Sunteți pe pagina 1din 14

CARDIOLOGIE CURS1 Inima este un organ musculo-cavitar cu rol de pomp aspiro-respingtoare a sngelui.

. Este aezat n etajul inferior al mediastinului , are form conic, culoare brun-rocat, capacitate de 500-700cm3 i greutatea de aproximativ 300g. Prezint o configuraie extern, o structur i o configuraie intern. Configuraia extern relev : Trei fee (sternocostal, diafragmatic i pulmonar), O margine (dreapta), O baz i Un vrf orientat inferior i la stnga. Tot la exterior se afl anuri interventriculare , interatriale i atrioventriculare. ENDOCARDUL este stratul intern al inimii i se continu cu intima vaselor ce vin sau pleac de la inim, reprezint foia visceral a pericardului seros. MIOCARDUL conine doua tipuri de celule musculare : de tip adult (implicate n contracia inimii) i de tip embrionar. Miocardul adult are striaii asemntoare cu muchii scheletici Funcional acesta seamn cu muchiul neted prin activitatea sa ritmic i involuntar Miocardul adult atrial este subire i conine dou straturi, superficial i profund, comune celor dou atrii. Miocardul adult ventricular este mai gros i se compune din trei straturi, superficial, mijlociu i profund. Fibra muscular striat de tip cardiac(miocardul) prezint un nucleu mic, miofibrile multe, un reticul endotelial dezvoltat, mitocondrii i sarcoplasm abundente. Miocardul nu face datorie de oxigen (nu produce energie din glicogen). Miocardul atrial este complet separat de cel ventricular,singura legatur anatomic i funcional dintre ele fiind miocardul embrionar. PERICARDUL este un sac fibros ce nconjur inima i originea vaselor mari.Este format din dou straturi: superficial-pericardul fibros profund-pericardul seros, format din dou foie -visceral(captuete cordul i vasele mari) i - parietal(captuete faa profund a pericardului fibros). Aceste foie se continu una cu alta i circumscriu cavitatea pericardic Inima este formata din: 1. cavitati: atriul sting, atriul drept, ventriculul ventriculul drept; 2. valve: mitrala, aortica, tricuspida pulmonara sting,

3. vase care pleaca din inima: aorta, artera pulmonara; 4. vase care vin la inima: vena cava infeioara, vena cava superioara, venele pulmonare; CAVITATI atriul sting: in el se varsa cele patru vene pulmonare si este despartit de ventriculul sting prin valva mitrala; singele oxigenat care vine de la plamin, trece prin atriul sting si valva mitrala in ventriculul sting; ventriculul sting: este cea mai importanta structura din punct de vedere al functiei de pompa a inimii; miocardul sau muschiul inimii, este cel care prin forta sa de contractie expulzeaza singele din ventriculul in aorta , in timpul sistolei; ventriculul drept: are o structura mai trabeculata , comparativ cu cel sting si nu are acceaiasi forta de contractie; de la nivelul sau pleaca artera pulmonara; atriul drept: primeste singe neoxigenat din organism de la cele doua vene cave; acest singe , trece prin atriul drept si prin valva tricuspida in ventriculul drept si pe urma prin artera pulmonara ajunge la plamini unde va fi oxigenat; VALVE valva mitrala: face legatura intre atriu si ventriculul sting; este formata din valva anterioara si posterioara, cordaje tendinoase si muschii papilari care se insera la nivelul miocardului; valva pulmonara: este originea arterei pulmonare, care duce singele neoxigenat la inima; se bifurca in artera pulmonra stinga si dreapta, care se distrbuie celor doi plamini; valva tricuspida: face legatura intre atriul drept si ventriculul drept; este formata dintr-o foita septala, anterioara si posterioara; valva aortica: se afla la nivelul ventriculului sting si reprezinta originea principalului vas de singe al inimii, din care iau nastere toate celelalte vase importante din organism; este alcatuita din trei cuspe: dreapta, stinga, noncoronariana; PROPRIETATIILE MIOCARDULUI sunt : -Excitabilitatea(batmotropismul) -Ritmicitatea(automatismul,cronotropismul) -Conductibilitatea(dromotropismul) -Contractilitatea(inotropismul) -Tonicitatea. Excitabilitatea - este proprietatea miocardului de a rspunde specific printr-o contractie la un stimul adecvat(de intensitate mai mare sau egal cu pragul).

Ritmicitatea este proprietatea inimii de a autogenera impulsuri nervoase care produc potentiale de actiune autopropagate.Aceast proprietate se manifest i dac inima este scoas din organism sau dac sunt ntrerupte influenele nervoase i umorale extrinseci, n condiiile irigrii cu un lichid adecvat. Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a conduce excitaia n toata masa sa . Excitaia pleac de la nodulul sinoatrial i se propag sub forma unui front de unde radiare ce cuprind din aproape n aproape atriile. Ajuns la nivelul nodulului atrioventricular, impulsul ntrzie 0,04 secunde, timp necesar pentru realizarea sistolei atriale Contractilitatea - reprezint proprietarea miocardului de a se contracta sub aciunea unui stimul adecvat. Contracia miocardului se numete sistola iar relaxarea diastol Tonicitatea este starea miocardului de semicontracie din timpul diastolei ,ce persist i dup denervare sau scoaterea inimii din corp.

CARDIOLOGIE- CURS2

Semnele si simptomele prezente in afectiunile cardiovasculare Simptomele functionale Dispneea

Durerea Palpitatiile Cianoza Puls TA Tusea Hemoptizia Febra Raguseala

DISPNEEA Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de "lipsa de aer", iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare. Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu: edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru diagnosticul diferential. DUREREA Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la medic. Durerea este un semn de mare importanta in patologia cordului Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel: durerea din boala coronariana durerea din pericardita acuta durerea din bolile aortei durerea necaracteristica de origine cardiaca durerea vegetativa sau functionala In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi: ischemica durerea din angorul stabil / de efort durerea din IMA sindromul de angor instabil inflamatorie

Durerile cardiace pot fi Functionale Cele care nu au un substrat lezional organic Organice In care este vorba de o serie de afectiuni de tip cardiac Pericardite

Miocardite Durerea cardiaca este descrisa uneori ca o jena precordiala , dar cel mai adesea ca o ghiara , inspaiminta bolnavul Tipuri Precordialgii Intepaturi secundare minute, dispar spontan, pot iradia Angina pectorala Retrosternala, constrictiva, aparuta la efort, dureaza minute, iradiaza spre umar, mina, git, mandibula, cedeaza la repaus si nitroglicerina Angina Printzmetal Survine in repaus, noaptea, uneori orar precis Infarct miocardic Angina peste 15-30 minute, intensa, nu e calmata de niitrogligerina, anxietate, senzatie de moarte iminenta Durere pericardiaca Brusca, continua, ore, agravata de miscari, calmata in pozitie sezind spre inainte Durerile extracardiace Se intilnesc in multe afectiuni Nevralgii intercostale Zona Zoster Pneumotorax Leziuni ale coloanei vertebrale cervico-toracice Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate, de caracter penibil. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o componenta afectiva, de semnificatie de "rau". Palpitatiile fiziologice Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e inregistrata ca o schimbare in activitatea cordului. Palpitatiile patologice Sunt descrise de pacienti ca:batai puternice in piept rostogolire a inimii pauza in activitatea inimii "fluturare" palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

CIANOZA

Cianoza este o coloratie albastra cu nuanta cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina. Denumirea vine de la grecescul "cianos", care inseamna albastru ca otelul inchis. Culoarea tegumentelor poate varia de la albastru violaceu pana la aproape negru. Intensitatea si nuanta cianozei este conditionata de mai multi factori si anume grosimea pielii si mucoaselor, continutul in pigmenti ai pielii, numarul si calibrul capilarelor superficiale si a vaselor subcapilare. Cianoza centrala se datoreste deficitului de oxigenare a sangelui in plaman. Situatiile patologice care genereaza cianoza centrala: Afectiuni cardiace care produc o staza pulmonara exprimata (care se asociaza cu un aport insuficient de sange la plaman) asa cum se intampla in insuficienta cardiaca dreapta, stanga si globala, stenoza mitrala, pericardita constrictiva, stenoza arterei pulmonare. Afectiuni cardiace cu scurt circuit dreapta stanga in care peste 1/3 din sange trece direct din inima dreapta in inima stanga: atrezia tricuspidiana, tetralogia Fallot, defectul de sept interventricular, persistenta orificiului Botal. Toate afectiunile cardiace cu ,,amestec de sange" duce la aparitia cianozei. Cianoza congenitala din malformatiile cordului este cunoscuta sub denumirea de "boala albastra", ce apare din primele saptamani sau luni cu ocazia unei afectiuni bronho-pulmonare acute (bronhopneumonie, tuse convulsiva). Copiii cu boala albastra au extremitatile reci si o sensibilitate exagerata la frig (cryestezie). Cianoza periferica (vasculara) este provocata de desaturarea crescuta a oxigenului si poate fi generalizata (datorita unei stagnari venoase, ca in insuficienta cardiaca, colaps de diferite etiologii) sau localizata (tulburari de reglare a circulatiei periferice, obliterarea venoasa de orice natura, obliterarea arteriala asociata cu staza venoasa). Obliterarile arteriale - asociate cu staza venoasa evolueaza cu o cianoza discreta de nuanta cenusie. Acrocianoza evolueaza cu o cianoza functionala, simetrica, indolora, localizata, dependenta de prezenta unei distonii neuro-vegetative. Tulburarile de circulatie arteriala se manifesta printr-o cianoza foarte discreta si care este de nuanta livida. Cauza cianozei este fie ischemia, fie obliterarea acuta a vasului printr-un embolus. Tulburarile de circulatie venoasa se asociaza de o cianoza cu nuanta rosieviolacee. Obliterarile venoase. Compresiunea venei cave superioare la nivelul mediastinului (in caz de tumori, adenopatii, anevrism aortic, mediastinite) duce la aparitia unei cianoze limitate la nivelul extremitatii cefalice - "cianoza in pelerina".

In tromboza sau compresiunea venoasa tumorala, axilara, inghinala, poplitee, cianoza de intensitate variabila se asociaza frecvent cu edem al regiunii pe care uneori o mascheaza. In cianoza centrala pielea este calda. Tegumentele si limba sunt de coloratie albastra. In cianoza periferica pielea este rece, iar limba ramane rosie. PULSUL n medicin, pulsul este umflarea i dezumflarea regulat a unei artere ca efect al btilor inimii. Poate fi simit n orice loc care permite arterei s fie lipit de un os, cum ar fi la gt (artera carotid), la ncheietura minii (artera radial), n spatele genunchiului (artera popliteal), n partea interioar a cotului (artera brahial) i aproape de ncheietura gleznei (artera posterior tibial). Rata pulsului poate de asemenea fi msurat prin numrarea btilor inimii direct. Pulsul este btaia ritmic perceput la palparea (comprimarea pe un plan osos) unei artere superficiale i care este sincron cu sistola ventricular. El ia natere din conflictul dintre sngele existent n sistemul arterial i cel mpins n timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaz prin destinderea ritmic a arterei prin "unda pulsului". Frecvena normal a pulsului este de 6080 bti pe minut. Din punct de vedere clinic, pulsul poate fi determinat prin palpare a unei artere pe un plan osos, palpare care se face cu policele sau cu degetele 2 - 4. Examinarea pulsului se face simetric. Se urmaresc urmatoarele elemente: - frecventa - regularitatea - amplitudinea - viteza de ascensiune - forma undei pulsatile Frecventa normala a pulsului este aceiasi cu frecventa contractiei ventriculare: 60 - 1 00 batai pe minut. Tahicardia inseamna frecventa peste 1 00 iar bradicardie frecventa mai putin de 60 b/min. In mod normal pulsul este regulat. Prin palpare se pot observa aparitia unor batai neregulate care pot fi datorate mai multor afectiuni: - extrasistola - reprezinta o bataie care survine intamplator pe fondul unui ritm regulat - fibrilatia atriala: ritmul este complet neregulat, exista amplitudini diferite ale undei pulsului, poate exista deficit de puls, adica exista o diferenta intre ceea ce se observa la auscultatie si frecventa care se determina la nivelul arterial, deoarece nu toate contractiile ventriculare sunt eficiente hemodinamic. Fibrilatia reprezinta o activitate haotica la nivelul activitatii cardiace, cu depolarizare haotica, cu frecventa cuprinse intre 300 - 600 / minut.

Din punct de vedere al formei undei pulsului se observa mai multe modificari, intalnite in diferite afectiuni: - pulsul amplu - se intalneste in sindroamele hiperkinetice, care pot sa apara in febra, anemie, hipertiroidism sau anxietate - pulsul altus et celer, adica pulsul inalt si rapid, apare in afectiunile in care exista o rezistenta periferica scazuta, cum ar fi in insuficienta aortica - pulsul dicrot - sunt prezente doua unde, dintre care cea de-a doua este mai indepartata, se poate intalni in hipotensiune, care poate sa apara in diferite afectiuni, unele grave cum ar fi socul, de diferite etiologii, tamponada cardiaca, etc. - pulsul parvus et tardus in care viteza de ascensiune a undei pulsatiile este mai lenta, de asemenea amplitudinea este mai mica - se poate intalni in stenoza aortica - pulsul bisferiens - in care exista doua unde apropiate in sistola se intalneste in cardiomiopatia obstructiva si in insuficienta aortica severa - pulsul alternant - in care exista o bataie puternica urmata de o bataie slaba, la distante regulate, nu se cunoaste mecanismul fiziopatologic, se intalneste in insuficienta cardiaca in stadiul terminal Exista doua componente ale presiunii sanguine : presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se contracta (in sistola) - cu valori normale intre 100 si 130 mm coloana de mercur (Hg); presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se relaxeaza intre doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg. Masurarea corecta a tensiunii arteriale prin metoda clasica - aparate cu mercur - sau aparate electronice trebuie sa respecte cateva reguli : masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand bratul sa fie la nivelul inimii sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele nazale) la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arteriala (TA) se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea pozitiei Tusea e o manifestare frecventa la cardiaci. E corelata cu staza cardiaca sau cu complicatii pulmonare in boli cardiace (ex:IMA) sau cu bronsita de staza. Hemoptizia sau expectoratia sanguinolenta apare in multe afectiuni cardiace, prin mecanisme patogenice multiple. In fata unei hemoptizii se pun urmatoarele probleme diagnostice:stenoza mitrala embolia pulmonara insuficienta ventriculara stanga (IVS) care se manifesta prin edem pulmonar acut (EPA)

hipertensiunea arteriala sistemica anevrisme aortice fisurate sau rupte malformatii arteriovenoase

Orice stare febrila la un pacient cu suferinta cardiovasculara pune probleme foarte grave de diagnostic sau/si de evolutivitate. Situatiile in care febra poate sa apara la cardiaci: reumatism articular acut stari septicemice boli infectioase infarct pulmonar, pericardita acuta, tromboflebita, infarct miocardic endocardita bacteriana subacuta Raguseala poate apare in suferinte cardiovasculare, cu un caracter de voce voalata sau net ragusita sau chiar voce bitonala. Apare in compresiuni mediastinale asupra nervului recurent cum se intampla in stenoza mitrala (ca urmare a dilatarii atriului stang), mediastinita din mezaortita luetica, anevrismul crosei aortice.

CURS 3-Cardiologie SIMPTOME DIN PARTEA ALTOR APARATE 1.Aparatul respirator Tusea cardiaca In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca stanga se manifesta asa-numita tuse cardiaca. Hemoptizia Poate apare si in afectiuni cardiovasculare (stenoza mitrala, embolia pulmonara, malformatii vasculare pulmonare).

2.Aparatul

digestiv Greturi Varsaturi Balonare Ascita Hepatomegalie

3.Sistemul

nervos Cefalee Ameteli Tulburari vizuale si auditive Tulburari de echilibru

Accidente motorii trecatoare sau definitive Afazii este o tulburare a vorbirii care afecteaz exprimarea sau nelegerea limbajului vorbit sau scris n absena oricrei modificri senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator, rezultnd n urma unor leziuni dobndite ale creierului. Paralizii este un simptom neurologic constand in imposibilitatea de a executa o miscare. Hemipegii este o paralizie care afecteaza o jumatate (stanga sau dreapta) a corpului Examenul Clinic Culoarea tegumentelor si mucoaselor Pozitia bolnavului Anorexie tisulara Astenie Anxietate Tulburari de diureza Dansul arterial Turgescenta venelor jugulare Bombarea abdomenului Socul apexian Freamatele Zgomotele Sufluri Tulburari de ritm

Inspectia inspectia generala mai permite remarcarea edemelor in regiunile declive (membre inferioare, regiunea sacrata etc), a degetelor hipocratice (endocardita lenta). paloarea apare in endocardita lenta, cardita reumatica, insuficienta cardiaca cianoza, in insuficienta cardiaca globala, in unele boli cardiace congenitale

ortopneea indica o insuficienta cardiaca stanga, pozitia genu-pectorala, o pericardita cu lichid abundent; ortopneea indica o insuficienta cardiaca stanga, pozitia genu-pectorala, o pericardita cu lichid abundent;

Astenia slbiciune. Lipsa de energie si forta. Pierdere de putere. Astenie cuvnt nu este mult folosit n medicina de azi, dei aceasta este o parte important a miastenie, o pierdere a puterii musculare, la fel ca n miastenia gravis . Astenia este din limba greac asthenes, dintr-o-(fr) + sthenos (rezistena) Anxietatea este o stare afectiv caracterizat printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburrile de anxietate sunt foarte frecvente i afecteaz 14% din populaie. Acuzele pacienilor sunt de natur fizic, ei nefiind contieni c la baza problemelor aprute st anxietatea Diureza Diureza, adic cantitatea de urin format i eliminat n decurs de 24 de ore, are obinuit valori cuprinse ntre 1000-1500 ml si poate varia n limite foarte largi n funcie de aportul de lichide si pierderile lor pe cale renal sau extrarenal. Poliuria se definete clasic ca o diurez mai mare de 2000 ml/zi. Astzi exist tendina de a se ridica limita la 2500 ml sau chiar 3000 ml (avnd n vedere faptul c un numr mare de oameni consum multe lichide). Poliuria poate fi tranzitorie sau de durat (chiar permanent). Cea tranzitorie poate fi fiziologic (dup ingestie crescut de lichide), expunere la frig, stres emoional sau patologic (n faze de reluare a diurezei, dup tulburri de ritm cardiac, n convalescena bolilor infecioase etc). Ea poate fi de asemenea produs prin administrarea de diuretice la persoane care au reinut ap n corp sau dup rezolvarea unor obstrucii de ci urinare (diurez post-obstructiv). Oliguria se definete ca moderat (cu valori de 700-800 ml/zi) sau sever (cu valori n jur de 500 ml/zi) reprezentnd minimum necesar de ap pentru eliminarea substanelor cu excreie renal de ctre un rinichi capabil s concentreze la maximum urina. Ea poate fi fiziologic, in caz de ingestie sczut de lichide sau pierderi crescute prin transpiraie (la persoane care nu asocieaz scderea secundar a valorilor TA sau volumului circulant). Nicturia se definete ca eliminarea n cursul nopii a unei cantiti de urin mai mare dect 1/3 din diureza total.

Ea apare n stri patologice renale (IRC) sau extrarenale (insuficiena cardiac, ciroz hepatic). Ea apare deasemenea n caz de retenie de ap i sare precum i dup administrarea de diuretice. Dansul arterial Relativ frecvent este prezent la bolnavi cu HTA. (artere hiperpulsatile) indica o insuficienta aortica sau un hipertiroidism; Turgescenta venelor jugulare la nivelul regiunii cervicale este un semn de insuficienta cardiaca dreapta; prin ascita sau hepatomegalie de staza este un alt semn de insuficienta cardiaca dreapta

Edemele Edemele cardiace traduc retinerea de apa n tesuturi; de obicei apar la glezne, cnd sunt moderate, moi si cu pielea de culoare normala, n apasarea cu degetul lasa o urma care le pune n evidenta. Pot sa se ntinda pe abdomen, fata, ascita n cazurile severe (anasarca). Pot fi ntlnite n afectiuni renale, hepatice, hipoproteinemie, tromboflebite. normal, este localizat in spatiul al V-lea intercostal stang, putin inauntrul liniei medio-claviculare. Este limitat si punctiform. Uneori, socul sistolic apexian nu se percepe decat in decubit lateral stang sau chiar nu este palpabil, in stare patologica, prin marirea inimii, socul apexian se deplaseaza in jos si spre stanga (in hipertrofia ventriculara stanga) sau numai spre stanga (in hipertrofia ventriculara dreapta); Freamatele vibratii provocate de unele sufluri valvulare mai intense si mai aspre si care dau o senzatie tactila asemanatoare cu aceea perceputa aplicand palma pe spatele unei pisici care toarce Zgomotele La inima normala se percep doua zgomote: zgomotul I sau sistolic, surd si prelungit, datorat inchiderii valvelor atrio-ventriculare si contractiei miocardului. Se aude mai bine la varf;

zgomotul al II-lea sau diastolic, mai scurt si mai inalt, datorat inchiderii valvelor sigmoide aortice si pulmonare; se aude mai bine la baza. Primul zgomot este separat de al doilea prin pauza mica (sistola), iar al doilea este separat de primul zgomot al revolutiei cardiace urmatoare prin pauza mare sau diastola. in stare patologica pot aparea modificari de zgomote, zgomote supraadaugate (sufluri), tulburari de ritm. Suflurile Zgomotele supraadaugate sunt suflurile si zgomotele pericardice. Dupa cauzele care le determina, suflurile pot fi extracardiace" (anorganice), cand apar accidental la persoane fara leziuni cardiace si cardiace". Suflurile cardiace pot fi organice (leziune a aparatului valvular) sau functionale (dilatare a cavitatilor inimii sau a arterei aorte ori pulmonare). Ultimele apar frecvent in insuficienta cardiaca. Dupa timpul revolutiei cardiace in care apar, suflurile pot fi sistolice (insfuicienta mitrala, stenoza aortica) sau diastolice (stenoza mitrala, insuficienta aortic Aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele. Cauze: - cardiopatie ischemica - leziuni valvulare - hipertiroidie - insuficienta respiratorie - dezechilibre hidroelectrolitice - consum de alcool sau tutun TULBURARILE DE RITM Aritmii atriale Aritmiile atriale au originea la nivelul atriilor: extrasistolele atriale impulsuri ectopice - tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min regulata) - fibrilatia atriala si flutterul atrial (tulburari de ritm neregulate). Extrasistole atriale. Hipertensiunea arteriala provoaca o destindere a atriilor si contractia lor prematura (extrasistola atriala). Extrasistola supraventriculara mai poate fi provocata si de slabirea muschiului cardiac.

Tahicardia paroxistica atriala - in timpul tahicardiei, inima se contracta brusc si bate foarte repede, pana la 140-220 de batai pe minut. Aceste episoade pot dura cateva secunde sau cateva ore. Ele se opresc la fel de brusc cum au aparut. Tahicardiile paroxistice pot aparea din tinerete si pot dura toata viata. Dupa criza pacientul se simte obosit dar acest tip de aritmie este foarte rar periculos. Necesita totusi consultarea medicului deoarece poate diminua calitatea vietii.

Fibrilatia atriala si flutterul atrial constituie o problema mai serioasa ce va necesita examene medicale si tratament, cauza fiind o furtuna electrica" la nivelul atriilor. Contractia coordonata a atriilor nu mai are loc. Inima pierde in jur de 20% din capacitate. Ventriculul poate compensa pentru moment aceasta pierdere dar pe termen lung epuizarea sa poate duce la insuficienta cardiaca. Starile resimtite provin din iregularitatea pulsului datorata faptului ca ventriculele nu mai sunt antrenate de catre nodul sinusal, pulsul avand valori uneori foarte ridicate 140 de batai pe minut si chiar mai mult, uneori foarte mici 50 de batai pe minut provocand stari de ameteala. O complicatie a fibrilatiei atriale este dilatarea atriilor. Sangele ce stagneaza in acestea se poate coagula. Trecerea unei astfel de mase de sange coagulat in circulatie poate cauza embolia. Fibrilatia atriala poate aparea si dupa o stare de febra. Cand aceasta aritmie este consecinta unei boli de inima tratamentul se va adresa acestei boli. Fibrilatia poate de asemenea sa apara in cadrul unei boli de tiroida sau in urma consumului exagerat de alcool. Aritmii ventriculare - extrasistola ventriculara - este datorata unei zone iritative din ventricul, care nu se mai sincronizeaza cu ansamblul cardiac; cauze ale acestui tip de aritmie pot fi: emotia, un dezechilibru in retinerea sarurilor minerale (consumul exagerat de laxative), febra sau o infectie; in aceste cazuri aritmia este considerata benigna dar aparitia acesteia impreuna cu o boala de inima pot revela o problema care sa necesite tratament - tahicardia paroxistica ventriculara - in general reprezinta manifestarea unei disfunctii majore a muschiului cardiac; poate aparea la orice varsta dar in general este urmarea unui infarct al miocardului; se produce o desincronizare intre bataile ventriculelor si contractia atriala, consecinta fiind diminuarea debitului cardiac; este necesara spitalizarea din cauza slabirii inimii - fibrilatia si flutterul ventricular.