UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

TEORIA SI METODICA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

ORGANIZAREA SPORTULUI DE-A LUNGUL ANILOR IN

ELVETIA SI VENEZUELA

NUMELE: Pasat
PRENUMELE: Darius-Mihai
SPECIALIZAREA: Kinetoterapie
GRUPA: 110 K
FORMA DE NVMNT: ROMN
LOCALITATEA: CLUJ-NAPOCA

~ 2013 ~

ELVETIA:
Politica elvetiana privind sportul s-a extins incet dar sigur, gimnastica fiind inclusa in
Legea Federala a organizatiei militare. In 1832 s-a infintat Societatea federala de Gimnastica, iar
Rosseau Pestalozzi si Adolphe Spiess au promovat raspandirea educatiei fizice in Elvetia. In
1874, cand Consiliul Federal a revizuit Constitutia, una din clauzele principale privind
organizarea militara (articolul 81) a fost introducerea la 10-20 de lectii de gimnastica pentru
pregatirea tinerilor in vederea efectuarii serviciului militar. In paralel s-a introdus si practicarea
tir-ului pentru tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 si 20 de ani. Odata cu infintarea Comisiei
Federale de Gimnastica, Ministerul Apararii a preluat conducerea acestei institutii.
Datorita scolii de limba engleza si a turistilor britanici, pe langa gimnastica au luat fiinta si multe
alte cluburi sportive: 1860 primul club de cricket de la Lausanne, 1872 clubul de fotbal de la StGall, 1883 clubul de ciclism, 1886, clubul de canotaj, 1895 clubul de atletism, 1896 clubul de
tenis, 1898 clubul de golf, 1900 culbul de calarie. In aceste cluburi practicarea sportului se face
mai mult pentru petrecerea timpului liber. Abea in 1907 organizatiile militare au introdus
cursurile de gimnastica obligatorii in scoala, pentru o buna dezvoltare fizica a tinerilor care
urmau sa intre in seviciul militar. Astfel activitatile fizice si sportive din scoli au devenit parte a
politicii federale pentru pregatirea tinerilor militari. In 1941 Consiliul Federal a introdus in mod
obligatoriu trei ore de gimnastica pe saptamana in scoli. Din acest motiv s-a creat Scoala
Federala de Gimnastica si Sport de la Macolin (GFRM) o scoala civila de foarmare a
profesorilor de educatie fizica pentru scolile din cantoane, scoala fiind afiliata Ministerului
Apararii.
In 1970 Consiliul federal a legiferat sportul incurajand astfel practicarea si predarea lui atat in
timpul scoli cat si dupa scoala. S-au infintat asociatii si comitete sportive publice si private, dar
cu o legatura stransa intre ele. Au crescut insa si cheltuielile federale privind sportul, astfel in cat
in 1984 a trecut din Departamentul Federal de Interne in Departamentul pentru Sanatate si
Educatie sub conducerea lui Heinz Celler profesorul principal de sport de la Institutul Federal
din Zurich. In cei 20 de ani cat a fost el la conducere s-a intarit menegementul programului
Tineretul si Sportul, s-a dublat bugetul Scoli Federale de Sport Macolin, s-au infintat noi cursuri,
a crescut numarul sucursalelor sportive, s-au pus bazele conventiei in potriva dopajului si a
violentei in arenele sportive.
In 1997, in urma reorganizarii federale si redistribuirii ministerelor, Scoala Federala de Sport
Macolin a fost din nou inclusa in Departamentul Apararii, protectiei civile si sport, avandu-l ca
ministru pe Adolf Ogi, in fost director al Federatiei Elvetiene de Schi. Chiar daca ministrul Ogi
si personalul sau s-au opus asocierii sportului cu armata, nu au avut castig de cauza, dar din acel
moment guvernul elvetian a acordat o mai mare importanta sportului. Scoala in sine a devenit o
diviziune a Biroului Federal de Sport alaturi de Institutul de Sport si Stiinte si a avut un loc
aparte in cadrul Universitatii de Stiinte Aplicate din Berna si a fost denumita Haute Ecole
Federale de Sport Macolin (HEFSM), fiind integrata in sistemul universitar elvetian. Tot in
aceasta perioada fiecare canton si-a creat propriile departamente sportive cantonale permitanduse organizarea Jocurilor Olimpice in diferite cantoane. Perioada anilor 1980 1990 a fost foarte
importanta in:
a) Lupta in potriva dopajului prin infintarea laboratoarelor anti-dopping la universitatea din
Lausane, care are o reputatie mondiala si prin sanctiuni penale pentru dopaj si pentru
furnizarea medicamentelor dopante;

Formarea profesorilor de educatie fizica si de asistenta la nivel sportiv national de la

simple calificari la grade universitare in prezent licenta si masterat.
o In anul 2000 Biroul Federal de Sport a stabilit 5 obiective principale:

Sanatate prin cresterea procentului de populatie activa fizic;

Educatie prin utilizarea metodelor oferite de sport in scopuri educationale;
Performanta prin sprijinul tinerelor talente si sportul de performanta;
Economie prin valorificarea potentialului economic al evenimentelor sportive;
Dezvoltarea durabila sportul fiind o metoda de invatare pentru dezvoltarea durabila a
societatii.

De-a lungul timpului au fost alocate sume imprtante pentru organizarea de competitii
sportive internationale si in plus pentru cercetare in sport si miscare. Comitetul Olimpic
Elvetian SWISS OLIMPIC primeste subventii federale care mai apoi le redistribuie catre
anumite federatii nationale pilot ( Federatia de Triatlon). Si compania de loterie se
concentreaza pe subventionarea sportului.
Jumatate din cantoanele din Elvetia, prin departamentele lor de sport, au elaborat deja
propriile politici sportive.
In perioada 1995 2009, Elvetia a gazduit 110 campionate mondiale si 67 de campionate
europene, iar in 2008 2009 campionatul mondial de hochei pe gheata. Cu acest prilej a fost
promovat turismul si comertul in acea zona a lumii. Organizarea evenimentelor sportive este
sponsorizata atat de stat cat si de partenerii privati.
Din aceste motive, Elvetia este data exemplu altor tari europene si isi continua
dezvoltarea sportului de elita la nivel national si promovarea activitatilor fizice pentru
mentinerea unei stari bune de sanatate si dezvoltare durabila.
VENEZUELA:
Venezuela este o tara situata in partea de nord a Americii de Sud, fiind cel de-al
patrulea producator de petrol din lume. Are o populatie de aproximativ 26 de milioane de
locuitori si un nivel relativ scazut de analfabetism. A fost o tara colonizata pana la Razboiul
de Independenta condus de Simon Bolivar (erou national). Desi are o traditie puternica de
fonduri guvernamentale in toate sectoarele societatii, inclusiv in sport, venezuela nu este
considerata o natiunde sportiva. Intre secolele al XIX-lea si al XX-lea, mai ales dupa
descoperirea petrolului, s-au dezvoltat sporturi specifice (egbaseballand, softball), iar datorita
imigrantilor europeni s-au dezvoltat fotbalul si gardurile. Chiar daca fotbalul a fost primul
sport practicat in aceasta tara, baseball-ul a devenit sportul national.
In 1921, Ministerul Instructiuni Publice a introdus educatia fizica obligatorie in scoli
pentru baieti si fete, dar pentru ca nu erau suficienti profesori si nici educatia fizica nu era la
nivel universitar, in 1922 a fost aprobat primul regulament in sport, iar in 1940 un profesor
putea sa predea educatie fizica daca avea 18 ani si avea acreditare de experienta sportiva. In
1948 a fost instituit primul Departament de Educatie Fizica in cadru Institutului Pedagogic
din Caracas, iar din 1950 in fiecare stat s-au infintat Institutii Regionale de Sport care erau
subordonate Institutului National de Sport. Activitatile sportive erau sponsorizate de
organizatii private. Din acest motiv, Venezuela nu putea participa la competitiile sportive

internationale, fiind necesara organizarea Comitetuli Olimpic din Venezuela (COV), care a
fost recunoscut in 1939 de Comitetul Olimpic International (COI). Acesta a fost punctul de
plecare pentru crearea si dezvoltarea organizatiilor sportive oficiale, cum ar fi asociatiile,
confederatiile si ligile. Tot in acel an, prima delegatie sportiva venezueleana a participat la un
eveniment sportiv international. In 1940, guvernul militare de atunci a fondat Institutul
National de Sport (IND), cu scopul de a gestiona, planifica, stimula, proteja, promova si
supraveghea toate activitatile sportive din tara. Aceasta institutie autonoma a fost o ramura a
Ministerului Educatiei, dar mai tarziu a devenit parte a Ministerului Afacerilor de Tineret.
Cativa ani mia tarziu a fost redenumit Ministerul Familiei si a fost reanexat Ministerului
Educatiei Culturii si Sportului.
Din 22 iunie 1949 s-a facut o punte de legatura intre guvern si federatiile sportive si a
existat o crestere treptata a dependentei organizatiilor sportive private, asupra resurselor
guvernamentale internationale. In 1959 au avut loc primele Jocuri Nationale de Sport care sau desfasurat apoi din 2 in 2 ani si au devenit cel mai importat eveniment sportiv national. In
1979 s-a aprobat prima lege in sport astfel ca:
Sportul a fost obligatoriu la toate nivelele de educatie;
Autonomia sectorului sportiv privat;
Dreptul militarilor si al lucratorilor de a participa la activitati sportive;
Cursuri speciale de formare;
Participare la competitii sportive.
La inceputul anului 1990, descentralizarea puterii politice nationale a afectat si
sportul. Institutul National de Sport a fost preluat de autoritatea teritoriala la nivel de stat si
municipalitate si astfel s-a produs o mare instabilitate. Mai tarziu anumite baze sportive de
stat au devenit Institutul Sportiv de Stat care a fost si inca este complet dependent de bugetul
de stat. Aceste schimbari au pus bazele unei noi legi in sport care avantajaza sectorul privat.
Chiar daca statul finanteaza institutul si trebuie sa asigure si sa organizeze activitati sportive
atat publice cat si private, sa promoveze activitatile fizice, sectorul privat isi asuma mai multe
drepturi.
In prezent statul venezuelean considera ca sportul este o prioritate si este nevoie de
cooperare internationala (acordul cu Cuba) de promovare a educatiei fizice, de formare de
profesionisti in domeniul sportului. Asa s-a creat universitatea de sport din sud, cu sprijunul
guvernului.
Asadar nu sunt rezultate deosebite in domeniul sportului si nici in organizarea de
competitii sportive, iar menegementul sportiv este slab.
In concluzie atat Elvetia cat si Venezuela promoveaza educatia fizica si sportul in
toate nivelele de invatamant si doresc organizarea de competitii sportive de inalta clasa, chiar
daca pe plan financiar nu pot concura la acelasi nivel, Elvetia avand un grad de dezvoltare
mai ridicat si avand mai mari posibilitati pe acest plan.