Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

Facultatea Kinetoterapie

Lucrare la
Biomecanica
Tema: Biomecanica înotului bras

Efectuată: Bulai Iuliana 211K

Verificată: Dorgan Viorel
2015

1
 Cuprins:
Introducere……………………………………………………………………………….….3

Tehnica procedeului de înot bras…………………………………………….…….4

Mişcarea braţelor în procedeul bras………………………………………….…..5

Mişcarea picioarelor în procedeul bras…………………………………….…….6

Coordonarea dintre acţiunea braţelor cu cea a picioarelor şi cu

respiraţia…………………………………………………………………..…………….…..…6

Greşeli frecvente în execuţia mişcărilor

în procedeul de înot bras…………………………………………………………...…..7

Greșeli de coordonare………………………………………………………………..…..8

Startul la bras.................…………………………………………………………….….10

Tehnica întoarcerii la bras (greșeli frecvente)………………………….……….9

Brațele la bras…………………………………………………………………………...……11

Vîslirea……………………………………………………………………………………………11

Mecanismul actului respirator…………………………………………………………14

Bras sup apă………………………………………………………………………………...…14

Concluzia…………………………………………………………………………………..…...18

Biblografie…………………………………………………………………………………..….18

2
Introducere:
Biomecanica înotului

Se prezintă diferitele stiluri de înot, prin specificarea caracteristicilor

particulare ale acestora, evidențiind comportarea musculaturii.
Fiecare procedeu tehnic de înot sportiv este caracterizat printr-un
grup de contracții musculare coordonate global, cu o structură
biomecanică particulară a procedeului respectiv.
Beneficiile înotului

Sportul considerat ca fiind cel mai complex şi eficient pentru

sănătatea noastră este înotul, deoarece nu prezintă rezervele tipice
majorităţii sporturilor. Acesta dezvoltă foarte bine calităţile motrice
de bază cum ar fi: viteza, îndemînarea, rezistenţa şi forţa. Sportul, în
general, este o activitate socială, un mijloc educativ ce dezvoltă
trupul, mintea şi gustul pentru frumos. Acest sport sporeşte
capacitatea de coordonare, eleganţă în mişcări, viteză de reacţie,
tonifică în egală măsură, muşchii, inima şi plămînii.

Datorită presiunii apei, exercitate asupra corpului aproape toate

organele sunt influenţate.

Plămînii şi inima depun un efort mai mare pentru a funcţiona normal.

Astfel se măreşte elasticitatea şi rezistenţa acestora, se reglează
tensiunea arterială, deci se reduce riscul bolilor cardiovasculare şi se
îmbunătăţeşte circulaţia sangvină. Riscul de traumatizare a corpului
este minimă, iar posibilitatea de accidentare este aproape
inexistentă.

3
Practicat regulat, garantează o silueta de invidiat, „topeşte” celulita şi
dezvoltă armonios toate grupele de muşchi.

Psihologii americani susţin că 70% din cei care practică acest sport
trăiesc intens emoţiile plăcute. Studiile arată că înotătorii au, în
general, tensiunea mai mică, iar nivelul depresiei sau al furiei este, de
asemenea, scăzut. Poate fi practicat de la copii cu o vîrstă fragedă, la
vîrstnici sau la persoanele care datorită condiţiei fizice, nu au acces la
alte sporturi, într-un mediu plăcut.

Înotul a căpătat şi o bine meritată reputaţie terapeutică sau

corectivă, fiind cel mai răspîndit şi eficient, susţinînd astfel teza
existenţei sportului pentru sănătate, conștiindu-se chiar într-o
procedură aparte, hidrokinetoterapia (tratamentul prin mişcare în
apă caldă). Înotul astăzi este considerat medicament de elecţie, ca
urmare prin efectele uneori miraculoase, tonificând sistemul nervos
şi muscular.
TEHNICA PROCEDEULUI DE ÎNOT BRAS

Caracteristici principale pentru procedeul de înot bras:

– Tracţiunea braţelor prezintă forma unei inimi întoarse;

– Mişcările sunt ciclice, simultane şi simetrice, executate numai pe

sub apă;

– Vâslirea prinde apa pentru a o trimite circular – accelerat în

regiunea superioară a trunchiului;

– Inspiraţia este întîrziată şi urmată de o „plonjare” energică cu capul

şi braţele întinse în alunecare;

4
– Mişcările de picioare execută vîsliri circulare eliptice, simultane şi
simetrice;

– În momentul respiraţiei, capul se înalţă la terminarea rotirii spre

interior a braţelor şi se scufundă după terminarea revenirii braţelor.

Mişcarea braţelor în procedeul bras

În acţiunea braţelor există 2 faze: activă (de tracţiune) şi de revenire.

La acest procedeu nu există un drum aerian al braţelor, întreaga

mişcare desfăşurându-se sub suprafaţa apei .

a) Faza activă (de tracţiune): mişcarea braţelor începe spre în afară,

fiind întinse la o adâncime de 15-20 cm sub apă.

Ele se depărtează lateral pînă în dreptul umerilor, iar palmele vor fi

orientate în afară şi înapoi în formă de cupă. Apucarea apei este
făcută prin înclinarea palmelor uşor în jos şi prin schimbarea direcţiei
mâinilor, dinspre în afară spre în jos. În faza de tracţiune braţele
încep să se flexeze, direcţia mâinilor se va schimba dinspre în afară
spre interior, coatele se strâng sub piept, moment în care capul şi
umerii se vor ridica în sus şi înainte pentru a respira.

b) Faza de revenire: mişcarea mâinilor în sus coboară bazinul, iar

gambele încep să se flexeze. Când mâinile se apropie una cu alta,
înotătorul întrerupe presiunea asupra apei, impulsul acţiunii
ducându-le la suprafaţă, capul şi umerii revenind la poziţia orizontală
pe apă.

5
Mişcarea picioarelor în procedeul bras

Mişcarea picioarelor cuprinde 2 faze:

a) Faza pregătitoare, în care picioarele întinse se vor aduce depărtate

până la lăţimea umerilor, se vor flexa gambele pe coapse, călcâiele pe
şezută, genunchii fiind uşor apropiaţi, iar labele vor fi depărtate mai
mult decât lăţimea umerilor.

Înaintea împingerii puternice înapoi, labele se vor orienta cu călcâiele

perpendiculare pe direcţia de înaintare, cu vârfurile spre exterior.
Această fază se încheie pe punctul maxim de flexie, cu orientarea
spre lateral.

b) Faza activă. Cu picioarele îndoite şi călcâiele apropiate de fese se

începe mişcarea circulară, spre în afară a labelor picioarelor,
împingând în jos şi spre înăuntru până când se vor apropia extinse, în
poziţie hidrodinamică.

Dacă bătaia picioarelor este executată corect, atunci împingerea spre

în jos şi înăuntru a labelor picioarelor va face ca bazinul să se ridice
într-o acţiune ca la fluture.
Coordonarea dintre acţiunea braţelor cu cea a

picioarelor şi cu respiraţia

Un ciclu de braţe corespunde unei împingeri cu picioarele. Braţele

încep vâslirea când picioarele sunt încăîntinse şi apropiate, iar corpul
pluteşte întins pe suprafaţa apei.

În timpul fazelor de tracţiune a braţelor, picioarele se strâng, capul se

ridică pentru inspiraţie, bazinul coboară puţin sub nivelul apei.

6
Expiraţia începe în timpul întinderii braţelor înainte şi al împingerii în
picioare.
Greşeli frecvente în execuţia mişcărilor

în procedeul de înot bras

La poziţia corpului:

– scufundarea accentuată a corpului determină o

rezistenţă mai mare la înaintare;

– oscilaţiile pe verticală sau orizontală aduc modificări în tehnica

tracţiunii de braţe, deci o propulsie mai slabă şi o frânare accentuată
la înaintare.
În mişcarea braţelor:

– vâslirea mult prea laterală, în afară, are ca efect „mângâierea apei”,

lipsa de tracţiune eficientă;

– îndoirea cotelor departe de corp frânează înaintarea;

– mişcarea braţelor ca la înotul „câinească”, pe linia mediană are ca

efect tracţiunea pe loc, frânarea înaintării şi producerea de valuri în
faţa pieptului;

– tracţiunea braţelor prea scufundată jos, în loc de înăuntru, frânează

înaintarea şi dereglează coordonarea cu mişcarea de picioare;

-ducerea bratelor inainte,departe intre ele si cu coatele indoite va

scadea eficientaalunecarii si a tractiunii;

-lipsa pozitiei aerodinamnica frineaza mult miscarea bratelor si a

picioarelor;

7
În miscarea picioarelor:

-asimetria miscarilor de picioare duce la pierderea echilibrului corect

pe apa;

-flexia accentuata a coapsei pe abdomen duce la o frinare foarte

puternica a inaintarii;

-mentinerea labelor picioarelor in interior micsoreaza executia

propulsei cu picioarele;

-departarea exagerata a picioarelor in momentul final al impingerii

diminueaza alunecarea;

-scoaterea talpilor la suprafata frineaza inaintarea picioarelor,lovind

in gol;
Greseli de coordonare:

-miscarea bratelor mult prea intirziata fata de picioare;

-mentinerea permanenta a capului sus pestenivelul apei;

-inspiratii si expiratii prea rapide sau insuficiente;

Startul în procedeul bras
La acest procedeu, startul se ia de pe blocul de start. Poziţia de
plecare, elanul, zborul sunt asemănătoare cu cele descrise la startul
de craul. Intrarea în apă se face la o adâncime mai mare, pentru a se
permite efectuarea mişcărilor pe sub apă. Conform regulamentului,
înotătorul are voie să efectueze pe sub apă un ciclu complet de braţe
şi picioare, al doilea ciclu de b u inspiraţie. Sub apă mişcările sunt
următoarele: După intrarea în apă, începe momentul de alunecare
prin apă cu braţele paralele şi întinse înainte. Spre finalul alunecării

8
începe vâslirea cu braţele, continuată până la apropierea coatelor de
piept; de aici palmele nu se duc înainte spre suprafaţa apei apropiate,
ci vor împinge de-a lungul corpului pe sub apă, până la întinderea lor
completă. După terminarea împingerii, braţele se îndoaie mult prin
faţa corpului spre în sus, depăşind nivelul umerilor, apropiindu-se
întinse înainte. Picioarele executau un ciclu complet. După
terminarea mişcării de picioare incepe al doilea ciclu de brate cu
iesirea la suprafata.
Greşeli frecvente la start în procedeul bras:

– intrarea în apă prea adânc sau prea la suprafaţă;

– mişcările obligatorii sub apă nu sunt efectuate rea lungă sau

alunecarea nu se mai efectuează. Greşelile pentru faza de zbor sunt
asemanatoare ca la startul de craul.
Tehnica intoarcerii la bras(greseli frecvente)

Înotătorul atacă peretele bazinului cu amândouă braţele întinse, cu

palmele în acelaşi timp, nu şi la acelaşi nivel, dar obligatoriu
menţionând umerii paraleli cu suprafaţa apei. După acest moment,
ridică trunchiul, uşurând astfel inspiraţia, se răsuceşte şi se scufundă.
O dată cu răsucirea îşi ghemuieşte picioarele, fixând tălpile pe perete,
va împinge puternic alunecând, după care efectuează un c are pe sub
apă, la fel ca la start.
Greseli frecvente la intoarcerea procedeului inot bras:

– lipsa unei respiratii corecte inainte de intoarcere;

– ieşirea mult din apă în timpul întoarcerii;

– propulsarea prea la suprafaţă;

9
– atingerea marginii bazinului cu o singură mână;

– aruncarea pe sus, pe deasupra apei, a ambelor brate;

–lipsa coordonarilor de miscare sub apa;

Startul la bras

- Poziţia capului – prin specificul mişcărilor, capul trebuie să se ridice

deasupra apei la revenirea

picioarelor.

- Poziţia corpului – trunchiul trebuie să fie aliniat orizontal, cu bazinul

cât mai aproape de suprafaţă.

- Braţele – au o mişcare ciclică, simetrică. Toate etapele, şi cele active

şi cele pasive sunt realizate

sub apă. Faza de pregătire pasivă este urmată de o etapă activă de

propulsie.

- Picioarele – mişcarea lor descrie un traiect eliptic subacvatic, cu rol

deosebit. Avansarea se

datorează, în procent de 70%, mişcării membrelor. Faza pasiva este

încetinită, faza activă este cu

creşterea vitezei mişcării. Deosebim faza pregătitoare pasivă şi faza

activă de propulsie.

- Respiraţia – Inspiraţia are loc în timpul etapei de tragere, cu capul

imediat deasupra apei şi ţine până la propulsie, când are loc expiraţia.

10
Brate Bras

Și la bras remarcam o succesiune de miscari ciclice simultane,

concomitente (ambele brate efectueaza o miscare simetrica avand
ca reper linia mediana a corpului).Vaslirea incepe din pozitia cu
bratele perfect intinse spre directia de inaintare (!!), avand palmele,
degetele apropiate de linia mediana imaginara (1), coatele ridicate
printr-o usoara rotare mediana interna a fiecarui brat in articulatia
humerusului pe scapula (2), cu umerii mobilizati in bascula
superioara, mult apropiati de circumferinta capului (3).

[ 2 maniere de a executa vaslirea la Bras dupa apasare+tractiune

urmeaza – apasarea circulara]

Vîslirea este o traiectorie sinusoidală, incepe prin apasarea

apei cu palmele spre lateral (a), apoi tractiunea scurta, paralela cu
linia mediana, avand coatele ridicate (b) si se termina printr-o
apasare circular-accelerat (biciuita) pana la nivelul pieptului, fara a fi
conduse dincolo de linia transversala imaginara care ar uni umerii.

11
 (momentul de incepere a tractiunii avand coatele ridicate; pozitia
este caracteristica si poate fi intalnita si la restul procedeelor de
inot...)

Revenirea comporta si ea 3 faze: conducerea palmelor prin

apa spre inainte (d), intinderea energica la maximum a bratelor (e) si
marcarea pauzei de alunecare prin mentinerea bratelor intinse
(umerii, avand scapula mult mobilizata in bascula superioara) pentru
a permite incadrarea capului si astfel diminuarea suprafetei care ar
putea conduce la valori ridicate ale rezistentei frontale (f), apoi,
reluarea vaslirii....

Cotul jos poate avea ca origine o diminuarea a aportului

datorat miscarilor picioarelor fapt care induce reflex nevoia de a
cauta noi puncte de sprijin pe apa, sprijin necesar in primul rand
sustinerii momentului de plutire si mai putin important, acum,

12
momentului de inaintare; inotatorul nostru va incerca sa se agate, sa
se catere pe apa in loc sa patineze / alunece pe ea ....

O alta greseala frecvent intalnita este conducerea bratelor

spre inainte prin scoaterea acestora din apa ( regulamentul interzice
aceasta maniera dar multi arbitri si oficiali lasa nesanctionate
asemenea greseli, in fond se poate spune ca maniera are in vedere
cresterea vitezei si aici se poate aplica proverbul ‚scopul scuza
mijloacele’, este o chestiune controversata a aplicarii
regulamentelor...)

Vaslirea cu palmele pana sub abdomen, (sub linia transversala

imaginara care uneste umerii) va determina scufundarea capului,
trunchiului si pierderea vitezei initial realizate. Prin conducerea
palmelor spre inainte pe o distanta dubla ca lungime tot ce s-a
cîștigat vîslind pînă sub abdomen se va pierde iar coordonarea, si ea,
va fi deteriorată.

13
(2 maniere de a incepe inspiratia – bras japonez si bras cu delfinizare- conducerea palmelor peste
suprafata apei...)

Cheia succesului, a reusitei in obtinerea unei inaintari eficiente

cu ajutorul miscarilor de brate este sincronizarea momentului de
apasare circular-biciuita a apei (finalul vaslirii pana la nivelul barbiei,
spernului) cu momentul inspiratiei (adica a ridicarii capului din apa).

Aici este important ca elevul sa introduca in repetarea

ciclurilor de vaslire cu bratele a unui ritm optim, care poate fi obtinut
si/sau prin scurtarea lungimii vaslirii – aceste tatonari se vor stabiliza
atunci cand elevul devine stapan pe miscare.
Mecanismul actului respirator:

Ca si la craul, fluture-delfin ..., sunt de remarcat 3 faze, fiecare cu un

set de indicatii diferite: inspirația,apneea și expirația.

Inspirația la bras-ul modern

Începerea inspirației are ca puncte de reper ultima parte a vîslirii
(apăsarea biciuită) pînă la începerea primei părți a conducerii
palmelor spre înainte.

14
 În acest moment mișcarea palmelor fac ca umerii și capul
înotatorului să se ridice peste suprafața apei – deci acum este foarte
ușor să se efectueze inspirația...

Momentul prielnic ales este propriu fiecărui înotător și

definește ,,stilul acestuia”... Se execută printr-o ridicarea a
capului spre imediată vecinătate a apei de unde se poate inspira cu
ușurință. Momentul este de scurtă durată și pentru acest motiv
recomandarea generală ,,nu te lăcomi să tragi mult aer” ... este
perfect valabilă.

Dacă executantul ridică prea mult capul pentru a putea inspira

lejer va determina o adîncire a membrelor și a șoldurilor; astfel se va
deteriora poziția orizontală a corpului, picioarele se vor afunda și
rezistența de inaintare va creste;

Daca executantul va inspira mult aer (considerîndu-l imperios

necesar....) in faza următoare , de expirație se vor ivi dificultăți care
repetate la 3-4 cicluri vor determina sufocarea și deci – oboseala
prematură.

15
 (momentul inspiratiei este plasat in finalul vaslirii si solicita apoi conducerea rapida a bratelor spre
inainte ..)

Apneea – este consecutiva actului de a inspira; este o faza

normala care permite sporirea relativa a presiunii aerului (oxigenului)
pentru a facilita reusita unui schimb suficient la nivelul terminal al
plamanilor.

Apneea nu trebuie sa dureze prea mult – ea se va considera

terminata atunci cand aerul adus in incinta plamanilor isi manifesta,
cat de cat, efectul de marire a portantei, a flotabilitatii, apoi aerul va
fi expirat.

Expiratia – reprezinta ,,cheia” succesului in practicarea

inotului; efectuarea ei in termenii de mai jos va asigura conditia
majora a expresiei ,,inotul = arta de a respira”.

Obiectivul principal a unei bune expirații este ca aerul expulzat

sa fie, cantitativ, egal cu aerul inspirat. Orice abatere de la aceasta

16
regula de aur va conduce, imediat la disconfort respirator si la
alterarea prestatiilor.

Poate ca ati remarcat , la marile competitii, multi dintre

castigatori, termina efortul fara a manifesta nici o urma de
discomfort respirator (nimeni nu gafaie ...); acest lucru este, mai mult
ca sigur, cel mai important lucru din evolutia ce abia s-a incheiat :
echilibrul dintre inspiratie si expiratie este atat de perfect incat
inotatorul, care a reusi chiar un record.., nu pare deloc obosit – in
orice caz nu manifesta nici o urma de oboseala mecanica (sufocare)
atat de des intalnita la majoritatea incepatorilor.

In finalul abordarii problemei respiratiei – concluzia poate fi

exprimata astfel : ,,cel care inota bine o face deoarece are un ritm
echilibrat al respiratiei”, restul problemelor (efortul maximal, tehnica
corecta...) sunt perfect dependente de automatizarea ritmului
miscarilor respiratorii si de aportul Oxigenului...!

Concluzie:
Unul din cele mai populare sporturi pe timpul verii,inotul
ofera nu doar beneficii fizice,prin efectele sale asupra
sistemelor muscular ,osos,respirator si cardiovascular,ci și
mentale și sociale,fiind una din activitatile sportive cu impact
major asupra intregului corp.Practicat in scop recreational
sau competitional,inotul prezinta un risc scazut de injurii,fiind
considerat o activitate mult mai sigura,pentru articulatii si

17
muschi,in raport cu alergatul,antrenamentele de fitness sau
sedintele de aerobic.

Bibliografie
Botnarenco F. A., Rîșneac B. V., Șarpov T. V. ,,Înotul’’ Chișinău, Lumina 1991.
Caunsilmen D. Nauca o plavanii. F. i S. 1972
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/pdf/jakabb.pdf

http://miscareinteligenta.ro/wp-content/uploads/2013/03/BONUS-Biomecanica-%C3%AEnotului.pdf

http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-
bucuresti/biblioteca/aa9e0da93742a048ba3049eee449e9de.pdf

18