Aplicațiile principiului I al

termodinamicii
 Cazuri particulare
  transformarea izocoră:
L = 0 => Q = ∆U
Principiul I al termodinamicii 
U = 𝒱∙∙T, iar ∆U = 𝒱∙∙∆t
este o lege de variatie si de conservare a
 transformarea izobară:
energiei unui sistem termodinamic.
L = P∙∆V = P( - ) = 𝒱R - R =
Energia internă a unui sistem termodinamic se
= 𝒱R∆t
poate modifica doar prin transfer de energie sub
Q = L + ∆U formă de căldură şi/sau lucru mecanic între
 transformarea izotermă sistem şi mediul său :
U = const. => ∆U = 0 => Q = L = = Q=L+∆U
𝒱RTln = 𝒱RTln.
∆U - variatia energiei interne
Q - caldura schimbata de un sistem termodinamic cu mediul exterior
L - lucrul mecanic efectuat de sau asupra sistemului.
 Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la
gazul ideal

Principiul I al termodinamicii  exprimă legea conservării şi transformării energiei dintr-

oformă în alta şi se exprimă prin relaţia:
 ΔU=Q-L, unde:
 ΔU - variaţia energiei interne a sistemului termodinamic
 L - lucrul mecanic schimbat de sistem cu exteriorul
Q - căldura schimbată de sistem cu exteriorul

Relaţia de mai sus este valabilă cu convenţia de semn dacă căldura primită de sistem este
pozitivă, iar cea cedată este negativă și lucrul mecanic primit de sistem este negativ, iar cel
cedat (efectuat) este pozitiv.
 

Energia internă a unui gaz ideal  se datorează mişcării de agitaţie termică a moleculelor gazului şi este
dată de relaţia:
U = 𝒱RT (ecuaţia calorică de stare a gazului ideal), unde:
i-numărul gradelor de libertate ale unei molecule

i=

ν-numărul de kilomoli de gaz(𝒱 = = = ), unde:

m - masa gazului ideal
M - masa molară a gazului ideal
N - numărul de molecule de gaz
- numărul lui Avogadro (=6,023·)
V - volumul gazului ideal
- volumul molar al gazului)
R - constanta gazului ideal (R=8,31·J/(kmol·K)
T - temperatura absolută a gazului
 PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII

Noţiunea de ″principiu ″ defineşte o afirmaţie care nu se poate demonstra

matematic. Principiul reprezintă rezultatul studiilor experimentale asupra
proceselor din natură. El este acceptat ca atare şi nu se cunosc situaţii care să-l
infirme.
Primul principiu al termodinamicii este o formă a legii generale a conservării
energiei, aplicată în cazul sistemelor termodinamice. El a fost formulat în 1842 de
către Julius Robert von Mayer. Enunţul general este următorul: într-un sistem
izolat, energia se conservă indiferent de transformările care au loc în interior.
Din punct de vedere cantitativ, principiul I statuează conservarea energiei: ea nu
poate fi creată, nici distrusă. Din punct de vedere calitativ, principiul I indică
posibilitatea transformării energiei dintr-o formă în alta, în cantităţi determinate.

Energia internă
Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia
termică a unui corp într-o stare termodinamică oarecare. Se notează
cu U şi se masoară în [J]. În calcule este util să raportăm energia
internă la unitatea de masă:
u=
Mărimea u este energia internă specifică şi se măsoară în [J/Kg].
Energia internă se defineşte conform teoriei cinetico-moleculare (Maxwell şi
Claussius) ca fiind :
 U = + +
- suma energiei cinetice moleculare corespunzătoare
mişcărilor de rotaţie, translaţie şi vibraţie ;
- suma energiei potenţiale datorată forţelor de interacţiune
(atracţie / respingere) dintre molecule ;
- suma energiei din interiorul particulelor (la nivel
submolecular).
Energia
  internă este o mărime de stare, deci depinde de parametrii
de stare ai
sistemului. In calculele tehnice nu interesează valoarea absolută a
energiei interne,
ci numai variaţia ei atunci cand sistemul trece dintr-o stare în alta.
∆U = −
-energia internă a sistemului în stare finală;
-energia internă a sistemului în stare iniţială.
Pentru un anumit sistem termodinamic, componeneta a energiei
conţinute în interiorul particulelor este constantă în timpul oricărui
proces temodinamic. Proprietăţile particulelor, privite ca solide
rigide, se consideră neschimbate în timpul unui proces
termodinamic. Astfel, variaţita energiei interne este:
∆U = ∆ +
Energia internă depinde de viteza de agitaţie a moleculelor, de masa
şi numărul lor. Ea se manifestă, la nivel macroscopic, prin gradul de
încălzire a gazului, care se măsoară, la rândul său, prin temperatură.
Deci, energia internă a unui gaz perfect depinde numai de
temperatură, nu şi de volum . Ea reprezintă suma energiei
particulelor (moleculelor) înseşi. Dacă numărul de molecule este
acelaşi, indferent de volumul ocupat, energia internă rămane aceeaşi
.
 Lucrul mecanic
Lucrul mecanic reprezintă energia schimbată între sistem şi mediul
exterior în cursul unei interacţiuni mecanice.
Lucrul mecanic, L, se exprimă prin produsul dintre componenta forţei,
F, pe direcţia de deplasare şi distanţa x pe care se deplasează punctul de aplicaţie
al forţei.
Pentru o deplasare elementară, dx , lucrul mecanic elementar schimbat
cu mediul va fi:
δL = F ⋅ dx
Datorită interacţiunii. mecanice între sistem şi mediu, energia internă a sistemului se modifică.
Considerând ca sistem gazul cuprins în cilindrul, variaţia energiei interne ∆U este pozitivă sau
negativă în funcţie de variaţia lucrului mecanic
Atât în cazul compresiunii, cât şi în cel al destinderii, considerând procesul (mişcarea pistonului ) suficient de lent, astfel încât
presiunea să fie constantă pe piston, lucrul mecanic elementar poate fi scris:
δL = p ⋅ A⋅ dx
unde A- aria secţiunii transversale a pistonului;
p- presiunea pe piston , egală cu presiunea gazului.
Dar dV = A⋅ dx reprezintă variaţia elementară a volumului de gaz. Astfel: δL = p ⋅ dV [J]
Lucrul mecanic specific reprezină lucrul mecanic raportat la unitatea de masă
de gaz. O cantitate elementară de lucru mecanic specific este dată de relaţia: δl = p ⋅dv [J/Kg]
În termodinamică, s-a stabilit convenţional că lucrul mecanic primit de către sistem din exterior este negativ (L<0) – cazul
compresiunii, iar lucrul mecanic cedat de sistem în exterior este pozitiv (L>0) – cazul destinderii. In cazul compresiei, sau în cel
al destinderii, procesul poate fi considerat reversibl dacă se neglijează frecarea între piston şi gaz. În această situaţie, inversarea
sensului de mişcare a pistonului conduce la revenirea sistemului în starea iniţială.

Acest sistem (gazul din interiorul cilindrului) primeşte energie sub formă de lucru
mecanic din exterior, datorită interacţiunii mecanice dintre gaz şi paletele care se rotesc.
Se observă că presiunea pe paletele elicii este diferită de cea a gazului. Lucrul mecanic nu
se poate exprima prin relaţiile de mai sus. In acest caz, lucrul mecanic primit de sistem
este de frecare şi se transformă ireversibil în căldură. Prin inversarea sensului procesului,
adică prin inversarea sensului de rotire a paletelor, sistemul nu mai poate fi adus în starea
iniţială.