Sunteți pe pagina 1din 6

1

Sportul extrem la persoanele cu deficiente




Sportul la persoanele cu deficiente
In foarte multe tari au fost luate masuri pentru solutionarea problemelor specifice
persoanelor cu diferite tipuri de handicap, pentru ameliorarea suferintelor, inlaturarea sau,
macar, atenuarea complexelor lor de inferioritate, precum si pentru integrarea sociala. Un
rol important, in acest demers generos, revine medicilor, psihologilor, profesorilor de
educatie fizica si altor specialitati care si-au diversificat si perfectionat continuu
mijloacele de actiune, ele ajungand sa fie tot mai mult solicitate si valorificate in
beneficiul celor cu nevoi speciale. Domeniile gimnasticii medicale si culturii fizice
medicale au inclus, mereu, noi modalitati si solutii pentru tratamentul si recuperarea
persoanelor cu handicap. De la preocupari izolate privind folosirea kinetoterapiei ca
mijloc de recuperare dupa anumite boli, suferin]e sau accidente, s-a ajuns la pregatirea
sistematica a studen]ilor de la institutele sau facultatile de educatie fizica pentru aceasta
specialitate. S-au gasit noi cai si forme de atragere a persoanelor cu handicap spre
practicarea exercitiilor fizice si a diferitelor sporturi (adaptate la specificul handicapului),
in scopul mentinerii tonusului si sanatatii, al destinderii si recreerii, dar si pentru
participarea la diferite probe si concursuri sportive.
Ca si la persoanele fara deficiente, si la persoanele cu handicap putem vorbi de
sport de masa, ct si de cel performant, existnd competitii interne ct si internationale si
chiar olimpiade. La una dintre jocurile olimpice, flacara olimpica a fost aprinsa pe
stadion de un participant la tir cu arcul pe scaun rulant, organizatorii aratnd astfel ca toti
sportivii se bucura de miscarea generoasa a olimpismului. In acest consens exista pentru
sportivii cu handicap clasificari sportive convenite international, conform tipului de
handicap si n concordanta cu regulamentele ramurii sportive respective.

Ce este sportul extrem ?

Sportul extrem este, numit sport liber, sport de aciune i sport de aventur.
Este un termen popular pentru anumite activiti percepute ca avnd un nivel ridicat de
periculozitate. Aceste activiti implic de multe ori vitez mare, nlime, un nivel ridicat
de efort fizic i cascadorii extrem de specializate, unelte, chiar spectaculoase. Definiia
de sport extrem nu este considerat exact - cci, de exemplu, studiile arat c ciclismul
2

rutier este pe locul I (nti) ntre sporturi ca numr de accidentri, i totui el nu este
considerat un sport extrem.
Exist totui cteva caracteristici comune pentru sporturile extreme. Dei nu este
domeniul exclusiv al tineretului, sporturile extreme tind s aib ca i component
demografic int, tinerii. De asemenea, sporturile extreme tind s fie mai solitare dect
sporturilor tradiionale.(Rafting i paintball sunt o excepie notabil, fiind printre puinele
sporturi extreme jucate n echipe.)
Printre sporturile extreme care sunt practicate si de personae cu dizabilitati, putem
enumera: alpinismul, sarituri la rampa cu fotoliul rulant, dar si ciclismul montan.






ALPINISM
SARITURI CU FOTOLIU
RULANT
3


Ciclismul montan este unul dintre sporturile extreme cele mai
interesante din lume. Este nevoie de fitness, curaj i reacii bune de conducere
la viteza. Acesta este testul final al nervilor in a controla bicicleta. Este vorba despre
cine este cel mai rapid. Care cursant are abilitatea de a frna mai trziu, cel mai aproape
de prapastie?

CICLISM MONTAN
4

Este vorba despre o cursa cu trasee abrupte si o multime de obstacole. Aceste
provocri pot include salturi, drum denivelat, etc. Este un drum lung plin de hopuri, de
aceea bicicletele au nevoie de o suspensie foarte buna atat pe rotile din fata fata cat si pe
rotile din spate. De asemenea este recomandat ca participantii sa fie echipati
corespunzator pentru o protectie cat mai buna (costume speciale, manusi, casti). Acest
sport a fost infiintat in ideea de a da o sansa tuturor doritorilor de adrenalina si viteza,
neavand importanta daca sunt persoane cu deficiente sau nu. Downhill mountain
biking pe 4 roti este un sport care ia amploare printre utilizatorii de fotolii rulante, dar si
oameni fara deficiente din Statele Unite, Canada si mai nou in Marea Britanie.
Bicicletele pentru acest sport sunt speciale. Primele construite au fost in Statele
Unite ale Americii, in anul 1997. Nu pot fi pedalate, au patru roti, iar centrul de greutate
este foarte coborat. Toate acestea le ofera un plus de stabilitate, avand in vedere ca la
coborarea pantelor, pot atinge si viteze de aproape 50 de kilometri/h, pe un teren
accidentat !
Bicicletele pe patru roti nu sunt folosite exclusiv de persoanele cu dizabilitati. Dar
pentru a o controla utilizatorii au nevoie de o forta musculara dezvoltata in brate si
trunchi, deoarece se pun in miscare exact ca un fotoliu rulant normal.
R-One Fourcross este una din companiile care construiesc astfel de biciclete.
Le ansambleaza pe o rama special ajustata pe nevoile utilizatorului, include un scaun si
un suport pentru picioare ajustabile, in care este incorporat un sistem de protective,
anvelope pentru teren accidentat, sistem de franare hidraulic, suspensii independente pe
fiecare roata si nu in cele din urma un ghidon pentru controlul directiei. Masurile unei
astfel de biciclete sunt urmatoarele:
1. Latime - 0.9m
2. Lungime - 1.57m
3. Greutate - 35kg
4. Marimea anvelopelor - 50.8 cm pe fata, 66 cm pe spate.


5

GALERIE FOTO




6

S-ar putea să vă placă și