Procedeul de inot bras este cunoscut inca din antichitate.

Au fost gasite ilustratii, desene, chiar

si un papirus egiptean ce dateaza din anul 3400 inaintea erei noastre.

In 1904, la Saint-Louis, au fost introduse pentru prima data la Jocurile Olimpice probele de
bras. La acel moment miscarile erau constante, lipsind momentul de alunecare, iar bratele
foloseau traiectorii mari.

Inotul in procedeul bras este cel mai putin rapid. A evoluat de-a lungul anilor si s-a pus accent
pe sincronizarea tractiunii de brate cu propulsia impingirii picioarelor.

MISCAREA BRATELOR

La acest procedeu bratele sunt in permanenta in apa, indiferent de faza de actiune(activa sau
de revenire). Miscarea lor imita o inima intoarsa.

Faza activa sau de tractiune: bratele fiind perfect intinse in fata corpului, scufundate
aproxim 15-20 cm sub apa, pornesc dinspre in sus inspre in jos. In momentul in care palmele
coboara, bratele se flexeaza iar coatele raman deasupra acestora. Antebratele pleaca usor in
lateral, pana in dreptul umerilor unde are loc o rasucire sau o “scobire”. Coatele in acest
moment se lipesc de corp si se strang sub piept, iar umerii si capul ies din apa pentru a
permite inspiratia.
Faza de revenire: in moment ce coatele s-au lipit de corp, palmele se aproprie de asemenea si
sunt indreptate inspre inainte. Bratele incep sa se intinda cu palmele apropiate, avand astfel o
forma aerodinamica ce “taie” apa si permite o mai buna alunecare. Umeri coboara urmati de
cap in apa, corpul revenind intr-o pozitie orizontala.
RESPIRATIA

O respiratie completa are loc la o miscare de brate si una de picioare.

Inspiratia se face in momentul in care bratele vaslesc, umerii si capul ies deasupra apei, iar
picioarele inca sunt intinse.
Expiratia se produce atunci cand bratele se intind inspre inainte, umerii si capul coboara in
apa, iar picioarele imping.
MISCAREA PICIOARELOR

Este asemanata cu miscarea picioarelor unei broaste si este deasemnea compusa din doua
faze.

Faza pregatitoare: din pozitia orizontala, in care picioare sunt intinse, acestea incep sa se
flexeze cu gambele pe coapse. Calcaiele pornesc spre sezuta iar genunchii raman usor
apropiati. Labele se vor departa mai mult decat nivelul genunchilor si a umerilor si vor fi
indreptate cu varfurile spre exterior. Aceasta faza se termina in punctul maxim de flexie al
picioarelor ce sunt orientate spre lateral.
Faza activa: cu genunchii apropiati si gleznele departate, labele picioarelor fiind orientate in
lateral incep sa coboare printr-o miscare semi-circulara. Impingand in jos si spre interior,
picioarele vor strange apa si se vor extinde.
COORDONAREA MISCARILOR

Procedeul bras implica o respiratie la un ciclu de brate si o impingere cu picioarele. Cand

bratele incep vaslirea, picioarele inca sunt intinse si apropiate. Corpul fiind intr-o pozitie
orizontala de plutire. In momentul de tractiune al bratelor, picioarele incep sa se flexeze si sa
se apropie cu calcaiele spre sezuta, capul iese deasupra apei pentru a permite inspiratia iar
bazinul coboara sub nivelul apei. Bratele in momentul in care se rasucesc si se pun in linie
dreapta inspre inainte are loc si propulsia picioarelor. Expiratia se face atunci cand bratele
sunt intinse in fata iar picioarele imping.

*Foarte important la procedeul bras este ca la un ciclu de brate si picioare sa existe un

moment de alunecare. Aceasta faza de alunecare se numeste si “momentul zero”, in care
bratele si picioarele raman intinse pentru a lasa corpul sa alunece inspre inainte dupa ce
tractiunea si propulsia s-au efectuat.