SLĂNINOIU VIOLETA –ANDREEA

K.M.S.1.2.3. TEMA 1.

1. EXERCIŢII DE ACOMODARE CU APA • Sala de baie: − duş; − spălat pe faţă; − respiraţii sub
duşul care are presiune; − duş pe faţă.

• Bazin cu apă mică: − stropiri pe faţă; − spălat pe faţă;stropiri; − mers prin apă de diferite
adâncimi; − mers prin apă în diferite variante; − sărituri diferite pe fundul bazinului; − diferite
forme de alergare prin apă; − scufundarea capului şi deschiderea ochilor sub apă; − suflarea în
obiecte uşoare (minge ping-pong), care plutesc; − suflarea aerului în apă; − mers în mâini
(corpul pluteşte) în apă puţin adâncă.

• Bazin cu apă adâncă, la marginea bazinului: − deplasări de-a lungul peretelui bazinului
(omul păianjen); − ghemuire, urmată de extensia capului care atinge apa, revenire cu
întinderea braţelor şi picioarelor; − scufundarea capului şi deschiderea ochilor sub apă; −
suflarea prelungă a aerului în apă; − succesiuni de inspiraţii şi apoi de expiraţii în apă;

ETAPA I. ACOMODAREA SUBACVATICA

(obisnuirea cu apa, imersiunea capului)
Prima etapa a formarii deprinderii de a inota are o importanta covarsitoare atat in
procesul propriu-zis de invatare cat si in practicarea inotului sub diferite forma (agrment,
utilitar, sportiv). Aceasta etapa rezolva confruntarea intre conditiile specifice mediului si
adaptarea organismului la ele. De felul cum se obisnuieste organismul cu apa depinde
parcurgerea etapelor urmatoare, deoarece apa constituie un stimul puternic, cu rol in
trezirea reflexelor de conservare, de aparare.
Cea mai evidenta adaptabilitate se observa in mecanismul actului respirator.
Controlul constient al respiratiei ,in conditiile impuse de apa, de necunoscut, determina o
dereglare rapida a miscarilor respiratorii. Inspiratia devine “lacoma” , profunda, iar
expiratia superficiala. Aceasta dereglare conduce la o prima faza de oboseala mecania,
deosebita de oboseala produsa de efort pentru acoperirea consumului de oxygen. Teama de
necunoscut si senzatia de sufocare determina la randul lor incordari ale musculaturii motoare,
uneori si a celei viscerale, care genereaza rigiditate, crampe, uneori chiar stari de voma sau
refuz vehement de a sta in apa, de a invata sa inoate.
Pentru inlaturarea acestor manifestari este nevoie de tact pedagogic din partea
profesorului in vederea diminuarii stressului si stimularii capacitatii de autocontrol.
In ceea ce priveste imersiunea capului trebuie sa se urmareasca obisnuirea cu
prima regula a invatarii inotului si anume:
ridicarea capului din apa este permisa dupa efectuarea profunda a expiratiei.
In sprijinul acestei miscari se pot “inventa” numeroase exercitii si jocuri.

- ACOMODAREA IN BAZINE CU ADAMCIME MICA A APEI-

Executia tehnica:
-
pozitia initiala: stand cu trunchiul usor aplecat, inspiratie profunda;

-pozitia intermediara: scufundarea trunchiului, umerilor si capului insotita de

apnee (mentinerea aerului in plamani);
-pozitia propriu-zisa: indoirea picioarelor cu ducerea genunchilor la piept si
cuprinderea gambelor cu bratele, apnee, corpul plutind relaxat fara nici un sprijin;

-pozitia finala: desprinderea bratelor, intinderea picioarelor in sprijin pe fundul

bazinului, indreptarea corpului concomitant cu expiratia profunda a aerului,
ridicarea capului.

-ACOMODAREA IN BAZINE CU ADANCIME MARE A APEI-

Executia tehnica:

-pozitia initiala: atarnat ghemuit la marginea bazinului, inspiratie;

-pozitia intermediara: scufundarea in atarnat cu corpul intins si relaxat la marginea

bazinului, apnee;

-pozitia propriu-zisa: ridicarea palmelor 1-2 cm deasupra marginii de sprijin si

plutire nemiscata in apnee, privirea orientata spre adancime apei, pozitie in care
presiunea apei incepe sa se manifeste, corpul tinzand sa se ridice spre suprafata
(plutire verticala).

-Pozitia finala: revenirea capului la suprafata permite reluarea sprijinului cu

mainile, corpul ajunge atarnat-ghemuit la marginea bazinului, iar expiratia incepe
in apa si se termina cu barbia ridicata, pozitie prin care se asigura scurgerea apei,
apoi deschiderea ochilor.