselii.
 Masajul de antrenament consta din procedee care se aplica cu o intensitate
medie: in anumite cazuri pot fi admise manevre mai viguroase, dar niciodata nu vor
fi admise manevrele dure. Vor fi cuprinse intotdeauna in acest masaj manevrele
care intereseaza muschii, si anume netezirile in pieptene, frictiunile profunde si
framantatul, cernutul si rulatul.

Muschii obositi vor fi tratati cu blandete si rabdare, folosind mai ales manevre
usoare si linistitoare, de netezire si frictiune vibrata. Eficacitatea masajului de
refacere este cu atat mai evidenta cu cat se maseaza mai viguros grupe mai mari
de muschi, situati chiar la distanta de cei obositi

Ziua 2: n ziua a doua nu se efectueaz masaj considernd c s-au pstrat unele

efecte ale masajului aplicat n ziua precedent

Ziua 3: n ziua a treia sportivul va beneficia de un masaj general extins sau redus;
vor fi aplicate manevre viguroase care vor viza structurile profunde.

Se recomanda: netezirea energica, alternata cu frictiunea energica a cutiei

toracice si a membrelor inferioare, framantatul dublu in inel al muschilor coapsei si
a gambei, executat rapid, frictiunea genunchilor si a gleznei, frictiunea sub omoplat,
tocatul in regiunea fesiera, batatoritul cu palma pe cutia toracica. Durata masajului
este de 8-10 minute si se face chiar inainte de concurs.

Ziua 4:Nu se va efectua masaj; uneori el se poate aplica pe unele segmente

solicitate n antrenament.

Ziua 5:Se va efectua masaj ca in prima zi de masaj, respectiv, de antrenament.

Ziua 6:Se vea efectua masajul muschilor coapsei. La acesti muschi se aplica
aproape toate procedeele recomandate in sistemul masajului sportiv. Pe muschiul
cvadriceps, se executa netezirea, framantatul si tapotamentul. Pe muschii adductori
se face netezirea, stoarcerea, framantatul si batatoritul cu pumnii. Pe muschiul
tensor al fasciei late ca si pe muschii anteriori ai gambei, se recomanda
framantatul, netezirea, stoarcerea si tocatul. La muschii posteriori ai coapsei se pot
aplica toate procedeele de masaj.

Ziua 7:Se va efectua un masaj general care cuprinde toate grupele musculare, cu
procedeele netezire, framantare si tapotament.
BIBLIOGRAFIE:
Predescu Fiziologia si biochimia efortului sportiv.
Predescu, D.Popescu Controlul biomedical al refacerii.
Predescu, D.Popescu Lucrari practice de fiziologie si fiziologia efortului.
1. Marcu, Vasile, "Masaj si kinetoterapie", Ed. Sport - Turism, Bucuresti,
1983
2. M. Sarchizov - Serazini, "Masajul in sport", Ed. Cultura fizica si sport