1.

Constitutia = totalitatea particularitatilor anatomice si functionale ale unui individ, rezultata din interactiunea permanenta intre materialul genetic si factorii de mediu. 2. Terenul = suma caracteristicilor morfofunctionale ce confera organismului capacitatea de a raspunde adecvat factorilor de mediu, la un anumit moment al existentei individului. 3. Inflamatia = manifestare complexa generala sau locala de adaptare si aparare a organismului la impactul cu diversi agenti patogeni, caracterizata prin modificari alterative, exsudative, si proliferative.

4. Aritmia = dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei,
fie al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele. Cauze: - cardiopatie ischemica - leziuni valvulare - hipertiroidie - insuficienta respiratorie - dezechilibre hidroelectrolitice - consum de alcool sau tutun. Variatiile frecventei cardiace sunt normale in unele situatii. Aritmia apare cand excitatia electrica se naste in alte locuri decat cele normale (nodul sinusal, nodul atrio-ventricular sau ventricule) sau atunci cand unda electrica nu urmeaza traseul normal de propagare.

Tipuri
Extrasistolele pot aparea la orice persoana sanatoasa. Doar in cazul in care acestea se manifesta in mod frecvent putem vorbi de aritmie. Aritmiile se pot clasifica in functie de locul de formare si in functie de efectele produse asupra ritmului cardiac. Atunci cand ritmul cardiac este accelerat se numeste tahicardie iar atunci cand ritmul este incetinitbradicardie. Aritmiisinusale - tahicardia sinusala (frecventa inimii - 90-120/min); - bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min). In ambele este pastrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal. Aritmii atriale au originea la nivelul atriilor: - extrasistolele atriale - impulsuri ectopice - tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min regulata) - fibrilatia atriala si flutterul atrial (tulburari de ritm neregulate).

Extrasistole atriale. Hipertensiunea arteriala provoaca o destindere a atriilor si contractia lor prematura (extrasistola atriala). Extrasistola supraventriculara mai poate fi provocata si de slabirea muschiului cardiac.

Tahicardia paroxistica atriala - in timpul tahicardiei, inima se contracta brusc si bate foarte repede, pana la 140-220 de batai pe minut. Aceste episoade pot dura cateva secunde sau cateva ore. Ele se opresc la fel de brusc cum au aparut. Tahicardiile paroxistice pot aparea din tinerete si pot dura toata viata. Dupa criza pacientul se simte obosit dar acest tip de aritmie este foarte rar periculos. Necesita totusi consultarea medicului deoarece poate diminua calitatea vietii.

Fibrilatia atriala si flutterul atrial constituie o problema mai serioasa ce va necesita examene medicale si tratament, cauza fiind o furtuna electrica" la nivelul atriilor. Contractia coordonata a atriilor nu mai are loc. Inima pierde in jur de 20% din capacitate. Ventriculul poate compensa pentru moment aceasta pierdere dar pe termen lung epuizarea sa poate duce la insuficienta cardiaca. Starile resimtite provin din iregularitatea pulsului datorata faptului ca ventriculele nu mai sunt antrenate de catre nodul sinusal, pulsul avand valori uneori foarte ridicate 140 de batai pe minut si chiar mai mult, uneori foarte mici 50 de batai pe minut provocand stari de ameteala. O complicatie a fibrilatiei atriale este dilatarea atriilor. Sangele ce stagneaza in acestea se poate coagula. Trecerea unei astfel de mase de sange coagulat in circulatie poate cauza embolia. Fibrilatia atriala poate aparea si dupa o stare de febra. Cand aceasta aritmie este consecinta unei boli de inima tratamentul se va adresa acestei boli. Fibrilatia poate de asemenea sa apara in cadrul unei boli de tiroida sau in urma consumului exagerat de alcool. Aritmii ventriculare - extrasistola ventriculara - este datorata unei zone iritative din ventricul, care nu se mai sincronizeaza cu ansamblul cardiac; cauze ale acestui tip de aritmie pot fi: emotia, un dezechilibru in retinerea sarurilor minerale (consumul exagerat de laxative), febra sau o infectie; in aceste cazuri aritmia este considerata benigna dar aparitia acesteia impreuna cu o boala de inima pot revela o problema care sa necesite tratament - tahicardia paroxistica ventriculara - in general reprezinta manifestarea unei disfunctii majore a muschiului cardiac; poate aparea la orice varsta dar in general este urmarea unui infarct al miocardului; se produce o desincronizare intre bataile ventriculelor si contractia atriala, consecinta fiind diminuarea debitului cardiac; este necesara spitalizarea din cauza slabirii inimii - fibrilatia si flutterul ventricular.

5. Ateroscleroza = boala generala metabolica, cronica, generata de un complex de factori, veriga principala fiind tulburarea metabolismului lipidic, iar consecinta anatomopatologica, ingrosarea peretelui arterial, cu stenozarea lumenului si tulburari de irigatie.

6. Insuficienta cardiaca = un sindrom clinic care rezulta din imposibilitatea de a expulza intreaga cantitate de sange primita si de a mentine astfel un debit sanguin corespunzator nevoilor organismului, in conditiile unei umpleri venoase satisfacatoare. 7. Insuficienta cardiaca congestiva apare cind inima nu mai poate face fata cererilor metabolice ale corpului la presiune venoasa normala. Inima nu poate raspunde la cererilee crescute ale organismului datorita: -cresterii frecventei cardiace, care este controlata neural si umoral -cresterii contractilitatii ventriculare, secundar catecolaminelor circulante si controlului autonomic -cresterea presarcinii, mediata prin constrictia capacitantei venoase si prezervarea volumului intravascular renal. 8. Cardiomiopatia hipertrofica este un defect genetic in care miocardul (muschiul inimii) se ingroasa anormal. Miocardul ingrosat poate afecta sistemul electric al inimii, punand viata pacientului in pericol prin batai anormale ale inimii (aritmii) si rareori, moartea subita. In unele cazuri, muschiul cardiac largit nu mai este capabil sa se relaxeze intre batai, asa cum face in mod normal, si astfel nu mai primeste sange oxigenat, necesar pentru desfasurarea normala a activitatilor cardiace. In cazuri rare, miocardul ingrosat reduce capacitatea inimii de a pompa sange in mod eficient catre organism. 9. Cauza hipotensiunii posturale nu este intotdeauna cunoscuta. Hipotensiunea posturala poate fi asociata cu urmatoarele conditii: - sarcina - afectiuni din sfera hormonala, cum ar fi de exemplu glanda tiroida mai putin activa (hipotiroidism), hiperactivitatea glandei tiroide (hipertiroidism), diabetul si nivelul scazut al glicemiei sangvine (hipoglicemie), utilizarea excesiva a medicamentelor care se elibereaza fara prescritie medicala - supradozajul medicamentelor antihipertensive - insuficienta cardiaca - aritmiile cardiace (ritmurile cardiace anormale) - largirea sau dilatarea vaselor sangvine - extenuarea datorata caldurii sau accidentul vascular datorat caldurii - afectiuni hepatice. Scaderile bruste ale tensiunii pot fi amenintatoare de viata. Cauzele acestui tip de hipotensiune sunt: - pierderile de sange (hemoragiile)

- hipotermia (temperatura scazuta a corpului) - hipertermia (temperatura crescuta a corpului) - afectiuni miocardice (ale muschiului inimii) care pot avea ca efect insuficienta cardiaca - septicemia, infectia severa a sangelui - deshidratarea severa - lipsa de raspuns la medicamente - reactiile alergice severe (socul anafilactic). Hipotensiunea posturala poate aparea la oricine datorita unei varietati de motive, cum ar fi deshidratarea, lipsa alimentelor, statul prelungit in caldura sau o stare avansata de oboseala. Ea poate fi, de asemenea, influentata de bagajul genetic, imbatranirea, medicatia utilizata, factorii legati de dieta si cei psihologici si totodata de triggeri acuti, cum ar fi infectia si alergia. 10. Hidrototaxul este mai frecvent la pacientii cu hipertensiune care implica ambele sisteme cel pulmonar si sistemic. Hidrotoraxul este bilateral, mai proeminent pe partea dreapta. Cind se dezvolta hidrotoraxul dispnea se intensifica prin reducerea capacitatii vitale. Pneumotoraxul (denumit i plmni colabai) este rezultatul acumulrii de aer n spaiul dintre plmni i peretele toracic, n aa numitul spaiu pleural (colecie intrapleural de aer). Aerul poate ptrunde n pleur fie plecnd de la bronhii, fie de la peretele toracic. Cu ct cantitatea de aer acumulat n cavitatea pleural crete, cu att crete i presiunea exercitat asupra plmnilor, determinnd colapsul (denumit i colabare). Colapsul mpiedic plmnii s se destind adecvat n momentul inspirului, determinnd scurtarea respiraiei i junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintor pentru via dac presiunea din torace mpiedic plmnii s aduc n snge cantitatea necesar de oxigen. 11. Sindromul de neuron motor central Ansamblul de simptome, provocate de leziunile fasciculului piramidal, pe traiectul sau encefalic sau medular, poarta numele de sindrom de neuron motor central sau sindrom piramidal. Apare in accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale si medulare, mielite, fracturi de rahis, scleroza laterala amiotrofica etc. Sindromul de neuron motor periferic Neuronul motor periferic este situat in cornul anterior al substantei cenusii din maduva spinarii si in nucleii motori ai nervilor cranieni situati in trunchiul

cerebral. Sunt doua tipuri de neuroni motori: ? (pentru musculatura extrafuzoriala0 si ? (pentru fusul neuromusclar). Asupra neuronului ? actioneaza direct: - fibrele anulospirale ce vehiculeaza informatii proprioceptive din placa ecuatoriala a fusului neuromuscular; - colaterale ale fibrelor lungi din cordoanele posterioare (suport al arcului reflex miotatic); - bucla Renshaw cu efect inhibitor; - motoneuronul central din calea piramidala. Motoneuronul ? primeste aferente tonice din: - substanta reticulata; - cerebel; - fibrele rubrale; - nucleii vestibulari; - formatiuni extrapiramidale (inclusiv zonele motorii ) 12. Sidrom extrapiramidal = Asociere intre o akinezie (miscari rare si lente), o hipertonie (rigiditate) si o tremuratura in stare de repaus. Cauze - sindromul parkinsonian se observa in cursul bolii parkinson, dar si in cursul altor afectiuni neurologice degenerative ca atrofia olivo-ponto-cerebeloasa (boala ereditara care afecteaza sistemul nervos central). El mai poate fi provocat si de luarea de neuroleptice o perioada indelungata. Tratament - Acesta consta in tratarea bolii in cauza sau in suspendarea luarii de neuroleptice atunci cand sindromul este de origine medicamentoasa; acesta mai persista totusi inca mai multe saptamani dupa oprirea tratamentului neuroleptic. Sinonim : sindrom parkinsonian.

13. Paralizia cerebrala (CP) este o tulburare cronica de postura si de miscare provocata de leziunea sistemului nervos central. CP consta in miscari reflexe involuntare si contractii (spasme) musculare care pot afecta o regiune, jumatate de corp sau corpul in totalitate. O serie de afectiuni ca retardarea mintala, crizele convulsive sau disfunctii vizuale si auditive sunt frecvent asociate cu paralizia cerebrala. 14. Boala Charcot-Marie-Tooth afecteaza producerea proteinelor care compun teaca de mielina sau afecteaza structura sau functia axonului. Ea este considerata o neuropatie motorie si senzitiva ereditara.

Afectiunea este una dintre cele mai frecvente tulburari ereditare care afecteaza nervii periferici. Femeile si barbatii sunt afectati in egala masura. Pacientii cu boala Charcot-Marie-Tooth prezinta:

simptome motorii, precum slabiciune musculara, mers ciudat si degete de la picioare curbate simptome senzitive, precum durere sau amorteala

Simptomele afectiunii debuteaza, de regula, in cursul adolescentei, insa se pot instala in orice perioada a vietii. Boala Charcot-Marie-Tooth este o afectiune progresiva, ceea ce inseamna ca manifestarile se inrautatesc lent pe masura ce sunt afectati nervii motori si senzitivi. Lezarea nervilor poate cauza deformari ale membrelor, precum platfus, arcade plantare inalte si, mai rar, scolioza. Afectiunea poate de asemenea determina tulburari ale dexteritatii manuale ceea ce afecteaza efectuarea sarcinilor zilnice. In prezent boala Charcot-Marie-Tooth nu poate fi vindecata. Insa, exista o serie de tratamente care ajuta la reducerea simtomelor, si imbunatatirea mobilitatii si calitatii vietii. 15. Ce este Miastenia Gravis? Boala invizibila, miastenia gravis este o boala cronica neuromusculara care se manifesta prin oboseala severa la repetarea unei anumite miscari si slabiciunea muschilor voluntari ai corpului, insusi termenul de miastenia gravis se traduce prin slabiciune musculara severa. Ce inseamna boala neuro-musculara? Este vorba de un defect in transmiterea impulsului nervos de la nerv la fibra musculara, ceea ce face ca muschii sa-si piarda tonusul si forta pana la imposibilitatea de a efectua miscari. 16. Distrofia musculara reprezinta un grup de afectiuni ereditare ale aparatului locomotor in care fibrele musculare sunt foarte susceptibile la traumatisme. Astfel, muschii devin din ce in ce mai slabiti, pana cand in stadiile finale ale afectiunii, fibrele musculare sunt inlocuite cu tesut adipos si tesut conjunctiv. Unele tipuri de distrofie musculara afecteaza muschiul inimii, altele afecteaza musculatura neteda si organele interne. Nu exista la momentul actual un tratament care sa vindece distrofia musculara, dar terapiile actuale pot incetini progresia bolii in cele mai multe cazuri. Simptome Semnele si simptomele pot varia in functie de tipul specific de distrofie musculara; in general este vorba despre: Slabiciune musculara; Scaderea capacitatii de coordonare a miscarilor; Infirmitate progresiva, ca urmare a fixarii musculaturii in contractie si a scaderii mobilitatii articulare.

17. Excitabilitatea inimii (functia batmotropa): Reprezinta proprietatea celulelor miocardice de a raspunde la un stimul printrun potential de actiune propagat. Aceasta este proprietatea comuna a tuturor structurilor excitabile nervoase, musculare sau glandulare si nu numai a muschiului cardiac. Excitantul fiziologic al miocardului este stimulul generat in centrele de automatism, dar inima poate fi excitata si prin curent electric sau prin excitanti mecanici ( de exemplu cresterea presiunii in cavitatile inimii). Orice excitant natural sau artificial, trebuie sa aiba o anumita intensitate, numita valoare prag. Spre deosebire de muschii scheletici, inima nu este excitabila in timpul contractiei (sistola), ci numai in perioada de relaxare (diastola). Astfel este asigurata ritmicitatea fazelor de contractie si relaxare a inimii care nu intra niciodata in contractie tetanica, asa cum se intampla cu muschiul scheletic cand este excitat cu frecvente ridicate. Aceasta este legea inexcitabilitatii periodice a inimii. Inima nu raspunde prin contractie la stimuli care au valoare sub prag si da un raspuns maxim la orice stimul de valoare peste prag, indiferent de intensitatea stimulului; este legea tot sau nimic. Tulburari ale automatismului si excitabilitatii provoaca anomalii ale ritmului cardiac-aritmii. Astfel de aritmii sunt extrasistolele, tahicardia paroxistica si fibrilatia. Extrasistola este o bataie cardiaca prematura (contractie suplimentara), provocata de un stimul patologic din miocard, generat de abuzul de alcool, tutun sau in unele dereglari endocrine. Cand extrasistolele se succed neintrerupt cu regularitate si frecventa de 200 pe minut se produce tahicardia paroxistica. Daca activitatea contractila devine haotica si cu frecventa de 600 pe minut se produce fibrilatia; cand aceasta tulburare cuprinde ventriculele survine moartea.