Procedele de inot

Procedeul craul
Poziția corpului în apă este de decubit ventral, cu corpul usor înclinat în față de linia
orizontala a apei (unghi de 70).Fata este scufundata pana ala nivelul fruntii iar privirea este
orientata inainte jos

Miscarea picioarelor asigura echilibrul corpului pe suprafata instabila a apei prin batai
sau loviri executate in plan vertical ( forfecari).
Se executa in 2 faze:
1. Faza descendenta: este dominanta, realizata prin presarea apei spre fundul
bazinului, gleznele sunt relaxate iar piciorul se afla in usoara supinatie;
2. Faza ascendenta: initial are rol de repozitionare a segmentelor, se realizează
miscarea din sold iar piciorul se afla in usoara eversie.

Miscarile bratelor parcurg alternativ un drum acvatic si unul aerian, in timp ce un brat
parcurge drumul peste apa, celalalt brat realizeaza vaslirea sub nivelul apei.
Drumul acvatic include 3 componente:
1. intrarea bratului in apa pe linia umarului( prinderea apei se face in causul
palmei)
2. tractiunea
3. apoi pe acest traseu eliptic in forma literei “S” impingerea apei prin
extinderea complatea a membrului superior pe langa coapsa.
Ritmul miscarilor de brate trebuie coordonat cu ritmul respiratiilor, evidientandu-se
permanent:oprirea vaslirilor, scufundarea corpului si incoerenta fortei de presiune (apasare)
pe apa.

Procedeul spate
Reprezinta o varianta rasturnata a procedeului craul.

Pozitia corpului in apa este de decubit dorsal, cu corpul usor inclinat (unghi de 10)
de suprafata apei astfel incat fata sa fie tinuta peste nivelul apei cu barbia usor coborata
astfel incat gura sa nu fie acoperita de siajul (val care vine peste cap) care vine peste fata.

Miscarile de picioare asigura inaltarea corpului si echilibrarea vaslirilor.

Se executa in doua faze:
1. Faza ascendenta: este faza dominanta;
2. Faza descendenta: rol inertial.
Miscarile sunt initiate din articulatiile soldului si sunt exersate cu gleznele relaxate si
picioarele in usoara inversie.
 Miscarile bratelor descriu un parcurs acvatic si unul aerian, se vasleste adanc in
profunzimea apei pe un traseu asemanator unui S culcat sub corp in adancimea apei.
Drumul aerian reprezinta parasirea apei cu bratul intins si ducerea sa prin inainte sus
pregatind o noua vaslire, miscarea de brate fiind favorizata de rasucirea corpului in axul
longitudinal.
Coordonarea bratelor cu miscarile de picioarele 6 batai la un ciclu de brate.
Coordonarea bratelor cu respiratia desi in procedeul spate se respira usor gura find
mentinuta peste nivelul apei, se recomanda inspiratia pe vaslirea pe un brat si expiratia pe
vaslirea celuilalt brat.

Procedeul bras
Pozitia corpului in apa este de decubit ventral cu corpul inclinat in momentul
inspiratiei mai mult decat in celelalte procedee tehnice astfel incat gura inotatorului sa poata
depasi valul format la inaintare (valul de prova).

Miscarile de picioare asigura propulsia iar miscarile de brate mai scurte decat in
celelate procedee asigura sustinerea corpului pe apa.
Se executa in doua faze:
1. pregatitoare: realizată prin flexia picioarelor (memb inf) si pozitionarea
labelor in pronatie;
2. propulsiva: depresiune a apei pe un traseu semicircular spre inapoi pana la
extinderea completa a segmentelor si pregatirea unei noi miscari.

Miscarile bratelor in acest procedeu asigura inaltarea (sustinerea) corpului. Vaslirile

dar si fazele de revenire se realizeaza sub nivelul apei. Fazele miscarilor: tractiune si revenire
fara faza de impingere se desfasoara tot sub nivelul apei.

Coordonarea brate-picioare: se inspira la fiecare miscare de brate si se coordoneaza

un ciclu de brate la un ciclu de picioare. Intre aceste cicluri de brate si picoare realizate
aproximativ in acelasi timp, se intercaleaza un moment de alunecare cu corpul bine intins pe
apa timp de cel putin 2 secunde.
Coordonarea cu respiratia: se inspira pe fiecare miscare a bratelor. In momentul
apropierii bratelor de trunchi (strangerea coatelor langa corp) fata se degaja din apa si se
inspira o cantitate medie de aer intr-un timp scurt. Pe revenirea bratelor spre inainte dar si
pe timpul de alunecare a corpului extins pe apa se expira profund.

Procedeul delfin
Este un procedeu care presupune trecerea corpului prin 3 pozitii intermediare.
1. In timpul alunecarii bratelor spre inainte pozitia se orizontalizeaza.
2. Pe parcursul primei batai a picioarelor (se coordoneaza 2 batai la un ciclu de
brate ) bazinul este proiectat in sus catre suprafata apei iar capul si trunchiul
inotatorului se scufunda ,
 3. A doua lovitura proiecteaza trunchiul peste nivel si bratele iar inotatorul
inspira scurt.

Miscarile de picioare au rol atat propulsiv cat si de inaltare in functie de bataie la care
facem referinta.
1. Faza descendenta este dominanta si e accelerata sub forma unei lovituri de
biciuire a apei cu gleznele relaxate.
2. Faza ascendenta este faza pregatitoare inertiala.
Nu doar picioarele exerseaza aceasta fluturare (ondulare) ci intregul corp al
inotatorului, miscarile fluturate ondulatorii asigurand trecerea bratelor in pozitie inalta peste
apa.

Miscarile de brate au rol de a avansa corpul prin apa, ele executa un drum acvatic cu
3 momente intrarea bratelor si impingerea apei, tranctiune si impingere pe un traseu
simultan simetric asemanator gaurii de cheie.
Odata extinse langa coapsa bratele ies din apa in faza de revenire aeriana .

Coordonarea brate-picioare, cea mai frecventa coordonare este de 2 batai de

picioare la un ciclu de brate simultan simetrica, prima bataie are rol propulsiv iar a doua
asigura inaltarea corpului.
Coordonarea bratelor cu respiratia, fata este scoasa din apa pentru inspiratie pe
finalul vaslirilor, odata cu intierea drumului aerian, se inspira scurt apoi capul se scufunda
odata cu trecerea bratelor spre inainte si expira prelung pe parcursul alunecarii si a cel putin
unei vasliri , se pot exersa , coordona si respiratii la 2 miscari de brate.

Programele acvatice adaptate

Presupun un consum caloric mediu de a aproximativ 450 kcal / ora iar inotul cu o
intensitate sporita precum craul sau delfin arde un numar egal de calorii ca o alergare
aproximativ de 14 km.
Aceste programe sunt practicate inca din Roma antica si sunt accesibile tuturor
categoriilor de varsta exercitiile derulandu-se intr-o ordine progresiva putand fi exersate
unele structuri kinetice ce nu sunt reusite terestru, pot fi folosite echipamente sportive cum
sunt centurile, gleznierele, mansoanele atasate incheieturilor mainii, palmare, labe de
scfandru , gantere , etc.
Se considera ca rezistenta apei la miscare si masajul subacval prin presiunea exrcitata
pe intreaga suprafata a corpului pot accelera terapiile prin asuplizare articulara in principal si
tonifiere muscular in secundar. Perna de apa previne leziunile musculare, tendoanelor si
articulatiilor reducand uzura, mai mult scufundarea in imersie prin forta arhimedica , forta
portanta ce sustine corpul ridicandu-l spre suprafata apei degreveaza in proportie de 70-90%
corpul de greutatea sa reala.

Obiectivele programelor acvatice adaptate: presiunea apei actioneaza asupra

oricarei parti a corpului in mod egal la acelasi nivel al adancimii, ea creste cu adancimea
datorita densitatii tot mai sporite a apei, actioneaza si asupra pieptului si soliciteaza actul
respirator si dezvolta musculatura inspiratori.
 Atunci cand corpul se afla imediat sub nivelul apei in pozitie orizontala presiunea
aceasta a apei si portanta hidrostatica il sustin pe nivelul apei si faliciteaza biomecanic
miscarile realizate in profunzimea apei.
Creste forta musculara, rezistenta, se dezolvta functia vestibulara si mai ales o
rezistenta a aparatului de echilibru prin aceste balansari permanente ale corpului pe o
suprafata instabila.

Sunt combinate miscari de brate cu cele de trunchi si miscari de brate cu cele de picoare in
cadrul unor programe de gimnastica acvatica dar se combina si diverse structuri specifice
procedelor de inot care adaptate poarta denumirea de inot terapeutic.

Gimnastica acvatica poate fi practicata cu cei ce nu stiu sa inoate, cu cei ce nu stiu sa

respire acvatica intr-o apa de adancime medie in care pacientul se scufunda undeva pana la
nivelul pieptului si se gaseste intr-o pozitie echilibrata pe nivelul apei sau pe bazin. Pentru
siguranta pacientior ce nu stiu sa inoate sau sa respire se impune exersarea undeva pe o zona
de sprijin langa o scara, langa un sant sparge val, langa un culuar de inot. Pentru cei ce
practica inotul terapeutic se intelege ca ei cunosc respiratia specifica de inspir scurt peste
nivel, expir prelung in adancimea apei.

Miscarea acvatica in scop terapeutic

In cele mai multe lucrari de specialitatea, exercitiile sunt inserate aleator insa
recomandam prelucrarea analitica a aparatului locmotor cel putin in momentele de incalzire
terestra precursoare programului acvatic aprox 15 min ne incalzim analitic pe marginea
bazinului. Erxecitiile sunt executate in conditii de siguranta mai ales la copii sau la persoanele
varstnice folsind tot felul de aparate si sisteme care echilibreaza in miscare pacientul.

Gimnastica acvatica poate include mai multe persoane pana la 50 de ani agrenarea fiind mult
mai usoara in regimul grupului iar inotul face trecerea la lucrul individual. Pentru grup este
indicat ca dizabilitatile sa fie omogene pentru programul adaptat indvidual este bine sa se
tina cont de posibilitatile reale de exersare indivuduale ale pacientului.

Spatele dezvolta musculatura din partea superioara si posterioaea a trunchiului deltoizi ,trap
romboizi, reptii si oblicii abdominali.
Brasul dezvolta bicepsii femurali si semitendinosii , croitorii
Delfinul dezvolta musculatura spatelui in principal romboizi si trapez, dar si musculatura
pectorala si tricepsul bratului.
Craul suratorii interiori , bicepsi si tricepsi , femuralii , muschii abdominali care stabilizeaza
pozittia pe apa si asigura rulajul corpului , fesierii si musculatura abdominala ce stabilizeaza
pozitia pe apa

Activitate: calorii pierdute pe H

Inot lejer 450 , inot rapid 600, S 450 , B 360, C 550, D 800.

Importanta este asuplizarea musculara si in conditiile existentei ruperea aderentelor

articulare generata de imobilizari prelungite sau de acidentari. Tonusul muscular poate creste
progresiv prin lucrul acvatic in conditiile folosirii unor echipamente specifice ce amplifica
solicitarile musculare. Muschiul trebuie sa angajeze cat mai multe unitati motorii si acest
lucru apartine coordonarilor intramusculare. Forta musuclara maxima este data de intrarea
in activitate a cat mai multor unitati motorii sau ale muschiului in integraliate . Locomotia si
ortostatismul si toate afectiunile legate de aceste rezultate ale activitatii fiziologice ale unei
componente biomecanice nervoase si biochimice depind in mare masura si de mediul in care
se lucreaza terapeutic.
Pentru un tonus muscular ridicat caracterizat prin muschi incordati, tensionati se
lucreaza intr-un bazin cu apa mai calda. Cei ce sufera de astfel de probleme neuromusculare
exrseaza la intensitati medii nici macar submaximale diverse structuri motrice relaxante ,
detensionante ce ii echilibreaza progresiv muscular. De asemenea pentru acest tonus ridicat
sunt practicata spre sfarsitul programelor terapeutice exercitii de control muscular.
Un tonus muscular scazut este o alta afectiune neuromotorie iar recomandarile sunt
de apa mai rece si de exersari mai rapide uneori se merge spre o intensitate maximala si la
finalul programelor adaptate spre structuri de coordonare . Prin regimul sau preponderent
aerob inotul dezvolta capacitatea contractila a mushciului dezvolta rezistenta sa si
elasticitatea articulara dar nu si volumul muscular