Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Administrație Publică

SPORTUL
- EFECTUL
ASUPRA
APARATU
LUI
CARDIOV
ASCULAR
 Cuprins

Introducere.................................................................................................................3
Educația fizică și sportul pentru sănătate...................................................................4
Prevenirea obezității și a sedentarismului cu ajutorul sportului.................................7
Sportul – un fenomen social.....................................................................................10
Concluzii..................................................................................................................12
Bibliografie..............................................................................................................13
 Introducere

Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor

Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în
spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de
arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în
timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate
în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie
un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De
aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea
unor concepte şi metodologii specifice, ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton
al lui Juvenal: „Mens sana in corpore sano”.
Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu
vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul
că în zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a
televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează
nu numai emisiuni potrivite vârstei lor.
Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar
cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni.
Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii
fizice.
Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la
nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul
de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic
recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline.
Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi
datorită greutăţilor financiare cu care se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de
respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând
de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.
 Educația fizică și sportul pentru sănătate

          Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se
constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale
cărei componente structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie
fizică şi sport. Funcţia de optimizare a potenţialului biologic reprezintă, de fapt, punctul de
plecare al tuturor influenţelor exercitate asupra organismului uman.
O solicitare adecvată, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în educaţie fizică şi în
antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o
mai bună adaptare a individului la cerinţele vieţii cotidiene.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează, prin programul „Viaţă activă” (1998),
importanţa practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii şi
tineri. Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea
fizică şi mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a
personalităţii, la reducerea riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă
modern. În acest sens, se recomandă practicarea a cel puţin 30 de minute, zilnic, de activitate
fizică, ce necesită efort moderat - pentru adulţi, şi 60 de minute-pentrucopii.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi
a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii,
pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii
(Cartea Albă privind Sportul, Comisia Comunităţilor Europene, 2007). Studiile efectuate în
diferite ţări evidenţiază că fiecărui dolar investit pentru educaţie fizică şi sport îi corespunde o
reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale (Declaraţia de la Punta del Este a Miniştrilor
Educaţiei, 1999). Nu întâmplător, există concepţia potrivit căreia „sportul dă zile vieţii şi viaţă
zilelor”.
În aceste condiţii, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai
multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competenţele
complementare ale specialiştilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuţi), şi, pe de altă parte, prin
impunerea unor programe-cadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcţia realizării
obiectivelor specifice ariei de compentenţă a specialiştilor.
Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt nenumarate:
 Sportul favorizeaza procesele de crestere si de dezvoltare fizica;
 Sportul previne si corecteaza atitudinile incorecte al corpului;
 Sportul corecteaza deficientele fizice;
 Sportul ajuta la eliminarea kilogramelor in exces si autoregleaza greutatea corporală.
Scade masa totală de grasime din structura viscerelor (ajuta la obezitate);
 Sportul elimina prin piele, cu ajutorul procesului de transpiratie, o gama largă de toxine,
impurități, grăsimi, hormoni.
 Creaza vasodilatatie, cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand
oxigenul necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor și al tesuturilor;
 Reglează în mod stralucit metabolismul organismului uman. Metabolismul grăsimilor:
crește capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange și de a le utiliza pentru a
produce energie (are rol benefic in ateroscleroza); Metabolismul glucidelor: creste
capacitatea muschiului de a extrage (prelua) glucoza din sange (rol benefic in obezitate);
 Sportul intareste oasele, muschii, creste capacitatea functionala a aparatului locomotor;
 Sportul creste capacitatatea functionala a aparatului cardiovascular. Creste cantitatea de
sange pe care o poate impinge inima, se mareste cantitatea de sânge existent in vase,
sangele devine mai fluid si circula mai usor prin artere și vene;
 Creste capacitatea functionala a sistemului respirator. Plamanul devine capabil sa
ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut (ajuta in afectiunile pulmonare cronice);
 Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afectiunilor cardiovasculare;
 Prin sport se imbunatateste functia de aparare a organismului (imunitatea): se
imbunatateste capacitatea sistemului imunitar de a raspunde la agresiunea microbiana
(infectii);
 Sportul are o actiune benefica asupra proceselor digestive, imbunatatind tranzitul
intestinal, si inlaturand astfel, constipatia;
 Sportul intervine in imbunatatirea coordonarii miscarilor, a simtului echilibrului, a
mobilitatii articulatiilor si a flexibilitatii coloanei vertebrale;
 Imbunatateste rezistenta fizica si creste capacitatea generala de efort;
 Dezvolta capacitati de relaxare fizica si psihica;
 Favorizeaza procesul de cunoastere al conservarii energiei , al dozarii efortului si al
autocunoasterii personale;
 Favorizeaza interactiunea dintre oameni, consolideaza relatiile interumane;
 Constituie un bun revigorator al activitatii sexuale;
 Sistemul nervos beneficiaza intr-o mare masura de efectele activitatii fizice;
 Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si creste concentrarea
psihica prin imbunatatirea vitezei de reactie si promptitudinea raspunsurilor la diversi
stimuli;
 Crește increderea in sine si autosatisfactia;
 Prin sport, calitatea si durata somnului sunt considerabil imbunatatite;
 Dezvoltarea simtului estetic este un efect secundar al practicarii sportului.

Sportul asupra aparatului cardiovascular:

 imbunatateste circulatia miocardului si a metabolismului
 îmbunătățește proprietatile mecanice ale miocardului, care poate mentine sau creste;
contractilitatea pe parcursul unui efort;
 produce schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala;
 creste volumul sanguin circulant si scade vascozitatea;
 crește valorile consumului maxim de oxigen;
 diminuează riscurile de dezvoltare a bolilor coronariene
  au efecte favorabile asupra coagulariii sangelui
 timpul de recuperare la efort este mai scazut
Miscarea, sau exercitiul fizic, este de o importanta covarsitoare pentru buna functionare a
intregului corp. Este adevarat ca inima poate lucra in orice conditii - ea pompeaza indeiferent
daca ne aflam in repaus sau in miscare. Insa dupa ce tesuturile si-au indeplinit misiunea, au avut
loc arderilesi au rezultat produsii de catabolism, situatia se schimba dramatic. Limfa, care este
responsabila de colectarea si eliminarea acestora nu are, la prima vedere, nici un fel de pompa.
Practic, ea curge impinsa de sange.Si pana la un punct asa si este. Insa daca vom privi mai
indeaproape constructia sistemului limfatic, vom observa ca datorita dispunerii specifice a
ganglionilor limfatici, miscarea acceleeaza foarte mult viteza de curgere a limfei, ajuta la
dezintoxicarea corpului si usureaza efortul inimii. Exista si alte aspecte benefice ale miscarii
asupra bunei functionari a sistemului cardiovascular, insa pe acestea le vom detalia in alte
articole.
 Prevenirea obezității și a sedentarismului cu ajutorul sportului

Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in

urma acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara. 
Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru între aportul si consumul
de energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei perioade de timp, a
necesitatilor nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta
explicatie nu este acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv
ar fi ca abuzul alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si
inceteaza de regula la atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care
obezul sustine ca nu maninca mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa.
Totusi, este sigur ca el a mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase.
Alteori, abuzul alimentar nu este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a
consumului zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine
cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1 kg de tesut
gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si
este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite".
Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint destul de frecvente cazurile
personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa ce isi restring eforturile consumatoare de
energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a minca nimic in plus fata de ceea ce
consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de ingrasare, ci un
oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A doua mare
cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa de exercitiu fizic.
Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele pot fi foarte usor
depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa virsta de
30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de alimentatie
mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de sarcina, in
timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa, sau dupa
o interventie chirurgicala, cind, in ambele imprejurari, abuzul alimentar din perioada de
convalescenta duce la acumularea de tesut gras. 
Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite
persoane, exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai
multor membri ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite
de la o generatie la alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se
transmit de la o generatie la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca
din copilarie. Dar, in aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista
abuzului alimentar, tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta.
Anumite modificari ale activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si
anume:
  funcția exagerată a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o crestere a
apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce
faciliteaza aparitia obezitatii;
 în unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare si
totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit;
 hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei;
 tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin
efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea
atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie;
 factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si
a stilului de viata. 

Obiectivele SPORTULUI in lupta cu obezitatea sunt:

1. Scaderea greutatii corporale;
2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului;
3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare;
4. Tonifierea generala a organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale;
5. Inlaturarea afectiunilor associate;
6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut marind
durata si activitatea reactiilor de oxidare celulara;
7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate;
8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului;
9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale. 

Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali sunt:

 Scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala
 Tonifierea organismului , in special a musculaturii abdominale
 Cresterea capacitatii la efort a organismului
 Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare
 Imbunatatirea starii fizice si psihice
 Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate
 Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale
 Inlaturarea afectiunilor asociate

Tratamentul obezitatii prin sport poate fi format dintr-un complex de exercitii cardio,
exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara in
zona deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o intensitate scazuta unde se vor arde
lipidele iar treptat se va marii intensitatea activitatii fizice si se vor arde glucidele.
Daca persoanele cu supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca
activitate fizica si fitness.
 Timpul alocat exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp
de 3 ori pe saptamana.
Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica slabirea in
trepte, adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de mentinere a greutatii de circa
3-6 luni, si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75 kg pe saptamana. O scadere prea mare in
greutate intr-un timp scurt nu va putea fi mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima.
Sportul sau gimnastica medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in care se
executa mers, variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si se
continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii de respiratie,
iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie in care efortul scade
treptat.

Principiile de baza ale exercitiului fizic de care trebuie sa se tine seama la supraponderali
sunt:
 Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste
 Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular
 Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre
exercitii cat mai complexe ca intensitate
Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea greutatii
corporale dorite. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si prevenirea obezitatii.
In plus, sportul are un efect benefic si asupra psihicului.

Sportul – un fenomen social

 Educaţia fizică şi sportul ca fenomen social ,distinct a însoţit omenirea de-a lungul
întregii sale existenţe,reprezentând o componentă necesară şi permanentă a vieţii sociale.
În mişcarea sa istorică,fenomenul nu a cunoscut însă o asemenea amploare ca cea din
zilele noastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi sportului
,trebuie să se pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include exerciţii fizice
,aspecte tactice şi organizatorice,discipline teoretice ,instituţii,mijloace materiale,etc.”1 Astfel,
apariţia şi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a lungul tuturor formaţiunilor sociale,în
funcţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială a societaţii, inclusiv şi modul de
producţie.
În comuna primitivă ,specificul producţiei reprezentat prin necesitatea luptei pentru
asigurarea hranei şi supravieţuirii a determinat apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul
,alergările ,săriturile ,aruncările ,,trasul cu arcul precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scop
mistico-religios sau recreativ.
Însa,dacă în comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltării
fizice armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiile fizice
încep să fie organizate şi practicate în scopul dezvoltării armonioase a omului.În acest
sens,cultura greacă cu marii săi educatori şi filozofi ce au contribuit la dezvoltarea palestrelor şi
au organizat exerciţiile fizice în sisteme în functie de scopul lor ,este reprezentativă pentru
antichitaete.De asemenea, alături de educţia fizică organizată în vederea dezvoltării armonioase
a fizicului uman , societatea sclavagistă dezvoltă într-o mare masură educaţia fizică de tip
militar . Devenit fenomen permanent , iar pentru unele popoare caracteristic – războiul făcea
din pregatirea fizică o necesitate socială , reorganizând exerciţiile fizice existente sau construind
altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul cu arcul,lupta corp la corp,acţiunea
sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat să existe jocurile şi activităţile recreative sau
distractive la care participau toate clasele sociale .
Mai târziu, jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu o
anumită periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, ceia ce
a determinat o noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau necesitatea unei
pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeţitii nefiinid
consideraţi simpli oameni, ci concurenţi,ei având o activitate deosebită de cea a oamenilor muncii
sau a razboinicilor.Evoluţia activităţilor competiţionale a determinat intr-o mare măsură
specializarea unui grup de oameni care să conducă procesul de pregatire al atleţilor.O altă
particularitate se referă la faptul că “exerciţiul fizic se manifestă ca expresie a unei colectivităţi
fiind o modalitate specifică prin care o comunitate umană incearcă sa se afirme prin reprezentanţi
săi.
Se observă că educaţia fizică şi sportul devin mai complexe cu trecerea de la o etapă
istorică inferioară la alta superioară.Evoluţia ascendentă a educaţiei fizice şi sportului este
marcată pe de-o parte de apariţia unor elemente de conţinut precum exerciţiile fizice,jocurile si

1
I. Siclovan- Teoria educaţiei fizice şi sportului, 1979,pag 29
activitaţile sportive,iar pe de altă parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare
inferior la altul superior.
Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin esenţa sa ce
urmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a oamenilor.Această
funcţie socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor social-economice,spre deosebire de
scopurile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o formaţiune social-
economică la alta şi chiar de la un stat la altul.
Educaţia fizică de tip feudal – era orientată spre reprezentanţi clasei feudale ,trebuind să
contribuie la formarea cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începând cu
bunele maniere fată de femei si terminând cu partidele de vânătoare,însă accentul principal
căzând pe pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltării feudalismului,
necesitate pregătirii fizice apare şi pentru celelalte clase şi grupuri sociale ,educaţia fizică
extinzându-se de la clerici şi orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte permanenţa încă .
În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să servească in
primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un mijloc necesar în
complexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea omului complet.
Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice capitalismului,au determinat
restructurării în natura internă a procesului educativ şi implicit a educaţiei fizice,care avea
tendinţa de generalizare,de cuprindere cât mai largă a tinerei generaţii,indiferent de apartenenţa
de clasă.
În forma ei instituţionalizată,educaţia fizică va cunoaşte generalizarea deplină şi în condiţii relativ
egale pentru toţi membrii tinerei generaţii în socialism.
O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de sistematizare,orientare şi
dirijare întemeiată pe cunoaşterea particularităţilor şi efectelor exerciţiilor fizice.Mari
personalităţi ca J.Gutsmuths,Amoros,Clias,Jahn,Ling,Arnold şi alţi,depaşesc modul abstract de
abordare teoretică a exerciţiilor fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentarea ştiinţifică a
abordării lor.
În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică a procesului de practicare a exerciţiilor fizice şi
apriţia Teoriei şi Metodicii Educaţiei Fizice şi Sportului a dus la teoretizarea idealului funcţiilor
şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului.
Idealul educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional al
societaţii , fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societaţi,de succesiunea
etapelor de dezvoltare specifice.
Funcţiile educaţiei fizice derivă din ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei
fizice sunt de două feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţii
asociate – ce însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Din
această categorie fac parte funcţiile :igienică, recreativă, educative şi de emulaţie.
Obiectivele educaţiei fizice şi sportului derivă din funcţiile sale specifice şi
asciate,subordonându-se la rândul lor acestora.În funcţie de laturile procesului de practicare a
exerciţiilor fizice ele se pot clasifica în obiective de instruire şi obiective de educaţie.
Concluzii
 Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate
motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea
potenţialului biomotric şi psihic al individului, în vederea creşterii calităţii vieţii.
Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept
obiectiv dezvoltarea condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de performanţe în
competiţiile de toate nivelurile. 
Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă
ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul,
modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă şi caracter. Calităţile intelectuale, calităţile
fizice şi calităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile
corporale.
Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic “Mens sana in
corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Fiecare om are dreptul la o educaţie
armonioasă care să îi ofere atât accesul la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să
înţeleagă mai bine lumea în care trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la
practicarea mişcării şi a sportului.

Bibliografie
1. http://obezitate.org/Articole-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/tratamentul-
kinetoterapeutic-in-obezitate.html
2. http://www.info-portal.ro/articol/obezitatea/1834/2/referat/
3. http://www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html
4. Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism , 1976.
5. Teoria educaţiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.32
6. Fr.Engels, Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.