DOMENIUL

DEZVOLTAREA FIZICĂ, SĂNĂTATEA ȘI IGIENA PERSONALĂ

Elemente de noutate ale Curriculumului pentru educație timpurie:
- Existența unui cadru formativ coerent de la naștere până la 6 ani, care stimulează dezvoltarea copiilor din
punct de vedere fizic, socio-emoțional, cognitiv.
- Axa Programei pentru educaţia timpurie constituită din domeniile de dezvoltare – dimensiuni ale dezvoltării –
comportamente, ca premise ale competențelor ulterioare.
- Sintagma dimensiuni ale dezvoltării.
- Programul anual de studiu, Planul de învățământ și tipurile de activități de învățare pentru copiii de la 0 la 3
ani.
- Flexibilizarea Planului de învățământ pentru perioada de vârstă cuprinsă între 3 și 6 ani, astfel încât să
favorizeze jocul ca activitate specifică vârstei și să faciliteze învățarea multidimensională, poli-senzorială,
globală și integrată.
- Reperele orare orientative incluse în programul zilnic de activitate, cu posibilitatea particularizării acestuia în
funcție de nevoile unității, cu acordul CA.
- Includerea jocului liber în programul zilnic de activitate cu copiii.
- Lectura, considerată una dintre cele mai intense, mai educative şi mai răspândite activităţi. Cu cât apropierea
copilului de carte se face mai devreme, cu atât mai importante şi mai durabile sunt efectele ei în domeniul
limbajului, al comunicării, precum şi în cel al comportamentului şi al socializării.
- Activitatea opțională intră în norma cadrului didactic și i se acordă o plajă orară de 0-1 activitate/săptămână.
Programa unei activităţi opţionale poate fi elaborată de educatoare şi, în acest caz, va fi avizată de inspectorul
de specialitate sau poate fi aleasă din oferta de programe opționale avizate de MEN sau de ISJ.
- Stabilirea la nivel județean/sector a unei zile din săptămână, pentru cele 3 ore de activitate de pregătire
metodico-științifică care vor fi desfășurate în instituția de învățământ
- Posibilitatea utilizării (fără a fi obligatorie) a metodei CLIL (Content and Language Integrated Learning),
proiectelor / parteneriatelor cu alte instituții similare din alte țări, de tipul parteneriatelor eTwinning, pentru
încurajarea studiului limbilor străine.
Elemente de continuitate între vechiul și actualul Curriculum:
- Menținerea aceluiași sistem de referință: legislația europeană în vigoare, studiile în domeniu, Reperele
Fundamentale în Dezvoltarea și Învățarea Timpurie (RFIDT)
- Corelarea cu legislaţia națională în vigoare, îndeosebi cu prevederile care vizează domeniul educaţiei timpurii
- Programul anual de studiu organizat în jurul a şase teme de integrare curriculară, respectiv: Cine sunt/
suntem? Când, cum şi de ce se întâmplă? Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ? Cine şi cum
planifică/organizează o activitate? Cum exprimăm ceea ce simţim? Ce şi cum vreau să fiu?
- Domeniile de dezvoltare ca repere pedagogice esenţiale pentru a realiza individualizarea educaţiei şi a
învățării
- Programul zilnic de activitate; - Tipurile de activități (ALA, ADE, ADP) și cele cinci domenii experiențiale
- Abordarea integrată a activităților
- Lucrul pe proiecte tematice
- Existența zilnică, obligatorie, a cel puţin unei activități sau a unui moment de mişcare, în aer liber
(recomandat) sau în incinta instituției.
- Jocul este activitatea fundamentală a copiilor în grădiniță, acesta fiind deopotrivă, mijloc de realizare, metodă
de învățământ, formă de activitate dominantă.
- Durata activităţilor este variabilă, în funcţie de particularităţile copiilor şi, implicit, de interesul manifestat de
grupul de copii/copil pentru acestea, de conţinutul activităţilor, precum şi în funcţie de maniera de desfăşurare.
- Activitățile pe domenii experiențiale – ADE. Se vor avea în vedere toate domeniile experiențiale și asigurarea
unui echilibru în planificarea mijloacelor de realizare a activităților zilnice și săptămânale.
- Planificarea anuală va conţine: maximum 7 proiecte tematice cu o durată maximă de 5 săptămâni/proiect sau
un număr mai mare de proiecte variind între 1-3 săptămâni, săptămâni independente, proiecte de o zi (teme
concurente) şi proiecte trans-semestriale.
DOMENIILE DE DEZVOLTARE ȘI DOMENIILE EXPERIENȚIALE ÎN PREZENTUL CURRICULUM
Copilul evoluează continuu de-a lungul existenţei sale, iar participarea la procesul de educaţie este un
element cheie pentru asigurarea acestei evoluţii. Prezentul curriculum (2019) pune un accent deosebit pe
conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii, în
contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în
vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi, deprinderi, atitudini ce ţin de
dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături de alţii, a gestiona emoţii, a accepta
diversitatea, toleranţa etc.), dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice, gândirea
divergentă, stabilirea de relaţii cauzale etc., asocieri, corelaţii etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate,
alimentaţie sănătoasă etc.), dezvoltarea limbajului și a comunicării (ascultare în vederea înțelegerii
mesajului, comunicare și exprimare orală corectă, interes pentru scris și citit, discriminare fonetică,
conștientizarea mesajului scris etc.), capacități și atitudini în învățare (curiozitate și interes, inițiativă,
persistență, creativitate). Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenționale, dimensiuni referitoare la
evoluţia copilului, în funcţie de creştere şi de maturizarea sistemului nervos, corelat cu procesul de
achiziţii în plan psihologic (Arnold Gesell). Cele cinci domenii de dezvoltare, conturate în Reperele
fundamentale privind învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului între naştere şi 7 ani, reprezintă un
document reper al sistemului de educație timpurie din România, sunt următoarele:
Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor
importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale. În
acest sens, pentru segmentul de vârstă 3-6 ani, domeniile experienţiale devin instrumente de măsură și de
atingere a așteptărilor privind dezvoltarea copilului, în contextul în care ele concretizează deprinderi,
capacităţi, abilităţi, conţinuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
Domeniile experienţiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L. Vlăsceanu) care transced
graniţele dintre discipline şi care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile
tradiţionale de dezvoltare ale copilului, respectiv: domeniul psihomotric (acoperă coordonarea şi
controlul mişcărilor corporale, mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de
manipulare de fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului.
Activitățile prin care preşcolarii pot fi puşi în contact cu acest domeniu sunt activităţile care implică
mişcare corporală, competiţii între indivizi sau grupuri, având ca obiect abilităţi psihomotorii, ca şi
activităţile care pot avea drept rezultat o mai bună supleţe, forţă, rezistenţă sau ţinută), domeniul
limbajului, domeniul socio-emoţional, domeniul cognitiv.
CONȚINUTUL TEMELOR ANUALE DE STUDIU
CINE SUNT/SUNTEM?
Descrierea temei: O explorare a naturii umane, a convingerilor şi valorilor personale, a corpului uman, a
stării de sănătate proprii şi a familiei, a grupului de prieteni, a comunităţii de apartenenţă, a culturilor cu
care venim în contact, a drepturilor şi a responsabilităţilor proprii, a ceea ce înseamnă să fii om.
CÂND/CUM ŞI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ?
Descrierea temei: O explorare a lumii fizice şi materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relaţiei
cauză-efect, a fenomenelor naturale şi a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului ştiinţei şi
tehnologiei.
CUM ESTE/A FOST ŞI VA FI AICI PE PĂMÂNT?
Descrierea temei: O explorare a evoluţiei vieţii pe Pământ, cu identificarea factorilor care întreţin viaţa, a
problemelor lumii contemporane (poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.)
O explorare a orientării noastre în spaţiu şi timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei şi geografiei din
perspectivă locală şi globală, a căminelor şi a călătoriilor noastre, a descoperirilor, a contribuţiei oamenilor
şi civilizaţiilor la evoluţia noastră în timp şi spaţiu.
CINE ŞI CUM PLANIFICĂ/ORGANIZEAZĂ O ACTIVITATE?
Descrierea temei: O explorare a modalităţilor în care comunitatea/individul îşi planifică şi îşi organizează
activităţile, precum şi a caracteristiclor produselor activității/muncii şi, implicit, a modalităţilor prin care
acestea sunt realizate.
O incursiune în lumea sistemelor şi a comunităţilor umane, a specificului activităților umane şi a
profesiilor/ ocupațiilor, a rolului capacităţilor antreprenoriale.
CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMŢIM?
Descrierea temei: O explorare a felurilor în care ne descoperim şi ne exprimăm ideile, sentimentele,
convingerile şi valorile, atât în relaţiile interpersonale, cât şi prin limbaj şi prin arte.
O incursiune în lumea patrimoniului cultural naţional şi universal.
CE ŞI CUM VREAU SĂ FIU?
Descrierea temei: O explorare a drepturilor şi a responsabilităţilor, a gândurilor şi năzuinţelor noastre de
dezvoltare personală și profesională. O incursiune în universul jocului, învățării și al muncii, al naturii şi al
valorilor personale și sociale ale acestora. O incursiune în lumea profesiilor, a activităţii umane în genere,
în vederea descoperirii aptitudinilor şi abilităţilor proprii, a propriei valori şi a încurajării stimei de sine.
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
1. Asigurarea mediului educaţional sănătos se realizează prin următoarele practici:
Întreţinerea mediului fizic — îngrijirea încăperilor, terenurilor, iluminația, încălzirea, ventilaţia — conform
normelor, funcţionarea sistemelor de aprovizionare cu apă şi de evacuare a reziduurilor, protecţia de rozătoare şi
insecte. Aprovizionarea, depozitarea şi păstrarea lucrurilor. Controlul medical al colaboratorilor instituţiei.
Strategii — instruirea personalului cu privire la cunoaşterea şi respectarea regimului sanitaro-igienic de
întreţinere a încăperilor şi inventarului. Controlul respectării instrucţiunilor, îndeplinirii obligaţiunilor de către
personalul medical, educatori în asigurarea vieţii şi sănătăţii fiecărui copil.
Prevenirea răspândirii infecţiilor:
– informarea părinţilor despre simptomele bolilor infecţioase;
– realizarea filtrului de dimineaţă — primirea copiilor;
– respectarea procedurilor de igienă — aerisirea şi spălatul pe mîini,...;
– observarea comportamentului copiilor pe parcursul zilei;
– adresarea la medic şi izolarea copilului care s-a îmbolnăvit, supravegherea, acordarea ajutorului medical
adecvat, chemarea specialiştilor, părinţilor, copilul este alinat, liniştit, mîngîiat – respectarea regimului de
carantină;
– măsuri sanitare de prevenire a bolilor contagioase, cauzate de infecţiile virale sau bacteriale;
– întreținerea jucăriilor şi materialelor în curăţenie: în grupele cu copii mici, jucăriile sunt spălate de două ori pe
zi, în grupele cu copii de la 3-7 ani — o dată în zi;
– etichetarea locurilor individuale ale fiecărui copil: pat, dulap, prosop... pentru a fi folosite numai de acel,
căruia-i aparţin.
2. Asigurarea mediului educaţional lipsit de riscuri şi a celui psiho-emoţional favorabil:
Educatorii care iubesc copiii, discută cu ei liniştit, participă la jocurile lor, au grijă să nu apară situaţii stresante,
îl au în vizorul său pe fiecare copil şi în orice moment îi pot veni în ajutor, fără restricţii. Ajută copiii să înveţe a
se autocontrola şi autodirija, a comunica, coopera, ca să trăiască emoţii pozitive.
Copiii au posibilitate să se joace fără frică — zonă îngrădită, sală cu dulapuri fixate, materiale netoxice pentru
joc şi activităţi,... Centrele de mişcare cu grad sporit de risc (cum ar fi căţăratul pe scară) sunt deschise doar
atunci când adultul poate sta la asigurare.
Factorii care contribuie la educarea și creşterea/dezvoltarea corecte a copiilor:
Pe teren există posibilitate de a vedea, observa fiecare copil. Terenul este curăţat înainte de a ieşi în aer liber
(cuie, pietre, urme de animale, plante otrăvitoare şi necunoscute, ciuperci), sunt verificate instalațiile specifice,
dacă nu s-au deteriorat, sunt curate. Este verificat dacă piscina este bine îngrădită, ca să nu încerce vreun copil
să o folosească nesupravegheat.
3. Informarea copiilor, formarea abilităţilor şi deprinderilor de a acţiona, de a avea grijă de sine şi de cei
din preajma lor.
Angrenarea copiilor în crearea şi întreţinerea ordinii este posibilă dacă:
– ei sunt familiarizaţi cu destinaţia fiecărui obiect, locul fiecărui lucru pe rafturi;
– participă la etichetarea lor. Copiii mici pot lipi imaginile obiectelor pe containere şi pe raftul unde stau ele, cei
mai mari pot scrie etichetele;
– educatoarea inventează jocuri.
Aplanarea conflictelor. Chiar şi în mediul îngrijit şi într-un anturaj binevoitor apar conflicte între copii (unii
dintre ei insultă, lovesc, plâng) la locul de joc. Conflictele apărute şi neaplanate provoacă traume, stres, dureri
de cap, refuz de a veni la grădiniţă, de a mânca.
Prin activitățile de educaţie fizică copilul îşi va forma viziunea despre propriul corp, starea şi capacităţile lui,
adică îşi va forma cultura fizică:
Educaţia fizică: - Activitatea de mişcare; - Gimnastica de înviorare şi gimnastica de recuperare; - Gimnastica
ritmică; - Activităţile de educaţie fizică; - Serbările sportive; - Elemente din jocuri sportive; - Elemente de
gimnastică artistică; - Jocuri dinamice.
Copiii se dezvoltă fizic mişcându-se. Ei se mişcă în permanenţă, deoarece îşi folosesc corpul ca să-şi exprime
gîndurile şi emoţiile, nefiind în stare să comunice ceea ce simt prin cuvinte. Mişcarea îi ajută să înţeleagă mai
bine limbajul verbal şi să-şi formeze concepte noi. Sunt utile orice activităţi care le permit copiilor să se mişte şi
să exerseze pentru a învăţa să se autocontroleze şi să descopere noi posibilităţi ale propriului corp. Ei se
autocunosc astfel ca persoană fizică.
Copiii se implică în activităţi, care stimulează dezvoltarea musculară şi motorie: mers, târâre, alergare, sărituri,
dans, aruncarea şi prinderea mingii, lovirea cu piciorul, păstrarea echilibrului pe bârnă/borduri, ridicarea
obiectelor/greutăţilor, balansare, căţărat, tăiat cu foarfeca, cu cuţitul, încheiatul şi descheiatul nasturilor şi
tragerea fermoarului, legarea şireturilor, reconstituirea imaginilor (puzzle), desenul cu creionul, cu creta,
carioca, modelare, lipitul, capsatul, pictura, îmbrăcatul şi dezbrăcatul, împinsul şi trasul, ridicatul şi căratul,
turnatul lichidelor în diferite recipiente etc.
Musculatura fină, musculatura grosieră, controlul şi aprecierea cu precizie a mişcărilor corpului, simţul
echilibrului, coordonarea mişcărilor, forţa, rezistenţa, sensibilitatea tactilă etc. — toate acestea copilul şi le
dezvoltă prin libertatea de mişcare, prin exersare, crescând într-un mediu adecvat, bine organizat, bine dotat.
Echipamentul cu care este dotat mediul — sala de grupă, sala de sport, locul de joacă din curte — trebuie să
permită stimularea unor acțiuni ca: săritul, căţăratul, alergarea, aruncatul la ţintă, mersul pe bârne/buturugi,
menţinerea echilibrului şi coordonarea mişcărilor, formarea ţinutei corporale etc.
Activităţile de educaţie fizică organizate în sala de sport, în mediul exterior … dau copiilor ocazia de a învăţa
cum să-şi satisfacă necesitatea de mişcare, cum să execute corect mişcările fără a-şi pune în pericol sănătatea,
de a învăţa reguli, a-şi spori încrederea în sine, a comunica cu ceilalţi şi a soluționa probleme.

Planificarea unui program riguros de educaţie fizică/psihomotrică este o parte importantă pentru dezvoltarea
copiilor de 1-7 ani. Dezvoltarea fizică/motrică diferă de la un copil la altul. Unii copii de 3 ani pot sări cu
ușurință în timp ce alţii nu pot executa o săritură decât la vârsta de 5 ani; unii pot prinde uşor o minge din zbor,
în timp ce alții nu reuşesc să prindă o minge chiar foarte mare fiind. Educatorul trebuie să observe care este
nivelul de dezvoltare a copiilor şi să planifice activităţile în mod adecvat.
STANDARDELE/REPERELE DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE PENTRU COPILUL DE LA NAŞTERE PÂNĂ LA 6/7 ANI

CE SUNT STANDARDELE/REPERELE?
La modul general, standardele reprezintă un set de afirmaţii care reflectă aşteptările privind ceea ce ar
trebui copiii să ştie şi să poată să facă. Acestea sunt definite pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea
copiilor de la naştere până la intrarea în şcoală, atât în mediul familial, cât şi în cadrul altor servicii de
educaţie timpurie. . Ele reflectă finalităţile acţiunilor formative şi orientează, respectiv îmbunătăţesc
practicile în acord cu specificul dezvoltării copilului în această perioadă a vieţii, având în vedere - în mod
holistic - toate domeniile dezvoltării lui.
Odată elaborate, aceste standarde au multiple utilizări: - îmbunătăţirea procesului educaţional din creşe şi
grădiniţe; - îmbunătăţirea curriculum-ului destinat educaţiei copilului de la naştere la 6/7 ani; -
îmbunătăţirea pregătirii cadrelor didactice; - dezvoltarea şi îmbunătăţirea programelor de educaţie destinate
părinţilor; - evaluarea şi îmbunătăţirea programelor educaţionale oferite de creşe şi grădiniţe; -
monitorizarea progresului la nivel de sistem educaţional destinat copiilor de la naştere la 6/7 ani; -
îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere publică asupra importanţei şi valorii perioadei copilăriei timpurii.
Rolul principal al standardelor este acela de a contribui prin multiplele utilizări pe care le presupun, la o
educaţie, îngrijire şi dezvoltare cât mai sănătoasă a copilului, în acord cu ceea ce ne dorim să fie copiii
când vor creşte.
Structurarea standardelor se face pe domeniile de dezvoltare. Această structurare pe domenii de dezvoltare
are ca scop surprinderea specificului acestor domenii şi totodată urmărirea dezvoltării complete, globale a
copilului. Fiecare domeniu de dezvoltare cuprinde subdomenii şi, după caz, aspecte specifice ale
subdomeniilor. Structurarea în acest mod a domeniilor de dezvoltare, asigură cuprinderea tuturor
aspectelor importante, evitarea suprapunerilor ca şi a posibilității de a scăpa din vedere anumite dimensiuni
importante ale dezvoltării, care conturează ideea completă a pregătirii copilului pentru şcoală şi pentru
viaţă.
Fiecare standard/reper cuprinde indicatori care explicitează aria
generală desemnată de standard. Pentru fiecare indicator sunt
sugerate activităţi şi contexte de învăţare pe care adultul le
poate utiliza pentru a sprijini atingerea aşteptărilor formulate
/Repere prin standarde. Indicatorii au menirea de a acoperi întregul
standard, la fel cum toate standardele trebuie să acopere
complet întreg domeniul de dezvoltare. Indicatorii sunt specifici
vârstei copiilor şi sunt organizaţi ierarhic, în funcţie de
complexitate.
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE (NONFORMALE) ȘI EXTRAȘCOLARE
Alături de activitățile de învățare/lecții, ca principala formă de organizare a procesului de învăţământ, în
educarea copiilor se folosesc şi alte forme de activităţi, organizate de instituția de învățământ sau de alte
instituţii extraşcolare, al căror rol este de a contribui la dezvoltarea integrală şi armonioasă a personalităţii
copiilor.
Activităţile extracurriculare sunt complementare educaţiei formale și prezintă avantajul că uneori, satisfac
mai bine interesele particulare ale copiilor, desfășurându-se într-un cadru mult mai relaxat și, în unele
cazuri, în alte medii decât cel școlar cu care sunt atât de familiarizați sau în care s-ar putea simți
încorsetați.
Activitățile extracurriculare reprezintă activități academice, sportive și artistice care se organizează la
nivelul unității, suplimentar față de programul zilnic al copiilor și se înscriu în curriculumul la decizia
grădiniței. Acestea se pot desfășura în colaborare/parteneriat cu alți agenți economici specializați în lucrul
cu copiii de vârste mici, cu care creșele/grădinițele pot încheia contracte, în funcție de preferințele copiilor
și opțiunile părinților exprimate în scris la începutul anului școlar. Activitățile extracurriculare se propun
de către Comisia pentru Curriculum, se avizează de către CP și se aprobă de către CA.
Activitățile extrașcolare reprezintă activitățile educative, culturale, artistice, recreative etc. organizate de
regulă în afara unității de învățământ și în afara programului, de către profesorii pentru învățământ
preșcolar, cu aprobarea direcțiunii.
Aceste activităţi contribuie la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe al copiilor, la dezvoltarea priceperilor şi
deprinderilor acestora, a unor trăsături de voinţă şi de caracter, la stimularea înclinaţiilor şi aptitudinilor
individuale, venind în completarea şi ameliorarea achiziţiilor realizate în cadrul activităților din clasă. În
acest context, valorificarea potențialului informativ-formativ al acestora este esențială, atât din punctul de
vedere al dezvoltării copilului, cât și din punctul de vedere al dezvoltării sistemului de învățământ în
ansamblu.
Activităţile realizate în afara clasei şi în afara instituției de învățământ, pot oferi un ajutor însemnat în
formarea copiilor, sub următoarele aspecte:
▪ îndrumarea şi dezvoltarea intereselor şi înclinaţiilor copiilor, a aptitudinilor şi talentelor individuale în
diferite domenii ale ştiinţei, culturii, artei, tehnicii, sportului;
▪ îmbogăţirea orizontului de cultură generală şi antreprenorială;
▪ atragerea şi stimularea copiilor în activităţi sociale, cu caracter educativ;
▪ aprofundarea reprezentărilor şi noţiunilor morale, elaborarea unei conduite morale, dezvoltarea
trăsăturilor de caracter;
▪ completarea şi dezvoltarea cu precădere a acelor aspecte ale educaţiei, pe care activitatea din clasă nu le
poate consolida suficient.
În categoria activităţilor extraşcolare putem enumera: excursiile/vizitele la diferite obiective culturale, activități
educative și creative în cadrul unor cercuri tematice pentru copii sau în cadrul unor organizaţii de copii, taberele
şcolare, activități din cadrul unor proiecte educaționale realizate de unitate cu aprobarea inspectoratelor
județene, vizionarea unor spectacole şi expoziţii, manifestările cultural-artistice şi sportive, precum și
proiectele/programele educaționale cu diferite tipuri de activități dedicate copiilor (de lectură, activități
practice/artistice creative, activități de educație rutieră, de educație ecologică, de educație pentru sănătate,
educație religioasă, educație financiară, educație pentru valori ce privesc drepturile copilului, activități sportive
etc.).
Proiectele şi programele educaţionale (locale, judeţene, naţionale, internaţionale) la care a aderat unitatea de
învăţământ sau cadrul didactic, conţin seturi de acţiuni planificate pe o durată determinată de timp, care să
conducă la formarea unor comportamente menționate în Curriculum.
Activitățile extracurriculare/extrașcolare se planifică şi se desfăşoară lunar sau, în cazul proiectelor
educaționale, în funcție de calendarul proiectului, cu participarea părinţilor şi a partenerilor educaţionali din
comunitate (autorităţi locale, biserică, poliție, agenţi economici etc.). Proiectarea acestora trebuie să se
regăsească într-un singur document (Caietul educatoarei sau Managementul grupei), alături de celelalte
activităţi, pentru a reliefa diversitatea, complexitatea, dar şi convergenţa şi coerenţa demersurilor educaţionale
întreprinse în educaţia copiilor.
Întrucât activitățile extracurriculare/extrașcolare, ca și activitățile curriculare, derulate în mod sistematic la
clasă, trebuie realizate într-o secvenţă logică, pentru a forma competențele prestabilite, planificarea acestora va
ține cont de corelarea cu celelate activităţi desfăşurate cu copiii și de evitarea supraîncărcării.