Importanța jocului de

Fotbal în dezvoltarea pe
plan fizic și psihic a
individului practicant

Student Cobianu Flavius-Florian

Kinetoterapie și motricitate specială, Anul I

1
 Motivația lucrării

Am ales sa aduc în vedere informații legate de jocul de Fotbal

deoarece acest sport are un rol deosebit de important în dezvoltarea
fizică și mentală armonioasă a copiilor, fotbalul poate fi de asemenea
considerat un remediu pentru o serie de afecțiuni și patologii. Datorită
acestui sport am legat multe prietenii, prieteni alături de care am
împartașit multe momente pe care cu greu le voi uita, obișnuiam sa
practic acest sport de plăcere, indiferent de condițiile meteo. Fotbalul
m-a ajutat într-o anumită masură să-mi dezvolt personalitatea.
In mod cert, nu există persoană care să nu fi auzit de existența
Fotbalului. Acest joc sportiv este unul dintre cele mai cunoscute la nivel
mondial, considerat a fi cel mai popular, dat fiind faptul că este practicat
în toate colțurile lumii, dar și datorita industriei de mari proporții care stă
la baza lui. Peste 250 de milioane de oameni joacă fotbal în mod regulat,
iar numărul celor care urmăresc competițiile și sunt interesați de evoluția
sportului rege este în continuă creștere. 
Fotbalul presupune efectuarea unor procedee tehnice specifice, în
special cu ajutorul membrelor inferioare, însa uneori se pot folosi și alte
segmente ale corpului, cu excepția mâinii, care trebuie să se afle lipită de
corp în prezenta mingii pentru evitarea unor penalizări sau lovituri de
pedeapsă.
Jocul de fotbal a evoluat considerabil din punct de vedere tehnico-
tactic, astfel a devenit un joc complex, în care este promovat altruismul
în defavoarea acțiunilor individuale ale jucătorilor, prin pase scurte,
rapide, lovituri cu călcâiul, fapt ce conferă spectaculozitate momentelor
de construcție. Este nevoie de o sinergie aproape perfectă în interiorul
echipei, fiecare fotbalist are o sarcină bine definită pe teren, stabilită de
antrenorul echipei înainte de fiecare repriză.

2
 Chiar și meciurile de Fotbal de la colț de stradă sunt benefice pentru
abilitați precum gândirea critică, mobilitatea, flexibilitatea și agilitatea
individului practicant.
Vârsta nu reprezintă un impediment în practicarea acestui sport,
astfel există destul de multe oportunități pentru cei interesați, atât
fotbaliștii, cât și fanii Fotbalului știu că vârsta nu este un factor care să
determine valoarea unui jucător. Pentru o învățare temeinică a
procedeelor tehnice și pentru consolidarea calităților motrice deprinse se
recomandă practicarea Fotbalului profesionist încă din perioada
copilăriei. Copiii se pot autocunoaște, astfel vor fi conștienți de propriile
capabilități fizice și psihologice, vor deprinde de asemenea și alte
insușiri precum lucrul în echipă sau respectul față de ceilalți.
În esență, este nevoie de o suprafață plana de joc, două porți și o
minge rotundă. În fotbalul profesionist, două echipe a câte 11 jucători se
confruntă în încercarea de a marca un număr mai mare de goluri.
Echipamentul necesar este relativ ieftin, acesta constă doar într-o
încălțăminte special confeționată pentru o bună aderență cu solul și de
un echipament sportiv adecvat, prin urmare acest joc sportiv este
accesibil multor oameni.
La nivel profesionist se vor folosi elemente de echipament precum
apărători pentru tibie, acoperite de un material textil pâna la genunchi.
Portarii vor avea nevoie de mănuși speciale pentru prinderea și
atenuarea mingii. Portarii au rolul de a-și gestiona apărarea pe parcursul
loviturilor libere, de asemenea ei au nevoie de un grad ridicat de
mobilitate datorită mișcărilor de mare amplitudine pe care sunt nevoiți
să le execute în vederea opririi mingii din aer, pentru evitarea încasării
unui gol.

3
 Beneficiile Fotbalului asupra sănătății organismului

 Într-o societate în care consumul este promovat, în care timpul este

tot mai redus și în care nevoia de viteza este tot mai mare, populația țării
noastre tinde spre obezitate într-un ritm accelerat, prin însușirea unui
program alimentar haotic, unui program de munca prelungit sau
accentuat și unui regim alimentar bazat pe fast-food și pe semipreparate
consumate în exces. Prin practicarea jocului de fotbal de intensitate
medie se pot consuma între 500 și 2000 de kcal într-o singură zi, astfel
greutatea corporală va fi ținută sub control.
Un alt beneficiu care trebuie menționat când vorbim despre sport
este cel al întăririi imunității. Exercițiile fizice întăresc sistemul imunitar
în mod constant și accentuat. Întodeauna imaginea unui sportiv este cea
a unui om sănătos, a unui om care nu se îmbolnavește atat de usor, sau
care dacă va suferi vreo leziune se va vindeca mai rapid decât ceilalți
oameni.
Efortul fizic va stimula vasodilatația astfel se va asigura un aport
sangvin optim și va întari imunitatea organismului din toate punctele de
vedere.
Analizând vasodilatația realizată prin mișcare, trebuie aduși în
vedere încă doi mari beneficiari, cordul și creierul. 
Cordul este un mare consumator de oxigen, prin buna funcționare a
acestuia se vor preveni sau se vor reduce riscurile de infarct miocardic,
precum și de alte patologii cardiace.
Creierul este de departe cel mai mare consumator de glucoză, dar și
de oxigen. Prin efectuarea exercițiilor fizice, aportul de oxigen adus pe
cale sangvina este îmbunătățit deoarece vasodilatația va asigura o
cantitate suficientă de oxigen necesar activității psihice.
O persoană sportivă care efectuează mișcări fizice în mod constant
va reduce semnificativ riscul apariției unor boli psihice, de asemenea va
îmbunatați memoria.

4
 Acest aport de oxigen adus creierului va împiedica apariția unei serii
de patologii cerebrale și va asigura o funcționare excelentă a encefalului.

Când vorbim despre un joc de echipă precum Fotbalul, putem spune

că prin practicarea regulată a acestuia va fi creat ambientul perfect unde
se pot reuni mai multe persoane cu un hobby comun, sau în care se pot
aduna persoane cu pasiuni comune, acest fapt poate fi considerat un
medicament pentru persoanele introvertite sau pentru persoanele ce
suferă de episoade de depresie.  O persoana sportivă în general va avea
tendința de a fi o persoană mai organizată sau o persoană mai
conștiincioasă.
Prin aportul crescut de endorfine și serotonină eliminat la nivel
neurologic în timpul exercițiilor fizice se va simți o senzație de bine în
timpul zilei dar și o stare de relaxare deplină pe timpul nopții.
Sportul este responsabil pentru un aspect plăcut al corpului uman,
în general de om tânăr, prin asigurarea și menținerea unei tonicități
musculare optime, la care se va adauga și o foarte bună elasticitate a
pielii, astfel tegumentul va arăta mult mai tânăr, totodată se va reduce
îmbătrânirea ca și proces fizic.

Modalitățile de prevenție ale accidentărilor și

tratarea acestora
Fotbalul implică totuși anumite riscuri pe care trebuie să le avem în
vedere. Nu se recomandă exercitarea unui efort fizic foarte mare într-o
perioadă scurtă de timp, deoarece, o persoană neantrenată prin eliberarea
de acid lactic poate ajunge foarte ușor la oboseală musculară, totodată
este indicat să se evite suprasolicitarea persoanelor care suferă de boli
cardio-vasculare.
La începutul partidelor se recomandă o încalzire riguroasă a
mușchilor si articulatiilor, pentru pregatirea acestora în exercitarea
efortului fizic.

5
 De asemenea se recomandă o hidratare corespunzătoare înainte și
după activitatea sportivă, întrucât prin transpirație se pierde o cantitate
considerabilă de apă și electroliți, astfel se va împiedica apariția
deshidratării.

Accidentările Fotbaliștilor au loc de obicei la nivelul membrelor

inferioare.

Contuziile
Contuziile se produc adesea ca urmare al unui traumatism rezultat
prin cădere sau lovire cu un corp străin. Dacă forța de acțiune traumatică
este exercitată oblic, leziunea suferită de părțile moi va fi pe o suprafață
mai întinsă, dar destul de ușoară, însă dacă această forță ar acționa
perpendicular, leziunea ar fi profundă, mai gravă, șivizibilă cu ochiul
liber.
Contuziile superficiale includ: echimoza, hematomul, seromul, iar
cele profunde cuprind contuzia musculară, ruptură musculară,
aponevrotică, tendinoasă, capsulo-ligamentară.
Entorsa de genunchi
Entorsa genunchiului are loc în urma unui traumatism datorită căruia
a rezultat întinderea și ruperea fibrelor ligamentare ale genunchiului,
acestea fiind ligamentul încrucișat anterior, ligamentul încrucișat
posterior, ligamentul colateral medial și ligamentul colateral lateral. În
funcție de gravitatea leziunii, protocolul de recuperare este diferit. În
prima faza se vor efectua următoarele proceduri:
 Repausul articulației prin imobilizarea acesteia. Aplicarea de
gheață local timp de 15 minute, de două ori pe zi.
 Purtarea unei genunchiere care va reduce edemul și va restabili
genunchiul. Ridicarea membrului afectat pe o suprafață elevată
(scaun, pat). Cât timp genunchiul este imobilizat, se recomandă

6
 mobilizarea articulațiilor învecinate (șold, gleznă), fără a mobiliza
genunchiul afectat.
Pentru a preveni atrofierea musculară și pentru a spori stabilitatea
genunchiului se recomandă exerciții izometrice (care nu modifică
lungimea mușchiului, deci nu mișcă articulația genunchiului) pentru
următorii mușchi: cvadriceps, ischiogambieri, tricepsul sural, mușchiul
tensor al fasciei lata.
Entorsa gleznei

Apare atunci când pacientul calcă strâmb. Glezna este umflată,

devine dureroasă și prezintă o echimoză (vânătaie).
În cazul în care durerea apare la palpare, iar persoana suferindă nu se
poate sprijini în gleznă sau îi este imposibil să facă 4 pași consecutivi,
trebuie efectuată o radiografie.
In primele 48 de ore de la momentul producerii traumatismului
trebuie redusă considerabil solicitarea gleznei afectate.
Se va aplica gheață la nivelul gleznei, de asemenea se va purta un bandaj
elastic compresiv sau o gleznieră cel mult 10 zile, fapt ce va reduce
umflătura locală.
În momentul stării de repaus, glezna afectată se va odihni într-un
plan cât mai apropiat de nivelul inimii, scaun sau pat, iar pe parcursul
somnului va fi ținută pe o pernă. Începând cu a doua zi, pacientul va
realiza mișcări aerobice din articulația gleznei, în lipsa acțiunii greutății
și fară opunerea rezistenței.
Din momentul în care pacientul este capabil să meargă fără a
șchiopăta sau fără a se ridica pe vârfuri, se trece la urmatoarea etapă a
recuperării.
În primele 2 săptămâni se va evita pe cât posibil transportatul
greutăților de peste 10 kg, statul în picioare pe o perioada îndelungată,
mersul pe o suprafață denivelată sau purtatul încălțămintei cu toc.
După două saptamani poate fi începută execuția unor exerciții
ușoare, cum ar fi ridicatul pe vârfuri, alergatul pe loc, ori săritul corzii.
Perioada după care pacientul se poate întoarce la activitațile cotidiene
este de aproximativ 4 săptămâni.

7
Fractura gleznei

Apare în momentul unui traumatism la nivelul gleznei sau atunci

când pacientul din neatenție, calcă strâmb.
În funcție de gradul de stabilitate, pot fi de două tipuri, cu gleznă
stabilă sau cu gleznă instabilă. In cazul celor cu gleznă stabilă se
imobilizeaza în gips.
Pentru fracturile imobilizate în aparat gipsat mobilizarea gleznei
începe imediat după ce se oprește indicația de purtare a aparatului gipsat
(10-14 zile).
Este nevoie de o perioadă de 4-6 săptămâni de vindecare după
această perioadă de timp, pacientul își va putea sprijini greutatea
corporală în glezna respectivă.
Planul de recuperare al fracturilor de gleznă cuprinde 3 faze:
În săptămânile 1-6 glezna se va afla sub protecție.
Se vor aplica comprese cu gheata în regiunea
afectată, de două ori pe zi, 10-15 minute.
După îndepartarea aparatului gipsat, se recomandă purtarea unei
cizme de imobilizare a articulației gleznei care va fi purtată doar pe
timpul zilei.
Se va efectua mobilizarea de catre pacient a gleznei, în limita
toleranței durerii, prima dată în aer, fără a se opune o rezistență, după
care se va încerca să împingă ușor pe un plan solid.

Săptămânile 6-8 reprezintă perioada de mobilizare, se continuă cu

mobilizarea pasivă a gleznei de catre o alta persoană și de asemenea cu
mobilizarea activă, pe cont propriu.
8
In planul de tratament se va introduce stretch-ingul. Talpa va fi trasă cu
un prosop, genunchiul fiind întins la maxim.
Se recomandă începerea exercițiilor la bicicleta staționară, două sesiuni
a câte 15 minute fiecare.
Perioada de restabilire a funcției are loc in săptămânile 8-12.
Se consolidează restabilirea funcționalității complete a gleznei prin
intermediul unor exerciții ce favorizează stabilitatea gleznei cum ar fi
ridicatul pe vârfuri, alergatul pe loc, săritul corzii, menținerea
echilibrului pe un picior, la început pe membrul sănătos, ulterior pe
membrul afectat.

Ruptura de ligamente

Deși ligamentele se caracterizează printr-o rezistență sporită,

acestea se pot rupe atunci când sunt supuse stresului și unor forțe
disproporționate. Gradul de severitate al leziunii depinde de gravitatea
rupturii si de durerea care s-a instaurat. Dată fiind lipsa aportului de
sânge a țesutului, rupturile pot deveni permanente, ceea ce ar conduce la
îndepărtarea acestora.
Uneori, ligamentele suferă o intindere excesivă, astfel nu mai revin
niciodată la forma inițială. Rupturile de ligament au cauze comune care
includ mișcările de răsucire sau săriturile bruște.

Ruptura de Ligament încrucișat Anterior este cel mai frecvent

întalnită leziune de ligament activitatea sportivă, în special în rândul
jucătorilor de Fotbal. Ligamentul încrucișat anterior este indispensabil
pentru o bună stabilitate și, prin urmare dacă este rupt, duce la nevoia
unei intervenții chirurgicale de corectare a leziunii. Simptomele leziunii
sunt instabilitatea genunchiului, durerea, precum si tumefierea. Rupturile
de ligament încrucișat anterior nu implică întotdeauna un tratament

9
chirurgical, însă o astfel de afecțiune netratată poate conduce la alte
afecțiuni.
Factorii de risc pentru o astfel de ruptură pot fi de natură biologică,
de pildă varsta înaintata, imobilizarea ori mobilizarea unei articulații,
tipurile de activități fizice afectează in mod direct proprietațile
biomecanice ale ligamentelor. Ligamentele au caracter elastic, adică au
abilitatea de a rezista forțelor de forfecare, de asemenea au abilitatea de
a-și reveni la starea inițială.

Simptomatologia rupturii de ligament constă in apariția de diferite

grade de durere și disconfort, imposibilitatea stabilizării genunchiului și
incapacitatea de a mai călca corect. La nivelul genunchiului se poate
observa formarea unui hematom și tumefierea acestuia. Durerea se
intensifică la mers sau în timpul altei activitați fizice.

Metode de tratament ale leziunii ligamentului încrucișat anterior

In faza inițială a recuperării se recomandă pacientului să nu se

sprijine pe piciorul afectat. În funcție de leziunile ligamentului se
folosesc orteze care reduc durerea și previn întinderea ligamentului.
Folosirea unei orteze poate fi foarte importantă în prevenirea
accidentelor, minimizând mișcările anormale ale genunchiului sau ale
gleznei și oferind suportul de care este nevoie. O orteză ideală
controlează flexia și extensia, reducând în același timp mișcările
dăunătoare, dar cea mai bună proteză trebuie să raspundă nevoilor
specifice pacientului.

Fizioterapia este recomandată pentru toate rupturile parțiale de

ligament, pentru restabilirea completă a funcționalității membrului și
pentru prevenirea unor predispoziții la accidentări. Fizioterapia constă
într-un tratament care facilitează mobilitatea (mersul pe jos, urcarea

10
scărilor). Prin aplicarea tratamentelor va rezulta ameliorarea durerii și
restabilirea funcției motorii generale.

Repausul fizic este de asemenea vital, cu toate acestea, pacientul trebuie

să înceapă să efectueze și exerciții ușoare cu membrul afectat, pentru ca
articulația să nu devină rigidă și instabilă in timp.

Terapeutul se poate folosi de o combinație de tehnici pentru a reduce

durerea și pentru a vă stimula coordonarea, forța și flexibilitatea. Este
posibil să fie nevoie de utilizarea unor echipamente pentru exerciții, cum
ar fi bicicleta și banda de alergare.

De asemenea, terapeutul poate trata leziunea cu caldură sau gheață. Alte

modalități ce pot fi folosite sunt stimularea electrică, ultrasunetele sau
masajul.

In concluzie, Fotbalul este un sport practicat de o bună parte a

populației, indiferent de particularitățile de vârstă, religie sau alte
apartenențe. Jocul de Fotbal are un rol benefic asupra tonusului
muscular, precum și în consolidarea anumitor capacități motrice cum ar
fi viteza, rezistența, forța, echilibrul si îndemanarea. Trebuie însă să se
conștientizeze faptul că practicanții acestui sport se expun totuși unor
riscuri, dat fiind faptul că pe parcursul jocului au loc adesea contacte
între jucători, în limita regulamentului.

11
Bibliografie

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/sportul-rege-istoria-
fotbalului-si-cum-a-ajuns-cel-mai-popular-sport-la-nivel-mondial

https://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/beneficiile-sportului-
asupra-organismului_15271

https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-
recuperare/ruptura-ligamente#Cum_se_trateaza_ruptura_de_ligament

12