CUPRINS

1.Funcţionarea instalaţiei .......................................................................................................4

1.1.Instalaţie de obţinere a energiei electrice I.E.V.0.Părţi componente şi funcţionarea
instalaţiei ...............................................................................................................................4
1.2.Schema cinematică a mecanismului şi calculul mobilităţii mecanismului ...................12
1.3.Determinarea costului energiei produsă intr-un an de zile de instalaţia I.E.V.O...........18

2.Calculul diametrului pistonului I.E.V.1.1.2.0 , a cursei “n” a pistonului si a debitului Q v

dat de instalaţia I.E.V.0. ......................................................................................................19

3.Calculul înalţimii cilindrului hidraulic I.E.V.1.1.1.0 .......................................................21

3.1.Determinarea randamentului volumic al pompei, pentru lungimea aleasă a pistonului
L=50mm şi diametrul tijei d=50mm ...................................................……………………22

4.Calculul cordoanelor de sudură ……………………………………....................………25

4.1.Calculul cordonului de sudură de la cilindru I.E.V.1.1.1.0 (fig. 9) …………….….….25
4.2.Calculul cordonului de sudură de îmbinare a urechilor I.E.V.1.4.3 de flotorul
I.E.V.1.4.0.(fig.3)………………………………………………………………….………27
4.3.Calculul diametrelor tijelor pistoanelor .........................................................................27

5.Calculul ansamblului flotor si parghie .............................................................................28

5.1.Determinarea diametrelor bolţurilor de asamblare dintre flotor asamblat I.E.V1.4.0 şi
pârghia I.E.V.1.3. ................................................................................................................28
5.2.Determinarea grosimii urechilor flotorului I.E.V.1.4.3. ................................................29
5.3.Calculul urechilor avînd in vedere solicitarea la încovoiere..........................................30
5.4.Calculul de dimensionare al flotorului ..........................................................................31
5.5.Calculul de dimensionre al pârghiei I.E.V.1.3. .............................................................32

6.Dimensionarea patinei II, I.E.V.1.1.2.3.2. .......................................................................33

6.1Calculul de dimensionare al patinelor ............................................................................35

7.Determinarea diametrelor conductelor de aducţiune I.E.V. 2.0. ……………........…..…36

7.1.Determinarea fortei de ancorare a conductei cu cot I.E.V. 1.6.0 ……………………..38

2
8.Calculul injectorului………………………………………………………..……………41

9.Determinarea înălţimii h, a suportului I.E.V.1.2.3.1 (fig. 5) ............................................48

10.Determinarea diametrelor şuruburilor pentru asamblarea conductelor intermediare

I.E.V.2.2.0 (fig. 2) ...............................................................................................................49

11.Dimensionarea elementelor componente ale postamentului ......................................... 49

Contribuţii teoretice privind creşterea randamentului la turbinele

12. Contribuţii privind creşterea randamentului hidraulic la turbinele Pelton.....................51

12.1. Contribuţii teoretice privind creşterea randamentului mecanic la turbinele
Pelton...................................................................................................................................51

1. Funcţionarea instalaţiei

3
 1.1. Instalaţie de obţinere a energiei electrice I.E.V.0. Părţi componente şi
funcţionarea instalaţiei

Pe conducta de aducţiune I.E.V.2.0, fig. 2, se montează prin intermediul ştuţurilor

I.E.V.2.6.0, o sută de „Instalaţii de pompare a apei – I.E.V.1.0”, după cum rezultă din
fig.1.A.

Fig 1.A. Schema instalaţiei de obţinere a energiei electrice I.E.V. 0

Nr. buc.
1. Instalaţie de pompare I.E.V. 1.0.......................1
2. Conducta de aducţiune I.E.V. 2.0.....................1
3. Turbina Pelton I.E.V.3.0....................................1

4
 Fig 1.B. Instalaţia de pompare a apei I.E.V. 1.0.

Nr. buc.
1. Pompă piston I.E.V. 1.1.0...........................2
2. Conductă refulare I.E.V. 1.2.0....................1
3. Parghie I.E.V. 1.3........................................1
4. Flotor I.E.V. 1.4.0........................................1
5. Postament I.E.V. 1.5.0................................1
6. Conductă cu cot I.E.V. 1.6.0.......................8
7. Conductă de aspiraţie I.E.V 1.7.0...............2
8. Garnitură I.E.V. 1.8.0................................72
9. Şurub M16 x 60 STAS...............................72
10. Piuliţă M16 STAS......................................72
11. Şaibă Grower STAS...................................72
12. Bolţ 1 ………………………………….…….…1
13. Bolţ 2 ……………………………………..……1
14. Splint 1 …………………………………………1
15. Splint 2 ..………………………………………..1

5
 Fig. 2. Conductă de aducţiune I.E.V.1.2.0

Nr.buc.
1. Conductă de capat I.E.V. .2.1.0.............................…..1
2. Conductă intermediată I.E.V. 2.2.0...........................99
3. Conductă finală I.E.V. 2.3.0…................................... 1
4. Hidrofor I.E.V. 2.4.0....................................................1
5. Garnitură I.E.V. 2.5..................................................101
6. Ştuţ I.E.V. 2.6.0.......................................................101
7. Şurub I.E.V. M36 STAS........................................1000
8. Piulită I.E.V. M36 STAS.......................................1000
9. Şaibă Grower M36 STAS......................................1000

Flotorul I.E.V.1.4.0 (fig. 3) este deplasat oscilatoriu pe verticală sub acţiunea

forţelor arhimedice şi a forţelor de greutate proprie. Această mişcare este transmisă
pistoanelor asamblate I.E.V.1.1.2.0 ce se deplasează în cilindrii hidraulici I.E.V.1.1.1.0 ai
pompelor cu piston clasic I.E.V.1.1.0, prin intermediul pârghiei I.E.V.1.3.

6
 Fig. 3 Flotor asamblat I.E.V. 1.4.0.

Nr. buc.
1. Flotor I.E.V.1.4.1........................1
2. Capac flotor I.E.V.1.4.2..............2
3. Ureche I.E.V.1.4.3.......................2

7
 După cum observăm din fig. 1.B, fiecare pârghie acţionează simultan două
pistoane. Mişcarea este transmisă de la pârghie I.E.V. 1.3. (fig. 4) la patinele I.E.V.

1.1.2.3.2 din suportul tijei I.E.V.1.1.2.3.0 (fig. 5), prin cupla cinematică de clasă 5,
C5 ,
de translaţie şi rotaţie. Pentru evitarea solicitării la torsiune a pârghiei flotorului, şi a
solicitării suplimentare de încovoiere la tijele pistoanelor I.E.V.1.1.2.2, s-a conceput
transmiterea forţelor la fiecare piston de la pârghia flotorului prin două patine.

Fig. 4 Parghie I.E.V. 1.3.

Fig. 5 Suport tijă I.E.V.1.1.2.3.2

Nr. buc.

8
 1. Suport I.E.V. 1.1.2.3.1.............1
2. Patină I.E.V. 1.1.2.3.2.............2
3. Inel elastic STAS......................2
4. Cuzinet I.E.V.1.1.2.3.4.............2

Montarea flotorului I.E.V.1.4.0 pe pârghia I.E.V.1.3. se face prin două bolţuri cu

cap mic de diametre Ø45 şi Ø30, după cum se vede în fig. 1, fig.3 şi fig.4 . Deplasarea
axială a bolţurilor, după montare este anulată prin montarea a două şplinturi.
Montarea pârghiei I.E.V.1.3. la elementul bază (postamentul I.E.V.1.5.0-fig. 6.) se
face printr-un bolţ de diametru Ø30 şi lungime l=135mm realizându-se astfel articulaţia
„O” dintre pârghie şi elementul bază (fig. 1.B).
Pe fig.6, observăm că bolţul, (poziţia 5, din fig. 6) se prinde la elementul bază
(postamentul I.E.V.1.5.0) prin intermediul suportului pârghie I.E.V.1.5.2, figura 8, suport
care la rândul lui se fixează la placa suport sudat I.E.V.1.5.1.0, figura 7 prin două şuruburi
M30x60 S.T.A.S. Postamentul este realizat dintr-un pilon de beton fixat pe fundul mării,
poziţia 8 din fig. 6., pilon pe care se fixează incastrat suportul sudat I.E.V.1.5.0. Pe acest
suport sudat se montează prin şuruburi ghidajul I.E.V.1.5.4.0. figura 9, iar pe acest ghidaj
se montează tot prin şuruburi suportul pompei I.E.V.1.5.3.0. Inălţimea pilonului se acceptă
a fi de 2 – 3 m (o înălţime mai mare ar duce la un preţ de realizare nejustificat de mare).

9
 Figura 6-Postament I.E.V.1.5.0.
1. Suport sudat I.E.V. 1.5.1.0..........................1
2. Suport parghie I.E.V. 1.5.2..........................1
3. Suport pompă cu piston I.E.V. 1.5.3.0........2
4. Ghidaj I.E.V. 1.5.4.0...................................1
5. Bolţ STAS 5735-58.....................................1
6. Splint STAS 1991........................................1
7. Şurub M18x50...........................................24
8. Pilon beton .................................................1
9. Garnitură ...................................................24
10. Şurub M16x65 ..........................................12
11. Piulită M16................................................12
12. Şaibă Grower M30....................................12
13. Şurub M30x60............................................1
14. Şaibă Grower M30......................................1

10
 Figura 7. Suport sudat
Nr. buc.
1. Placă suport I I.E.V. 1.5.1.1........................1
2. Placă suport II I.E.V. 1.5.1.2.......................2

Figura 8. Suport parghie

11
 1.2 Schema cinematică a mecanismului şi calculul mobilităţii
mecanismului

Schema cinematică a mecanismului este reprezentată în fig.7.

Figura 7- Schema cinematică a mecanismului

Mecanismul cu trei elemente cinematice (1;2;3), după cum reiese din figură are,

două cuple cinematice

C5 de rotaţie, şi două cuple cinematice
C5 de translaţie.
Elementul cinematic 1 este reprezentat în fig 1, prin pârghia I.E.V.1.3 şi flotorul
I.E.V.1.4.0., prin intermediul căruia se transmite mişcarea oscilatorie la pârghie. Prin
urmare elementul cinematic 1 este un element motor. Elementul cinematic 2 este patina
I.E.V. 1.1.2.3.2., din fig. 5 şi 7.

12
 Fig. 7 Patină I.E.V. 1.1.2.3.2.

Elementul cinematic 3, are schema constructivă în fig. 8, unde se găseşte desenul

de subansamblu al acestui element. Cuplele cinematice

C5 sunt (0,1) şi (2,3) de rotaţie

iar cuplele
C5 (3;0) şi (1;2) sunt de translaţie. Fiindcă toate elementele cinematice se
,
găsesc în plane paralele, mecanismul face parte din familia 3, şi prin urmare mobilitatea lui

este dată de relaţia

M=3 n−2C 5 −C 4 . Numărul de cuple cinematice de clasă patru este

0, şi prin urmare mobilitatea M a mecanismului este: M =3⋅3−2⋅4=1 . Din relaţia de

mai sus rezultă că pentru o mişcare a elementului cinematic 1 celelalte două elemente
primesc mişcări bine determinate.

13
 Fig. 8. Piston asamblat I.E.V. 1.1.2.0.

Nr. buc.
1. Piston I.E.V. 1.1.2.1.................1
2. Tijă I.E.V. 1.1.2.2.....................1
3. Suport tijă .I.E.V. 1.1.2.3.0.......1

După cum rezultă din fig. 5, pe suportul tijă I.E.V.1.1.2.3.0 se află două patine, dar
din punct de vedere cinematic mecanismul funcţionează la fel de bine şi cu o patină, prin
urmare o patină este pasivă. Ea are rolul de a ne transmite mai bine mişcarea între
elemente, şi de a evita o solicitare de torsiune a elementului cinematic 1, moment de

torsiune ce ar trebui să fie preluat de articulaţia

C5 (1,0), ceea ce ar conduce la o uzură
mai pronunţată a elementelor articulaţiei şi la dimensiuni mai mari are loc.

14
 Forţele arhimedice şi de greutate ale flotorului se transmit multiplicat cu raportul
braţelor pârghiei I.E.V.1.3, de la elementul cinematic 1 la elementul cinematic 3, prin
intermediul patinelor (patina II – I.E.V.1.1.2.3.2 şi patina I de pe parghia – I.E.V.1.3). Între
patine apar forţe de frecare (vezi fig. 18), care se reduc într-un punct de pe axa pistonului
(punctul R din fig. 8a) la un torsor ʑ format din acele forţe din momentele lor de
încovoiere, momente ce ar trebui să fie anulate de momentele foreţelor ce s-ar naşte între
piston şi cilindru. Pentru diminuarea acestor forţe, şi deci pentru a diminua uzura dintre
piston şi cilindru se va introduce cupla cinematică pasivă de translaţie „c.p.” din fig. 6.
Desigur fiind o cuplă pasivă nu s-a ţinut cont de ea când s-a calculat mobilitatea
mecanismului. Construcţia acestei cuple de translaţie se poate vedea în desenul de
ansamblu I.E.V.1.5.0., fiind cuple cinematice de translaţie dintre elementul bază,
materializat prin piesa „Ghidaj I.E.V.1.5.4.0” şi tija pistonului „I.E.V. 1.1.2.2”. În figura
8.a şi respectiv 8.b, se remarcă faptul că în această cuplă schematizată prin reazemul

simplu „k” ia naştere reacţiunea

Rk care împreună cu noţiunea R A anulează momentul
forţei de frecare.

Fig. 8a

15
 Fig. 8b
Calculul reacţiunilor din cuplele cinematice ale acestui mecanism, precum şi
dimensionarea elementelor cinematice ”1”, „2” şi „3” sunt notate la paragraful II
„Dimensionarea pârghiei I.E.V.1.3.”, paragraful III „Dimensionarea tijei pistonului
I.E.V.1.1.2.2” şi la paragraful IV „Dimensionarea patinei I.E.V.1.1.2.3.2”.
Schema constructivă a elementului cinematic „1” din fig. 6 se găseşte în fig. 3 şi 4.
Precizez că elementul cinematic „1” este format din piesele I.E.V.4.0 şi I.E.V.3. asamblate
prin două bolţuri (vezi fig.1.B).
Schema constructivă a elementului cinematic „2” este patina II I.E.V.1.1.2.3.2, din
fig.7. Această patină realizează cu patina I, de pe elementul cinematic I.E.V.1.3. o cupla
cinematica de clasa C5 de translaţie.
Patina I se realizează practic prin cele două degajări paralelipipedice practicate pe

pîrghia I.E.V.1.3. O cuplă cinematică „

C5 ” de translaţie, iar cu elementul cinematic „3”
realizează o cuplă de rotaţie prin intermediul piesei „suport I.E.V.1.1.2.3.1” din fig. 5.
Schema constructivă a elementului cinematic 3 este redată în fig. 8, „Piston asamblat
I.E.V.1.1.2.0”
După cum observăm elementele 1 şi 3 sunt formate din mai multe organe de maşini solidar
legate între ele. Elementul cinematic „1” este format din pîrghie I.E.V1.3, din flotor
asamblat I.E.V.1.4.0 , din bolţurile ce leagă aceste două elemente precum și din splinturile
ce impiedică ieşirea bolţurilor .Elementul cinematic „3” este format din următoarele organe
de maşini solidar legate intre ele : Piston I.E.V.1.2.3.1, Tija I.E.V.1.2.2, Suport
I.E.V.1.1.2.3.1 .

16
Acest element cinematic „3” il putem vedea si pe desenul I.E.V.1.1.0 din figura 8.c .

Figura 8.c-Pompa cu piston clasică

Nr. buc.
1. Cilindru sudat I.E.V. 1.1.1.0....................1
2. Piston asamblat I.E.V. 1.1.2.0..................1
3. Supapă de admisie I.E.V.1.1.3.................2
4. Supapă refulare I.E.V. 1.1.4.....................2
5. Suport supapă admisie I.E.V. 1.1.5.0.......2
6. Arc supapă admisie I.E.V. 1.1.6...............2
7. Suport supapă refulare I.E.V. 1.1.7.0.......2
8. Capac II I.E.V. 1.1.8................................1

17
 9. Arc supapă refulare I.E.V. 1.1.9...............2
10. Garnitură I.E.V. 1.1.1.0............................1
11. Şurub M10x50..........................................8
12. Piuliţă M18...............................................8
13. Şaibă Grower M18...................................8
14. Garnitură I.E.V. 1.1.1.4...........................4
15. Şurub M10x25........................................32
16. Şaibă GrowerM10..................................32
17. Şplint 3x10 STAS 1991-68......................2
18. Şaibă plată................................................2

1.3 Determinarea costului energiei produsă intr-un an de zile de

instalaţia I.E.V.O.

Relaţia (8) ne arată că puterea instalaţiei la o amplitudine a valurilor de 1m este de

Pmax=2,16Mw
Dacă acceptăm o inălţime medie anuală cu valori de 0,1m , puterea medie anuală va fi:
P max
Pm= =0,216 MW, deoarece puterea este practic proporţională cu inalţimea h v a
10
valurilor (vezi relaţiile 6,7 şi 8).
Energia anuală produsă de o astfel de instalaţie va fi (9) Ean=Pm.tan=216.103W.8760

ore Kw ∙ ore =184 4 KWORA/AN

=1,840.106 10
an an

ore kWore kWore

Ean=P m × t an=216× 103 W × 8760 =1,840× 106 =184 ×104
an an an
5 lei
Cunoscînd ca preţul de cost al unui Kw/ora este Pc= putem calcula pretul
Kw ∙∨ă
energiei produsă anual de instalaţia I.E.V-0:
Kw∨ă 0,5 lei 5 lei 6 lei
(10) C=Ean∙ Pc=184∙ 104 ∙ =9200∙ 10 =9,2∙ 10
an Kw ∙∨ă an an

kWor ă lei lei

C=Ean × Pc =184 × 104 × 0,5 =9,2× 106
an kW × ora an

18
 ore
Am calculat timpul anual tan cu relatia tan=365zile∙ 24 =8760 ore .
zi
Preţul de cost al energiei “C” ne dă posibilitatea în a estima amortizarea investiţiei
in aproximativ 0, 5 ani de zile, dacă apreciem o investiţie de 4,6×106 lei.(1 mil euro)
Pentru că totuşi investiţia este de ordinul milioanelor de lei, se impune realizarea
unei machete a instalaţiei.

2.Calculul diametrului pistonului I.E.V.1.1.2.0 , a cursei “n” a pistonului

și a debitului Qv dat de instalaţia I.E.V.0.

2.A Alegem pentru început un volum al flotorului de L=2m, l=0,2m. În fig.8c s-a
reprezentat schematic pârghia poz. 3 şi flotorul poz. 4 din fig 1.B. La poziţia de echilibru a
flotorului, pe apa mării fără valori, partea imersată a flotorului este jumătate din volumul
total. În acest caz, forţa arhimedică maximă va fi egală cu dublul greutăţii. Deci în cazul în
care valul acoperă în totalitate flotorul, forţa maximă „F” ce acţionează pe flotor, va fi
1 1
F=F A −G=ρ gV − ρ gV = ρ gV
2 2 (1)

În relaţia 1 am notat FA - forţa arhimedică maximă a flotorului şi G – greutatea

flotorului. Pentru simplificare, pentru început neglijăm forţa arhimedică pe pârghie şi

kg
ρ H O =103
greutatea pârghiei. În relaţia 1,
2
m3 este densitatea apei, iar g=9.81 m/s 2
este acceleraţia gravitaţională. Înlocuind în relaţia 1 valorile date, obţinem

19
 1 kg m 1 kg⋅m
F= ⋅103 3⋅9 . 8 2⋅1 m2≈ ⋅10 4 2 =5000 N
2 m s 2 s (2)
F1 de la pârghie la cele două tije ale pistonului
Prin punctul B şi C se transmit forţele

asamblate I.E.V.1.1.2.0, prin intermediul cuplelor cinematice

C5 de translaţie şi de

rotaţie. Din relaţia ∑ M o=0 rezultă F∙ cosα−2F1∙ l=0 (3). Din relaţia 3 ţinând cont de

L 1
= F1 =25000⋅0 ,86 N . Alegând
relaţia 2 şi alegând constructiv raportul l 10 rezultă

N
pr =30 atm=30⋅105
presiunea de refulare m2 , şi neglijând presiunea de admisie

pa =0 .5 atm , putem calcula diametrul pistonului D p . Din relaţia 5 rezultă

D p ≈1dm

F1 N 4⋅25000 N
pr = ⇒ 30⋅105 =
πD 2p m2 πD 2p
4 (5)

100.000 N
Dp =
√ 5 N =
π ∙30 ∙ 10 2
m
1
π ∙30 √ 1
m 2≈ m = 0,1 dm
10

2.B. Alegem constructiv volumul flotorului L=200mm; l=200mm; în aceste

condiţii, prin calcule similare ca la varianta A, obţinem F=20000 N ,

F1 =100000⋅0 ,86 N , iar diametrul pistonului D p =0.22m , variantă pe care o accept.

Pentru amplitudinea valului de hv=1m, şi în ipoteza că flotorul este ridicat în timp de 1s,
(deci la o perioadă a valului de T=4s), deplasarea pistonului este h=0.12m, pentru că pe

h l 0,2
baza fig. 8c putem scrie = (6) h=1m =0,12 m; (6’)- în triunghiuri
hv Lcosα 2∙ 0,85

asemenea laturile omoloage sunt proporţionale- ΔOAA '≈ ΔOBB ' .

Prin urmare, volumul de fluid trimis în conducta de aducţiune I.E.V.2.0, de către intalaţia
de pompare I.E.V.1.0, în timp de o secundă legând în paralel 100 de instalaţii de pompare

20
la conducta de aducţiune avem debitul total ce ajunge în conducta finală I.E.V.2.3.0 şi în
hidroforul I.E.V.2.4.0. este:
2
πD p⋅h⋅2
4
Q=
T
4 (7)

V
Relaţia (7) s-a scris, avînd in vedere că debitul este dat de relaţia Q= ; (7’);
t
volumul “V” din relatia (7’), reprezintă volumul de apă pompat de cei doi cilindri fidraulici

T
fixaţi pe aceaşi pîrghie in timpul t= =1 s
4
Luînd constructive pe o instalaţie 100 de flotoare, debitul total dat de instalaţie este:

3
m
Q t=100∙ σ=0,763
s
Acest debit transmis sub forma unui jet la palele rotorului unei turbine Pelton,
dezvoltă puterea hidraulică , P:
m3 5 N 6 Nm
P=ηt Q t Δ p=0.93∙ 0,763 ∙ 30 ∙10 2
=2,16 ∙ 10 =2,16 MW (8) [1;7]
s M s
În relaţia 8, ηt este randamentul total al turbinei Pelton.
ηt =ηm ∙ ∙ ηh ( 8' ) η h−randamentul h idraulic
ηm −randamentul mecanic
η v −randamentul volumic

În relaţia 7 s-a ţinut cont că cei doi cilindri hidraulici acţionaţi de pîrghia I.E.V.1.3
refulează apa sub presiune simultan, pentru că avem cilindrii cu dublă acţiune. S-a neglijat
în relaţia 7, diametrul tijei pistonului.

3. Calculul înalţimii cilindrului hidraulic I.E.V.1.1.1.0

Înalţimea cilindrului hidraulic este hc = 2h + L (9). In relatia (9) am notat cu L

grosimea cilindrului hidraulic.
hc = 2∙0,12 + 0,05 = 290mm. Acceptam constructiv hc=295mm

21
 Adoptam constructiv L = 50 mm. La o grosime L mica, pierderile hidraulice Qp
sunt mari, după cum rezulta din relatiile(10) şi (11):
p 1 − p2
√
Qp = μs 2 g
γ
(10)

p1 − p2
√
Qp = μs 2
ρ
(10`)

1
Coeficientul de debit μ = L (11) este mic daca L este mare, dupa cum
√ 1,5+ λ
2b
rezulta din (11). [1;2]
Kg
ρ−densitatea apei[ρ=103 ]
m3
γ −greutatea specifica a a pei( γ =ρg)

3.1.Determinarea randamentului volumic al pompei, pentru lungimea

aleasă a pistonului L=50mm şi diametrul tijei d=50mm

Pentru a avea un randament volumic η vp mare la pistonam aceptat L=50mm

După cum rezulta din relaţiile 10;11;12, randamentul η vp este mare dacă “L” ales
este mare.

22
 Qp
ηvp=1- (12) [1]
Q
Am notat în relaţiile de mai sus:
ηvp - randamentul volumic ţinând cont de pierderile la piston
s - secţiunea de trecere dintre piston şi cilindru
Dp
s= 2π ∙b Dp=220mm-vezi I.E.V.1.1.1.O
2
s=π Dp ∙b Dp-diametrul pistonului
s=π∙0,2 ∙b
λ – coeficientul pierderilor liniare;
K
λ=λ∙[Re ; ]
d
Alegem λ=0,02 –Din diagram Moody [2;7]
b – lăţimea interstiţiului dintre piston şi cilindru
Qp – debitul pierdut pe la piston
Alegând ηvp=0,95 din (12) rezultă :
Qp=Q(1-0,95) = 0,05Q (13)
Qpp=0,05 (13’)
Ţinând cont de relaţia (7) rezultă :
m3 3
−5 m
Qpp=0,05∙2π ∙ 103 =5 ∙ 10 (14)
s s
Din 10 şi 14 obţinem :

m3 π⋅0,2⋅b 30⋅105
1,2⋅5⋅π⋅10−5
s
=

√ 1. 5+0 , 02
5⋅10−2
2⋅b
√
⋅ 2⋅ 3
10
(15)
Rezolvând relaţia (15) determinăm interstiţiul “b” dintre piston şi cilindru pentru
randamentul de ηv =0,95 şi lungimea pistonului de L=50mm.

-8( 0,2∙ b )2 ∙2 b
10 = ∙60 (16)
3 b+10−3
Relaţia (16 ) s-a dedus din (15) prin ridicarea la pătrat
( 3 b+10−3 ) ∙10−8=60 ∙ 8 b3 ∙ 10−2 (17)
4,8b3=3b∙10-8+10-11 (18)
Neglijând în prima aproximaţie termenul 10-11 rezultă :
4,8 b2 3 1,7
3
=10-8 ⇒b=104 ∙
4,8 √
m = 10-4∙
2,2
= 0,8 ∙10-4 m=0,08mm (19)

23
 Pe baza interstiţiului ” b” aflat , alegem ajustajul [ 4 ] cu joc dintre piston şi cilindru
H7/h7. (STAS 8105-68). Din STAS 8103-68, găsim pentru diametrul pistonului de 200mm
toleranţele φ200h 70−0,046 iar pentru dimametrul cilindrului găsim toleranţele φ200H 70,046
0

bmax
ceea ce asigură un interstiţiu “b“ maxim de bmax=2∙0,046=0,092 mm, iar bmed= =0,046
2
mm. Deci acest ajustaj cu joc dintre cilindru şi piston ne asigură un randament “η”
volumic , ηv =0,98. Se calculează ηv =0,98 cu relaţia (12), introducând în relaţiile 10 şi 13,
valoarea b=bmed =0,046mm
Q pt
ηvpt=1- (20)
Q
În relaţia (20) am notat cu Q pt debitul pierdut prin interstiţiul dintre tija pistonului
şi capacul cilindrului “Capac I.E.V.1.1.8”.
Impunând ca debitul pistonului Q pt să fie egal cu Q pp şi randamentul ηvpp=ηvpt , relaţia (15)
devine în acest caz:

π ∙ 0,05∙ bt m2 5 N

√
m 3 30∙ 10 2
π∙10 -4
= 2 ∙ 10−2 m ∙ 2∙ m (22)
s 1,5+ 0,02∙
√ 2 bt m 3
10 m
kg
3

În relaţia (22) am avut în vedere că diametrul tijei este d t=0,05m iar grosimea
capacului Lc=0,02m.
Am păstrat acelaşi coeficient al pirderilor liniare λ=0,02.
p 1− p2
Qpt= μt ∙st∙ 2∙
√ ρ
(21)

Relaţia (22) rezultă din relaţia (21) având în vedere relaţiile de mai jos :
st=π∙ dt ∙ bt
st - secţiunea de trecere dintre tijă şi capac
bt1 - interstiţiul dintre tijă şi capac
μt - ceficientul de debit
1
μt= Lc (23) [1]
√ 1,5+ λ
2 bt
Din (22) rezultă:

24
 2
-8 ( 0,05 ∙b t ) ∙2 bt 1
10 = ∙60 ⇒3bt1 ∙10-8+4∙10-12=50∙10-4bt1∙60 (24)
3 b t +4 ∙10−4
Neglijând termenul 4∙10-12 din relaţia (24) obţinem :
3 ∙10−8 3∙ 10−8
b2t1= = =10-7m2
3000∙ 10 −4
0,3
1
bt1= ∙10−3 m ≅ 0,3 mm (25)
√ 10

Având în vedere că în acest caz interstiţiul este mult mai mare (b t1>bt), alegem un
ajustaj H8/h8 dintre tijă şi capac. Din STAS 8103-68 găsim tolerantele φ50h 80−0,046 pentru

tijă şi φ50H 8+0,046

0 pentru capac. Rezultă în acest caz un interstiţiu b t1m≅0,05mm, ceea ce
va conduce la un debit pierdut pe la capac mult mai mic decât cel pierdut pe la piston, şi
care se poate calcula cu relaţia (22).

4. Calculul cordoanelor de sudură

4.1. Calculul cordonului de sudură de la cilindru I.E.V.1.1.1.0 (fig. 9)

După cum am văzut, forţa F12 pe care o dezvoltă pârghia 1 asupra tijei pistonului 2,
este: F12=100.000N. Această forţă este transmisă prin presiunea apei din cilindrul sudat

25
cordoanelor de sudură ce imbină placa superioară I.E.V.1.1.1.1 şi placa inferioară
I.E.V.1.1.1.3 de cilindrul I.E.V.1.1.1.2.
Dacă mergem pe diametrul cilindrului interior de diametru Ø220. Atunci putem scrie
relaţia:
τ ats⋅π⋅D c⋅a=F12 (26)
daN
τats =0,65∙ σat=0,65∙1400=910 (27) [5]
cm 2
Din relaţia (26) ţinând cont de (27) obţinem:
N
9100 ∙π∙0,20 cm ∙a =100 000 N (28)
cm2
100 1000
a≅ cm = mm ;
540 540
Acceptăm a=5mm.

Acestă valoare a înălţimii cordonului s-a trecut în desenul de subansamblu “Cilindru sudat
I.E.V.1.1.1.0” (vezi fig.9)

26
Fig. 9 Cilindru sudat I.E.V.1.1.1.0

27
 4.2. Calculul cordonului de sudură de îmbinare a urechilor I.E.V.1.4.3
de flotorul I.E.V.1.4.0.(fig.3)

Momentul încovoietor care solicită sudura este:

F 20 000
Mis= ∙ R= ∙70 cm = 70 000 daN ∙cm (29)
2 2
M is
σais = a h 2 (30)
6
Din fig. 11.a rezultă h=14 cm
daN
Determinăm înălţimea, luând σais = 0,85∙σa =850 (31) [5]
cm2
Din relaţiile (29), (30) şi (31) rezultă :
daN 6 ∙70 000 daN ∙ cm 420
850 2 = 2 ⇒ a= ⇒ a≅ 2,5 cm (32)
cm a ∙ 19,6 cm 2∙ 85

4.3.Calculul diametrelor tijelor pistoanelor

Din condiţia de echilibru a rigidului tijă-piston, rezultă:

μ⋅F1⋅l 1⋅cos α
∑ M k =0 ⇒ μ⋅F1⋅l1⋅cos α−R A⋅l2 =0 ⇒ R A = l2
Pentru α=30°
Atunci l 1devine l 1 =300 mm , iar l 2 devine l 2 =150mm
max max

Deci

0,1⋅105⋅0,3⋅
√3
4
2 10 ⋅0 , 259
RA= = =17320 ,5 N
0 ,15 0 , 15
M i =R A ¿ l2 ⇒ M i =17320 , 5⋅0 , 15=2598 ,07 Nm
max max

Din solicitarea la incovoiere rezultă

M i max
σ ai=
Wz
3 daN N
Daca se ia τ ai=10 2 = 10
8
cm m2

28
 Mi 2598 , 07
W z= max
⇒W z = 8
=2, 59 m
σ ai 10
Din relatia (22), tinand cont de solicitarea la intindere a tijei, a rezultat un diametru de tija
d=3,5 cm
F Mimax
σ i + σ ¿ = 12
Acceptand o tija de diametru d=5 cm rezulta σ ef = 3
πd + πd =
4 32
100.000 N 4 √3∗104 N ¿ cm3 100.000 N
4 √3∗104 N∗cm daN
π + π = π 2 + = 500 2 +
25 cm2 125 cm2 25 ¿ 8 cm 0.1∗125 cm3
cm
4 32 4∗8

7 daN daN daN daN

∗102 2 = =(500+560) 2 = 1060
σ a=800 ( 31 )
1.25 cm cm cm 2 cm2
Deoarece σ ef >σ a , se reface calculul ocupind un diametru al tijei pistonului d=5cm.

5.Calculul ansamblului flotor si parghie

5.1.Determinarea diametrelor bolţurilor de asamblare dintre flotor

asamblat I.E.V1.4.0 şi pârghia I.E.V1.3.
1. Flotor asamblat – I.E.V.1.4.0
2. Pârghie – I.E.V.1.3
3. Bolţ I
4. Bolţ II

Fig. 10
Alegem

29
 l 1=R f +d=700+50=750 mm
l 2=325mm l2-se alege constructiv
Din condiţiile de echilibru ale flotorului, putem scrie relaţiile 103 şi104
l
∑ M A =0⇒ F '⋅l2−F⋅l1=0 ⇒ F '=F l1 =20000 N 750
325
=40000 N (6. 3 )
2
F
∑ y =0 ⇒ F ''=F+F '=60000 N (6 . 2)
Fy
τ ef =
2⋅A f
Relaţia 105 s-a scris ţinând cont că bolţurile sunt solicitate la forfecare şi că sunt
două secţiune de forfecare pentru fiecare bolţ.
daN
τ ef =400
cm2
Se admite [4]

daN 4000 daN

400 =
cm2 πd 2BI
Pentru Bolţ I vom avea 4 (6.3)
1 4000 40
100
cm 2
= 2 ⇒d 2BI =
πd BI π
cm≈3 cm
√ (6.4)

60
Ţinând cont că Bolţul II este solicitat de forţa F '' , va rezulta
d BII =
√ π
cm≈4 . 5 cm

(6.5)

5.2.Determinarea grosimii urechilor flotorului I.E.V1.4.3.

Calculăm grosimea urechilor „b” ţinând cont că forţa F '' , dată de relaţia 6.2, solicită

cele două urechi ale flotorului la strivire, deci putem scrie relaţia
F ''
2
σ as =
d BII⋅b (7.1)
3000 daN 3000
b= = cm
daN 3600
4 . 5 cm⋅800
cm2 (7.2)

30
Acceptăm grosimea b=10 mm

Am luat relaţia (109) pentru tensiunea admisibilă la strivire

σ as , valoarea

daN
σ as =800 ⋅5 5
cm2
−6 2
Vîscozitatea cinematică a acro υ=15 .611⋅10 m /s .
5.3.Calculul urechilor avînd in vedere solicitarea la incovoiere

Fig.11
b)Calculul urechilor avînd in vedere solicitarea la incovoiere.
Din Fig. 11 rezulta:
F'
Mimax= ∙ l =20.000 N ∙ 37,5 cm
2 2
Acceptăm constructiv: h=13,5 cm

31
 M imax M imax M
σ ai = = = imax ;
Wz J z 1−J z 2 b h2 (7.3)
h 6
2
3
b h3 b d b 2

−
b h2 d 3b b h2 ;
W z=
12
h
2
12
=
6
1−
[
(4 db )
3
=
6
2

2
] (7.4)

Wz⇒modulul de rezistenţă axial al secţiuni din fig.37,b.

Jz1 şi Jz2 sunt momentele de inerţie ale secţiunilor urechilor din fig.37.b, in raport cu
axa oz.
6 M imax 6 ∙ 20000 ∙37,5 N ∙cm
= ≃2,5 cm
Din relaţia (7.3) rezultă: b= h 2 ∙ σ ai 2 2 N
13,5 cm ∙ 10000 2
cm

5.4 Calculul de dimensionare al flotorului

Fig.12

În conformitate cu forţele din fig.3. , forţa pe flotor, atunci cînd el este complet
imersat este, F=20.000N.
Aceasta forţă este rezultanta dintre forţa arhimedică maxima F a max şi greutatea G, a
flotorului.
Aşa după cum deja s-a precizat am ales un flotor cilindric de raza Rf=700mm şi de

V
volum V=4 m3. Rezultă o lungime a flotorului de Lf¿ =2,7 m
π R2f

32
 În fig. 11, flotorul este în poziţia de echilibru, (atunci când nu sunt valuri), poziţie
in care s-a pus condiţia ca el să fie pe jumatate imersat. Din această condiţie ( Σ F g=0 )
rezultă
1 1 1 Kg m
G¿ Fa = ρn g V f = 103 3 ∙ 9,81 2 ∙ 4 m3 =20 ∙103 N
2 2
max
2 m s
Pe de altă parte, G= ρm ∙ g V m= ρm ∙ g ∙2 π R f ∙ δ m ∙ L f (23)
Am notat în relaţia (23) ρm densitatea materialului flotorului si cu δ mgrosimea
peretelui flotorului ( neglijăm greutăţile urechilor flotorului si a capacelor flotorului)
G
Din (23) rezultă: δ m= (24)
ρ m ∙ g ∙ 2 π R f ∙ Lf
m
20000 Kg
s2
δ m= ≈ 0,14 m
Kg3 m
7,8 ∙10 3 ∙9,81 2 ∙ 0,7 m∙ 2,7 m
m s
δ m=140 mm (25)

Grosimea δ mfiind prea mare, ea va putea fi congecţionata din şapte table de grosime δ m
=20mm.

5.5.Calculul de dimensionre al pârghiei I.E.V.1.3.

Fig.13

33
 Din relaţia Σ F g =0,rezultă reacţiune in articulaţia “0” R0=F. Pe baza acestei

R0
reacţiuni dimensionăm bolţul din articulaţie. τ af = ; (14).
2A
În relaţia (12) am ţinut cont că avem la bolţ două secţiuni de forfecare.
daN
Alegând pentru bolţ τ af =300 , rezultă din relaţia (15),
cm2
20000 N 20
A= = cm2 ≃3,3 cm2(12)
N 6
2 ∙ 3000 2
cm

Din fig.3, rezulta: Mimax=20000N∙ 1,8=36000 N ∙m

M imax
σ ai= ; (13)
Wz max

Alegând pentru material efortul unitar din relaţia 13 rezulta,

36000 N ∙ 100 cm
W z= =360 c m3
N (16)
10000
c m2

Fig.13a
Pentru secţiune dreptunghiulară aleasă o parghie, (fig.4), modulul de rezistenţă

b h2
axial al secţiuni este:W z= ; (17)
6

6.Dimensionarea patinei II, I.E.V.1.1.2.3.2.

Din fig.8c , rezultă că pentru flotorul ales, (V=4m3) şi pentru cazul când este
complet acoperit de val, forţa arhimedică este de F=20000N. Pentru această forţă,între
patine ia naştere o forţă de F1=100000N. Pentru patina din fig. 14 şi tinând cont de modul

34
ei de asamblare din fig. 5, putem realiza schema de calcul din fig. 15 de mai jos,
considerând-o o grindă încastrată.

După cum rezultă din fig. 15.b si fig. 15.c patina este solicitată la încovoiere şi la

forfecare. Considerând forţa F1 aplicată la jumătatea lungimii de contact dintre patine,

rezultă că :
15
l1= =7 . 5 mm
2
Deci
M imax=F 1 ¿l 1 =100000 N⋅7 .5⋅10−1 cm=7 . 5⋅104 N⋅cm=7 .5⋅103 daN⋅cm
(90)
Considerând acoperitor că secţiunea de încovoiere este un pătrat de latură 4.25cm,
după cum rezultă din fig. 7, putem scrie
Mi 7 . 5⋅103 daN⋅cm 45⋅103 daN⋅cm
σ ai = max
= 3
= 3
¿ 600 daN / cm2
Wz h 77 cm
cm3
6 (91)

35
 Mi Wz ,
În relaţia (90) am notat cu max , momentul încovoietor maxim, iar cu
modulul de rezistenţă axial al secţiunii patinei. Am scris relaţia (91), ţinând cont că patina
este solicitată la încovoiere, în conformitate cu fig. 15.b.
După cum vedem din fig. 15.c, patina este solicitată şi la forfecare, prin urmare
putem scrie
F 1 10 4 daN
τ= = =600 daN / cm2
A 42⋅42 cm 2 (92); [3]

Din fig. 7, rezultă că suprafaţa de contact a patinei,

s c , este
Din relaţia (94) rezultă
5000 2
sc = cm
150
50
l p= =11cm
1.5 (97)

6.1 Calculul de dimensionare al patinelor

În conformitate cu ipoteza III de rupere, efortul unitar echivalent ce ia naştere în

patină este
,
2 2 2 2
√
σ ec = σ 2 + 4 τ =600 √ 5 daN /cm ≈1300 daN / cm < ν a =1400 daN /cm
i

patina II I.E.V.1.1.2.3.2

OBSERVAŢIE! Ţinând cont că forţa F1 se transmite prin două patine (vezi fig. 5, suport
tijă 1.2.3.0) pentru a nu solicita excentric tija I.E.V.1.2.2, putem afirma că putem reface

F1
F1 '= =50000 N
calculul de mai sus, calculând dimensiunea h a patinei pentru forţa 2 .
Relaţiile de calcul sunt aceleaşi.

Patina II I.E.V.1.1.2.3.1. fig. 8 realizează împreună cu suportul I.E.V.1.2.3.1, fig. 8,

o cuplă cinematică C4 de rotaţie, cuplă ce permite acestei patine să se rotească în jurul

36
axei proprii, astfel încât să se asigure un contact pe întreaga suprafaţă a patinelor, ce

formează cupla
C5 de translaţie, atunci când elementul cinematic „1” oscilează.
F1
p=
Presiunea între patinele ce formează cupla
C5 de translaţie este sc (94). Din

daN
pa ∈(120÷150 )
tabelul A II – 16,
pa oţel călit pe oţel călit este de cm 2 . Pentru

daN l
pa =200 =1. 2. ...2
fusuri cilindrice din A I – 16, cm 2 , pentru d .
Alegând lungimea fusului l=1.21 , rezultă
F1' F '
pa = = 1 2
ld 1 .2 d (95) [4]
Din relaţia 95 rezultă
F1'
d=
√
1 .2 pa
=
5000 daN

√ daN
1. 2⋅200 2
cm
=√ 20 cm≈4 . 5 cm

l=1 .2⋅4 . 5=54 mm

Pe baza acestor date, acceptăm diametrul fusului d=5 cm şi lungimea fusului
l=6 cm (vezi fig. 14).

Din fig. 14, rezultă ca suprafaţa de contact a patinei, S c, este: Sc =l p ∙3 cm . Din realaţia (94)
rezultă:
5000 50
Sc = c m 2 ; l p ∙3 cm= c m 2 ⇒ l p=11 cm (97)
150 1,5

7. Determinarea diametrelor conductelor de aducţiune I.E.V. 2.0.

37
 Fig. 16

Conducta de aducţiune I.E.V.1.2.0

Nr.buc.
1. Conducta de capăt I.E.V.2.1.0................................ 1
2. Conducta intermediată I.E.V.2.2.0........................ 99
3. Conducta finală I.E.V.2.3.0….................................1
4. Hidrofor I.E.V.2.4.0............................................... 1
5. Garnitură I.E.V. 2.5...............................................10
6. Ştuţ I.E.V.2.6.0....................................................101
7. Şurub M25 X 60.................................................1000
8. Piuliţă M35.........................................................1000
9. Şaibă Grower M35.............................................1000

Diametrul maxim al conductei de aducţiune I.E.V.2.0. se alege în funcţie de debitul

maxim al instalaţiei care este dat de relaţia (7') Qt=0, 628m3/s=628l/s

38
 Pentru acest debit, din tabelul Agrochin rezultă că viteza economică a apei în
conductă este de 1,7m/s ceea ce conduce la un diametru economic de 700mm.
Dacă lungimea flotorului este de 2700mm, alegem distanţa dintre pârghiile
flotoarelor de 3000mm.
Lungimea conductei de la prima articulaţie până la ultima este de 99*3m=297m.
Vom realiza conducta I.E.V.2.0. din 10 tronsoane. Pentru primul tronson prin care

trece un debit maxim de Q1 =10⋅6 . 28l/ s=62. 8 l/s , alegem un diametru al conductei

de 250mm , din tabelul Agraschin.

Justific alegerea unei ţevi de diametru Ø=300mm deoarece debitul normal mediu îl

1
Qmed = Qmax
accept a fi de 6 (înălţimea medie a volumelor o luăm

1 1
hmed = h max = 100 cm≈17 cm
6 6 ).
În acest fel obţin o conductă de aducţiune la un preţ de cost mai mic.
Pentru al doilea tronson prin care trece un debit maxim de

Q2 =20⋅6 . 28l /s=125 .6 l/ s se alege un diametru economic de 300m.

Q3 =30⋅6 . 28l /s=188 . 4 l/s →400 mm

Q4 =40⋅6 l/s=240 l/ s→450 mm
Q5 =50⋅6 l/s=300 l/ s→500 mm
Pentru a evita trecerile de la un diametru mic la un diametru mare printr-o conductă
tronconică de înclinare 17˚ (pierderi hidraulice minime), vom alege acelaşi diametru la
toate conductele de 300mm.

7.1.Determinarea forţei de ancorare a conductei cu cot I.E.V. 1.6.0

39
 Fig.1.B

Cunoscând debitul ce trece prin conductă Q = 6,28 x 10 -3 m3/s (vezi relația 7) și

diametrele d1 = 50 mm și d2 = 100 mm, din desenul conductei , putem afla vitezele V 1 și V2
cu relațiile:

V1 = Q / (πd12/4) și V2 = Q / (πd22/4)

V1 = (4 • 6,28 • 10-3 m3/s)/ (π • 502 • 10-6 m2) = (25 • 10)/ (π • 25) m/s ≈ 3 m/s
V2 = (4 • 6,28 • 10-3 m3/s)/ (π • 104 • 10-6 m2) = 25 / 4 • 10-1 m/s ≈ 0,6 m/s

Aplicând relaţia lui Bernoulli între punctele 1 si 2, putem scrie:

z1 + p1/γ + V12/(2g) = z2 + p2/γ + V22/(2g) + h12

Aproximând cotele z1 ≈ z2 și neglijând pierderile hidraulice longitudinale si locale

din acest cot, I.E.V. 1.7.0, h12 ≈ 0, relația (43) se poate scrie:
P2 = p1 + ρ/2 (V12-v22); (44)

40
 S-a ţinut cont că pentru p1 s-a obţinut 30 atunci (vezi relaţia 5), p2 fiind presiunea de
refulare, rezultă:

P2 = 30 • 105 N/m2 + ( ½) • 103 kg/m3 (9 m2/s – 0,36 m2/s) = 30 • 105 N/m2 + 4,3 • 103 N/m2
=
= 3004,3 • 103 N/m2 (45)

Am ţinut cont că densitatea apei, ρ = 103 kg/m3 și că 1 N = 1 kg • (m/s2)

Aplicând teorema impulsului pentru conducta cu cot I.EV. 7.0 obținem:

ρQ(V2 – V1) = ΣF (46)

ρQ(V2 – V1) = p1 • πd12/4 (j) + p2 • πd22/4 (i) + Fx • i + Fy • j (47)

Relaţia (47) proiectată pe cele două axe ne dă:

ρQ • (-V2 ) = p2 • πd22/4 + Fx (48)

ρQ • V1 = p1 • πd12/4 (j) + Fy (49)

S-a notat în relațiile de mai sus cu Fx și Fy, componentele pe axele “Ox” și “Oy” a
forţei ce acţionează asupra cotului (forţa de reacţiune).
Din relația (49) rezultă:

Fy = 30 • 105 N/m2 • π/4 • 502 • (10-3)2 m2 + 9,42 /4 • 2500 N + 10 3 kg/m3 • 6,28 • 10-3 m3/s •
3 m/s ≈
≈ 60 • 102 N + 18,9 N ≈ 6 • 103 N (50I)
Fx = 30,043 • 105 N/m2 • π/4 • 1002 • (10-3)2 m2 + 103 kg/m3 • 6,28 • 10-3 m3/s • 0,6 m/s ≈
≈ 30 • 105 N/m2 • 10-2 m2 + 3,7 N ≈ 10/4 • 104 N = 25 • 103 N (50II)

Forţa de reacţiune în cot este:

R = (Fx2 + Fy2)1/2 = 103 • (252 + 62)1/2 ≈ 26 • 103 N (50)

41
 Această reacţiune solicită şuruburile de prindere a flanşei I.E.V. 7.3. Notând cu
“ds” diametrul şurubului si alegând 8 şuruburi de prindere putem scrie relatia: ΣM01 = 0
(51)
Având în vedere figura 5 relaţia (51) devine:
Fx • ly + Fy • lx – Fs1 • Dt – 2Fs2 • Dt • cos 22⁰ = 0 (52)

Ţinând cont de notaţiile din fig. 9, avem:

Lx = 0; ly = 215 mm; Dt = 80 mm.

Fs = (25 • 103 N • 215 mm) / (40 + 2 • 40 • cos22⁰)(mm) = 25 • 10 3 N • 215/70 ≈ 75 • 103 N

(53)
π • ds2/4 • σas = Fs (54)

Relaţia (54) tine cont că forţa Fs solicită şuruburile flanşei la întindere:

ds = [(4 • Fs)/( π • σas)]1/2 = [(4 • 7,5 • 103 daN)/(π • 103 daN/cm2) ] ½ ≈ 3 cm (54)

Deoarece diametrul ds este inacceptabil, mergem pe un cot de conductă de diametru

constant de dc = 50 mm. Prin urmare, în acest caz F x ≈ Fy = 6 • 103 N, iar relaţia (53)
devine:

Fs = 6 • 103 • 3 N = 18 • 103 N
ds = [(4 • 1,8 • 103 N)/( π • 103 daN/cm2)]1/2 = (4 • 0,6)1/2 = 2,41,2 cm ≈ 1,5 cm (55)

Deoarece si acest diametru este inacceptabil, vom modifica cotul în sensul de a

reduce ly de la ordonata 215 mm la ly = 100 mm. Relaţia (53) în acest context devine:

Fs = 6 • 103 • 100 N/70 = 8,5 • 103 N (56)

Prin urmare obţinem: ds = [(4 • 0,85)/( π )]1/2 cm = 1,04 cm

În baza acestui calcul vom alege pentru asamblarea flanşei I.E.V. 7.2. cu capacul II
– I.E.V. 1.8 al cilindrului hidraulic, şuruburi M 10 x 25.

8.Calculul injectorului

42
 Pentru a nu avea solicitări de incovoiere in arborele turbinei vom folosi două
injectoare identice astfel dispuse, incat fortele hidrodinaice sa se reducă pe axul turbinei la
un torsor:
Ŕ=2 ∙ F́ h=0
τ 0=
{
|Ḿ 0|=2 ∙ F h ∙ D2
(69)

Cele două injectoare vor fi dispuse ca in figura VII.1. Tinând cont de relaţiile 69 si
de dispunerea generatorului electric cu arborele rotorului pe verticală, rezultă ca arborelele
generatorului preia momentul de torsiune M0 si greutatea rotorului turbinei. Deci puterea
unui agregat turbina Pelton- generator electric format dintr-un singur arbore pe care să se
dispună atat rotorul generatorului electric cât si rotorul de turbină Pelton.
Determinarea diametrului turbinei (Da) si a razei (Rec) din fig. VII.1, se va face in
capitolul VII- " Contribuţii privind creştearea randamentului la turbinele Pelton"
Debitul pe un injector este : Qi=Q/2= s1v1 (70)
Viteza de iesire a apei din injector "v1" este:

∆p 30∙ 105 N /m2

√
v1 = 2 g
γ
= 2
√
103 kg /m3
=79 m/ s (71)

Din relaţiile (70) si (71) ţinand cont de debitul 6m3/s vom obţine:
Q i 0.3 m3 / s 2
s1= = =38 cm (72)
v 1 79 m/s
π d2 4 ∙38
4
=38 c m2 → d1 =
π √
cm=7 cm (73)

Am notat cu d1 si s1 diametrul respectiv secţiunea de ieşire a apei din duză ( vezi figura
VII.2)
Menţinând viteza de circulatie a apei pe injector aceeaşi ca pe conducta de adicţiune putem
scrie relaţia:
Q=SV=2S2V (74)
2
S π d2 π 2 1 (75)
S2 = → = D ∙
2 4 4 2
Din (75) rezultă:
D 300
d 2= = =214 mm
√ 2 1.41

43
 Debitul este dat de relaţia Q =sv=s1 v 1 (69 ) . Din (57) rezultă secţiunea s 1 , a

duzei injectorului.
Q 0 . 6 m3 / s 0 .6 2 0 . 6⋅10 4
s 1= = = m= cm2 =75 cm2 (71)
v 79 m/s 79 79
Δp 30⋅105 N / m2 2m
3
v= 2 g
πd 2
√
γ
= 2 3
√
10 kg /m3
4⋅75
3

√
= 6⋅10 kg /s 2 =10 √60 m/ s≈79 ,/ s
m kg

4
1
=75 cm2 ⇒ d 1=
π √
cm≈2 √25≈10 cm2

Condiţia de echilibru a acului pentru poziţia închis este:

∑ F z =0(72)
π 2 π 2 2 π 2 2
p0 D + p (d 1 −d )− p ( D −d )(73 )
4 4 4
2
D ( p 0− p )+ pd 2 −F a =0(74 )
1
p0 D = p( D −d 21 )+ F a (75 )
2 2

Condiţia de deschidere rezultă din (75) dacă anulăm forţa de apăsare a acului de

duză,
F a=0 .

D2
p= p0 ( 76 )
D 2−d 2
S 20
p= p0 2 (77 )
S−
x
Presiunea din sistemul de conducte poate creşte la o valoare p x > p . În acelaşi

caz pistonul acului va deplasa în sus până când presiunea

p0 devine p0 > p 0 , şi în

acest fel arcul din volumul iniţial

V 0 îl comprimă după o izotermă până la volumul V 2
, când din nou se realizează un echilibru al forţelor, şi prin urmare acul rămâne fix la noua
poziţie de echilibru.
p0 ' V 0 '= p0 V 0 (78 )
S
p x '= p0 x ' 02 (79 )
S 0−s 2
1
p0 x S0 L x= p 0 S 0 L0 (80)
L
p0 x =p 0 0 (81)
Lx
Din (79) şi (81) rezultă:

44
 S 20
p x L x = p 0 L0 ( 82)
S 20 −s 21
Prin aceste poziţii de echilibru ale acului injectorului, se realizează debite diferite
pe injector, în funcţie deci de înălţimea valorilor. Prin urmare, la valori mari vom avea
debite mari, iar la valori mici debite mici. Rolul hidroforului în instalaţie este acela de a
evita variaţiile bruşte de presiune în sistemul de conducţie. Relaţia (77) rezultă din (76),

π
dacă înmulţim numărătorul şi numitorul fracţiei cu factorul „ 4 ”. Relaţia (79) rezultă din
(77), când acul se află într-o nouă poziţie de echilibru.

Deplasarea injectorului este l x =L0 −L x (83)

Fig. 3.2
d 1 /2
tg α= ( 84 )
Din figura de mai sus rezultă l x max

Alegând pentru acul injectorului unghiul rezultă :

5 5
l x max = = =5 √ 3 cm≈8 . 5 cm( 85)
tg 30 ° 1
√3
Din relaţia (83) rezultă
Lx max =L0 −l x max

Din relaţia (80) rezultă

=L0 −8 .5 cm

Px max L x max =p 0 L0 (86)

Alegând
Px max =35 atm . , vom avea din 88:

30 L0 −l x max 30 8 . 5 cm
= ⇒ =1− (87 )
35 L0 35 L0
8. 5 30 8 . 5 5
=1+ ⇒ = ⇒ L0 =7⋅8. 5 cm=59 .5 cm
L0 35 L0 35

45
 Fig. 17 Conducta finală I.E.V.2.3.0

Conducta finală asamblată – I.E.V.2.3.0.

1. Conducta finală neasamblată – I.E.V. 2.3.1.0.
2. Duză – 2322
3. Arcul injectorului – 1233
4. Cilindrul injectorului – 234
5. Piston – 235
6. Capac cilindru
7. Garnitura I
8. Garnitura II
9. Şurub M18x50
10. Piuliţă M18
11. Şaibă Grower M18
12. Garnitură III

46
13. Şurub M8x30
14. Şaibă grower M8
15. Piuliţă M8

Condiţia de echilibru a acului pentru poziţia închis este: Σ F g =0 (72)

π 2 π π
p0 D + p (d 21−d 2) - p (D2 - d2) - Fa = 0 (73)
4 4 4
D2 (P0 - P) + pd 21 - Fa = 0 (74)
p0 D2 = p(D 2−d21 ) + Fa (75)
Condiţia de deschidere rezultă din (75) dacă anulăm forţa de apăsare a acului pe
duză, Fa = 0.
D2
p= p 0 (76)
D 2−d 21
S 20
p= p 0 2 2 (77)
S 0−s1
Presiunea din sistemul de conducte poate creşte la o valoare P x > P; În acest caz
pistonul acului se va deplasa în sus până când presiunea P 0 devine P0 > P, şi în acest fel
aerul volumul iniţial V0 se comprimă după o izotermă până la volumul V1, când din nou se
realizează un echilibru al forţelor şi prin urmare acul rămâne fixat la noua poziţie de
echilibru. Prin aceste poziţii de echilibru ale acului injectorului, se realizează debite diferite
pe injector în funcţie, deci de înalţimea valurilor.
Prin urmare, la valuri mari vom avea debite mari, iar la valuri mici debite mici.
Rolul hidroforului în instalatie este acela de a evita variaţiile bruşte de presiune în
sistem, având în vedere că apa este foarte puţin compresibilă, creşteri care ar duce la
suprasolicitări în sistemul de conducte.
Relaţia (77) rezultă din (76) dacă înmulţim numărătorul şi numitorul fracţiei cu

π
factorul ,, .
4
p'0 V '0= p0 V 0 (78)

' 'S20
p =p
x 0x (79)
S 20−s21
p¿0 x S 0 Lx = p0 S 0 L0 (80)

47
 ¿ L0
p0 x =P 0 (81)
Lx
Din relaţiile (79) şi (81) rezultă:
S20
p'x Lx = p 0 L0 2 2 (82)
S0 −s 1
Relaţia (79) rezultă din (77), când acul se află într-o nouă poziţie de echilibru.
Deplasarea injectorului este: l x =L0−Lx (83)

Fig. 18

d1
Din figura de mai sus rezultă: tgα = 2 (84)
l x max
Alegând pentru acul injectorului unghiul rezultă:
5 5
l x max = = =5 √ 3 cm ≅ 8,5 cm
tg 30 ° 1 (85)
√3
Din relaţia (83) rezultă: L xmin =L0−l x max
Din relaţia (80) rezultă L xmin = L0 - 8,5 cm
p xmax L x min= p 0 L0 (86)
Alegând P xmax = 35 at, vom avea din 88:
30 at L0−L xmax 30 =1− 8,5 cm
= ; (87)
35 at L0 35 L0

48
8,5 30 8,5 5
=1− ⇒ =
L0 35 L0 35
L0 = 7 8,5 cm = 59,5 cm

Pentru a nu avea solicitari de incovoiere in arborele turbinei vom folosi două injectoare
identice astfel dispuse, incat fortele hidrodinaice să se reducă pe axul turbinei la un torsor:
Ŕ=2 ∙ F́ h=0
τ 0=
{ D
|Ḿ 0|=2 ∙ F h ∙ 2
(69)

Cele două injectoare vor fi dispuse ca in figura VII.1. Ţinand cont de relaţiile 69 si de
dispunerea generatorului electric cu arborele rotorului pe verticala, rezulta ca arborelele
generatorului preia momentul de torsiune M0 si greutatea rotorului turbinei. Deci puterea
unui agregat turbina Pelton- generator electric format dintr-un singur arbore pe care sa se
dispuna atat rotorul generatorului electric cat si rotorul de turbina Pelton.
Determinarea diametrului turbinei Da si a razei Rec din fig VII.1, se va face in capitolul
VII- " Contribuţii privind creştearea randamentului la turbinele Pelton"
Debitul pe un injector este :Qi=Q/2= s1v1 (70)
Viteza de iesire a apei din injector "v1" este:

∆p 30∙ 105 N /m2

√
v1 = 2 g
γ
= 2
√ 103 kg /m3
=79 m/ s (71)

Din relaţiile (70) si (71) ţinand cont de debitul 6m3/s vom obţine:
Qi 0.3 m3 / s
s1= = =38 cm2 (72)
v 1 79 m/s
π d2 4 ∙38
4
=38 c m2 → d1 =
π √cm=7 cm (73)

Am notat cu d1 si s1 diametrul respectiv secţiunea de ieşire a apei din duza( vezi figura
VII.2)
Menţinând viteza de circulatie a apei pe injector aceeaşi ca pe conducta de adicţiune putem
scrie relaţia:
Q=SV=2S2V (74)

49
 2
S π d2 π 2 1 (75)
S2 = → = D ∙
2 4 4 2
Din (75) rezultă:
D 300
d 2= = =214 mm
√ 2 1.41

9. Determinarea înălţimii h, a suportului I.E.V.1.2.3.1 (fig. 5)

Forţa de pe patină I.E.V.1.2.3.2., F1 ' se reduce în axul fusului A, la un torsor

F A =F 1 '
τQ ⇒
{
M A =F '⋅
20+60
2 (vezi fig. 14). Momentul M A este anulat la braţul suportului.

Această forţă solicită suportul la încovoiere în conformitate cu fig. 5.

50
 M i =F '⋅l
max

Mi =50000 N⋅4 cm≈200⋅103 N⋅cm

max
Mi M imax 6 M imax
σ a= max
= =
Wz b⋅h
2
b⋅h
2

Am neglijat solicitarea la forfecare.

10. Determinarea diametrelor şuruburilor pentru asamblarea

conductelor intermediare I.E.V.2.2.0 (fig. 2)

Asupra conductei de capăt, I.E.V.2.1.0, prin capacul sudat I.E.V. 2.1.1 se transmite forţa „

F c ” care este preluată de şuruburile poziţia 7 din fig. 2. Ţinând cont că ne-am ales

pentru toate tronsoanele de conductă acelaşi diametru

d c =300 mm , şi având în vedere că

presiunea în conducta aleasă este de

pc =30 atm , rezultă

2 2
π⋅0. 3 m 5 2
F c= pc⋅A c =30⋅10 N /m ⋅ =7 . 5⋅105⋅0 . 8 N=5 . 8⋅105 N
4

Alegem un număr de şuruburi

n s=10 şi prin urmare forţa ce revine pe şurub este
Fc
F s= =5 . 8⋅105 N
n
Şuruburile sunt solicitate la întindere şi prin urmare putem scrie relaţia
Fs daN 5 . 8⋅103 daN 32 .2
σ ai =
πd 2s
⇒ 1000
cm 2
= 2
πd s
⇒d s=
4 √
cm≈ √ 6≈2⋅1. 71 cm=3 . 42cm

4 4 (1
02)

11. Dimensionarea elementelor componente ale postamentului

51
 In baza schiţei postamentului in care sunt trecute forţele F 1, dezvoltate de forţa F ce
acţionează pe flotor, putem să precizam ca toate şuruburile sunt solicitate la întindere.
forţele de intindere sunt preluate de şuruburile din planele (P1); mP2) si (P3) sunt aceleaşi,
egale cu F1. Prin urmare este bine sa nu alegem acelaşi numar de şuruburi in fiecare plan de
îmbinare.
Ne-am ales, aşa după cum razultăm şi din desene un nr. de 12 şuruburi, pe fiecare
plan. Planul (P1) este dat de îmbinarea pompei I.E.V. 1.1.0 cu suportul pompei I.E.V.
1.5.3.0 şi cu capacul II-I.E.V. 1.1.O.
Panul (P2) este dat de îmbinarea dintre I.E.V. 6.4.3 şi I.E.V. 6.4.4
Planul (P3) este dat de îmbinarea dintre I.E.V. 6.4.0 şi I.E.V. 6.1.0
Alegem pentru fiecare îmbinare un număr de şuruburi Ns=12.
Prin urmare forta ce revine unui şurub, este:
'
F 100.000 N
F s= 1 = =16,66 ∙1 03 N (33)
Ns 6
2
Ns
În relaţia (33) am luat în calcul jumătate din numărul „Ns” de şuruburi ales, ( ),
2
pentru că în timp ce pe un cilindru forţa „F1” acţionează astfel încât solicita tija pistonulul
la întindere (presiune sub piston), în celălalt cilindru tija pistonului este solicitată la
compresiune (coş in care se creează lichid sub presiune deasupra pistonului datorita acţiuni
forţei arhimedice pe flotor, F)
daN
Pentru materialul ales al şuruburilor, OLC 45 STAS rezultă:σ ai =800
cm 2
16,66∙ 1 02 daN
A s= =2,08 c m2 (34)
Deci aria unu şurub este: daN
800
c m2
π d 2s 4 2 2 2
≃ 2 c m2 d s = √ √ = √ cm≃1,6 cm ( 35 )
4 √ π 1,73
În baza relaţiei (35) alegem şuruburi M 18x50.
Din desen rezulta ca îmbinarea dintre cilindru I.E.V.1.1.0 şi capac I.E.V.1.1.0 se
face prin 8 şuruburi. În acest caz forţa preluata de şurub va fi:

F'1 100.000 N
F s= = =12.500 N
8 8

52
 2
F's 12.500 N π dS 6,4
'
A= =
s
σ as
800
daN
cm
2
=1,6 c m 2 ;
4
=1,6 c m 2 d s=
1

π √
≈ √ 2=1,4 cm(36)

În baza diametrului calculat cu relaţia (36), alegem şuruburi M16x60x1,5 pentru a îmbină
capacul I.E.V.1.1.0 pe cilindru I.E.V.1.1.0.
După cum rezultă din fig.3 şi în articulaţia „o” dintre elementul cinematic „4” şi
elementul bază (postament) acţionează o reacţiune R, egala cu forţa arhimedică
F=20.000N.
Ţinând cont de relaţia 15, rezultă că aria de forfecare a bolţului poziţia 8.
Din desenul “Postament I.E.V. 6.0” este de Af=3,3cm2. Rezultă că diametrul bolţului “db”
π d 2b 2
este dat de relaţia: =3,3 c m ( 37 )
4
4 ∙3,3
db=
√ π
=2 cm

Vom alege constructiv un diametru de 3cm, pentru a mari coeficientul lui de

sigurantă.
De acest diametru am ţinut cont la dimensionarea elementului Baza I.E.V.1.1.2.

Postament I.E.V.15.0

12. Contributia privind cresterea randamentului la turbinelor Pelton

12.1 Contribuţii privind creşterea randamentului hidraulic la turbinele
Pelton

„În paragraful 3.1 stabilesc prin calcul valoarea razei ,, R” a conductelor pe

care se racordează cele patru injectoare identice ce pun mişcare rotorul de turbină Pelton
de diametru D.
Calculez cheltuielile anuale legate de exploatoarea conductei A 1 şi cheltuielile anuale
legate de investiţii A2.

53
Cheltuielile anuale totale A vor fi funcţie de raza R , A=A(R). Din anularea acestei funcţii
se determină raza economică Rec, pentru care cheltuielile totale ”A” vor fi minime.”
Ph
ηh =1−
Randamentul hidraulic este dat de relaţia:
pa − pQ (1)
Ph – puterea pierdută datorită pierderilor de sarcină liniare şi locale;

P a – puterea totală disponibilă a turbinei;

P Q – puterea pierdută datorită debitului pierdut;

Pa =ρ gQH (2)

PQ=ρ gQ p H
Q – debitul turbinei;

Q p – debitul pierdut în turbină;

H – căderea turbinei.
Pe baza fig. 19, putem scrie relaţiile:

2
πd 3 πd 2 3
Q 1 = 1 V c= V c= Q
4 4 4 4 (3)
2
πd 2 2 πd 2 2
Q2 = V c= V c= Q
4 4 4 4 (4)
2
πd 3 1 πd 2 1
Q3 = V c= V c= Q
4 4 4 4 (5)

54
 Fig. 19
Turbina verticală pelton cu 4 injectoare.
Relaţiile (3), (4), (5) s-au scris ţinând cont că injectoarele sunt identice, şi prin urmare

Q
debitul pe un injector este 4 . S-a păstrat aceeaşi viteză de circulaţie a apei Vc, pe toate
tronsoanele viteza ce a rezultat din calculul diametrului economic al conductei de
aducţiune. Păstrând aceiaşi viteză anulez pierderile de sarcină locală ce ar apărea datorită
variaţiei de viteză. Coeficientul pierderilor locale într-un cot de conductă de diametru di,
sunt date de relaţia lui Weisbach.
3,5
di
[
ξ a = 0 , 13+0 , 16
R ( ) ] α
⋅ ∘
90 (6)

55
 Fig 20
α - unghiul cotului de conductă, în grade;
R – raza de curbură a cotului.
În figura 19 s-a notat cu D, diametrul rotorului turbinei la care axele jeturilor sunt tangente.

D
Se adoptă raza de racordare a injectoarelor ca fiind 2 .

Ph =ρg ( Q1 ht 1 +Q 2 ht 2 +Q3 h t3 +4 Q3 htin )

(7)
unde:

Qi – debitul ce trece prin tronsonul de conductă “i”

ht =hl +hloc (8)

2
l V
hl =λ
d 2g (9)

V2
hloc =ξ
2g (10)

ht – pierderile totale de sarcină;

hl – pierderile longitudinale de sarcină;
hloc – pierderile locale de sarcină;

h t1 – pierderile locale de sarcină pe tronsonul „1” de conductă;

56
h t2 – pierderile locale de sarcină pe tronsonul „2” de conductă;

h t3 – pierderile locale de sarcină pe tronsonul „3” de conductă;

h tin – pierderile totale de sarcină pe un injector.

Ţinând cont de figura 19, precum şi de relaţiile (3), (4), (5), (8), (9), (10), relaţia (7) se
poate scrie sub forma:

π π
Ph =ρ gQ
3
2g 4
λ1
2
d1
R
v 2c
{[ d
+0 , 13+ 0 ,16 1
R ( )
3,5

][
2
+ λ2
4
2
d2
R d
+ 0 ,13+ 0 ,16 2
R ( )
3,5

] +

π π D
1
+ λ3
4
2
[
R
d3
+ 0 ,13+ 0 ,16
d3
R ( )
3,5

] 1

[
+ 4⋅ λ 3
4
2 2
d3
+0 , 13+0 , 16
d3
D
2
( )]
3,5
+

R−D
+4 λ 3
d3 } ; (11)

S-a calculat lungimile tronsoanelor de conductă cu relaţia : l i=α i⋅R i , unde unghiul

π D
α i=
2 , iar Ri are valorile R şi 2 .
În relaţia 11 vom face următoarele notaţii:
2
V 3 π 2 π 1 π
k 1 =ρ gQ c λ 1
¿
(+ λ2 + λ3
2 g 4 2 d1 4 2 d 2 4 2 d3 )
V 2c 3 2 1
¿
k 2 =ρ gQ
2g 4 [
⋅0 ,16 d 3,5 + ⋅0 ,16 d 3,5 + ⋅0 ,16 d 3,5
1 4 2 4 3 ]
V 2c d3 3,5
k 3 =ρ gQ
¿
2g
[ 3
4
2
4
1
0,13⋅ +0,13⋅ +0,13⋅ +0,13+λ 3
4
πD
4d 3
+0,16
D
2
( )]
57
 Cu aceste notaţii relaţia (11) se poate scrie sub forma:
Ph =k ¿1 R+k ¿2 R−3,5 +k ¿3 (12)

k
λi - coeficientul pierderilor liniare;
(
λi =λi Rei ;
di ) ,

vc di
Rei=
υ (13)
2
−6 m
υ=1 ,14⋅10
Pentru temperatura de 15° vâscozitatea cinematică a apei este s .
Din diagrama Nicurodse în funcţie de numărul Reynolds, R ei, şi de rugozitatea relativǎ

k
di se determinǎ coeficientul pierderilor liniare
λ i ; ( λ1 ; λ2 ; λ 3 )
.
Valoarea diametrului rotorului ,,D” se calculează cu relaţia:

H
D=43 ,5 √ ηn √
n ; (14)
Se presupun cunoscute la turbinǎ debitul „Q”, cǎderea „H” , şi turaţia „n”. Iniţial
randamentul hidraulic se estimeazǎ, pentru a putea calcula diametrul D.
Relaţia (14) s-a dedus din ecuaţia fundamentalǎ :

ηn gH=u1 V u −u2 V u2
1 ; (15)

Unde în conformitate cu figura 21, putem scrie :

π⋅n D
u1 =u2 = ⋅
30 2 (16)
V u =V 1 ;V u =0
1 2 (17)

V - viteza absolutǎ;
u - viteza de transport;
Vu - proiecţia vitezei absolute pe direcţia vitezei de transport.
Din condiţia de randament maxim se cunoaşte relaţia :

58
 V1
u1 =
2 (18)

Fig.21 Rotorul cu palete, Cinematica curentului

Introducând relaţiile (16), (17), (18), în relaţia (15) se obţine relaţia (14), cunoscând ca

viteza V 1 a jetului la ieşire din injector este :

V 1 =k v √2 gH
unde se ia valoarea coeficientului de vitezǎ kv=0,97÷0,985.

59
 Fig. 22

Energia pierdutǎ anual pe aceste tronsoane este :

kwh
E=8760 P h
an (19)
Numărul 8760 s-a dedus în ipoteza că turbina funcţionează neîntrerupt pe tot parcursul
anului (365 zile ∙ 24 ore/zi).
Dacǎ notǎm cu C1 costul unui kwh ,cheltuielile anuale legate de exploatarea acestor
conducte este :

A 1 =EC1 (20)
Având în vedere relaţiile (12) şi (19) ,relaţia (20) se poate pune sub forma :
−3,5
A 1 =k 1 R+K 2 R +k 3 (21)
}
Unde
k i =8760 C1 k i ¿ (22)
Cunoscând preţul de cost p al unui kilogram de material de conductǎ putem afla
cheltuielile de investiţii ,ce ţin cont de costurile materialelor şi costurile de instalare .

60
 3
C=
[ ∑ γπ d i δ i π2 R+γπ d 3 δ 3 ( π2⋅ D2 + R− D )⋅4 ⋅p m
i =1 ] (23)
C - costurile materialelor

γ - greutatea specifică;

δi - grosimea conductelor de diametru di.

Dacǎ notǎm cu „m” un coeficient ce ţine seama de cheltuielile de montaj şi „n”
numǎrul de ani de exploatare a acestei conducte ,atunci cheltuielile totale anuale legate de
investiţii sunt :

C⋅m
A 2=
n (24)
se poate poate pune sub forma :

A 2 =k 4 R+k 5 (25)

unde constantele
k4 şi
k5 se pot calcula pe baza relaţiilor (23) şi (24).

A= A 1 + A2 (26)

A=k 1 R+k 2 R−3,5 + k 3 +k 4 R+ k 5 (27)

relaţia (27) rezultă din (21) şi (25).
S-a notat cu A cheltuielile anuale legate de exploatoare şi investiţii.

∂A
Cheltuielile anuale sunt minime cănd derivata ∂R este nulă.

∂A
∂R =k 1 +k 4 −3,5 k 2 R−4. 5 =0 (28)

Din relaţia (28) rezultă raza economică

Rec ;
1
3,5⋅k 2
Rec=
( )
k 1 +k 4
4 .5

; (29)

61
 Întroducând valoarea razei
Rec din (29) în relaţia (11) , obţinem puterea

hidraulică pierdută economic,

P pe , pe baza căruia calculăm cu relaţia (1) randamentul

∂ Ph
hidraulic funcţional al turbinei. Anulând derivata, ∂R , putem calcula acea rază ce ne
permite să calculăm randamentul hidraulic maxim al turbinei, dar care în acest caz ar duce
la cheltuieli mari de investiţii care nu s-ar amortiza în numarul de ani de exploatoare n, şi

au preţul de cost al unui kwh, C 1 .

Ţinând cont de relaţia (12) putem scrie :
∂ Ph ¿
=k 1 −3,5 k ¿2 R−4,5 =0
∂R
(30)

Din relaţia (30) deducem raza pentru care randamentul hidraulic este maxim, deoarece

pierderile hidraulice sunt minime.

¿
3,5 k 2
R=
√
4,5
k1
¿

(31)

Deoarece chieltuielile de investitie nu sunt recuperate prin acest randament maxim in

numarul de ani de exploatare de ani preconizat, se va opta pentru raza economica data de

relatia (29).

Putem scrie: ∑ F y =0 ⇒
pdi l i −2 σδ i l i=0
(32)
Din relaţia (32) rezultă grosimea pereţilor

62
 p
δ i= ⋅d
conductelor 2σ i (33)
Fig. 23
σ - rezistenţa admisibilă a materialului conductei;
p - presiunea relativă din conducte; are aceiaşi valoare pentru toate conductele,

deoarece prin toate conductele vitaza apei este aceiaşi,

V c ; Turbinele cu mai multe
injectoare se construiesc cu ax vertical deci toate tronsoanele au aceiaşi cotă, prin urmare
nu avem variaţie de presiune datorită variaţiei de cotă. Se poate neglija pierderea de
presiune datorită pierderilor de sarcină liniare pe tronsoane deoarece lungimile
tronsoanelor sunt mici.
di - diametrul interior al tronsoanelor de conductor.
Presiunea p rezultă din ecuaţia de conservare a energiei:

p at pc V c
H+ = +
γ γ 2g (34)
2
V
p= pc − pat =γH −ρ c
2 (35)
Din relaţiile (33) şi (35) deducem că grosimea pereţilor conductei de diametru
interior d, va creşte liniar cu presiunea p, presiune ce creşte liniar cu H.

12.2. Contribuţii privind creşterea randamentului mecanic la turbinele

Pelton

„În paragraful 3.2 arăt că putem creşte randamentul mecanic la turbinele Pelton prin
micşorarea puterii pierdute prin frecate in lagăre. Acestă putere poate fi diminuată prin
micşorarea reacţiunilor în lagăre şi prin diminuarea diametrelor fusurilor lagărelor.
Am obţinut reacţiuni minime în lagăre prin folosirea unui numar de injectoare
identice pe un rotor care sa fie astfel plasate încât rezultanta forţelor hidrodinamice ale
jeturilor şi a forţei de greutate sa fie nulă. În acest caz reacţiunile în lagăre în timpul
funcţionării în regim nominal sunt practic nule.

63
 Arăt în continuare că prin creşterea numărului de injectoare creştem turaţia
nominală şi scădem diametrul rotorului turbinei.
Pentru a avea o forţa hidrodinamică constantă pe paletă în faza de pornire, egală cu
forţa nominală am făcut o deplasare controlată a acului injectorului, astfel incât în
această fază debitul să crească treptat.”

Micşorarea reacţiunilor în lagărele de alunecare ale arborelui turbinei conduce la o

creştere a randamentului mecanic prin micşorarea pierderilor de putere prin frecare, Pml .

Pml =M f · ω (36)

df
M f = μ ·R· 2 (37)

µ - coeficientul de frecare în lagǎre;

dt -diametrul fusului arborelui;
ω - viteza unghiularǎ a rotorului turbinei;
Mf - momentul de frecare din lagǎr.
Relaţia (36) ne dă pierderea de putere prin frecare iar relaţia (37) ne dă momentul de
frecare. Observăm că micşorând reacţiunea R din lagăre, micşorăm direct proporţional

pierderile de putere
Pml . Un sistem de forţe se reduce într-un punct la un torsor ;format

dintr-o rezultantǎ R , şi un moment rezultant

M0 .
τ¿ (38)

În relaţia de mai sus

ri este vectorul de poziţie al forţei
Fi faţǎ de punctul de reducere
„O”.
Atunci când avem mai multe injectoare identice plasate pe un rotor condiţia de a avea
un torsor al forţelor hidrodinamice cu forţa rezultantă nulă este ca poligonul forţelor
hidrodinamice să se închidă.
Prin urmare, axele injectoarelor va trebui să se dispună după un triunghi echilateral
circumscris cercului de diametru ,,D” al rotorului turbinei în cazul în care avem trei
injectoare.

64
 Dacă avem patru jeturi identice axele lor formează un pătrat circumscris cercului de
diametru ,,D” al rotorului.
Dacă avem două jeturi dispunerea lor trebuie astfel făcută încât să creeze prin forţele
lor hidrodinamice un cuplu al arborelui rotorului.
Deci axele lor vor fi paralele.
Mai putem vorbi în cazul turbinelor Pelton cu rotoare cu cinci sau şase injectoare
identice care pentru a crea, prin forţele hidrodinamice dezvoltate de jeturile lor un torsor de
rezultantă nulă, ele vor fi astfel dispuse pe rotor încât axele lor sa creeze un pentagon
regulat, respectiv un exagon rezultat circumscris cercului de diametru ,,D” al rotorului
turbinei. În toate situaţiile pentru acelaşi rotor toate jeturile prin forţele dezvoltate trebuie
să creeze momente mecanice de acelaşi sens.
Prin urmare dacă notăm cu ,,i” numărul de jeturi identice, torsorul dat de relaţia (38),
pentru cazul turbinelor Pelton va avea forma:

{
τalignl R=∑ Fhn=0 ¿ ¿¿¿
n=0 (39)
S-a ţinut cont în relaţia (39) de faptul că vectorul de poziţie al forţei hidrodinamice

D π
este |
ri |= 2 , iar unghiul dintre cei doi vectori este 2 , deoarece axa jetului este

D
tangentă la cercul de diametru 2 , în conformitate cu fig. (36).
Dacă se respectă relaţia (39) în cazul turbinelor Pelton, reacţiunea în lagărele turbinei
va fi tocmai greutatea rotorului.
În continuare printr-un calcul corect de dimensionare putem reduce la minim această
greutate, fapt care conduce la preţuri de cost minime şi pierderi prin frecare în lagăre
deasemenea minime.

În această situaţie momentul de frecare este dat de relaţia:

df
M f = μ ·G· 2

65
 Din relaţiile (37) şi (38) rezultă că reacţiunea în lagăre este tocmai greutatea proprie a
rotorului de turbină.

Reacţiunea R = G rezultă din condiţiile de echilibru ale rigidului (rotorului)

date de relaţiile (39):

∑F =0

∑ M0 =0
Pe de altă parte păstrarea unei turaţii cvasiconstante, necesare păstrării frecvenţei de
50Hz la generator ar cere un rotor de greutate mare, fapt ce rezultă din ecuaţia de mişcare a
agregatului turbină-generator electric dată de relaţia:

dω
J red⋅ =M m−M r
dt (40)

Unde J red este momentul de inerţie mecanic al tuturor pieselor rotitoare în raport cu
axa Δ a agregatului:
n
∑ J Δi
J red = i=1 (41)

J Δi =
∫(s ) r 2 dm (42)

D
Relaţia (43) ne arată că rotorii de turbină Pelton având cupele dispuse la distanţa 2

de axa Δ, fig.21 vor avea

J red Δ suficient de mare, astfel încăt frecvenţa în reţea să se
păstreze cvasiconstantă.

Din relaţia
P=M t⋅ω rezultă că pentru aceiaşi putere P, prin creşterea
vitezei unghiulare ω respectiv a turaţiei n la arborele turbinei, putem micşora momentul de
torsiune Mt şi în acest fel micşorăm diametrul arborelui rotorului de turbină.

Prin creşterea numărului de injectoare creştem turaţia specifică n s a turbinei şi

implicit turaţia n a turbinei pentru puterea P şi căderea H cunoscute,dupǎ cum rezultǎ din
relaţiile (43), (44) .

66
 √P
3
ns=n· √H4 (43)
do
ns=246,8· D · √i (44)

unde d 0 reprezintă diametrul jetului iar D reprezintă diametrul de dispunere al cupelor

iar i numărul de injectoare, fig. 24. Agregatul turbinǎ hidraulicǎ generator electric dintr-o

centralǎ hidroenergeticǎ transformǎ puterea hidraulicǎ a apei

Pa =ρ gQH în putere

mecanicǎ
P=M t ω ,care se transformǎ apoi in generator in putere electricǎ P=UI. în

relaţiile de mai sus: ρ =103kg/m3 este densitatea apei, g=9,81 m/s2 este acceleratia
gravitationala,Q-debitul, H-căderea trubinei.
Mt-momentul de torsiune din arbore creat de momentul motor Mm şi momentul rezistent
MR egale şi de sens opus . Mm este generat de forţele hidrodinamice de pe cupele
turbinei,forţe date de jeturile fluide, iar Mt este generat de forţele electromagnetice ce apar
în rotorul generatorului atunci când el este rotit într-un câmp magnetic .

67
 Fig. 24 Rotor de turbină Pelton
(1-disc; 2-cupă; 3-bolţ; 4-arbore)

În afara calculului de rezistenţă făcut pentru regimul nominal de funcţionare se mai fac
calcule de verificare pentru regimul de pornire şi pentru regimul de ambalare.
Practic, regimul de ambalare apare cănd se anulează momentul rezistent (din cauza
unui scurtcircuit la generatorul electric). În acest caz în conformitate cu ecuaţia de mişcare
a agregatului (40), turaţia va creşte până când se anulează şi momentul motor Mm.
Acest moment se anulează când forţa hidrodinamică se anulează. Din relaţia (50)
rezultă că Fh se anulează când viteza periferică u devine egală cu viteza jetului V.
Din cele de mai sus rezultă că turaţia de ambalare, teoretic este dublul turaţiei de regim.
În realitate datorită momentului rezistent de frecare, turaţia de ambalare este: na=1,8n.
La această turaţie forţa centrifuga care acţionează asupra palei este:

D
F c=m⋅ ⋅ω2a
2

Fig. 25 Paletă de turbină Pelton

În fig. 25 este reprezentată configuraţia spaţială a unei palete de turbină Pelton. Linia 1,
după care paletele sunt atacate de un jet se numeşte muchie de intrare. Linia 2, de-a lungul
căreia curentul părăseşte cupele, se numeşte muchie de ieşire.

68
 Dându-se P şi H şi adoptând randamentul η calculăm debitul cu relaţia:
P
Q=
ηρ gH (45)
Alegănd un număr par de injectoare z, debitul pe injector este:

Qt
Q=
z
Unde z este frecvent 2, mai rar 4 şi 6.
Viteza de ieşire a apei din injector este:

v=K v · √ 2gH (46)

unde K v = 0,97 ,este coeficientul de viteză

2
πd 0
Din ecuaţia de continuitate Q= 4 ·v rezultă diametrul jetului d0.
Pentru un randament maxim diametrul de dispunere a palelor este:
D=(1318)·d0 (47)
Turaţia dublu unitară, n11 este dată de relaţia:

nn D
n11 =
√H (48)
Cunoscând turaţia n11 funcţie de cădere se calculează turaţia de regim a rotorului

turbinei
nn din relaţia (48).
Turaţia maximă (de ambalare) a rotorului se obţine pentru mersul în gol, în cazul
anulării momentului rezistent şi este:

na =1,8·
nn (49)

Forţa hidrodinamică dezvoltată de jet pe cupă este:

Fh =·Q·(v 1 -u)·(1-cos) (50)

Din condiţia de randament maxim rezultă că:

69
 V1
=
u 2
D
unde: u= 2
Unghiul de întoarcere al jetului de către cupă se consideră, practic , α = π. În
condiţiile de funcţionare a turbinei în regim normal forţa hidrodinamică dezvoltată de jet
pe cupă este:

Fh = ρ⋅Q⋅V (51)
La pornirea turbinei, când u=0, din relaţia (2.15) rezultă că forţa hidrodinamică la pornire
este:

Fhp =2··Q·V=2
Fh (52)
Deoarece dimensiunile cupei depind de mărimea forţei hidrodinamice aceasta se poate
reduce reducând debitul la pornire, mărind astfel timpul de pornire.

D
J red · =
Fh · 2 (53)

Relaţia (53), Jred este momentul de inerţie mecanic redus al agregatului format de turbină şi
generatorul electric.

Timpul de pornire este dat de relaţia:

ωn
tp = ε (54)
În relaţiile (53) şi (54) am notat cu ε acceleraţia unghiulară la pornirea agregatului, iar

cu
ωn viteza unghiulară nominală (de regim).

Relaţia (53) s-a scris în ideea neglijării momentului rezistent de frecare din lagărele
agregatului.
Pentru a putea calcula cupa cu forţa Fh şi nu cu Fhp punem relaţia (50) sub forma:

70
 D
(
Fh = ρ⋅Q( t )⋅ V −ε⋅t
2 )
⋅( 1−cos α )
(55)
Am notat în relaţia (55) Q(t) debitul la timpul t în faza de pornire a agregatului, cu
condiţia ca acest debit să dea aceeaşi forţă hidrodinamică pe cupă, Fh.
Din relaţiile (50), (51) şi (55) rezultă:

Q V
Q(t )= ⋅
2
( )
V −ε⋅t⋅
D
2 (56)
Valoarea acceleraţiei unghiulare,  este dată de ecuaţia de mişcare a maşinilor (40)
scrisă sub forma dată de relaţia (53), unde observăm că momentul motor M m este creat de
forţa hidrodinamică:

D
M m=F h⋅
2
iar momentul rezistent Mr la pornire este nul, deoarece pornirea se face cu generatorul
decuplat, iar momentul de frecare din lagărul agregatului se poate neglija. Pentru a ajunge
mai repede la turaţia nominală este necesar ca timpul de pornire al agregatului să fie cât
mai mic, motiv pentru care pornirea se face in gol. Un alt motiv pentru care se face
pornirea in gol al agregatului este acela că frecvenţa curentului electric este direct
proporţională cu turaţia n deci vom avea la pornire frecvenţe mai mici de 50Hz ale
curentului electric.
Pentru un calcul mai precis al acceleraţiei unghiulare  , în faza de pornire a
agregatului, atunci relaţia (40) se scrie ţinându-se cont de valoarea momentului rezistent de
frecare din lagărele de alunecare ale agregatului:
h
M R =∑ μ i⋅Ri⋅N i
i=1 (57)
unde, Ri este raza fusului, Ni este reacţiunea creată în lagăre de greutăţile rotorului turbinei
şi rotorului generatorului electric, iar i este coeficientul de frecare.
Din ecuaţia de continuitate rezultă:

Q(t )=S(t )⋅¿ ¿ V (58)

71
 În relaţia (58) am notat cu v viteza apei la ieşirea din injector iar cu S(t) secţiunea de
trecere a apei dintre duza injectorului şi acul injectorului.
Legea lui Bernoulli scrisă între un punct 1 de pe suprafaţa lacului de acumulare şi un
punct 2 la ieşirea din injector, (punctele 1 şi 2 se consideră că aparţin unui tub de curent ce
urmează traseul conductei de aducţiune, conductă forţată) este:
2 2
p α V p α V
z 1 + 1 + 1 1 =z 2 + 2 + 2 2 +h 12
γ 2g γ 2g (59)
În relaţia (59) presiunile statice p 1 şi p2 sunt egale cu presiunea atmosferică

z 1−z 2 =H , unde H este diferenţa de nivel dintre suprafaţa lacului de acumulare şi

axul rotorului turbinei, (căderea brută a turbinei), iar α1 şi α2 sunt coeficienţii Coriolis.

Admiţând aproximaţiile uzuale v1≈0 iar α2≈1 precum şi precizările făcute mai sus, din
relaţia (59) rezultă:

V 22
H−h 12=H net =
2g (60)
În calculele de dimensionare a turbinelor Pelton relaţia (60) se trece sub forma:

V 2 =V =K v √2 gH
În relaţia (60) coeficientul de viteză K v ţine cont de pierderile de sarcină longitudinale

şi locale pe conductele de aducţiune şi forţate, şi are valoarea

K v ≃0,98 .
Din relaţiile (56) şi (58) rezultă:

Q 1
S (t )= ⋅
2
( )
V −ε⋅t⋅
D
2 (61)

72
 Fig. 26 Variaţia momentului motor M, funcţie de turaţie.

Din fig.27 rezultă:

d +δ
S ( t )=π⋅ ⋅AB
2 (62)

AB=x (t )⋅sin α ; δ=d−2 AB⋅cos α (63)

Din relaţiile (62) şi (63) rezultă:

sin 2 α
S (t )=π⋅sin α d⋅x (t )−
[ 2
⋅x (t )2
] (64)
Din relaţiile (62) şi (64) se determină legea de deplasare a acului injectorului în funcţie
de timp x(t) în faza de pornire a turbinei, lege ce asigură o forţă hidrodinamică constantă pe
paletă.
Q
=2⋅π⋅sin α⋅d⋅x−π⋅sin α⋅sin 2 α⋅x 2
D
V −εt⋅
2

Q
=2 πsinα ∙ d ∙ x−πsinα ∙sin 2 α ∙ x 2
D (65)
V −εt
2
Calculul de dimensionare al cupei rotorului, al arborelui rotorului şi al discului se poate
face astfel cu o forţă hidrodinamică de două ori mai mică decât cea maximă, ceea ce
conduce la un rotor de greutate mai mică, cu un preţ de cost mai mic, cu un randament
mecanic ridicat, pentru aceeaşi putere.

73
 Fig.27
Legea de acţionare a acului injectorului în funcţie de timp.

a) b)
Fig.28

a) cupa schematizată, articulată în „A” şi rezemată în „B”

b) secţiune prin cupă, în dreptul articulaţiei „A”

74
 Schematic,în vederea dimensionării, cupa din fig.25 o putem reprezenta ca în fig.28(a), o
grindă articulată în A şi simplu rezemată în B.
În baza diametrului d0 se stabilesc dimensiunile l1 şi l2 ţinând cont de tabelul 3.3.
Tabelul 3.3

D L B h b L1
Nr. 2β 1 β2 Firma
d0 d0 d0 d0 d0 d0
1 11,02 2,5 2,94 0,86 1,04 30º 13º 1,08 Voith (Austria)

Esccher Wyss
2 11,78 2,48 3,14 0,88 1,26 1º 7º 1,44
(Elveţia)

3 11,02 2,85 3,36 1,06 1,16 32º 11º 1,36 LMZ(Rusia)

Din condiţiile de echilibru ale cupei rezultă relaţiile:

l1
∑MA =0 
Fh ·
l1 -
RB ·
l2 =0 
RB =
Fh l2

∑ Fx =0 
R Ax -
Fc =0

∑ Fy =0 
R Ay =
Fh +
RB (67)

Fc este forţa centrifugă:

D
Fc =m 2 ω2h (68)
unde am notat cu m masa cupei.
Forţa de reacţiune din articulaţia A este:

2 2
RA =
√ Ax Ay
R +R (69)
Din fig.29 rezultă că forţele RA şi RB foarfecă bolţurile de prindere a cupei pe disc în
două secţiuni.
Prin urmare putem scrie relaţiile:

75
 RA
πd 2A
τ af =
2
4 (70)
RB
πd 2B
τ af =
2
4 (71)

Cunoscând
τ af din relaţiile (70) şi (71) determinăm diametrele bolţurilor, dA şi dB.

Fig.29

Forţele RA şi RB sunt preluate de discul rotorului prin intermediul bolţurilor, în baza

principiului acţiunii şi reacţiunii corpurilor, solicitând discul la strivire:

RA
σ as =
d A bd (72)

76
 Din relaţia (72) rezultă grosimea discului bd .
Cele două braţe ale cupei din fig.29 sunt solicitate în zona bolţurilor la strivire, deci
putem scrie relaţiile:

RA
σ as =
2dA bA (73)

RB
σ as =
2 d B bB (74)

Din aceste relaţii rezultă grosimile

bA şi
bB ale braţelor cupei.
Secţiunea paletei în articulaţia A fiind redată în fig.28(b) putem scrie relaţia:

M i max
σ as =
2W z (75)
unde:

M imax =
Fh ·
l1 (76)
2 3
I z1 −I z 2 b A h A b A d A
W z= = −
hA 6 6hA
iar 2 (77)
Relaţia 75 a ţinut cont de cele două braţe ale paletei (Fig. 25)

Pe baza relaţiilor (75), (76), (77) putem determina înălţimea hA a paletei în zona
articulaţiei A. În scrierea relaţiei (75) s-a ţinut cont de cele două braţe ale cupei.
În reazemul B (figurile 25 şi 26) forţa R B solicită braţele şi la forfecare, deci putem
scrie relaţiile, având în vedere cele patru secţiuni de forfecare:

RB
hB
τ as =
4 bB
2 (78)

Din relaţia (78) rezultă h B :

77
 RB
hB =
2 τ as b B
În cazul turbinei cu un injector, forţa hidrodinamică Fh se reduce în axul arborelui

turbinei la torsorul:
τ {¿ M =·
Acest fapt conduce la solicitarea arborelui turbinei atât la torsiune cât şi la
încovoiere, ducând deci, la un diametru mărit al arborelui turbinei Pelton.

Pe de altă parte forţa hidraulică

Fn este preluată de lagărele de alunecare ale
turbinei.
În acest fel avem o putere pierdută în lagăre dată de relaţia:

df
Pml =·
Fh · 2 · (79)
Am scris relaţia (79) ţinând cont de momentul de frecare:

df
Mf =·
Ff · 2 (80)

Am notat în relaţiile (79) şi (80) cu  coeficientul de frecare şi cu df diametrul

arborelui în lagăr (diametrul fusului).

78
 a) b)
Fig. 30

În fig. 30(a) este redat arborele turbinei Pelton cu un singur injector, iar în fig.30(b),
arborele turbinei Pelton cu două injectoare, diametral opuse.
În cazul din fig.30(b), cele două forţe hidrodinamice formează un cuplu. Deci torsorul

de reducere al lor în axa arborelui este momentul de torsiune

Mt .
Avantajul turbinei cu două injectoare (sau cu patru ori şase) este obţinerea unui
diametru de arbore mai mic pentru aceeaşi putere şi turaţie pe de o parte, iar pe de altă
parte este anularea pierderilor prin frecare în lagăre datorită anulării reacţiunilor (am
neglijat reacţiunile datorate greutăţii rotorului), prin urmare avem o creştere a
randamentului mecanic al turbinei.
Arborele turbinei pentru un injector se dimensionează pe baza relaţiilor:
Me
σa =
Wz (83)
Unde: Wz - modulul de rezistenţă axial al arborelui
Me - momentul echivalent
2
M e= M 2im+ ( αM t )
√ (85)
Relaţia de dimensionare a arborelui turbinei pentru situaţiile în care avem două
injectoare este:

79
 Mt
τ at =
Wp (86)
Randamentul mecanic este dat de relaţia :
Pm
ηm=1−
P a−P Q−Ph
Rezultă că modalitatea de a creşte randamentul mecanic este acela de reducere a
puterii pierdute în lagăre, putere ce se poate reduce prin diminuarea reacţiunilor în lagăre şi
prin diminuarea diametrelor fusurilor arborilor.

Fig.31 Agregat vertical al unei instalaţii cu turbină Pelton cu 4 ajustaje

Relaţia (81) ne dă randamentul mecanic al turbinei Pelton dotată cu un injector iar

relaţia (82) ne redă randamentul mecanic al turbinei Pelton, dotată cu două injectoare
identice ale căror jeturi dezvoltă pe cupe forţe hidrodinamuce ce se reduc în axa arborelui

la un cuplu de torsiune Mt. Deoarece

F h d f >G2 d f 2
1
Fh d f 1 >G2 d f 2 rezultă
ηm 2 >η mi

ηm 2 >ηmi .Prin urmare s-a realizat o creştere importantă a randamentului mecanic .

80
Fig. 32 Turbină Pelton cu două injectoare incorect aşezate,
pentru că dezvoltă pe arbore o reacţiune „R”

81
 Fig.33 Turbină Pelton verticală cu 6 injectoare

Nu este recomandată realizarea unei turbine cu 2 injectoare, ca în fig. 32, deoarece cele

2 forţe hidrodinamice
Fh se reduc pe axa arborelui la un torsor: τ ¿
{·
Torsorul  creează solicitarea arborelui la torsiune şi încovoiere, precum şi diminuarea
randamentului mecanic, aşa după cum am menţionat înainte. Am redat în fig.34 torsorul .

Fig.34

82
 Fh 1 =Fh 2 =Fh
Modulul forţei rezultante creată de cele două injectoare este:

R= √ F 2h1 +F 2h 2 +2 F h1 F h2 cos α (84)

Bibliografie

83
1.Anton I. – Turbine hidraulice – Ed. Facla – Timişoara - 1979
2.Anton V. – Hidraulica şi maşini hidraulice – Ed. Did şi Ped. – Bucureşti - 1978
3.Buzdugan Ghe. – Rezistența materialelor
4.Drăghici I. – Organe de maşini – Probleme E.D.P: - 1980, Bucureşti
5. Grama I. – Mecanisme – Ed. Virom Cţa. 2007
6.Crudu I. – Reductoare cu roţi dinţate. Atlas E.D.P. – Bucureşti 1982
7.Grama I. –Mecanica fluidelor
8. Constantinescu V.N. –Lagare cu alunecare–Ed.tehnică, Bucureşti-1988

84