Analizatorul vizual

Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol

important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului
corpului.

Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului

inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in
diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea
tonusului cortical, atentiei.

Ochiul este alcatuit din :

GLOBULUI OCULAR
ORGANELE ANEXE

organele de miscare
organele de protectie
Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de
sase: muschiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept
extern, muschiul oblic mare si oblic mic.
Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si
aparat lacrimal, conjunctiva

Structura Globului Ocular

Globul ocular este format din:

trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie si interna)

sistemul optic format din patru medii transparente cuprinse in interiorul

acestuia: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros.

Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima

este o membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa
posterioara o regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic,
numita lama ciuruita, iar in partea anterioara se continua cu corneea - o
membrana epitelial-conjunctiva transparenta, avasculara, bogat inervata

Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul

ciliar si iris.

Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase

sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special pentru retina si
contribuie la formarea camerei obscure.

Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele

ciliare.

Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea

anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un orificiu circular - pupila.
Rolul irisului se manifesta prin:

- dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de

fotografiat);

- impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si

- prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.

Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea

captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere
topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana.

Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata

galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului, unde se
formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune
circulara asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor
fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare,
acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei.

Retina optica are o structura complexa, formata din zece straturi de celule,
dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu
conuri si cu bastonase, denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a
segmentului lor extern.

Celulele cu conuri, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de

vederea in lumina puternica; ele au un prag de sensibilitate mai performant
in perceptia culorilor si a formelor.

Conurile contin un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre

care iodopsina este cel mai important; el se descompune sub influenta
luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se
intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene (macula lutea).

Celulele cu bastonase, aproximativ 125-130 milioane sunt mai

numeroase la periferie ,mai putine in pata galbena si lipsesc
din fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima).Pigmentul

2
 fotosensibil al acestora este rodopsina. Celulele cu bastonase
asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.

Sistemul optic
Al globului ocular prezinta patru medii refringente:
Corneea
Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este
cel mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre
conjunctive elastice, drept pentru care se poate deforma usor si
permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare.
Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care
umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de
fata posterioara a corneei, de iris si cristalin.
Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa
tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele
globului ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la
exterior membrana hialoida, iar la interior umoarea sticloasa
ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR :
organele de miscare
organele de protectie
Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de
sase: muschiul drept superior, drept inferior, drept intern, drept
extern, muschiul oblic mare si oblic mic.
Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene, pleoape si
aparat lacrimal, conjunctiva

Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii
corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale.

Segmentul periferic. Retina .Receptorii vizuali

Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica )

Neuronul I se află la nivelul neuronilor bipolari din retină,
iar al II-lea neuron este situat tot în retină, dar mai profund, fiind reprezentat
de neuronii multipolari. Axonii neuronilor multipolari, proveniţi din câmpul
intern al retinei (câmpul nazal), se încrucişează, formând chiasma optică,
după care ajung în tractul optic opus. Axonii proveniţi din câmpul extern al
retinei (câmpul temporal) nu se încrucişează şi trec în tractul optic de aceeaşi

3
parte. Nervul optic conţine fibre de la un singur glob ocular, în timp ce
tractul optic conţine fibre de la ambii ochi.
Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat extern), unde
majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsă cu cel de-al III-lea neuron, al
cărui axon se propagă spre scoarţa cerebrală.
Potenţialul receptor determină apariţia în neuronii multipolari a unor
potenţiale de acţiune de tip „tot sau nimic”. Axonii acestor neuroni se
termină în corpii geniculaţi laterali (externi) ai metatalamusului, de unde
informaţia vizuală este transmisă spre scoarţa cerebrală.
Prelucrarea stimulilor începe încă de la nivelul retinei.
Un neuron multipolar (ganglionar) formează, împreună cu neuroni bipolari şi
celulele fotoreceptoare, de la care pornesc semnalele luminoase, o unitate
funcţională retiniană.

Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde

informatiile sunt transformate in senzatii specifice dupa procese de
analiza si sinteza.

4
5
6