Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei

Dispozitive electronice de detecție pentru depistarea efracției

Proiect de diplomă
prezentat ca cerinţă parţială pentru obţinerea titlului de
Inginer în domeniul Electronică și Telecomunicații
programul de studii de licenţă Microelectronică, Optoelectronică și
Nanotehnologii

Conducător ştiinţific Absolvent

ș.l.dr.ing. Andrei DRĂGULINESCU Georgiana PAVEL

2015
Copyright © 2015 , Pavel Georgiana

Toate drepturile rezervate

Autorul acordă UPB dreptul de a reproduce şi de a distribui public copii pe hârtie sau
electronice ale acestei lucrări, în formă integrală sau parţială.
 Cuprins
Capitolul 1 :

Sisteme electronice pentru depistarea efracției.................................................................................20

1.1. Sisteme de securitate fără fir....................................................................................................20
1.2. Sisteme de securitate și supraveghere cu fir............................................................................21
1.3. Sisteme de acces de la distanță................................................................................................22
1.4. Sisteme de monitorizarea mediului.........................................................................................22
1.5. Sisteme de răspuns de urgență.................................................................................................23
1.6. Considerații de proiectare a unui sistem de securitate.............................................................23
1.6.1. Protocolul X10..................................................................................................................24
1.6.2. Protocolul CEBus..............................................................................................................28
1.6.3. Cablu coaxial.....................................................................................................................30
1.6.4. Cablu UTP.........................................................................................................................32
1.7. Funționalitatea și specificațiile echipamanetului.....................................................................34
1.8. Proiectarea unui sistem de securitate.......................................................................................35
1.9. Conectarea dispozitivelor........................................................................................................39
Capitolul 2 : Dispozitive electronice pentru depistarea efracției.......................................................42
2.1. Tastatura..................................................................................................................................42
2.2. Panouri de control ..................................................................................................................43
2.3. Camere video...........................................................................................................................44
2.3.1. Semnal video complex......................................................................................................44
2.3.2. Camera video color .........................................................................................................45
2.3.3. Senzori de imagine CCD...................................................................................................46
2.3.4. Camere CCTV...................................................................................................................48
2.4. Monitoare.................................................................................................................................49
2.5. Comutatoare.............................................................................................................................50
2.6. Senzori.....................................................................................................................................51
2.6.1. Comutatoare pentru uși.....................................................................................................51
2.6.2. Detectoare acustice și de vibrații pentru ferestre..............................................................52
2.6.3. Detectoare de mișcare.......................................................................................................54
2.6.4. Alarme sonore...................................................................................................................57
Capitolul 3 : Aplicații ale dispozitivelor electronice de detecție........................................................60
3.1. Comutatoare magnetice...........................................................................................................60
3.2. Detectoare acustice și de vibrații.............................................................................................61
3.3. Detectoare de mișcare..............................................................................................................62
3.4. Sistem de securitate.................................................................................................................62
 Listă figuri

Figura 1.1 : Sistem de fără fir [2] ............................................................................................. 19

Figura 1.2 : Sistem de securitate cu fir [3] ................................................................................ 20
Figura 1.3 : Reprezentarea valorii „1”/„0” a unui bit[5] …………………………..…….…... 25
Figura 1.4 : Cod de start [5] …………………………………................................................. 25
Figura 1.5 : Cod literă [5] …………………………………………………….................…… 26
Figura 1.6 : Cod numeric reprezentând funcția [5] ……………….......................................... 26
Figura 1.7 : Transmiterea unei secvențe de date [5] ……………………………….………… 26
Figura 1.8 : Secvență de șase zerouri de separare [5] ………………....…..….......…….…… 27
Figura 1.9 : Exemplu de topologie CEBus [6] ……………………………..….......………… 28
Figura 1.10 : Structura cablului coaxial [4] ………………….....……….…………......……… 29
Figura 1.11 : Tipuri de conectori pentru cablul coaxial RG-6 [7] ……………………......…… 30
Figura 1.12 : Cablu UTP [4] …………………………………………………………….…...... 32
Figura 1.13 : Cablu UTP cu rate de torsiune diferite [4] …......………………………..……… 32
Figura 1.14 : Conector RJ-45 [8] ………………………………......……………………..…… 33
Figura 1.15 : Împărțirea unei locuințe pe zone [9] …………………......………………..…… 35
Figura 1.16 : Senzori montați pe rama unei ferestre [1] ………………….....………………… 35
Figura 1.17 : Detector de vibrații și detector acustic – modalitate de montare [1] …......…...... 36
Figura 1.18 : Montarea unui detector de mișcare [1] ….....………………………………....... 36
Figura 1.19 : Monatrea unei camere video [10] …………….....……………………......…....... 37
Figura 1.20 : Camere de supraveghere pentru exterior [11] ……….....……….……..……....... 37
Figura 1.21 : Mufă RJ-31x cu 8 pini [12] ………………….....……..…………….………....... 38
Figura 1.22 : Poziționarea unei mufe RJ-31x [1] ………………...……..……………….......... 39
Figura 2.1 : Tastatură numerică cu leduri de avertizare [13] ………...………..……….......... 41
Figura 2.2 : Panou de control [1] .............................................................................................. 42
Figura 2.3 : Semnal video complex [14] ................................................................................... 43
Figura 2.4 : Schema bloc a unei camere analogice [14] ........................................................... 44
Figura 2.5 : Capacitorul MOS – elementul constructiv al unui circuit CCD [14] .................... 45
Figura 2.6 : Celule MOS foarte apropiate formează o groapă de potenţialcomună [14] .......... 45
Figura 2.7 : Transferul pachetelor de sarcini electrice de-a lungul unui şirde celule CCD[14] 46
Figura 2.8 : Conectarea mai multor camere video simultan [16] .............................................. 48
Figura 2.9 : Sistem de supraveghere folosind comutator [1] ................................................... 49
Figura 2.10 : Comutator și magnet [17] ...................................................................................... 50
Figura 2.11 : Moduri de funcționare ale comutatoarelor [18] ..................................................... 51
Figura 2.12 : Funcționarea unui senzor PIR [19] ........................................................................ 53
Figura 2.13 : Lentila Fresnel în cadrul unui detector PIR [19] ................................................... 54
Figura 2.14 : Modul de funcționare al unui detector cu ultrasunete [20] .................................... 55
Figura 2.15 : Modalitatea de conectarea pentru o alarmă sonoră [21] ....................................... 56
 Listă tabele
Tabelul 1.1 : Lista comenzilor pentru X10 [4] ………….......……………………………………… 24
Tabelul 1.2 : Atenuarea semnalului la RG-6 [4] …….......…………………………………………. 31
 Listă acronime
 AWG - American Wire Gauge, standard privind diametrul unui cablu de transmisiune;
 BMS - Comutator Magnetic Echilibrat;
 BNC - Bayonet Neill–Concelman, conector utilizat la cablurile coaxial;
 CAL - Limbaj de Aplicație Comun;
 CATV - Acces Comun la Televiziune;
 CCD - Dispozitive cu Cuplaj de Sarcină;
 CCTV - Televiziune cu Circuir Închis;
 CEBus - Consumer Electronics Bus;
 CMOS - tranzistoare MOS Complementare;
 CRI - Indice de Redare a Culorilor;
 CTE - Eficiența de Transfer de Sarcină;
 DVR - aparat de Înrevistrare a semnalului Video Digital;
 EIA - Asociația Industriilor Electronice;
 EMI - Interferență Electromagnetică;
 FEP - Fluoretilen-Propilenă;
 FL - Filtru colorat;
 FTP - cablu Torsadat Ecranat cu Folie;
 IP - Internet Protocol;
 IR - domeniul Infraroșu;
 LED - Diodă Emițătoare de Lumină;
 MOS - Metal-Oxid-Semiconductor;
 NC - Normal Închis;
 NEC IR - protocol de transmisie în infraroșu dezvoltat de compnia japoneză NEC (Nippon
Electric Company);
 NO - Normal Deschis;
 NVR - aparat de Înregistrare a semnalului Video pe rețea;
 O - Oglindă;
 OD - Oglindă Dicronică;
 PVC - Policlorură de Vinil;
 PIR - senzor Infraroșu Pasiv;
 RCA - Radio Corporation of America, conector utilizat la cablurile coaxiale;
 RF - Radio-Frecvență;
 RG - Ghid de Radio;
 RJ - Registered Jack;
 SiO2 - dioxid de siliciu;
 STP - cablu Torsadat Ecranat;
 TA - Traductoare Analizatoare de imagine;
 UTP - cablu Torsadat Neecranat;
 VCR - aparat de Înregistrare Video pe Casetă;
 X10 - protocol de transmisie de date constituind al zecelea proiect al firmei Pico Electronics;
 Introducere
Nesiguranța și criminalitatea constituie unele dintre problemele majore cu care se confruntă
societatea noastră astăzi. Oamenii trăiesc cu teama de a fi atacați de hoți sau vandali. În ciuda
tuturor eforturilor, resurselor și timpului care au fost dedicate dezvoltării de instrumente și
proceduri care vor reduce rata criminalității și de a face lumea un loc mai sigur pentru trai, aceste
probleme sunt încă prezente și se măresc pe zi ce trece. Acestea au dat naștere la necesitatea unei
dezvoltări majore în tehnologia sistemelor de alarmă care utilizează principii diferite cum ar fi :
detectoare de mișcare IR, dispozitive electronice sensibile la lumină, dispozitive cu ultrasunete,
camere video de supraveghere. Chiar și cu introducerea acestor sisteme de alarmă care au redus
mult nivelul de nesiguranță, mai există o problemă care apare chiar odată cu aceste sisteme:
posibilitatea declanșării unei alarme false. Astfel, pentru a rezolva cele două probleme, este necesar
un sistem de securitate bine proiectat care să se muleze perfect pe cerințele și necesitățile unui
mediu ce trebuie protejat.
Locuința este cel mai important mediu din viața unui om. Odată cu ultimele tehnologii
apărute, acest mediu s-a schimbat și el, adaptându-se noilor cerințe. Siguranța în fața furtului, a
scurgerilor de gaze și a focului sunt cele mai importante cerințe ale unui sistem de securitate pentru
o locuință.

Având în vedere toate aceste aspecte, mi s-a părut o idee bună să aflu mai multe lucruri
despre sisteme de securitate și despre dispozitivele ce îl alcătuiesc și să le prezint în lucrarea de față
ce a fost structurată în trei mari capitole : primele două pentru o prezentare teoretică a conceptului și
al treilea capitol, constând în contribuția proprie pentru a aplica noțiunile acumulate.
Astfel, în primul capitol m-am axat pe descrierea unui sistem de securitate, prezentând
avantajele și dezavantajele unui sistem fără fir față de unul cablat, posibilitatea extinderii unui
sistem de securitate în funcție de necesități : adăugarea unui modul de siguranță pentru persoanele
vârstnice sau cu dizabilități, adăugarea unor senzori speciali pentru sisteme ce portejează locuri
comerciale, fabrici, depozite sau ferme sau adăugarea unor funcții suplimentare pentru o controlare
mai facilă. Tot în această parte sunt prezentate principalele aspecte ce trebuie avute în vedere atunci
când se proiectează un sistem, incluzând : cele mai importante componente ale unui sistem de
securitate, modalitatea și locul potrivit pentru montarea lor.
În cel de-al doilea capitol, am luat fiecare componenta principală a unui sistem de securitate
de bază : creierul sistemului (panoul de control), senzorii, camerele video, monitoarele de
supraveghere, mediul de interfață utilizator-sistem (tastatura), comutatoarele și am descris modul de
funcționare și caracteristicile lor.
În ultimul capitol, am dorit să fac o comparție a mai multor dispozitive electronice de
detecție pentru depistarea efracției, pentru a înțelege care sunt parametrii care trebuie să ne ghideze
atunci când dorim să achiziționăm un produs astfel încât el să satisfacă cerințele noastre.

12
 Capitolul 1
Sisteme electronice pentru depistarea efracției

Proiectarea unui sistem de securitate și supraveghere ar trebui să asigure o protecție a

întregii suprafețe a casei, prin monitorizarea atât vizuală cât și audio. Sezorii ce se utilizează în
sistemele de securitate sunt proiectați pentru a detecta : sunete, pătrunderea neautorizată prin
intermediul ușilor și ferestrelor, mișcarea aerului, căldura corporală, mișcări ale corpului sau alte
condiții care indică prezența unui intrus. Proiectarea unui sistem de securitate bun ar trebui să ia în
considerarea cel mai bun plan atât pentru clădiri deja construite, cât și pentru cele noi. Ar trebui să
se ia în considerare stilul de viață al tuturor locuitorilor, locația lucrurilor de valoare sau a celor ce
trebuie protejate, modul în care sistemul va fi controlat, senzori adecvati de detecție a fumului sau a
incendiului și tipul de răspuns de urgență necesar. Deciziile de proiectare sunt numeroase și variate
datorită progreselor înregistrate în tehnologia securității casei și a disponibilității largi oferită de
sistemele de supraveghere video, care sunt compacte și de preț scăzut. [1]
Cele șase componente fizice majore ale unui sistem de securitate și supraveghere sunt :
tastatura, sesnzorii, camerele de supraveghere, monitoarele, comutatoarele și panourile de
securitate. Acestea sunt considerate blocurile de bază care vor asigura protecție adecvată împotriva
intrușilor, chiar dacă unele modele de sisteme de securitate includ componente suplimentare pentru
a spori performanțele sistemului. [1]

1.1. Sisteme de securitate fără fir [1]

Sistemele de securitate fără fir folosesc emițătoare și receptoare radio alimentate pe baterie
pentru a conecta diverse tipuri de componente cum ar fi : aparate foto, senzori, detectoare de
mișcare, sirene, unități de control, detectoare de fum sau incendiu, tastaturi și afișaje video. Aceste
tipuri de sisteme de securitate sunt ușor de achiziționat.

Figura 1.1 : Sistem de securitate fără fir [2]

Avantajele principale ale acestui tip de sistem de securitate sunt :

 sunt ușor de instalat - Nu sunt necesare cerințe costisitoare și consumatoare de timp de a
monta fire noi în pereții locuințelor deja construite;
 pot fi mutate cu ușurință dintr-o locație în alta, atunci când se schimbă locuința;
13
  sezorii fără fir sunt proiectați să transmită către controler un cod de identificare unic -
Controlerul știe să identifice fiecare senzor și să îi facă legătura cu o zonă apropiată.
Deasemenea, fiecare senzor transmite informații legate de starea sa cum ar fi : tensiunea
bateriei, condiția de comutare a senzorului sau alte mesaje de diagnosticare;
 unele dintre aceste sisteme pot fi configurat pentru a înregistra un mesaj vocal și a apela
numere programate, în cazul unui eveniment de alertă - Acest lucru salvează un cost
suplimentar necesar pentru serviciu de monitorizare profesional.
 senzorii, detectoarele de mișcare și aparatele de înregistrat video fără fir pot fi instalate în
locuri care nu sunt accesibile echipamentelor cu fir.
Pe langă acestea, sistemele de securitate fără fir au și câteva dezavantaje :
 specificațiile de proiectare ale acestor sisteme pot fi limitate de distanța dintre componentele
necesare construirii sale (senzori, controler);
 în anumite locații pot fi vulnerabile la interferențe electromagnetice (EMI);
 constructorii profesionali recomandă sistemul de securitate fără fir ca o ultimă soluție.

1.2. Sisteme de securitate și supraveghere cu fir [1]

Sistemele de securitate și supraveghere cu fir utilizează cabluri montate în interiorul
pereților, în mansarde, în podele și subsoluri, pentru a conescta senzorii de controlerul central.
Camerele video de supraveghere sau microfoanele sunt, de asemenea, conectate cu fire la difuzoare,
comutatoare video și dispozitive de afișare video. Un sistem de proiectare cu fir, în mod normal, se
alimentează de la rețeaua electrică de curent alternativ a casei, aceasta reprezentând prima sa sursă.
Un acumulator reîncărcabil este folosit de către controler ca rezervă, în cazul unei întreruperi de
energie. Principalele componente alea unui sistem cablat sunt asemănătoare cu cele ale sistemului
fără fir, însă componente ca receptorul și emițătorul radio, lipsesc. Un astfel de sistem este alcătuit
din : un panou central de control, senzori, una sau mai multe tastaturi, detectoare de mișcare,
senzori de incendiu și fum, camere video și comutatoare, afișaje video și sirene.

Figura 1.2 : Sistem de securitate cu fir [3]

Sistemele de securitate cu fir au anumite avantaje :

 sunt considerate de majoritatea contractanților mai fiabile decât sistemele fără fir;
 sunt de obicei instalate de către persoane specializate în sisteme de securitate care oferă
garanție și suport de întreținere;

14
  nu au problemă cu interferențele electromagnetice sau cu limitările inerente ale gamei radio
ce apar la unele sisteme fără fir;
 componentele sunt, de obicei, mai puțin vizibile și mai estetice;
 nu depind de alimentarea de la acumulatori, decât atunci când are nevoie de protecție de
rezervă în cazul unei pene de curent.

Ca la orice sistem, sunt și ceva dezavantaje :

 sistemele cablate sunt mult mai costisitoare decât cele fără fir;
 de obicei, sunt închiriate de la companii ce instalează sistemul. Sistemele cu fir sunt o parte
integrată a locuinței, componentele acestuia nu pot fi mutate în altă cladire în cazul în care
locatorul se mută;
 sunt zone care nu sunt accesibile pentru montarea firelor și pot apărea probleme în
instalarea sistemului.

1.3. Sisteme de acces de la distanță [1]

Un sistem de acces de la distanță oferă posibilitatea de a monitoriza și controla sistemul de
securitate al casei de la o altă locație decât clădirea curentă. Un apel telefonic acasă urmat de un cod
numericde identificare, permite apelantului să obțină informațiicu privire la starea și condițiile
sistemului de alarmă. Sistemul de acces de la distanță poate fi programat să apeleze un număr de
telefon specific atunci când anumite condiții de mediu depășesc un prag prestabilit. Un sistem de
răspuns vocal special sintetizat permite apelantului un raport sonor. Acesta, cu ajutorul codurilor de
securitate adecvate, poate accesa toate funcțiile de control care sunt dispoibile și de la tastatura din
locuință.
Caracteristicile sistemelor de acces de la distanță diferă de la un furnizor la altul, însă
majoritatea sistemelor au caracterisitici similare :
 monitorizarea și furnizarea unui raport legat de temperatura ambientală din interiorul,
respectiv din exteriorul, locuinței;
 informarea asupra senzorilor care au depășit pragurile prestabilite;
 raportarea orei și datei oricărei condiții de alarmă care a existat;
 monitorizarea zgomotelor puternice care depășesc un interval de timp stabilit, folosind un
microfon încorporat în sistemul de securitate;
 raportarea stării alarmelor de fum și a senzorilor de incendiu.

1.4. Sisteme de monitorizarea mediului [1]

Monitorizarea mediului poate fi încorporată în proiectul unui sistem de securitate și
supraveghere pentru a avea permanent informațiidespre anumite condiții specifice. Un astfel de
sistem include măsurarea și urmărirea unor parametri, atât externi, cât și interni. Astfel de parametri
sau date de mediu, ce pot fi urmărite cu ajutorul senzoriilor sunt :
 temperatura ambientală din interiorul și exteriorul locuinței;
 presiunea barometrică;
 alarmă de îngheț;
 indicator de tendință a temperaturii;
 umiditatea atmosferică;
 memorarea temperaturii minime, respectiv maxime, înregistrate.
15
 Senzorii de temperatură sunt folosiți ca una dintre compunente ale unui sistem de securitate
și de supraveghere a mediului înconjurător. În mod normal sunt utilizați pentru a monitoriza valorile
ridicate sau scăzute ale temperaturii ăn case de vacanță, conducte de apă, cuptoare sau sisteme de
ventilație, clădiri agricole, încăperi cu echipamente computerizate sau alte zone în care temperaturi
extreme ar putea produce daune semnificative.
Senzorii de temperatură sunt adesea integrați într-un controler central care include și : ecran
de afișare, tastatură și funcție de apelator telefonic automat pentru a alerta proprietarul sau centrul
de supraveghere, în cazul în care limitele de temperatură au fost atinse. Senzorii de temperatură
folosesc o varietate de modele și componente electronice pentru a măsura temperatura, incluzănd
atât ieșire de semnal analogic, cât și de semnal digital, care își modifică valoare în funcție de
schimbarea temperaturii și care comandă comutatoare sau alarme active.

1.5. Sisteme de răspuns de urgență [1]

Un sistem de răspuns de urgență este un accesoriu opțional pentru un sistem de securitate. În
funcție de nevoile personale, se poate găsi o soluție din numărul mare de modele disponibile.
Un sistem personal de intervenție de urgență este, de obiecei, conceput pentru persoane
fizice învârstă sau cu diabilități, ce locuiesc singure și care au nevoie să contacteze un doctor sau o
rudă în caz de urgență, folosind un număr minim de acțiuni. Astfel de sisteme includ una sau mai
multe funcții din cele ce urmează :
 Cererea răspunsului de urgență - Cererea este solicitată de către utilizator cu ajutorul unui
transmițător miniatural radio, fără fir, cu un buton de „Ajutor” încorporat, ce se află în
posesia acestuia, spre exemplu ca pandantiv. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesar
ca emițătorul să fie un dispozitiv ușor, alimentat cu ajutorul unui acumulator și care se
activează prin apăsarea unuia sau a două butoane.
 O consolă receptor conectată la telefon - Aceasta primește semnale radio de la emițătorul
utilizatorului și apelează un număr al unui centru de intervenție în caz de urgență.
 Un centru de răspuns de urgență - Acesta este similar cu un serviciu de monitorizare de
alarmă, numai că personalul unui centru de intervenție în caz de urgență este un personal cu
experiență medicală.

1.6. Considerații de proiectare a unui sistem de securitate [1]

Fiecare componentă a unui sistem de securitate și supraveghere a locuinței este proiectată
pentru a fi folosită intr-un anumit loc. Senzorii de ferestre au cerințe diferitte făță de cei pentru ușă,
iar detectoarele de fum sau incendiu au cerințe speciale de localizare. Sistemele computerizate pot fi
integrate cu protocoale de control, cum ar fi X10 si CEBus, pentru a opera și gestiona sistemele de
securitate.
Sistemele de securizare a casei necesită un număr mare de puncte de conectare la sistem
pentru a putea instala senzorii, sirenele, controlerele, camerele de supraveghere, luminile de
securitate și detectoarele de mișcare, oriunde se dorește în locuință.
O construcție nouă oferă posibilitatea de a instala puncte de cablare stucturale peste tot în
casă, cum ar fi : prize de alimentare de 120V curent alternativ, prize pentru cabluri UTP categoria 5,
prize pentru cablu coaxial RG-6, cabluri speciale pentru senzori. Totodată, o construcție nouă
permite montarea și mascarea cablurilor și componentelor necesare sistemului. Cablurile structurale
susportă cele mai multe dintre nevoile unui sistem de securitate cu mai multe zone. Liniile
16
telefonice, cablurile coaxiale și cablurile de categoria 5 sunt componente ale instalări de cabluri
structurale. Ele oferă posibilitatea de integrare a sistemului de securitate cu rețeaua de calculatoare
sau cu alte sisteme automatizate din casă, exceptând senzorii pentru uși, ferestre sau detectarea
mișcării, care necesită cabluri speciale. O pereche de două fire conductoare, nu foarte costisitoare,
trebuie montate in interiorul zidurilor între controler și fiecare senzor. În plus se mai montează un
cablu de două perechi cu AWG 22 pentru toți senzorii de tensiune joasă, cum ar fi senzorii de
mișcare. O pereche este folosită alimentare și cealaltă pentru semnalizare,
În cazul în care se dorește instalarea unui sistem de securitatea într-o locuință deja
construită, este recomandat un sisteme de securitate fără fir, întrucât oferă posibilitatea montării
senzorilor în locurile dorite, fără a fi necesare cabluri suplimentare ce ar trebui ascunse în interiorul
pereților.

1.6.1. Protocolul X10 [4]

X10 este un protocol de comunicare între dispozitivele electronice folosite pentru
automatizarea locuinței (domotică). Acesta utilizează în principal cabluri liniare de alimentare
pentru semnalizare și control, în cazul în care semnalele implică impulsuri de radio frecvență de
durată mică reprezentând informația digitală. Se definește și un protocol de transport prin radio.

X10 a fost dezvoltat pentru a permite un control de la distanță asupra dispozitivelor și

acplicațiilor casnice. A fost prima tehnologie de rețea domotică de uz general și rămâne tehnologia
cu cea mai mare disponibilitate în acest sens. Deși există un număr destul de mare de alternative cu
lățimea de bandă de frecvență mai mare, acest protocol rămâne favoritul majorității utilizatorilor
datorită disponibilității sale și a prețului scăzut pe care îl implică.
Instalațiile electrice de uz casnic (aceleași care alimentează iluminarea) sunt folosite pentru
a transmite date digitale între dispozitive X10. Datele digitale sunt codificate pe o purtătoare de
120kHz care este transmisă ca impulsuri în timpul trecerilor relative prin zero ale formei de undă a
curentului alternativ de 50 sau 60 Hz. Un bit este transmis la fiecare trecere prin zero.
Datele digitale constă într-o adresă și o comandă trimise de la controler la dispozitivul
controlat. Mai multe controlere avansate pot cere dispozitivelor la fel de avansate să le răspundă cu
starea lor. Această stare poate fi la fel de simplă ca „închis” („off”) sau „deschis” („on”), sau nivelul
curentului ori a temperaturii sau orice citire de la senzor. Dispozitivele sunt de obicei conectate prin
perete la televizor, dispozitive de iluminat sau alte aplicații de uz casnic.
Frecvența purtătoarei de frecvență înaltă care transportă semnalul nu poate trece printr-un
transformator de putere sau peste fazele unui sistem multifazic. Pentru sistemele cu mai multe faze,
semnalul poate fi încărcat pasiv de la fază la fază folosind un condensator pasiv, dar pentru
sistemele cu trei faze sau atunci când condesatorul nu oferă suficientă sarcina, se poate folosi un
repetor X10. Pentru a permite semnalelor să fie încărcate peste faze și totuși să se potrivească
punctele de trecere prin zero pentru fiecare fază, fiecare bit este transmis de trei ori la fiecare
jumătate de periodă, compensat cu 1/6 din perioadă.
Uneori este de dorit să se blocheze un semnal provenit de la X10, spre exemplu atunci când
se dorește ca un controler X10 din interiorul casei să nu interfereze cu un controler aflat în casa
învecinată. În această situație, se pot folosi filtre inductive pentru a atenua semnalele provenite din
afara zonei sau a acelora ca ies din zona de acoperire.
Folosind linia de alimentare sau comunicațiile radio, pachetele de date sunt transmise cu
ajutorul protocolului de control X10. Un pachet este alcătuit din patru biți corespunzând codului

17
locuinței, urmați de unul sau mai multe coduri ale unității a câte patru biți și încheinduse cu ultimii
patru biți de comandă. Pentru comoditatea utilizatorului în configurarea sistemului, codul casei, de
identificare format din primii patru biți este ales astfel încât să reprezinte o literă ântre A și P, în
timp ce codul de unitate de patru biți este un număr între 1 și 16.
Când se instalează un sistem, fiecare dispozitiv controlat este configurat pentru a răspunde la
unde din cele 256 de adrese posibile (16 coduri de identificare * 16 coduri de unitate). Fiecare
dispozitiv reacționează la comenzi care îi sunt specific adresate lui sau, eventual, la mai multe
comenzi de difuzare.
Protocolul poate transmite un mesaj care spune „selectează codul A3”, urmat de „pornește”,
care comandă unității „A3” să își pornească dispozitivul. Mai multe unități pot fi apelate înainte de
a da comanda, ceea ce permite ca o comandă să se afecteze mai multe unități, simultan. Spre
exemplu :„select A3”, „select A15”, „select A4” și, în final, „pornește”, ceea ce cauzează pornirea
unităților A3, A4 și A15.
Nu există nicio restricție care împiedică folosirea a mai mult de un cod al casei pentru o
singură casă. Comenzile „pornește toate luminile” și „oprește toate luminile” vor afecta un singur
cod al casei, așa că o instalație ce folosește mai multe coduri ale casei va avea dispozitivele
împărțite pe zone separate.
Dispozitivele X10 mai puțin costisitoare doar primesc comenzi și nu aduc la cunoștință
restului rețelei stare în care se află. Dispozitivele cu două sensuri permit o rețea mai robustă, dar
costă de două până la patru ori mai mult și necesită și dispozitive X10 cu două căi. În funcție de
comanda ce se dorește a fi transmisă se poate lua decizia de a folosi dispozitive cu o singură cale
sau cu două. În tabelul 1.1 este prezentat codul de patru biți corespunzător fiecărei comenzi,
descrierea comenzii și este idicat modul de transmise necesar.
Cod Funcție Descriere O cale Două căi
0000 All units off Oprește toate dispozitivele cu codul casei
x
indicat în mesaj
0001 All lights on Pornește toate dispozitivele de iluminat (cu
x
posibilitatea de a controla intensitatea)
0110 All lights off Oprește toate dispozitivele de iluminat x
0010 On Pornește un dispozitiv x
0011 Off Oprește un dispozitiv x
0100 Dim Reduce intensitatea luminoasă x
0101 Bright Mărește intensitatea luminoasă x
0111 Extended code Cod de extindere x
1000 Hail request Necesită un răspuns de la dispozitivul
x
(dispozitivele) indicate în mesaj
1001 Hail acknowledge Răspuns la comanda anterioară x
1010 Pre-set dim Permite selectarea a două nivele predefinite
x
de intensitatea luminoasă
1101 Status is on Răspuns la „Status request”, indicând faptul
x
că dispozitivul este pornit
1110 Status is off Răspuns care indică faptul ca dispozitivul
x
este oprit
1111 Status request Solicitarea stării în care se află dispozitivul x
Tabelul 1.1 : Lista comenzilor pentru X10 [4]

18
 Pentru fluxul de curent alternativ de 60 Hz, valoarea 1 a unui bit este reprezentată de un
impuls de o milisecundă a frecvenței de 120 kHz în punctul de trecere prin zero (nominal 0°, dar cu
200 microsecunde după punctul de trecere prin zero), urmat imediat absența unui puls. O valoare
zero este reprezentată de absența pulsului de 120 kHz la trecerea prin zero, urmată de un impuls.

Figura 1.3 : Reprezentarea valorii „1”/„0” a unui bit [5]

Toate mesajele sunt trimise de două ori pentru a reduce semnalele eronate. După permiterea
retransmisiei, după controlul liniei, ratele de date sunt de 20 biți/s, ceea ce face ca transmisiile de
date X10 să fie atât de lente. Acest lucru determină limitarea acestei tehnologii la comenzi simple
de pornire/oprire sau alte operații la fel de simple.
În scopul de a oferi un punct de pornire previzibil, fiecare secvență de date transmisă începe
întotdeauna cu un cod de start 1110.

Figura 1.4 : Cod de start [5]

Imediat după acest cod de start, urmează codul casei (A-P), iar după codul reprezentat de
literă vine codul funcției. Acesta poate specifica un cod numeric al unității (1-16) sau un cod de
comandă, selecția dintre cele două moduri făcânduse cu ajutorul ultimului bit : 0 = numărul unității
și 1 = comandă.

19
 Figura 1.5 : Cod literă [5]

Figura 1.6 : Cod numeric reprezentând funcția [5]

Un cod de start, un cod literă și un cod funcție este o secvență X10 și reprezintă
componentele minime necesare unui pachet de date X10 valid. Fiecare secvență este transmisă de
două ori succesiv pentru a asigura că receptoarele primesc semnalul, în ciuda prezenței zgomotului
liniilor de alimentare, pentru redundanță și fiabilitate.

Figura 1.7 : Transmiterea unei secvențe de date [5]

20
 Ori de câte ori se schimbă date de la o adresă la alta, de la o adresă la o comandă sau de la o
comandă la alta, secvențele de date trebuie să fie separate de cel puțin șase treceri prin zero (sau
„000000”). Secvența de șase zerouri resetează decodorul dispozitivului.

Figura 1.8 : Secvență de șase zerouri de separare [5]

Protocolul X10 este definit si pentru dispozitive fără fir precum : tastaturi, comutatoare cu
acces de la distanță, senzori de mișcare. Dispozitivele fără fir X10 trimit pachete de date care sunt
aproape identice cu protocolul NEC IR utilizat de multe telecomenzi IR și conțin un receptor rdio
care oferă calea de a transforma pachetele radio ăn pachete ce pot fi interpretate de linia de control
X10. Acest protocol fără fir lucrează la frecvența 310 MHz în Statele Unite și 433,92 MHz în
Europa.
Dispozitivele diponibile care folosesc protocol radio includ :
 controlere tastatură;
 controlere keychain care ce folosesc pentru controlul a mai multe dispozitive (între unu și
patru dispozitive);
 module de alarmă antifurt care pot transmite date de la senzori;
 dispozitive pasive în infraroșu (PIR) care controlează iluminarea.

1.6.2. Protocolul CEBus [4]

CEBus, cunoscut și sub numele EIA-600, este un set de standarde electronice și protocoale
de comunicație folosit pentru dispozitivele electronice pentru a transmite comenzi și date. Este
potrivit pentru dispozitivele folosite în locuințe și birouri și ar putea fi util pentru aplicații
industriale ușoare și interfețe de utilitate. [4]
Standardul CEBus include modulatoare de spectru împrăștiat pe rețeaua de alimentare.
Spectrul împrăștiat implică începerea unei modulări de la o frecvență și schimbarea frecvenței în
timpul ciclului său. Standardul CEBus al rețelei de alimentare pornește cu un impuls la 100 kHz și
crește liniar până la 400 kHz în timp de 100 microsecunde. Atât impulsul (denumit stare
„superioară”), cât și absența impulsului (denumită stare „inferioară”) creează cifre similare, deci nu
este nevoie de pauză între ele. [4]
O cifră 1 este creată de o stare inferioară sau o stare superioară care durează 100
microsecunde, iar o cifră 0 este creată de o stare inferioară sau superioară care durează 200
microsecunde. În consecință, rata de transmisie este variabilă, depinzând de cât de multe caractere
sunt zero și cât de multe sunt unu. Rata medie este aproximativ de 7 500 de biți pe secundă. Un

21
impuls de 400 microsecunde este indicatorul de sfârșit de secvență și de asemenea economisește
timp. Spre exemplu, în cazul ăn care câmpul adresei de destinație de 32 de biți are unii dintre cei
mai semnificativi biți zero, ei nu trebuie transmiși. Sfârșitul secvenței delimitează câmpul și toate
dispozitivele receptoare presupun că biții netransmiși sunt zero. [4]
Transmisiile CEBus sunt șiruri sau pachete de dată de lungimi variate, în funcție de cât de
multe date sunt incluse, unele pachete putând avea lungimi de sute de biți. Dimensiunea minimă a
unui pachet este de 64 biți, care la o rată de transmisie medie de 7 500 biți pe secundă va dura
aprozimativ 1/117 secunde să fie transmis și recepționat. [4]
Standardul de CEBus implică adrese de dispozitiv care sunt stabilite fizic din fabrică și
includ 4 miliarde de posibilități. Standardul oferă, de asemenea, un limbaj definit pentru multe
controale orientate pe obiect care includ comenzi ca : mai tare, înapoi, pauză, sari peste, repede
înaite pentru volum sau crește, scade cu un grad pentru temperatură. [4]
Standardul CEBus include un număr mare de tabele de control și operații, numite contexte
CAL. Aceste tabele identifică o varietate de comenzi de contol și monitorizare care sunt folosite
pentru dispozitive cu acces la distanță (aflate în aceeași locuința, dar în altă încăpere sau în alt loc al
lumii, dar cu conexiune la internet) să comunice cu produce certificate CEBus. Aceste tabele includ
comenzi pentru acțiuni foarte simple, cum ar fi pornește/oprește alimentarea, schimbă canalul. De
asemenea, sunt incluse și posibilități cu caracteristici mai sofisticate, enumerări și descoperirea
funcționalității. Spre exemplu, două produse pot comunica între ele complet automat pentru a
descoperi ce capacități deține produsul A astfel încât produsul B să le poate afișa sau să le
folosească pentru a selecta serviciile disponibile : o listă de canale/intrări/ieșire disponibile,
capacități speciale disponibile (cum ar fi modul de film, modul plecat, parametri de securitate) sau
tabele de date cu un contor de energie electrică. [4]
CEBus sprijină o tehnologie flexibilă. Un dispozitiv poate fi amplasat în orice loc
convenabil, deoarece el se poate conecta la orice mediu pentru care el conține o interfață CEBus
adecvață. Mesajele pot fi trimise între medii prin intermediul unui circuit electronic numit router
care poate fi integrat în unul dintre dispozitive. [6]
În figura 1.9 este ilustrată o rețea tipică de CEBus cu trei medii interconectate prin routere.
Astfel, senzorii și aparatele pot fi conectate la rețeaua CEBus oriunde este convenabil pentru
utilizator. Controlul de grup, ce apare în figură, este responsabil pentru orbanizarea aplicațiilor cum
ar fi gestionarea energiei sau iluminatul. [6]

Figura 1.9 : Exemplu de topologie CEBus [6]

22
 1.6.3. Cablu coaxial [4]
Cablul coaxial este un tip de cablu care are un conductor interior înconjurat de un strat de
izolator tubular, acoperit de un scut tubular conductor. Multe cabluri coaxiale au, de asemnea, un
înveliș exterior de izolare. Cablurile coaxiale diferă față de alte cabluri ecranate folosite pentru
transportul semnalelor de frecvențe joase, prin dimensiunile cablului care pot fi controlate pentru a
oferi precizie,o spațiere a conductorului constantă, care este necesară pentru o funcționare eficientă
ca linie de transmiziune.
Cablul coaxial este folosit ca linie de transmisiune a semnalelor de frecvență radio.
Aplicațiile sale includ rețele de alimentare. conectând emițătoarele și receptoarele radio cu antele
lor, conexiuni ale rețelei de internet și distribuirea semnalelor de televiziune prin cablu,
transmisiunile de microunde și radio frecvență.

Cablul coaxial conduce semnal electric folosind un conductor interior (de obicei cupru solid,
cupru irecuperabil sau cupru placat cu sârmă de oțel), înconjurat de un strat izolator și totul închis
de un scut, de obicei între unu și patru straturi de panglica metalică țesută sau bandă metalică.
Cablul este protejat de o mantă izolatoare exterioară. În mod normal, scutul este ținut la potențialul
masei și o tensiune este aplicată pe conductorul interior pentru a transporta semnale electrice.

Figura 1.10 : Structura cablului coaxial [4]

Avantajul cablului coaxial de proiectare este limitarea câmpurilor electrice și magnetice la

dielectric, cu mici pierderi în afara scutului. În schimb, câmpurile electrice și magnetice din afara
cablului sunt ținute la distanță pentru a nu interfera cu semnalele din interiorul cablului. Într-un
cablu coaxial ideal câmpul electromagnetic purtător de semnal există doar între conductorul interior
și cel exterior. Acest lucru permite cablurilor coaxiale să poată fi instalate alături de obiecte
metalice precum rigolele, fără pierderi de putere care apar pe alte tipuri de linii de transmisiune.
Cablurile cu diametru mai mare și cablurile cu mai multe scuturi au pierderi mai mici.
Această proprietate face cablul coaxial o alegere bună pentru transmisia semnalelor slabe care nu
pot tolera interferențe cu mediul sau pentru semnale electrice puternice cărora nu trebuie să li se
permită să radieze în structurile sau circuitele adiacente.
Un parametru esențial al cablului coaxial este impedanța sa caracteristică Z0 care este
determinată de constanta dielectrică a izolatorului interior și razele conductorilor interior, respectiv
exterior. O impedanță caracteristică a cablului controlată este improtantă deoarece impedanța sursei

23
și cea de sarcină ar trebui să fie adaptte pentru a asigura transferul maxim de putere și raportul
minim de undă staționară. Alte proprietăți importante ale cablului coaxial sunt : atenuare în raport
cu frecvență, capabilitatea de manipulare în tensiune, calitatea scutului de ecranare.

RG-6 este un tip comun de cablu coaxial folosit într-o gamă largă de aplicații rezidențiale și
comerciale, care are impedanța caracteristică de 75 ohm și AWG-ul conductorului central 18. Acest
model de cablu coaxial este cel mai frecvent folosit pentru distribuția de semnale de televiziune prin
cablu, pentru conectarea între locuinte și către locuințe, întrucât pentru astfel d eaplicații este
necesar un cablu cu centrul conductor de oțel placat cu cupru și un scut format din folie/panglică de
aluminiu, de obicei, cu o acoperire redusă, aproximativ 60%. În ultimii ani, s-a înlocuit cu cabluri
mai mici, RG-59.

Cablurile RG-6 sunt, de asemenea, utilizate în aplicații video profesionale, purtătoare de

semnale video analogice în bandă sau de semnale digitale cu interfață digitală. În acest tip de
aplicații, conductorul central este de obicei din cupru solid, ecranarea este mult mai bună ( uzual
folie de aluminiu/panglică de cupru 95%) și toleranțele mai bine controlate, pentru a îmbunătăți
stabilitatea impedanței.
Cablurile RG-6 sunt de obicei echipate cu diferite tipuri de conectori la fiecare extremitate :
pentru aplicațiile de distribuirea semnalului de televiziune - conectorul F, pentru aplicații video
profesionale - conector BNC, iar în aplicațiile de consum, altele decât RF și CATV, - conector
RCA.

Figura 1.11 : Tipuri de conectori pentru cablul coaxial RG-6 [7]

RG-6 este disponibil în trei tipuri diferite priectare pentru aplicații variate, cablul simplu sau
pentru locuințe este conceput pentru cablarea atât interioară, cât și exterioară a casei. Cablurile
„inundabile” sunt infuzate cu gel de blocare a apei și sunt folosite conducte subterane sau sunt
direct îngropate în pământ. Cablurile „mesager” sau aeriene pot avea de asemenea o parte
impermeabilă, dar se disting de celelalte tipuri prin prezența adițională a unui fir oțelos de-a lungul
cablului, care are rolul de a rezista tensiunii cauzate de căderea unui stâlp utilitar. Cablul „plenar”

24
vine cu un înveliș exterior special de teflon, special conceput pentru a fi utilizat conductele de
aerisire, satisfăcând condurile de incendiu.
Cablul coaxial atenuează semnalul cu lungimea sa. Atenuarea crește cu frecvența datorită
efectului pelicular (tendința semnalului de a fi mai bine distribuit la suprafață decât în centru).

Frecvența (MHz) Atenuarea (dB/100ft)

1 0,2
10 0,6
100 2
1000 6,2

Tabelul 1.2 : Atenuarea semnalului la RG-6 [4]

1.6.4. Cablu UTP [4]

Cablarea torsadată este un tip de cablare în care două conductoare ale unui singur circuit
sunt răsucite împreună în scopul de a anula din interferența electromagnetică provenită de la sursele
externe, spre exemplu radiația electromagnetică a cablurilor torsadate neecranate și efectul de
diafonie între perechile vecine.
În timpul funcționării perechii echilibrate, cele două fire transportă semnale egale, dar opuse
și destinația detectează diferența dintre cele două semnale. Acest lucru este cunoscut ca transmisia
modului diferențial. Sursele de zgomot introduce semnale în interiorul cablurilor prin camptarea
câmpurilor elctrice sau magnetice și au tendința de capta în mod egal pe cele două fire. Zgomotul
produce astfel un semnal de mod comun care este anulat la recepție atunci când se primește
semnalul diferențial.
Această metodă începe să eșueze atunci când sursa de zgomot este aproape de firele
semnalului. Un fir apropiat va capta un zgomot puternic și rejecția de mod comun a receptorului nu
va reuși să îl elimine. Această problemă este deosebit de evidențiată în cablurile de telecomunicații
unde perechile sunt în același cablu unul lângă altul pentru distanțe foarte mari. O pereche poate
induce diafonia în altă pereche și aceasta este aditivă în lungul lungimii cablului.
Interferența sursei rămâne uniformă, sau aproape uniformă, pe distanța unei singure răsuciri,
iar zgomotul indus va rămâne în mod comun. Semnalul diferențial reduce de asemenea radiația
electromagnetică din cablu, împreună cu atenuarea asociată permițând o mai mare distanță între
schimbări.
Rata de torsiune (de asemenea, numită pas de torsiune, definită ca umărul de răsuciri pe
metru) face parte din specificațiile unui anumit tip de cablu. Când perechile apropiate au rate egale
de torsiune, aceleași fire conductoare a diferitelor perechi se pot afla unul lângă altul, anulând
parțial beneficiile modului diferențial. Din acest motiv, de obicei este precizat că, cel puțin pentru
cabluri care conțin un număr mic de perechi, ratele de torsiune trebuie să difere.
Spre deosebire de STP (pereche de fire torsadate ecranate), FTP (pereche de fire torsadate
ecranate cu folie) și alte variante de cabluri ecranate, cablul UTP (pereche de fire torsadate
neecranate) nu este înconjurat de niciun scut de ecranare. Acesta este tipul principal de cablu pentru
folosirea telefonului și este foarte comun pentru rețelele calculatoarelor, mai ales pe post de cablu
de legătură sau conexiuni de rețea temporare, datorită flexibilității mari a acestui model.

25
 Cablurile UTP sunt întâlnite în multe rețele de ethernet și sisteme telefonice. Pentru
aplicațiile telefonice de interior, cablul UTP este adesea grupat ăn seturi de câte 25 de perechi
conform unui cod standard de culori. Un subset tipic al acestor culori apare în cele mai multe
cabluri UTP : alb/albastru, albastru/alb, alb/portocaliu, portocaliu/alb. Cablurile sunt de obicei
realizate cu fire de cupru cu AWG 22 sau 24, cu izolație colorată, în general realizată de un izolator
precum este polietilena sau FEP și acoperit într-o îmbrăcăminte din polietilemă.

Figura 1.12 : Cablu UTP [4]

Pentru cablurile telefonice exterioare conținând sute sau mii de perechi, cablul este împărțit
ăn pachete mai mici, dar identice. Fiecare pachet este compus din perechi torsadate care au diferite
rate de torsadare. Legăturile sunt la rândul lor răsucite împreună pentru a alcătui cablul. Perechile
cu aceeași rată de torsadare cu cablul pot fi afectate în continuare de un anumit grad de diafonie. De
aceea perechile de fire sunt atent selectate pentru a minimiza diafonia într-un cablu mare.

Figura 1.13 : Cablu UTP cu rate de torsiune diferite [4]

Cablul UTP este, de asemenea, cel mai des utilizat rețeaua de calculatoare. Ethernetul
modern, cel mai comun standard de rețea de date, poate folosi cabluri UTP. Cablarea cu fire
torsadate este des folosită în rețelele de date pentru conexiuni de lungimi scurte sau medii, din
cauza costurilor relativ scăzute în comparație cu fibra optică și cablul coaxial.
Cablul UTP începe să aibe o utilizare tot mai mare în aplicațiile video, în special pentru
camerele de securitate. Multe camere video includ o ieșire UTP. Lățimea de bandă a acesto cabluri
a fost îmbunătățită pentru a se potrivi banda semnalelor de televiziune. Fiind o linie de transmisiune
echilibrată, cablul UTP necesită un balun pentru a se putea conecta la un echipament neechilibrat,
de exemplu orice dispozitiv care folosește conector BNC și este conceput pentru cablu coaxial.
26
 Categoria 5 de cablu UTP a fost proiectată pentru a oferi semnalului o integritate mare,
cuprinde patru perechi de fire torsadate și acoperite de o manta protectoare. Firele sunt izolate cu
fluoretilen-propilenă, un plastic cu dispersie redusă, ceea ce ajută la invariația constantei dielectrice
cu frecvența. Lățimea benzii pentru această categorie este de 100 MHz și a este în principal folosită
pentru cablarea rețelelor de date, dar și pentru transmisia altor tipuri de date, de exemplu serviciile
telefonice. Pentru conectare unui cablu UTP categoria 5 se folosesc conectori RJ-45.

Figura 1.14 : Conector RJ-45 [8]

1.7. Funționalitatea și specificațiile echipamanetului [1]
Fiecare componentă a unui sistem de securitate și supraveghere are o funcție specifică ce
trebuie să o îndeplinească. Sistemul de securitate de bază include un panou de control conectat prin
cabluri la senzori din diferite zone ale casei. Un sistem de protecție perimetrală trebuie să includă
senzori la fiecare zonă de pătrundere, incluzând uși, ferestre, uși și ferestre de garaj, uși spre subsol.
Componenta care oferă o interfăță de control pentru locuitori de a activa sau dezactiva sistemul,
folosind un cod de acces programat și de a monitoriza starea sistemului este tastatura.

Ușile sunt protejate prin montarea unor mici comutatoare magnetice în interiorul ramei. Un
magnet este instalat în partea se sus a ușii care păstrează contactele comutatorului deschise atâta
timp cât ușa rămâne închisă. Comutatorul magnetic completează un circuit care este conectat la
panoul de comandă și o alarmă este declanșată atunci când acest comutator este perturbat prin
deschiderea ușii. Pentru un astfel de dispozitiv există modele ce se încadrează perfect în orificiile
uși și astfel nu sunt sesizabile, intrând în modelul ușii.

Un sistem de securitate perimetral trebuie să includă și un sistem de protecție a sticlei,

deoarece comutatoarele magnetice nu protejează impotriva unui intrus ce pătrunde printr-o fereastră
spartă. Sistemele de protecție pentru sticlă sunt de două categorii : acustice și bazate pe vibrații.
Acesta din urmă este montat direct pe sticlă, sau pe un perete din apropiere și detectează vibrațiile
ce s-ar emite în cazul în care sticla este spartă. Sistemele acustice sesizează sunetul cauzat de
spargerea sticlei. Ele pot fi reglate astfel încât să reacționeze numai la frecvența specifică spargerii
sticlei, de obicei 4-6 kHz, sau pot reacționa la orice zgomot puternic.
Într-o variantă îmbunătățită, unii producători au combinat cele două tipuri de detectare a
spargerii sticlei, detectoare acustice și detectoare de vibrații, într-un singur dispozitiv care nu se
activează decât atunci când ambele detectoare sunt alertate. Un astfel de dispozitiv este foarte bun

27
atunci când unul din cele două componente ale sale poate fi declanșat în condiții normale de o
alarmă falsă.

Panoul de control este o cutie ce conține toate componentele electronice, punctele terminale
ale cablurilor, acumulatorii de rezervă și conexiunile terminare telefonice. Fiecare senzor primește
alimentare de la panoul de control și este gestionat de acesta. Tot panoul de control supraveghează
starea de funcționare a întregului sistem și trimite un semnal de alarmă atunci când există o situație
care necesită acest lucru. Montarea panoului de control se face cu grijă. El trebuie localizat astfel
încât sa nu poate fi ușor observat și totodată să fie în apropierea unei prize de alimentare de curent
alternativ de 120V unde să se poată folosi un ranformator pentru a furniza putere de joasă tensiune
întregului sistem. Dacă o linie de telefon este planificată să fie conectată la o facilitate de
monitorizare externă și accesată de la o locație din interiorul locuinței, atunci trebuie avut în vedere
locul în care linia telefonică pătrunde în casă pentru a monta panoul de control. Locații preferate
pentru montare ar fi camere utilitare, subsoluri sau dulapuri.

Cea mai bună locație pentru o tastatură este aceea care oferă cea mai bună soluție atât pentru
utilizatori, cât și pentru siguranța sistemului. Proprietarul trebuie să stabilească, în cele din urmă, de
cât de multe tastaturi are nevoie pentru proiectarea sistemului și unde se vor localiza în locuință. În
mod normal, ele sunt situate la ușa principală de acces, în dormitor sau în holul principal al casei. În
sistuația în care locuința are mai multe niveluri, se va palsa câte o tastatură, cel puțin, la fiecare
nivel.
Câteva reguli de bază penttru proiectarea unui sistem de securitate sunt :
 Cablurile sistemului de securitate ar trebui instalate cât timp clădirea este în construcție și
înainte de finisarea pereților.
 Toate firele de joasă tensiune care sunt conectate în paralel cu cabluri de alimentare de
curent alternativ, ar trebui să aibe o distanță între ele de cel putin 12”.
 Toate cablurile trebuie să se închidă într-un panou de control sau într-o alarmă care au
împământare.
 O mufă RJ-31x este necesară pentru conectarea liniei telefonice la panoul de alarmă, pentru
a oferi prioritate sistemului de alarmă.
 Toți senzorii și toate detectoarele trebuie conectare la panoul de control.
 Senzorii pasivi necesită doar două fire de legătură, pe când cei pasivi patru.
 Pentru conectarea senzorilor la panoul de control se folosesc cabluri cu AWG 22 sau mai
mare.
 Când firele de securitate sunt traversate de cabluri de alimentare, acestea trebuie să treacă
peste la un unghi de 90°.
 Sistemele de supraveghere video necesită cabluri coaxiale de tipul RG-59 sau RG-6 cu 95%
cupru.

1.8. Proiectarea unui sistem de securitate [1]

Sistemele de securitate și supraveghere a locuinței sunt de obicei proiectate astfel încât
locuința este împărțită pe zone. O zonă poate reprezenta anumite camere sau holuri sau mai mulți
senzori dintr-o parte a casei. Utilizarea acestor zone are mai multe scopuri. Unul dintre ele ar fi
faptul că permite utilizatorului să activeze doar anumite porțiuni ale sistemului, cum ar fi cele
responsabile de ușile și ferestrele exterioare, ocolind senzorii de mișcare din interior, atunci când se
28
retrage în dormitor. Astfel, atunci când proprietarul părăsește locuința, se poat activa anumite zone
de securitate, inclusiv cele din interior, în funcție de necesități.
Planul unui sistem de securitate împărțit pe zone este util atunci când apare o situație de
alarmă, serviciul de monitorizare putând identifica ușor senzorul care a declanșat alarmă în zona
respectivă. O astfel de abordare este de folos și pentru depanare, atunci când apare o alarmă falsă,
fie declanșată din greșeală, fie din cauza defectării unei componente a sistemului.

Figura 1.15 : Împărțirea unei locuințe pe zone [9]

Senzorii oferă toate funcțiile necesare pentru detectarea și raportarea unui intrus într-o zonă
pe care este proiectat să o protejeze. Senzorii pentru uși și ferestre sunt montați pe rama acestora, pe
peretele din apropiere sau direct pe sticlă, în funcție de tipul de fereastră.Ușile și ferestrele
carepermit deschidere au senzorii montați în interiorul ramei sau fixați de aceasta ca în figura 1.4.

Figura 1.16 : Senzori montați pe rama unei ferestre [1]

29
 Tastatura este amplasată de cele mai multe ori pe peretele interior, în apropierea ușii cel mai
des folosite. Un alt loc bun unde se poate localiza tastatura este dormitorul, oferind un acces rapid la
sistemul de securitate atunci când proprietarul dorește să se retragă la culcare. Montarea tastaturii
nu trebuie să se facă la exteriorul locuinței, deoarece acest lucru ar încuraja intrușii să încerce să o
distrugă sau să ghicească codul corect de dezactivare a sistemului. Totuși sunt câteva situații de
excepție, cum ar fi porțile exterioare de securitate.
După cum se poate observa în figura 1.5 detectoarele de vibrații sunt montate pe sticlă, în
timp ce senzorii acustici sunt plasați pe un perete adiacent.

Figura 1.17 : Detector de vibrații și detector acustic – modalitate de montare [1]

Camerele de supraveghere și detectoarele de mișcare pentru interior sunt de obicei montate

pe perete și sunt folosite pentru a proteja spațiile deschise, în cazul în care intrusul a reușit să treacă
de sistemul de securitate perimetral.Atât camerele video, cât și detectoarele de mișcare pot fi plasate
în colțul unei camere. Acest lucru permite detectoarelor de tip PIR să acopere un domeniu de 90°,
fiind sensibile la trecerea unui intrus prin câmpul său de acoperire așa cum este ilustrat în figura 1.6.

Figura 1.18 : Montarea unui detector de mișcare [1]

30
 Detectoarele de mișcare trebuie instalate în spații deschise care nu pot fi protejate de alt fel
de senzor, precum cei specifici ferestrelor sau ușilor. Aceste detectoare necesită două fire pentru
alimentare de 12-16V curent continuu și două fire pentru circuitul de alarmă. Trebuie avut în vedere
dacă rămân în zona protejată prin senzori de mișcare, animale de companie, atunci când sistemul
este pornit, deoarece există senzori special proiectați pentru a evita alarmele false.
O cameră video de interior poate fi folosită atât pentru a monitoriza activitatea dintr-o
încăpere, pentru a supraveghea pe cineva, spre exemplu un copil sau o persoană vârstnică, cât și
pentru a avea o imagine asupra locuinței în cazul în care nu ar trebui să fie nimeni în interior. Astfel
pentru a nu întâmpina probleme în vizualizarea întregii încăperi, fără unghiuri moarte, camera video
ar trebui montată în colțul unei încăperi.Pentru același unghi de vizualizare, o cameră video plasată
în colț are avantajul de a oferi o acoperire mai bună. Acest lucru poate fi observat în figura 1.7.

Figura 1.19 : Monatrea unei camere video [10]

Camerele de supraveghere pentru exterior și sistemele de iluminat ar trebui plasate în zonele

apropiate ale casei, în față și lateral și în apropierea intrărilor din spate pentru a detecta orice
intenție de efracție înainte de a se ajunge la zona de securitate perimetrală, camerele video având și
rolul de a oferi o imagine a celui ce dorește să intre în locuință. Acestea se folosesc în locuri în care
nu se pot folosi în mod practic alte tipuri de senzori, pot fi montate pe orice suprafață a casei sau a
garajului, unde se dorește acoperire, atât timp cât acea zonă este iluminată corespunzător și după
lăsarea întunericului. Pentru a ne asigura că acest lucru este posibil se apelează la iluminatul
exterior. Acesta poate folosi senzori de detecție a mișcării care pornesc luminile atunci când se
depistează mișcare, descurajând intrușii. Sistemele de iluminat sunt necesare în zonele întunecate
din împrejurimile locuinței unde există copaci sau arbuști.

Figura 1.20 : Camere de supraveghere pentru exterior [11]

1.9. Conectarea dispozitivelor [1]
31
 Conectarea tuturor componentelor unui sistem de securitate necesită respectarea codurilor
naționale și locale pentru construcții și pentru incendii. Fiecare interfață internă și externă implică
selectarea și identificarea tipului corect de fir, cablu coaxial și puncte terminale.
Firele folosite pentru conecatrea sistemelor de securitate sunt de obicei de joasă tensiune,
energia circuitului fiind limitată de codurile de construcții din majoritatea statelor. Aproape orice fir
cu ecartament poate fi folosit poate fi folosit pentru conectarea senzorilor la panoul de control, dar
cel cu ecartament 22 este cel mai recomandat pentru orice cablare a unui sistem de securitate local.
Un alt tip de cablu folosit pentru interconecatrea sistemului de securitate este cablul „quad” care
conține patru fire învelite în plastic.Unele tipuri de detectoare de fum sau de incendiu se
alimentează de la rețeaua de curent alternativ a casei și nu pot fi conectate cu fire de joasă tensiune,
ci trebuie să se conformeze cu modul de cablare al locuinței.

Linia telefonică este utilizată de către un sistem de securitate pentru a apela în mod automat
o centrală de monitorizare atunci când există o situație de alarmă. Controlerul sistemului de alarmă
trebuie să fie conectată la linia telefonică cu un terminal telefonic specific.
Un tip special de mufă pentru telefon, RJ-31x este necesară sistemelor de securitate care
folosesc un serviciu central de monitorizare alarmei. Panoul de control central al locuinței trimite un
mesaj către stația de monitorizare atunci când o alarmă este activată. Dacă linia telefonică este în uz
atunci când un mesaj de alarmă pornește sau receptorul unui telefon nu este în furcă, trebuie să fie o
modalitatea de a elibera linia și de a suprascrie orice activitate de apelare. În caz contrar, mesajul de
alarmă ar putea fi amânat sau blocat complet. Majoritatea sistemelor de securitate sunt conectate la
linia telefonică prin intermediul unei mufe RJ-31x.Acestă mufă are prioritate atunci când se
declanșează o alarmă, deconectând telefoanele din locuință și formând numărul serviciului de
monitorizare. Astfel, se elimină situația în care hoțul ar ține telefonul deschis în intenția de a nu se
putea comunica cu un serviciu specializat în astfel de situații.Mufa RJ-31x are 8 pini și este special
proiectată să manipuleze linia telefonică și să trimită mesajul de alarmă.

Figura 1.21 : Mufă RJ-31x cu 8 pini [12]

32
 Mufa RJ-31x trebuie instalată între echipametele de telecomunicații din casă și punctul de
delimitare unde linia telefonică este conectată.Linia telefonică are, de asemenea, un punct terminal
corespunzător, RJ-11.

Figura 1.22 : Poziționarea unei mufe RJ-31x [1]

Cablul coaxial este folosit pentru a transmite semnalul video între monitoare și camere
video. Calitatea semnalului video este afectată dacă se utilizază cablu de slabă calitate sau un model
greșit de cablu. Conform standardelor de calitate, cea mai buna alegere este cablul coaxial RG-6 și
conectori de tip F pentru conectarea monitoarelor și a camerelor video.

Prinicapalele puncte terminale pentru un sistem de securitate sunt cuprinse în panoul de

control. Toți senzorii înstalați în toată locuința sunt conectați prin intermediul cablurilor de joasă
tensiune ascunse în interiorul zidurilor la panoul de control.

Sistemele fără fir oferă cel mai ușor și economic mod de a conecta componentele într-un
sistem de securitate. Fiecare senzor al unui astfel de sistem se alimentează singur de la acumulatorii
proprii. Atunci când unul dintre senzori detectează o situație de alarmă, acesta transmite informația
către panoul de control prin transmisie radio.

33
34
 Capitolul 2
Dispozitive electronice pentru depistarea efracției

2.1. Tastatura [1]

Tastatura reprezintă interfața principală dintre proprietar și sistemul de securitate. Aceasta
permite utilizatorului să activeze sau să dezactiveze sistemul de securitate prin introducerea unui
cod numeric și tot prin intermediul tastaturii se poate programa sistemul în caz de necesitate, unele
modele permițând chiar și accesul de la distanță a sistemului de securitate de către utilizator.
Tastatura este dispozitivul utilizat de către proprietarii locuinței pentru a iniția comenzi
pentru opțiunile de control și pentru a observa starea sistemului de securitate. De obicei, aceste
dispozitive conțin o tastatură alfanumerică și afișaje cu leduri ce indică starea sistemului de alarmă.
O tastatură este folosită pentru a porni și a opri sitemul și adesea include un comutator de panică cu
ajutorul căruia alarma poate fi declanșată imediat, în cazul unei situații de urgență. Alarma poate fi
dezactivată de către proprietar prin introducerea corectă a unei secvențe de cod numeric.
Tastatura este montată, în mod normal, în interiorul locuinței, lângă o ușă care este cel mai
des utilizață de rezidenți și care acces la ieșire. Totodată, ea poate servi și ca metodă de descurajare
a intrușilor, întrucât poziționarea în dreptul ușii de acces în locuință o face vizibilă din exterior și
astfel alarmează intrusul că există un sistem de protecție pentru casa respectivă și că nu reprezintă o
țintă ușoară. Pentru sistemele de securitate cu mai mult de o tastatură se recomandă ca pe lângă
tastatura montată în apropierea intrării, celelalte să fie amplasate în locuri în care proprietarul
petrece mai mult timp sau în dormitoare, pentru a fi la îndemână în caz de urgență.
Un timp de întârziere programat este inclus în caracteristicile majorității sistemelor care
permit utilizatorilor să intre în locuință și să dezactiveze sistemul pentru a nu declanșa alarma.
Acesta are o perioadă fixă de 30-45 de secunde. Aceeași perioadă de timp de întârziere este folosită
și atunci când proprietarii activează sistemul, pentru a reuși să iasă din locuință.
Tastatura poate fi folosită și pentru a evita anumite zone. Această funcție este utilizată
pentru a activa sistemul doar pe anumite zone, adică dezactivarea senzorilor de detecție a mișcării și
a sistemului de securitate din interiorul casei atunci când proprietarii sunt încă prezenți. Majoritatea
locatarilor doresc ca seară, după ce se retrag în dormitoare, să mențină activați senzorii din dreptul
ușilor și ferestrelor ce au contact cu exteriorul, însă senzorii responsabili de detecția mișcării trebuie
să rămână dezactivați pentru a nu declanșa vreo alarmă falsă.

Figura 2.1 : Tastatură numerică cu leduri de avertizare [13]

35
 2.2. Panouri de control [1]

Un panoul de control reprezintă „creierul” sistemului, întrucât citește intrările senzorilor,

urmărește starea sistemului și semnalizează intruziunile.
Panourile de securitate oferă mai multe funcții pentru a coordona operarea și gestionarea
sistemului de securitate. Astfel, pot include tastaturi integrate sau indicatori cu LED-uri. Majoritatea
modelelor includ un transformator de putere pentru conversia tensiunii de curent alternativ în
tensiune de curent continuu pentru senzor și un acumulator reîncărcabil pentru siguranță, în cazul în
care alimentarea de la centrală este întreruptă. Unele panouri au o bandă terminală prin care se
poate face legătura între senzori și microcontroler sau conecta linia telefonică externă. O altă
caracteristică ar fi placa de circuit imprimat ce conține toate componentele electronice și un
microprocesor.

Rolul panoului de control este și de a se conecta la o sirenă și de a-i trimite comanda de

declanșare în situații de alertă.Panourile de control sunt cunoscute și ca unități centrale de control,
panouri de alarmă sau panouri de interfețe. Toate acestea îndeplinesc funcții similare :
 controlul senzorilor și monitorizarea stării în care se află;
 alimentarea sistemului;
 conectarea liniei telefonice cu stația de monitorizare;
 controlul opțiunilor programabile ale sistemului.

Panoul de control prezentat în figura este o carcasă care conține toate componentele
electronice, punctele terminale, bateriile de rezervă și terminațiile liniei telefonice necesare unui
sistem de securitate.

Figura 2.2 : Panou de control [1]

Sistemele de securitate moderne au ca unitate de control una sau mai multe circuite de
calculator închise într-o carcasă metalică împreună cu o sursă de alimentare.

36
 2.3. Camere video
Sistemele de supraveghere pentru locuințe folosesc camere video care transformă imaginea
într-un semnal video complex sau în semnal S-video pentru afișarea pe un monitor video. Cel mai
bun tip de cameră video pentru sisteme de acasă folosește tehnologia dispozitivelor cu cuplaj de
sarcină (CCD). Aceste camere au rezoluție mai bună, dependență de temperatură scăzută, fiabilitate
înaltă și pot funcționa la intensitate luminoasă mică. [1]
Camerele video CCTV pot produce imagini sau înregistrări video cu scopul supravegherii
video. Ele pot fi atât camere digitale, cât și analogice. [1]

Cele două specificații importante ale camerelor video sunt sensibilitatea luminoasă și
numarul de linii de rezoluție. Rezoluția unei camere video este o măsură a liniilor orizontale ce pot
fi generate. Cele mai multe televizoare standard și aparate video au o rezoluție de mai puțin de 300
de linii, dar monitoarele video pot avea o rezoluție mai mare de 800 de linii. Camerele de
supraveghere au rezoluție de 300-500 de linii, o rezoluție mai bună făcând mai ușoară distincția
detaliilor fine și recunoașterea persoanelor de la distanță. Cantitatea de lumină necesară pentru a
obține o imagine rezonabilă se numește rată de iliminare și să măsoară în lux. Un lux este cantitatea
de lumină provenită de la o candelă de la distanța de un metru. Valorile tipice ale ratei de iluminare
pentru camere video sunt cuprinse în intervalul 0,5 – 1 lux. [1]

2.3.1. Semnal video complex [14]

Semnalul video complex (composit) este semnalul obținut de la camera video folosind
circuite de procesare a semnalului și este compus din informația video, un impuls de sincronizare și
un semnal de stingere.

Figura 2.3 : Semnal video complex [14]

Semanlul de sincronizare pe orizontală, SH este destinat corelării explorării imaginii pe

orizontală la dispozitivul de captare cu explorarea la dispozitivul de afișare a imaginii. Imaginea
trebuie explorată în același mod și cu aceeași viteză la captare și afișare. Această corelare se face
propriu-zis prin declanşarea controlată a curselor de explorare pe direcţia tipului de impuls de
sincronizare. Acestaeste amplasat pe durata impulsurilor de stingere, acolo unde nu se transmite altă
informație. Nivelul lui este sub nivelul de stingere pentru a se putea separa din semnalul video
complex după amplitudine. Astfel, cu un comparator cu pragul la nivelul de negru se pot separa din

37
semnalul video complex impusurile de sincronizare pe orizontală. Durata impulsurilor de
sincronizare pe orizontală este 4,7 microsecunde.

Semnalul de stingere pe orizontală, BH este semnalul care există pe durata de întoarcere pe

orizontală. Scopul lui este ca pe ecran să nu se vadă cursele de întoarcere și, de aceea nivelul acestui
impuls de stingere este sub nivelul de negru. Distanța dintre nivelul de negru și cel de stingere este
numita spațiu de gardăși este egală cu 3 % din amplitudinea totală a semnalului video complex.

2.3.2. Camera video color [14]

În figura este prezentată schema bloc a unei camere analogice . În aceasta schemă de
principiu imaginea captată cu sistemul optic format din lentilele camerei este descompusă în 3
imagini, imaginea care corespunde conținutului de roșu, cea care corespunde conținutului de verde
și cea care corespunde conținutului de albastru din imaginea originală.

Figura 2.4 : Schema bloc a unei camere analogice [14]

Unde :
 OD (oglindă dicroică) – reflectă o anumită gamă a spectrului vizibil şi lasă să treacă restul.
 OD1 – reflectă roşu şi lasă să treacă verdele şi albastru.
 OD2 – reflectă gama culorilor albastru şi lasă să treacă verdele.
 O (oglindă obişnuită) – reflectă întreaga gamă a radiaţiilor, cu rolul de a dirija fluxurile
luminoase reflectate către traductorul de imagine respectiv.
 FL (filtru colorat suplimentar) – ce au rolul de a corecta caracteristicile spectrale ale
dispozitivelor ce captează imaginea video.
 TA (traductoare analizoare de imagine) – tub vidicon, tub plumbicon, circuit integrat CCD,
CMOS.

Cele 3 dispozitivele ce captează imaginea video sunt identice între ele şi realizează
transformarea imaginii în semnal electric prin explorare întreţesută. La ieşirea sistemului se obţin
semnalele primare de culoare ER, EG, EB, care iau valori în domeniul 0÷1VVV. Aceste semnale au
amplitudine proporţională cu strălucireaculorii primare respective. Filtrele luminoase pe cele trei căi
şi amplificatoarele electronice de după tuburile videocaptoare se reglează astfel ca la captarea unei
imagini alb-negru să se obţină trei semnale egale E R = EG = EB- pentru imaginea albă de strălucire
maximă acestea au valoarea 1 VVV. Diversele valori cuprinse între alb şi negru se numesc nuanţe de
gri sau trepte tonale de la alb la negru. Acest reglaj se numește reglajul de alb al camerei video.

38
 2.3.3. Senzori de imagine CCD [14]
Senzorii de imagine CCD sunt dispozitive semiconductoare descoperite de Boyle şi Smith în
anul 1970. Denumirea CCD (Dispozitive cu transfer de sarcină) provine de la modul de funcţionare
al acestui dispozitiv care transferă sarcina electrică stocată într-o arie spre o arie adiacentă. Celula
constructivă de bază a unui astfel de circuit este capacitatea MOS reprezentată în figura 2.5. Stratul
izolator este dioxidul de siliciu SiO2, iar grila este construită dintr-un material înalt conductor cum
ar fi metal sau siliciu policristalin.

Figura 2.5 : Capacitorul MOS – elementul constructiv al unui circuit CCD [14]

În mod normal, la echilibru termic, în substratul semiconductor se formează perechi de

sarcină electroni-gol. Dacă se aplică o tensiune convenabilă pe grilă atunci purtătorii majoritari sunt
respinşi iar purtătorii minoritari sunt atraşi şi sunt stocaţi în regiunea de sub grilă (figura 2.5
stânga). Se spune că sub grilă se formează o regiune sărăcită în purtători majoritari, iar purtătorii
minoritari sunt stocaţi în groapa de potenţial formată sub grilă (figura 2.5 dreapta). Imaginea unei
gropi în care sarcina stocată este menţinută similar unui fluid este o imagine extrem de plastică şi
sugestivă privind fenomenele fizice care au loc în structura semiconductoare. În figura substratul
este de tip p, tensiunea care se aplică pe grilă este pozitivă, iar sarcina de purtători minoritari care
sunt stocaţi este formată din electroni (aceştia au mobilitate mai mare decât golurile). Substratul de
tip n este mai rar folosit în construcţia circuitelor CCD.

În condiţiile în care pe grilă se aplică o tensiune mai mare, groapa de potenţial se adânceşte,
(figura 2.6). De asemenea, dacă două celule MOS sunt suficient de apropiate, atunci gropile de
potenţial se unesc şi sarcina stocată de cele două capacităţi este pusă în comun şi poate migra în
zona în care groapa este mai adâncă (figura 2.6 b). Dacă pe grilele celor două capacităţi MOS se
aplică tensiuni variabile convenabile de formă dreptunghiulară sau mai degrabă trapezoidală (figura
2.6 c), atunci sarcina stocată poate fi mutată de la o capacitate la cealaltă şi înapoi în ritmul impus
prin frecvenţa semnalului de comandă.

Figura 2.6 : Celule MOS foarte apropiate formează o groapă de potenţial comună [14]
39
 Așa cum se arată în figura 2.7, vom considera un şir de celule MOS suficient de apropiate
una de alta astfel încât să poată fi unite prin groapa de potenţial. Dacă pe grilele celulelor MOS se
aplică semnale de tact de forma celor prezentate în imagine, atunci se pot transporta pachete
distincte de sarcină de-a lungul acestor celule, pas cu pas, în ritmul semnalului de comandă. Se
observă că semnalele de comandă pe grilă, notate T 1, T2 şi T3 se repetă din 3 în 3 celule. Mai mult
chiar, toate semnalele au aceeaşi formă şi fiecare semnal în parte este compus din 3 porţiuni
distincte care se repetă periodic. Semnalele corespunzătoare la 3 celule consecutive sunt decalate
unul faţă de următorul cu câte un sector, astfel că după fiecare 3 celule distincte , semnalele de
comandă se repetă. Întregul ansamblu de celule MOS are o comportare similară unui registru de
deplasare din electronica digitală. În timp ce registrul de deplasare din circuitele digitale asigură
deplasarea unor simboluri binare (biţi) de data aceasta, registrul CCD asigură deplasarea unor
pachete distincte de sarcină electrică, o mărime analogică.

Figura 2.7 : Transferul pachetelor de sarcini electrice de-a lungul unui şir de celule CCD [14]

În cazul dispozitivelor CCD unidimensionale, utilizate ca linii de întârziere analogică,

sarcina de la intrare este proporțională cu amplitudinea eșantionului de semnal de la intrarea
dispozitivului. La ieșire se culege o tensiune proporțională cu mărimea pachetului de sarcină
respectiv.
Un parametru important care măsoară performanţa unui registru de deplasare de sarcini
electrice este eficiența cu care se transferă pachetele de sarcină. Acest parametru, denumit CTE, se
măsoară în procente şi indică mărimea sarcinii care se transferă de la o celulă MOS la celula
următoare. În acest sens se observă că dacă CTE = 99,999%, atunci, de exemplu, în cazul unui
registru de 1024 celule, la capătul registrului pachetul de sarcină ajuns este 99% comparativ cu cel
original. În prezent se construiesc circuite CCD având CTE = 99,9999 %.
În cazul senzorilor de imagine cu CCD, structura este bidimensională cu electrozi
transparenți din polisiliciu, iar pachetele de sarcină provin prin bombardarea fiecărei celule cu
fotoni. Este posibil ca sarcina să provină și de la traductoarele fotosensibile (fotodiode sau
fototranzistori) ale fiecărei celule.
40
 2.3.4. Camere CCTV [15]
Incorporarea unui echipament CCTV este o funcție critică pentru orice sistem de securitate.
De-a lungul anilor aceste echipamente au fost mult îmbunătățite.
Camerele video sunt capabile să capteze imagini tot mai ample, de o rezoluție foarte bună,
chiar și în condiții de luminozitate scăzută, prețul lor nefiind foarte ridicat. Camerele video au
devenit mai puțin costisitoare datorită înlocuirii tuburilor (vidicon, nuvicons) cu chipuri
semiconductoare de formare a imaginii (CCD). Dispozitivele de imagini au scăzut ca mărime de la
1/2” la 1/3”, 1/4”. Astfel, camerele video contemporane sunt relativ ieftine, pot funcționa pe timp de
noapte și sunt cu puțin peste camerele video alb-negru, sunt mai robuste și nu la fel de sensibile la
intensitatea mare de lumină care apare în câmpul vizual cauzând „orbirea”camerei. Această
sensibilitate poate fi atenuată prin înlocuirea vechii lentile motorizate cu un iris electronic. Unele
modele de camere au încorporată tehnologie de IP, astfel că tot ce trebuie adăugat pentru a permite
camerei să funcționeze pe internet este o adresă IP.
Un alt salt al tehnologiei îl constituie semnalul video inteligent care oferă capacitatea de
evaluare automată a imaginilor provenite de la camera video, luând decizia dacă există vreo
amenințare. Programe speciale ce rulează pe un calculator sunt în căutarea unor activități suspecte,
predefinite de proiectant și în caz de pericol urmează o anumită procedură de alertare.

O cameră video poate fi considerată ca un aparat de fotografiat instantaneu care face 30 de

poze la fiecare secundă. De fapt, chiar acesta este procesul și este utilizat și în televiziunea
comercială. Motivul pentru care nu se vede această fragmentare pe ecran este că ochiul uman nuu
poate detecta diferența dintre 30 de imagini pe secundă și mișcarea din viața reală, astfel părând că
imaginea d epe ecran este în mișcare. Imaginile sunt afișate una după alta în mod extrem de rapid
astfel încât ochiul nu detectează faptul că vede o serie de imagini statice.
O cameră video conține un dispozitiv de imagistică. Imaginea văzută pe cameră este de fapt
o imagine reflecatată a celei reale. Lumina lovește obiectele din imagine și se reflectă prin lentilă
ajungând la dispozitivul de imagistică a camerei. Camerele vechi, analogice foloseau ca dispozitiv
un tub, dar cele mai noi, digitale folosesc un cip semiconductor. Astfel, calitatea imaginii de pinde
de rezoluția dispozitivului folosit de cameră pentru captarea imaginii, calitatea lentilelor și de
cantitatea de lumină reflecatată.

Camerele video de specialitate pot rezolva diferite probleme. Spre exemplu, ele pot face
ajustări pe bază de pixeli pentru a corecta probleme de luminozitate, cum ar fi lumina puternică
provenită de la o fereastră ce se poate reflecta pe podea în aria camerei video, dimineața. Astfel pe
imaginea monitorului va apărea o pată mare luminoasă, pierzându-se alte detalii al imaginii, dar
prin posibilitatea de a modifica pixelii ăn zona luminoasă, restul ariei de vizualizare poate fi redată
cu fiabilitate. Un alt exemplu de cameră de specialitate este cea care a fost astfel proiectată încât să
poată oferi o imagine clară a plăcuțelor de înmatriculare ale mașinilor. Acest model particular este
sensibil la undele luminoase reflectate pe suprafața unei plăcuțe de înmatriculare și oferă rezoluția
necesară pentru a pute citi ce este scris pe ea.

Cererile CCTV tipice pentru lumină artificială, pe timp de noapte, sunt de a permite
camerelor video să ofere o imagine de calitate rezonabilă. Lumina artificială variază culoare și

41
intensitate. Camerele color și cele alb-negru sunt afectate de aceste variații. Camerele color nu se
poat extinde în domeniul infraroșu precum se poate la cele alb-negru. Termenul de indice de redare
a culorilor (CRI) reprezintă abilitatea unei camere video color de a reda corespunzător culorile unei
imagini. Astfel, lumina solară are CRI=100 și o cameră ce captează imagini sub înfluența ei
reproduce exact culorile. Alte valori pentru acest indice sunt : lumina incandescentă sau halogenă -
100, lumina flurescentă - 800 și lumina provenită de la vapori de mercur - 20. Astfel, atunci când se
alege o cameră video color pentru exterior trebuie avute în vedere câteva lucruri : redarea corectă a
imaginii, costul energetic, costul iluminării corespunzătoare și costul de întreținerii aparaturii
montate. Spre deosebire de acestea, camerele alb-negru pot folosi orice sursă de lumină.
Pentru un sistem de supravegere este suficient să se folosească o cameră video alb-negru,
deoarece au o rezoluție mai bună, sunt mai puțin costisitoare și se adaptează ușor luminii artificiale,
chiar dacă o cameră color poate oferi anumite detalii de culoarea vestimentației intrusului. Cea mai
bună alegere ar fi camerele de zi/noapte care furnizează imagini color atunci când intensitatea
luminoasă este scăzută și apoi trece pe imagini alb-negru.

2.4. Monitoare [1]

Monitoarele sunt sisteme de afișare care preiau informațiile procesate de camerele video.
Pentru a crea această legătură între cameră și monitor care se poate localiza în orice zonă aleasă de
utilizator, se folosește cablul coaxial. De asemenea, se pot conecta la comutatorare programabile
care primesc informații de la mai multe camere video și astfel se poate folosi un singur monitor
pentru vizualizarea mai multor imagini.
Monitoarele pentru CCTV au o rezoluție mai bună decât receptoarele de televiziune
standard: cele cu transmisie alb-negru au rezoluția cuprinsă în intervalul 700-1000 linii, pe când
cele color au rezoluție mai mică, 350-400 linii.Monitoarele disponibile astăzi au ecran plat ce ocupă
mai puțin spațiu și ce oferă o calitate video mai bună.

Figura 2.8 : Conectarea mai multor camere video simultan [16]

Monitorul video reproduce imaginile provenite de la camera video prin scanarea

informațiilor în linii orizontale. Există 525 de linii orizontale care alcătuiesc o imagine. Liniile sunt
scanate de la stânga la dreapta și după ce este parcursă o linie se revine în partea stângă a ecranului
42
pentru a începe o nouă linie. Având în vedere ca o mișcare reprezintă de fapt 30 de imagini statice
redate într-o secundă, înseamnă că sunt parcurse 15750 de linii într-o singură secundă. Liniile de
parcurgere nu sunt perfect orizontale, ele sunt înclinate sub un anumit unghi și secvența de scanare
parcurge înâi liniile impare și apoi liniile pare. Combinația totală de linii impare și pare produce unu
dintre cele 30 de imagini dintr-o secundă. Grupând o scanare de linii impare cu o scanare de linii
pare de formează un cadru, iar fiecare scanare reprezintă un domeniu. Acest lucru înseamnă ca
avem 30 de cadre și 60 de domenii într-o imagineși astfel se formează o imagine video în timp real.
Motivul pentru care s-a ales 60 a fost bazat pe alimentarea cu curent electric a Statelor Unite,
perioada curentului alternativ tranmis fiind de 60 de perioade pe secundă.

2.5. Comutatoare [1]

Comutatoarele sunt dispozitive folosite în cadrul sistemelor de supraveghere cu mai mult de
o cameră video, permițând vizualizarea imaginilor pe un singur monitor. Deși cel mai des sunt
folosite la sistemele de securitatea ale contrucțiilor comerciale, ele pot fi adaptate la nevoile unei
locuințe. Un comutator poate fi programat să preia informații de la toate camerele video de odată
sau câte o cameră pe rând, fiecare rămânând în atenție pentru o anumită perioadă de timp, de obicei
cuprinsă în intervalul 1-60 secunde. Cu ajutorul unui comutator și a unui senzor de detecția a
mișcării se poate porni memorarea imaginilor provenite de la una dintre camerele video cu ajutorul
unui sistem de înregistrare (VCR), atunci când senzorul din apropierea camerei respective s-a
activat. Un „quad” este un dispozitiv special care permite supraveghetorului să vizualizeze și să
înregistreze, simultan, imaginile provenite de la patru camere video, împărțind ecranul monitorului
în patru secțiuni. Configurația standard a unui astfel de sistem ce cuprinde : patru camere video, un
senzor, un VCR și un monitor este prezentată în figura . Pe ecranul monitorului se pot urmări
imaginile captate de toate camerele video.

Figura 2.9 : Sistem de supraveghere folosind comutator [1]

În timp, VCR-ul a fost înlocuit de aparate de înregistrare a semnalului video digital, DVR
care poate stoca o cantitate foarte mare de material video și care include și detectoare video de
mișcare ce nu sunt disponibile în formatul standard. Astfel și casetele care necesitau o atenție aparte
au fost înlocuite. În cele din urmă, a apărut o nouă tehnologie, dispozitve de înregistrare video de
rețea, NVR care sunt conectate direct la rețeaua IP și astfel pot înregistra date provenite de la
camere video cu IP încorporat.
43
 2.6. Senzori
Senzorii sunt concepuți pentru a proteja perimetrul casei și spațiul din interiorul acesteea.
Cei mai des întâlniți senzori concepuți pentru protecția perimetrului sunt : comutatoarele magnetice
pentru uși, detectoare de vibrații și detectoare acustice pentru ferestre. Senzorii de protecție a
spațiului deschis sunt numiți detectoare de mișcare și sunt astfel plasați, încât pot acoperi interiorul
camerelor și a holurilor împotriva intrușilor ce au reușit să treacă de prima linie de securitate. De
asemenea, se folosesc și detectoare de mișcare pentru exterior și lumini de securitate activate la
detecția mișcării. [1]

2.6.1. Comutatoare pentru uși

Comutatoarele pentru uși funcționează pe principiul de bază al unui comutator magnetic
alcătuit din două părți. O parte componentă este un comutator sensibil la câmp magnetic și este
montat pe structura fixă a ușii, rama, care se conectează la panoul de control prin fire fixate în
perete, iar o altă parte este un magnet prins de ușă într-o poziție cât mai aproape de comutator,
atunci când ușa este închisă. Acest lucru menține comutatorul închisși permite trecerea curentului.
În momentul deschiderii ușii, magnetul se îndepărtează de acesta și se deschide și el. Astfel, un
semnal de alarmă este activat prin panoul de control, când acesta detectează deschiderea
comutatorului. [1]

Figura 2.10 : Comutator și magnet [17]

Magnetul ar trebui să fie aliniat cu comutatorul vertical și orizontal. Distanța dintre locul
unde magnetul cauzează prima dată un contact cu comutatorul și distanța fizică dintre cele două
componente se numește decalajul de contact al ușii. Senzorii pentru ușii pot fi achiziționații cu
diferite decalaje, în funcție de necesitate. Motivul pentru care se aleg decalaje mai mari este de a
permite dilatarea sau contracția materialului din care este fabricat ușa sau chiar mișcarea aceteea în
interiorul tocului. Cât timp ușa este închisă, comutatorul trebuie să fie scurtcircuitat indiferent de
aceste deplasări ale ușii. [15]
Ușile de garaj sau cele care se rulează necesită un decalaj de contact mai mare. Acestea au
comutatorul montat pe podea și este foarte solid, din aluminiu pentru a împedica deteriorarea lui
atunci când se trece cu mașina pe deasupra lui. [15]
44
 Comutatoarele magnetice sunt disponibile în două modele : normal deschis (NO) sau normal
închis (NC), pentru a se potrivi diferitelor tipuri de cabluri și opțiunilor controlerului. Un comutator
NC se deschide atunci când magnetul este deplasat în apropierea comutatorului, iar cel NO se
închide pentru aceeași mișcare a magnetului. Acest lucru permite comutatoarelor magnetice să
poată fi folosite în diverse tipuri de sisteme de securitate. Comutatoarele conectate în paralel
folosesc contacte NO, astfel încât orice închidere a contactelor din circuit activează o alarmă, iar
pentru circuite alcătuite din comutatoare conectate în serie se folosesc contacte NC. Astfel orice
comutator deschis are ca rezultat deschiderea circuitului și declanșarea unei alarme. [1]

Figura 2.11 : Moduri de funcționare ale comutatoarelor [18]

Un comutator mai bun și mai sigur este comutatorul magnetic echilibrat (BMS). Acesta este
compus din mai multe comutatoare și mai mulți magneți. Acești magneți trebuie plasați astfel încât
comutatoarele să fie scurtcircuitate atunci când sunt aliniate cu magnetul corespunzător.
Componentele pachetului de magneți și ale pachetului de comutatoare sunt vândute ca pereche. În
cazul în care magneții BMS sunt amestecați, trebuie să se testeze toți magneții și toate
comutatoarele și să se reîmperecheze, întrucât nu se poate înlocui un magnet cu un altul și să
funcționeze corect comutatorul. Aceste dispozitive sunt de obicei folosite la uși asociate cu cerințe
de înaltă securitate. De multe ori, acestea sunt folosite în centre de date, zone critice de depozitate a
banilor sau zone guvernamentale. [15]
Există patru orificii de montare și șuruburi pentru fiecare dintre cele două componente. În
zonele de securitate înaltă, șuruburile utilizate pentru a monta un BMS sunt speciale și necesită un
instrument special pentru a le instala, astfel încât șurubul nu se poate îndepărta fără acest
instrument. Acest lucru adăugă un plus de sigurănță sistemului de securitate. [15]

2.6.2. Detectoare acustice și de vibrații pentru ferestre

Senzorii pentru ferestre sunt proiectați pentru detecta sunetul spargerii sticlei. Uși mari de
sticlă, cum ar fi ușile de la balcon, sunt protejate, de obicei, de comutatoare magnetice. Același
sistem se poate folosi și pentru ferestrele ce se deschid, însă este recomandată folosirea senzorilor
de detecție a spargerii sticlei, întrucât se poate pătrunde mai ușor în locuință prin spargerea
fereastrei, decât prin deschiderea ei. [1]
Detectoarele de sticlă spartă au două modele disponibile : atât acustice, cât și de vibrații.
Acestea se pot monta direct pe sticlă sau pe peretele imediat apropiat ferestrei. [1]
45
 Detecţia spargerei sticlei necesită cu totul altă abordare, deoarece se detectează frecvenţa cu
care se sparge sticla, de obicei între 4 şi 6 kHz. Se detectează momentul, frecvenţa şi durata
frecvenţei produse în momentul în care sticla este lovită. Când se sparge, se produc sunete distincte
sau frecvenţe ce pot fi verificate cu un detector ce are în componenţă un filtru de frecvenţă reglat pe
intervalul de frecvenţe de spargere a sticlei. Senzorii ce detectează spargerea sticlei măsoară
amplitudinea, durata şi momentul frecvenţelor de 4 până la 6 kHz şi declanşează o alarmă atunci
când sunt împlinite toate condiţiile. Aceşti senzori sunt montaţi, de obicei, pe tavan îndreptaţi către
ferestrele ce se vrea a fi protejate. Distanţa de la senzor la obiectivul protejat poate varia, dar
distanţa tipică de la care se poate detecta spargerea sticlei este de 10,5 m. Fiabilitatea poate varia
atunci când senzorul este pus într-o poziţie în care formează unghi drept cu sicla ce trebuie
monitorizată. Un mare dezavantaj al acestor tipuri de senzori sunt alarmele declanşate din cauza
tunetelor. Percuţia acestora fac ca sticla să emită atât unde sonore cât şi frecvenţe ce o sa declanşeze
senzorul. [15]
Senzorii de spargere a sticlei ar trebui testaţi ori cu o mostră din sticla care urmează să o
monitorizeze ori cu un simulator de spargere al sticlei electronic. Frecvenţele emise de de diverse
tipuri de sticlă variază. Există trei mari categorii de sticlă. [15]
În prima categorie găsim sticla tipică folosită la case şi clădiri mai vechi, fiind formatâ dintr-
o singură bucată. Grosimea poate varia în funcţie de aria acesteia (valoarea tipică fiind 6,3 mm).
Când sticla necălită se sparge, acasta se distruge în bucăţi mari. A doua categorie este sticla călită,
aceasta fiind tratată la temperaturi de aproximativ 760 ºC. Sticla securizată nu poate fi tăiată sau
găurită fără ca aceasta să se spargă în multe bucăţi foarte mici. Aceasta este modificată conform
cerinţelor înainte să fie tratată la temperatură. Spargerea în multe bucăţi mici produce o frecvenţă
diferită faţă de sticla menţionată în prima categorie. [15]
Sticla securizată este una din cele două tipuri de sticlă sigură şi este o cerinţă a noilor
construcţii. Sticla din maşinile moderne este de acest tip. Rezistă la impacturi destul de puternice,
iar dacă se sparge, bucaţile mici sunt mai puţin periculoase pentru pasagerii autovehiculului. Dacă
cineva încearcă să pătrundă într-o maşina cu astfel de sticlă, o să folosească o lovitură centrală
asupra unui geam lateral, deoarece o lovitura centrală produce o forţă mare într-un punct foarte mic,
acesta fiind punctul slab al acestui tip de sticlă. [15]
A treia categorie de sticlă, deasemenea o sticlă securizată, este sticla laminată sau incasabilă.
Aceasta foloseşte două sau mai multe straturi de sticlă obişnuită legate între ele cu un alt strat de
polimer precum plasticul. Sticla se sparge, dar bucăţile rezultate rămân, în cele mai multe cazuri
ataşate de acest strat ce le separă. Acest tip de sticlă este folosit la fabricarea parbrizului maşinii.
Maşinile mai vechi au folosit acest tip de sticlă pentru parbriz, dar şi pentru geanurile laterale. Se
pot sesiza nişte bule mici la marginile acestor geamuri vechi. Acela este stratul dintre geamuri care
a îmbătrânit şi s-a deteriorat cu timpul, permiţând aerului să formeze acele bule. Bazându-ne pe
diferițele tehnice de fabricare şi pe caracteristicile acestor trei tipuri de sticlă este evident că
frecvenţele generate de spargerea lor or să difere. Acesta este motivul pentru care senzorii trebuie
testaţi cu un eşantion din sticla pe care o protejează şi să fie calibraţi în funcţie de acesta. [15]

Un alt tip de senzor pentru detecţia spargerii sticlei este acela care se montează fizic pe
obiectivul de protejat. Aceştia sunt senzori de impact. Sunt diverse tehnici folosite, dar toate se
bazează pe faptul că sticla se mişcă, vibrează, atunci când se sparge. Chiar şi acest tip de senzor
trebuie testat cu sticla ce urmează să o monitorizeze. Numărul alarmelor false în acest caz depinde
de locaţia în care se montează senzorul (colţul sticlei fiind locul ideal) şi de tipul cadrului în care

46
este montată sticla. Acest tip de senzor, ca şi celelalte, are un reglaj al senzitivităţii. Diferenţa este
că sunt montaţi efectiv pe sticla ce o monitorizează. Există variante ale acestui tip de senzor cu fir,
dar şi fără fir. Cele cu fir se montează, de obicei, în timp ce clădirea se contruieşte, deoarece se
leagă la un panou central. Dacă un senzor de spargerea sticlei este montat într-o clădire existentă
este montat pe tavan şi se folosesc senzori acustici. [15]

2.6.3. Detectoare de mișcare

Detectoarele de mișcare sunt proiectate pentru a detecta schimbările ce apar într-o zonă, în
domeniul infraroșu. Deoarece acest tip de dispozitive nu emite nicio formă de energie, se numesc
detectoare pasive de infraroșu (PIR). Ele folosesc un mecanism de lentile în interiorul carcasei
dispozitivului, care poate detecta o schimbare a energiei infraroșii în sectoarele orizontale acoperite
de senzor. Astfel, dispozitivul nu este sensibil la obiecte staționare, dar sesizează orice mișcare
rapidă ce are loc în câmpul său de acțiune. Dispozitivele PIR sunt cel mai comun și, totodată, ieftin
tip de detector de mișcare și sunt disponibile în mai multe modele : standard, pentru posesorii de
animale, pentru exterior. [1]

Senzorul PIR are două fante, fiecare realizată dintr-un material special care este sensibil la
IR. În figura 2.12 se observă că lentila folosită nu este foarte bună, iar câmpurile „vizuale” ale celor
două fante nu se continuă, astfel cele două sesizează trecerea unei persoane la puțin timp distanță
una față de cealaltă. Când senzorul este inactiv, ambele fante detectează aceeași cantitate de IR :
radiațiile ambientale din încăpere. Când un corp cald precum un om sau un animal trece, acesta
interceptează prima dată jumătate din senzorul PIR, care cauzează o diferență de potențial pozitivă
între cele jumătăți. Atunci când organismul cald părăsește zona de detecție, se întâmplă o situație
similară, dar invers. Se produce o schimbare a diferenței de potențial negativă. Aceste impulsuri de
schimbare sunt ceea ce detectează dispozitivul. [19]

Figura 2.12 : Funcționarea unui senzor PIR [19]

Energia infraroșu este căldură, iar ființa umană produce căldură : temperatura la suprafață
pielii este de aproximativ 32° C. Într-o încâpere, în condiții normale, se înregistrează în jur de 22°C,
deci o persoană prezentă în această arie ar reprezenta o pată de căldură. De asemenea, într-o
începere în care se află o temperatură de 32° C o persoană nu poate fi detectată și ar trebui să se

47
folosească un alt tip de senzor de mișcare care să detecteze atât căldura cât și mișcarea. O astfel de
situație se întâlnește ăn cazul depozitelor sau altor zone fără control al temperaturii. [15]
Detectoarele infraroșu folosesc lentile Fresnel care focusează energia infraroșu pe un
detector care este sensibil la frecvențele căldurii. Lentila împarte aria pe cre trebuie să o protejeze în
mai multe zone care sunt similare cu degetele întinse de la mână. Fiecare zonă poate fi îmârțită în
cadrane pentru a oferi un detector mai sensibil. Astfel, intrusul trebuie să treacă printr-o zonă și un
anumit număr de cadrane din acea zonă pentru a asigura detectarea. Această abordare ajută la
eliminarea alarmelor nedorite, cum ar fi cele cauzate de animale. Detectoarele în infraroșu pot oferi,
de asemnea, și un perete vertical ăngust de detectare. Acest tip de acoperire este adesea menționată
ca o cortină. Mulți producători permit detectoarelor de a-și schimba modelul de la cel de tip deget la
cel de tip cortin și invers, doar prin schimbarea lentilelor Fresnel. Mărimea zonei se bazează pe
determinarea unei persoane înaltă de 1,8 m la limita îndepărtată a zonei. Sper exemplu, daca
modelul de detecție este pentru o zonă de 9 x 9 m 2, o persoană ănaltă de 1,8 m va fi detectată de la o
distanță de 9 m față de detector. Dispozitivul poate detecta un intrus care se află în afara acestei
zone, numai dacă înălțimea sa depășește valoare stabilită. Atunci când se dorește utilizarea unui
detector în infraroșu trebuie luate în considerare informații legate de țintă ce se dorește a fi atinsă.[15]

Figura 2.13 : Lentila Fresnel în cadrul unui detector PIR [19]

Un alt considerent este că eneregia infraroșie nu pătrunde prin materiale. De exemplu, un

detector în infraroșu nu va detecta un intrus care se află pe partea cealaltă a sticlei. De fapt, poate fi
plasată o bucată de hârtie în fața detectorului și intrusul poate merge oriunde neobservat. Mulți
producători au adăugat detectoarelor o opțiune prin care să declanșeze o alarmă în astfel de situații.
Acest lucru este realizat cu un alt mic detector în infraroșu montat în apropierea detectorului
principal. Alte îmbunătățiri aduse acestor dispozitive ar fi lumini de semnalizare, imunitate în fața
animalelor de companie. [15]

Un alt senzor interior de detecție a mișcării este detectorul cu microunde. Acest tip de
dispozitiv este activ, întrucât porduce și energie, nu doar o detectează, numai că la un nivel destul

48
de scăzut. Una dintre difernțele majore dintre un de detector în infraroșu și unul de microunde este
că acesta din urmă poate penetra obiectele. De exemplu, dacă o încăpere este protejată folosind un
detector de mișcare cu microunde și cineva trece prin holul aflat în imdeiata apropiere a încăperii,
dar care nu se dorește a fi protejat, acea persoană ar putea cauza declanșarea unei alarme. De aceea,
trebuie avută mare grijă la plasarea unui astfel de dispozitiv. Simpla curgere a apei printr-o
conductă de PVC aflată în interiorul peretelui poate porni o alarmă falsă. Detectoarele cu microunde
sunt disozitive volumetrice excelente, dar ca orice altă tehnologie prezintă și anumite limitări unice.
[15]

Detectoarele de mișcare cu ultrasunete sunt dispozitive active care sunt „în căutare” după
efectul Doppler (efectul Doppler constă în schimbarea frecvenței unei unde, care ajunge la un
observator sau un sistem, în funcție de deplasarea sa). Un exemplu comun este modificarea
frecvenței sonore a unui fuier de tren, cu cât trenul se apropie mai mult, cu atât frecvența devine mai
mică. Detectoarele de mișcare cu ultrasunete este o unitate monostatică ce trimite o undă de o
anumită frecvență și verifică unda care se întoarce, dacă are aceeași frecvență. În caz contrar,
înseamnă că în încăpere se află un intrus. Frecvența emisă este peste capacitatea urechii umane de a
o percepe, dar mult mai mică decât frecvența utilizată în cazul senzotilor cu microunde. Și pentru
acest dispozitiv se pot produce alarme false, întrucât există elemente producătoare de frecvență. Un
exemplu ar fi scârțâitul unei curele de la o unitate de răcire și ventilare a aerului. Omul poate auzi
anumite frecvențe emise de acea curea, dar nu pe toate. Pe lângă frecvențele ce se pot auzi se
generează și frecvențe armonice și subarmonice, ce urechea umană nu le percepe, care afectează
detectorul cu ultrasunete. (Frecvențele armonice și subarmonice sunt multipli ai frecvenței
fundamentale și pentru fiecare armonică generată apare o scădere a amplitudinii la jumătate.) [15]

Figura 2.14 : Modul de funcționare al unui detector cu ultrasunete [20]

Detectoarele fotoelectrice sunt similare cu detectoarele cu fascicul infraroșu de exterior. Ele

sunt de obicei compuse dintr-un emițător și un receptor care sunt dispozitive bistatice active.
Emișătorul produce un fascicul infraroșu care este detectat de către receptor. Atunci când un intrus
pătrunde în zona protejată, fasciculul emițătorului este întrerupt și prin nerecepția sa de căre
receptor se declanșează o alarmă. Un prim dezavantaj al acestui dispozitiv e lățimea fasciculului
care este desctul de mică, astfel încât este posibil ca intrusul să treacă de el fără să îl atingă. O
înâlțime potrivită pentru montarea acestui dispozitiv este de aproximatim 50 cm de la suprafața
49
podelei, fiind mai greu de observat și de evitat. Fasciculul unui detector fotoelectric tipic este
invizibil și acestea sunt montate foarte jos. O soluție potrivită ar fi achiziționarea de unități cu mai
multe emițătoare și receptoare stivuite una peste alta. [15]

Senzorii de câmp laser sunt dispozitive active care produc un perete sau o perdea laser foarte
subțire, invizibil pentru a acoperi o anumită zonă ce se dorește a fi protejată. Aceste dispozitive sunt
folosite în multe aplicații diferite, dar o aplicație comună ar fi pentru protejarea exponatelor dintr-un
muzeu. Să se presupună că există un tablou scump pe un perete și acesta trebuie protejat. Un
detector cu câmp laser poate oferi un perete de detecție în fața tabloului care este la câțiva
centimetri distanță față de tablou, dar care oferp o acoperire totală a acestuia. Pentru ca cineva să ia
pictura, să o atingă sau să o distrugă va întrerupe peretele laser și astfel se va trimite un semnal la
panoul de control și se va declanșa o alarmă. [15]

Un alt detector de mișcare este un detector dual care folosește două tehnologii diferite care
se completează una pe cealaltă și care vor declanșa o alarmă doar dacă vor fi ambele activate.
Avantjul unei astfel de abordări este că alarmele false se reduc semnificativ, deoarece ambele
tehnologii trebuie să detecteze intrusul. Un detector comun de mișcare cu dublă tehnologie va folosi
infraroșu și microunde. Astfel, în exemplul anterior în care curgerea apei printr-o conductă montată
în perete ar fi putu declanșa o alarmă folosind doar un detector cu microunde, de data acesta nu va
porni alarma întrucât detectorul cu infraroșu nu va observa nicio modificare a mediului, deoarece
aceasta nu poate trece de perete pentru a sesiza mișcarea. [15]

2.6.4. Alarme sonore

Alarmele sonore nu numai că atrag atenția altor persoane care nu se află în locuintă, cum ar
fi vecini, dar emit sunete destul de puternice, încât pot descuraja un intrus. Diferite tipuri de sirene,
claxoane, sonerii și clopoței sunt folosite pentru a atrage atenția atunci când o alarmă este activată.
Acestea, în funcție de tip emit un nivel de volum diferit și astfel pot fi folosite în locații diferite.
Sistemele de securitate mai vechi foloseau clopote montate, în mod uzual, pe peretele exterior, însă
sistemele mai noi rare ori le folosesc, excepție clădirile comerciale sau alarmele de incendiu și le-au
înlocuit cu sirenele electronice. Acestea oferă un nivel ridicat de redare a sunetului și o varietate de
tonuri. [1]
Unele alarme sonore de interior montate în zone mai puțin vizibile ale casei sunt proiectate
să funcționeze la niveluri sonore mari și astfel sperie un posibil intrus, grabindu-i plecarea, deoarece
sunetul maschează orice ocazie de a auzi sirena unei mașini de poliție, în apropiere. Sirenele sonore
de interior pot funcționa la nivele de sunet de 100-120 dB, gama sonoră care este aproape de pragul
de durere. [1]

50
Figura 2.15 : Modalitatea de conectarea pentru o alarmă sonoră [21]

51
52
 Capitolul 3
Aplicații ale dispozitivelor electronice de detecție

3.1. Comutatoare magnetice

Pentru comutatoarele magnetice pentru uși și ferestre am ales să fac o comparație între
produse existente pe piață de la diferiți producători, în scopul de a prezenta principalele
caracteristici ale acestor dispozitive și de a descoperi care este mai bun din punct de vedere tehnic.
Am ales să prezint 11 produse ale căror specificații le-am compactat într-un tabel ce se găsește în
Anexa 1.
Primele trei produse pezentate aparțin aceleeași companii, RS, dar diferă prin specificații.
RS 333-192 este un comutator magnetic cu montare pe suprafața tocului destinat protecției ușilor și
ferestrelor, este realizat prin turnare pentru o fixare mai ușoară și are dimensiuni relativ mici, fiind
greu de observat. Decalajul de contact pentru acest dispozitiv este 15 mm, destul de mic comparativ
cu alte produse, dar suficient în cazul în care variația temperaturii ambiante nu este foarte mare, de-
a lungul funcționării lui, iar cadrul pe care se montează este suficient de bun. Un alt dispozitiv al
aceleeași companii, RS 190-1011, cu dimensiuni similare și cu aceeași modalitate de fixare, are un
de decalaj de contact puțin mai mare, oferind mai multă flexibilitate și un consum, atât în curent, cât
și în tensiune, mai mic, o alimentare mică fiind esențială atunci când sistemul de securitate conține
multe dispozitive, dar odată cu acest avantaj vine și un cost suplimentar, aparatul fiind de zece ori
mai scump decât precedentul. Acest dispozitiv, făță de celelalte, are comutatorul de tip normal-
închis, permițând conectarea în serie a mai multor dispozitive. Pentru că uneori ținem foarte mult la
aspectul locuinței, putem alege un comutator de tipul RS 337-396 care deși are dimensiuni puțin
mai mari ca precedentele, se poate monta în tocul ușii, nefiind vizibil și nici foarte costisitor. Totuși
trebuie făcute și compromisuri : consumul de curent și tensiune nu e foarte bun, iar decalajul de
contact este foarte mic comparativ cu alte comutatoare, deci trebuie avut în vedere că ușa sau
fereastra pentru care se folosește trebuie să nu sufere prea mari modificări cauzate de temperatură
(pentru cele metalice), umiditate (pentru cele din lemn) sau de uzură (să nu mai stea fixate în toc).
Comutatorul magnetic oferit de ABUS-Security-Center are cea mai mică tensiune de
comutație dintre cele prezentate în anexă, deci cea mai mică alimentare cerută. Acest dispozitiv,
prin aspectul său, este recomandat montării pe suprafețe metalice și prezintă două decalaje de
contact, oferindu-i cumpărătorului disponibilitatea de a alege, însă și un preț relativ mare față de
altele.
Mai puțin recomandate sunt următoarele două produse, COM-13247 oferit de Sparkfun și
375 de la Adafruit, deoarece au consumul foarte mare comparativ cu alte produse, în ciuda costului
cu foarte ridicat. Primul dintre ele are dimensiuni destul de mari și având în vedere că modul de
montare este pe suprafață, este destul de inestetic. Toate acestea îl fac un produs mai puțin
recomandat, chiar dacă decalajul de contact este destul de îngăduitor, de 20 mm. Cel de-al doilea
produs, de dimensiuni mai mici, are acest decalaj mai mic.
Următoarele două dispozitive alese aparțin companiei GE Interlogix care prezintă un catalog
foarte vast cu produse din această categorie, în funcție de cerințele fiecăruia. Primul este un
comutator magnetic ce se montează în interiorul tocului, cu dimensiuni mai mari decât celălalt
dispozitiv similar prezentat, dar cu un decalaj de contact mult mai mare și diferit în funcție de
materialul tocului în care va fi plasat. Principalul dezavantaj al acestui dispozitiv este consumul
mare de tensiune. Cel de-al doilea l-am ales dintr-o gamă foarte mare de dispozitive, datorită valorii

53
de 76,2mm a decalajului de contact, oferindu-i ușii sau ferestrei, după caz, o libertate destul d emare
în cadrul tocului și datorită alimentării mici de care are nevoie. Fiind un dispozitiv cu montare de
suprafață, cu dimensiuni nu foarte mari, poate fi o alegere foarte bună.
Următoarele trei produse, sunt similare : au nevoie de tensiune mică, se montează pe
suprafață, dimensiuni relativ mici și decalaj de contact destul de îngăduitor. Dintre aceste se
evidențiază într-un mod deosebit cel oferit de Honeywell, prin dimensiunile sale și prin modalitatea
de prindere, această companie oferind o gamă largă de produse de calitate, dar și comutatorul D40Z
care este foarte bine prezentat de compania sa, oferind foarte multe date cu privire la buna lui
funcționare : timpul de răspuns (25ms), temperatura ambientală (între -10 și 65°C), umiditatea
ambientală (între 25% și 85%), indicatoare cu LED, numărul maxim de dispozitive ce se pot
conecta în serie (30).
Toate aceste produse sunt bune pentru un anumit tip de aplicație și parametrii lor principali
pot varia destul de mult odată cu prețul lor.

3.2. Detectoare acustice și de vibrații

Întrucât pentru a proteja o încăpere de intruși nu sunt suficiente comutatoarele magnetice,
am ales să prezint alte zece produse din categoria detectoarelor acustice și de vibrații pentru
spargerea stiblei, care ar transforma un mediu într-unul mai sigur. Aceste detectoare s efolosesc în
general pentru ferestre ce nu se deschid dau pentru pereți de sticlă. Câteva caracteristici principale
au fost „împachetate” într-un tabel constituind anexa 2.
Primul dispozitiv, WLS912L-433, este un detector acustic de spargere a sticlei, indifernet de
tipul acesteea, cu conexiune radio, fără fir, de dimensiuni potrivite, ce se poate monta ori pe un
perete adiacent celui pe care se află sticla ce trebuie protejată, ori pe tavanul încăperii. Fiind un
dispozitiv fără fir, alimentarea sa se face cu ajutorul a doi acumulatori cu litium. În ceea ce privește
celelalte specificații de funcționare, aria ce o poate acoperi nu este precizată, dar aparatul vine
însoțit de un simulator al încăperii care poate oferi distanța optimă la care se poate monta, are cea
mai mare permitivitate dintre toate produsele prezentate din punct de vedere al umidității, iar
temperatura ambiantă ce asigură buna funcționare poate varia până la 50° C, însă nu mai puțin de
0°C, ceea ce ar putea fi deranjant pentru unele locații.
Următoarele patru produse aparțin aceleeași companii, însă diferă prin specificații. Primul
dintre ele a fost ales întrucât este similar cu cel precedent și în ciuda necesității de alimentare cu o
tensiune mai mare și a gradului de umiditate permisă mai scăzut, este mult mai permisiv cu variația
temperaturii, putând funcționa până la -10° C. Aria sa de acoperire depinde de tipul sticlei, astfel
pentru cea plată sau laminată este de 6m x 360°, iar pentru cea blindată de 3,65m x 360°. Celelalte
trei produse necesită o tensiune de alimentare mai mare și implicit este nevoie de conectarea lor la
restul sistemului cu ajutorul unor cabluri. Dispozitivul 5812-RND poate fi montat în aceleași locuri
ca și precedentele, poate funcționa în acelleași intervale de umiditate, dar doar la temperaturi
pozitive și are o acoperire de până la 7,6m pentru orice tip de sticlă. Dispozitivul 5820A, deși
seamănă în specificații cu cel anterior, are avantajul unor dimensiuni reduse și de posibilitate de
montare direct în perete, fiind neobservabil. De asemenea buna lui funcționare nu are ca
impediment o temperatură scăzută deoarece poate merge până la -18° C. De această ultimă calitate
beneficiază și 5885, însă nu acest lucru îl face special. Deși are o arie de acoperire mai redusă și
poate fi montat doar pe perete, el are încorporat un senzor de detecția mișcării. Acest lucru îl face
superior celorlalte produse de acest tip.

54
 Un alt dispozitiv ce îndeplinește mai multe funcții este DS1109i. Pe lângă faptul că
temperatura ambientală care asigură o funcționare corecpunzătoare poate atinge valoare de -29° C,
lucru rar intâlnit, el poate fi folosit si pe post de comutator magnetic. Astfel, el poate proteja o
fereastră sau o ușă de sticlă ipotriva intrării prin efracție, atât prin deschiderea acesteea, cât și prin
spargerea sticlei.
Următoarele două produse, ce funcționează cu ajutorul unor acumulatori, nu se evidențiază
în mod aparte față de restul produselor, însă pot fi folosite în condiții bune, fiind o alternativă mai
puțin costisitoare. De avut grijă la temperatura minimmă necesară pentru al doilea dispozitiv,
întrucât uneori este posibil să fie depășită.
Ultimele produse sunt dispozitive de detecție a vibrației cauzate de spargerea sticlei și de
aceea se montează direct pe sticlă, folosindu-se câte un dispozitiv pentru fiecare fereastră în parte.
Ambele se conectează prin transmisie radio și necesită alimentare de la acumulatori incorporați,
ultimul aparat fiind dezavantajat, întrucât necesită o tensiune destul de mare și funcționează pentru
o gamă mare de umiditate atmosferică și temperatură ambiantă.
Astfel, în funcție de aplicațiile dorite se poate alege dispozitivul potrivit. Pentru o un sistem
de securitate mai sigur este recomandat ca senzorii acustici de detecție a sticlei să fie folosiți
împreună cu cei de vibrații, oferind o dublă protecție, dar și o bună metodă de elimina alarmele
false. De asemnea, se pot alege dispozitive care îndeplinesc mai multe funcții, precum cele
prezentate.

3.3. Detectoare de mișcare

Deoarece uneori se poate întâmpla ca linia perimetrală să nu fie suficient pentru a proteja o
zonă, detectoarele de mișcare sunt o măsură în plus foarte eficientă. Printre aceste detectoare se
numără : detectoare PIR, cu micorunde, cu ultrasunete, fotoelectrice.
Am ales mai multe detectoare de mișcare PIR, patru, aparținând aceleeasi companii, cu
specificații de funcționare asemănătoare : alimentare de 9-15V (cu o singura excepție ce permite un
interval mai mare), umiditate de până la 95%, temperatură de la -10° C, respectiv -40° C până în
jurul valorii de 50° C, cu montare pe suprafețe plate, de preferat un perete, la o distanță de 1,8-3m
deasupră podelei și cu dimensiuni asemănătoare, insă fiecare dispozitiv are ceva care îl evidențiază.
Primul dintre ele, pe lângă modulul suplimentar de protecție împotriva alarmelor false cauzate de
posibile animale de companie prezente în încăpere, mai deține și o funcție de comutare pentru
distanța maximă de la care poate detecta un intrus, utilizatorul putând alege dintre 4m, 6m, 9m sau
12m. Un prim dezavantaj ar fi unghiul de „vizualizare” relativ mic, de doar 78°. Următoarele două
dispozitive au un unghi ceva mai mare, de 86°, deși au doar două valori dintre care se poate alege
distanța optimă de detecție. Un plus față de produsul anterior, având încorporat pe lângă detectorul
PIR și un detector de mișcare cu microunde. Astfel, oferă o dublă precizie de detecție. Acestea două
diferă prin faptul că DD477AM are o distanță de detecție mai mare și o funcție suplimentare de
alertă în cazul în care câmpul său vizual a fost acoperit, împedicând orice tentativă de sabotaj.
Ultimul dispozitiv apartinând acestei companii este un detector ce se poate folosi atât în interior, dar
mai ales în exterior. Este special proiectat pentru această ultimă situație având o distanță de detecție
destul de mare cu un unghi de 90°, distanță ce poate fi extinsă până la aproximativ 20m cu
reducerea unghilui la 6°.
Pentru a realiza o comparație cu produse „rivale”, am decis să iau alte detectoare PIR
fabricate de o altă companie în domeniu. Din punct de vedere al dimensiunilor aparatelor și al
tensiunii de alimentare nu apar modificări semnificativedar temperatura optimă pentru funcționare

55
nu poate scădea sub 0° C, ceea ce uneori poate fi un dezavantaj. Primele două dintre acestea nu au o
distanță de detecție foarte mare, dar prezintă o funcție de detecție pe distanțe mari ce poate fi
activată, cel de-al doilea fiind dublat de detecție cu microunde. Detectorul Blue Line Gen2
reprezintă o îmbunătățirea a produselor de detecție a mișcării ale firmei Bosch și o combinație a
facilităților acestora. Astfel, are mai multe funcții ce îl fac un produs preferat : dual detecție
(infraroșu și microunde), imunitate în fața animalelor de companie, protecție impotriva sabotajului
prin acoperirea câmpului vizual, o arie de acoperire foarte mare, rezistență la umiditatea aerului de
până la 95%. O posibilă îmbunătățire ce se poate aduce acestui produs este un interval mai mare al
temperaturii de funcționare, deoarece aria largă pe care o poate proteja îi permite să fie folosit și în
spații comerciale, depozite, magazii, care nu beneficiază mereu de temperaturii pozitive.
Pentru că detectoarele PIR nu sunt singurele dispozitive de detecție a mișcării am ales să
prezint și alte tipuri. DS455Q este un fotodetector emițător de unde laser în domeniul IR. El poate fi
montat atât pe pereți, cât și pe stâlpi de susținere, la o distanță convenabilă, are o acoperire destul de
mare și poate funcționa într-o gama largă de temperaturi. Hawk1 este un detector cu microunde ce
se poate amplasa pe o suprafață plată, un perete, la o distanță de maxim 3m de la sol. Undele sale
pot acoperi zona din fața detectorului până la 3m cu o deschizătură de 60° sau 6m cu un unghi de
45°. Acest tip de detector este întâlnit mai rar în această formă, de obicei apare încorporat în
dispozitivele de detecție a mișcării PIR. Un alt dispozitiv rar întâlnit este cel cu ultrasunete, precum
W-500A. Acest model se poate monta pe tavanul încăperii și oferă o acoperire de 360° pe o
suprafață de 500m2.
Detectoarele de mișcare sunt foarte folositoare pentru protecția atât a locuinței, cât și a altor
spații industriale, birouri. O alegere foarte bună sunt dispozitivele duale care îmbină mai multe
metode de detecție și care au o rată de alarmă falsă foarte mică.

3.4. Sisteme de securitate

56
 Concluzii

Prezenta lucrare de licență structurată pe trei capitole tratează dispozitivele electronice de

detecție pentru depistarea efracției.
Contribuțiile proprii la această lucrare constau în studiul și sistematizarea unui amplu
material bibliografic referitor la sisteme de securitate pentru locuințe și dispozitive electronice ce
ajută la depistarea efracției, precum și realizarea unor comparații între produsele existente pe piață
pentru principalel dispozitive electronice de detecție : comutatoare magnetice pentru uși și ferestre,
senzori acustici și de vibrații pentru detectarea spargerii sticlei și senzori de detecție a mișcării.

57
58
 Bibliografie

[1] „Home security and surveillance systems” -

http://www.pearsonhighered.com/assets/hip/us/hip_us_pearsonhighered/samplechapter/
0789729377.pdf, accesat la data 20.04.2015
[2] http://www.securitycamexpert.com/blog/category/home-alarm-systems/
[3] http://home.howstuffworks.com/home-improvement/household-safety/security/how-to-install-
home-security-system.htm
[4] https://en.wikipedia.org
[5] http://www.hometoys.com
[6] Kenneth P. Wacks,„Introduction to the CEBus® communications protocol”
(http://www.hometoys.com/content.php?post_type=581)
[7] https://www.cablewholesale.com/products/coaxial-cable
[8] http://www.yourdictionary.com/rj-45#computer
[9] http://ecmweb.com/content/wired-home-part-4-12
[10] http://blog.logitech.com/2010/09/28/logitech-alert-tips-and-tricks-selecting-the-ideal-
placement-for-your-outdoor-camera/
[11] https://quantumhitech.wordpress.com/2014/11/14/how-to-install-a-security-camera-system-for-
a-house/
[12] http://spoonhandle.com/technology/2012/8/12/proper-phone-line-seizure
[13] http://inwallspeakers1.com/home-security-keypad/
[14] I. Tache, curs „Televiziune”
[15] Robert L. Pearson, „Electronic security sistems : A manager’s guide to evaluating and selecting
system solutions”, 2007
[16] http://www.isourcecctv.com/howswitchersquadsandmultiplexerswork.aspx
[17] http://connect.iobridge.com/docs/getting-started-with-the-internet-of-things
[18] http://www.electro-tech-online.com/threads/design-help-for-a-simple-led-alert-circuit.128651/
[19] http://www.elecfreaks.com/wiki/index.php?title=PIR_Motion_Sensor_Module:DYP-ME003
[20] http://www.cypress.com/?rID=82
[21] http://www.structuredhomewiring.com/TamperProofWiring.aspx

59
60
 Anexa 1

Comutatoare magnetice

Modalitate Curentul Tensiune

Adâncim Decalaj de Configurația
Produs Înălțime Lațime a de de a de Imagine
e contact comutatorului
montare comutație comutație

RS
13,6mm 59mm 14mm de suprafață 15mm NO 500mA 50V DC
333-192

RS
15mm 58mm 20mm de suprafață 20mm NC 20mA 30V DC
190-1011

RS
36mm 23mm 15,2mm în tocul ușii 6,3mm NO 500mA 50V DC
337-396
ABUS
Security-
de suprafață
Center 18mm 80mm 19mm 14mm, 21mm - 1A 20V DC
(metalică)
214-381
(MK4200)

COM
6,5mm 41mm 34mm de suprafață 20mm NO 500mA 100V DC
13247

Adafruit
9mm 14mm 29mm de suprafață 15mm NO 100mA 200V DC
375

61
 Anexa 1

25,4mm
GE
28,6mm 39,7mm 28,6mm în tocul ușii (lemn) NO 500mA 100V DC
1078
12,7mm (oțel)

GE
15mm 18mm 100mm de suprafață 76,2mm NO 250mA 30V DC
1047

Sentrol
8,5mm 50,8mm 10,2mm de suprafață 25,4mm NO 500mA 30V DC
1138T

Honeywell
12,7mm 6,35mm 27,9mm de suprafață 25mm NO 300mA 30V DC
943WG

Omron
25mm 16mm 48mm de suprafață 15mm - 10mA 24V DC
D40Z

62
 Anexa 2

Detectoare acustice și de vibrații

Mod de Tensiunea
Produs Dimensiuni Montarea Arie de acoperire Temperatură Umiditate Imagine
conectare de operare

DSC 135mm 3V
perete adiacent
WLS912L 60mm fără fir - 0–50° C 5–95% (acumulatori
sau tavan
-433 35mm cu litium)

6m (sticlă plată,
108mm perete 2.6–4.5V
Interlogix laminată)
80mm fără fir adiacent/opus -10–50° C max. 90% (acumulatori
ShatterPro 3,65m (blindată)
43mm sau tavan cu litium)
360°

cu fir 1,5–7,6m (orice tip

Interlogix 21mm perete opus sau
(AWG de sticlă) 0–50° C 10–90% 12V
5812-RND 102mm tavan
18-24) 360°

1–7,5m (sticlă plată

Interlogix 64mm perete opus sau
cu fir sau securizată) -18–50° C 10–90% 9–16V
5820A 34mm tavan
360°

94mm
Interlogix
56mm cu fir perete opus 4,6m -18–50° C 10–90% 9–16V
5885
30mm

95mm
Bosch perete, ramă sau 3m (orice tip de
32mm cu fir -29–49° C - 12V
DS1109i sticlă sticlă)
23mm

63
 Anexa 2

69,8mm
WDQ- perete
29,7mm fără fir - -10–40° C 5–95% 3V
GB1345 adiacent/opus
16mm

107,9mm 6m (orice tip de 3V

perete opus sau
ELK-6040 79,5mm fără fir sticlă) 0–49° C max. 93% (acumulatori
tavan
43,2mm 360° cu litium)

41mm
Honeywell 3m (orice tip de
41mm fără fir pe sticlă -18–55° C max. 90% 3V
5800SS1 sticlă)
20mm

WVDT-02 - fără fir pe sticlă - -10–40° C max. 90% 12V

64
 Anexa 3

Detectoare de mișcare

Dimensiun Arie de Tensiunea

Produs Îmbunătățiri Montarea Temperatură Umiditate Imagine
i acoperire de operare
126mm 1,8–3m 4m/6m/9m/12m
Interlogix -imunitate la animale
63mm deasupra (selectabil) -10–50° C max. 95% 9–15V
DD1012 (peste 18kg)
50mm solului 78°

123mm 1,8–3m 6m/10m

Interlogix -detecție cu
61mm deasupra (selectabil) -40–50° C max. 95% 9–15V
DD100 microunde
58mm solului 86°

140mm -detecție cu 1,8–3m 10m/16m

Interlogix
78mm microunde deasupra (selectabil) -10–55° C max. 95% 9–15V
DD477AM
68mm -detecție alarmă falsă solului 86°

130mm 13,7m x 90°

Interlogix
130mm -pentru exterior pe perete 21,3m x 6° -40–50° C 10–90% 7–16V
S187
84mm (extins)

146mm 2–2,6m
Bosch -detecție pe distanțe
37,5mm pe perete 60m x 4,5m 0–49° C - 6–15V
DS778 mari
63,5mm (extins)

-detecție cu
127mm 1,8–2,4m
Bosch microunde pe perete
71mm 30,5m x 3m 0–49° C - 9–15V
DS860 -detecție pe distanțe sau colț
56mm (extins)
mari

65
 Anexa 3

pe perete
Bosch 105mm -detecție cu
sau colț (la
Blue Line 61mm microunde 12m x 12m 0–49° C 0–95% 9–15V
2,2–2,75m
Gen2 44mm -imunitate la animale
de la sol)

398mm
Bosch perete sau 250m (interior)
103mm - -25–60° C - 10,5–28V
DS455Q stâlp 160m (exterior)
99mm

140mm perete la
3m x 60°
Hawk1 100mm - maxim 3m -20–50° C - 12–24V
6m x 45°
70mm de la sol

115mm
WattStopper 500m2
115mm - pe tavan 0–40° C - 24V
W-500A 360°
32mm

66