Fibrilatia atriala

Inima este activata in mod normal de un stimul generat la nivelul atriului drept, intr-o
zona specializata, numita nodul sinusal, cu o frecventa ce variaza in repaus intre 50-100
batai/min.

Uneori acest ritm sinusal este inlocuit de fibrilatia atriala, un ritm cardiac generat tot la nivelul
atriilor, dar cu alta localizare decat cea fiziologica, fiind neregulat, haotic, adesea rapid
(tahicardic). In fibrilatia atriala, activitatea de contractie a atriilor practic lipseste. De aici si
complicatiile care pot aparea: scaderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la nivelul atriilor.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie sustinuta si afecteaza aproximativ 1-2% din
populatie, prevalenta sa crescand cu varsta, ajungand pana la ~10% din populatia de peste 80
ani.

Fiecare pacient (mai ales persoanele varstnice) care la evaluarea periodica de la medicul de
familie are pulsul neregulat trebuie sa faca un EKG de repaus pentru a evidentia o eventuala
fibrilatie atriala.

-paroxistica, de regula autolimitanta in 48 ore, dar poate persista pana la 7 zile

- persistenta, care dureaza peste 7 zile sau necesita interventie medicala pentru cardioversia la
ritmul sinusal normal
- persistenta pe termen lung si permanenta

Principalele simptome sunt: palpitatii, oboseala, dispnee (dificultate in

respiratie), dureri toracice, ameteli, etc.

Alteori primul simptom este aparitia unui accident vascular cerebral cu manifestari
diverse (uneori soldat cu dizabilitate severa sau chiar deces). Acesta este o complicatie majora a
fibrilatiei atriale, determinata de plecarea in circulatia cerebrala a unui cheag format in cavitatile
inimii. Unul din cinci accidente vasculare cerebrale este cauzat de fibrilatia atriala.

Alteori trombul atrial poate emboliza in circulatia membrelor sau a organelor abdominale,
determinand ischemie acuta (durere, imposibilitatea de a folosi membrul respectiv si riscul de
necroza).
Investigaţii imagistice şi de laborator in fibrilaţie atrială

- electrocardiograma de repaus (EKG), monitorizarea Holter EKG 24-48 ore, eventual

dispozitive de monitorizarea prelungita a ritmului pentru surprinderea fibrilatiei atriale

- ecocardiografie (transtoracica, uneori transesofagiana) pentru a identifica o modificare

structurala a inimii

- analize de sange generale (hemoleucograma, creatinina, glicemie, transaminaze, ionograma,

hormoni tiroidieni)

- investigatiile se completeaza in functie de contextul clinic.

Tratamentul pentru fibrilaţia atrială

1. Medicamente administrate pentru controlul frecventei cardiace, astfel incat in repaus ritmul
cardiac sa fie sub 100 batai/minut.

2. Anticoagulante pentru prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si embolizarii acestora.

Acestea pot fi: antivitaminice K, ce necesita ajustarea permanenta a dozelor prin monitorizarea
coagularii (INR) lunar, sau oricand exista semne de sangerare.

3. Antiagregante plachetate (acid acetilsalicilic, clopidogrel) se administreaza la pacientii cu risc

scazut de accident vascular cerebral sau la cei care nu pot suporta tratamentul anticoagulant oral,
insa au o eficienta mai redusa.

4.Tratamente antiaritmice pentru conversia si mentinerea ritmului sinusal.

5.Studiul electrofiziologic si ablatia urmaresc identificarea si eliminara centrilor de automatism

rapid, de la nivelul atriului stang si din jurul venelor pulmonare, responsabili de initierea
anumitor tipuri de fibrilatie atriale.