Politici şi legislaţie în sport

Curs 2

SISTEMUL NAŢIONAL DE
EDUCAŢIE FIZICĂ

1
 Sistemul legislaţiei educaţiei fizice şi
sportului ca parte a sistemului de drept
 Dreptul reprezintă un ansamblu de norme de conduită socială cu scopul
de a organiza viaţa într-o comunitate.
 Există norme specifice fiecărui domeniu de activitate: muncă,
administraţie, transporturi, educaţie, etc.
 Totalitatea normelor specifice fiecărui domeniu de activitate sunt
studiate de ştiinţele juridice de ramură (dreptul muncii, dreptul
transporturilor, dreptul internaţional, etc.).
 Normele specifice educaţiei fizice şi sportului alcătuiesc LEGISLAŢIA
EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI. Poate “dreptul sportului”.
 Legislaţia EFS are legătură cu reglementările specifice altor domenii de
activitate: educaţia, administraţia, munca, securitatea socială,
comerţul.
 Legislaţia EFS/dreptul sportului este parte a sistemului de drept, alături
de dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul
securităţii sociale, dreptul civil, dreptul comercial, dreptul penal. Unele
norme specifice acestor ramuri de drept au impact asupra EFS.

2
 Izvoarele Legislaţiei
educaţiei fizice şi sportului
 - Izvoare comune cu ale altor ramuri de drept:
 Constituţia, legile (Legea Educaţiei, Codul muncii, Legea
administraţiei publice locale etc.), hotărârile de Guvern,
ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă, ordinele şi instrucţiunile
miniştrilor;
 Jurisprudenţa: NU; Cutuma: NU
 Izvoare specifice:
 Interne: Legea sportului, statutele şi normele Federaţiilor pe ramuri
de sport, regulamentele competiţiilor, regulamentele de organizare
şi funcţionare etc.
 Internaţionale: reglementări ale Consiliului Europei (Carta
Europeană a Sportului, recomandări legate de ea, Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale),
Uniunea Europeană (organizarea Anului Sportului), ONU (Pactele
internaţionale privind drepturile omului).

3
LEGEA SPORTULUI – prezentare generală
 În istoria României au fost elaborate reglementări cu impact
asupra EFS. Acestea au purtat, fiecare, amprenta politicilor
sociale corespunzătoare etapelor în care au fost elaborate.
 Periodizarea procesului de adoptare a legislaţiei în domeniul
educaţiei fizice şi sportului:
 Legislaţia EFS până în 1929;
 Legislaţia EFS în perioada 1929 – 1944;
 Legislaţia EFS în perioada 1944 - 1989;
 Legislaţia EFS după 1989.

4
 Legislaţia EFS până în
1929 (1)
 Cele mai importante reglementări scrise, de până în
anul 1929, au fost:
 1817: hrisovul emis de domnitorul muntean Ioan Gheorghe
Caragea, care interzicea jocul de popice, deoarece se juca
pe bani şi era sursă de scandaluri şi înşelătorii; a fost în
vigoare până în 1886;
 1841: domnitorul Mihail Sturdza încuviinţează înfiinţarea de
hipodromuri şi organizarea de curse de cai cu premii;
 1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă organizarea
unei tabere militare la Floreşti, unde militarii practicau
exerciţiile fizice;
 1862: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă „Ordonanţa
asupra instrucţiunii gimnasticii prin corpuri şi stabilimente
militare”, prin care se introduce în armată obligativitatea
gimnasticii în armată şi şcoli militare;

5
 Legislaţia EFS până în
1929 (2)
 1864: Legea Instrucţiunii nr. 52014/1864 este prima lege
prin care se organizează învăţământul în mod unitar şi
prevede obligativitatea predării educaţiei fizice în licee;
 1865: se emite Înaltul Decret Domnesc nr. 1147/1865 prin
care erau recunoscute şi aprobate statutele „Societăţii de
Dare la Semn”;
 1874: Legea organizării serviciului sanitar prevedea că „în
toate stabilimentele publice să nu fie neglijată educaţiunea
fizică”;
 1879: este promulgată Legea pentru numirea profesorilor de
gimnastică în gimnazii, licee şi şcoli profesionale” (prin
concurs);
 1898: Legea învăţământului secundar şi superior, elaborată
de Spiru Haret, prevedea introducerea gimnasticii o oră pe
săptămână, iar joia şi sâmbăta organizarea de „jocuri
gimnastice şi excursii”;
6
 Legislaţia EFS până în
1929 (3)
 1905: Legea instrucţiei militare, prin care exerciţiile militare devin
obligatorii în şcolile de stat şi private, primare, secundare şi
profesionale de băieţi;
 1907: Legea organizării armatei abrogă Legea instrucţiei militare în
învăţământul secundar, exerciţiile militare limitându-se la trageri la
ţintă;
 1913: Decretul Ministerului de Război nr. 3442 prin care se adoptă
Regulamentul provizoriu al Şcolii Militare de scrimă şi gimnastică;
 1915: Legea nr. 727/1915, în temeiul căreia Federaţiunea
Societăţilor de Sport din România (fondată în 1912) este
recunoscută ca persoană juridică;
 1920: Este elaborat primul proiect de lege a educaţiei fizice din
istoria mişcării sportive din România;
 1921: este promulgată Legea prin care „Societatea Română de
Arme, Gimnastică şi Dare la Semn din Bucureşti” obţine statut de
persoană juridică;

7
 Legislaţia EFS până în
1929 (4)
 1921: Ministrul de Război depune la Biroul Parlamentului proiectul
„Legii pentru organizarea educaţiunei fizice şi a pregătirii militare
naţionale”;
 1921: este publicat spre dezbatere proiectul „Legii pentru
organizarea educaţiei fizice în şcoală, în societăţi de sport şi
gimnastică ale meseriaşilor, muncitorilor şi ţărănimii”;
 1921: Legea Casei Culturii Poporului, prin care se înfiinţează Oficiul
Naţional de Educaţie Fizică, organ de îndrumare, coordonare şi
propagandă al mişcării sportive;
 1922: Se aprobă, prin decret, modificarea statutelor Federaţiunii
Societăţilor Sportive din România;
 15 iunie 1923: Oficiul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport devine
singurul organism de stat pentru educaţie fizică, funcţionând pe
lângă Ministerul Instrucţiunii Publice;
 1923: Legea şi Statutul de înfiinţare a Aero-Clubului Regal Român.

8
 Reglementările din
perioada 1929 – 1944
 1929: Înaltul Decret Regal nr. 2801/1929 pentru promulgarea Legii
Educaţiei Fizice;
 1933: Înaltul Decret Regal 1310 de promulgare a Legii
modificatoare a dispoziţiunilor de administrare a Legii educaţiei
fizice din 1929 şi de înfiinţare a Uniunii Federaţiilor Sportive din
România UFSR;
 1936: Decretul nr. 821/1926 privind modificări în organizarea şi
funcţionarea Oficiului Educaţiei Tineretului Român;
 1937: Decretul Regal nr. 3424/1937 pentru organizarea şi
funcţionarea Străjii Ţării şi desfiinţarea Oficiului Educaţiei
Tineretului Român;
 1940: Decretul Lege 3.628/1940 privind desfiinţarea Uniunii
Federaţiilor de Sport din România şi înfiinţarea Organizării Sportului
Românesc, sub autoritatea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri;
 1944: Legea privind desfiinţarea Organizării Sportului Românesc şi
reînfiinţarea Uniunii Federaţiilor de Sport din România;

9
 Reglementările din
perioada 1944 – 1989
 1946: Legea nr. 135/1946 privind nominalizarea Organizaţiei
Sportului Popular ca organ care funcţionează pe lângă
Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi desfiinţarea Uniunii
Federaţiilor de Sport din România;
 1949: Decretul nr. 329/1949 pentru înfiinţarea şi
organizarea Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe
lângă Consiliul de Miniştri;
 1957: Hotărârea Consiliului de Miniştri cu privire la
reorganizarea mişcării de cultură fizică şi sport şi înfiinţarea
Uniunii pentru Cultură Fizică şi Sport;
 1967: Legea nr. 29/1967 cu privire la dezvoltarea activităţii
de educaţie fizică şi sport şi înfiinţarea Consiliului Naţional
pentru Educaţie Fizică şi Sport.

10
Reglementările de după
decembrie 1989 (1)
 30 decembrie 1989: Decretul Consiliului Provizoriu de
Uniune Naţională nr. 30 privind desfiinţarea Consiliului
Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi înfiinţarea
Ministerului Sportului;
 1990: Hotărârea nr. 549/16.02.1990 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Sportului;
 HG 994/3.09.1990 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Tineretului şi Sportului;
 1991: HG 124/1.02.1991 privind organizarea şi funcţionarea
Comitetului Olimpic Român;
 HG 15/1992, 800/1992, 462/1994 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului;
 1994: Legea nr. 32/19.05.1994 privind sponsorizarea;

11
Reglementările de după
decembrie 1989 (2)
 HG 8/1996, 823/1996, 406/1997, 239/1999 privind
organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și
Sportului;
 2000: LEGEA NR. 69 / 28 APRILIE 2000 A EDUCAŢIEI
FIZICE ŞI SPORTULUI;
 2000: Ordonanța Guvernului României nr. 26/2000 cu privire
la asociații și fundații, modificată prin OG nr. 37/2003;
 2001: HG 6/2001 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Tineretului și Sportului;
 2001: HG 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de
punere în aplicare a dispozițiilor Legii educaţiei fizice şi
sportului nr. 69/2000;

12
 Reglementările de după
decembrie 1989 (3)
 Modificarea Legii 69/2000 prin: Legea nr. 221/2003; OUG nr. 64/2003;
Legea nr. 472/2004; OUG nr. 119/2005; Legea nr. 293/2005; Legea nr.
241/2007; Legea nr. 34/2009; OUG 77/2009; OUG 77/2010; OG
15/2010; L 225/2011; L 50/2012; L 145/2013; L 96/2014; OUG
58/2014; OUG 83/2014; OUG 2/2015; L 94/2015; OUG 40/2016; OUG
61/2016; OUG 38/2017; OUG 90/2017; L 108/2018; OUG 114/2018.
 2003: HG 759/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției
Naționale pentru Sport;
 2010: Hotărâre nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
 Hotărâre nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea
Autorității Naționale pentru Sport şi Tineret, modificată prin HG nr.
775/2010.
 Hotărâre nr. 11/2013 privind organizarea şi funcționarea Ministerului
Tineretului și Sportului.

13
 Consideraţii asupra evoluţiei
legislaţiei în domeniul EFS(1)
 Până în 1929: anii “copilăriei” reglementărilor în domeniul EFS;
 În anii 1930 concepţia de reglementare a domeniului a evoluat
remarcabil;
 procesul educaţional a început să fie sprijinit solid de către
stat;
 educaţia fizică a devenit disciplină obligatorie în învăţământ;
 statul şi-a asumat obligaţia de a sprijini financiar şi
organizatoric educaţia fizică;
 s-a creat un organism statal cu atribuţii ce vizau atât
componenta de întărire a sănătăţii şi componenta şcolară,
cât şi componenta asociativă (asociaţii şi societăţii de
educaţie fizică) – Oficiul Naţional de Educaţie Fizică;

14
 Consideraţii asupra evoluţiei
legislaţiei în domeniul EFS(2)
 ONEF era dependent de Ministerul Sănătăţii şi
Ocrotirilor Sociale, având raporturi privilegiate cu
Ministerul Instrucţiei şi cu Ministerul de Război;
 Educaţia fizică avea, în acel timp, un obiectiv
esenţialmente medical; educaţia fizică era o derivată
din gimnastica analitică suedeză; întregul proces de
Educaţie fizică era subordonat instituţiilor statului care
aveau rol în îmbunătăţirea stării generale de sănătate
a populaţiei;
 Observând că reglementarea domeniului avea limite în
ceea ce priveşte dreptul la liberă opţiune a cetăţenilor,
la libera asociere şi la libera practică, legiuitorul român
introduce recunoaşterea dreptului de liberă practică
prin reglementarea activităţii particulare de educaţie
fizică, sport şi turism;

15
Consideraţii asupra evoluţiei
legislaţiei în domeniul EFS(3)
 Pentru susţinerea parteneriatului public – privat este
creată Uniunea Federaţiilor Sportive din România:
asociaţiile de amatori şi profesionişti se grupează,
după specialităţi, în federaţii, una de fiecare ramură de
sport, iar acestea în UFSR;
 Statul acordă sprijin material şi structurilor din mediul
privat: subvenţii, terenuri, paşapoarte colective pentru
echipele sportive, reducere cu 50% a tarifelor CFR,
scutire de plata impozitelor pe spectacole;
 Statul îşi asuma răspunderea pentru starea de
sănătate a populaţiei, printr-un parteneriat
guvernamental – neguvernamental.

16
Consideraţii asupra evoluţiei
legislaţiei în domeniul EFS(4)
 În perioada 1945 – 1989:
 reglementările din domeniu au aceleaşi caracteristici
ca întreaga legislaţie a vremii: centralism, autoritarism,
control statal exercitat prin aşa – numitele organe cu
caracter obştesc (expl. CNEFS);
 activităţile sportive au caracter de masă, excesiv de
festivist;
 Daciada;
 sportul este dominat, ca întreaga societate, de cultul
personalităţii;
 sportul este un mijloc eficient de propagandă.

17
Consideraţii asupra evoluţiei
legislaţiei în domeniul EFS(5)
 După 1989:
 Legea educaţiei fizice şi sportului reprezintă o
întoarcere la normalitate;
 Responsabilitatea organizării şi conducerii
activităţilor sportive revine, din nou, mişcării
sportive.

18
 Legea nr. 69/2000- Legea
educaţiei fizice şi sportului(1)
 Legea reglementează organizarea și funcționarea sistemului național de
educație fizică și sport în România.
 Prin educație fizică și sport se înțeleg toate formele de activitate fizică
menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime
sau să amelioreze condiția fizică şi confortul spiritual, să stabilească
relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în
competiții de orice nivel.
 Educația fizică si sportul sunt ACTIVITĂŢI DE INTERES NAŢIONAL
sprijinite de stat.
 Statul recunoaște și stimulează acțiunile organizatorice și de promovare
a educației fizice si sportului, desfășurate de autoritățile administrației
publice și, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în
învățământ, în structuri ale apărării naționale, ordinii publice, siguranței
naționale, în sănătate, în societăți comerciale, precum și în alte
sectoare ale vieții sociale.

19
 Legea educaţiei fizice şi
sportului(2)
 Educaţia fizică şi sportul cuprind
următoarele activităţi:
 educaţia fizică;
 sportul şcolar şi universitar;
 sportul pentru toţi;
 sportul de performanţă;
 exerciţiile fizice practicate cu scop de
întreţinere, profilactic sau terapeutic.

20
 Legea educaţiei fizice şi
sportului(3)
 Statul garantează exercitarea funcţiilor sectorului
public şi ale sectorului particular în domeniile
educaţiei fizice şi sportului.
 Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept
al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de
stat. Exercitarea acestui drept este liberă şi voluntară
şi se realizează independent sau în cadrul structurilor
sportive asociative.
 Statul recunoaşte şi garantează persoanei fizice şi
juridice dreptul la liberă asociere în scopul constituirii
structurilor sportive.

21
 CONSTITUŢIA - DREPTURILE ŞI
LIBERTĂŢILE CETĂŢENEŞTI (1)
 Egalitatea în drepturi;
 Accesul liber la justiţie;
 Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică;
 Libertatea individuală;
 Dreptul la apărare;
 Libera circulaţie;
 Viaţa intimă, familială şi privată;
 Inviolabilitatea domiciliului;
 Secretul corespondenţei;
 Libertatea conştiinţei;
 Libertatea de exprimare;

22
CONSTITUŢIA - DREPTURILE ŞI
LIBERTĂŢILE CETĂŢENEŞTI (2)
 Dreptul la informaţie;
 Dreptul la învăţătură;
 Dreptul la ocrotirea sănătăţii;
 Dreptul de vot;
 Dreptul de a fi ales;
 Libertatea întrunirilor;
 Dreptul de asociere;
 Munca şi protecţia socială a muncii;
 Interzicerea muncii forţate;
 Dreptul la grevă;

23
CONSTITUŢIA - DREPTURILE ŞI
LIBERTĂŢILE CETĂŢENEŞTI (3)
 Protecţia proprietăţii private;
 Dreptul la moştenire;
 Nivelul de trai;
 Familia;
 Protecţia copiilor şi a tinerilor;
 Protecţia persoanelor handicapate;
 Dreptul de petiţionare;
 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;
 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.

24
Îndatoririle fundamentale
 Fidelitatea faţă de ţară;
 Respectarea Constituţiei şi a legilor;
 Apărarea ţării;
 Contribuţii financiare;
 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

25
 Tratatele internaţionale privind
Drepturile omului
Constituţia. Art. 20
 (1) Dispoziţiile constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi
interpretate şi aplicate în concordanţă cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi cu celelalte tratate la care România
este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, şi
legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale.

26
 Legea educaţiei fizice şi
sportului (4)
 Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de
învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele
neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul
pentru toţi şi sportul de performanţă şi să asigure condiţiile
organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi
sportului în comunităţile locale. Egalitate de tratament SPT
– Performanţă.
 Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile prevăzute la alin.
(1) au obligaţia să asigure, cu prioritate, copiilor de vârstă
preşcolară, tinerilor şi persoanelor în vârstă condiţii pentru
practicarea exerciţiului fizic, în vederea integrării sociale.
 Autorităţile administraţiei publice au obligaţia să asigure condiţii
pentru practicarea educaţiei fizice şi sportului de către persoane
cu handicap fizic, senzorial, psihic şi mixt, în scopul dezvoltării
personalităţii lor şi integrării în societate, precum şi mijloacele
care sa permită sportivilor cu handicap participarea la competiţii
naţionale şi internaţionale destinate lor.
27
 Titlul II - Organizarea educaţiei
fizice şi sportului (1)
 Educaţia fizică şi sportul şcolar şi universitar
 Ministerul Educaţiei Naţionale organizează activitatea de
educaţie fizică şi practicarea sportului în învăţământul
preuniversitar si universitar;
 Educaţia fizică şcolară este disciplină obligatorie, prevăzută în
planurile de învăţământ;
 Activitatea sportivă din unităţile şi instituţiile de învăţământ se
organizează în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare.
 Asociaţiile sportive şcolare şi universitare sunt structuri sportive
a căror activitate este coordonată de Federaţia Sportului Şcolar
şi Universitar.
 Pentru elevii cu aptitudini sportive se pot organiza clase, şcoli şi
licee cu program sportiv, precum şi cluburi sportive şcolare.

28
 Titlul II - Organizarea educaţiei
fizice şi sportului (2)
 Toate unităţile de învăţământ, de stat sau particulare, existente
sau nou-înfiinţate, au obligaţia să dispună sau să aibă acces la
bazele şi instalaţiile sportive, pentru a permite desfăşurarea
lecţiilor de educaţie fizică şi practicarea sportului cu elevii și
studenţii.
 Bazele şi instalaţiile sportive proprii pot fi puse la dispoziţie,
gratuit sau cu plată, comunităţilor locale, persoanelor fizice sau
juridice interesate, cu obligaţia respectării desfăşurării normale
a programelor şi activităţilor de învăţământ şi ale cluburilor
sportive şcolare şi universitare.
 Sportul de performanţă pentru elevi şi studenţi se organizează
în cadrul cluburilor sportive şcolare şi universitare.

29
 Titlul II - Organizarea educaţiei
fizice şi sportului (3)
 Capitolul II - Educaţia fizică militară şi profesională;
 Capitolul III - Sportul pentru toţi;
 Capitolul IV - Sportul de performanţă
 Sportul de performanţă constituie un factor esenţial pentru

dezvoltarea sportivă pe plan naţional, îndeplinind o

importanta funcţie reprezentativă pentru România în
competiţiile sportive oficiale cu caracter internaţional.
 Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în sport

şi autorităţile administraţiei publice locale asigură:

 mijloacele necesare pentru pregătirea sportivilor de
performanţă;
 acordarea sprijinului ştiinţific şi medical necesar;
 încadrarea lor în sistemul de educaţie;
 deplină integrare socială şi profesională. EXPL: RAPID:
şcolarizare; Ganea - vp, Sabău, Şumudică, Pancu – antrenori.

30
 Titlul III - Structurile
administraţiei pentru sport (1)
 Capitolul I - Ministerul Tineretului şi Sportului
 Ministerul Tineretului şi Sportului este organul administraţiei publice
centrale de specialitate care coordonează activitatea din domeniul
educaţiei fizice şi sportului.
 Capitolul II - Direcţiile pentru tineret şi sport judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti
 Direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, sunt servicii publice descentralizate ale Ministerului
Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică, sunt finanţate de la
bugetul de stat şi din venituri extrabugetare şi colaborează cu
autorităţile administraţiei publice locale pentru organizarea şi
promovarea activităţilor sportive.
 Capitolul III - Comitetul Olimpic şi Sportiv Român
 Comitetul Olimpic şi Sportiv Roman deţine competenţa exclusivă pentru
reprezentarea ţării la Jocurile Olimpice şi la celelalte programe
organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic sau a asociaţiilor
olimpice continentale.

31
 Titlul IV - Structurile
sportive (1)
Sunt structuri sportive:
a) asociaţiile sportive;
b) cluburile sportive, inclusiv cele organizate ca societăţi
comerciale, unităţile de învăţământ cu program sau
profil sportiv, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor;
c) asociațiile județene şi ale municipiului Bucureşti, pe
ramuri de sport;
d) ligile profesioniste;
e) federaţiile sportive naţionale;
f) Automobil Clubul Român, pentru activitatea de
automobilism sportiv şi karting sportiv;
g) alte organizaţii sportive naţionale.

32
 Titlul IV - Structurile
sportive (2)
Asociațiile sportive
 Asociațiile sportive sunt structuri sportive fără personalitate
juridică. Asociațiile sportive fără personalitate juridică se pot
constitui ca societăți civile particulare.
 Asociații sportive se pot constitui și în cadrul instituțiilor publice
sau private, ca unități fără personalitate juridică.
Cluburi sportive
 Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate
juridică, constituite în condițiile legii.
 Cluburile sportive pot fi:
a) persoane juridice de drept privat, structuri fără scop lucrativ sau
societăți comerciale sportive pe acțiuni;
b) persoane juridice de drept public.

33
 Titlul IV - Structurile
sportive (3)
Asociațiile județene și ale municipiului București pe
ramuri de sport
 Asociațiile județene și ale municipiului București pe ramuri de
sport sunt persoane juridice de drept privat, având drept scop
organizarea activității în ramura de sport respectivă la nivelul
județului sau al municipiului București, cu respectarea statutelor
și regulamentelor federațiilor sportive naționale.
Federațiile sportive naționale
 Federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes
național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și
asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de
sport.
 Federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept
privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale,
apolitice și fără scop lucrativ.

34
 Titlul IV - Structurile
sportive (4)
Ligile profesioniste
 Ligile profesioniste sunt structuri sportive
constituite prin asocierea cluburilor sportive
profesioniste pe ramuri de sport.
 Ligile profesioniste sunt persoane juridice de
drept privat, autonome, neguvernamentale,
apolitice și fără scop lucrativ.
Comitetul Olimpic și Sportiv Român

35
 Titlul V - Autoritatea
disciplinară
Autoritatea disciplinară în sport se exercită potrivit:

a) competentelor date de lege pentru exercitarea dreptului de

supraveghere și control al structurilor sportive de către organul
administrației publice centrale de specialitate pentru sport;

b) statutelor și regulamentelor federațiilor sportive naționale,

asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de
sport, ligilor profesioniste și Comitetului Olimpic și Sportiv
Român.

Puterea disciplinară dă titularilor legitimi facultatea de a

investiga și, după caz, de a sancționa persoanele și instituțiile în
culpă.

36
Titlul VI - Supraveghere si
control
Ministerul Tineretului și Sportului exercită supravegherea și
controlul tuturor structurilor sportive, potrivit prevederilor prezentei
legi și regulamentului de aplicare a acesteia.
(2) Prin delegare, acțiunea de supraveghere și control se poate
exercita și de:
a) direcțiile pentru tineret și sport județene, respectiv a
municipiului București, pentru asociațiile și cluburile sportive din
zona teritorială;
b) federațiile sportive naționale, pentru cluburile sportive,
asociațiile județene și ale municipiului București, pe ramuri de
sport, ligile profesioniste și cluburile sportive profesioniste din
ramura de sport respectivă.

37
Titlul VII - Cercetarea ştiinţifică
în domeniul educaţiei fizice şi
sportului
 Pentru asigurarea cadrului profesional
de dezvoltare a cercetării şi asistentei
ştiinţifice pentru educaţie fizică şi sport
se înfiinţează Institutul Naţional de
Cercetare pentru Sport ca instituţie
publică, în subordinea Ministerului
Tineretului şi Sportului.

38
 Titlul VIII - Controlul si
asistenţa medicală în domeniul
educaţiei fizice şi sportului

Controlul și asistența medicală în activități

de educație fizică și sport sunt obligatorii.
Practicarea exercițiilor fizice în forme
organizate se realizează numai cu aviz
medical.

39
Titlul IX - Formarea si perfecţionarea
specialiştilor din domeniul educaţiei
fizice şi sportului
 Predarea educaţiei fizice sau instruirea sportivă, în forme
organizate, se asigură numai de persoane atestate în domeniu
prin diplome sau certificate recunoscute.
 Formarea licenţiaţilor în educaţie fizică şi sport, a profesorilor de
educaţie fizică, a antrenorilor, a managerilor şi a
kinetoterapeuţilor se realizează în cadrul instituţiilor de
învăţământ superior acreditate sau autorizate.
 (2) Antrenorii se pot forma şi în cadrul şcolilor postliceale de
antrenori, acreditate sau autorizate în condiţiile legii.
(3) Instructorii sportivi se formează în cadrul liceelor cu program
sportiv, în condiţiile legii. Instructorii sportivi se pot forma şi prin
cursuri organizate de direcţiile pentru tineret şi sport judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, şi de alte persoane juridice
interesate, în condiţiile legii.

40
 Titlul X - Protecţia socială a
sportivilor de performanţă
 Sportivii de performanţă beneficiază de
drepturile de:
 asigurare socială;
 asistenţă socială;
 asigurare socială de sănătate;
 drepturile ce li se cuvin de la fondurile
private de pensii.
 Renta viageră.

41
 Titlul XI - Finanţarea
activităţii sportive
 Veniturile, indiferent de sursă, şi
cheltuielile de orice natură ale oricărei
structuri sportive sunt cuprinse într-un
buget anual propriu.

42
Titlul XII - Baza materială
pentru activitatea sportivă
 Baza materială sportivă cuprinde
totalitatea terenurilor şi spaţiilor,
precum şi amenajările, instalaţiile si
construcţiile care sunt destinate
organizării şi desfăşurării activităţii de
educaţie fizică şi sport.

43
Titlul XIII - Prevenirea violenţei
în sport şi lupta împotriva
dopajului
 Activitatea sportivă în România se organizează pornindu-se de la
principiul asigurării unui climat civilizat, de fair-play şi sportivitate în
toate locurile în care se desfăşoară astfel de acţiuni.
 Modalităţile concrete de acţiune în acest domeniu se stabilesc avându-
se în vedere prevederile Convenţiei europene privind violenţa şi ieşirile
necontrolate ale spectatorilor cu ocazia manifestărilor sportive, în
special la meciurile de fotbal.
 Se înfiinţează Comisia Naţională de Acţiune împotriva Violenţei în Sport.
 Structurile sportive de orice nivel, sportivii şi tehnicienii îşi vor
desfăşura activitatea pornind de la excluderea utilizării mijloacelor şi
metodelor care sporesc în mod artificial performanţele sportive şi
prejudiciază sănătatea sportivilor şi etica sportivă.
 Pentru punerea în aplicare a politicii şi acţiunilor cuprinse în Programul
naţional antidoping se înfiinţează Agenţia Naţională Antidoping.

44
 Titlul XIV – Sancţiuni
Titlul XV - Dispoziţii tranzitorii şi
finale

Dispozițiile legii se completează cu

prevederile:
 Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundații;
 Legii nr. 31/1990 privind societățile
comerciale.

45
 Comentarii (1)
Elemente pozitive ale legii, de natură să
diminueze controlul și implicarea statului:
reglementările privind:
 Asociațiile și fundațiile;
 Sponsorizarea;
 Voluntariatul;
 Permisivitatea crescândă față de sportul
profesionist și de organizarea cluburilor ca
societăți comerciale.

46
 Comentarii (2)
 Aspecte negative:
 Statul menţine controlul asupra mijloacelor materiale
şi financiare;
 Statul are o atitudine intervenţionistă în ceea ce
priveşte resursele financiare, organizatorice,
informaţionale şi umane (cvasi-monopolul formării
specialiştilor pentru piaţa muncii în domeniul
sportului).
 Măsurarea eficienţei actului normativ se face prin rezultate:
starea de sănătate a populaţiei se înrăutăţeşte, interesul
populaţiei faţă de practicarea sportului scade, capacităţile
motrice ale copiilor descresc constant, performanţele se
reduc atât numeric cât şi calitativ.

47
 Comentarii (3)
 Necesități pentru o viitoare lege a sportului:
 Legea să traseze doar cadrul general în care să
evolueze mișcarea sportivă;
 Susținerea diversificării surselor de finanțare;
 Eliminarea posibilităților de intervenție a structurilor
guvernamentale în controlul și supravegherea
activităților ONG sportive;
 Crearea de structuri asociative centrale puternice și
absolut autonome (vezi exemplul FRF, LPF).
 Crearea cadrului pentru ca structura asociativă centrală
sportivă autonomă să colaboreze cu structurile
guvernamentale, cu autoritățile publice locale și cu Comitetul
Olimpic și Sportiv Român.

48
Punerea în aplicare a legii

HG 884/2001 pentru aprobarea

Regulamentului de punere în aplicare a
dispozițiilor Legii educației fizice și
sportului nr. 69/2000

49
Conținutul HG 884 / 2001
(1)
 CAPITOLUL I: Dispoziții generale
 CAPITOLUL II: Educația fizică și sportul
școlar, universitar și militar
 CAPITOLUL III: Organizarea Registrului
sportiv
 CAPITOLUL IV: Procedura avizării
constituirii structurilor sportive

50
 Conținutul HG 884 / 2001
(2)
 CAPITOLUL V:

Avizarea și autorizarea afilierii federațiilor sportive naționale și a

tuturor organizațiilor cu profil sportiv la federațiile sportive
internaționale, la forurile europene și mondiale și la alte foruri
sportive de specialitate.

Procedura autorizării desfășurării pe teritoriul României a

campionatelor mondiale, europene și regionale și a participării
reprezentativelor naționale la campionatele mondiale europene și
regionale organizate în străinătate

51
Conținutul HG 884 / 2001
(3)
 CAPITOLUL VI: Procedura revocării
recunoașterii funcționării structurilor sportive
 CAPITOLUL VII: Dispoziții speciale referitoare
la federațiile sportive naționale;
recunoașterea oficială a practicării unei
ramuri de sport în România; procedura afilierii
unui club sau a unei asociații județene la o
federație sportivă națională

52
Conținutul HG 884 / 2001
(4)
 CAPITOLUL VIII: Supravegherea și controlul
 CAPITOLUL IX: Ocupații complementare în activitatea
de educație fizică și sport
 CAPITOLUL X: Protecția socială a sportivilor de
performanță
 CAPITOLUL XI: Încasarea și gestionarea surselor
pentru finanțarea activității sportive a Ministerului
Tineretului și Sportului și a direcțiilor pentru tineret și
sport județene și a municipiului București

53
Conținutul HG 884 / 2001
(5)
 CAPITOLUL XII: Dispoziții finale

54