ȘCOALĂ POSTICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII „ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT”

RĂDĂUȚI

CARDIOLOGIE
ȘI
NURSING ÎN CARDIOLOGIE

Curs AMG an II
 NOTIUNI DE ANATOMIE

Inima este un organ

situat în mediastin orientat cu
vârful la stânga în jos și înainte
și cu baza în sus la dreapta și
înapoi. Inima este formată din
3 tunici:

1.Endocardul (căptușește interiorul inimii)

2.Miocardul (mușchi cardiac); are în componență:
miocardul contractil care are grosime diferită în cei 2 ventriculi. În ventricolul stâng
este mai gros pentru că de aici se propulsează sânge în tot organismul iar în
ventricolul drept peretele este mai subțire pentru că sângele se propulsează către
plămâni.
tesut specific (excitoconductor)
3.Pericardul – tunica externă a inimii. Are 2 foi:
viscerală –acoperă miocardul
parietală –care vine în contact cu organele din vecinătate
Afecțiunile tunicii sunt:
1.miocardita (afectarea miocardului)
2.endocardita (afectarea endocardului)
3.pancardita (afectate simultan cele 2 tunici)
Vascularizația inimii este realizată de arterele coronare.
Inervația inimii se realizează prin firișoare venoase primite de la sistemul simpatic
și parasimpatic.
 CARDIOLOGIE ȘI NURSING ÎN CARDIOLOGIE
NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE

Revoluția cardiacă = trecerea sângelui din atrii și ventricule și apoi în arborele

vascular împreună cu fenomenele care însoțesc această deplasare de sânge. Revoluția cardiacă
durează 0,8 secunde și cuprinde:
1.contracția atriilor (sistola atrială 0,1 secunde)
2.contracția ventriculilor (sistola ventriculară 0,3 secunde)
3.relaxarea (repausul sau diastola generală dureaza 0,4 secunde) Inima este ca o pompa
aspiratoare respingatoare circulația fiind posibilă datorită mișcărilor ritmice;
Revoluția cardiacă începe cu
umplerea atriilor în timpul diastolei
atriale, sângele venos din venele care
pătrunzând în atriul drept iar sângele din
venele pulmonare în cel stâng;
Pătrunderea sângelui destinde pereții
relaxați ai atriilor până la o anumită
limită când începe contracția atrială
care evacuează sângele atrial în
ventriculi. Acumularea sângelui în
ventriculi duce la creșterea presiunii
intraventriculare și începerea

sistolelor ventriculare.

În timpul revoluției cardiace atriile și ventriculii prezintă sistole și diastole

succesive care se efectuează în același timp în cavitățile drepte și stângi. La individul normal
au loc 70+80 revoluții cardiace pe minut care reprezintă bătăile inimii. Contracțiile cardiace
depind de 2 mecanisme și anume:
1. m. intracardiac – este datorat țesutului specific. Proprietățile miocardului fiind :
automatismul – proprietatea de a crea singur stimuli excitatori
excitabilitatea – proprietatea de a conduce stimulii
contractilitatea – proprietatea de a răspunde la stimuli prin contracție
2. m. extracardiac – realizat de sistemul nervos simpatic și parasimpatic.
 Fiziologia vaselor
Arterele au rolul de a conduce sângele de la inimă spre periferie. Pereții
arterelor sunt mai groși decât pereții venelor și sunt formați dintr-o tunică internă (intimă) și o
tunică medie și una externă.

SEMNE ȘI SIMPTOME GENERALE ÎN CARDIOLOGIE

DISPNEEA = dificultatea de a respira caracterizată prin sete de aer și senzație de

sufocare. Dispneea apare în repaus în poziția culcat denumindu-se ortopnee și în
poziția de decubit numindu-se dispnee de decubit. Dispneea apare, de obicei, noaptea la
câteva ore de la culcare cu senzație de sufocare, tuse și neliniște. O formă specială de
dispnee este respirația K.Stiknes caracterizată prin alternanța de apnee și polipnee.
DUREREA = Durerea precordială care este unul din cele mai importante
simptome în afecțiunile cardiace. Durerea extracoriacă întâlnită în embolii pulmonare,
pneumotorax, pleurezie, nevralgie intercostală, herpes zoster, litiază biliară, leziuni ale
coloanei vertebrale, leziuni ale peretelui toracic. Alte tipuri de dureri:
-dureri radiculare provocate de compresiunea nervilor rahidieni,
-durerea din astenia neurocirculatorie care apare la persoanele nevrotice cu psihic
labil, în special la femei.
Durerile cardiace sunt dureri organice și se întâlnesc în anevrism aortic, pericardită,
cardiopatii ischemice coronariene, angină pectorală, infarctul miocardic. Durerea cardiacă
dureaza zile sau ore și uneori nu cedează nici la nitroglicerină.
 PALPITAȚIILE = sunt bătăi ale inimii resimțite de bolnav ca senzații neplăcute
supărătoare sub forma unor lovituri repetate în regiunea precordială. În mod normal
activitatea inimii nu este resimțită de om. Apariția unor cauze extracardiace poate provoca
palpitații (consum de alcool, cafea, tutun, anumite medicamente, surmenajul psihic și
fizic, anumite tulburări digestive (constipații) anemia, menopauza, hipertiroidismul).
La palpitații trebuie precizată natura lor (izolate sau în abcese) durata lor și ritmul.
CIANOZA = colorația violacee a tegumentelor și mucoaselor datorită creșterii
hemoglobinei în sângele capilar. Este remarcată la nivelul obrajilor, nasului, buzelor și
degetelor.
Simptome din partea altor aparate:
1.simptome respiratorii (tusea cardiacă, hemoptizia)
2.semne digestive (grețuri, vărsături, balonare epigastrică, dureri în epigastru și
hipocondru drept)
3.simptome nervoase (dureri de cap/cefalee, amețeli, tulburări vizuale și auditive, accidente
vasculare motorii ,paralizii sau pareze).
EXAMENUL CLINIC AL PACIENTULUI CARDIAC
Se utilizeaza 4 metode :
1.Inspecția generală – care permite să se evidențieze :
Poziția bolnavului
Culoarea tegumentelor și a mucoaselor
Dansul arterial (artere hiperpulsatile)
Turgescența venelor jugulare
Bombarea abdomenului
Remarcarea edemelor și a degetelor hipocratice
2.Palparea – permite să se aprecieze :
Șocul apexian care normal este situat in spatiul 5 intercostal stâng înlăuntrul liniei
medioclaviculare. Șocul apexian se percepe doar în decubit lateral stâng.
Freamătele –vibrații provocate de unele sulfuri valvulare și care prezintă senzație la
palpare asemănătoare cu cea percepută atunci când se palpează o pisică pe spate când toarce.
Palparea arterelor periferice (necesară pentru aprecierea elasticității și permeabilității
arteriale (temporală, radială, femurală, carotidă, pedioasă, tibială)
3.Percuția – face posibilă aprecierea mărimii și formei inimii
 4.Auscultația – se face cu urechea liberă sau cu stetoscopul, pacientul fiind
așezat în decubit dorsal, lateral stâng și poziția în picioare. La inima normală se percep 2
zgomote și anume :
Zgomotul 1 sau sistolic (surd și prelungit datorat închiderii valvelor atrioventriculare și
contractților miocardului)
Zgomotul 2 sau diastolic (mai scurt mai înalt datorat închiderii valvelor sigmoide
aortice și pulmonare).

EXPLORARI FUNCTIONALE
1.Masurarea pulsului - Pulsul este o expansiune ritmica sincronă cu bătăile
inimii și se percepe când se comprimă o arteră pe un polan rezistent.
Măsurarea pulsului cel mai frecvent se realizează pe artera radiala. Prin măsurare se
apreciază frecvența și ritmul, pulsul normal între 60-70 pulsații pe minut și ritmul poate
fi regulat sau neregulat. Pulsul bigeminat este caracterizat de 2 pulsații una puternică și una
slabă urmat de o pauză mai lungă (întâlnit în extrasistole). Amplitudinea și intensitatea:
Puls mic și rapid
Puls săltăreț și depresibil (lovește degetul cu forță și scade brusc) – pulsul Corrigan
2.Tensiunea arteriala – reprezintă forța cu care sângele circulant apasă asupra
pereților arteriali. Tensiunea arterială se împarte în:
Tensiune maximă (sistolică)(corespunde sistolei ventriculare)
Tensiunea minimă (diastolică) (corespunde sfârșitului diastolic)
3.Examen radiologic al inimii:
Radioscopie (proiectarea siluetei cardiovasculare pe un ecran fluorescent)
Radiografia (imagine obiectivă care permite comparația în timp)
Ecografia cardiacă
Ecografia dopler
Angiocardiografia este un examen care pune în evidență cavitățile inimii și
marele vase cu ajutorul unor substanțe radiopace introduse prin cateterism.