FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ

INDUSTRIALĂ ŞI MARITIMĂ
SPECIALIZAREA: Energetică industrială

PROIECT DE DIPLOMĂ
Calculul de proiectare al unei
turbine Pelton

ABSOLVENT,
ISMAIL SEVDAN

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,
S.l.dr.ing. GRAMA ION

1
 CONSTANŢA, 2011

Cuprins

Succintã prezentare a proiectului....................................................................................4

Capitolul 1

Descrierea principalelor tipuri de turbine......................................................................6

1.1. Generaliãţi....................................................................................................6
1.2. Turbina Kaplan............................................................................................8

1.3. Turbina Francis............................................................................................11

1.4 Turbina Pelton...............................................................................................16

1.5. Turbina Deriaz-Kviatkovski.......................................................................18

1.6. Turbina Bulb................................................................................................22

Capitolul 2

Randament, curbe caracteristice, reglarea si similitudinea turbinelor........................25

2.1. Randamentul turbinei Pelton.....................................................................25

2.2. Randamentul turbinelor Pelton, Francis funcţie de debit.......................28

2.3. Randamentul şi similitudinea turbinelor cu suprapresiune....................39

Capitolul 3

Contribuţii privind creşterea randamentului hidraulic la turbina Pelton..................47

Capitolul 4

Contribuţii privind creşterea randamentului mecanic la turbina Pelton....................58

Capitolul 5

Determinarea legii de deplasare controlată a acului injectorului.................................76

Capitolul 6

Calculul de proiectare al unei turbine Pelton.................................................................81

2
 6.1. Calculul diametrului diuzei injectorului „dd”..........................................81

6.2. Calculul diametrului arborelui „Da”.........................................................83

6.3. Calculul diametrului rotorului „D”. Calculul razei economice „Rec”....85

Bibliografie

3
 Succintă prezentare a proiectului

In cele ce urmează scot in evidenţă contribuţiile teoretice pe care le-am adus in

vederea creşterii randamentului turbinei Pelton.
In capitolul 1, fac o descriere a principalelor tipuri de turbine, redau
peormanţele si domeniul lor de utilizare.
In capitolul 2, determin viteza periferică a turbinei Pelton funcţie de viteză jetului
astfel incât sa avem un randament maxim.
De asemenea prezint diferite formule empirice de determinare a randamentelor
turbinelor in funcţie de randamentele obtinuţe pe modelele turbinelor.
In capitolul 3, stabilesc prin calcul valoarea razei „R” a conductelor pe care se
racordează cele patru injectoare identice ce pun in mişcare rotorul de turbina Pelton de
diametru „D”. Calculez cheltuielile anuale legate de exploaarea conductei „A 1” si
cheltuielile anuale legate de investiţii „A2”.
Cheltuielile anuale totale vor fi funcţie de raza R, A=A(R). Din anularea acestei
funcţii se determină raza economică „Rec”.
In capitolul 4, arăt ca putem creşte randamentul mecanic la turbinele Pelton prin
micşorarea puterii pierdute prin frecare in lagăre. Aceasta putere poate fi diminuată
prin micşorarea reacţiunilor in lagăre si prin diminuarea diametrelor fusurilor
lagărelor.
Putem obţine minime in lagăre prin folosirea unui număr de injectoare identice
pe un rotor care să fie astfel plasate incât rezultanţa forţelor hidrodinamice ale jeturilor
reduse pe axul arborelui sa fie nulă. În acest caz reacţiunile in lagăre in timpul
funcţionării in regim nominal sunt practic nule.
Arăt în continuare că prin creşterea numărului de injectoare creştem turaţia
nominală şi scadem diametrul rotorului turbinei.

4
 In capitolul 5, determin legea de deplasare controlată a acului injectorului , din
condiţia ca şi în această fază forţa jetului pe pală sa fie egală cu forţa hidrodinamică a
jetului din faza de regim.
In capitolul 6, determin mărimile de priectare ale unei turbine Pelton în baza
anumitor valori deja cunoscute.

5
 CAPITOLUL 1

Descrierea principalelor tipuri de turbine

1.1.Generalităţi

În tehnica modernă s-au impus trei tipuri de turbine principale Kaplan, Francis si
Pelton. În ultimul timp, din turbinele Kaplan au derivat turbinele bulb, iar din turbinele
Francis cu paletele rotorului reglabile au derivat turbinele Deriaz-Kaviatcovzki.
Cercetarea privind funcţionarea, construncţia si fiabilitatea acestor maşini au condus la
realizări de mare eficienţă, de puteri apreciabile si funcţionare la turaţii ridicate cu greutăţi
specifice reduse.
Fiecare tip de maşină îşi are un domeniu de utilizare, în care prezintă indici de
funcţionare tehnico-economici ridicaţi, fig.(1.1.1) .

6
 1.2 TURBINA KAPLAN

Turbinele Kaplan şi cele elicoidale sunt utilizate cu eficienţă maximă în zona căderilor
mici, 10-15-75 metri si debitelor foarte mari, ajungând până la debite de Q=700-800[m 2/s].
Puterile pe unitate au crescut şi dimensiunile. Printre centralele hidroelectrice echipate cu
turbine Kaplan, mai deosebite sunt:
 Aschach-Austria P67000[kw] H=15[m] D=8,400[m];
 Jupia-Brasilia P=102000[kw] H=20[m] D=8,400[m];
 Volgograd-Rusia P=125000[kw] H=12-15[m] D=9,300[m];
 Kuibisev-Rusia P=125000[kw] H=12-15[m] D=9,300[m];
 John-Day-S.U.A. P=156000[kw] H=28,5[m]
 Porţile de Fier P=178000[kw] H=27[m] D=9,50[m].

7
 Se remarcă faptul că turbinele de la Porţile de Fier reprezintă o performanţă pe plan
mondial, din punct de vedere al puterii pe unitate şi dimensiuni.
Execuţia a trei grupuri din cele 12 situează industria noastră constructoare de turbine
hidraulice la cel mai înalt nivel al tehnicii în acest domeniu. Ne referim la saltul făcut aici de
turbinele de P=23,4[Mw]; D=4,100[m] de la Vaduri direct la Porţile de Fier. Pe langă
creşterea puterilor pe unitate, la aceste turbine se remarcă o tendinţă de majorare a căderii
turbinei. Astfel, s-a ajuns la unele performanţe printre care amintesc:
 CHE Orlik-R.S.C. H=74[m];
 Bort-Rhue-Franţa H=80[m];
 Zujar-Spania H=42[m].
În etapa actuală se pare că s-ar fi ajuns la o plafonare a căderii la H=40-50m, din
motive de cavitaţie si înălţime de aspiraţie. Prin studiile efectuate în diferitele laboratoare şi
instituţiii s-ar fi ajuns ca acest tip de turbină să funcţioneze cu randamente foarte ridicate,
într-un domeniu larg de variaţie al puterilor si debitelor, facilitat prin variaţia simultană a
palelor aparatului director cu cele ale rotorului.
La noi în ţară s-au construit o serie de centrale hidroelectrice echipate cu turbine
Kaplan. Prima, construită complet de industria noastră este CHE Tg.MURES care a fost
studiată si proiectată de colectivul de maşini hidraulice de la Institutul Politehnic Timişoara a
Academiei Române sub îndrumarea directă a profesorului Aurel Barglazan si realizată la
Resiţa in 1951. La un interval destul de lung urmează apoi salba de centrale de pe Valea
Bistriţei, in aval de Stejarul, de la Pangarati, Vaduri, Piatra Neamţ, Roznov 2, Zănesti,
Costisa, Racova, Gârleni, Bacău1 si Bacău2. Toate au fost proiectate şi realizate la U.C.M.
Resiţa, machetele fiind studiate în parte în Laboratorul de maşini hidraulice de la Timişoara,
de către specialiştii Catedrei de maşini hidraulice şi ai Secţiei de cavitaţie a Centrului de
cercetări tehnice de la Baza de cercetări ştiinţifice din Timişoara. Din punct de vedere al
performanţelor şi al soluţiilor constructive utilizate, turbinele de pe Valea Oltului executate
mai târziu se plasează la nivelul realizărilor celor mai reuşite pe plan mondial.
Pentru a cunoaşte mai îndeaproape părţile componente importante ale unei turbine, de
tipul Kaplan se prezintă o astfel de maşină in fig.(1.2.1 ).

8
9
 Elementele constructive ale turbinei Kaplan (fig.1.2.1) sunt următoarele: (1) - camera
spirala, (2) - statorul cu palete, (3) - inelele superioare şi inferioare ale statorului, (4) - paletele
mobile ale aparatului director, (5) - pivotul paletei aparatului director, (6) - inelul superior al
aparatului director, (7) - butucul rotorului paletei, (8) - tija servomotorului rotorului, (9)
-arborele turbinei, (10) - rotorul alternatorului, (11) si (12) - lagărele de (ghidaj) conducere,
(13) - labirintul rotorului, (14) - camera de acumulare a debitului pierdut prin şicană, (15) -
pompă, (16) - inelul superior al rotorului, (17) - inelul de reglare, (18) - servomotorul
aparatului director, (19) - bielele servomotorului, (20) - biela, (21) - bieleta paletelor
aparatului director, (22) - sistemul de blocare al inelului aparatului director, (23) - carcasa
arborelui motor, (24) - pompa pentru ambalare cu limitatori de ambalare, (25) - inelul de
distantare, (26) - patinele lagărului axial, (27) - inelul de bază al lagărului axial ce susţine
patinele lagărului, (28) - tetrapodul ce susţine lagţrul axial, (29) - butucul rotorului
alternatorului, (30) - inelul alunecator al lagărului axial, pentru preluarea împingerii axiale si
a greutăţii părţii rotitoare, (31) - baia de ulei a lagărului axial, (32) - sistemul de aducere a
aerului, cu o anumită presiune creată de rotorul alternatorului la baia de ulei, (33) – bateria de
cricuri hidraulice pentru ridicarea, în starea de repaos, a părţilor rotitoare ale turbinei, (34) -
frâne cu aer ce permit oprirea grupului, tubul de aspiraţie.
Camera de spirală face legătura cu canalul de aducţiune al aparatului director, asigură
o repartiţie uniformă a debitului pe toata periferia aparatului director sau a statorului si
creează condiţiile necesare intrării in rotor (apariţia unei circulaţii şi a unor viteze mari). Este
împreună cu statorul şi paletele acestuia un element de rezistenţa, putând prelua anumite forţe
pe care le transmit fundaţiei.
Aparatul director, prin construcţia sa, asigură variaţia debitului ce intră în motor,
respectiv a cuplului (puterii) turbinei, precum şi circulaţia curentului de la intrarea în rotor
necesară funcţionării optime.
Rotorul este format dintr-un butuc şi palete, care prin intermediul unui servomotor şi
al unui mecanism se pot roti chiar în timpul funcţionării, ceea ce asigură o reglare dublă a
turbinei şi funcţionarea acesteia în regimuri optimizate. Sediul transformărilor energetice în
turbina îl constituie rotorul.
Tubul de aspiraţie face legatura dintre secţiunea de ieşire din rotorul turbinei cu
canalul de fugă. Prin funcţionalitatea sa permite recuperarea energiei cinetice de la ieşirea din
rotor, care uneori poate ajunge la 30-40[%] din cădere şi a înalţimii geometrice de aspiraţie,

10
înlesneşte montarea uneori a rotorului turbinei deasupra nivelului apei din aval, in condiţii de
funcţionare fară cavitaţie.

1.3. Turbina Francis

Acest tip de turbină se comportă optim în domeniul căderilor mijlocii H=(50)-70-450-

(500)[m] şi debitelor mijlocii. Cea mai mare cădere utilizată azi în CHE cu turbine Francis
este cea de la Ferrara, din Italia, unde H=522[m]. Puterile pe unitate au crescut în ultima
vreme din ce în ce mai mult, ajungând la turbinele care echipează CHE de la Bratsk din Rusia
la P=230000[kw] pentru H=95[m].
În faza de proiect sunt turbinele pentru CHE Sajano Sushansk, din Rusia, cu P=600000[kw] şi
H=200[m] şi cele de pe Lena inferioară, din Rusia, cu o putere de P=1000000[kw].
Ca dimensiune, rotoarele acestui tip se situează între valorile D=0,36-7,5m iar ca
greutate m specifică s-a ajuns la G=35-70N/kw. Randamentele maxime se situeaza între
valorile η=93,5-94%.
Printre realizările cele mai de seamă, în afară de CHE de mai sus, se amintesc:
 CHE Monteynard-Franţa P=83000[kw] H=125[m];
 CHE Grand Coule-S.U.A. P=83000[kw] H=125[m];
 Columbia River ETAPA 1 ETAPA 2
P=110000[kw] H=100,5[m]; P=600[MW] H=57[m];
N=120[rot/min] Q=140[m3/s];
 CHE Infiernillo-Mexic P=175500[kw] H=101[m];
 CHE Maniconagan-Canada P=165000[kw] H=150[m];
 CHE Alcatraz-Spania P=243000[kw] H=90[m].
La noi în ţară avem centrale importante echipate cu turbine de tipul Francis. Astfel,
CHE Stejaru , de la Bicaz, echipată cu două tipuri de turbine Francis si CHE e tipul subteran
de la Corbeni, Argeş. Cele de la Stejaru au caracteristicile:
 H=110-149[m]; H=110-149[m];
 Q=23 [m3/s]; Q=50[m3/s];
 P=25000[kw]; P=50000[kw];
 n=428,6[rot/min]; n=428,6[rot/min];
Iar la Corbeno, Argeş:

11
  H=250[m];
 Q=20 [m3/s];
 P=50000[kw];
 n=428,6[rot/min];
CHE Târniţa şi Mãrişelu sunt în faza finală de construcţie. Părţile constructive cele
mai importante pot fi urmărite în figurile (1.3.1) si (1.3.2.): (1) - camera spirală, (2) - rotorul
cu palete, (3) - sistemul de etanşare dintre arbore şi partea superioară a turbinei, (4) - sistemul
de etanşare auxiliar, (5) - lagăr de ghidaj, (6) - camera pompei de ulei a sistemului tahimetric
şi limitatorului de ambalare, (7) - sistemul de susţinere al camerei pompei de ulei, (8) - inelul
de reglare al aparatului director, (9) - paletele aparatului director, (10) - sistemul de preluare
al forţelor axiale ce acţionează asupra paletei directoare, (11) - servomotorul aparatului
director, (12) - arborele turbinei, (13) - tubul de aspiraţie.
Camera de spirală, statorul, aparatul director, tubul de aspiraţie constructiv şi
funcţional sunt la fel ca şi la turbinele Kaplan.
Rotorul turbinei Francis format din inel, coroana şi palete, figura (1.3.3.), este sediul
transformării energetice. Prin construcţia cu palete fixe diferă fundamental de turbina Kaplan,
permiţând în acest mod o reglare simplă a debitului, numai cu paletele aparatului director.

12
13
14
15
 1.4.Turbina Pelton

Acest tip de turbină se utilizează de preferinţă în domeniul căderilor mari H=300-2000

[m] şi debitelor mici, unde s-a ajuns la randamente de η=92-92,5[%] şi la greutăţi specifice de
G=31[N/kw]. Printre centralele echipate cu turbine Pelton ce funcţionează la cele mai mari
căderi amintim CHE Reisseck, din Austria, cu H=1765,3[m] si CHE Chandoline-Dixence, din
Franţa, cu H=1750[m].
Centralele hidroelectrice echipate cu turbine Pelton de mare putere sunt:
 Roseland_Bathie, Franţa 6 turbine Pelton cu P=83000[kw] si H=1200[m];
 Sharawathi, India 8 turbine Pelton cu P=105000[kw] si H=439,5[m];
 Kemano-Kitimat, Canada 3 turbine Pelton cu P=110000[kw] si H=757[m].
În ţara centralele de la Dobreşti, Sadu, Moroeni, Valiug şi Lotru sunt echipate cu
turbine Pelton. Este de reţinut că turbinele Pelton de la Valiug, cu 2 rotoare pe acelaşi ax,
fig.1.4.1, au fost proiectate sub conducerea prof. Aurel Bargalazan şi realizate la U.C.M.
Resiţa în anul 1951. Încercările modelului au fost efectuate în Laboratorul de maşini
hidraulice de la Politehnica din Timişoara. Caracteristicile celor 2 rotoare sunt:
ROTOR 1 ROTOR 2
H=433[m]; H=323[m];
Q=0,5[m3/s]; Q=0,4[m3/s];
P=1850[kw]; P=1100[kw];
n=750[rot/min]; n=750[rot/min].

16
17
 Centrala de la Lotru este dotată cu 3 turbine Pelton cu parametri următori:
 H=800-743-685[m];
 H=763[m];
 Q=26,2 [m3/s];
 P=172000[kw];
 n=375[rot/min].
Rotorul cu palete este sediul transformării enrgiei. Acesta este realizat dintr-un disc,
pe periferia căruia sunt dispuse palete de forma unor cupe, fig.1.4.1. Paletele sunt asamblate
pe disc prin buloane, iar uneori rotorul este o constucţie monobloc. Injectorul format din
diuză si ac, construite din profile conjugate, asigură variaţia debitului şi aducerea curentului
spre rotor sub forma unei vane compacte.
Sistemul de reglare, prin deplasarea acului injectoruluii, realizează variaţia debitului,
creând astfel echilibrul dintre cuplul motor şi cel rezistent, la turaţie constanta.
Deflectorul permite tăierea şi devierea vanei de curent într-un timp foarte scurt,
asigurând astfel adaptarea rapidă a cuplului turbinei la cuplul rezistent, fară a crea
suprapresiuni nepermise în conducta de aducţiune.

1.5. Turbina Deriaz-Kviatkovski

Acest tip de turbinã este derivat din turbinele Francis şi Kaplan, deoarece are
elementele constructive specifice acestora. Paletele rotorului sunt mobile în jurul axului,
asigurând o funcţionare la randamente ridicate în domenii extinse de debite şi puteri. La
căderi mari, H=100-150-(250)[m], se construieşte turbina de tip Kviatkovski (fig.1.5.1.), iar
forma paletelor este ca cea a turbinelor Francis lente. Pentru căderi mijlocii, H=15-150[m], se
construieşte turbina Deriaz, iar forma paletelor este o combinaţie între Francis rapid şi Kaplan
figura (1.5.2.).
Aceste maşini conduc nu numai la randamente ridicate, dar şi la coeficienţi de
cavitaţie mai mici, respectiv la înalţimi mari de aspiraţie.

18
19
Printre centralele cele mai importante echipate cu turbine Deriaz amintim:
 Sir Adam Beck-Niagara, Canada P=33000[kw] H=13-28[m];
 Valdecanas, Spania P=88000[kw] H=50-76[m];
 Ajuare, Spania P=93000[kw] H=44-60[m];
 Amagase, Japonia P=5000[kw] H=57[m].
În figura (1.5.2.) se reprezintă desenul de asamblu al turbinei Deriaz de la CHE Sir
Adam Beck. Regăsim aici toate elementele constructive de la turbina Kaplan, doar forma
palelor şi poziţa lor este diferită. Trecerea curentului din aparatul director în rotor suferă o
deviaţie mai redusă decât la turbinele Kaplan. Turbina Deriaz s-a impus repede prin calităţile
sale superioare, prin construcţia simplă, prin siguranţa în exploatare.

20
21
 Elementele constructive importante ale unei turbine Deriaz sunt urmatoarele:
(!) - rotorul cu mecanismul de reglare al paletelor, (2) - paletele rotorului, (3) - aparatul
director, (4) - paletele statorice, (5) - arborele, (6) - camera în spirala, (7) - tubul de aspiraţie.
Desigur şi aceasta turbină este prevăzută cu regulator de turaţie.

1.6. Turbina bulb

Aceasta turbina este un tip derivat al turbinei Kaplan dispusă orizontal, căreia îi
lipseşte camera în spirală, iar tubul de aspiraţie este drept, ceea ce conduce la un curent axial
în planul meridional. Generatorul a fost dispus la inceput în exteriorul turbinei, la periferia
rotorului, iar pe urma în interiorul unei capsule (bulb).
Deşi primele brevete datează din anul 1930-1933, construcţia ia un avant deosebit abia
dupa anul 1950, când se realizează primele centrale mareemotrice în scopul utilizării energiei
mareelor. În final s-a ajuns la o construcţie foarte complexă, denumită bulb (fig.1.6.1.) care
prezintă caracteristici optime de funcţioanare în domeniul căderilor joase, H=0,5-15[m] şi
debite foarte mari. Curgerea axiala comportă numeroase avantaje. Repartiţia mai buna a
vitezelor la alimentarea rotorului permite o creştere a debitului specific, respectiv a
dimensiunilor acestor turbine faţă de cea clasica, de tip Kaplan, cu 2-7[%].
Avantajul principal al acestei turbine constă în aceea că investiţiile totale se reduc la
15-20[%] faţă de soluţia cu turbine Kaplan.
Printre construcţiile cele mai de seamă amintim:
 Saint-Malo, Franţa P=9000[kw] H=5,5-11[m] D=5,8[m];
 La Rance, Franţa P=10000[kw] H=5,5-11[m] D=5,35[m];
 Pierre-Benite, Franţa P=20000[kw] H=8-11[m] D=6,1[m];
 Beaucaire, Franţa P=35000[kw] H=12-15[m] D=6,25[m];
 Kiev, Ucraina P=23000[kw] H=5,6-11,8[m] D=6[m];
 Nijnii-Kamskaia, Rusia P=21800[kw] H=21[m] D=4,5[m];
 Saratov, Rusia P=47300[kw] H=10,6-15[m] D=7,5[m].

22
23
 Elementele constructive importante ale unei turbine bulb, prezentată în fig.1.6.1. sunt
următoarele:
 (1)-butucul rotorului;
 (2)-paletele rotorice;
 (3)-paletele aparatului director;
 (4)-paletele fixe sau statorice;
 (5)-rotrul alternatorului;
 (6)-statorul alternatorului;
 (7)-arborele turbinei şi al generatorului;
 (8)capsula sau bulbul;
 (9)-lagărul axial;
 (10)-tubul de aspiraţie.
În evoluţia turbinei bulb distingem turbina cu bulbul în aval, la cea de la Argentat din
Franţa (P=14000[kw]; H=16.5[m]; D=38[m]) şi turbine cu bulbul în amonte, cum sunt
turbinele actuale.
Bulbul amonte are numeroase avantaje faţă de bulbul aval şi anume: este mai scurt,
ceea ce conduce la lucrări hidrotehnice mai puţin importante; este mai usor şi deci mai ieftin;
randamentul este mai ridicat, iar durat demontării şi montării este mai scurtă.

24
 CAPITOLUL 2

Randament, curbe caracteristice, reglarea şi similitudinea turbinelor

2.1.Randamentul turbinei Pelton

Fie o vana liberă de secţiune S, viteza V, purtând debitul Q=S*V, care se angajează
tangenţial pe o suprafatţă care o deviază cu unghiul α (fig.2.1.1.).
Acţiunea apei asupra peretelui fix este:
   
F f  p   F p  f   * Q (V1  V 2 )

Proiectând relatia dupa Ox, se obţine:

F( f  p ) x   * Q(V1  V2 * cos  )

, sau neglijând frecările (V1 = V2)

F(f-p)x= ρ*Q*V(1 - cosα).

25
 Considerând că acest perete este paleta unei roţi hidraulice care se deplasează după
direcţia tangenţiala cu viteza u, viteza relativă cu care jetul se deplasează faţă de paletă este:
W= V - u0 (2.1.0.)
Componenţa forţei hidrodinamice dupa direcţia tangenţiala, în cazul unei palete de
roată hidraulică, devine:
F(f-p)x= ρ*Q*(V –u)(1 – cosα) (2.1.1`)
Puterea transmisa paletei este:
P= F(f-p)x= ρ*Q*(V –u)(1 – cosα)u (2.1.1.)
Puterea disponibilă a vanei de lichid, de viteză V, este:
V2
Pd   * Q 
2
Deci randamentul, care este raportul între puterea utilă şi cea disponibilă, este:
P  * Q(V  u )(1  cos  )u 2(V  u )(1  cos  )u
   
Pd V2 V2 (2.1.2.)
 *Q
2
Discuţia care se face asupra randamentului roţii hidraulice este numai calitativă,
deoarece la aplicarea teoremei impulsului s-a considerat V1 = V2 = V, deci s-au neglijat
frecările apei cu paleta.

26
 Din relaţia (2.1.2.) se vede ca randamentul roţii este influenţat de turaţia roţii (viteza
tangentială u) şi de construcţia paletei (unghiul α). Pentru a determina valoarea optimă a
vitezei tangenţiale, valoarea pentru care la o anumită soluţie constructivă randamentul este
maxim, se derivează expresia randamentului în funcţie de u, determinându-se valoarea lui u
care anulează derivata:
 V
  u  V  u  0; u optim  (2.1.3.)
u 2
Deci viteza tangenţială optimă este jumătate din viteza absolută V. Cu acestea,
randamentul maxim devine:
1
 max  (1  cos  ) (2.1.4.)
2

Se observă ca în expresia randamentului maxim intervine unghiul constructiv α. Din

analiza expresiei (2.1.4.) se poate vedea că cel mai bun randament se obţine pentru α = 180 0
(cos α = -1).
De aceea, paletele turbinelor cu acţiune (Turbina Pelton) sunt construite în asa fel încât să
întoarcă apa cu aproximativ 1800 (fig.2.1.2.)
V 
Pentru u  şi   relaţia 2.1.1* devine:
2 2

F(f-p)x = Fh = ρ*Q*V (2.1.5.)

Am notat forţele fluidului asupra palei pe direcţia „Ox” cu Fx, pe care o numim forţă
hidrodinamică.

27
 2.2. Randamentul turbinelor Pelton, Francis funcţie de debit

Pentru a exploata obţinerea performanţelor specificate pentru o anumită maşina, este

necesară încercarea acesteia. La turbinele hidraulice încercările se efectueaza în mod obişnuit
în două etape. În prima fază sunt realizate încercări de laborator pe modele reduse, într-o
gamă largă de condiţii funcţionale. În faza a doua, condiţiile de garanţie stabilite pe baza
încercării modelului se verifică la probele de recepţie a execuţiei industriale, în câteva puncte
caracteristice.
În vederea cunoaşterii modului de comportare a maşinilor hidraulice, precum şi a
performanţelor acestora, se obişnuieşte reprezentarea grafică a dependenţei funcţionale între
diferiţi parametrii.

28
 Parametri funcţionali

În general, la turbinele hidraulice drept parametri fundamentali se considera: căderea

turbinei - H, debitul ce trece prin maşina - Q, turaţia sau viteza unghiulară - n sau ω,
momentul la arborele maşinii - M, puterea absorbită de maşina - P, puterea cedată de maşina -
Pu, turaţia specifică - ns, deschiderea paletelor aparatului director - α, deschiderea paletelor
rotorice la maşinile hidraulice axiale - φ.
Fiecare dintre marimile enumerate depinde de toate celelalte. În mod convenţional, în
cazul turbinelor hidraulice se aleg variabilele independente:
a) Căderea - H;
b) Turaţia - n;
c) Deschiderea paletelor directoare - α.
Cum oricare dintre parametri fundamentali depind simultan de toate cele trei variabile
independente, se pune problema reprezentării legăturii funcţionale grafice într-un spaţiu cu
patru dimensiuni, de exemplu P = f(H, α, n). O altfel de reprezentare, chiar dacă nu este
principal imposibilă, rămâne practic imposibilă. Cea mai comodă reprezentare se face în plan
(adică în două dimensiuni). În acest caz cercetările experimentale trebuie astfel conduse încât
două dintre variabilele independente să se păstreze constante.
În general, la turbine se aplică următoarea soluţie:
- menţinerea constantă a căderii (H) pentru toate încercările efectuate asupra unui
model;
- variaţia parametrică a deschiderii paletelor directoare.
Curbele plane obţinute în acest mod se numesc curbe caracteristice de funcîionare.

Curbe caracteristice de funcţionare

În mod obişnuit se reprezintă următoarele curbe caracteristice:

Debit funcţie de turaţie. La turbinele Pelton şi Francis normale, debitul rămâne
aproape constant indiferent de mărimea turaţiei (fig.2.2.1.); la turbinele Francis lente, cu cât
turaţia este mai mare cu atât debitul absorbit de turbină va fi mai mic, iar la turbinele Francis
rapidă şi Kaplan, cu cât turaţia este mai mare cu atât prin turbină trece un debit mai însemnat.
Evident, cu cât deschiderea aparatului director va fi mai pronunţata cu atât debitul va fi mai
mare (α1< α2< α3< α4).

29
 Moment funcţie de turaţie. Cu creşterea turaţiei momentul se micşorează, variaţia
fiind aproximativ liniară fig.(2.2.2.). Turaţia pentru care momentul este nul se numeşte turaţie
de ambalare. Cunoaşterea acestei valori este importantă în exploatare, deoarece, dacă nu sunt
luate precauţii speciale, se poate ajunge la turaţia de asamblare atunci cand generatorul
antrenat de turbină este brusc deconectat de pe reţea, iar paletele directoare sunt deschise.
Turaţia de asamblare este cea mai mare turaţie pe care o poate atinge grupul,
funcţionarea în această situaţie fiind periculoasă pentru securitatea agregatului. În general
sistemul de reglare al turbinei se concepe astfel încât turaţia de asamblare să nu fie atinsă.

Puterea cedată de turbina funcţie de turaţie. Această putere este denumită adesea
putere utilă sau putere la arbore. Puterea utilă se obţine făcând produsul între moment şi
viteza unghiulară Pu = M*ω. Aşadar, pentru turaţie nulă (ω = 0), puterea utilă va fi şi ea zero.
De asemenea, la turaţia de ambalare momentul fiind nul (M = 0), puterea utilă este zero
(Pu = 0). Între aceste două puncte puterea variază aproximativ parabolic, existând o turaţie
bine definită, pentru care se atinge valoarea maximă fig.(2.2.3.).
Randament funcţie de turaţie. Deoarece în expresia randamentului, puterea utilă
intervine la numărător, pentru toate turaţiile la care puterea utilă este zero, randamentul
devine zero fig.(2.2.4.). Se menţionează că acest mod de reprezentare al dependenţelor nu

30
este unicul posibil; în cazuri speciale pot fi făcute şi alte reprezentări, cum ar fi de exemplu
Pu = f(Q), pentru n = constant şi H = constant.
Pentru încercările obişnuite asupra turbinelor hidraulice, staţia de încercare este astfel
realizată încât să se poată menţine căderea constantă în limite cât mai restrânse. Se stabileşte
un regim de funcţionare, astfel încât turaţia să aibă o anumită valoare n, citindu-se simultan
valorile lui Q, n şi M. Ceilalţi parametri se determină prin calcul. Se obţine astfel un punct al
curbelor din figurile (2.1.4.) si (2.1.7.) pentru α 1 = constant. Determinarea întregii curbe se
face prin circa 10...20 de puncte, pornind de la n = 0 si mărind treptat turaţia până la atingerea
turaţiei de ambalare. Pentru a modifica turaţia, turbina este cuplată cu o frână (mecanică,
hidraulică, sau electrică), care constituie consumatorul energiei produse de motorul hidraulic.
În continuare se modifică unghiul paletelor directoare, repetându-se toate operaţiile pentru
obţinerea curbelor al căror parametru este α 2. În general se ridică legăturile funcţionale
pentru patru pană la opt deschideri ale palelor directoare.

Curbe caracteristice universale

Din necesitatea comparării calităţilor modelelor de turbine încercate în diferite staţii în

care scara de reducere a machetei este diferita iar căderea în staţie este şi ea diferită, se
preferă prezentarea curbelor caracteristice pentru un model imaginar având diametrul
d – 1[m] şi căderea de 1[m]. Se observă că realizarea unei staţii de încercare cu asemenea
valori pentru H şi D nu este posibilă practic. Obţinerea mărimilor reduse (pentru D = 1[m] şi
H = 1[m]) se face, convertind mărimile măsurate într-o staţie oarecare.

31
 Pe de altă parte în vederea obţinerii unei imagini de ansamblu asupra funcţionăriii
maşinii hidraulice încercate, se obişnuieste reprezentarea în aceeaşi diagramă a tuturor
caracteristicilor funcţionale. O asemenea diagramă poartă numele de curbă caracteristică
universală.În cazul turbinelor, planul de reprezentare al caracteristicii universale îl constituie
fie sistemul de coordonate Q11, n11, fie sistemul P11, n11. Dacă în afară de aceste doua se
încearcă reprezentarea unei a treia mărimi (de exemplu η), se obţine o suprafaţă în spaţiu.
Din geometria descriptivă se ştie că este posibilă reprezentarea în plan a unei suprafeţe
spaţiale prin trasarea curbelor de nivel. Astfel spus, trebuie să se proiecteze în planul de bază,
curbele rezultate din intersecţia suprafeţelor spaţiale cu plane paralele la cel de bază. Practic
se procedează în felul următor fig.(2.2.5.):
1. În diagrama η = f(n11) se duce o dreaptă de randament constant, de exemplu η = η1.
Această dreaptă intersectează curba caracteristică pentru α1 = constant în punctele a căror
turaţie este n11 = a si n11 = e.
1. În diadrama Q11 = f(n11) se determină abscisele n11 = a si n11 = e. Se ridică verticala din
aceste puncte pana când intersectează curba Q 11 = f(n11) pentru α1 = constant (punctele
A şi E).
2. Se procedează în mod similar pentru abscisele b, f, c, g. d, h, obţinându-se punctele B,
F, C, G, D, H. Punctele notate cu majuscule arată în planul Q 11 = f(n11), locurile unde
funcţionarea se face cu randamentul η1. Unind punctele A, B, C, D, H, G, F, E se
obţine curba de randament constamt η1. Adoptând aceeaşi metoda pentru mai multe
valori ale randamentului se obţine o familie de curbe de egal randament.

32
 Aplicând procedeul descris şi pentru alţi parametrii (obişnuit pentru putere şi turaţia
specifică), se pot suprapune şi aceste familii de curbe în diagrama Q11 = f(n11), obţinându-se
curbele caracteristice universale (fig.2.2.6.).
Curbele caracteristice universale determinate pentru H = 1[m] şi D = 1[m] sunt
valabile pentru toate turbinele geometric asemenea. Asadar, ele sunt deosebit de utile pentru
alegerea variantelor optime dintr-un întreg set de turbine încercate. De asemenea, se poate
studia abaterea punctului optim de funcţionare faţă de punctul de proiectare.

33
 Curbe de garanţie

În exploatarea unei centrale hidroelectrice, puterea la care funcţioneaza agregatele

depinde simultan de energia hidraulică disponibilă şi de energia electrică cerută de
consumator. Aceşti factori impun turbinelor sa funcţioneze mare parte din timp la puteri
deosebite de cea de proiectare. Asadar, este necesară cunoasterea variaţiei randamentului în
funcţie de putere. Reprezentarea grafică a acestei dependente poartă numele de curbă de
garanţie.

34
 Curba de garanţie se poate construi utilizând curbele η = f(n) şi P = f(n) figura (2.2.7.).
În planul acestor curbe se trasează dreptele n = n R (nR este turaţia de regim a maşinii).
Punctele a, b, c, d, si f, g, h, i, în care această dreaptă intersectează cele două curbe, se
transpun în abscisa, respectiv ordonata planului P; η. Ducând orizontalele şi verticalele
corespunzătoare, se obţin punctele A, B, C, D, prin care trece curba de garanţie.
În figura (2.2.8.) sunt prezentate, pentru diverse tipuri de turbine, curbele de variaţie a
randamentului funcţie de debitul relativ (curbe asemanatoare cu cele de garanţie).
Caracteristica cea mai plată este oferită de turbina Pelton. Deşi randamentul maxim este ceva
mai scăzut decât la celelalte tipuri de turbine, maşina funcţionează bine chiar la debite foarte
mici. În cazul turbinelor Kaplan cu palete fixe şi al turbinelor Francis, secţiunile de trecere
rămânând constante, vitezele variază simultan cu debitul, în timp ce vitezele de antrenare
menţinându-se neschimbate, triunghiurile vitezelor se modifică şi determină variaţii mari ale
randamentului.

Reglarea turbinelor hidraulice

În mod obişnuit, turbinele hidraulice sunt destinate antrenarii generatoarelor electrice

ce furnizează energia necesară unei anumite reţele. Consumatorii bransaţi în reţea vor cupla
sau scoate din funcţie diferite receptoare de curent, în conformitate cu nevoile lor individuale.
Asadar, puterea generatorului electric se modifică în permanenţă, în timp ce puterea
hidraulică disponibilă rămâne aproximativ aceeaşi. Dacă energia hidraulică disponibilă este
mai mare decat cea nesesară la generatorul electric, turaăia întregului corp creşte. Ştim că
pentru masele În mişcare de rotaţie perfect echilibrate static şi dinamic, rezultanta forţelor
centrifuge este nulă iar momentul forţelor de inerţie tangenţiale trebuie să fie egal cu suma
cuplurilor aplicate:
d
J   Cm  Cr (2.2.1.)
dt
Unde:
- J este momentul de inerţie ala maselor în rotaţie;
- Ω este viteza unghiulară;
- Cm este cuplul motor, determinat de puterea hidraulică disponibilă;
- Cr este cuplul rezistent, determinat de puterea cerută de consumatori.

35
  Cr d
Când Cm
,  0 , adică ω = constant, ceea ce înseamnă
dt
funcţionarea în regim nominal.

36
 Dacă dintr-un motiv oarecare cuplul rezistent creşte la valoarea C r în timp ce cuplul

d
motor rămâne constant,  0 , turaţia agregatului scade. Dimpotrivă, când C r este mai mic
dt

d
decât Cm,  0 , turaţia agregatului creşte.
dt

Pentru ca tensiunea şi frecvenţa în reţea să rămână constante, condiţie necesară

funcţionării receptorilor de energie, turaţia trebuie să rămână constantă.
Asadar, în componenţa agregatului trebuie să existe un organ care să modifice în
permanenăa cuplul motor în conformitate cu variaţia cuplului rezistent.
Acest organ se numeşte regulator automat de viteză şi acţionează în sensul modificării
cuplului motor. Variaţia acestuia se poate face numai prin micşorarea sau mărirea debitului,
ceea ce presupune acţionarea asupra aparatului director.
Evident, în funcţie de puterea hidraulică disponibilă există un cuplu motor maxim
posibil. Daca Cr depăşeşte valoarea acestuia, consumul din reţea nu mai poate fi asigurat cu
grupul respectiv. Pentru satisfacerea consumului trebuie pornit alt agregat.

37
 Reglarea turbinelor Kaplan şi Francis

Turbinele Kaplan au atât paletele rotorului cât şi cele ale aparatului director mobile. În
acest fel se poate asigura pentru orice valoare a debitului un randament ridicat.
La turbinele Kaplan curba η = f(P), pentru o anumită poziţie a paletelor rotorice, are
forma unei parabole şi admite un maxim fig.(2.2.9.). Aeasta înseamna că pe ramura stângă cu
cât deschiderea paletelor directoare este mai mare, cu atat randamentul este mai bun (evident
pentru o deschidere mai mare a paletelor directoare, debitul şi puterea sunt mai mari).
Creşterea de randament are loc până la deschiderea α 5 (în cazul din fig.(2.2.9.)), unde
randamentul atinge un maxim. În acest punct, paleta directoare are o astfel de poziţie faţă de
paleta rotorului astfel încât piederile hidraulice sunt minime. Dacă se deschid în continuare
paletele aparatului director, pierderile hidraulice cresc iar randamentul scade.
Trasând curbele η = f(P) pentru valori parametrice ale unghiului β de aşezare a
paletelor rotorului, se obţine familia de curbe prezentata ţn figura (2.2.10.). Funcţionarea
optimţ a turbinei se face dupa curba infaşurătoare. Aceasta înseamnă că dacă paletele
directoare au fost deschise la valoarea α5, paletele rototului trebuie să se afle în pozitia β 3.
Derivă de aici necesitatea reglajului dublu şi în cazul turbinelor Kaplan. În figura (2.2.11.) se
prezintă schema unui astfel de regulator Dacă turaţia creşte, prin intermediul unei pârghii,
tahometrul deplasează articulaţia 1 în poziţia 1`. Cum punctul 2 rămâne pe loc, articulaţia 3 se
va deplasa către punctul director. Simultan se va deplasa spre stănga şi punctul 4, ceea ce
mişca spre dreapta camă, rola 7 ridicându-se. Punctele 9 şi 10 vor coborî iar 12 şi 13 se vor
deplasa spre dreapta. Articulaţia 15 va coborî, acţionând asupra sertarului de admisie a
uleiului la pistonul servomotorului paletelor rotorice, în sensul închiderii acestora.
Corelarea poziţiei paletelor directoare cu cele rotorice este asigurată prin profilarea
corespunzatoare a camei de sub rola 7,denumită în mod curent cama combinatotului. Se
admite ulei sub presiune pe faţa din dreapta a servomotorului aparatului director, faţa din
stânga fiind pusă sub presiune atmosferică. Pistonul b se va deplasa către stânga, efectuând
închiderea aparatului.

38
39
 Pentru reglarea turbinelor Francis se pot aplica regulatoare de acelaşi tip, la care însă
dispare cama combinatorului şi întregul mecanism necesar deplasării sertarului de comandă al

40
servomotorului rotoric. În vederea exploatării corecte a centralelor hidroelectrice, în afara de
menţinerea constantă a turaţiei, funcţie îndeplinită de regulatorul automat de viteză, mai
trebuie respectate şi alte condiţii, cum ar fi:
1) limitarea cursei admisiei, deci a puterii, dupa anumite necesităţi ale planului de
exploatare;
2) funcţionarea grupurilor hidroelectrice în raport cu nivelul apei în lac sau debitul
disponibil;
3) repartiţia încărcării cerute de reţea, asupra grupurilor din centrală, dupa numite
condiţii impuse;
4) limitarea mărimii loviturilor de berbec, create în conductele forţate, datorita variaţiei
admisiei;
5) oprirea întregii instalaţii în caz de pericol;
6) automatizarea sau semiautomatizarea centralei.
Pentru îndeplinirea unora dintre aceste cerinţe, în centrală trebuie să existe şi alte
regulatoare, ca de exemplu:
- regulatoare automate de nivl;
- regulatoare de presiune;
- regulatoare de închidere în caz de avarii;
- instalaţii de telecomanda.

2.3. Randamentul şi similitudinea turbinelor cu suprapresiune

Randamentul turbinelor η = ηh* ηv* ηm depinde de randamentul hidraulic ηh,

randamentul mecanic ηm şi randamentul volumetric ηv. După cum se va arăta în alineatul de
mai jos, randamentul este funcţie de diametrele caracteristice ale turbinei, de debit, cădere,
putere şi tipul turbinei:
η = f(D, Q, H, P, tip)
Cum randamentul este unul din factorii puterii, de exemplu, la arborele turbinei în
CP : P = 13.33QHη, este bine să se lege randamentul η de căderea H. În consecintă, în toate
formulele demonstrate mai înainte H trebuie înlocuit cu produsul H*η, ceea ce duce la
formulele de similitudine:

41
 1 5
n  Pm  2  H *  4
  *   (2.3.1.)
nm  P   H m * m 
1 3
P  D  2
 H *  2
   *   (2.3.4.)
Pm  Dm   H m * m 
1 1
D  Q  2
 H * m  4
  *  m  (2.3.2.)
Dm  Qm   H * 
1 3
D P  2
 H * m  4
 m  *  m  (2.3.3.)
Dm  P   H * 
1
n  D m   H *  2
 *  (2.3.5.)
nm  D   H m * m 
2 3
Q  D   H *  2
   *  (2.3.6.)
Qm  Dm   H m * m 

Formula de dimensionare prin similitudine se exprimă, tinând seama de variaţia

randamentului,prin:

1
D n  H *  2
 m *   (2.3.7.)
Dm n  H m * m 

D   * Dm (2.3.8.)
Pentru toate calculele de similitudine necesare proiectării şi studiului funcţionării
turbinelor la diferite regimuri de exploatare, se folosesc formulele precedente valabile numai
în văzul n = nsm, fiindcă se cunoaşte ηm al modelului şi se calculeaza η al turbinei reale, aşa
cum urmează.

Cazul general, când rapiditatea diferă de la model la turbină

ÎIn practică este aproape exclus să se găsească din infinitatea de valori ale rapidităţii n s,
cuprinsă între 50 şi 1400 la turbinele cu suprapresiune, exact cazul unei turbine model având
nsm identic cu ns. Este însa probabil ca în limitele acceptate de  5 [%], adică
ns = (0,95 – 1,05)nsm să se găsească cel puţin una sau mai multe turbine model, cu n sm diferit
de ns, însă în aceste limite.
Ca oricare fenomen din hidraulică se din hidromecanică, funcţionarea turbinelor în
limitele admise nu diferă mai mult decât precizia calculelor de dimensionare. Problema care
se pune este a corecturii care trebuie adusă formulelor deduse în alineatul precedent. În acest

42
scop, pornim de la expresia rapidităţii turbinei şi a modelului, ştiind că n s diferă de nsm,

m
corectând apoi ecuaţia cu corespunzătoare exponentului căderilor şi anume:

1 5
n s  nP 2 * H 4

1 5
nm n m Pm *H m 2 4 , deci:

1 3
ns n  P  2
 H *  4
   *   (2.3.9.)
n sm nm  Pm   H m * m 
1 1
D  Q  2
 H * m  4
Din ecuaţia (2.3.2.) s-a dedus   *  m  şi înlocuind în relaţia
Dm  Qm   H * 

(2.3.11.) raportul puterilor:

1 3
 P  2
D  H *  4
   *  , rezultă:
 Pm  Dm  H m * m 
3 1
nm n D  H *  4
 H * m  n D  H m * m  2
 * *   *  m   * *  
n sm nm Dm  H m * m   H *  n m D m  H * 

Aici se extrage explicit formula de dimensionare dupa similitudinea generalizată:

1
n n  H *  2
D  s * m *   * D m   * Dm (2.3.10.)
n sm n  H m * m 

Orice diametru al turbinei se obţine din diametrrul echivalent al modelului înmultind

n s *n m H *
cu parametrul similitudinii geometrice   * , de exemplu: la ieşirea din
n sm * n H m * m

stator D0   * D0 m ; B   * Bm , la intrarea şi ieşirea din rotor D1   * D1m , D2   * D2 m ,

sau aspirator D3   * D3m .
Celelalte relaţii dintre diferitele mărimi, cum s-au arătat în alineatul precedent, nu se
mai studiază aici, fiind asemanatoare.

Cu ocazia predimensionarii turbinelor cu suprapresiune de diferite tipuri: F lente,

normale, rapide, elicoidale axiale sau diagonale, K sau SK, trebuie stabilit randamentul global

43
al turbinei. Predimensionarea se face pe baza similitudinii cu o turbină model, arătată la
punctele precedente sau dupa alte modele, care se vor dezvolta ulterior.
Se pune problema determinării randamentului turbinei cure urmeaza să fie
dimensionată, care este determinată şi care este denumită aici turbina reală, tinând seama de
datele de bază cunoscute ale turbinei model.
Cu cât dimensiunile, în special unul dintre diametrele caracteristice ale rototului D,
sunt mai mari decât Dm al modelului, randamentul η creşte faţă de ηm.
În literatură se cunosc relativ puţine formule de calcul ale randamentului.
Fenomenul creşterii randamentului simultan cu dimensiunile turbinelor se explică

Dc
uşor pentru radnamentul hidraulic al turbinei, prin creşterea cifrei Reynolds R  , faţă de
v

Dc * C m sec tiunea  hidraulica

R , cum şi prin creşterea razei hidraulice r  perimetrul  udat  0,25D ,
v
care reduce pierderile de sarcină.
Din literatura sovietică sunt cunoscute câteva formule indicative pentru calculul
randamentului η în funcţie de ηm al modelului, D şi H fiind respectiv, diametrul rotorului şi
căderea turbinei reale, iar Dm si Hm diametrul rotorului şi căderea turbinei model.
Astfel avem formula profesorului Morozov:
1 1
D  
 H m m  
  1  (1   m ) m    (2.3.11.)
 D   H 

H * Hm 
1
În care se recomandă α = 4 şi β = 20, astfel ca raportul căderilor 20 se neglijează,

el fiind, dupa Morozov, foarte mic.

În consecintă formula,practic recomandată, este:

Dm
  1  (1   m ) 4 (2.3.12.)
D
Alţi autori sovietici recomandă formula:
1
D  8
  1  (1   m ) m  (2.3.13.)
 D 

Uzina metalurgica Stalin din Leningrad (LMZ) aduce formulei (2.3.11.) o corecţie
tabelară în sensul diminuării randamentului cu  funcţie de diametru, numai la căderi sub
100[m]:

44
 Dm
LMZ   1  (1   m )   (2.3.14.)
D

Corecţia randamentului în funcţie de diametrul H < 100m

D1 1,2 - 1,8 2 – 2,7 5,3 – 4,1 4,5 – 6 6,6 – 9

 - 0,01 - 0,009 - 0,008 - 0,007 0,005

În bibliografie se mai indică o formulă, care dă creşteri de randament mai moderate

decât formulele (2.3.12.) si (2.3.13.) şi anume :[10].

Dm
  1  0,25(1   m )  0,75(1   m ) 4 (2.3.15.)
D
Se cunoaşte şi formula mai veche a lui Staufer:
     Dm 
1
4
 Hm  8 
1

   mec 1  1  m  *   *   (2.3.16.)

   mec*m   D   H  

, în care η şi ηm sunt randamentele globale ale turbinei reale respective ale modelului şi ηmec şi
ηmec*m randamentele mecanice corespunzătoare.
Se ştie că:
     Dm 
0 , 314

   mec 1  1  m  *   
   mec*m   D  

Formulele (2.3.10.) .... (2.3.16.) dau valori care diferă puţin între ele, dar în principal
ele provin din simplificări, astfel că nu pot avea un caracter general.

Generalizarea formulei randamentului

Randamentul turbinelor cu reacţiune η = ηh*ηm*ηv, produsul a trei randamente:

45
h  1 
h r
, randamentul hidraulic al turbinei, datorită tuturor pierderilor de sarcină şi
H
liniare şi locale, însumate de-a lungul tuturor organelor turbinei;
P  Pr P
m   1  r , este randamentul mecanic, care exprimă pierderile de putere Pr,
P P
datorate frecărilor mecanice în lagăre şi rezistenţei pieselor în rotaţie în aer;
Q  Qp Qp
m   1 , este randamentul volumetric, corespunzător pierderilor de debit Qp
Q Q

prin fantele care înconjoară rotorul, raportate la debitul total al turbinei Q.

Prin orice obiect hidraulic, deci şi prin turbine, se produc pierderi de sarcină liniare şi
locale, a căror sumă reprezintă de la intrarea în vana turbinei până la ieşirea din aspirator:

 l
2
 V Q 2  K1 
 r   d   2 g D 4 *  2  K 2 
h      *  (2.3.17.)

, în care:
Q
V  ; V2 16Q 2 Q2
  2  0,0826 * ; K 1  0,0826  l  ; K 2  0,0826  .
2 g  2 gD 4 D4
4D
Drept diametru caracteristic D se poate alege, de exemplu diametrul de la intrarea în
aspirator D2 cu viteza absolută corespunzătoare V2, în care caz calculul lui K1 şi K2 ţine seama
de raportarea la diferite viteze prin organele turbinei.
Randamentul hidraulic se scrie astfel:

h  1 
h r
 1
Q 2  K1 
 K2 
4  (2.3.18.)
H HD  D 

, pentru turbina reala, iar pentru turbina model la fel cu indicii m:

Q 2  K1 
1 h  1  4
  K2  (2.3.19.)
HD  D 

Q 2  K1 
1   hm  1  
4 
 K 2  (2.3.20.)
H m D m  Dm 
K1
 K2
1 h Q 2 H m Dm D
 2 * (2.3.21.)
1   hm Qm HD 4 K1
 K2
Dm

De aici rezultă randamentul hidraulic al turbinei reale:

46
 2 5
 Q  H m  Dm  1  KD
 h  1   m    * *  * (2.3.22.)
 Qm  H  D  1  KDm

Dacă ţinem seama că:

K1 K 2D
 K2 1
D K  K 2D D  K1 D 
 1 * m   * m  (2.3.23.)
K1 K 1  K 2 Dm  D  1  K 2 Dm  D 
 K2
Dm K1

Prescurtarea K 
K2

  , reprezintă un coeficient foarte apropiat de K  1,
K1   l 
deoarece pierderile locale echivalează practic pe acelea liniare. De altfel, chiar dacă ar varia K
între 0,8 şi 1,2 eroarea care se face admiţând valoarea 1 este mică. La D = 2 şi D m = 1[m],

1  0,8 * 2 1 2 1  1,2 * 2
ultima fracţie din formula ηh arată 1  0,8 * 1  1,45 ;  1,50 ;
1  1,2 * 1
 1,54 ;
11
diferenţa maximă referitoare la pierderea de sarcină este de  3 [%], care reprezintă, la
randul ei, în medie numai 6[%] din randament, astfel eroarea de calcul a randamentului este
cu totul neglijabilă, de  0,18 [%].
În consecinţă se poate scrie cu suficienţa exactitate randamentul hidraulic după
formula autorului:

Q 2 H m Dm2 1  D
 h  1   hm  * 2 * (2.3.24.)
Qm HD 5 1  Dm

Pierderile mecanice şi volumetrice sunt foarte mici, dupa cum s-a constata din
măsuratorile efectuate la turbinele în exploatare şi anume de la 4[%] din puterea totală a
turbinei, de la cele mai mari la cele mai mici turbine.
Analizând aceste pierderi mecanice în funcţie de puterea P(CP) propunem să
exprimăm produsul celor două randamente dupa formula:
 m v  0,98  0,1P 0 , 25 (2.3.25.)

Această formulă arată valorile numerice din tabelul:

Randamentul ηmηv în funcţie de puterea turbinei (P)

P (CP) 1 10 100 1000 10000 100000
ηmηv 0,880 0,924 0,948 0,962 0,970 0,974

47
 Randamentul total fiind η = ηhηmηv, folosind formulele (2.3.16.) si (2.3.17.) şi notând
puterea turbinei cu Pm, iar randamentul ei total ηm, se obţine formula generalizată:

  m  Q 2 H m Dm5 1  D 
   0,98  0,1P 0, 25  * 1  1   2
0 , 25 
*  (2.3.26.)
  0,98  0,1P  Q m HD 5
1  Dm 

48
 CAPITOLUL 3

Contribuţii privind creşterea randamentului hidraulic la turbinele Pelton

În capitolul 3 stabilesc prin calcul valoarea razei „R” a conductelor pe care se

racordează cele patru injectoare identice ce pun în miscare rotorul de turbina Pelton de
diametru D.
Calculez cheltuielile anuale legate de exploatarea cconductei A 1 şi cheltuielile anuale
legate de investiţii A2.
Cheltuielile anuale totale A vor fi funcţie de raza r, A = A(R). Din anularea acestei
funcţii se determină raza economică Rec, pentru care cheltuielile totale „A” vor fi minime.
Randamentul hidraulic este dat de relaţia:
Ph
h  1  ; [%] (3.1.1.)
Pa  PQ

 Ph - puterea pierdută datorită pierderilor de sarcină liniare şi locale; [W]

 Pa - puterea totală disponibilă a turbinei; [W]
 PQ – puterea pierdută datorită debitului pierdut; [W]
Pa  gQH

(3.1.2.)
PQ  gQ p H

 Q – debitul turbinei; [m3/s]

 Qp – debitul pierdut în turbina; [m3/s]
 H – căderea turbinei; [m]
 ρ – densitatea apei. [kg/m3]

Pe baza figurii (3.1.1.), putem scrie relaţiile:

d12 3 d 2 3
Q1  * Vc  * * Vc  * Q (3.1.3.)
4 4 4 4

49
 d 22 2 d 2 2
Q2  * Vc  * * Vc  * Q (3.1.4.)
4 4 4 4
d 32 1 d 2 1
Q3  * Vc  * * Vc  * Q (3.1.5.)
4 4 4 4
Din relaţiile (3.1.3.), (3.1.4.), (3.1.5.), rezultă diametrele:
3
d1  * d;
2
1
d2  * d;
2
1
d3  * d.
2
1
 5K  7
Diametrul este dat de relaţia: d   2 
 2 K1 

Relaţiile (3.1.3.), (3.1.4.), (3.1.5.

50
) s-au scris ţinând cont că injectoarele sunt identice, şi prin urmare debitul pe un injector este

Q
. S-a păstrat aceeaşi viteză de circulaţie a apei V c, pe toate tronsoanele, viteză ce a rezultat
4
din calculul diametrului economic al conductei de aducţiune. Păstrând aceeaşi viteză anulez
pierderile de sarcină locală ce ar apărea datorită variaţiei de viteză. Coeficientul pierderilor
locale într-un cot de conductă de diametru d, este dat de relaţia lui Weisbach.
 d  
3, 5

   0,13  0,16   * 0 (3.1.6.)

  R   90

 α – unghiul cotului de conductă; [0C]

 R – raza de curbură a cotului, după cum vedem în figura (3.1.2.).
În figura (3.1.1.) s-a notat cu D, diametrul rotorului turbinei la care axele jeturilor sunt
tangente.
D
Se adoptă raza de racordare a injectoarelor ca fiind .
2

Ph  g  Q1 ht1  Q2 ht 2  Q3 ht 3  4Q3 htin  (3.1.7.)

, unde:

51
Q1 – debitul ce trece prin tronsonul de conductă „i” (vezi figura 2.1.1.) [m3/s];
ht  hl  hloc (3.1.8.)
l V2
hl   (3.1.9.)
d 2g

V2
hloc   (3.1.10.)
2g

 ht - pierderile totale de sarcină; [m]

 hl – pierderile longitudinale de sarcină; [m]
 hloc – pierderile locale de sarcină; [m]
 ht1 – pierderile locale de sarcină pe tronsonul „1” de conductă;
 ht2 – pierderile locale de sarcina pe tronsonul „2” de conductă;
 ht3 – pierderile locale de sarcină pe tronsonul „3” de conductă;
 htin – pierderile totale de sarcină pe un injector.
Tinând cont de figura (3.1.1.), precum şi de relaţiile (3.1.3.), (3.1.4.), (3.1.5.), (3.1.8.),
(3.1.9.), (3.1.10.), relaţia (3.1.7.) se poate scrie sub forma:
     
 R   R
2  0,13  0,16 2   
3, 5 3, 5
V2
 3 
2  0,13  0,16 1 d  2  d 
Ph  gQ c
 1    2 
2
4  d1  R   4 d2  R  
   
     D   
3, 5

1
R 3, 5
  d  
 d  1
 3 2  0,13  0,16 3    4 * 3 2 2  0,13  0,16 3   
4 d3  R  4 d3 D 
  
    2  
R  D
 43   rel .(3.1.11 .)
d 


S-au calculat lungimile tronsoanelor cu relaţia :l 1 = α1*R1, unde unghiul   , iar R1
2

D
are valorile R si .
2
În relaţia (3.1.11.) vom face următoarele notaţii:

Vc2  3  2  1  
k1*  gQ  1  2  3 ;
2 g  4 2d1 4 2d 2 4 2d 3 

Vc2  3 2 1 3, 5 
k 2*  gQ  * 0,16d1  * 0,16d 2  * 0,16d 3  ;
3, 5 3, 5

2g  4 4 4 

52
   
3, 5

V  2
3 2 1 D d  
k 3  gQ
*
0,13 *  0,13 *  0,13 *  0,13  3
c
 0,16 3  .
2g  4 4 4 4d 3  D  
   
  2  

Cu aceste notaţii relaţia (3.1.11.) se poate scrie sub forma:

Ph  k1* R  k 2* R 3,5  k 3* (3.1.12.)

 k 
i  i  Rei ;  (3.1.12.)*
 di 

λi – coeficientul pierderilor liniare.

Vc d 1
Rei  (3.1.13.)

Pentru temperatura de 150 vascozitatea cinematică a apei este:
2
  1,14 *10 6 m .
s

Diagrama Nicuradse

53
 Din diagrama Nicuradse în funcţie de numărul Reynolds (R ei), din rugozitatea relativă

k
se determină coeficientul pierderilor liniare λi; (λ1; λ2; λ3).
di

Am notat în relaţia (3.1.12*.), înălţimea maximă a asperităţilor conductive cu „k”.

Valoarea diametrului „D” se calculează cu relaţia:
H
D  43,5  n (3.1.14.)
n

Se presupune cunoscute la turbina debitul „Q”, căderea „H”, şi turaţia „n”. Iniţial
randamentul hidraulic se estimează, pentru a calcula diametrul D.

Relaţia (3.1.14.) s-a dedus din ecuaţia fundamentală:

 n gH  u1Vu1 u 2Vu 2 (3.1.15.)
Unde în conformitate cu figura (3.1.3.), putem scrie:
 *n D
u1  u 2  * (3.1.16.)
30 2
Vu1  V1 ;Vu 2  0 (3.1.17.)
 V – viteza absolută;
 u – viteza de transport (viteza unei particule considerată solidară cu paleta);
 Vu – proiectia vitezei absolute pe directia vitezei de transport.
Din condiţia de randament maxim se cunoaşte relaţia:
V1
u1  (3.1.18.)
2

54
55
 Energia pierdută anual pe aceste tronsoane este:


E  8760 Pk kwh
an
 (3.1.19.)

Numărul 8760 s-a dedus în ipoteză că turbinaă neîntrerupt pe tot parcursul anului (365
zile * 24 ore/zi).
Dacă notăm cu C1 costul unui kwh, cheltuielile legate de exploatarea acestor conducte
este:
A1  EC1 (3.1.20.)
Având în vedere relaţiile (3.1.12.) şi (3.1.19.), relaţia (3.1.20.) se poate pune sub
forma:
A1  k1 R  K 2 R 3,5  k 3 (3.1.21.)

, unde k i  8760C1 k i* (3.1.22.)

Cunoscând preţul de cost „p” al unui kilogram de material de conductă putem afla
cheltuielile de investiţii, ce ţin cont de costurile materialelor şi costurile de instalare.

56
 3   D  
C   d i  i R  d 3 3  *  R  D  * 4 * P (3.1.23.)
 i 1 2 2 2  
 C – costurile materialelor;
  - greutatea specifică;

  i - grosimea conductelor de diamtru d i .

Dacă notăm cu „m” un coeficient ce ţine seama de cheltuielile de montaj şi cu „n”

numărul de ani de exploatare a acestei conducte, atunci cheltuielile totale anuale legate de
investiţii sunt:
C *m
A2  (3.1.24.)
n
, se poate pune sub forma:
A2  k 4 R  k5 (3.1.25.)

, unde constantele k 4 si k 5 se pot calcula pe baza relaţiilor (3.1.23.) si (3.1.24.).

A  A1  A2 (3.1.26.)

A  k1 R  k 2 R 3,5  k 3  k 4 R  k 5 (3.1.27.)

, relaţia (3.1.27.) rezultă din (3.1.21.) si (3.1.25.).

S-a notat cu „A” cheltuielile anuale legate de exploatare si investiţii.
A
Cheltuielile anuale sunt minime când derivata este nulă.
R
A
 k1  k 4  3,5k 2 R  4,5  0 (3.1.28.)
R
Din relaţia (3.1.28.) rezultă raza economică Rec:
1
 3,5 * k 2  4,5
Rec    (3.1.29.)
 k 1 k 4 

Introducând valoarea razei Rec din relaţia (2.1.29.) în relaţia (2.1.11.), obţinem puterea
hidraulică pierdută economic, Ppe, pe baza căreia calculăm cu relaţia (3.1.1.) randamentul

Ph
hidraulic funcţional al turbinei. Anulând derivata, , putem calcula acea rază ce ne
R
permite să calculăm randamentul hidraulic maxim al turbinei, dar care în acest caz ar duce la
cheltuieli mari de investiţii care nu s-ar amortiza în numarul de ani de exploatare n, cu preţul
de cost al unui kwh, C1, produs de centrala hidroenergetică.
Tinând cont de relaţia (3.1.12.) putem scrie:

57
Ph
 k1*  3,5k 2* R  4,5  0 (3.1.30.)
R
Din relaţia (3.1.30.) putem deduce raza pentru care randamentul hidraulic este maxim,
deoarece pierderile hidraulice sunt minime:

3,5k 2*
R  4 ,5 (3.1.31.)
k1*

Deoarece cheltuielile de investiţie nu sunt recuperate prin acest randament maxim în

numărul de ani de exploatare preconizat, se va opta pentru raza economică de la relaţia
(3.1.29.).
în figura (3.1.5.) este redată o secţiune printr-o conductă de diametru d i, în care avem
apa la suprapresiunea „p”. Condiţiile de echilibru ale conductei, pentru axa verticală, sunt:

F y  0  pd i l i  2 i l i  0 (3.1.32.)
Din relaţia (3.1.32.) rezultă grosimea pereţilor conductelor:
p
i  * di (3.1.33.)
2

 σ – rezistenţa admisibilă a materialului conductei; [N/m2]

58
  p – presiunea relativă din conducte; [N/m2] – are aceeaşi valoare pentru toate
conductele, deoarece prin toata viteza apei este aceeaşi, Vc, iar turbina fiind în plan
vertical, ele se gasesc în plan orizontal.
Turbinele cu mai multe injectoare se construiesc cu ax vertical deci toate tronsoanele au
aceeaşi cota, prin urmare nu avem variaţie de presiune datorită variaţiei de cotă. Se poate
neglija pierderea de presiune datorită pierderilor pierderilor de sarcină liniare pe tronsoane,
deoarece lungimile tronsoanelor sunt mici.
di - diametrul interior al tronsoanelor de conductă.
Presiunea „p’ rezultă din ecuaţia de conservare a energiei:
Pat P V
H  c  c (3.1.34.)
  2g

Vc2
p  pc  p at  H   (3.1.35._
2
Din relaţiile (3.1.33) si(3.1.35.) deducem că grosimea pereţilor conductei de diametru
interior „d”, va creşte liniar cu presiune”p”, presiune ce creşte liniar cu „H”.

59
 CAPITULUL 4

Contribuţii privind creşterea randamentului mecanic la turbinele Pelton

În capitolul 4 arăt că putem creşte randamentul mecanic la turbinele Pelton prin

micşorarea puterii pierdute prin frecare în lagăre. Această putere poate fi diminuata prin
micşorarea reacţiunilor în lagăre şi prin diminuarea diametrelor fusurilor lagărelor.
Am obţinut reacţiuni minime în lagăre prin folosirea unui număr de injectoare identice
pe un rotor, care sa fie astfel plasate încât rezultanta forţelor hidrodinamice ale jeturilor şi a
forţei de greutate sa fie nulă. n acest caz reacţiunile în lagăre în timpul funcţionări în regim
nominal, sunt practic nule.
Arăt în continuare că prin creşterea numărului de injectoare creştem turaţia nominală
şi scadem diametrul rotorului turbinei.
în capitolul 5 determin legea de deplasare controlată a acului injectorului, din condiţia
că şi în această fază forţa jetului pe pală să fie egală cu forăa hidrodinamică a jetului din faza
de regim.
Micşorarea reacţiunilor în lagărele de alunecare ale arborelui turbinei conduce la o
creştere a randamentului mecanic prin micşorarea pierderilor de putere prin frecare, Pml.
Pml  M f *  (4.1.1.)
df
M f   *R* (4.1.2.)
2

 μ – coeficientul de frecare în lagăre;

 df – diametrul fusului arborelui;
 ω – viteza unghiulară a rotorului turbinei;
 Mf – momentul de frecare din lagăr;

60
 Relaţia (4.1.1.) ne dă pierderea de putere prin frecare iar relaţia (4.1.2.) ne dă
momentul de frecare. Observăm că micşorând reacţiunea „R” din lagăre, micşorăm direct
proporţional pierderile de putere „Pml”. Un sistem de forţe se reduce într-un punct la un torsor,
format dintr-o rezultantă R si un moment rezultant M o .
 n

 R   Fi

 
M
i 1
n (4.1.3.)
  ri * Fi


0
i 1

În relaţia de mai sus ri este vectorul de poziţie al forţei Fi faţă de punctul de reducere
„0”.
Atunci când avem mai multe injectoare identice plasate pe un rotor condiţia de a avea
un torsor al forţelor hidrodinamice cu forţa rezultantă nulă este ca poligonul forţelor
hidrodinamice să se închidă.
Prin urmare, axele injectoarelor vor trebui să se dispună după un triunghi echilateral
circumscris cercului de diametru „D” al rotorului turbinei în cazul în care avem trei
injectoare.
Dacă avem patru jeturi identice axele lor formează un pătrat circumscris cercului de
diametru „D” al rotorului.
Dacă avem două jeturi dispunerea lor trebuie făcută astfel încât să se creeze prin
forţele lor hidrodinamice un cuplu al arborelui rotorului, rezultă că axele lor vor fi paralele.
Mai putem vorbi în cazul turbinelor Pelton cu rotoare cu cinci sau şase injectoare
identice care pentru a crea, prin forţele hidrodinamice dezvoltate de jeturile lor un torsor de
rezultantă nulă, ele vor fi astfel dispuse pe un rotor încât axele lor să creeze un pentagon
regulat, respectiv un hexagon rezultat circumscris cercului de diametru „D” al rotorului
turbinei. În toate situaţiile pentru acelaşi rotor toate jeturile prin forţele dezvoltate trebuie să
creeze momente mecanice de acelaşi sens.
Prin urmare dacă notăm cu „i” numărul de jeturi identice, torsorul dat de relaţia
(4.1.3.), pentru cazul turbinelor Pelton va avea forma:
 i

 R   Fhn  0

 
n 0
i (4.1.4.)
M D
  Fhn *


n
n 0 2

61
 S-a tinut cont în relaţia (4.1.4.) de faptul că vectorul de poziţie al forţei hidrodinamice

D 
este r1  , iar unghiul dintre cei doi vectori este ,deoarece axa jetului este tangentă la
2 2

D
cercul de diametru , în conformitate cu fig (4.1.1.).
2

Dacă se respectă relaţia (4.1.4.) în cazul turbineor Pelton, reacţiunea în lagărele

turbinei va fi tocmai greutatea rotorului.
în continuare printr-un calcul corect de dimensionare putem reduce la minim această
greutate, fapt ce conduce la preţuri de cost minime şi pierderi prin frecare în lagare de
asemenea minime.
în aceasta situaţie momentul de frecare este dat de relaţia:
df
M f   *G *
2
Din relaţiile (4.1.2.) si (4.1.3.) rezultţ că reacţiunea în lagăre este tocmai greutatea
proprie a rotorului de turbina.
Reacţiunea R  G rezultă din condiţia de echilibru ale rigidului (rotorului), dată de
relaţia:

F y 0

Pe de alta parte păstrarea unei turaţii cvasiconstante, necesare păstrării frecvenţei de

50Hz la generator ar cere un rotor de greutate mare, fapt ce rezultă din ecuaţia de mişcare a
agregatului turbine-generator electric dată de relaţia:
d
J red *  Mm  Mr (4.1.5.)
dt

 Jred - este momentul de inerţie mecanic al tuturor pieselor rotitoare în raport cu axa 
a agregatului;
d
   , este acceleraţia unghiulară a rotorului agregatului turbină-generator electric;
dt

 Mm – momentul motor produs de forţele hidrodinamice;

 Mr – momentul rezistent produs de forţele electromagnetice ce acţionează pe spirele
rotorului generatorului electric.

62
 n
J red   J i (4.1.6.)
i 1

J i  r
2
dm
(4.1.7.)
 
S

Relaţia (4.1.7.) ne arată că rotorii de turbina Pelton având cupele dispuse la distanta

D
de axa  , figura (4.1.1.) vor avea J red suficient de mare, astfel încât frecvenţa în reţea
2
să se păstreze cvasiconstanta.
Din relaţia P  M f *  rezultă că pentru aceeaşi putere P, prin creşterea vitezei
unghiulare ω [s-1], respectiv a turaţiei n [rot/min], la arborele turbinei, putem micşora
momentul de torsiune Mt şi în acest fel micşorăm diametrul arborelui rotorului de turbină.
Prin creşterea numărului de injectoare creştem turaţia specifică ns a turbinei şi implicit
turaţia n a turbinei pentru puterea P şi căderea H cunoscute, după cum rezultă din relaţiile
(4.1.8.), (4.1.9.).
P
ns  n * (4.1.8.)
3
H4

d0
n s  246,8 * i (4.1.9.)
D
, unde d0 reprezintă diametrul jetului, iar D reprezintă diametrul de dispunere al cupelor, iar i
numărul de injectoare, figura (4.1.1.). Agregatul turbina hidraulică generator electric dintr-o
centrală hidroenergetică transformă puterea hidraulică a apei Pa  gQH în putere mecanică
P  M t  , care se transformă apoi în generator în putere electrică P  UI . În relaţiile de mai

sus:ρ = 103[kg/m3]este densitatea apei, g = 9,81[m/s2] este acceleraţia gravitaţionala, Q –

debitul [m3/s], H – căderea [m[, U – tensiunea la bornele generatorului electric măsurată în
volţi [V], I – intensitatea curentului generat măsurată în amperi [A}, M t - momentul de
torsiune din arbore creat de momentul motor M m şi momentul rezistent MR egale şi de sens
opus [N*m]. Mm este generat de forţele hidrodinamice de pe cupele turbinei, forţe date de
jeturile fluide, iar Mt este generat de forţele electromagnetice ce apar în rotorul generatorului
atunci când el este rotit într-un câmp magnetic.

63
 În afara calculului de rezistenţă făcut pentru regimul nominal de funcţionare se mai
fac calcule de verificare pentru regimul de pornire şi pentru regimul de ambalare.
Practic, regimul de ambalare apare atunci când se anulează momentul rezistent (din
cauza unui scurtcircuit la generatorul electric). În acest caz în conformitate cu ecuaţia de
mişcare a agregatului (4.1.5.), turaţia va creşte până când se anulează şi momentul motor Mm.
Acest moment se anulează când forţa hidrodinamică se anulează. Din relaţia (4.1.15.)
rezultă că Fh se anulează când viteza periferică u devine egală cu viteza jetului V.
Din cele de mai sus rezultă că turaţia de ambalare, teoretic este dublul turaţiei de
regim. În realitate datorită momentului rezistent de frecare, turaţia de ambalare este
n a  1,8n .

64
 La aceasta turaţie forţa centrifugă care acţionează asupra palei este:
D
Fc  m * *  a2
2

 m – masa unei cupe;

 ωa – viteza unghiulară de ambalare.
n -1
a  [s ]
30

În figura (4.1.2.) este reprezentată configuraţia spaţială a unei palete de turbina

Pelton. Linia 1, după care paletele sunt atacate de un jet se numeşte muchie de intrare. Linia
2, de-a lungul căreia curentul părăseşte cupele, se numeşte muchie de ieşire.
Dându-se P şi H şi adoptând randamentul η calculăm debitul cu relaţia:
P
Q (4.1.10.)
gH

Alegând un număr par de de injectoare z, debitul pe injector este:

Qt
Q
z
Unde z este frecvent 2, mai rar 4 şi 6.

65
 Viteza de ieşire a apei din injector este:
v  K v * 2 gH (4.1.11.)
Unde Kv = 0,97, este coeficientul de viteză.
d 02
Din ecuaţia de continuitate Q  * v rezultă diametrul jetului d0.
4
Pentru un randament maxim diametrul de dispunere a palelor este:
D  13  18 d 0 (4.1.12.)
Turaţia dublu unitară, n11 este dată de relaţia:
nn D
n11  (4.1.13.)
H

Cunoscând turaţia n11 funcţie de cădere se calculează turaţia de regim a rotorului

turbinei nn din relatia (4.1.13.)
Turaţia maximă (de anbalare) a rotorului se obţine pentru mersul în gol, în cazul
anulării momentului rezistent şi este:
n a  1,8 * n n (4.1.14.)
Forţa hidrodinamică dezvoltată de jet de cupă este:
Fh   * Q *  v  u  * 1  cos   (4.1.15.)

Din condiţia de randament maxim rezultă că:

V
u
2
D
, unde u   .
2

Unghiul de întoarcere al jetului de către cupă se consideră, practic   .

66
 a) cupa schematizată, articulată în „A” şi rezemată în „B”;
b) secţiune prin cupă, în dreptul articulaţiei „A”.
Schematic, în vederea dimensionării, cupa din figura (4.1.2.) o putem reprezenta ca în
figura (4.1.3. a), o grindă articulată în A şi simplu rezemată în B.
În baza diametrului d0 se stabilesc dimensiunile l1 şi l2 ţinând cont de tabelul (4.1.)

Tabelul (4.1.)
Nr D L B h b 21  2 L1 Firma
d0 d0 d0 d0 d0 d0
1 11,02 2,5 2,94 0,86 1,04 30 0 13 0 1,08 Voith(Austria)
2 11,78 2,48 3,14 0,88 1,26 10 7 0 1, 44 Esccher Wyss(Elvetia)
3 11,02 2,85 3,36 1,06 1,16 32 0 110 1,36 LMZ(Rusia)

Din condiţiile de echilibru ale cupei rezultă relaţiile:

67
 l1
M A  0  Fh * l1  RB * l 2  0  RB  Fh
l2

F x  0  RAX  Fc  0 (4.1.16)

F y  0  R Ay  Fh  RB (4.1.17.)
În relaţia (4.1.16.), Fc este forţa centrifugă:
D 2
Fc  m  (4.1.18.)
2
, unde am notat cu m masa cupei.
Forţa de reacţiune din articulaţia A este:
RA  2
R Ax  Ray
2
(4.1.19.)

Din figura (4.1.4.) rezultă că forţele R A şi RB foarfecă bolturile de prindere a cupei pe

disc în două secţiuni.
Prin urmare putem scrie relaţiile:
RA
 af 
d A2 (4.1.20.)
2
4
RB
 af 
d 2 (4.1.21.)
2 B
4
Cunoscând τaf din relaţiile (4.1.20.) şi (4.1.21.) determinăm diametrele bolturilor, d A şi
dB.

68
 Forţele RA şi RB sunt preluate de discul rotorului prin intermediul bolturiloe, în baza
principiului acţiunii şi reacţiunii corpurilor, solicitând discul de strivire:
RA
 as  (4.1.22.)
d A bd

Din relaţia (4.1.22.) rezultă grosimea discului bd.

Cele două brate ale cupei din figura (2.2.6.) sunt solicitate în zona bolturilor la
strivire, deci putem scrie relaţiile:
RA
 as  (4.1.23.)
d AbA

RB
 as  (4.1.24.)
d B bB

Din aceste relaţii rezultă grosimile bA şi bB ale braţelor cupei.

Secţiunea paletei în articulaţia A fiind redată în figura (4.1.3.b) putem scrie relaţia:

69
 M i max
 as  (4.1.25.)
2W z

, unde pe baza figurii (4.1.3.a):

M i max  Fh * l1 (4.1.26.)

l z1  l z 2 b A h A2 b A d A3
Wz   
hA 6 6h A (4.1.27.)
2
Relaţia (4.1.25.) a ţinut cont de cele două braţe ale paletei (Fig.4.1.2.).
Pe baza relaţiilor (4.1.25.), (4.1.26.), (4.1.27.) putem determina înăltimea hA a paletei
în zona articulaţiei A. În scrierea relaţiei (4.1.25.) s-a ţinut cont de cele două braţe ale cupei.
În reazemul B (figurile 4.1.3. şi 4.1.4.) forţa R B solicită braţele şi la forfecare, deci
putem scrie relaţiile, având în vedere cele patru secţiuni de forfecare:
RB
 as 
h (4.1.28.)
4bB B
2
Din relaţia (4.1.28.) rezultă hB:
RB
hB 
2 as bB

În cazul turbinei cu un injector, forţa hidrodinamică F h se reduce în axul arborelui

turbinei la torsorul:
 Fh

  D
M t  Fh *
 2

Acest fapt conduce la solicitarea arborelui turbinei atât la torsiune cât şi la încovoiere,
ducând deci, la un diametru mărit al arborelui turbinei Pelton.
Pe de altă parte forţa hidraulică Fn este preluată de lagaăele de alunecare ale turbinei.
În acest fel avem o putere pierdută în lagăre dată de relaţia:
df
Pml   * Fh * * (4.1.29.)
2

Am scris relaţia (4.1.29.) ţinând cont de momentul de frecare:

df
M f   * Ff * (4.1.30.)
2

70
 Am notat în relaţiile(4.1.29.) şi (4.1.30.) cu „μ” coeficientul de frecare şi cu „d f”
diametrul arborelui în lagăr (diametrul fusului).

ÎIn figura (4.1.5.a) este redat arborele turbinei Pelton cu un singur injector, iar în figura
(4.1.5.b), arborele turbinei Pelton cu două injectoare, diametral opuse.
În cazul din figura (4.1.5.b), cele două forţe hidrodinamice formează un cuplu. Deci torsorul
de reducere al lor în axa arborelui este momentul de torsiune Mt.

Avantajul turbinei cu două injectoare (sau cu patru ori sase) este obţinerrea unui
diametru de arbore mai mic pentru aceeaşi putere şi turaţie pe de o parte, iar pe de altă parte
este anularea pierderilor prin frecare în lagăre datorită anulării reacţiunilor (am neglijat

71
reacţiunile datorate greutăţii rotorului), prin urmare avem o creştere a randamentului mecanic
al turbinei.
Arborele turbinei pentru un injector se dimensionează pe baza relaţiei:
Me
a  (4.1.31.)
Wz

Relaţia (4.1.31.) de dimensionare arborelui se aplică şi pentru celelalte situaţii când

forţele hidrodinamice reduse pe axa arborrelui dau o rezultantă
a torsorului diferită de zero: R diferit de 0.
Unde:Wz – modul de rezistenţa axial al arborelui;
d ai2
Wz  (4.1.32.)
32
Me – momentul echivalent.

  M 1  (4.1.33.)
2
Me  2
M im

Valorile coeficientului α Tabelul 4.2

Natura variaţiei Natura variaţiei Rezistenţa admisibilă Coeficientul α
efortului de efortului de torsiune corespunzătoare
încovoieree variaţiei eforturilor
Alternant simetric Constant (1)  ai1  ai 3

 ai1
Alternant simetric Pulsator (2)  ai 2  ai 3

 ai 2
Alternant simetric Alternant simetric (3)  ai 3  ai 3
 1
 ai 3

Valorile rezistenţelor admisibile Tabelul 4.3

Materialul Rezistenţa la Rezistenţa admisibilă  ai daN / cm 2 corespunzătoare

72
 rupere naturii variaţiei eforturilor
 ai1  ai 2  ai 3
 r daN / cm 2
Oţel carbon 4000 1300 700 400
5000 1700 750 450
6000 2000 950 550
7000 2300 1100 650
Oţeluri aliate 8000 2700 1300 750
10000 3300 1500 900
Oţel turnat 4000 1000 500 300
5000 1200 700 400

Relaţia de dimensionare a arborelui turbinei pentru situaţiile în care două injectoare,

ce formează un cuplu este:
Mt
 at  (4.1.34.)
Wp

Unde modulul de rezistenţă polar al arborelui este:

d az2
Wp  (4.1.35.)
16
Din relaţiile (4.1.31.), (4.1.32.) şi (4.1.33.) rezultă:

32 M e
d a1  2 (4.1.36.)
 ei

Din relaţiile (4.1.34.) şi (4.1.35.) rezultă:

16M t
d a2  2 (4.1.37.)
 at

Prin relaţiile (4.1.36.) şi (4.1.37.) se scoate în evidenţa avantajul turbinei cu două

injectoare , din punct de vedere al diametrului arborelui turbinei:
d a 2  d a1

Randamentul mecanic este dat de relaţia:

Pm
m  1  (4.1.38.)
Pa  PQ  Ph

73
 Rezultă din relaţia (4.1.38.) că modalitatea de a creşte randamentul mecanic este aceea
de reducere a puterii pierdute în lagăre, putere ce se poate reduce prin diminuarea reacţiunilor
în lagăre şi prin diminuarea diametrelor fusurilor arborilor.

Deoarece Fh d f 1  G 2 d f 2 rezultă  m 2   m1 . Prin urmare s-a realizat o creştere

importantă a randamentului mecanic.

74
75
76
 Nu este recomandată realizarea unei turbine cu două injectoare , ca în figura (4.1.7.),
deoarece cele 2 forţe hidrodinamice Fh se reduc pe axa arborelui la un torsor:
R  Fh1  Fh 2
 
 D
M t  2F h*
 2

Torsorul τ creează solicitarea arborelui la torsiune şi încovoiere, precum şi diminuarea

randamentului mecanic, aşa dupa cum am menţionat înainte. Am redat în figura (4.1.9.)
torsorul τ.

Fh1  Fh 2  F h

Modulul forţei rezultante creată de cele două injectoare este:

R Fh21  Fh22  2 Fh1 Fh 2 cos  (4.1.39.)

77
 CAPITOLUL 5

Determinarea legii de deplasare controlata a acului injectorului

În capitolul 5 determin legea de deplasare controlată a acului injectorului, din condiţia

că şi în această faza forţa jetului pe pală să fie egală cu forţa hidrodinamică a jetului din faza
de regim.
În condiţiile de funcţionare a turbinei în regim nominal forţa hidrodinamică dezvoltată
de jet pe cupă este dată de relaţia (2.1.5.).
Fh   * Q * V

La pornirea turbinei, când u = 0 şi α = π, din relaţia (2.1.1*) rezultă că forţa

hidrodinamică la pornire este:
Fhp  2 *  * Q * V  2 * Fh (5.1.1.)
Deoarece dimensiunile cupei depind de mărimea forţei hidrodinamice, aceasta se
poate reduce reducând debitul la pornire, mărind astfel timpul de pornire.
D
J red *   Fh * (5.1.2.)
2

În relaţia (5.1.2.), Jrred este momentul de inerţie mecanic redus al agregatului format de turbină
şi generatorul electric. Această relaţie (5.1.2.) s-a scris ţinând cont de relaţia (2.2.1.), respectiv
de relaţia (4.1.5.), pentru momentul rezistent Mr = 0 (generator decuplat).
Timpul de pornire este dat de relaţia:
n
tp  (5.1.3.)

În relaţiile (5.1.2.) şi (5.1.3.) am notat cu ε acceleraţia unghiulară la pornirea
agregatului, iar cu ωn viteza unghiulară nominală (de regim).
Relaţia (5.1.2.) s-a scris în ideea neglijării momentului rezistent de frecare din lagărele
agregatului, iar pornirea se face în gol (generatorul electric este decuplat).

Pentru a putea calcula cupa cu forţa Fh şi nu cu Fhp punem relaţia (4.1.15.) sub forma:

78
  D
Fh   * Q t  * V   * t  * 1  cos   (5.1.4.)
 2

Am notat în relaţia (5.1.4.) cu Q(t) debitul la timpul „t” în faza de pornire a

agregatului, cu condiţia că acest debit să dea aceeaşi forţa hidrodinamică pe cupă, F h.
Din relaţiile (4.1.15.), (2.1.5.) şi (5.1.4.) rezultă:
 
Q  V 
Q t   *  (5.1.5.)
2  D
V   *t * 
 2 

Valoarea acceleraţiei unghiulare, este dată de ecuaţia de mişcare a maşinilor (4.1.5.)

scrisă sub forma dată de relaţia (5.1.2.), unde observăm că momentul motor M m este creat de
forţa hidrodinamică:
D
M m  Fh *
2

Momentul rezistent Mr la pornire este nul, deoarece se face cu generatorul decuplat,

iar momentul de frecare din lagărul agregatului se poate neglija. Pentru a ajunge mai repede
la turaţia nominală este necesar ca timpul de pornire al agregatului să fie cât mai mic, motiv
pentru care pornirea se face în gol. Un alt motiv pentru care se face pornirea în gol al
agregatului este acela că frecvenţa curentului electric este direct proporţională cu turaţia n
deci vom avea la pornire frecvenţe mai mici de 50Hz ale curentului electric.
Pentru un calcul mai precis al acceleraţiei unghiulare ε, în faza de pornire a
agregatului, atunci relaţia (4.1.5.) se scrie tinându-se cont de valoarea momentului rezistent
de frecare din lagărele de alunecare ale agregatului.
h
M R    i * Ri * N i (5.1.6.)
i 1

, unde Ri este raza fusului, Ni este reacţiunea creată în lagăre de greutăţile rotorului turbinei şi
rotorului generatorului electric, iar μi este coeficientul de frecare.

Din ecuaţia de continuitate rezultă:

Q(t )  S (t ) * V (5.1.7.)
În relaţia (5.1.7.) am notat cu „V” viteza apei la ieşirea din injector, iar cu „S(t)”
secţiunea de trecere a apei dintre duza injectorului şi acul injectorului.
Legea lui Bernoulli scrisă între un punct 1 de pe suprafaţa lacului de acumulare şi un
punct 2 la ieşirea din injector, (punctele 1 şi 2 se consideră că aparţin unui tub de curent ce
urmează traseul conductei de aducţiune, conducta forţata) este:

79
 p1  1V12  V2
z1    z 2  2 2  h12 (5.1.8.)
 2g 2g

În relaţia (5.1.8.) presiunile statice p1 şi p2 sunt egale cu presiunea atmosferică

z1  z 2  H , unde H este diferenţa de nivel dintre suprafaţa lacului de acumulare şi axul

rotorului turbinei, (căderea bruta a turbinei), iar α1 şi α2 sunt coeficienţii Coriolis.

Admiţând aproximaţiile uzuale v1 = 0, iar α2 =1, precum şi precizările făcute mai sus,
din relaţia (5.1.8.) rezultă:
V 22
H  h12  H net  (5.1.9.)
2g

În calculele de dimensionare a turbinelor Pelton relaţia (5.1.9.)se trece sub forma:

V2  V  K v 2 gH

În relaţia (5.1.10.) coeficientul de viteza Kv ţine cont de pierderile de sarcină

longitudinale şi locale pe conductele de aducţiune şi forţate, şi are valoarea Kv = 0,98.
Din relaţiile (5.1.5.) şi (5.1.7.) rezultă:
 
Q  1 

S (t )  * (5.1.10.)
2  D
 V   * t * 
 2 

Din figura (5.1.2.) rezultă:

80
 d 
S (t )   * * AB (5.1.11.)
2
AB  x (t ) * sin  ;   d  2AB * cos  (5.1.12.)
Din relaţiile (5.1.11.) şi (5.1.12.) rezultă:
 sin 2 
S (t )   * sin   d * x(t )  * x(t ) 2  (5.1.13.)
 2 

Din relaţiile (5.1.10.) şi (5.1.13.) se determina legea de deplasare a acului injectorului

în funcţie de timp x(t) în faza de pornire a turbinei, lege ce asigură o forţă hidrodinamică
constantă pe paletă.
Q
 2 *  * sin  * d * x   * sin  * sin 2 * x 2
D (5.1.14.)
V   *t *
2
Calculul de dimensionare al cupei rotorului, al arborelui rotorului şi al discului se
poate face astfel cu o forţa hidrodinamică de două ori mai mică decât cea maximă, ceea ce
conduce la un rotor de greutate mai mică, cu un preţ de cost mai mic, cu un randament
mecanic ridicat, pentru aceeaşi putere.

Din relaţia (5.1.14.) rezultă:

 
 Q 
2d sin   (2d sin  )  4 sin  sin 2
2

 D
V   *t * 
 2 
x t  
2 sin  sin 2

Q 1
d  d 2  2 cos  * *
 D
V   *t * (5.1.15.)
x t   2
sin 2

Q
d  d 2  2 cos 
t  0; V
x 0  
sin 2

2Q
t  tp ; d  d 2  2 cos 
x tp  
V
sin 2

81
 Legea de acţionare a acului injectorului în funcţie de timp este dată de relaţia
(5.1.15.).

CAPITOLUL 6

Calculul de proiectare al unei turbine Pelton

Se cunosc urmãtoarele date de proiectare:

 Q = 6 [m3/s[;
 H= 1000 [m];
 n = 750 [rot/min];

82
  L = 800 [m];

  m  7,8 * 10 3 [kg/m3];

  a  10 3 [kg/m3];

 g  9,81 [m/s2].

Unde:
 L – lungimea conductei;
 Q –debitul conductei;
 H – cãderea conductei;
 n – turaţia;
 ρm – densitatea materialului conductei;
 ρa – densitatea apei;
 g – acceleraţia gravitaţionalã.

6.1. Calculul diametrului diuzei injectorului „dd”

Calculez diametrul diuzei injectorului „dd” cu ajutorul relaţiilor:

v 2 gH [m/s]. (6.1.1.)
Unde:
 ψ – reprezintã coeficientul vitezei şi se alege conform literaturii de specialitate;
 ψ = 0,97;
v  0,97 2  9,81  1000  135,8 ;

Q  S v [m3/s]; (6.1.2.)
Q 6
S    0,04 [m];
v 135,8

d d2 S  4 0,4  4
S  d d2    0,05 [m];
4  3,14

83
dd  0,05  0,22 [m].

Pe baza diametrului diuzei injectorului determinat si cu ajutorul tabelului (4.1.)

stabilesc dimensiunile cupei, dupã Voith (Austria):

Nr D L B h b 21  2 L1 Firma
d0 d0 d0 d0 d0 d0
1 11,02 2,5 2,94 0,86 1,04 30 0 13 0 1,08 Voith (Austria)
2 11,78 2,48 3,14 0,88 1,26 10 7 0 1, 44 Esccher Wyss (Elveţia)
3 11,02 2,85 3,36 1,06 1,16 32 0 110 1,36 LMZ (Rusia)

D
 11,02  D  11,02  0,22  2,42 [m];
d0

L
 2,5  L  2,5  0,22  0,55 [m];
d0

B
 2,94  B  2,94  0,22  0,64 [m];
d0

h
 0,86  h  0,86  0,22  0,18 [m];
d0

b
 1,04  b  1,04  0,22  0,22 [m];
d0

2 1
 30 0    15  0,22  3,3 [۫C m];
d0

2
 13 0    13  0,22  2,86 [۫C m];
d0

L1
 1,08  L1  1,08  0,22  0,23 [m].
d0

6.2. Calculul diametrului arborelui „Da”

Se cunosc umãtoarele date de proiectare:

 k = 0,8 ;
   400  10 5 [N/m2];
 Gs = 31 [N/kw].
Unde:

84
  k – reprezintã constantã;
 τ – reprezintã tensiunea tangenţiala;
 Gs – reprezintã greutatea specificã.
În vederea realizãrii calculului de predimensionare al arborelui rotoric calculez
puterea turbinei cu ajutorul relaţiei:
P  gQH [w]; (6.2.1.)
P  0,87  1000  9,81  6  1000 [w];
P  51,2  10 6 [w].
Calculez viteza unghiularã pe baza relaţiei:
  n -1
 [s ]; (6.2.2.)
30
3,14  750
  78,5 [s-1];
30
  78,5 [s-1].

Calculez momentul de torsiune „Mt”, ce acţioneaza asupra arborelui, cu ajutorul

relaţiei:
P
P  M t  M  [N/m]; (6.2.3.)

51.2  10 6
Mt   0,65  10 6 [Nm];
78,5

M t  0,65  10 6 [Nm].

Calculez modulul de rezistenţã polar „Wp” pe baza relaţiei:

Mt M
  Wp  t ; (6.2.4.)
Wp 

0,65  10 6
Wp   0,01 .
400  10 5

Da3
W p
16
1 k 4  (6.2.5.)

Calculez greutatea arborelui rotoric „G” pe baza relatiei:

G  G s P [N]; (6.2.6.)
G  31  51,2  10 3  1587,2  10 3 [N].
Cu ajutorul relatiei (6.2.5.) calculez diametrul arborelui „Da”:

85
 W p  16
Da  [m];
 1  k 4 

0,01  16
Da   0,43 [m].
3,141  0,8 4 

În final realizez calculul de verificare cu ajutorul relaţiei urmãtoare:

 ab   2  4 2   adm  900  10 5 [N/m2]; (6.2.7.)

G
  [N/m2]; (6.2.8.)
A


A Da2 1  k 2  [m2]; (6.2.9.)
4

1587,2  10 3
   250  10 5
[N/m2];
3,14
4
 0,43 2 1  k 2  

 ab   250  10  5 2
 
 4 400  10 5 2  335  10 5 [N/m ]   adm  900  10 [N/m ].
2 5 2

6.3. Calculul diametrului rotorului „D”. Calculul razei economice „Rec”

Determin cheltuielile de instalare , cheltuieli ce depind de greutatea „G” a conductei:

G   c dL . (6.3.1.)
Unde:
  c  reprezinta greutatea specifica a materialului conductei [N/m3].

 d – diametrul conductei [m];

   grosimea peretilor conductei [m].
Notând cu p1 costul unui kilogram de material costul conductei va fi:
C1  G  p1 [lei]; (6.3.2.)
C1   c dLp1 .

Ştiind cã materialul din care este realizatã conducta este OL 37 se alege, conform
literaturii de specialitate, costul unui kilogram de material:
 p1  7 [lei/kg];

 c   m g [N/m3]; (6.3.3.)

 c  7,8 * 10 3 * 9,81  76512 [N/m3].

86
 În funcţie de durata de exploatare a conductei, din totalul cheltuielilor de investiţii
revine anual o cotã:
C1
A1   pC1 [lei/an]. (6.3.4.)
n
„n” reprezintã durata de viaţã a conductei şi se alege în baza experianţei acumulate în
domeniul constrctiv de turbine Pelton:
 n = 25 [ani].
Grosimea pereţilor comductei se exprimã în funcţie de presiunea, din interiorul
conductei, prin relaţia:
gHd
  [m]. (6.1.5.)
2

Unde :
   15  10 7 [N/m2];

10 3  9,81  1000  5
   0,16 [m].
2  15  10 7
Toate marimile independente de diametru sunt incluse în constanta K1:
 c gHp1 d 2 k
K1   . (6.3.6.)
2 p

„k” reprezintã la rândul ei tot o constantã şi se alege din literatura de specialitate:

 k = 1,2.

3,14  76512  7,8  10 3  9,81  7 1,2

K1  
2  15  10 7 25
K 1  2691

Conform relaţiei (6.3.2.) costul conductei va fi:

C1  76512  800  0,16  3.14  5  7 [lei];

C1  1291571527 [lei].

În funcţie de costul conductei, cheltuielile anuale provenite din investiţii se pot scrie:
C1 1291571527
A1    258314305 [lei/an].
n 25
Pe baza cheltuielilor anuale legate de exploatare se calculeaza K2 (constanta de
exploatare):

87
 8  8760
K2  LQ 3 p 2 . (6.3.7.)
 2 1000
Se aleg p2 si λ din literatura de specialitate (p2 fiind preţul unui kilowatt, iar λ
coeficientul pierderilor liniare):
 p2 = 5 [lei];
 λ = 0,03.
8 * 1000 8760
K2  2
  0,03  800  6 3  5 ;
3,14 1000

K 2  184413563 ;

5K 2
d ec7  [m]; (6.3.8.)
2 K1

5  184413563
d ec7  [m];
2  2691

d ec  7 171339  5 [m].

Dacã notãm cu „m” un coeficient ce ţine seama de cheltuielile de montaj, atunci

cheltuielile totale legate de investiţii sunt:
Cm
A2  [lei] (6.3.9.)
n

 2 2 2 
C    c d 1 1 R   c d 2 2 R   c d 3 3 R  p1 (6.3.10.)
 2 2 2 

Randamentul hidraulic al turbinei, funcţie de relaţia (3.1.1.) este:

Ph
  1 * 100 .
Pa  PQ

Unde:
 Ph – reprezinta puterea pierdutã datoritã pierderilor de sarcinã liniare şi locale [kw];
 Pa – reprezintã puterea totalã disponibilã a turbinei. [kw];
 PQ – reprezintã puterea pierdutã datoritã debitului pierdut [kw].
Debitul „Q”, pierdut in turbinã se considerã nul, iar în conformitate cu acesta şi pierderea
datoritã debitului pierdut se va negjija.
Conform relaţiei (3.1.2.):
Pa  gQH [kw];

Pa  10 3  9,81  6  1000  58860 [KW].

Puterea pierdutã anual prin frecare este:

88
 g 8 1
P LQ 3 2 [kw]; (6.3.11.)
1000  g
2
d

1000  9,81 8 1
P   0,03  800  6 3  5  7,3 [kw].
1000 3,14  9,81
2
5

Energia perdutã prin frecare anual, dacã conducta funcţioneaza permanent, o determin
pe baza relaţiei:
E  365  24  P  8760  7,3  63948 [kw] (6.3.12.)
Pe baza figurii (3.1.1.) si a relaţiilor (3.1.3.), (3.1.4.), (3.1.5.) putem scrie:
d12 3 d 2 3
Q1  Vc  Vc  Q ;
4 4 4 4

d 22 2 d 2 2
Q2  Vc  Vc  Q ;
4 4 4 4
d 32 1 d 2 1
Q3  Vc  Vc  Q ;
4 4 4 4
3 3
Q1   Q   6  4,5 [m3/s];
4 4
2 2
Q2   Q   6  3 [m3/s]
4 4
1 1
Q3   Q   6  1,5 [m3/s];
4 4

3 3
d1   d ec   5  4,3 [m];
2 2
1 1
d2   d ec   5  3,5 [m] ;
2 1,41

1 1
d3   d ec   5  2,5 [m];
2 2

Q1 4 4,5  4
Vc    0,3 [m/s].
d1 3,14  4,3 2
2

 Vc – reprezintã viteza de circulaţie a apei.

Pe baza relaţiei (3.1.11.) calculãm puterea pierdutã datoritã pierderilor de sarcinã
liniare si locale:

89
      
R R
Vc2  3  2  d1   2  
3, 5 3, 5
 d 
Ph  gQ  1  0,13  0,16     2 2  0,13  0,16 2   
2  4  d1  R   4 d2  R  
   
     D   
3, 5

1
R   d  
d  
3, 5
1
 3 2  0,13  0,16 3    4 * 3 2 2  0,13  0,16 3   
4 d3  R  4 d3 D 
  
    2  
R  D
 43 .
d 

În vederea determinãrii puterii pierdute, datoritã pierderilor de sarcinã liniare si locale,

caculez raza, pentru care randamentul hidraulic este maxim, pe baza relaţiilor (3.1.11.) si
(3.1.31):

3,5k 2*
R  4 ,5 [m];
k1*

Vc2  3  2  1  
k1*  gQ  1  2  3 ;
2 g  4 2d1 4 2d 2 4 2d 3 

Vc2  3 2 1 3, 5 
k 2*  gQ  0,16d 1  0,16d 2  0,16d 3  ;
3, 5 3, 5

2g  4 4 4 
0,3 2  3 3,14 2 3.14 1 3,14 
k1*  1000  9,81  6    0,03    0,03    0,03  ;
2 * 9,81  4 2 * 4.3 4 2 * 3,5 4 2 * 2,5 

k1*  270  (0,008  0,006  0,004) ;

k1*  4,86 ;

0,3 2  3 2 1 3, 5 
k 2*  1000  9,81  6    0,16  4,3   0,16  3,5   0,16  2,5  ;
3, 5 3, 5

2 * 9,81  4 4 4 

k 2*  270 * \   23,2  6  1 ;

k 2*  7884 .

3,5 * 7884
R 4,5  6,5 [m].
4,86

Calculez diametrul rotorului „D” pe baza relaţiei (3.1.14.) si cunoscând valorile

debitului „Q”, a cãderii „H” si in funcţie de turaţia „n”. Iniţial randamentul hidraulic îl
estimez pentru a putea calcula diametrul „D”:
 ηh = 0,87

90
 H
D  43,5  n [m];
n

1000
D  43,5 0,87 ;
750
D  1,75 [m].
Calculez diametrul jetului la ieşirea din ajutajul injectorului cu ajutorul relaţiei:
4Q3
d0  [m]; (6.3.13.)
 2 gH

4  1,5
d0   0,1 [m].
3,14  0,97 2  9,81  1000

Consider diametrul de ieşire al ajutajului de = 0,11 [m].

Turbina are randament maxim atunci când raportul dintre diametrul rotorului şi
diametrul jetului este cuprins între 13 şi 18.
D 1,75
  1,56 [m].
de 0,11

 3,14   3,14
6,5 3, 5 6,5 3,
0,3 2  3  2  4 ,3   2  2  3,5 
Ph  1000 * 9,81 * 6  0,03  0,13  0,16    0,03  0,13  0,16 
2 * 9,81  4  4,3  6,5   4  3,5  6,5 
  
 3,14   3,14 1,75   
3, 5

1
6,5 3, 5
 2,5   1    
 0,03 2  0,13  0,16    4 * 0,03 2 2  0,13  0,16 2,5   
4 2,5  6,5   4 2,5  1,75  
  
    2  
6,5  1,75 
 4 * 0,03 
2,5 

Ph  5135,4 [kw];

5135,4
h  1   0,92 .
58860

În vederea determinãrii costurilor de investiţii determinãm grosimea pereţilor

conductei, funcţie de diametrele determinate anterior:
gHd1
1  [m];
2

91
 gHd 2
2  [m] ; (6.3.14.)
2
gHd 3
3  [m] ;
2

10 3  9,81  1000  4,3

1   0,14 [m];
2  15  10 7

10 3  9,81  1000  3,5

2   0,11 [m];
2  15  10 7

10 3  9,81  1000  2,5

3   0,08 [m].
2  15  10 7
În urma determinãrii grosimii pereţilor conductei, ţinând cont de costul unui kilogram
de material si pe baza relaţiei (6.3.10.) putem determina costurile de investiţii, ce ţin cont atât
de costurile materialelor cât şi de costurile de instalare:
 3,14 2 3,14 2 
C   76512  4,3  0,14  6,5   76512  3,5  0,11  6,5    7 
 2 2 
 3,14 2 
  76512  2,5  0,08  6,5    7
 2 

C  1475940  943914  490345  7 ;

C  2910199  7  20371393 [lei].

Putem determina, conform relaţiei (6.3.9.) cheltuielile totale, care ţin seama de
cheltuielile de montaj şi de numarul de ani de utilizare. „m” reprezintã un coeficient ce ţine
seama de cheltuielile de montaj şi se alege conform literaturii de specialitate:
 m = 1,2
C  m 20371393  1,2
A2    977827 [lei/an].
n 25

Cheltuielile anuale le determin pe baza urmãtoarei formule:

A  A1  A2 [lei/an]; (6.3.15.)
A  258314305  977827  259295131 [lei/an].
În vederea recuperãrii cheltuielilor de investiţii, în numãrul de ani de exploatare
precizat, determin raza economicã pe baza relaţiei:
1
 3,5 K 2  4,5
Rec    ; (6.3.16.)
 K1  K 3 

 2 
K 3   c
2
 
d 1 1  d 2 2  d 3 3  4 c  3 3  R ; (6.3.17.)
 

92
  3,14 2 
K 3  76512   4,3  0,14  3,5  0,12  2,5  0,08  4  76512 3,14  2,5  0,8  6,5 ;
 2 

K 3   376821  0,6  0,4  0,2   192198  6,5  4188490,8 ;

1
 3,5  1884413563  4,5
Rec    ;
 2691  4188490,8 
1
 6595447470,5  4,5
Rec    ;
 4191181,8 

Rec  1573,6 0, 22  5 [m].

Introduc raza economicã Rec în relaţia (3.1.11.), obţin puterea hidraulicã piedutã
economic, pe baza cãreia calculez cu relaţia (3.1.1.) randamentul hidraulic funcţional al
turbinei:
 3,14   3,14 
5 5
0,3 2  3     
3, 5 3, 5
2  4,3  2 2  3,5
Ph  1000 * 9,81* 6  0,03  0,13  0,16    0,03  0,13  0,16  
2* g 4 4,3  5   4 3,5  5  
   
 3,14   3,14 1,75   
3, 5

5    
1 
3, 5
 2,5  1 2  0,13  0,16 2,5   
 0,03 2  0,13  0,16    4* 0,03 2
4 2,5  5   4  2,5  1,75  
  
    2  
5  1,75 
 4 * 0,03 
2,5 

Ph  3910 [kw];

3910
h  1   0,90 .
58860
În concluzie, putem calcula acea razã ce ne permite sa calculãm randamentul hidraulic
maxim al turbinei, dar care ar duce la cheltuieli mari de investiţii care nu s-ar amortiza în
numãrul de ani de exploatare „n”, cu preţul de cost al unui kwh. Deducem cã raza pentru care
randamentul hidraulic este maxim, in condiţiile unor pierderi hidraulice minime si a
recuperãrii cheltuielilor de investiţii in numãrul de ani preconizat, este raza economicã „R”.

93
 Bibliografie

1) Anton V. – Hidraulicã şi maşini hidraulice, Ed Didacticã si Pedagogicã, Bucureşti

1978;
2) Florea J. – Mecanica fluidelor şi maşini hidropneumatice, Ed Didacticã si Pedagogicã,
Bucureşti 1978;
3) Mazilu I., Mazilu V. – Sisteme hidraulice automate, Ed. Academiei, Bucureşti 1982;
4) Cãmpian V. - Contribuţii la studiul si realizarea rotoarelor de maşini hidraulice axiale
şi axiale reversibile, Dis. I. P. Timişoara 1978;
5) Ionescu D. – Introducere in Hidraulicã, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1982;
6) Peligrad N. – Turbine hidraulice şi Turbotransmisii, Universitatea Tehnicã, Timişoara
1985;
7) Breabãn V. – Amenajãri hidroenergetice, Universitatea „Ovidius”, Constanţa 1997;
8) Grama I. – Mecanica fluidelor şi maşni hidraulice, Ed. Virom, Constanţa 2003;
9) Pavel D., Zarea S. – Turbine Hidraulice şi echipamente hidroenergetice, vol. 1 si 2,
Ed. Didacticã si Pedagogicã, Bucureşti 1965 si 1968;
10) Constantinescu V. N. – Lagãre cu alunecare, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1980;
11) Buzdugan Gh. – Rezistenţa Materialelor, Ed. Tehnica, Bucureşti 1974;
12) Manolescu N. I. – Teoria mecanismelor şi a maşinilor, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1958;
13) Bãrglãzan M. – Turbine hidraulice şi transmisii hidrodinamice, Ed. Politehnicã,
Timişoara 1999;
14) Grama I. – Instalaţie de obţinere de energie electrica din energia valurilor, Academia
Navalã Constanţa 2001;

94
15) Popescu M., Arsenie D. – Metode de calcul hidraulic pentru uzinele hidroelectrice si
staţiile de pompare, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1987;
16) Peligrad N. – Cuplaje hidraulice şi convertizoare hidraulice de cuplu, Ed. Tehnicã,
Bucureşti 1985 ;
17) Gheorghe M. - Maşini hiraulice, Institutul Politehnic „Traian Viua”, Timişoara 1983;
18) Oprea V. – Acţionari hidraulice, Ed. Tehnicã, Bucureşti 1976;
19) Vladimirescu I. – maşini hidraulice şi staţii de pompare, Ed. Didacticã şi Pedagogicã,
Bucureşti;
20) Arsenie D., Grama I. – Unele masuri privind creşterea randamentului la turbinele cu
un numãr par de injectoare, Annals of Physics, Constanţa mai 2001;
21) Drãghici I. – Organe de masini, Ed Didacticã şi Pedagogicã, 1980.

95