Tulburarile de excitabilitate ale cordului

Excitabilitatea inimii (functia batmotropa) reprezinta proprietatea celulelor miocardice de a

raspunde la un stimul printr-un potential de actiune propagat. Aceasta este proprietatea
comuna a tuturor structurilor excitabile nervoase, musculare sau glandulare si nu numai a
muschiului cardiac. Excitantul fiziologic al miocardului este stimulul generat in centrele de
automatism, dar inima poate fi excitata si prin curent electric sau prin excitanti mecanici ( de
exemplu cresterea presiunii in cavitatile inimii).

Orice excitant natural sau artificial, trebuie sa aiba o anumita intensitate, numita valoare prag.
Spre deosebire de muschii scheletici, inima nu este excitabila in timpul contractiei (sistola), ci
numai in perioada de relaxare (diastola). Astfel este asigurata ritmicitatea fazelor de contractie
si relaxare a inimii care nu intra niciodata in contractie tetanica, asa cum se intampla cu
muschiul scheletic cand este excitat cu frecvente ridicate. Aceasta este legea inexcitabilitatii
periodice a inimii.

Inima nu raspunde prin contractie la stimuli care au valoare sub prag si da un raspuns maxim
la orice stimul de valoare peste prag, indiferent de intensitatea stimulului; este legea “tot sau
nimic”. Tulburari ale automatismului si excitabilitatii provoaca anomalii ale ritmului cardiac-
aritmii.

ARITMIILE VENTRICULARE

Aritmiile ventriculare reprezinta tulburari in ritmul normal al inimii cu origine intr-unul dintre
ventriculi. Ele pot aparea:
• pe cord structural si functional normal;
• ca si complicatie a unor boli structurale cardiace.

1.Extrasistolele ventriculare reprezinta o bataie cardiaca ce apare precoce in ritmul normal

al inimii, cu origine in orice punct al ventriculilor.

Ele pot fi:

• Sporadice, izolate sau grupate cate 2 (cuplete ventriculare) sau 3 (triplete ventriculare);
• Repetitive:
- bigeminate (o bataie normala alterneaza cu o extrasistola);
- trigeminate (doua batai normale sunt urmate de o extrasistola);
- cvadrigeminate etc.;
- monomorfe (toate au aceeasi morfologie pe traseul EKG) sau polimorfe (cu aspect diferit pe
traseul EKG).

Extrasistolele ventriculare pot fi asimptomatice sau sa determine palpitatii

Tratamentul extrasistolelor ventriculare depinde de boala cardiaca structurala de baza, de

implicatiile prognostice pe care le au extrasistolele ventriculare in functie de numar,
morfologie, moment de aparitie in ciclul cardiac, etc. si de simptomatologia pe care o

1
determina.

Tratamentul consta in:

• Tratamentul bolii de baza;
• Administrare de antiaritmice (betablocante, Amiodarona, propafenona etc.);
• Ablatie prin curent de radiofrecventa a focarului ventricular responsabil de producerea
extrasistolelor.

2. Tahicardia ventriculara: orice succesiune de mai mult de 3 extrasistole ventriculare este

considerata o tahicardie ventriculara.

Aceasta poate fi:

• nesustinuta: cu durata sub 30 sec, fara a produce deteriorare hemodinamica (sincopa);
• sustinuta: cu durata peste 30 sec sau cu deteriorare hemodinamica;
• stabila: nu determina deteriorare hemodinamica; pacientul poate resimti palpitatii, ameteli,
dispnee, dar se mentine un flux sangvin suficient catre organele vitale si se pastreaza
constienta;
• instabila: pacientul isi pierde rapid constienta. Este echivalenta cu stopul cardiac; se indica
initierea masurilor de resuscitare cardiaca si chemarea ambulantei de urgenta.
• monomorfa: toate complexele QRS din cadrul tahicardiei au aceeasi morfologie;
• polimorfa: aspectul EKG al complexelor QRS din cadrul tahicardiei variaza constant; de
obicei este o forma de tahicardie ventriculara instabila hemodinamic.

Cauzele tahicardiilor ventriculare sunt multiple:

- cardiopatia ischemica: infarctul miocardic acut, infarctul miocardic vechi (cicatricea de
infarct), angina vasospastica, angina pectorala de efort, etc.
- cardiomiopatii: cardiomiopatie hipertrofica obstructiva/neobstructiva
- cardiomiopatia dilatativa
- malformatii cardiace congenitale;
- boli genetice: sindrom de QTlung, sindrom Brugada etc;
- displazia aritmogena de ventricul drept;
- idiopatice

Tratamentul optim il va stabili medicul dumneavoastra in functie de boala cardiaca de baza,

riscul estimat de moarte subita cardiaca si simptomatologia produsa.

Tratamentul se imparte in:

• Tratament de urgenta pentru oprire tahicardiei:
- Administrarea de antiaritmice intravenos (Amiodarona, lidocaina etc);
- Soc electric extern.
• Tratament pentru prevenirea recurentelor:
- Administrare de antiaritmice per os (betablocante, amiodarona etc.);
- Ablatie prin curent de radiofrecventa a focarului aritmic;
- Implant de defibrillator cardiac.

2
3. Fibrilatia ventriculara este o aritmie ventriculara cu frecventa foarte rapida (>200 b/min),
haotica, in timpul careia nu se pot asigura contractii ventriculare coordonate eficiente. ESTE
ECHIVALENTA CU STOPUL CARDIAC. DACA NU SE INCEP MASURILE DE
RESUSCITARE IMEDIAT DECESUL SURVINE IN 4-6 MIN.

Pacientul isi perde tonusul postural si constienta, nu exista puls periferic si nu se percep
zgomote cardiace; pot exista respiratii superficiale o scurta perioada de timp.

Tratamentul acut: se solicita ambulanta de urgenta. Pana la sosirea ambulantei se initiaza

resuscitarea cardiorespiratorie: se efectueaza compresii in jumatatea inferioara a sternului cu
podul ambelor palme suprapuse astfel incat sa deprime toracele cu 4-5 cm; ritmul
compresiilor va fi de aproximativ 100/min; compresiile vor alterna cu respiratiile gura-la gura
in ritm de 30 de compresii/2 respiratii.

Tratamentul pentru preventia recurentelor: singurul tratament eficient este implantul de

defibrilator cardiac.