PROIECT DIDACTIC – NATAȚIE

Data : 11.12.2023
Instituția : Centrul pentru instruire EFM
Clasa : Cursul de Ofițeri în activitate
Profesor : Sg.maj. Salman Diana- Maria
Efectiv : 14 cursanți
Locul de desfășurare : sala de clasă
Temele lecției
Adaptarea corpului în apă;
Plutirea;
Echilibrul;
Alunecarile;
Obiective operaționale
Să se cunoască metodele de adaptări ale corpului în apă;
Să se cunoască tipurile de plutiri;
Să se cunoască metodele de realizare a echilibrului pe suprafața apei;
Să se cunoască și ulterior să se poată realiza alunecarile în apă;
La finalul orei, cursanții să poată descrie și realiza plutirile, echilibrul și
alunecarile;
Obiective tehnice
o Obișnuirea și acomodarea cu apa;
o Însușirea plutirii pe piept și pe spate;
o Însuțirea respirației acvatice;
o Însuțirea săriturilor simple în apă;
o Jocuri pregătiroare însușirii tehnici de inot.
Beneficiile înotului
Crește ritmul cardiac și întărește sistemul cardiovascular;
Tonifică musculatura;
Crește forța musculară și rezistența;
Îmbunătățește rezistența fizică;
Este unul dintre sporturile care ard cele mai multe calorii;
Îmbunătățește somnul;
Introducere
În Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România (2004) se definește
natația ca fiind o ,, disciplină sportivă care cuprinde mai multe ramuri ce au ca
factor comun : baza de practicare ( bazinul), mediul (apa), înotul în forme
specifice, organizații naționale și internaționale de conducere ( F.I.N.A, L.E.N.-
Liga Europeană de Natație), dar care s-au structurat și consacrat ca sporturi de sine
stătătoare, cu specific, caracteristici, regulamente și activități proprii”.
Ramurile nataţiei :Nataţia este o disciplină sportivă şi cuprinde mai multe ramuri:
- înotul sportiv (masculin şi feminin);
- polo pe apă (M+F);
- sărituri în apă (M+F);
- înotul sincron (F).
Pe lângă aceste ramuri ale nataţiei ar mai putea fi incluse şi altele, cum ar fi: înotul
subacvatic; înotul de salvare; înotul de fond (maratonul nautic).
Prezentare generală a înotului
Reprezintă ramura de bază a nataţiei, fiind prezent în toate ramurile acesteia. Înotul
constă în efectuarea unor mişcări coordonate de braţe şi picioare, executate în
concordanţă cu legile fizicii care se aplică unui corp scufundat în apă, cu scopul
menţinerii şi deplasării cât mai economice în apă.
 1. Acomodarea cu apa
Sau obișnuirea cu apa se poate realiza cu sau fără ajutorul instructorului, astfel:
- Dușuri cât mai reci pentru pregătirea corpului cu temperatura apei bazinului
de înot;
- Intrări succesive în apă cu sprijinul mâinilor pe marginea bazinului până
când apa ajunge la nivelul bărbiei ( x 10);
- Mers prin apă, acolo unde este cazul;
- Deplasări de-a lungul marginii bazinului ( x 2);
- Cu sprijinul mâinilor pe marginea bazinului, scufundarea feței și a capului
sub apă; ( x 10)
- Deplasări de- a lungul peretelui bazinului, cu ajutorul profesorului (x4);
- Jocuri în apă, deschiderea ochilor sub apă.
Exerciții :
- Cu sprijinul mainilor pe marginea bazinului, scufundarea feței și a capului în
apa (10x10 sec);
- Scufundarea sub apă și privirea unor obiecte aflate sub apă ( ex :degetele
mainilor);
- Căderi înapoi de pe marginea bazinului (x4);
- Fără sprijinul brațelor, scufundări ale feței și a capului în apa (x10);
Întrebari? Neclarități?
2. Plutirea
Plutirea pe apă se poate face în poziție orizontală sau verticală, față de suprafața
apei. Poziția este stand cu brațele pe lângă corp. La plutirea pe verticală, nivelul
plutirii poate fi influențat de cantitatea de aer inspirată- menținerea apneei după
inspirației forțată are ca efect ridicarea corpului; expirația forțată are ca efect o
scufundare mai accentuată. Schimbarea poziției diferitelor segmente ale corpului
( cap, brațe, picioare) determină modicarea plutirii pe verticală prin răsturnarea
corpului înspre înainte sau spre înapoi.
Plutirea pe piept– Corpul este în decubit ventral (cu faţa în apă) în poziţie
orizontală, cu capul încadrat de brațe la nivelul urechilor, care sunt întinse, în
prelungirea corpului, cu palmele deschise, având degetele apropiate;
Plutirea pe spate : Corpul este întins pe spate în poziţie orizontală, în decubit
dorsal (cu ceafa scufundată în apă), având faţa afară din apă. Braţele sunt întinse în
prelungirea corpului, încadrând urechile. Picioarele sunt întinse şi au labele
orientate în flexie plantară, cu vârfurile spre interior.
Plutirea pe vertical - Corpul este în poziţie aproape verticală cu tendinţa de a lua o
poziţie oblică spre înainte. Braţele se sprijină pe apă, cu coatele puţin îndoite şi
relativ depărtate. Respiraţia constă în inspiraţie profundă, urmată de apnee. Corpul
este relaxat, privirea spre înainte. Această plutire este legată de exerciţiile adresate
călcării apei.
Puncte tari: este favorizată de menținerea apneei după inspirația forțată, de
mărimea suprafeței de contact cu apa, prin depărtarea brațelor și a picioarelor.
Puncte slabe : este defavorizată de expirația forțată, de schimbarea poziției
segmentelor corpului : exemplu : bărbia în piept ; capul pe spate;
Componente de bază în metodica învățării plutirii pe apă
1. Acomodarea cu apa
2. Învățarea plutirii – învățarea pozițiilor de plutire pe verticală sau orizontală,
pe uscat și în apă cu ajutorul profesorului.
3. Învățarea unei tehnici corecte a inspirației acvatice este necesară pentru
învățarea tehnicii corecte și eficiente.
Inspirația : se realizează forțat pe gură, în imediata apropiere a suprafeței apei.
Aceasta este greoaie datorită presiunii apei asupra cutiei toracice. Inspirația
superficială creează treptat senzația de sufocare cu urmări evidente asupra
tehnicii. Urmările inspirației superficiale sunt : oprirea din înot și înghițirea de
apă.
Expirația : se realizează sub apă, pe gură, în mod forțat pentru învingerea
presiunii apei și pentru eliminarea unei cantități cât mai mare de aer. Se
recomandă ca ultima parte a expirației să se facă pe fosele nazale pentru
eliminarea picăturilor de apă rămase.
Exerciții:
- Din sprijin cu mâinile pe marginea bazinului, menținerea corpului la
suprafața apei prin mișcarile picioarelor ( 3 x30 sec);
- Cu ajutorul profesorului, în plută pe piept, plutire cu mâinile întinse spre
înainte și cu capul în apă ( x 3);
- Menținerea poziției de plută pe piept (cu trecerea în plută pe spate) (x3);
- Menținerea respirației timp de 15 secunde la marginea bazinului (x5);
- Plutire cu ajutorul picioarelor cu sprijin pe plutitor (5x15m);
- Plutire cu ajutorul picioarelor cu sprijin pe plutitor, dar cu scufundarea
capului în apă (5x10m);
Întrebări ? Neclarități?
3. Echilibrul corpului în apă
Marea majoritate a începătorilor pentru realizarea exercițiilor de plutire pe piept
sau pe spate, nu-ți pot menține poziția orizontală atât pe suprafața apei, cât și în
apă. Acest fapt se datorează centrului de greutate care nu corespunde cu centrul
de presiune, adică greutatea specifică membrelor inferioare este mai mare decât
corpul și tind să se scufunde mai adânc în apă. Să ne reamintim că centrul de
greutate al corpului omenesc se afla undeva în zona ombilicului, la o distanșă
de 10-15 cm de capatul inferior al sternului. Cunoaștem totodată că scufundând
progresiv un corp în lichid, se ridică fața de corp, până la o poziție
 corespunzătoare scufundării complete. Acesta se numește centru de presiune.
(M)
Echilibrul corpului se prezintă sub două forme:
1.Echilibru instabil : când centrul de greutate este mai aproape de centrul de
presiune, adică de membrele inferioare, va rezulta o poziție verticală.
2.Echilibrul stabil : când centrul de greutate se suprapune cu centrul de presiune,
realizându-se un echilibru al corpului, oricare ar fi poziția acestuia.
Începătorii care nu îți pot menține o poziție orizontală în plută pe spate, din
cauza picioarelor care se scufundă, trebuie să întindă brațele deasupra capului,
provocand astfel suprapunerea celor două centre de greutate, stabilizând astfel
echilibrul.
În cazul în care nici în această poziție nu poate menține echilibrul, este nevoit sa
execute mișcări suplimentare cu brațele sau picioarele. De exemplu din poziția de
plută, pe spate cu palmele pe lângă șold, se va executa o mișcare de apăsare a
apei din articulația pumnului, întrun-un plan orizontal.
Călcarea apei sau înotul pe loc se realizează în poziție verticală cu mișcări de
bras, sau bras alternative cu picioarele.
Un rol important în realizarea echilibrului longitudinal il joacă poziția capului.
 În realizarea unei plutiri orizontale a corpului, înotătorii mențin capul în
prelungirea trunchiului, cu scopul lucrării cât mai economice a picioarelor
și brațelor.
 În timpul realizării procedeului craul, înotătorii sunt nevoiți să scoată
capul din apă pentru a putea respira. Rasucirea laterală a capului nu
trebuie sa fie făcută exagerat deoarece va micșora viteza de înainare și va
deregla echilibrul corpului în apă.
Întrebări? Neclarități?
 4. Alunecarile
Alunecarea pe piept: Aceeaşi poziţie ca la plutirea pe piept( corpul este în decubit
ventral - cu faţa în apă). Alunecarea pe piept presupune o deplasare a corpului în
poziţie de plută. Se realizează prin autopropulsie atunci când se execută o uşoară
împingere în peretele bazinului (cu sau fără bătaia picioarelor) sau prin propulsie
când o altă persoană asigură deplasarea prin apă.
Exerciții : din poziţia ghemuit la marginea bazinului, se vor executa împingeri de la
perete în plută pe piept. Corpul se va deplasa prin apă înainte, alunecând pe diverse
distanţe, expiraţia se va efectua obligatoriu în apă. (x4)
Alunecarea pe spate: Aceeaşi poziţie ca la plutirea pe spate ( este întins pe spate în
poziţie orizontală, în decubit dorsal-cu ceafa scufundată în apă). Unghiul format
între corp și suprafaţa apei <10°.
Exerciții :din poziţia ghemuit la marginea bazinului, se vor executa împingeri de la
perete în plută pe spate. În timpul alunecării, respiraţia este liberă. În ambele
cazuri, se va evita o rezistenţă frontală mărită.

Întrebări? Neclarități?

Bibliografie
1. Enciclopedia Sportivă- volumul 3.
2. Enoiu Razvan – Manual pentru învățarea înotului, Universitatea Transilvania
Brașov,2011.
3. Suport de curs Universitatea Babeș- Bolay, Cluj- Napoca, 2011.
4. Șalgău Silviu – Bazele generale ale natației, Bacău, 2008-2009;
5. Ticală Laurențiu – Tehnica procedeelor de înot sportive – support de curs IV;
Caracteristicile înotului:
- are caracter igienic; foloseşte factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru călirea
organismului;
- contribuie la perfecţionarea marilor funcţiuni a organismului: respiraţia, aparatul
cardio-vascular, efectele sale asupra organismului nefiind egalate de nici un alt
sport;
- contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului;
- influenţează favorabil sistemul nervos (reacţia de adaptare);
- este un mijloc eficient de tratament în unele afecţiuni şi mijloc de menţinere a
sănătăţii;
- are un deosebit caracter aplicativ;
- are un pronunţat caracter competiţional, înotul fiind introdus în programul
întrecerilor încă de la prima Olimpiadă, Atena 1896; are un număr mare de probe şi
competiţii proprii de anvergură: campionate europene, mondiale;
- accesibilitate largă, contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice (musculatură
elastică, lungă).
Înotul sportiv se practică sub forma a patru procedee de bază:
- craul pe piept;
- craul pe spate;
- bras;
- fluture (delfin).
Bazinele trebuie să aibă o lungime de 50m, cu o lăţime de 21m, adâncimea apei pe
toată lungimea distanţei trebuie să fie de minimum 1,80m. Ele trebuie să fie
marcate de 8 culoare instalate pe partea cea mai lungă a bazinului, având o lăţime
între ele de 2,50m