Aparatul cardiovascular (sistemul circulator) este un aparat care permite circulația sângelui și

limfei în corp pentru a transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon. Acest sistem este constituit din
inimă, vasele de sânge (arterele, venele și capilarele) și sistemul limfatic, ce sunt răspândite într-o
rețea deasă prin tot corpul.
Inima, în greutate de 250 – 300 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar
baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Dimensiunea corespunde

1
aproximativ cu cea a pumnului, persoanei respective. Inima este singurul organ muscular care se
contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte.
Este împărțită prin intermediul septurilor interatrial și interventricular în patru camere : două atrii și
două ventricule.
Din punctele de vedere: anatomic, fiziologic şi patologic se deosebesc o inimă (cord) stângă şi o
inimă dreaptă.
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin orificiul atrioventricular stâng,
prevăzut cu două valve. Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin
orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu trei valve.
Există o mare circulaţie sau circulaţie sistemică şi o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară.
Circulaţia mare incepe in ventriculul stâng, prin artera aortă care transporta sângele cu O2 şi
substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO2 este
preluat de cele două vene cave care îl duc in atriul drept. Atriul drept primeşte sângele venos din
întreg organismul prin venele cave şi îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele
pulmonare, ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul stâng şi de aici - prin artera aortă -
este distribuit în toate ţesuturile şi organele. Inima este alcătuită din trei tunici: endocardul,
miocardul şi pericardul.
Circulaţia mică (pulmonară) începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare care
transportă spre plămân sânge cu CO2.
Trunchiul pulmonar se împarte in cele două artere pulmonare, care duc sângele cu CO2 spre
reţeaua capilară din jurul alveolelor, unde îl cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele
cu O2 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene
pulmonare sfârşesc în atriul stâng.
Arterele reprezintă cele mai mari vase de sânge. Au rolul de a transporta sânge oxigenat de la
inimă înspre țesuturi și organe. Pe desene sunt reprezentate cu culoarea roșie.
Venele sunt responsabile cu transportarea sângelui dezoxigenat din țesuturi, organe înapoi la inimă.
Capilarele sanguine sunt formaţiuni tubulare cu dimensiuni foarte mici, cu un diametru de
aproximativ 4-14 um şi cu o lungime mai mica de 1 mm. Din cauza mărimii lor ele pot ajunge
oriunde în corp. Cea mai deasă rețea de capilare se găsește pe alveolele pulmonare.
Schimburile de gaze și alte substanțe se efectuează prin difuziune și filtrare.
Irigația inimii este asigurată de arterele coronare stângă și dreaptă ( care pornesc din aortă) , din
care se desprind ramuri de tip terminal, fiecare deservind un anumit teritoriu.
Sistemul limfatic este cea de a treia componentă a sistemului circulator, este alcătuit din:
- capilare și vase limfatice ce colectează limfa de la diferite organe şi ţesuturi (drenează
țesutul interstițial)
- organe limfoide şi noduli (ganglioni) limfatici ce sunt localizaţi pe traiectul vaselor colectoare
şi au drept scop filtrarea limfei şi ȋmbogăţirea ei cu limfocite.

2
 A. SEMNE ȘI SIMPTOME ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI CARDIOVASCULAR

Simptomele din bolile cardiace pot fi specifice cordului sau pot fi nespecifice. De aceea este
foarte importantă anamneza care poate da informaţii despre natura lor exactă.

Palpitațiile sunt bataile inimii pe care bolnavii le simt si îi incomodeaza.

Palpitatiile pot sa apara si la indivizi normali dupa eforturi fizice mari, emotii, consum de cafea,
alcool, tutun, mese abundente.
Factorii responsabili de aparitia palpitatiilor sunt cresterea fortei de contractie a inimii, cresterea
frecventei si perturbarea ritmului cardiac, excitabilitate crescuta a sistemului nervos.
Palpitatiile inseamna acele batai neregulate ale inimii. De regula, sunt mai puternice decat in mod
obisnuit. Palpitatiile pot aparea in orice moment, indiferent daca persoana care le resimte se
odihneste, sau desfasoara o activitate.
In cazul palpitatiilor, pacientul resimte: batai de inima prea rapide; batai de inima sub forma unei
fluturari; senzatie de bataie de inima lipsa .
Aceste palpitatii se pot resimti la nivelul pieptului, sau la nivelul gatului.
Palpitatia nu este patognomonica unui anume grup de tulburari; intr-adevar, de multe ori ea nu
semnifica o tulburare fizica primara, ci mai degraba o tulburare psihologica.
Cauzele palpitatiilor
Palpitatiile pot aparea din senin si pot disparea la fel de brusc. Pot avea legatura cu anumite
activitati, evenimente, emotii.
Palpitatiile pot fi o consecinta a cauzelor care nu au legatura cu inima cum ar fi:
 anxietate (atacuri de panica);
 stres;
 consum de cofeina sau droguri ilegale;
 modificari hormonale in timpul menstruatiei sau inainte de menopauza.
 administrarea unor medicamente: pentru dieta, inhalatoare pentru astm, pentru prevenirea
aritmiei, sau pentru a trata o tipoida hiperactiva
 hipertiroidism: glanda tiroida produce o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni.
 deshidratare, etc.
SAU pot fi cauzate de afecțiuni precum:
 fibrilatie atriala (inima bate neregulat si mai repede decit in mod normal),
 flutter atrial (batai rapide si neregulate),
 tahicardie supraventriculara (ritm cardiac anormal de rapid),
 tahicardie ventriculara (bataile inimii sunt mai rapide)
 prolapsul valvei mitrale.
 cardiomiopatie hipertrofica (peretii inimii sunt ingrosati).

3
  boli cardiace congenitale: malformatii congenitale care afecteaza functionarea normala a
inimii.
În cazul palpitatiilor cauzate de o afectiune cardiaca, posibilele complicatii care pot aparea sunt:
 lesin ( daca inima bate prea repede, tensiunea arteriala poate scadea, ceea ce face ca
pacientul sa lesine )
 risc cardiac ( palpitatiile pot fi cauzate de probleme ale inimii care pot pune viata in pericol,
cand inima nu mai bate eficient )
 formarea de cheaguri de sange ( sangele se poate aduna si poate forma cheaguri ; daca un
asemenea cheag ajunge sa blocheze o artera cerebrala, se poate ajunge la accident
vascular cerebral)
 insuficienta cardiaca: anumite aritmii pot reduce capacitatea de pompare a inimii

.
Dispneea reprezinta totalitatea modificarilor de frecventa, intensitate si ritm a respiratiei. Ea nu este
un semn caracteristic pentru boala cardiaca dar reprezinta unul din simptomele majore ale
insuficientei cardiace mai ales stangi, reprezentand primul simptom care tradeaza reducerea
rezervei miocardului.
Dispneea cardiacă este de tip inspirator si este insotita de polipnee. Aparitia ei la un pacient
semnifica instalarea insuficientei cardiace stangi., staza in venele pulmonare cu cresterea presiunii
in capilarele pulmonare. Prin scaderea compliantei pulmonare apar  tulburari ventilatorii prin
scaderea capacitatii vitale. In dispneea paroxistica prin acumularea de lichid in interstitiul pulmonar
apar si fenomene de stenozare a bronsiolelor terminale ducand la instalarea wheezingului denumit
astm cardiac. Daca presiunea din capilarele pulmonare creste mai mult, se instaleaza edemul
pulmonar acut manifestat prin dispnee cu sputa aerata sanguinolenta datorita transudatiei hematiilor
in alveole.
Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice
1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienta cardiaca. Initial apare la eforturi mari, apoi la
eforturi mai mici, cedand sau ameliorandu-se la intreruperea efortului; poate apare la efort si la
persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de efort este mai evidenta seara, fiind denumita dispnee
vesperala. Examenul clinic remarca tahipnee si reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii.
2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de insuficienta cardiaca stanga,
debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe doua,
trei perne, prezentand polipnee inspiratorie.
3. Dispneea paroxistică nocturnă reprezintă o forma acuta de insuficienta cardiaca stanga, care
poate sa apara in infarct miocardic acut, stenoza mitrala, stenoza aortica, hipertensiunea arteriala,
aritmii paroxistice (tahicardie ventriculara, fibrilo-flutter atrial). Acest tip de dispnee este mai
frecventa noaptea, dar poate apărea si ziua si poate fi declansata de eforturi fizice, regim
hipersodat,etc. Se manifesta sub doua forme:
- Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent nocturna, insotita de anxietate
4
marcata. Pacientul prezinta tuse, expectoratie, transpiratii care se amelioreaza prin pozitia
ortopneica. Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm determina instalarea unui tablou clinic
asemanator astmului bronsic cu wheezing, greu de deosebit de astmul bronsic.
- Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica determinat de aparitia unui
transudat hematic care inunda alveolele si caile respiratorii determinand aparitia unor secretii nazale
si orale de tip serosanguinolent, aerate. Edemul pulmonar acut necesita tratament de urgenta
bolnevul putand deceda prin asfixie datorita invadarii pulmonare cu aceste secretii.
4. Dispneea Cheyne-Stokes
Poate aparea uneori la bolnavii cu insuficienta ventriculara stanga prin lipsa apneei, constand din
alternante de tahipnee cu bradipnee. Apare frecvent nocturn, bolnavul trezindu-se in perioada de
apnee ceea ce determina insomnie. Daca dispneea apare in timpul zilei, ea determina intreruperea
vorbirii, pacientul putand chiar sa-si piarda cunostinta.

Durerea toracică precordială poate să fie determinată de suferințe ale inimii (origine cardiacă),
afecţiuni cardiovasculare (aortite, pericardite, miocardite) sau cauzele pot să fie extracardiace
( afecţiuni parietale, mediastinale sau pulmonare).
Durerea precordială de origine coronariană se declanşează în momentul în care se produce un
dezechilibru între necesarul şi aportul insuficient de oxigen (hipoxia) determinând ischemia
miocardului.
Cauza ischemiei este în peste 90% din cazuri ateroscleroza ( cu obstrucția lumenului coronarian),
spasmul coronarian, coronarite reumatismale sau infecţioase, anemii severe, insuficienţa sau
stenoza aortică, etc. Ca urmare a obstruării coronarei apare un teritoriu miocardic neirigat ceea
ce duce la necroza lui, adică la infarctul miocardic.
Durerea de natură ischemică poartă numele de angină pectorală și poate fi :
- de efort (dată de coronare stenozate)
- spontană (dată de stenozări mai accentuate cu aport insuficient de oxigen chiar şi în
repaos)
- variabilă, prin spasm coronarian, al cărui prototip este angina nocturnă Prinzmetal
- instabilă, când stenozarea este peste 85%, la limita stenozei.
Când obstrucţia este completă, prin tromb sau hemoragie subintimală, se realizează infarctul
miocardic.
Angina pectorală are următoarele caractere:
- tipic are localizare retrosternală pe care pacientul o precizează cu toată mâna, de tip
constrictiv. Uneori apar şi localizări atipice: în hemitoracele drept, în regiunea epigastrică în
infarctul postero-inferior, în mâna stângă, în regiunea interscapulovertebrală.
- tipic iradierea este în umărul şi membrul superior stâng pe marginea cubitală până la
ultimele două degete. Alteori, durerea iradiază în mandibulă şi la nivelul gâtului. Atipice sunt
durerile în ambii umeri sau în regiunea posterioară a toracelui. Sunt descrise şi durerile amputate,
5
în care lipseşte durerea precordială şi apar dureri la nivelul zonelor de iradiere, adică numai la
nivelul degetelor de la mâna stângă sau numai în mandibulă.
- caracterul ei este de obicei de constricţie, ca şi o gheară precordială sau uneori se
resimte ca o apăsare sau arsură.
- intensitatea durerii depinde de gradul de percepţie al pacientului al durerii ea variind de la
intensitate mare până la atroce.
- durata durerii este de la câteva secunde până la 15 minute sau chiar, 30 minute în angina
instabilă.
- frecvenţa este destul de rară în angina stabilă şi frecventă în angina instabilă
- condiţii de apariţie: la efort, în angina de efort; nocturnă sau în repaos, în angina
spontană; după mese copioase, stress intens, fumat excesiv, expunere la frig, etc.
- condiţii de dispariţie a durerii: angina de efort se reduce sau dispare în repaos; în
angina stabilă se reduce după administrarea de nitroglicerină sublingual; în angina instabilă, nu
dispare decât la doze mari de nitroglicerină sau chiar nu se reduce.
- semne de acompaniament: transpiraţii, anxietate marcată (senzaţia morţii iminente),
dispnee inspiratorie, etc.
Durerea în infarctul miocardic este localizată frecvent precordial, de intensitate atroce (şocogenă)
durează peste o oră (ore sau zile), apare după stress, eforturi mari, nocturn; nu dispare la
nitroglicerină ci doar la opiacee. Este însoţită de paloare, transpiraţii, agitaţie psihomotorie (dată
de senzaţia morţii iminente) , anxietate extremă, tulburări de ritm, greţuri şi vărsături (mai ales în
infarctul inferior), stare de colaps cardiogen. Uneori, la pacienţii diabetici, durerea din infarct
poate fi atenuată sau poate lipsi; în infarctul localizat postero-inferior, simptomele pot fi
predominent digestive.
Durerea din pericardite apare insidios, este ca o arsură, presiune surdă, iradiază spre gât,
umeri sau fosele supraclaviculare. Este însoţită de frecătură pericardică şi cedează la aplecarea
toracelui anterior.

Durerea precordială de natură extracardiacă poate să apară în afecțiuni ale cutiei toracice, în
celulite, afecţiuni reumatismale ale coloanei vertebrale cu iradieri precordiale: nevralgii
intercostale, plexite cervicobrahiale, artrite condrocostale şi condrosternale, afecțiuni ale
plămânului cu afectarea pleurei, afecțiuni ale esofagului ( disfagie, eructaţii, arsuri retrosternale),
ulcerul, pancreatita și hepatocolecistopatiile pot da dureri cu iradiere precordială.

Edemul cardiac se produce prin creşterea presiunii hidrostatice în vasele sanguine, prin stază
venoasă, prin creşterea permeabilităţii capilare şi prin scăderea filtratului glomerular, datorită
reducerii debitului cardiac. Toate aceste mecanisme au ca rezultat retenţia de apă şi sodiu în
circulaţie şi acumularea lichidului în spaţiile interstiţiale.

6
Edemele cardiace apar la început în zonele declive ale corpului (maleolar, pretibial, zona
posterioară a coapselor, regiunea sacrată, în caz de decubit dorsal) fiind influențate de poziţia
pe care o preferă bolnavul. Edemul cardiac este redus sau absent dimineaţa, modificându-se în
timpul zilei fiind mai accentuat seara.
În timp edemul devine permanent cu modificări în cursul zilei şi în funcţie de poziţia bolnavului.
Iniţial, edemul cardiac este moale, simetric, cu tegumente reci, moderat dureros şi lasă
godeu (adâncitură) la presiunea digitală iar pe măsura cronicizării, tegumentele devin cianotice
iar edemul este mai dur.

Cianoza este colorația albastră-vineție a tegumentelor și mucoaselor care se evidențiază în zonele

cu circulație capilară intensă.
Cauze cardiace: insuficiență cardiacă, infarct miocardic, HTA, cardiomiopatii, tulburări de ritm și de
conducere.

Alte manifestări clinice

 Simptome pulmonare – tuse, datorată stazei pulmonare (când apare hipertensiunea
venoasă pulmonară); în edemul pulmonar apare sputa spumoasă, rozată.
 Simptome digestive – datorită stazei venoase din viscerele abdominale din
insuficienţa ventriculară dreaptă apar: inapetenţă, greaţă, meteorism, constipaţie, dureri în loja
hepatică.
 .Simptome urinare – scăderea debitului cardiac duce şi la scăderea secreţiei de
urină (oligurie) şi rar, la oprirea totală (anurie). Diureza este importantă în cadrul insuficienţei
cardiace în ceea ce priveşte răspunsul la tratament, fiind corelată cu retenţia de apă.
 .Simptome cerebrale – Emboliile inimii stângi din stenoza mitrală, fibrilaţia atrială,
cardiomiopatiile dilatative pot duce la ameţeli, cefalee şi până la accidente vasculare cerebrale.
Unul din cele mai importante semne este sincopa determinată de scăderea fluxului sanguin
cerebral, secundar scăderii debitului cardiac.
Sincopa cardiacă poate fi deteminată de doua tipuri de cauze cardiace: aritmiile si anomaliile
structurale. Sincopa cardiacă apare in special la vârstnici. Cauze mai frecvente la vârstnici sunt:
antecedentele unui infarct de miocard si aritmiile.
În general, orice prim episod sincopal care apare dupa 35 de ani, trebuie sa ridice suspiciunea de
sincopa cardiaca și trebuie investigat. Sincopa cardiaca are de obicei un debut mai brusc
comparativ cu cea reflexa. Apare frecvent in timpul exercitiului fizic.
Sincopa cardiaca are importanta mare deoarece ea este un factor de risc pentru moartea subită,
mai ales in stenoza aortică, cardiomiopatia hipertrofică sau tahicardiile ventriculare.

7
8