Sunteți pe pagina 1din 4

Analizatorul vizual

Vederea furnizeaza mai mult de 90% din informatiile provenite din mediul inconjurator, de aceea are o importanta fiziologica consderabila, atat in diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor, dar si in orientarea in spatiu, mentinerea echilibrului si a tonusului cortical (atentia). Analizatorul vizual alcatuit din: Retina la acest nivel se gasesc receptorii sensibili pentru radiatiile luminoase (celulele cu conuri si celulele cu bastonase) Calea optica Zonele de proiectie corticala la acest nivel se face analiza si sinteza informatiilor

Globul ocular forma aproximativ sferica, situat in orbita, pe globul ocular se insera muschii extrinseci (striati) format din 3 tunici concentrice: 1. Tunica externa fibroasa, formata din doua portiuni inegale: Corneea plasata in partea anterioara, in dreptul irisului, transparenta, nu prezinta vase de sange, in schimb are multe terminatii nervoase Sclerotica reprezinta 5/6 din tunica externa, este opaca, perforata posterior de fibrele nervului optic 2. Tunica medie vasculara, prezinta trei segmente (dinspre posterior spre anterior): Coroida Corpul ciliar (muschiul ciliar, ce are rol in procesele de acomodare, intervenind asupra cristalinului prin ligamentul suspensor, si procesele ciliare, ce secreta umoarea apoasa) Irisul (diafragma in fata anterioara a cristalinului, in mijloc prezinta un orificiu numit pupila, astfel este reglata cantitatea de lumina ce soseste la retina; pigmentul din iris este cel care da culoarea ochilor) 3. Tunica interna reprezentata de retina (membrana fotosensibila, responsabila de receptia si transformarea stimulilor luminosi in impuls nervos Retina vizuala prezinta in dreptul axului vizual pata galbena (macula luteea), ce contine mai multe conuri decat bastonase. In centrul maculei luteea se afla foveea centralis, o regiune ce contine exclusiv conuri. Pata oarba situata medial si inferior de pata galbena, nu contine elemente fotosensibile si reprezinta locul de iesire a nervului optic din globul ocular si de intrare a arterelor globului ocular.

Retina prezinta 10 straturi (dinspre coroida spre interiorul globului ocular): Epiteliu pigmentar Stratul conurilor si bastonaselor (segmentele externe ale celulelor vizuale cu conuri si bastonase) Membrana limitanta externa Stratul granular extern, ce contine corpul celulelor vizuale Stratul plexiform extern, ce reprezinta sinapsa dintre celulele vizuale si celulele bipolare Stratul granular intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase bipolare si celulele multipolare Stratul celulelor multipolare Stratul fibrelor nervului optic Membrana limitanta interna Celulele cu bastonase sunt celule nervoase modificate, in numar de circa 125 de milioane, mai numeroase spre periferia retinei optice, foarte putine in macula luteea, lipsesc in foveea centralis. Bastonasele sunt adaptate pentru vederea nocturna, la lumina slaba. Manifesta fenomenul de convergenta mai multe celule cu bastonase fac sinapsa cu o celula bipolara si mai multe celule bipolare fac sinapsa cu o celula multipolara (careia ii vor corespunde 90-180 de celule cu bastonas) Celulele cu conuri sunt celule nervoase modificate, in numar de 6-7 milioane, mai numeroase in macula luteea si exclusive in foveea centralis. Sunt adaptate pentru vederea diurna, colorata, la lumina intense. In foveea centralis, celulele cu conuri nu manifesta convergenta. Mediile refringente au rolul de a refracta razele de lumina: 1. Corneea transparenta 2. Umoarea apoasa lichid incolor , secretat de procesele ciliare, situate in compartimentul dintre iris si cornee. Drenarea defectuoasa a umorii apoase conduce la cresterea presiunii intraoculare normale, determinand glaucomul. 3. Cristalinul o lentila biconvexa, transparenta, alcatuita din proteine, localizata intre iris si corpul vitros. Nu contine vase de sange, limfatice sau nervi, este hranit prin difuzie de la vasele proceselor ciliare. 4. Corpul vitros fluid transparent, de consistenta gelatinoasa, situat posterior de cristalin. Mediile transparente ale ochiului au indici de refractie foarte apropiati. Razele de lumina patrund prin corneea transparenta in interiorul globului ocular, unde sunt refractate conform legilor refractiei, de catre mediile refringente ale globului ocular, formandu-se pe retina imaginea obiectului privit. Deoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va obtine o imagine reala, rasturnata si mai mica.

Anexele ochiului Anexe de miscare muschii extrinseci ai globului ocular (striati), inervati de perechile de nervi cranieni III, IV si VI Anexe de protectie sprancene, pleoape, conjunctiva, aparatul lacrimal. Calea optica reprezinta segmental intermediar al analizatorului vizual. Receptorii caii optice sunt celulele fotosensibile cu conuri si bastonase. Primul neuron se afla la nivelul celulelor bipolare, iar al doilea neuron se afla la nivelul celulelor multipolare, din retina. Axonii neuronilor multipolari proveniti din campul intern al retinei (campul nazal) se incruciseaza, formand chiasma optica, dupa care ajung in tractul optic opus. Axonii proveniti din campul extern al retinei (campul temporal) nu se incruciseaza si trec in tractul optic de aceeasi parte. Nervul optic contine fibre de la un singur glob ocular, in timp ce tractul optic contine fibre de la ambii ochi. Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat extern), unde majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsa cu cel de-al III-lea neuron, al carui axon se propaga spre scoarta cerebrala, si se termina in lobul occipital, in jurul scizurii calcarine, unde se afla aria vizuala care reprezinta segmental cortical al analizatorului. Alte fibre ale tractului optic merg spre nuclei pretectali situati anterior de lama cvadrigemina. De la acest nivel, unele fibre merg sper nucleul autonom al nervului III, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor ajunge in muschiul sfincter al pupilei (mioza), altele coboara in cornul lateral al maduvei C8-T2, de unde pornesc fibre simpatico care vor ajunge la dilatatorul pupilei (midriaza). Fiziologia vederii Aparatul dioptric ocular este format din cornee (cu o putere de refractie de aproximativ 40 de dioptrii) si cristalin (cu o putere de refractie de aproximativ 20 de dioptrii). Simplificand, aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat o singura lentila convergenta , cu o putere totala de aproximativ 59 de dioptrii si cu centrul optic la 17mm in fata retinei. Razele paralele ce vin de la infinit (o distanta mai mare de 6m) se vor focalize la 17mm in spatele centrului optic, dand pe retina o imagine reala si rasturnata. Cea mai mare parte a puterii de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei anterioare a corneei. Cristalinul este important, deoarece raza lui de curbura poate fi mult crescuta, realizand procesul de acomodare (variatia puterii de refractie a cristalinului in raport cu distanta la care privim un obiect). Cristalinul este comprimat in acomodarea la distanta, ce permite ochiului emetrop sa vada clar obiecte situate la o distanta mai mare de 6m. Cristalinul se bombeaza in acomodarea de aproape, cand privim obiecte situate la o distanta mai mica de 6m. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efort comodativ maximal, se numeste punctum proxim (25cm la tineri), iar punctual cel mai apropiat de ochi la care vedem clar fara efort de acomodare se numeste punctum remotum (6m la tineri). Odata cu varsta, cristalinul isi pierde capacitatea de acomodare (presbiopie). In functie de distanta la care se afla retina fata de centrul optic, exista trei tipuri de ochi:

Ochiul emetrop retina se afla 17mm in spatele centrului optic, iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clara, fara acomodare. Ochiul hipermetrop care are retina situata la mai putin de 17mm de centrul optic; imaginea se formeaza in spatele retinei, iar hipermetropia se corecteaza cu lentile convergente Ochiul miop (hipometrop) cu retina situata la distante mai mari de 17mm; imaginea se formeaza in fata retinei, iar miopia se corecteaza cu lentile divergente

Astigmatismul este un viciu de refractive datorat existentei mai multor raze de curbura ale suprafetei corneei. Se corecteaza cu lentile cilindrice.

Mecanismul fotoreceptor Procesul fotoreceptiei este identic la cele doua tipuri de celule fotoreceptoare (conuri si bastonase). Pigmentul vizual (rodopsina la bastonase si 3 tipuri de iodopsine la conuri) absoarbe energia radiatiei luminoase si se descompune in retinen si opsina. Deoarece pigmentul face parte din structura membrane conurilor si bastonaselor, descompunerea sa determina modificari ale conductantelor ionice, urmate de aparitia unui potential de receptor, care daca depaseste valoarea prag, determina aparitia impulsului nervos, ce se propaga spre centrii vizuali (v. calea optica). Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare. Bastonasele sunt mult mai sensibile decat conurile. Pentru a excita o celula cu bastonas este suficienta energia unei singure cuante de lumina.