BIOCHIMIA

METABOLISMU
L
Veronica Sardari
Doctor în științe medicale
OBIECTIVE
 Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile metabolice.
Etapa amfibolică a metabolismului, rolul ei.
 Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă.
Energia liberă standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi
exergonice.
 Compuşii macroergici: structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului.
 Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o caracterizează.
Reglarea metabolismului celular.
 Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic: complexul polienzimatic,
cofactorii, reacţia stoichiometrică, etapele, rolul biologic şi reglarea.
 Ciclului acizilor tricarboxilici (Ciclul Krebs). Reacţiile parţiale,
stoichiometria ciclului Krebs, esenţa biologică, reglarea.
 Reacţiile anaplerotice.

 METABOLISMUL

sistem coordonat de
transformări a substanţelor şi
energiei sub acţiunea
sistemelor multienzimatice,
care au loc în organismele vii
cu scopul de a menține viața.
Deosebim:
Metabolismul extern – include procesele
necesare pentru: asimilarea substanţelor
nutritive, transportul metaboliţilor
intermediari între celulele diferitor organe şi
ţesuturi şi eliminarea produselor finale din
organism.
Metabolismul intermediar – totalitatea
reacţiilor chimice ce decurg intracelular (şi
asigură viabilitatea, creşterea şi
reproducerea celulei).
Funcţiile metabolismului:

1. aprovizionarea celulelor cu energie

chimică (ce se formează la scindarea
substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în
precursori necesari pentru sinteza
macromoleculelor;
3. asamblarea acestor precursori în proteine
(P), acizi nucleici (AN); lipide (L);
polizaharide;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor cu
destinaţie specială (hormoni, mediatori,
cofactori);
Fazele metabolismului

Evidenţiem 2 faze:
1. Catabolismul – faza de degradare a
macromoleculelor în micromolecule.
este însoţit de eliberarea energiei ATP
(procese exergonice)
2. Anabolismul – faza de sinteză a
macromoleculelor din micromolecule,
necesită utilizarea energiei ATP
(procese endergonice)
 Etapele catabolismului:
I etapă - decurge în tractul gastrointestinal
(TGI)(fără eliminare de E). Macromoleculele
alimentare se scindează în monomerii săi.
II etapă – monomerii se transformă într-un
precursor comun – Acetil-CoA (are loc
generare de energie – 20%).
III etapă – amfibolică - ciclul Krebs; lanțul
respirator (LR) și fosforilarea oxidativă –
(FO), ce duce la formarea H2O și CO2, are
loc generare de energie (80%)
Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide AG+glicerol

Piruvat

II
(20%) Acetil -CoA

III c. Krebs L.R CO2

(80%)
NH3 FO H2O
ADP + Pi ATP
Etapele metabolismului
 Deosebirile căilor catabolice
de anabolice

 considerentul energetic;
 succesiunea reacţiilor este
reglată separat;
 diferă după localizarea în celulă.
 CĂILE METABOLICE

reprezintă succesiunea reacţiilor

enzimatice în care substratul se
transformă în produs
S ==>A ==> B ==> C ==> P
 DEOSEBIM CĂI METABOLICE:
A. a) centrale (comune pentru degradarea
şi sinteza principalelor macromolecule)
b) specifice (caracteristice doar pentru
substanţe individuale (amine biogene).
B. a) liniare (glicoliza)
b) ciclice (ciclul Krebs, ciclul pentozo-
fosfat, ciclul ornitinic, c. de sinteză a
ATP, c. glucoz-alaninic, ciclul Cori)
c) ramificate (biosinteza aminoacizilor)
d) spiralate (oxidarea acizilor grași)
DEOSEBIM CĂI
METABOLICE
C. a) anabolice (divergente)
b) catabolice (convergente)
c) amfibolice (intersecția catabolismului
cu anabolismul)

D. a) aerobe
b) anaerobe
Bioenergetica
- ştiinţa ce studiază sursele,
transformările şi utilizarea energiei.
În lumea vie sistemul termodinamic
poate fi reprezentat de un organism
întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
 TERMODINAMICA

Analizează modificările conținutului în

energie al unui sistem când acesta
trece dintr-o stare (starea inițială) în
altă stare (starea finală) și schimbul
de energie dintre sistem și mediu.
Organismele vii pot fi considerate
sisteme termodinamice, pentru care sunt
valabile legile termodinamicii:

I. Principiul conservării – energia

reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din nimic, dar
se transformă dintr-o formă în altă.
Ex.: E chimică se transformă în E termică, electrică,
mecanică.

II. Principiul evoluţiei – toate

procesele asociate cu transfer de energie se
desfăşoară de la sine numai într-o direcţie şi numai
pînă la o anumită limită - ce corespunde entropiei
maximale.
SISTEME TERMODINAMICE

Sistemele biologice sunt sisteme

termodinamice deschise - schimb de
energie şi materie cu mediul
înconjurător
 ENERGIA LIBERĂ

Fiecare sistem termodinamic are o

energie internă – entalpia ( H), care este
constituită din energie liberă – Gibbs ( G)
şi energie legată (TS)
 H= G + TS
Energia liberă (Gibbs) reprezintă acea
parte din energia (totală) internă a
sistemului, capabilă să efectueze un lucru
în condiţii constante de T şi presiune -  G
 kcal/mol
 Noţiuni de energie liberă, entalpie,
entropie

Dacă  H= G + TS 
G = H - TS.

Unde:
H – entalpia – energia internă (indică potențialul
termodinamic)
TS - energia legată - nu poate fi utilizată pentru
efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia
entropiei (gradul de dezordine al sistemului).
Creşterea entropiei împiedică revenirea la starea
iniţială, de aceea reacţiile însoţite de creşterea
entropiei - sunt ireversibile.
Noţiune de energie liberă standard
este partea de energie totală a sistemului,
convertită în lucru în condiţii standard (ΔGo )


 T=298K (25 C),
 C% iniţiala – 1,0 mol/L,
 pH = 7,
Energia liberă ∆G - indică sensul
desfășurării unei reacții
G pozitivă  0  când produşii conţin
mai multă energie decât reactanţii
(substanţele iniţiale)  endergonice (nu
pot efectua un lucru spontan, necesită
energie din exterior). AB  GB  GA
 G negativă  0  produşii conţin mai
puţină energie decât substanţele iniţiale 
exergonice (fără folosirea energiei) –
stânga la dreapta  pot efectua un lucru.
G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
 Reacţiile exergonice
G negativă  0  produşii conţin mai puţină
energie decât substanţele iniţiale  exergonice
fără folosirea energiei – stânga la dreapta  pot
efectua un lucru.

Reactants
Amount
of
energy
Free energy

release
d
Energy (∆G <0)
Products

Progress of the reaction

(a) Exergonic reaction: energy released

Reacţii endergonice
G pozitivă  0  când produşii conţin mai multă
energie decât reactanţii (substanţele iniţiale)
nu pot efectua un lucru spontan, necesită energie
din exterior.
AB  GB  GA
Products

Amount of
Free energy

energy
released
Energy (∆G>0)
Reactants

Progress of the reaction

(b) Endergonic reaction: energy required

Energy released Energy supplied

Product

Energy
must be
supplied.

Reactant Reactant Energy is

released.

Product
Endergonic Exergonic

Copyright © The McGraw-Hill Companies, Inc. Permission required for reproduction or display.
G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.

∆G < 0 ∆G = 0

(a) A closed hydroelectric system. Water flowing downhill turns a turbine

that drives a generator providing electricity to a light bulb, but only until
the system reaches equilibrium.
 MEMORĂM:

Reacţiile catabolice  exergonice

Anabolice  endergonice
Legătura (conexiunea) între ele
este ATP.
 Compuşii macroergici: structura
chimică şi rolul lor.

Compușii macroergici – substanțe chimice ce

conțin legături chimice la hidroliza cărora se
eliberează ≥ 5 kcal/mol

Legăturile se numesc macroergice (fosfat şi

tioesterice)
și se notează ~
Rolul compușilor macroergici: mesageri
energetici: transportă energia de la procesele
catabolice spre cele anabolice
Legăturile macroergice –
forma de stocare a energiei
 Tipurile de substanţe
din punct de vedere
energetic:

I. Microergice – la hidroliza lor se

eliberează mai puţin de 5 kcal/mol
II. Macroergice – la hidroliza lor se
eliberează mai mult de 5 kcal/mol
III. Supermacroergice - la hidroliza lor
se eliberează peste 7,3 kcal/mol
Compuși super-, macro-, și microergici
 Compuşii superamacroergici kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat -14,8
2. carbomoilfosfat -12,3
3. 1,3 – difosfoglicerat -11,8
4. creatinfosfat -10,3
Compuși macroergici
1. ATP  ADP +H3PO4
2. GTP,UTP,CTP,TTP -7,3
3. ATP  AMP + PP -7,3
4. PP  2Pi -7,6
5. acetil~CoA -7,5
 Compuşii microergici
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
 ATP- transportor
universal al
energiei
 În forma sa activă
este un complex
cu ionii de Mg sau
Mn
 ATP – 2 legături
macroergice
(valoare negativă
ridicată a ΔG0),
Particularităţile structurale ale
ATP ca donor de energie
1. la pH=7 are 4 sarcini negative, care se resping
mai puternic comparativ cu cele 3 din ADP

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
2. Leg macroergice sunt de tip anhidridă (unesc 2
resturi acide)

NH 2
ATP adenine
adenosine triphosphate N
N

O O O N N

-O P O P O P O CH 2
O
O- O- O- H H ribose
phosphoanhydride H H
bonds (~) OH OH
3. Prezenţa ionilor de Mg (afinitatea ADP
este de 6 ori mai mare – hidroliza este
spre formarea ADP+Pi)
ATP
Serveşte ca sursă de energie în:
1. Lucrul mecanic: mişcare, contracţie
2. Biosinteza moleculelor biologice
3. Transport: transportul prin membrană
4. În transmiterea informaţiei genetice
5. Energia electrică – pentru
propagarea impulsului nervos
În reacţiile biochimice ATP
servește ca:

Donor de grupări fosfat, pentru

enzimele din clasa kinazelor
Donor de pirofosfat (activarea tiaminei)
Donor de AMP (activarea acizilor grași
(AG) sau a aminoacizilor (AA))
Donor de adenozină (sinteza S-
adenozil metioninei)
 HIDROLIZA ATP
În condiţii standard hidroliza ATP are loc pe 2
căi:

ATP

ADP PPi
H3PO4 AMP

2H3PO4
-7,3
kcal/mol
-15,3 kcal/mol
HIDROLIZA ATP-ului

ATP + H2O → ADP + Pi;

ΔGo = - 7,3 kcal (- 31kJ/mol)

II. ATP + H2O → AMP + PPi;

PPi + H2O → 2Pi;
ΔGo = - 7,3 + (-8,0) = - 15,3 kcal
 Ciclul ATP
anabolism, +∆G

АDP + АТP
Н3РО4

catabolism, -∆G
 Regenerarea ATP
Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă
pe 2 căi:
1. fosforilarea oxidativă (FO) (utilizarea
lanțului respirator în mitocondrii (LR MC)
2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile
în care energia necesară pentru sinteza
legăturii macroergice fosfat e furnizată de
un substrat supermacroergic (r.5 din ciclul
Krebs și r-le 7 și 10 din glicoliză).
Fosforilare la nivel de substrat
(reacția 5 din ciclul Krebs)
Fosforilare la nivel de substrat
(reacția 7 din glicoliză)
Fosforilare la nivel de substrat
(reacția 10 din glicoliză)
REGLAREA METABOLISMULUI

 Se realizează la diferite nivele:

1. la nivelul proprietăţilor specifice
enzimelor (cantitatea de enzimă (E) şi
substrat (S), prezenţa coenzimelor (Co), pH,
temperaturii (t));
2. la nivelul E reglatoare alosterice;
 Caracteristica stării energetice a
celulei
3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea
energetică a celulei, caracterizată de 2 indici:
1. sarcina energetică (sau coeficientul
Atkinson)
- SE = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95

Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP).

2. potențialul de fosforilare
PF = [ATP]/[ADP]*[Pi] = 500
REGLAREA
METABOLISMULUI

căile metabolice, responsabile de

sinteza ATP (căile catabolice) sunt
inhibate de Se înaltă – deci sunt inhibate
de ATP, NADH+H şi activate de AMP,
ADP
dar căile de utilizare ale ATP (căile
anabolice) sunt stimulate de ATP,
NADH+H şi inhibate de AMP, ADP
REGLAREA METABOLISMULUI

4. reglare prin modificarea covalentă a enzimelor (E)

(fosforilare-defosforilare), modulată de hormoni (H)
(adrenalina, glucagon sau insulina)
5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea
concentrației (c%) enzimelor (E) la nivel de transcripţie a
genelor corespunzătoare sub acţiunea hormonilor
steroizi.
6. Reglarea dependentă de hormonii care accelerează
activitatea enzimelor (E) (adaptare imediată) sau de
viteza sintezei enzimelor (adaptare de lungă durată)
Exemple: adrenalina şi steroizii
7. Influienţa medicamentelor de diferită origine
Decarboxilarea oxidativă a
piruvatului (DOP)
DOP la eucariote e
localizată în mitocondrii;
la procariote – citozol.
 Are loc sub acţiunea
complexului
multienzimatic
piruvatdehidrogenazic –
PDH, alcătuit din 3
enzime și 5 coenzime:
 COMPLEXUL
PIRUVATDEHIDROGENAZIC (PDH):
E1-piruvatdehidrogenaza (PDH)
E2- dihidrolipoiltransacetilază
E3 – dihidrolipoildehidrogenaza
Co1- TPP (vitaminA B1
Co2 – acidul lipoic
Co3- FAD (vitamina B2)
Co4 – HS-CoA
Co5- NAD (vitamina PP)
 Complexul PDH
1. E1 –
piruvatdehidrogenaza
(PDH)
Co1-tiaminpirofosfatul(TPP)
2.E2 – dihidrolipoiltrans-
acetilază
Co2- acidul lipoic (AL)
3. E3 –
dihidrolipoildehidroge-
naza
Co3 – FAD

S--
S--
TPP FAD
   
E1 E2 E3
 Complexul PDH
Co 4 – HS-Co A
Co 5 – NAD+
K – kinaza specifică
F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi
Mg2+
X – proteina ligand (în E3)
1. Atacul nucleofil – hidroxietil
TPP
 O O
H3C
CH 2 CH 2 O P O P O
+ O O
CH 2 N
N S
C
H acidic H +
H 3C N NH 2
thiam ine pyrophosphate (T P P )

-CH= a nucleului tiazolic al TPP are un caracter

acid.
Astfel hidrogenul disociază sub formă de proton
H+,dar C rămâne sub formă de carbanion şi
exercită un atac nucleofil asupra C2 din piruvat
formând un compus de adiţie piruvat-TPP
Sarcina + a atomului de N din nucleul
tiazolic este compensată de sarcina
negativă din piruvat.
Are loc decarboxilarea şi
formarea de hidroxietil -TPP
2. gruparea hidroxietilică se oxidează cu
gr disulfidică- trece în sulfhidrilică se
formează acetillipoamidă
3. Obţinerea lui Acetil Co A
4. Refacerea acidului lipoic
(AL) în forma oxidată
5. Transferul hidrogenului
(H2) pe NAD
REACȚIA SUMARĂ A DECARBOXILĂRII
OXIDATIVE A PIRUVATULUI (DOP)
CO2
CH3-CO-COOH CH3-CO-SCoA
PIRUVAT ACETIL - CoA

NAD+ NADH+H+
HS-CoA
Ciclul
lanțul Krebs
respirator
Reglarea complexului
piruvatdehidrogenazic (PDH)
1. Alosterică:
Acetil Co A – inhibă enzima (E2);
NADH – inhibă enzima (E3)
Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi
HSCoA, care sunt activatori
Inhibiţia alosterică este amplificată de
acizii grași (AG) macromoleculari
Reglarea complexului PDH

2. Reglare nucleotidică, prin sarcina

energetică:
inhibat de ATP
activat de AMP
Reglarea complexului PDH
3. Reglare covalentă:
complexul PDH este inhibat prin
fosforilare (kinaza PDH),
activat prin defosforilare (fosfataza PDH).
Fosforilarea se amplifică la raportul înalt
ATP/ADP; acetil CoA/HSCoA;
NADH/NAD; defosforilarea – la
concentraţii mari de piruvat şi Ca
 
Pi E1-OH ATP
(activă)
Fosfataza kinaza
activator = inhibitor =
Ca2+;Mg2+
insulina Inh -acetil-CoA
indirect NADH,
Act. - piruvat, ADP

  H2O E1-OP ADP

(inactivă)
 Reglarea complexului PDH

ACTIVATORII INHIBITORII
complexului PDH PDH
NAD+ Acetil-СоА
АMP NADH
Piruvatul АТP, GTP
Са2+ Acizii grași (AG)
 APLICAŢII BIOMEDICALE
Deficitul uneia din subunităţile PDH se
manifestă prin:
Reducerea ciclului Krebs - apare un deficit
energetic
Acumulare de acid lactic - acidoză lactică
Alanina şi aminoacizii (AA) ramificaţi sunt
crescuţi în plasmă (blocat catabolismul lor)
Scăderea marcată a oxigenării tisulare
(hipoxie) – intervin în cursul insuficienţei
cardiorespiratorii acute, a stărilor de şoc
Acidoza lactică congenitală

Deficitul E1 cu transmitere dominantă

X- lincată
Defecte de dezvoltare la nivel cerebral
şi nervos
Spasticitate musculară
Moarte prematură
Ciclul Krebs
În 1937 Hans Krebs
a propus ciclul
Krebs
Se mai numeşte
ciclul citrat (acidului
citric) sau ciclul
acizilor tricarboxilici.
1937&1953

Hans Krebs (1900-1981)

Ciclul Krebs
Constă dintr-o secvenţă de 8 reacţii
ce se desfășoară în ciclu
realizează degradarea lui Acetil Co A
până la 2 molecule de CO2
şi produce energie stocată în GTP,
NADH+H, FADH2
Localizarea – matricea mitocondrială, cu
excepţia succinat dehidrogenazei – fixată
de suprafaţa internă a membranei interne
mitocondriale
Caracter aerob
 Rolul:

1. Donor de protoni şi electroni pentru lanțul

respirator (LR)
2. dezintegrativă (reprezintă etapa finală a
catabolismului tuturor substanţelor
nutritive: glucide, lipide, proteine)
3. Amfibolică (reprezintă intersecția
catabolismului cu anabolismul)
4. Energetică (se formează 12 molecule de
ATP)
Substraturile ciclului Krebs
 Acetil-CoA
 oxalacetatul
Provenienţa acetil-CoA

1. Catabolismul glucidelor
2. Catabolismul lipidelor
3. Catabolismul proteinelor
4. Catabolismul alcoolului
5. Catabolismul corpilor cetonici
 Sursele de acetil CoA
Glicogen Trigliceride Proteine
Glicogenolizã Lipolizã Proteolizã

Glucozã Acizi grasi liberi Aminoacizi

Glicolizã
Piruvat -oxidare
Dezaminare si
Oxidare oxidare

ACETIL CoA
 Provenienţa oxalacetatului
Transaminarea acidului aspartic sub acţiunea
aspartataminotransferazei (ASAT)
Carboxilarea piruvatului sub acţiunea piruvat-
carboxilazei (reacția anaplerotică)
 REACŢIILE
CICLULUI KREBS
1. Condensarea lui Acetil CoA
cu oxaloacetatul (OA)
 Soarta citratului

Sursã de echivalenti CITRAT Sursã de carbon pentru

reducãtori citosolici procesele biosintetice
pentru biosinteze citosolice (acizi grasi,steroli)
reductive

Reglator al altor
etape metabolice
(-) fosfofructokinaza
(+)acetil CoA carboxilaza

Ciclul Krebs
generare de energie
2. Izomerizaea citratului în
izocitrat (prezenţa ionilor de fier)
3. Dehidrogenarea şi decarboxilarea
izocitratului (Mg2+ sau Mn2+).
IDH NAD dependentă- localizată în MC
IDH NADP dependentă- atît în MC, cât şi în
citozol
4. Decarboxilarea oxidativă a
alfa cetoglutaratului
 Soarta succinil CoA
Propionil CoA

Metilmalonil CoA -cetoglutarat

Metabolismul acizilor grasi
atipici si a -cetoacizilor Ciclul Krebs
ramificati
SUCCINIL CoA
Ciclul Krebs Biosinteza porfirinei
Acetoacetat
Utilizarea corpilor -aminolevulinat
cetonici
Succinat Acetoacetil CoA
5. Fosforilare la nivel de
substrat
GTP poate fi transformat în
ATP conform reacţiei:
GTP + ADP → GDP + ATP
Reacţia este reversibilă.
Enzima se numește
nucleoziddifosfatkinaza.
6. Dehidrogenarea succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. Dehidrogenarea malatului
 Ciclul Krebs
REACŢIA SUMARĂ

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2H2O

→

2CO2 + 3NADH + 3H+ + FADH2 + GTP + HS-CoA

 Bilanţul energetic al ciclului
Krebs

Prin fiecare parcurgere a ciclului Krebs are loc

degradarea unei molecule de acetil-CoA şi
eliberarea a două molecule de CO2.
Substanţele macroergice formate sunt: un
GTP
3 NADH + H+ care în urma lanțului respirator
(LR) mitocondrial dau naştere la 9 molecule de
ATP
1 FADH2 care generează 2 molecule de ATP în
urma parcurgerii LR mitocondrial.
Oxidarea completă a unei
molecule de acetil-CoA
formează
12 molecule de ATP.
Din punct de vedere al randamentului
energetic, ciclul Krebs este foarte
eficient deoarece aproximativ 90% din
energia chimică a acetil-CoA (228
kcal/mol) se regăseşte sub formă de
GTP şi a coenzimelor reduse (care pot
elibera 206 kcal/mol).
 2. Trecerea
Diacilarea SuccinilCoA
Citratuluicula
 formare
3. Oxidarea
Izocitrat şi Ciclul
Izocitratului
de Succinat la Alfa- acizilor tricarboxilici
1
 Condensarea
cetoglutarat
GTP, . ce
ca rezultat
E­Aconitază- E-IzocitratDH,
al
contine Fe şicare
Acetil
are caCoA lacunivel
coenzimă
fosforilării
glutation redus. OANAD, (Krebs)
de necesită
E-Citratconstă
Mg2+, sintetaz a 8 subunităti
din
 substrat
Enzima există
cu formare de
(380000D)- sub 2 forme
este activată de: COOH
izoenzimatice:
Citrat.
ADP- inhibată de: a.Acetyl
înNADH+H+ATP
MC CoA I
CH2
 b. Citoplasmă CH -CI=O 3
I
SCoA COOH
CS OH-C-COOH COOH

NADH OAA
I
I
CH2
Cit I
CH2
CH2 I
I
COOH NAD+ MDHI COOH H-C-COOH
I
C=O AC I
I CH- OH
CH2
Mal COOH I
I
HC-OH
HC-OH
3NADH+H+ => LR ICit COOH
I
COOH FR COOH
NAD+
COOH FADH2 => LR I
ICDH
CH2
I
I
CH
II
Fum COOH
I COOH CH2 NADH
CH2 I I
CH
I FADH2 SDHICH2
CH2
I I
-KG
CH=O
COOH
I CH2 COOH
FAD+ Suc
COOH I
KGDH
C=O NAD+
7. Hidratarea Fumaratului la Malat SCoAS
I
SCoA
8. Oxidarea Malatului la OA E- MDH NADH
GTP
GDP
SCoA
 Reglarea ciclului Krebs
Citrat sintaza
Izocitratdehidrogenaza
Alfa-cetoglutaratdehidrogenaza
 Citrat sintaza

Inhibată de: - succinil CoA; acizi

grași (AG); NADH; citrat, ATP
Activată de: oxaloacetat (OA),
Acetil CoA
Izocitratdehidrogenaza (IDH):

Este o enzimă alosterică

Activată: ADP, Mg, Mn, Ca
Inhibată: NADH+H+ şi NADPH+H+, ATP
Alfa-cetoglutaratdehidrogenaza

Inhibată: succinil CoA; NADH+H+;

ATP
Activată – de Са2+
REGLAREA Ciclului Krebs

- NADH, ATP,
succinyl CoA, citrate
Rolul:

1.Donor de protoni şi electroni pentru LR

2.dezintegrativă
3.Amfibolică
4.energetică
Caracterul amfibolic al
ciclului Krebs

Reacţiile care utilizează ca substrat

intermediari ai ciclului Krebs sunt numite
reacţii cataplerotice.
Aceste reacţii servesc nu numai la sinteza
unor produşi importanţi ci şi la evitarea
acumulării în mitocondrie a unor intermediari
peste anumite limite.
citratul
acumularea intramitocondrială a
citratului duce la transportul său în
citosol.
În perioadele post-prandiale, în ficat,
excesul de citrat este convertit în acetil-
CoA, care serveşte ca precursor pentru
sinteza acizilor graşi.
 α-cetoglutaratul
α-cetoglutaratul este un precursor al
biosintezei aminoacizilor neesenţiali.
 În ţesutul nervos α-cetoglutaratul este
transformat în glutamat şi GABA (gama-
aminobutirat) (neuromediator).
succinil-CoA
succinil-CoA intervine ca
precursor în sinteza hemului
malatul
în perioadele inter-alimentare,
malatul este exportat în citoplasmă
unde intră în fluxul
gluconeogenezei.
oxaloacetatul
Acumularea oxaloacetatului
duce la utilizarea lui la precursor
în sinteza aminoacizilor
neesenţiali
Ciclul Krebs / rol amfibolic

Glucose The citric acid cycle

provides
Phosphoenol- intermediates for
pyruvate biosyntheses
Reacţiile anaplerotice

 Reacţiile ce furnizează
produşii intermediari ai
ciclului Krebs
 Formarea de OA

Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă), enzimă
abundentă în ficat şi rinichi
În miocard şi muşchii scheletici :
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ▬►OA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
 Reacțiile
COOH
anaplerotice COOH
Piruvat
I I
+ CO2 carboxilaza
C=O C=О
I I
Biotina
CH3 CН2
Piruvat ADP
ATP I
H3PO4
CООН
COOH Oxaloacetat
I Fosfoenolpiruvat COOH
+ CO2 carboxikinaza I
C-O-PO3H2
II CН2
CH2 I
GDP GTP C=О
Fosfoenolpiruvat
I
CООН
Oxaloacetat
2. Formarea alfa
cetoglutaratului:

Glu + Piruvat ▬►
α cetoglutarat + Ala
E - AlAt
Glu + NAD  a-cetoglutarat
+ NADH +H + NH3
E- GDH
3. Formarea lui succinil CoA
– dinpropionil CoA:
1. din oxidarea acizilor grași (AG) cu
număr impar de atomi de C;
2. din catabolismul Val, Ile, Met
4. Formarea fumaratului
din catabolismul Fen şi Tyr
Aplicaţii biomedicale
Deficitul E implicate în ciclul Krebs
(fumarathidrataza; alfa-cetoglutarat DH)
se întâlneşte în cazul unor afecţiuni
eriditare manifestete prin:
Acidoză lactică (piruvatul trece în lactat)
Deficit energetic – cu repercusiuni
asupra dezvoltării neuromotorii (retard
mental, hipotonie, encefalopatie severă)
Amplificarea cetogenezei