Metabolismul

Bioenergetica
Ciclul Krebs
OBIECTIVE
 Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice.
Etapa amfibolică a metabolismului, rolul ei.
 Metodele de studiere a metabolismului.
 Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă.
Energia liberă standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi
exergonice.
 Compuşii macroergici: structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului.
 Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o caracterizează.
Reglarea metabolismului celular.
 Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic: complexul polienzimatic,
cofactorii, reacţia stoichiometrică, etapele, rolul biologic şi reglarea.
 Ciclului acizilor tricarboxilici (Ciclul Krebs). Reacţiile parţiale,
stoichiometria ciclului Krebs, esenţa biologică, reglarea.
 Reacţiile anaplerotice.

 METABOLISMUL

 sistem coordonat de
transformări a substanţelor şi
energiei sub acţiunea
sistemelor multienzimatice.
Deosebim:
 Metabolismul extern – include procesele
necesare pentru: asimilarea substanţelor
nutritive, transportul metaboliţilor
intermediari între celulele diferitor organe şi
ţesuturi şi eliminarea produselor finale din
organism.
 Metabolismul intermediar – totalitatea
reacţiilor chimice ce decurg intracelular (şi
asigură viabilitatea, creşterea şi
reproducerea celulei).
Funcţiile metabolismului:

1. aprovizionarea celulelor cu energie

chimică (ce se formează la scindarea
substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în
precursori necesari pentru sinteza
macromoleculelor
3. asamblarea acestor precursori în P, AN;
L; polizaharide;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor
cu destinaţie specială (h, mediatori,
cofactori);
Fazele metabolismului

 Evidenţiem 2 faze:
1. Catabolismul – faza de degradare a
macromoleculelor în micromolecule.
 este însoţit de eliberarea energiei
ATP(procese exergonice)
 2. Anabolismul – faza de sinteză a
macromoleculelor din micromolecule,
 necesită utilizarea energiei ATP
(procese endergonice)
Etapele catabolismului:
 I etapă - decurge în TGI (fără eliminare
de E). Macromolecule alimentare se
scindează în monomerii săi.
 II etapă – monomerii se transformă într-
un precursor comun – Acetil-CoA (are
loc generare de energie – 20%).
 III etapă – amfibolică - ciclul Krebs; LR
si fosforilarea oxidativă –(FO)  H2O+
CO2
are loc generare de energie (80%)
Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide AG+glicerol

Piruvat

II
Acetil -CoA

c. Krebs L.R CO2

III
NH3 FO H2O
ADP + Pi ATP
Etapele metabolismului
 Deosebirile căilor catabolice
de anabolice

 considerentul energetic;
 succesiunea reacţiilor este
reglată separat;
 diferă după localizarea în
celulă.
 CĂILE METABOLICE
-
reprezintă succesiunea reacţiilor
enzimatice în care substratul se
transformî ân produs
 S ==>A ==> B ==> C ==> P
DEOSEBIM CĂI METABOLICE:

A. a) centrale (comune pentru

degradarea şi sinteza principalelor
macromolecule)
b) specifice (caracteristice doar pentru
substanţe individuale (amine
biogene).
B. a) liniare (glicoliza)
b) ciclice (ciclul Krebs)
DEOSEBIM CĂI
METABOLICE
C. a) anabolice
b) catabolice
c) amfibolice
D. a) aerobe
b) anaerobe
 Metode de studiu a
metabolismului
 Pe organismele intacte – aport – eliminare –
Utilizarea izotopilor radioactivi stabili a permis
urmărirea drumului parcurs de un compus până
la produşii finali.
 Studiul experimental prin perfuzarea unor organe
(ficatul – ureogeneză, glicogenogeneză).
 Studiul secţiunilor tisulare.
 La nivel celular.
 La nivelul organitelor celulare (lizozomi, MC,
ribosomi).
Bioenergetica
 - ştiinţa ce studiază sursele,
transformările şi utilizarea energiei.
 În lumea vie sistemul termodinamic
poate fi reprezentat de un organism
întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
 Organismele vii pot fi considerate sisteme
termodinamice, pentru care sunt valabile
legile termodinamicii:

 I. Principiul conservării – energia

reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din nimic, dar
se transformă dintr-o formă în altă.
Ex.: E chimică se transformă în E termică, electrică,
mecanică.

 II Principiul evoluţiei – toate procesele

asociate cu transfer de energie se desfăşoară de la
sine numai într-o direcţie şi numai pînă la o anumită
limită - ce corespunde entropiei maximale.
SISTEME TERMODINAMICE

 Sistemele biologice sunt sisteme

termodinamice deschise - schimb de
energie şi materie cu mediul
înconjurător
 ENERGIA LIBERĂ

 Fiecare sistem termodinamic are o

energie internă ( H), care este
constituită din energie liberă ( G) şi
energie legată (TS)
  H= G + TS
 Energie liberă reprezintă acea parte
din energia (totală) internă a
sistemului, capabilă să efectuieze un
lucru în condiţii constante de T şi
presiune -  G  kcal/mol
 Noţiuni de energie liberă, entalpie,
entropie

 Dacă  H= G + TS 
G = H - TS.

Unde:
H – entalpia – energia internă (indică potențialul
termodinamic)
 TS - energia legată - nu poate fi utilizată pentru
efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia
entropiei (gradul de dezordine al sistemului).
 Creşterea entropiei împedică revenirea la
starea iniţială, de aceea reacţiile însoţite de
creşterea entropiei - sunt ireversibile.
Noţiune de energie liberă standard
 este partea de energie totală a sistemului,
convertită în lucru în condiţii standard (ΔGo )

 
 T=298K,
 C% iniţiala – 1,0 mol/L,
 pH = 7,
Energia liberă ∆G - indică sensul
desfășurării unei reacții
 G pozitivă  0  când produşii conţin
mai multă energie decât reactanţii
(substanţele iniţiale)  endergonice (nu
pot efectua un lucru spontan, necesită
energie din exterior). AB  GB  GA
 G negativă  0  produşii conţin mai
puţină energie decât substanţele iniţiale 
exergonice (fără folosirea energiei) –
stînga la dreapta  pot efectua un lucru.
 G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
 Reacţiile exergonice
 G negativă  0  produşii conţin mai puţină
energie decât substanţele iniţiale  exergonice
 fără folosirea energiei – stînga la dreapta  pot
efectua un lucru.

Reactants
Amount
of
energy
Free energy

release
d
Energy (∆G <0)
Products

Progress of the reaction

(a) Exergonic reaction: energy released

Reacţii endergonice
 G pozitivă  0  când produşii conţin mai multă
energie decât reactanţii (substanţele iniţiale)
 nu pot efectua un lucru spontan, necesită energie
din exterior.
 AB  GB  GA
Products

Amount of
Free energy

energy
released
Energy (∆G>0)
Reactants

Progress of the reaction

(b) Endergonic reaction: energy required

Energy released Energy supplied

Product

Energy
must be
supplied.

Reactant Reactant Energy is

released.

Product
Endergonic Exergonic

Copyright © The McGraw-Hill Companies, Inc. Permission required for reproduction or display.
Reacţii endergonice
 Pentru desfăşurarea reacţiilor endergonice,
organismul utilizează mecanismul reacţiilor cuplate:

ATP + H2O  ADP + Pi

DGo' = -31 kJ/mol
Pi + glucoză  glucoza-6-P + H2O
DGo' = +14 kJ/mol
Reacţia cuplată:
ATP + glucoza  ADP + glucoza-6-P
DGo' = -17 kJ/mol
G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.

∆G < 0 ∆G = 0

(a) A closed hydroelectric system. Water flowing downhill turns a turbine

that drives a generator providing electricity to a light bulb, but only until
the system reaches equilibrium.
MEMORĂM:
 Reacţiile catabolice  exergonice
 Anabolice  endergonice
 Legătura (conexiunea) între ele
este ATP.
 Compuşii macroergici: structura
chimică şi rolul lor.

Compușii macroergici – substanțe chimice ce

conțin legături chimice la hidroliza cărora se
eliberează ≥ 5 kcal/mol sau mai mult

Legăturile se numesc macroergice (fosfat şi

tioesterice)
și se notează ~
Rolul compușilor macroergici: mesageri
energetici: transportă energia de la procesele
catabolice spre cele anabolice
Legăturile macroergice –
forma de stocare a energiei
 Tipurile de substanţe
din punct de vedere
energetic:

I. Microergice – la hidroliza lor se

eliberează mai puţin de 5 kcal
II. Macroergice – la hidroliza lor se
eliberează cca 5 kcal
III. Supermacroergice - la hidroliza lor
se eliberează peste 7,3 kcal
Substanţe macroergice
 Compuşii superamacroergici kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat -14,8
2. carbomoilfosfat -12,3
3. 1,3 – difosfoglicerat -11,8
4. creatinfosfat -10,3
5. ATP  ADP +H3PO4 -7,3
6. ATP  AMP + PP -7,3
7. PP  2Pi -7,6
8. acetil~CoA -7,5
 Compuşii microergici
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
 ATP- transportor
universal al
energiei
 În forma sa activă
este un complex
cu ionii de Mg sau
Mn
 ATP – 2 legături
macroergice
(valoare negativă
ridicată a ΔG0),
Particularităţile structurale ale
ATP ca donor de energie
 1. la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping
mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
2. Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc 2
resturi acide)

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
3. Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP
este de 6 ori mai mare – hidroliza este
spre formarea ADP+Pi)
ATP
 Serveşte ca sursă de energie în:
1.Lucrul mecanic: mişcare, contracţie
2.Biosinteza moleculelor biologice
3.Transport: transportul prin membrană
4.În transmiterea informaţiei genetice
5.Energie electrică – pentru propagarea
influxului nervos
În reacţiile biochimice ATP:

 Donor de grupări fosfat, pentru enzimele

din clasa kinazelor
 Donor de pirofosfat (activarea tiaminei)
 Donor de AMP (activarea AG sau a AA)
 Donor de adenozină (sinteza S-
adenozil metioninei)
 Ciclul ATP
 În condiţii standard hidroliza ATP are loc pe 2 căi:

ATP

ADP
H3PO4 AMP PP

2H3PO4
-7,3
kcal/mol
-15,3 kcal/mol
SCINDAREA ATP-ului

ATP + H2O → ADP + Pi;

ΔGo = - 7,3 kcal (- 31kJ/mol)

II. ATP + H2O → AMP + PPi;

PPi + H2O → 2Pi;
ΔGo = - 7,3 + (-8,0) = - 15,3 kcal
 Ciclul ATP
catabolism, -∆G

АДP + АТP
Н3РО4

anabolism, +∆G
Regenerarea ATP
 Sinteza ATP din ADP şi Pi – este
posibilă pe 2 căi:
 1. FO (utilizarea LR MC)
 2. fosforilare la nivel de substrat –
reacţiile în care energia necesară
pentru sinteza legăturii macroergice
fosfat e furnizată de un substrat
supermacroergic.
Fosforilare la nivel de
substrat
Fosforilare la nivel de substrat
Fosforilare la nivel de substrat
REGLAREA METABOLISMULUI

 Se realizează la diferite nivele:

1. la nivelul proprietăţilor specifice
enzimelor (cantitatea de E şi S, prezenţa
Co, pH, t);
2. la nivelul E reglatoare alosterice;
 Caracteristica stării energetice a
celulei

3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea

energetică a celulei.
Indicatorul ei este sarcina energetică

- SE = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95

PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500
Atkinson – Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP).
REGLAREA METABOLISMULUI

 căile metabolice, responsabile de

sinteza ATP (căile catabolice) sunt
inhibate de Se înaltă – deci sunt inhibate
de ATP, NADH2 şi activate de AMP, ADP
 dar căile de utilizare ale ATP (căile
anabolice) sunt stimulate de ATP,
NADH2 şi inhibate de AMP, ADP
REGLAREA METABOLISMULUI

4. reglare prin modificarea covalentă a E (fosforilare-

defosforilare), modulată de H (adrenalina, glucagon sau
insulina)
5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea c% E la
nivel de transcripţie a genelor corespunzătoare sub
acţiunea hormonilor steroizi.
6. Reglarea dependentă de hormonii care accelerează
activitatea E (adaptare imediată) sau de viteza sintezei
enzimelor (adaptare de lungă durată)
Exemple: adrenalina şi steroizii
7. Influienţa medicamentelor de diferită origine
Decarboxilarea oxidativă a
piruvatului
 DOP la eucariote e
localizat în
mitocondrii; la
procariote – citozol.
 Are loc sub
acţiunea complexului
multienzimatic – PDH,
alcătuit din 3 enzime
și 5 coenzime:
 COMPLEXUL PDH:
 E1-PDH
 E2- dihidrolipoiltransacetilază
 E3 – dihidrolipoildehidrogenaza
 Co1- TPP (vitaminei B1)
 Co2 – acidul lipoic
 Co3- FAD (vitamina B2)
 Co4 – HS-CoA
 Co5- NAD (vitamina PP)
 Complexul PDH
1. E1 – PDH
Co1-TPP
 Complexul PDH
2. E2 –
dihidrolipoiltrans-
acetilază
Co 2- AL
 Complexul PDH
3. E3 – dihidrolipoilDH
Co3 – FAD
 dihydrolipoyl dehydrogenase
(= E3) has coenzymes FAD

S--
S--
TPP FAD
 
E1 E2 E3
 Complexul PDH
 Co 4 – HSCo A
 Co 5 – NAD+
 K – kinaza specifică
 F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi
Mg2+
 X – proteina ligand (în E3)
1. Atacul nucleofil – hidroxietil
TPP
 O O
H3C
CH2 CH2 O P O P O

CH2
+
N O O
N S
C
H acidic H+
H3C N NH2
thiamine pyrophosphate (TPP)

 -CH= a nucleului tiazolic al TPP are un caracter

acid.
 Astfel hidrogenul disociază sub formă de proton
H+,dar C rămâne sub formă de carbanion şi
exercită un atac nucleofil asupra C2 din piruvat
formând un compus de adiţie piruvat-TPP
 Sarcina + a atomului de N din nucleul
tiazolic este compensată de sarcina
negativă din piruvat.
Are loc decarboxilarea şi
formarea de hidroxietil -TPP
2. gruparea hidroxiettilică se oxidează
cu gr disulfidică- trece în sulfhidrilică se
formează acetillipoamidă
3. Obţinerea lui Acetil Co A
4. Refacerea AL în forma
oxidată
5. Transferul H2 pe NAD
 REACȚIA SUMARĂ A DOP
CO2
CH3-CO-COOH CH3-CO-SCoA
PIRUVAT ACETIL - CoA

NAD+ NADH+H+
HS-CoA
Ciclul
lanțul Krebs
respirator
Reglarea complexului PDH
1. Alosterică:
 Acetil Co A – E2;
 NADH – E3
Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi
HSCoA
Inhibiţia alosterică este amplificată de AG
macromoleculari
Reglarea complexului PDH

2. Reglare nucleotidică, prin sarcina

energetică:
inhibat de ATP
activat de AMP
Reglarea complexului PDH
3. Reglare covalentă:
complexul PDH este inhibat prin
fosforilare (kinaza PDH),
activat prin defosforilare (fosfataza PDH).
 Fosforilarea se amplifică la raportul înalt
ATP/ADP; acetil CoA/HSCoA;
NADH/NAD; defosforilarea – la
concentraţii mari de piruvat şi Ca
 Pi E1-OH ATP
(activă)
Fosfotaza kinaza
activator = activator =
Ca2+;Mg2+
insulina acetil-CoA
indirect NADH,
I- piruvat, ADP

H2O E1-OP ADP

(inactivă)
 Reglarea complexului PDH

ACTIVATORII INHIBITORII
complexului PDH PDH
NAD+ Acetil-СоА
АMP NADH
Piruvatul АТP, GTP
Са2+ AG
 APLICAŢII BIOMEDICALE
 Deficitul uneia din subunităţile PDH se
manifestă prin:
 Reducerea ciclului Krebs - apare un deficit
energetic
 Acumulare de acid lactic - acidoză lactică
 Alanina şi AA ramificaţi sunt crescuţi în
plasmă (blocat catabolismul lor)
 Scăderea marcată a oxigenării tisulare
(hipoxie) – intervin în cursul insuficienţei
cardiorespiratorii acute, a stărilor de şoc
Acidoza lactică congenitală

 Deficitul E1 cu transmitere dominantă X-

lincată
 Defecte de dezvoltare la nivel cerebral şi
nervos
 Spasticitate musculară
 Moarte prematură
Ciclul Krebs
 În 1937 Hans
Krebs a propus
ciclul acidului citric
 Se mai numeşte
ciclul citric sau
ciclul acizilor
tricarboxilici.
 1937&1953

Hans Krebs (1900-1981)
Ciclul Krebs
 Constă dintr-o secvenţă de 8 reacţii
ce se desfăţoară în ciclu
 realizează degradarea lui Acetil Co
A pînă la 2 mol de CO2
 şi produce energie stocată în GTP,
NADH+H, FADH2
 Localizarea – matricea mitocondrială, cu
excepţia succinat dehidrogenazei – fixată
de suprafaţa internă a membranei interne
mitocondriale
 Caracter aerob
 Rolul:

1. Donor de protoni şi electroni pentru

LR
2. Integrativă (reprezintă un punct de
convergenţă al catabolismului tuturor
substanţelor nutritive: glucoza, acizi
graşi, aminoacizi, alcool )
3. Amfibolică
4. Energetică
Substraturile ciclului Krebs
 Acetil-CoA
 oxalacetatul
Provenienţa acetil-CoA

1.Catabolismul glucidelor
2.Catabolismul lipidelor
3.Catabolismul aminoacizilor
4.Catabolismul alcoolului
5.Catabolismul corpilor cetonici
 Sursele de acetil CoA

Glicogen Trigliceride Proteine

Glicogenolizã Lipolizã Proteolizã

Glucozã Acizi grasi liberi Aminoacizi

Glicolizã
Piruvat -oxidare
Dezaminare si
Oxidare oxidare

ACETIL CoA
 Provenienţa oxalacetatului

 Transaminarea acidului aspartic sub acţiunea

ASAT
 Carboxilarea piruvatului sub acţiunea piruvat
–carboxilazei
 REACŢIILE
CICLULUI KREBS
1. Condensarea lui Acetil CoA
cu OA
 Soarta citratului

Sursã de echivalenti CITRAT Sursã de carbon pentru

reducãtori citosolici procesele biosintetice
pentru biosinteze citosolice (acizi grasi,steroli)
reductive

Reglator al altor
etape metabolice
(-) fosfofructokinaza
(+)acetil CoA carboxilaza

Ciclul Krebs
generare de energie
2. Izomerizaea citratului în
izocitrat (prezenţa ionilor de fier)
3. DH şi decarboxilarea
izocitratului (Mg2+ sau Mn2+).
IDH NAD dependentă- localizată în MC
IDH NADP dependentă- atît în MC cât şi în citozol
4. Decarboxilarea oxidativă a
alfa cetoglutaratului
 Soarta succinil CoA
Propionil CoA

Metilmalonil CoA -cetoglutarat

Metabolismul acizilor grasi
atipici si a -cetoacizilor Ciclul Krebs
ramificati
SUCCINIL CoA
Ciclul Krebs Biosinteza porfirinei
Acetoacetat
Utilizarea corpilor -aminolevulinat
cetonici
Succinat Acetoacetil CoA
5. Fosforilare la nivel de
substrat
 GTP poate fi transformat în ATP
conform reacţiei:
 GTP + ADP → GDP + ATP.
 Reacţia este reversibilă.
6. DH succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. DH malatului
 Ciclul Krebs
REACŢIA GLOBALĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O

→

2 CO2 + 3 NADH + 3H+ + FADH2 + GTP + + HS-CoA

Bilanţul energetic al ciclului
Krebs

 Prin fiecare parcurgere a ciclului Krebs

are loc degradarea unui mol de acetil-CoA
şi eliberarea a doi moli de CO2.
 Substanţele macroergice formate sunt:
 Un GTP
 3 NADH + H+ care în urma LR mitocondrial
dau naştere la 9 moli de ATP
 1 FADH2 care generează 2 moli de ATP în
urma parcurgerii LR mitocondrial.
Oxidarea completă a unui
mol de acetil-CoA
formează
12 moli de ATP.
 Din punct de vedere al
randamentului energetic, ciclul Krebs
este foarte eficient deoarece aproximativ
90% din energia chimică a acetil-CoA
(228 kcal/mol) se regăseşte sub formă
de GTP şi a coenzimelor reduse (care
pot elibera 206 kcal/mol).
Diacilarea
4. 2. Trecerea
Oxidarea SuccinilCoA
alfa Citratului cula
cetoglutaratului
6.Dehidrogenarea
3. Oxidarea
Izocitrat
formare
la de
succinil CoA Succinat Ciclul acizilor tricarboxilici
şi la Alfa-
Izocitratului
sub actiunea
1
 Condensarea
complexului
cetoglutarat
GTP, polienzimatic
.la
ca rezultat E-IzocitratDH,
ce al
contine Alfa
Fe care
şi
Succinatului
EAconitază-
cetoglutaratDH
are caCoA
Acetil coenzimă
fosforilării
glutation
E-
cu SDH FAD
Fumarat
asemănător
lacunivel
redus.
complexul
OA NAD,
Piruvat DH
(Krebs)
de necesită
Mg2+,
E-Citratconstă
sintetaza din 8 subunităti
 substrat
dependentă-
Enzima
compus
cu există
din
formare de
(380000D)- 5 sub
coenzime
este 2 forme
activatăşi 3 de: COOH
izoenzimatice:
enzime.
Citrat.
ADP- Procesula.se
inhibată de: înNADH+H+ATP
MC CoA
Acetyl I
 desfăşoară
b. Citoplasmă în cinci etape.
CH3-C=O
I
CH2
I
SCoA CS OH-C-COOH COOH
COOH I
NADH OAA I
I
CH2
Cit CH2
CH2 I
I
NAD+
COOH
MDH I
COOH H-C-COOH
I
C=O AC I
I CH- OH
CH2
Mal COOH I
I
HC-OH
3NADH+H+ => LR ICit COOH
I COOH
COOH FR NAD+
COOH FADH2 => LR I
ICDH
CH2
I
COOH I
CH
II
Fum I COOH CH2 NADH
CH2 I I
-KG
CH
CH2 CH=O
I FADH2 SDH
I
I
CH2 I
COOH
I CH2 COOH
FAD+ Suc COOH I
NAD+
7. Hidratarea Fumaratului la Malat
SCoAS
C=O KGDH
I
SCoA
8. Oxidarea Malatului la OA E- MDH NADH
GTP
GDP
SCoA
 Reglarea ciclului Krebs
 Citrat sintaza
 IzocitratDH
 Alfa cetoglutaratDH
Citrat sintaza

 Inhibată - succinil CoA; AG;

NADH; citrat, ATP
 Activată: OA, Acetil CoA
IzocitratDH:

Este o enzimă alosterică

Activată: ADP, Mg, Mn, Ca
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
Alfa cetoglutaratDH

Inhibată: succinil CoA; NADH2;

ATP
Activată – de Са2+
REGLAREA Ciclului Krebs

- NADH, ATP, succinyl

CoA, citrate
Rolul:

1.Donor de protoni şi electroni pentru LR

2.Integrativă
3.Amfibolică
4.energetică
Caracterul amfibolic al
ciclului Krebs

 Reacţiile care utilizează ca substrat

intermediari ai ciclului Krebs sunt numite
reacţii cataplerotice.
 Aceste reacţii servesc nu numai la sinteza
unor produşi importanţi ci şi la evitarea
acumulării în mitocondrie a unor intermediari
peste anumite limite.
citratul
 acumularea intramitocondrială a
citratului duce la transportul său în
citosol.
 În perioadele post-prandiale, în ficat,
excesul de citrat este convertit în acetil-
CoA, care serveşte ca precursor pentru
sinteza acizilor graşi.
α-cetoglutaratul
 α-cetoglutaratul este un precursor al
biosintezei aminoacizilor neesenţiali.
 În ţesutul nervos α-cetoglutaratul este
transformat în glutamat şi GABA (neuro-
mediatori).
succinil-CoA
 succinil-CoA intervine ca
precursor în sinteza hemului
malatul
 în perioadele inter-alimentare,
malatul este exportat în citoplasmă
unde intră în fluxul
gluconeogenezei.
oxaloacetatul
 Acumularea oxaloacetatului
duce la utilizarea lui la precursor
în sinteza aminoacizilor
neesenţiali
Ciclul Krebs / rol amfibolic

Glucose The citric acid cycle

provides
Phosphoenol- intermediates for
pyruvate biosyntheses
Reacţiile anaplerotice

 Reacţiile ce furnizează
produşii intermediari ai
ciclului Krebs
Formarea de OA

Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă) , enzimă
abundentă în ficat şi ţesutul nervos
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ▬►OA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
2. Formarea alfa
cetoglutaratului:

 Glu + Piruvat ▬►
α cetoglutarat + Ala
E - AlAt
 Glu + NAD  a-cetoglutarat
+ NADH +H + NH3
E- GDH
3. Formarea lui succinil CoA
– dinpropionil CoA:
1. din oxidarea AG cu număr impar
de atomi de C;
2. din catabolismul Val, Ile, Met
4. Formarea fumaratului
 din catabolismul Fen şi Tyr
Aplicaţii biomedicale
 Deficitul E implicate în ciclul Krebs
(fumaraza; alfa cetoglutarat DH) se
întâlneşte în cazul unor afecţiuni
eriditare manifestete prin:
 Acidoză lactică (piruvatul trece în lactat)
 Deficit energetic – cu repercusiuni
asupra dezvoltării neuromotorii (retard
mental, hipotonie, encefalopatie severă)
 Amplificarea cetogenezei