Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Informații generale
privind actele normative de reglementare
Legislație națională:
o Legi
o Ordonanțe de urgență (OUG)
o Ordonanțe ale Guvernului (OG)
o Hotărâri ale Guvernului (HG)
o Decrete
o Ordine și Instrucțiuni (ale miniștrilor, secretarilor de stat, directori/șefi/inspectori
generali, etc.).
Legislație europeană: https://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro
o Tratate
o Regulamente (au caracter de obligativitate și se aplica începând cu data stabilită)
o Directive (au caracter de recomandare și pentru aplicare, acestea trebuie preluate
printr-un act normativ național)
Standardizare: https://www.asro.ro/
Definiție: Standardul este documentul, stabilit prin consens și aprobat de un organism
recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune și repetate, reguli, linii directoare sau
caracteristici pentru activități sau rezultatele lor, în scopul obținerii unui grad optim de ordine
într-un context dat.
!!! Aplicarea unui standard naţional are caracter voluntar. Aplicarea unui standard
naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg teritoriul, pe plan zonal
sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnică adoptată de către o autoritate, în cazul
în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a securităţii
persoanelor fizice, a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor fac
necesară o astfel de măsură.
a) iniţierea reprezintă dobândirea uneia sau mai multor competenţe specifice unei
calificări conform standardului ocupaţional sau de pregătire profesională;
b) calificarea, respectiv recalificarea, reprezintă pregătirea profesională care conduce
la dobândirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit unei persoane să
desfăşoare activităţi specifice uneia sau mai multor ocupaţii;
c) perfecţionarea, respectiv specializarea, reprezintă pregătirea profesională care
conduce la dezvoltarea sau completarea cunoştinţelor, deprinderilor sau competenţelor
profesionale ale unei persoane care deţine deja o calificare, respectiv dezvoltarea
competenţelor în cadrul aceleiaşi calificări, dobândirea de competenţe noi în aceeaşi arie
ocupaţională sau într-o arie ocupaţională nouă, dobândirea de competenţe
fundamentale/cheie sau competenţe tehnice noi.
ART. 15
(1) Programele de formare profesională asigură dobândirea unor competenţe
profesionale în conformitate cu standardele ocupaţionale, respectiv standardele de pregătire
profesională, recunoscute la nivel naţional.
(2) Standardul ocupaţional, respectiv standardul de pregătire profesională, este
documentul care precizează competenţele profesionale necesare practicării unei ocupaţii,
respectiv specifice unei calificări.
ART. 47
Societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, companiile şi societăţile naţionale, unităţile cooperatiste, regiile
autonome şi alte instituţii pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor,
cheltuieli care se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit.
Articolul 1
2. Securitate la incendiu
Construcția trebuie să fie proiectată și executată în așa fel încât, în caz de incendiu:
(a) stabilitatea elementelor portante ale construcției să poată fi asumată pe o perioadă
determinată;
(b) apariția și propagarea focului și a fumului în interiorul construcției să fie limitate;
(c) extinderea focului către construcțiile învecinate să fie limitată;
(d) ocupanții să poată părăsi construcția sau să poată fi salvați prin alte mijloace;
(e) să fie luată în considerare siguranța echipelor de intervenție.
(f) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau
lichide;
(g) prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul
acesteia.
Capitolul IV Sancțiuni
Articolul 35
(1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcții ori executarea de
modificări ale acesteia fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și
rezistența, dacă în acest fel este pusă în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai
multor persoane, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și
interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a produs una ori mai multe dintre următoarele
consecințe: pierderi de vieți omenești, vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății
uneia ori mai multor persoane, distrugerea totală sau parțială a construcției, distrugerea ori
degradarea unor instalații sau utilaje importante ori alte consecințe deosebit de grave,
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor
drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost săvârșite din culpă, limitele speciale ale
pedepselor se reduc la jumătate.
Articolul 36
În sensul prezentei legi, constituie contravenție următoarele fapte, dacă nu au fost
săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să constituie infracțiuni, și se sancționează
cu amendă, astfel: … (în actul normativ sunt enumerate contravențiile)
Articolul 1
(1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități
specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de
informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii și reducerii riscurilor de producere a incendiilor și asigurării intervenției operative
pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției
persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de
urgență determinate de incendii.
(2) În sensul prezentei legi, … termenii și expresiile specifice apărării împotriva
incendiilor au următorul înțeles:
Articolul 23
Proiectanții de construcții și amenajări, de echipamente, utilaje și instalații sunt
obligați:
a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcții,
instalații și amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General și să
evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General și
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;
b) să cuprindă în documentațiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva
incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conțin obiectele proiectate;
c) să prevadă în documentațiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor
specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și echipamentele de
protecție specifice;
d) să includă în proiecte și să predea beneficiarilor schemele și instrucțiunile de
funcționare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în
documentații, precum și regulile necesare de verificare și întreținere în exploatare a acestora,
întocmite de producători;
e) să asigure asistența tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor, cuprinse în documentații, până la punerea în funcțiune.
Articolul 24
Executanții lucrărilor de construcții și de montaj de echipamente și instalații sunt
obligați:
a) să realizeze integral și la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în
proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;
b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării
lucrărilor, precum și la organizările de șantier;
c) să asigure funcționarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în
documentațiile de execuție la parametrii proiectați, înainte de punerea în funcțiune.
Articolul 30
(1) Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi amenajări noi ori de modificare
şi/sau schimbare a destinaţiei celor existente se face numai după obţinerea avizului de
securitate la incendiu.
(2) Obligaţia solicitării şi obţinerii avizului de securitate la incendiu prevăzut la alin.
(1) revine persoanei fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau lucrări
de modificare şi/sau schimbare a destinaţiei construcţiilor.
(5) Avizul de securitate la incendiu se emite şi pentru:
Articolul 1
Normele generale de apărare împotriva incendiilor, denumite în continuare norme
generale, stabilesc principiile, criteriile de performanță și condițiile tehnice generale privind
asigurarea cerinței esențiale "securitate la incendiu" pentru construcții, instalații și amenajări,
precum și regulile și măsurile generale de prevenire și stingere a incendiilor.
Articolul 2
Scopul prezentelor norme generale este prevenirea și reducerea riscurilor de incendii și
asigurarea condițiilor pentru limitarea propagării și dezvoltării incendiilor, prin măsuri
tehnice și organizatorice, pentru protecția utilizatorilor, a forțelor care acționează la
intervenție, a bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de
incendii.
Articolul 3
Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea și exploatarea
construcțiilor, instalațiilor și a amenajărilor, la lucrările de modernizare, extindere, schimbare
a destinației celor existente, precum și la organizarea și desfășurarea activităților de apărare
împotriva incendiilor și la echiparea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
Articolul 4
Prezentele norme generale sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice
centrale și locale, pentru toate celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice
aflate pe teritoriul României.
Articolul 23
Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:
a) prevenirea incendiilor, prin luarea în evidență a materialelor și dotărilor tehnologice
care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea și a
mijloacelor care le pot genera, precum și prin stabilirea și aplicarea măsurilor specifice de
prevenire a incendiilor;
b) organizarea intervenției de stingere a incendiilor;
c) afișarea instrucțiunilor de apărare împotriva incendiilor;
d) organizarea salvării utilizatorilor și a evacuării bunurilor, prin întocmirea și afișarea
planurilor de protecție specifice și prin menținerea condițiilor de evacuare pe traseele
stabilite;
e) elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfășurarea
propriu-zisă și verificarea efectuării acesteia;
f) marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a
altor inscripții ori mijloace de atenționare.
Articolul 24
La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:
a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;
b) gestionarea materialelor și a deșeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu
respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;
c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în
documentația tehnică de proiectare;
d) verificarea spațiilor la terminarea programului de lucru;
e) menținerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării
diferitelor instalații, echipamente și utilaje tehnologice.
Capitolul III Norme generale de apărare împotriva incendiilor la proiectarea și
executarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor
Secţiunea 1 Îndeplinirea cerinței esențiale "securitate la incendiu"
Articolul 37
Construcțiile, instalațiile și amenajările trebuie să fie proiectate și executate astfel
încât, pe toată durata de viață a acestora, în cazul inițierii unui incendiu, să se asigure:
a) estimarea stabilității elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;
b) limitarea apariției și propagării focului și fumului în interiorul construcției;
c) limitarea propagării incendiului la vecinătăți;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiții de siguranță sau de a fi salvați
prin alte mijloace;
e) securitatea forțelor de intervenție.
Articolul 38 Cerința esențială "securitate la incendiu" trebuie asigurată prin măsuri și
reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuția și exploatarea construcțiilor,
instalațiilor și amenajărilor, precum și privind performanțele și nivelurile de performanță în
condiții de incendiu ale structurilor de construcții, produselor pentru construcții, instalațiilor
aferente construcțiilor și ale instalațiilor de protecție la incendiu.
Articolul 43
Evaluarea rezistenței la foc a structurilor se poate face prin utilizarea unor metode
bazate pe încercări care utilizează scenarii de referință conform standardelor europene sau pe
bază de calcul, pe baza elementelor precizate în eurocodurile referitoare la calculul
comportării la foc a diferitelor tipuri de structuri.
Simbol Denumire
T Creşterea de temperatură
m Pierderea de masă
tf Durata de persistenţă a flăcării
PCS Putere calorifică superioară
FIGRA Viteza de dezvoltare a focului
Articolul 46
(1) Pentru categoriile de construcții stabilite prin lege, condițiile ce trebuie asigurate
conform reglementărilor tehnice specifice, precum și acțiunile ce trebuie întreprinse în caz
de incendiu sunt stabilite printr-un scenariu de securitate la incendiu, conform
metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate prin
ordin al ministrului administrației și internelor.
(2) Pot fi elaborate scenarii de securitate la incendiu și pentru alte categorii de
construcții, la solicitarea proprietarului sau a beneficiarului.
Articolul 47
(1) Activitatea de expertizare tehnică de securitate la incendiu se efectuează de către
experți tehnici atestați în condițiile legii, atunci când o reglementare sau un organism cu
atribuții de control al statului prevede acest lucru ori când se referă la situațiile prevăzute mai
jos:
a) pentru rezolvarea litigiilor privind calitatea tehnică a unor proiecte sau a execuției
unor lucrări de construcții;
b) la construcțiile existente, în cazul dezastrelor sau al accidentelor datorate
fenomenelor naturale, acțiunilor umane, activităților tehnologice sau în vederea determinării,
în orice stadiu, a stării tehnice a construcției pentru evaluarea capacității acesteia de
satisfacere a cerinței "securitate la incendiu".
(2) Pentru proiecte și construcții în curs de execuție, prin expertizele tehnice de
securitate la incendiu se asigură respectarea integrală a măsurilor de securitate la incendiu
stabilite în reglementările tehnice în vigoare.
(3) Pentru construcțiile existente, expertizele tehnice de securitate la incendiu,
efectuate în situațiile în care, justificat tehnic, nu pot fi respectate prevederile
reglementărilor tehnice, stabilesc, în funcție de riscurile de incendiu actualizate, măsuri
alternative care să asigure nivelurile de performanță pentru securitatea la incendiu
stabilite prin reglementări tehnice specifice.
Secţiunea a 3-a Limitarea izbucnirii, propagării și dezvoltării incendiului și a
efluenților incendiului în interiorul și în afara incintei focarului de incendiu
Articolul 50
Limitarea izbucnirii, propagării și dezvoltării incendiului și a efluenților incendiului în
interiorul și în afara incintei focarului poate fi obținută, în principal, prin una din următoarele
măsuri:
a) asigurarea nivelurilor corespunzătoare ale performanțelor de reacție la foc și de
rezistență la foc prevăzute de reglementările tehnice specifice pentru produsele pentru
construcții;
b) prevederea elementelor de separare a incendiului (pereți, planșee etc.), adaptate la
utilizarea construcției, adică la acțiunea termică estimată în construcție;
c) protejarea corespunzătoare a golurilor din elementele de separare a focului;
(1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operațiuni care
prezintă pericol de incendiu, în construcții civile (publice), pe timpul programului cu
publicul, în instalații tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte
spații cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanțelor combustibile este
interzisă.
(2) Lucrările prevăzute la alin. (1) se pot executa în spațiile respective numai după ce
s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor
combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte ori a utilajelor, aerisirea sau
ventilarea spațiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare și stingere a
incendiilor.
Articolul 100
(1) Permisul de lucru cu foc, prevăzut la art. 99 alin. (3), se întocmește în două
exemplare, dintre care unul se înmânează șefului formației de lucru sau persoanei care
execută operațiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent.
(2) Permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi.
(3) La terminarea lucrului, permisul de lucru cu foc se predă de către executant
emitentului.
Articolul 101 Șeful sectorului de activitate, atelier, secție, depozit, instalație etc. în
care se execută operațiuni cu foc deschis are obligația să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
b) instruirea personalului;
c) controlul după terminarea lucrării.
Articolul 102
(1) Executantul lucrării are obligația de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc
deschis numai echipamente și aparate în bună stare de funcționare.
(2) Toate echipamentele și aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se
întrețin și se verifică în conformitate cu instrucțiunile furnizorului.
Articolul 103 În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a) supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii și a traiectoriilor scânteilor sau
particulelor de materiale incandescente și a intensității fluxului de căldură;
b) strângerea și depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen și a generatorului de acetilenă, dacă durata
întreruperii executării lucrării depășește 10 minute;
d) interzicerea agățării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de
generatoarele de acetilenă;
e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări
pe scări, schele etc.;
f) evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai
îndelungată.
Articolul 104 După terminarea lucrării, șeful sectorului de activitate, prevăzut la art.
101, trebuie să asigure următoarele măsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum și a spațiilor adiacente și a
celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de
incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă, și
luarea de măsuri în consecință;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore și în timpul nopții, a
situației existente la locul în care s-a efectuat lucrarea și în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiții de siguranță a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozițiile inițiale a elementelor și materialelor combustibile la cel
puțin 6 ore de la terminarea lucrării;
f) colectarea șlamului de carbid în containere destinate acestui scop și depozitarea
acestora într-un loc special amenajat.
Articolul 127 Proiectanții și beneficiarii au obligația de a include în documentație,
respectiv de a utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE,
certificate sau agrementate, conform legii.
Articolul 128
(1) Producătorii, furnizorii, proiectanții și executanții de mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor trebuie să pună la dispoziția beneficiarului următoarele:
a) documentele necesare conform legii pentru introducerea pe piață, după caz, a
certificatului EC și a declarației de conformitate, a certificatului de conformitate al
produsului, a agrementului tehnic;
b) documentația tehnică aferentă, conform standardului de referință;
c) schema sinoptică a sistemului/instalației, schemele bloc și de racordare și softul
necesar;
d) instrucțiuni de utilizare și pentru controlul stării de funcționare;e) măsuri care se
adoptă în caz de nefuncționare.
(2) Documentele de la alin. (1) lit. a) și b) se pun la dispoziție de producători, furnizori
și utilizatori, la cerere, organului de control pentru supravegherea pieței.
Articolul 129 Montarea, exploatarea și mentenanța mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor se fac în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cu
instrucțiunile de montaj, utilizare, verificare și întreținere ale producătorilor și cu standardele
europene de referință, astfel încât să li se asigure permanent performanțele normate.
Articolul 130 La stabilirea tipurilor de instalații de protecție împotriva incendiilor și a
altor mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcțiile,
instalațiile și amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a) condițiile și cerințele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
Anexa 4
Unitatea emitentă
______________________________________________________________________________
| Se eliberează prezentul permis de lucru cu foc doamnei/domnului ..........,|
| ajutat de doamna/domnul ............., care urmează să execute .............,|
| folosind .................... la (în) ................................... . |
| Lucrările încep la data de ........... ora ...., şi se încheie la data de |
| ............ ora .... . |
|______________________________________________________________________________|
| Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor cu foc se vor lua |
| următoarele măsuri: |
| 1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din zona de |
| executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de ..... metri, |
| astfel: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau |
| instalaţiilor, prin: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 3. Ventilarea spaţiilor în care se execută lucrările se realizează astfel: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 4. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea |
| surselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producerea |
| incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă. |
|______________________________________________________________________________|
| 5. Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză |
| nr. ...... din ........., eliberat de ..................................... |
| (acolo unde este cazul) |
|______________________________________________________________________________|
| 6. Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor, specifice |
| tehnologiei de lucru: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 7. În zona de lucru se asigură următoarele mijloace de stingere a |
| incendiilor: |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 8. Lucrările cu foc deschis nu se execută dacă sunt condiţii de vânt |
|______________________________________________________________________________|
| 9. Pe timpul lucrărilor se asigură supravegherea acestora de către |
| doamna/domnul ............................ |
|______________________________________________________________________________|
| 10. Şeful serviciului public voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă este|
| anunţat despre începerea, întreruperea şi încheierea lucrării. |
|______________________________________________________________________________|
| 11. Controlul măsurilor de apărare împotriva incendiilor se asigură de către|
| doamna/domnul ............................ |
|______________________________________________________________________________|
| 12. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de către doamna/domnul |
| ...................................... |
|______________________________________________________________________________|
| 13. Incendiul sau orice alt eveniment se anunţă la ......................., |
| prin ................................. |
|______________________________________________________________________________|
| 14. Alte măsuri specifice de apărare împotriva incendiului |
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
|______________________________________________________________________________|
| 15. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra |
| măsurilor de apărare împotriva incendiului. |
|______________________________________________________________________________|
| Responsabili | Numele şi prenumele | Semnătura |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Emitentul | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Şeful sectorului în care se | | |
| execută lucrările | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Executanţii lucrărilor cu foc | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
| Serviciul public voluntar/privat | | |
| pentru situaţii de urgenţă | | |
|___________________________________|_____________________|____________________|
Data
Date evenimente
Nr. Data Locul Evenimentul Cauza Acțiune Numele în clar
crt. corectivă -Semnătura-
Articolul 5
(1) Cererea de autorizare trebuie însoțită de următoarele documente:
Anexa 1 la metodologie
- Model -
CERERE DE AUTORIZARE
Către
Centrul Național pentru Securitate la Incendiu și Protecție Civilă
Subsemnatul/Subsemnata, ........, în calitate de ....... al ........., persoană
juridică/persoană fizică autorizată/întreprindere individuală/întreprindere familială, cu
sediul în localitatea ..........., județul ......., str. ...... nr. ...., număr de ordine în registrul
comerțului ........, solicit autorizarea pentru efectuarea lucrărilor de ................................. .În
susținerea cererii anexez dosarul tehnic care cuprinde un număr de .......... documente, ce
atestă îndeplinirea condițiilor și criteriilor prevăzute în Metodologia de autorizare a
persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, aprobată
prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 87/2010.Declar că am luat
Anexa 2 la metodologie
LISTA CODURILOR CAEN
Domeniul de autorizare Coduri CAEN
Proiectarea sistemelor și instalațiilor de 7112 - Activități de inginerie și consultanță
semnalizare, alarmare și alertare în caz tehnică legate de acestea
de incendiu
Instalarea și întreținerea sistemelor și 4321- Lucrări de instalații electrice
instalațiilor de semnalizare, alarmare și
alertare în caz de incendiu
Proiectarea sistemelor și instalațiilor de 7112 - Activități de inginerie și consultanță
limitare și stingere a incendiilor tehnică legate de acestea
Instalarea și întreținerea sistemelor și 4322 - Lucrări de instalații sanitare, de
instalațiilor de limitare și stingere a încălzire și de aer condiționat
incendiilor, cu excepția celor care conțin
anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Termoprotecție cu vopsele 4329 - Alte lucrări de instalații pentru
termospumante/produse de torcretare construcții
Ignifugarea materialelor combustibile 4329 - Alte lucrări de instalații pentru
construcții
Întreținerea instalațiilor speciale din 4520 - Întreținerea și repararea
compunerea autospecialelor destinate autovehiculelor
apărării împotriva incendiilor 7120 - Activități de testări și analize
tehnice
Verificarea, reîncărcarea și repararea 3311 - Repararea articolelor fabricate din
stingătoarelor de incendiu, cu excepția metal
celor care conțin anumite gaze fluorurate 4675 - Comerț cu ridicata al produselor
cu efect de seră chimice
4778 - Comerț cu amănuntul al altor bunuri
noi, în magazine specializate
7120 - Activități de testări și analize
tehnice
Proiectarea sistemelor și instalațiilor de 7112 - Activități de inginerie și consultanță
ventilare pentru evacuarea fumului și tehnică legate de acestea
gazelor fierbinți, cu excepția celor de tip
natural-organizat
Instalarea și întreținerea sistemelor și 4321 - Lucrări de instalații electrice
instalațiilor de ventilare pentru 4322 - Lucrări de instalații sanitare, de
evacuarea fumului și gazelor fierbinți încălzire și de aer condiționat
c) lista cu personalul de specialitate semnată și ștampilată de solicitant;
d) copii de pe certificatul/certificatele de competență profesională însoțite de
suplimentul/suplimentele descriptiv/descriptive pentru ocupații specifice cuprinse în Lista cu
ocupațiile specifice prevăzută în anexa nr. 3 sau, după caz, adeverințe în original din partea
furnizorilor de formare profesională autorizați conform legii din care să rezulte că personalul
a absolvit cursurile specifice, precum și unitățile de competență dobândite conform
standardelor ocupaționale;
Anexa 3 la metodologie
LISTA CU OCUPAȚIILE SPECIFICE
Domeniul de autorizare Ocupația/Cod COR (Cod COR valabil
până la 31 decembrie 2011)
Proiectarea sistemelor și instalațiilor de Proiectant sisteme de securitate/215119
semnalizare, alarmare și alertare în caz de (214319)
incendiu
Instalarea și întreținerea sistemelor și Inginer sisteme de securitate/215222
instalațiilor de semnalizare, alarmare și (214438) și/sau Tehnician pentru sisteme
alertare în caz de incendiu și instalații de semnalizare, alarmare și
alertare în caz de incendiu/742105
(724205) și/sau Tehnician pentru sisteme
de detecție, supraveghere video, control
acces/352130 (313210)
Anexa 4 la metodologie
!!! Ordin nr. 159/I.G. din 29 iulie 2015 pentru aprobarea Procedurii de efectuare a auditului
de supraveghere a persoanelor autorizate pentru efectuarea lucrărilor în domeniul apărării
împotriva incendiilor
EMITENT: INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 10 august 2015
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170415
!!! https://www.igsu.ro/InformatiiUtile/FirmeExpertiAtestati
(7) Auditorii desemnați din inspectoratele pentru situații de urgență județene, respectiv
al municipiului București parcurg, cel puțin odată la 3 ani, o formă de pregătire specifică
domeniului pentru care sunt desemnați, care se organizează și se desfășoară prin grija
Centrului Național.
(8) Auditul de supraveghere se efectuează, de regulă, de un auditor.
Articolul 9
(1) Beneficiarii lucrărilor trebuie să asigure/permită accesul necondiționat al
auditorilor în spațiile în care se efectuează sau au fost efectuate lucrări în domeniile
prevăzute la art. 1 alin. (2) și să pună la dispoziție toate documentele de proveniență,
declarațiile de conformitate CE, declarațiile de performanță, agrementele tehnice europene,
agrementele tehnice în construcții, certificatele pentru introducerea pe piață sau notificările la
Centrul Național, după caz, pentru toate mijloacele tehnice din dotare, substanțele și
produsele utilizate și la altele asemenea.
(2) Modul de efectuare a lucrărilor se verifică în cadrul a cel puțin 3 lucrări alese de
auditor.
Articolul 10
(1) Auditul de supraveghere se planifică și se efectuează cel puțin o dată la 2 ani.
(2) Auditul planificat conform alin. (1) se comunică persoanei autorizate cu cel puțin
10 zile înainte de data propusă pentru realizarea acestuia.
(3) Auditul de supraveghere se poate realiza și inopinat în următoarele situații:
a) în urma sesizării din oficiu a Inspectoratului General, Centrului Național sau
inspectoratelor pentru situații de urgență județene, respectiv al municipiului București;
b) în urma reclamațiilor, informărilor și/sau sesizărilor cu privire la lucrările aflate în
curs de efectuare sau efectuate de persoana autorizată;
c) pe timpul verificării activității auditorilor de către reprezentanții Inspectoratului
General, prin structura specializată de supraveghere a pieței.
Articolul 1
(1) În urma auditului de supraveghere se întocmește un referat de supraveghere, al
cărui model este prevăzut în anexa nr. 8 în 3 exemplare, care se distribuie astfel:
a) exemplarul nr. 1, la Centrul Național;
b) exemplarul nr. 2, la inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al
municipiului București;
c) exemplarul nr. 3, la persoana auditată.
(2) Referatul de supraveghere se comunică persoanei auditate și Centrului Național,
după caz, în termen de 15 zile de la data încheierii auditului de supraveghere.
Capitolul IV Suspendarea și retragerea autorizației
Articolul 12
(1) Autorizația se suspendă de către Centrul Național pentru un termen de 60 de zile
dacă, în urma analizării referatului de supraveghere, se constată neîndeplinirea cel puțin a
uneia dintre obligațiile persoanei autorizate prevăzute la art. 20 lit. a)-g).
(1^1) Autorizația poate fi suspendată și în situația în care Inspectoratul General
sesizează Centrul Național că persoana autorizată nu a transmis structurii specializate de
supraveghere a pieței, în termen de 15 zile de la data primirii notificării privind necesitatea
prezentării următoarelor înscrisuri pentru produsele utilizate la efectuarea lucrărilor
autorizate:
a) declarații de conformitate CE, declarații de performanță sau agremente tehnice
europene pentru produsele din domeniul reglementat;
b) agremente tehnice în construcții, certificate pentru introducerea pe piață sau
notificări la Centrul Național, pentru produsele comercializate în mod legal într-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European pentru produsele din
domeniul nereglementat (voluntar).
(1^2) Suspendarea autorizației se face în baza unui raport de suspendare întocmit de
structura de autorizare din cadrul Centrului Național.
(2) Raportul de suspendare a autorizației cuprinde:
a) abaterile constatate;
b) dispoziția de suspendare a autorizației;
c) atenționarea persoanei auditate ca în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare
să remedieze abaterile constatate;
d) căi de atac.
!!! Plângere prealabila și ulterior acțiune în instanță.
notificări la Centrul Național, pentru produsele comercializate în mod legal într-un alt stat
membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European pentru produsele din
domeniul nereglementat (voluntar);
g) să efectueze lucrările în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, inclusiv
ale normativelor/normelor tehnice/reglementărilor tehnice specifice aprobate potrivit legii,
respectiv ale specificației tehnice a producătorului;
Anexa 14 la metodologie
REGISTRU DE EVIDENŢĂ
a lucrărilor de instalare şi întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare
și alertare în caz de incendiu
Arderea este o reacţie chimică, însoţită de degajare de gaze, căldură şi, uneori lumină,
în care un material, denumit carburant, reacţionează cu oxigenul din atmosferă, denumit
comburant, într-un proces de combustie.
Prin combustibil se înţelege orice substanţă, sau amestec de substanţe, care în urma
unei reacţii chimice de ardere, produce o mare cantitate de căldură.
Arderea oricărui combustibil este precedată de aprindere. Pentru aprinderea unui
combustibil trebuie să existe o anumită proporţie locală între combustibil şi oxigen şi să
existe o sursă de energie pentru încălzirea combustibilului până la temperatura de aprindere.
Temperatura de aprindere depinde de natura combustibilului şi reprezintă cea mai joasă
temperatura la care începe arderea interna.
Astfel, inițierea unui incendiu poate fi generată ca urmare a punerii în comun, în mod
întâmplător sau intenționat a:
- materialului combustibil;
- substanțelor care întrețin arderea (oxigen sau substanțe care prin descompunere pot
ceda oxigen);
- sursei de aprindere cu energie capabilă să realizeze temperatura de aprindere.
CONCEPTUL DE PREVENIRE A INCENDIILOR SE BAZEAZĂ PE SEPARAREA
ACESTOR 3 ELEMENTE!
Standardele americane și, relativ mai nou, literatura de specialitate de la nivel național,
abordează fenomenul apariției incendiului prin reprezentarea tetraedrului focului, care vine în
completare cu aspecte privind declanșarea reacțiilor chimice în lanț.
Declanșarea reacțiilor în lanț, ca element de noutate, reprezintă legătura între cele trei
elemente în concentrațiile potrivite pentru a iniția și susține arderea sau aprinderea. Fără
existența reacțiilor în lanț, celelalte trei componente nu pot genera aprinderea sau susține
arderea.
Combustibilul este termenul generic folosit pentru denumirea substanțelor care pot să
întrețină arderea, cele mai des întâlnite fiind cele de natură organică (de exemplu: lemn,
benzină, alcooli, materiale plastice, textile, ș.a.), sau de natură anorganică caracterizați prin
absența carbonului, care ard sub formă de pulbere (de exemplu metale precum: magneziu,
uraniu, ș.a.).
Stările de agregare în care se pot afla combustibilii, în condiții normale de temperatură
și presiune, respectiv 21oC și 1 bar, sunt: solidă, lichidă și gazoasă.
Arderea combustibililor lichizi are loc în stare de vapori, aceștia fiind rezultatul
proceselor de piroliză, respectiv vaporizare.
Comburantul reprezintă substanța necesară pentru întreținerea procesului de ardere.
Acesta este, de regulă, oxigenul din aer. Astfel, variațiile procentului normal de oxigen în
aer, respectiv de 21%, conduce la manifestări diferite ale procesului de ardere în ceea ce
privește intensitatea acestuia (procent de oxigen mai ridicat echivalează cu intensificarea
procesului de ardere).
Aprinderea şi arderea combustibililor gazoşi: are loc prin reacţii înlănţuite, iniţiate
termic. Combustibilii gazoşi: oferind cea mai mare suprafaţă de contact între ei şi oxigen, se
aprind foarte uşor; arderea are loc în întreg volumul amestecului de combustibil – aer.
Arderea combustibililor lichizi: se realizează mărindu-se suprafaţa de contact cu
oxigenul sau aerul, în care aceştia se pulverizează.
uniformizează spre valori maxime, transferul de căldură prin radiaţie devenind net
preponderent.
Trebuie avut în vedere că în această etapă structura de rezistenţă este cea mai afectată (
apar fisuri cu posibilitatea transmiterii incendiului în spaţiile învecinate). Regimul de ardere
se stabilizează şi poate fi condiţionat de dimensiunea deschiderilor (regimul de admisie a
aerului) şi suprafeţele de contact a materialului combustibil cu aerul. Incendiile ventilate sunt
intense, dar de scurtă durată, viteza de ardere fiind limitată de mărimea suprafeţelor
combustibile, aerul fiind în exces. Incendiile neventilate sunt de regulă de intensitate mai
redusă şi de durată mai lungă, viteza de ardere depinzând în acest caz de dimensiunea
deschiderilor din încăpere şi de forma acestora.
Faza V – Regresia – temperatura începe să scadă, datorită epuizării combustibilului.
Flăcările se atenuează mult după care dispar, fiind înlocuite treptat de jar şi cenuşă. Odată cu
micşorarea dimensiunilor flăcărilor, reapare mediul gazos între flăcări şi elementele de
construcţie.
materialelor şi substanţelor naturale este cuprins între 20-30 iar a celor sintetice 15-
95.
• căldura de ardere (putere calorifică) – energia termică degajată în urma arderii
unei unităţi de masă din substanţa dată în condiţii specifice de temperatură şi
J
presiune [ ],
kg
• densitatea sarcinii termice – sarcina termică pe unitatea de suprafaţă a pardoselii
J
[ ]. Sarcina termică reprezintă energia termică ce poate fi produsă prin arderea
m2
completă a tuturor materialelor combustibile conţinute într-un spaţiu, inclusiv
finisajele tuturor suprafeţelor şi se determină pe baza puterii calorifice, cu relaţia:
n
SQ = å M i • Pci [J]
i =1
în care:
Mi este masa materialelor combustibile de acelaşi fel, [kg];
J
Pci este puterea calorifică inferioară a materialelor combustibile de acelaşi fel [ ];
kg
Densitatea sarcinii termice se calculează cu relaţia:
SQ J
qs = [ ]
As m2
unde AS este suma ariilor pardoselilor încăperilor ce alcătuiesc spaţiul protejat,
2
[m ]
Dacă luăm în considerare sensurile uzuale ale termenilor risc și securitate, se poate
defini securitatea ca starea sistemului de muncă în care riscul de producere a unui eveniment
este zero.
Astfel, securitatea şi riscul sunt două noţiuni abstracte, contrare, care se exclud
reciproc.
În realitate, datorită multiplilor factori care se manifestă, nu se pot atinge asemenea
stări cu caracter de absolut. Nu există sistem în care să fie excluse complet pericolele
potenţiale, decât prin încetarea respectivei activități ce se efectuează.
Întotdeauna apare un risc „rezidual”, fie şi numai datorită imprevizibilităţii acțiunilor
factorului uman.
Dacă nu se fac intervenţii corectoare pe parcurs, acest risc rezidual creşte, pe măsură
ce elementele sistemului se degradează prin „îmbătrânire”. În consecinţă, sistemele pot fi
caracterizate prin „niveluri de securitate”, respectiv „niveluri de risc”, ca indicatori cantitativi
ai stărilor de securitate, respectiv de risc.
1
Definind securitatea ca o funcţie de risc, y = f (x) , în care y = , se poate afirma că un
x
sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic şi reciproc. Astfel, dacă
riscul este zero, din relaţia dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către infinit,
iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero:
1 1
y= ® +¥; y = ®0
0 +¥
În acest context, în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al
riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul este sigur, ca şi
o limită de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât
să nu mai fie permisă funcţionarea sistemului.
RISCUL DE INCENDIU
INSTALAȚII DE
DETECTARE, SEMNALIZARE ȘI ALARMARE
ÎN CAZ DE INCENDIU
BIBLIOGRAFIE
Spații comerciale
Echiparea cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu se
asigură în mod obligatoriu la construcții și/sau spații (o încăpere sau mai multe încăperi,
inclusiv circulațiile lor comune):
a) toate categoriile de construcții/compartimente/spații prevăzute, conform
reglementărilor specifice, cu sisteme de evacuare a fumului sau sisteme de evacuare a
fumului și gazelor fierbinți, cu instalații automate de stingere cu apă tip sprinklere, sprinklere
deschise - drencere sau pulverizatoare, ceață de apă, ori cu substanțe speciale, în condițiile în
care acționarea acestora se face prin astfel de instalații;
b) construcții închise de importanță excepțională - A și deosebită - B, încadrate conform
legislației specifice;
c) clădiri înalte, cu excepția clădirilor cu destinația de locuințe, și foarte înalte, indiferent
de destinație;
d) săli aglomerate și spațiile aferente acestora;
e) clădiri închise ori spații civile având destinație:
- administrativă, cu aria desfășurată mai mare de 600 m2;
- de cultură, cu aria desfășurată mai mare de 600 m2;
- de comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 m2;
- de sport, în care se pot afla simultan mai mult de 200 de persoane;
- de cult, cu peste 300 de persoane;
- de învățământ, care adăpostesc peste 200 de persoane;
- de turism, cu cel puțin 25 de camere sau 50 de locuri de cazare;
- de cazare a elevilor, studenților, sportivilor, având mai mult de 100 de locuri de cazare;
- de sănătate, cu paturi staționare/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea
bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, cu aria desfășurată mai mare de
150 m2;
- învățământ/educație antepreșcolar(ă) (0-3 ani/creșe, centre de zi) și/sau de învățământ
preșcolar (3-6 ani/grădinițe, centre de zi)/pentru supravegherea, îngrijirea ori
cazarea/adăpostirea copiilor antepreșcolari și preșcolari, cu aria desfășurată mai mare de 150
m2;
f) clădiri ori spații civile subterane, cu excepția locuințelor, cu aria desfășurată mai mare
de 300 m2;
g) parcaje subterane potrivit reglementărilor specifice;
h) parcaje supraterane închise, cu mai mult de 50 de autoturisme;
i) clădiri ori spații civile, cu excepția locuințelor, cu peste 300 de persoane sau cu aria
desfășurată mai mare de 1.000 m2;
j) clădiri închise ori spații de producție și/sau depozitare având risc mare sau foarte mare
de incendiu și aria desfășurată mai mare de 600 m2;
k) depozite închise cu stive având înălțimea mai mare de 4 m.
b) adăposturi de protecție civilă care, în timp de pace, nu sunt utilizate în alte scopuri sau
nu au altă destinație;
c) rampe de încărcare aflate în spații deschise.
Acoperire totală:
Acoperire parțială:
TERMINOLOGIE SPECIFICĂ
1. instalație de detectare, semnalizare și alarmare incendiu (IDSAI) - ansamblu
complex de echipamente electrice care are rolul de a asigura supravegherea unei clădiri, sau
incinte în vederea detectării, semnalizării și avertizării asupra izbucnirii unui incendiu, în
timp util intervenției în sensul localizării și acționării împotriva acestuia.
2. afișaj alfanumeric - indicator capabil să furnizeze informații prin afișarea mesajelor
compuse din texte și/sau caractere numerice.
3. alarmă de incendiu - indicație vizuală, audibilă sau tactilă a incendiului.
4. alarmă falsă - alarmă de incendiu provocată de alte cauze decât incendiul.
5. anularea semnalizării audibile - operație manuală care permite oprirea semnalului
audibil al unui dispozitiv acustic capabil de a fi reactivat automat de un nou eveniment.
6. autoritate oficială - organism care dispune de autoritate juridică conform legislației
locale, regionale, naționale sau europene.
46. primul semnal de alarmă - semnal de la un detector de incendiu care este interpretat
ca o alarmă la incendiu, dar după care ECS intră în prima stare de alarmă.
47. program - software necesar unui ECS pentru ca el să fie conform cel puțin cu
condițiile din SR EN 54-2, incluzând inițializarea datelor, vectorii de resetare și de
întrerupere, codul de utilizare și declarațiile.
48. punct - componentă legată la un circuit de detectare care este capabil să transmită
sau să recepționeze informații referitoare la detectarea incendiului.
49. punct adresabil - punct care poate fi identificat individual prin intermediul adresei
unice în ECS.
50. punere în funcțiune (PIF) - proces în cadrul căruia se verifică dacă sistemul instalat
îndeplinește cerințele definite, se finalizează și se ajustează parametrii funcționali.
51. recepție - decizie asupra faptului că sistemul instalat îndeplinește cerințele unor
specificații anterior acceptate
52. reparație - lucrări ocazionale, necesare pentru restabilirea funcționării corecte a
sistemului instalat.
53. sarcină în veghe - putere consumată de sistem în lipsa alimentării de la sursa
primară de energie, însă în condiție de funcționare în veghe.
54. sarcină la alarmă - putere maximă (de obicei electrică) necesară în caz de incendiu
55. scenariu de securitate la incendiu - constituie acea parte a pieselor scrise ale
proiectului construcției, instalației sau amenajării, care sintetizează regulile și măsurile de
apărare împotriva incendiilor stabilite prin documentațiile tehnice de proiectare/execuție
elaborate.
56. semnal de confirmare alarmă - semnal de la un detector de incendiu sau buton de
semnalizare manuală care termină prima stare de alarmă.
57. semnal de defect - semnal destinat indicării producerii unui defect.
58. semnal de incendiu - semnal destinat indicării producerii unui incendiu.
59. service - procese de rutină ale lucrărilor efectuate la un sistem (incluzând curățarea,
realinierea, ajustarea și înlocuirea), executate la intervale de timp predefinite.
60. sistem conectat în rețea - sistem de detectare și alarmă la incendiu în care mai
multe echipamente de control și semnalizare sunt interconectate și pot schimba informații.
61. sistem de comandă automată pentru stingerea incendiului - dispozitiv automat
folosit pentru acționarea unui echipament de protecție împotriva incendiului, după recepția
unui semnal de la ECS.
62. sistem de management al situațiilor de pericol - sistem de afișare și gestionare a
mesajelor de pericol transmise de sistemele de detectare a incendiilor și de alte sisteme
conectate. De regulă, acest sistem este susținut de programe specializate rulate pe diverse
sisteme informatice.
Se recomandă ca ECS să asigure monitorizarea unei arii de maxim 10000 m2, dar nu
mai mult de 512 detectoare.
În cazul utilizării unui echipament de control și semnalizare, vor fi asigurate
următoarele:
a) documentele de referință pentru ECS, după caz SR EN 12094-1:2004 sau SR EN
54-2:2000+ A1-2007, precum și reglementările tehnice echivalente pentru utilizarea
preconizată;
b) ECS cu una sau mai multe zone de stingere dotate cu microprocesor, memorie de
evenimente care poate fi descărcată sau citită de la panoul central;
c) ECS trebuie să dispună de afișaj de semnalizare sinoptic, iar cele cu afișaj
alfanumeric, cu posibilitatea afișării mesajelor și în limba română. Memoria de evenimente
va putea fi descărcată sau citită pe afișajul local.
d) liniile de comandă vor fi monitorizate;
e) în cazul defectelor sau al avariilor funcționale la un element component, doar o zonă
de stingere nu va putea fi controlată.
Dacă numărul de detectoare a căror stare prelucrată de ECS este mai mare de 512,
atunci vor fi operaționale cel puțin:
a) un al doilea afișaj alfanumeric care are și interfață electronică, gata de operare sau
b) un echipament de înregistrare ce permite citirea rapidă (ca de exemplu o
imprimantă).
În cazul în care unitatea centrală funcționează în regim de avarie, aceasta va trebui să
semnalizeze starea de alarmă.
Unitățile centrale de procesare, un concentrator sau un echipament de semnalizare și
de control care sunt instalate în sisteme cu peste 512 detectoare, cu o întindere totală de peste
10000 m2 trebuie sa aibă un sistem redundant de procesare. Astfel, în cazul unei avarii la
unitatea centrală de procesare, se asigură procesarea semnalelor recepționate de la zonele de
detectare.
Dacă spațiul protejat are o arie mai mare de 10000 m2 sau mai mult de 1000 de
elemente (detectoare), trebuie prevăzut un sistem de management al situațiilor de pericol,
pentru a facilita identificarea zonei de unde s-a făcut alarmarea.
Căi de transmisie
Pentru arii sub 1600 m2 numărul de izolatoare se va selecta astfel încât, în caz de
defect, să nu fie afectat un număr mai mare de 10% din numărul total de dispozitive instalate
în sistem.
Proiectarea instalației de detectare, semnalizare și alarmare incendiu trebuie efectuată
astfel încât două defecte în orice circuit individual să nu poată anula protecția de pe o
suprafață mai mare de 10000 m2.
În cazul în care sistemul are în componență mai multe compartimente de incendiu,
două defecte în orice circuit individual nu vor anula mai mult de cinci compartimente de
incendiu.
Dacă zona de detectare are o arie mai mare de 1000 m2 trebuie utilizate sisteme
adresabile care să facă posibilă localizarea detectorului care a declanșat alarma.
La clădirile de locuit foarte înalte trebuie să se prevadă instalații de detectare,
semnalizare și alarmare a incendiului obligatoriu pentru spațiile comune precum: circulațiile
(orizontale sau verticale) funcționale și de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu (holuri,
coridoare, vestibuluri, case de scări/scări de evacuare închise, degajamente protejate, tuneluri
de evacuare etc.), depozite, centrală termică de bloc etc.
Stabilirea zonelor de detectare se face astfel încât locul alarmei să fie ușor depistat în
cel mai scurt timp posibil din indicațiile oferite de echipamentul de control și semnalizare.
Stabilirea zonelor de detectare trebuie să ia în considerație planul intern al clădirii,
dificultățile posibile de deplasare și verificare, prezența altor pericole posibile precum și
situarea zonelor de alarmă.
Condiții privind stabilirea zonei de detectare:
a) aria unei zone de detectare nu va depăși 1600 m2;
b) dacă zona care trebuie supravegheată depășește 1600 m2, aceasta se împarte în zone
de detectare. Orice acțiune asupra unui detector va permite o localizare clară a zonei afectate;
c) dacă zona supravegheată este formată din mai mult de un compartiment de incendiu
suprafață totală a acesteia nu trebuie să depășească 400 m2;
d) fiecare zonă de detectare trebuie restricționată la un singur etaj al clădirii, afară de
cazul când zona este formată dintr-o casă a scării, luminator, puțul ascensorului sau alte
structuri similare care se întind pe mai mult de un etaj, dar într-un singur compartiment de
incendiu precum și în situația în care suprafața total desfășurată a clădirii este mai mică de
300 m2;
e) detectoarele de incendiu instalate în golurile din pardoseala supraînălțată și
tavanul/plafonul fals/suspendat, în canalele și puțurile pentru cabluri, în instalațiile de
ventilare și climatizare, vor fi incluse în zone de detectare separat.
Camera de detecție este o construcţie specială de tip labirint care absoarbe lumina
transmisă de un emiţător IR ce previne reflexiile accidentale. Are un finisaj lucios
(tehnologie de tip oglindă neagră) ce determină stabilitate mare şi imunitate la praf.
v detector inamovibil - detector care nu permite demontarea ușoară din poziția normală
de funcționare, pentru întreținere.
După tipul de semnal transmis:
v detector analogic - detector care generează un semnal de ieșire ce reprezintă valoarea
parametrului sesizat. Acesta poate fi un semnal analogic real (adevărat) sau un
echivalent al valorii sesizate codat digital;
v detector cu două stări - detector care generează una din cele două stări de ieșire relativ
la condițiile de "veghe" sau "alarmă de incendiu";
v detector multistare - detector care generează o stare de ieșire dintr-un număr limitat
(mai mare de două) în legătură cu condițiile de "veghe", "alarmă" sau cu alte condiții
anormale;
v detector radio (wireless) - detector care utilizează frecvențe radio (căi de comunicație
radio) pentru comunicația cu echipamentul de control și semnalizare.
Nu există un tip de detector adecvat pentru toate aplicațiile, iar alegerea finală depinde
de condițiile date.
Uneori, pentru anumite aplicații, se optează pentru o îmbinare de diferite tipuri de
detectoare.
Detectoarele punctuale de fum și căldură necesită existența unui tavan (sau a unei
suprafețe similare) pentru a dirija produsele de ardere dinspre conul de ardere. Ca urmare, ele
sunt adecvate utilizării în majoritatea clădirilor, însă sunt în general inadecvate utilizării în
exterior.
Detectoarele de flacără se pot utiliza în exterior sau în incinte cu tavane foarte înalte,
unde detectoarele de căldură și de fum sunt inadecvate.
Detectoarele multisenzor se obțin prin combinarea a două sau mai multe tipuri de
detectoare (fum/căldură sau fum/căldură flacără) și prelucrarea semnalelor de fiecare tip cu
ajutorul unor calcule matematice. Astfel se poate face o distincție mai bună între alarmele
reale și cele false.
Detectoare de fum
Atât detectoarele de fum de tip optic cât și cele cu cameră de ionizare au o gamă
suficientă de răspuns pentru a fi alese în majoritatea aplicațiilor.
Detectoarele de fum nu pot detecta produsele provenite din arderea curată a unor
lichide (ca de exemplu alcoolul). Dacă arderea este de așteptat să se limiteze la astfel de
materiale, vor fi utilizate în zona respectivă detectoare de căldură sau de flacără.
În general, detectoarele de fum furnizează un răspuns mai rapid decât detectoarele de
căldură, însă pot fi mai predispuse la furnizarea alarmelor false, dacă nu sunt instalate
corespunzător.
Atunci când din procesele de producție rezultă fum, abur, praf etc. ce ar putea declanșa
detectoarele de fum, trebuie ales pentru utilizare un alt tip de detector, de exemplu de căldură
sau de flacără.
Detectoarele de fum cu camera de ionizare sunt sensibile în special la fumul care
conține particule mici precum cele produse în incendiile cu flacără deschisă și propagare
rapidă, dar sunt mai puțin sensibile la particulele mari aflate în fumul dens, care poate fi
produs de materiale ce ard mocnit.
Detectoarele optice de fum care sunt sensibile la particulele mari și active din punct de
vedere optic, regăsite în fumul dens, sunt mai puțin sensibile la particulele mici.
Detectoarele de fum prin aspirație utilizează un sistem de tuburi pentru a testa
atmosfera zonei aflată sub supraveghere și pentru a duce fumul la un detector. Un tub de
preluare a fumului are mai multe orificii de aspirație. Densitatea fumului la detector va
corespunde valorii medii a densității fumului preluat de la toate
orificiile de aspirare. Detectoarele din sistemul de aspirare a fumului sunt adesea utilizați
frecvent pentru a supraveghea echipamentele electronice, spațiile pentru arhive etc.
Detectoarele lineare sunt potrivite în cazul supravegherii, de exemplu, a încăperilor
întinse, încăperilor înalte, canalelor de cabluri sau a încăperilor cu un tavan cu valoare
artistică și istorică.
Detectoare de căldură
Detectoarele de căldură sunt în general considerate cel mai puțin sensibile dintre toate
tipurile de detectoare. Un detector de căldură semnalizează atunci când flăcările ating
aproximativ o treime din distanța de la baza focului la tavan.
Detectoarele de căldură cu gradient de temperatură sau termodiferențiale se vor utiliza
în locuri cu variații lente sau nesemnificative ale temperaturii, în condițiile activității
normale, unde alarma trebuie declanșată la creșteri rapide sau depășirea unei valori limită a
temperaturii.
Detectoarele de prag de temperatură sau termomaximale se vor utiliza în locuri cu
variații mari de temperatură, în cazul activității normale și unde trebuie semnalizată ca
alarmă depășirea unei valori maxime a acestei temperaturi.
Clasificarea detectoarelor de căldură conform SR EN 54-5-2002
Clasa Temperatura Temperatura Temperatura Temperatura
Detectorului nominală °C maximă °C minimă de maximă de
răspuns static °C răspuns static °C
A1 25 50 54 65
A2 25 50 54 70
B 40 65 69 85
C 55 80 84 100
D 70 95 99 115
E 85 110 114 130
F 100 125 129 145
G 115 140 144 160
Detectoare de flacără
Detectoarele de flacăra sesizează radiațiile unei flăcări. Pot fi identificate radiațiile în
ultraviolet, radiațiile în infraroșu sau o combinație dintre cele două tipuri de radiații.
Detectoarele de flacără pot reacționa la un incendiu mai rapid decât un detector de fum
sau de căldură.
Detectoarele de flacără sunt utilizate în special în următoarele aplicații:
a) supravegherea unei zone mari și deschise dintr-un depozit cu materiale combustibile
(depozit cherestea);
b) supravegherea locală a zonelor critice unde flăcările focului se pot propaga rapid
(pompe, vane sau conductele care conțin combustibil lichid);
c) supravegherea unor zone ce conțin materiale combustibile în straturi subțiri
(lambriuri, suprafețe acoperite cu vopsea în ulei etc.) orientate vertical.
Detectoarele de flacără trebuie utilizate doar dacă există o linie vizuală către zona
supravegheată.
În clădirile unde, cel mai probabil, materialele vor arde la foc mocnit, detectoarele de
flacără UV trebuie să fie folosite împreună cu detectoare de alt tip.
Detectoarele de flacără IR pot fi utilizate în încăperi unde un incendiu mocnit este
probabil a apărea în zona supravegheată deoarece radiațiile în infraroșu penetrează fumul
dens.
Trebuie luate în considerare radiațiile care pot influența funcționarea detectoarelor de
flacără.
Dacă detectoarele de flacără vor fi expuse la radiația solară directă, trebuie alese tipuri
de detectoare de flacără insensibile la aceasta sau pot fi prevăzute cu parasolare.
Depunerile de pe sistemele optice pot reduce performanța detectoarelor de flacără până
la nefuncționarea acestora. Periodic trebuie curățate sistemele optice.
În cazul în care este posibilă stratificarea aerului în spațiul de supravegheat (în caz de
incendiu, fumul se va aplatiza și va forma un strat înainte de a ajunge la tavan), pe lângă
detectoarele ce se vor amplasa la tavan se vor prevedea și detectoare ce se vor amplasa la
înălțimea de stratificare.
- spații în care se prelucrează materiale combustibile (lemn, plastic, ulei, unsori, vopsele);
- spații în care se află motoare cu ardere internă (garaje, parcări subterane);
- spații în care se degajă vapori și solvenți din procesul de producție sau depozitare;
- spații prevăzute cu instalații automate de stins incendiu.
În cazul unui tavan fals care permite circulația aerului (de exemplu deschizături, grilaje
etc.) într-un procentaj mai mare de 75%, nu vor fi necesare detectoare de fum suplimentare
montate sub tavanul fals.
Când alveolele din tavan sunt formate de grinzi cu înălțimea mai mare de 80 cm
fiecare alveolă se consideră o arie ce trebuie supravegheată.
Pe holurile înguste și în spațiile din tavan cu un diametru mai mic de 3 m, distanța
dintre detectoare se stabilește respectându-se următoarele reguli:
a) distanța dintre detectoarele de căldură va fi de maxim 10 m (5 m pentru detecția cu
interdependența între două zone sau două detectoare);
Detectoare amplasate la nivelul tavanului (1), în spațiul de deasupra tavanului fals (2) și pe
conductele de aspirație montate deasupra tavanului fals (3)
Detectoarele optice de fum sau detectoarele de fum prin aspirație pot fi montate în
conductele de aer pentru a oferi protecție împotriva împrăștierii fumului de către instalația de
ventilare/climatizare sau ca element de protecție locală.
În cazul în care instalația de climatizare/ventilare nu este în stare de funcționare, fumul
provenit de la incendiu nu va ajunge la detectoare și acestea nu vor fi operaționale.
Diluarea sau turbulența fumului poate reduce eficiența detectorului de fum în conducta
unde aerul extras din mai multe puncte este combinat.
Pentru creșterea eficienței, detectoarele trebuie instalate pe porțiunile drepte ale
conductelor, la o distanță de cel puțin trei ori mai mare decât diametrul conductei față de cel
mai apropiat cot sau derivație.
Detectoarele de fum se vor alege corespunzător vitezei aerului și vor fi echipate cu
elementele constructive prevăzute de producător (tuburi suplimentare de prelevare sau
paravane de protecție).
Fasciculul optic nu trebuie să fie întrerupt prin schimbarea poziției obiectelor în spațiul
supravegheat.
Detectoarele de fum liniare vor fi instalate pe elemente de susținere fixe care să nu fie
supuse vibrațiilor și/sau variațiilor de temperatură. Acestea pot determina deplasarea sau
dilatarea elementelor de susținere (ex: o grindă de metal) și implicit deplasarea razei de
lumină focalizată pe receptorul R, ceea ce poate genera declanșarea unor alarme false.
Detectoarele de fum liniare pot fi utilizate în combinație cu detectoarele de fum
punctuale în cazuri particulare cum ar fi:
a) spații foarte înalte unde detectoarele punctuale de fum nu sunt eficiente;
b) spații unde detectoarele de fum nu pot fi utilizate din cauza condițiilor de mediu.
Distanța minimă, dintre fasciculul optic și pereți sau alte obiecte nu va fi mai mică de
0,5 m, iar distanța maximă dintre emițător și receptor, L, nu va depăși 100 m.
IDENTIFICAREA DETECTORULUI
Orice alarmă destinată ocupanților clădirii trebuie transmisă cel puțin prin semnal
acustic. Acestea pot fi dispozitive de alarmare tonală și sisteme de alarmare vocală.
În funcție de destinația clădirii și/sau utilizatorii clădirii, dispozitivele de alarmare
transmit semnalul de alarmare, în moduri diferite, prin:
a) semnal acustic;
b) semnal optic;
c) mesaj vocal (preînregistrat sau utilizând un operator uman);
d) mesaj printr-un dispozitiv cu semnal tactil (de exemplu vibrații).
În clădirile unde utilizatorii clădirii pot fi persoane neinstruite în privința procedurilor
de intervenție la incendiu, pentru transmiterea mesajelor de alarmare la incendiu se
recomandă utilizarea semnalelor de alarmare vocală.
Trebuie instalate cel puțin 2 dispozitive de alarmare într-o instalație, chiar dacă
nivelul de sunet recomandat poate fi atins cu un singur dispozitiv.
Trebuie instalat cel puțin un dispozitiv de alarmare pentru fiecare compartiment de
incendiu.
În zonele de alarmare în care semnalele sonore nu pot fi recepționate din motive
diferite (de exemplu: zgomotul de fundal este excesiv, persoane cu dizabilități fizice)
semnalul acustic va fi dublat de semnal optic și/sau tactil.
Nivelul sunetului furnizat va fi în așa fel încât semnalul de alarmare să fie auzit
imediat peste oricare zgomot ambiental.
Sunetul alarmei de incendiu va avea un nivel cu cel puțin 5 dB deasupra oricărui alt
sunet care ar putea să dureze pe o perioadă mai mare de 30 de secunde, dar nu mai mic de 65
dB. Dacă alarma are scopul de a trezi persoane din somn, atunci nivelul minim trebuie să fie
de 75 dB.
Aceste niveluri minime vor fi atinse în oricare punct în care sunetul de alarmă trebuie
să fie auzit.
Nivelul sunetului nu trebuie să depășească 120 dB la o distanță de 1 m de receptorul de
alarmă.
Nivelul sunetului se măsoară cu aparate de măsură special concepute în conformitate
cu SR EN 61672, tip 2, cu răspuns încet.
Caracteristicile sunetului utilizat pentru alarmare vor fi aceleași în toate părțile clădirii.
Pentru a preveni apariția unor niveluri mari ale sunetului care ar putea apărea în
anumite zone, se recomandă utilizarea unui număr mai mare de dispozitive de alarmare cu cu
nivel redus al intensității sunetului, decât un număr mai mic de dispozitive de alarmare cu un
nivel al sunetului mai mare.
Semnalul de alarmă de incendiu se recomandă să fie cu o frecvență cuprinsă între 0,5-2
kHz.
Dispozitive de alarmare care transmit semnalul prin mesaj vocal (conform SR EN 54-
16 și SR EN 54-24).
În cazul folosirii de mesaje preînregistrate, sistemul trebuie proiectat în așa fel încât să
nu poată activa simultan mai multe module de comunicare.
Accesul la interfața de comandă a sistemelor de adresare publică, în caz de incendiu,
trebuie limitat la persoanele desemnate în acest scop în condițiile legii.
Trebuie inițiată o alarmă potrivită (fie înregistrată dinainte sau sintetizată) care poate fi
transmisă automat ca răspuns la o alarmă de incendiu, imediat sau cu întârziere
(corespunzător procedurii aplicate în caz de incendiu); această transmisie nu trebuie să
depindă de prezența unui operator.
Toate mesajele vocale să fie în limba română, clare, scurte, fără ambiguități,
inteligibile și, pe cât posibil, prestabilite. Atunci când este cazul pot fi și într-o altă limbă.
Nivelul intensității sunetului în cazul mesajului vocal va trebui să fie cu cel puțin 10
dB peste nivelul oricărui sunet care probabil să persiste pe o durată mai mare de 30 s.
Intervalul de timp dintre două mesaje succesive nu trebuie să depășească 30 de
secunde.
Cel puțin un microfon folosit în caz de incendiu va fi instalat lângă echipamentul de
control și de semnalizare (ECS).
În zone în care nivelul zgomotului ambiental depășește 90 dB, în zone în care este
necesară o protecție la zgomot și în zonele în care se pot afla persoane cu dizabilități
auditive, precum și în alte situații stabilite de proiectanții sistemului de securitate se prevăd
numai dispozitivele de alarmare vizuale.
Un semnal optic de alarmare trebuie să fie ușor de sesizat și de recunoscut în raport cu
alte semnale optice utilizate în clădire. Trebuie să fie vizibil din orice punct al ariei protejate.
c) accesul către încăperile unde sunt amplasate ECS trebuie să fie ușor. Pe calea de acces nu
trebuie să existe obstacole care ar putea împiedica sau întârzia intervenția personalului
desemnat;
d) să nu fie traversate de conductele instalațiilor utilitare (apă, canalizare, gaze, incălzire,
etc.). Sunt admise numai racorduri pentru instalațiile care deservesc încăperile respective;
e) să nu fie amplasate sub încăperi încadrate în clasa AD4 conform normativului I7 - 2011
(medii expuse la picături cu apă);
f) spațiile pentru ECS să fie prevăzute cu instalații de iluminat de siguranță pentru
continuarea lucrului;
g) accesul să fie permis doar persoanele specializate și desemnate în condițiile legii.
Amplasarea echipamentului de control și semnalizare (ECS) impune următoarele:
a) indicațiile și controalele să fie ușor accesibile pompierilor și personalului responsabil din
clădire;
b) iluminatul să permită citirea cu ușurință a etichetelor și indicațiilor vizuale, (cel puțin
200lx);
c) riscul de incendiu să fie mic și spațiul să fie prevăzut cu cel puțin un element de detectare
conectat la sistemul de semnalizare a incendiilor.
Dacă este necesară montarea ECS în spații care nu îndeplinesc condițiile de mai sus,
atunci amplasarea echipamentelor de control și semnalizare aferente IDSAI se realizează în
încăperi special destinate separate prin elemente de construcții incombustibile clasa de
reacție la foc A1 ori A2-s1d0, cu rezistența la foc minimum REI60 pentru planșee și
minimum EI60 pentru pereți. Golurile de acces în aceste încăperi vor fi protejate cu uși
rezistente la foc EI2 30-C. Aceste încăperi se prevăd cu minimum o priză de 16 A/230 V
pentru lămpi și unelte (scule, accesorii) portabile, alimentată din circuitele sistemelor cu rol
de securitate la incendiu.
În încăperile în care sunt amplasate ECS se va instala un post telefonic dedicat,
conectat la sistemul de telefonie interioară a obiectivului ori la alte mijloace care asigură
transmisia la distanță.
Pentru localizarea rapidă, ușoară și fără ambiguitate a alarmei și pentru a lega indicația
centralei de poziția oricărui detector sau declanșator manual trebuie furnizate cel puțin: zona
alarmată sau elementul din zonă care a declanșat alarma, un text care să furnizeze informații
de localizare a alarmei, diagrame de conectare, avertizări optice pentru indicarea la distanță a
stării elementului de detectare sau declanșatorului manual.
Legăturile automate trebuie monitorizate astfel încât orice defect să fie identificat la
distanță sau la centrală.
Acolo unde există centre de supraveghere la distanță trebuie transmise cel puțin
semnalele generale de incendiu sau defect. Dacă spațiul este permanent supravegheat atunci
se poate utiliza telefonul pentru anunțarea pompierilor.
IDSAI trebuie să aibă cel puțin două surse de alimentare, o sursă de bază și o sursă
de rezervă.
Atât sursa de bază cât și sursa de rezervă trebuie să asigure, în mod independent una de
cealaltă, funcționarea la parametrii nominali a IDSAI.
Când este disponibilă sursa de bază, aceasta trebuie să fie sursa de alimentare
exclusivă a instalației de detectare și semnalizare a incendiului.
Sursa de rezervă trebuie să fie constituită din baterii de acumulatoare reîncărcabile de
12 Vc.c. sau 24 Vc.c. . Aceasta poate fi completată cu un grup electrogen pentru asigurarea
duratei de funcționare.
Dacă sursa de bază nu este disponibilă, comutarea alimentării cu energie electrică a
IDSAI pe sursa de rezervă trebuie să se facă automat, printr-un sistem AAR reversibil. La
reapariția tensiunii pe sursa de bază, IDSAI trebuie alimentată cu energie electrică din
aceasta și revenirea trebuie să se facă, de asemenea, automat.
SURSA DE BAZĂ
Sursa de bază pentru alimentarea cu energie electrică a IDSAI trebuie să fie Sistemul
Electroenergetic Național.
Alimentarea IDSAI din sursa de bază se va face respectând prevederile reglementărilor
tehnice referitoare la alimentarea cu energie electrică a instalațiilor de securitate la incendiu.
Un echipament electric care produce energie electrică local poate fi considerat sursă de
bază numai dacă prezintă același coeficient de siguranță ca și Sistemul Electroenergetic
Național sau în cazul în care nu există posibilitatea racordării clădirii la acesta.
Elementele componente ale IDSAI trebuie să fie alimentate cu energie electrică din
sursa de bază prin intermediul unor circuite electrice corect dimensionate, protejate cu
aparate de protecție adecvate, etichetate, accesibile numai personalului de întreținere al
acestora.
SURSA DE REZERVĂ
Pentru IDSAI, sursa de rezervă trebuie să asigure o durată de funcționare de 48 ore și,
în plus, necesarul de putere pentru semnalizarea unei alarme pe durata a 30 de minute.
Asigurarea cu energie electrică din sursa de rezervă poate fi redusă la o durată minimă
de 30 ore pentru construcțiile unde există personal de supraveghere permanent, dacă este
indicată imediat lipsa de disponibilitate a sursei de bază și durata reparației este reglementată
printr-un contract de întreținere cu furnizorul de energie electrică, prin care să se asigure că
durata reparației nu depășește 24 ore.
În cazul clădirilor rămase neocupate pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile,
durata de funcționare pe sursa de rezervă se mărește la 72 ore.
În cazul în care sursa de rezervă este constituită de un grup electrogen, acesta trebuie
realimentat cu combustibil în cel mult 24 de ore de la comutarea pe sursa de bază.
Alegerea și dimensionarea bateriilor de acumulatoare trebuie să se facă astfel încât să
asigure alimentarea cu energie electrică a tuturor elementelor componente ale IDSAI pe toată
durata întreruperii alimentării cu energie electrică din sursa de bază și să permită luarea unor
măsuri corective.
Capacitatea finală a bateriei de acumulatoare se va evalua având în vedere scăderea
acesteia odată cu îmbătrânirea echipamentului, folosind indicațiile date de furnizor.
Sursă auxiliară pentru sistemele de incendiu, Sursă de alimentare pentru sisteme de detecție
montare aparentă. incendiu 24V/5.5A
Protecție: scurt-circuit, suprasarcină, supraîncălzire Capacitate acumulatori: 2x18Ah/12V
și supratensiune. Tensiune de intrare: 100/230Vac;
Ieșiri pentru condiție de defect: EPS - defect Eficiență ridicată sub sarcină și consum redus,
tensiune intrare, ALARM - defect general. Intrare ieșiri asigurate cu siguranțe separate, indicator
pentru condiție de defect. LED al stării de funcționare a sursei de
Tip: Sursă alimentare 24V/9.2A alimentare
Tensiune alimentare: 230Vac; 50 Hz Semnalizare la distanță: defecțiune de rețea și
Tensiune ieșire: 22.0V÷27.6Vdc defect baterie (trei contacte releu disponibile
Curent ieșire: 9.2A pentru fiecare tip)
Capacitate acumulatori: 2x17Ah/12V Intrare de alarmă externă
Temperatură operare: -5°C ÷ 40°C Protecție la suprasarcină a circuitelor de ieșire
Umiditate: 20-90% fără condensare și a bateriilor, împotriva inversării polarității
Clasă protecție: IP30 bateriei
Dimensiuni: 385 x 402 x 88+8 mm Dimensiuni: 395 × 356 × 96 mm
Greutate (fără acumulatori): 4.78 Kg Greutate: 4.9kg
Curent încărcare acumulatori: 0.8A
Montajul circuitelor electrice ale IDSAI se poate face în tuburi, canale, ghene etc.
Circuitele electrice destinate IDSAI trebuie pozate astfel încât să fie evitate efecte
adverse asupra acesteia.
La pozarea circuitelor electrice ale IDSAI trebuie luate în considerare următoarele
aspecte:
a) protecția împotriva perturbațiilor electromagnetice care pot afecta funcționarea
corectă a sistemului;
b) protecția împotriva incendiilor;
c) protecția împotriva deteriorărilor mecanice.
Circuitele sistemului de alarmă la incendiu se separă de alte circuite electrice prin
intermediul ecranelor izolate sau legate la priza de pământ sau prin pozarea acestora la o
distanță adecvată.
Pentru protecția mecanică, protecția la foc și reducerea efectelor perturbațiilor
electromagnetice din cauza apropierii de circuitele electrice de joasă tensiune, circuitele
IDSAI se separă prin:
a) montarea în tuburi, canale, ghene distincte etc.;
Instalarea circuitelor electrice destinate IDSAI în lungul conductelor calde ( t > 40oC)
sau pe suprafețe calde trebuie evitată. De asemenea, se evită traseele expuse la umiditate.
Pe porțiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafețe calde ( t > 40oC) sau la
încrucișări cu acestea, distanța între circuitele electrice ale IDSAI trebuie să fie de minim 12
cm sau se iau măsuri de izolare termică.
Se evită instalarea circuitelor electrice destinate IDSAI în tuneluri sau canale tehnice în
care se găsesc circuite electrice pentru tensiuni mai mari de 1000 V. În cazul în care nu este
posibilă o altă soluție, circuitele electrice IDSAI se instalează în tuneluri sau canale tehnice
pe pereții opuși sau pe aceeași parte cu circuitele electrice la tensiuni mai mari de 1000V la o
distanță de cca 40 cm sub acestea. În această ultimă situație cablurile vor fi ecranate sau
montate în țeavă de protecție.
Nu este admisă trecerea cablurilor electrice prin spații cu pericol de explozie sau
zone în care există pericol de scurgere a unor lichide ce ar putea deteriora învelișul de
protecție al circuitelor electrice ale IDSAI destinate altor spații (zone). Atunci când nu este
posibil sau justificat tehnic trecerile respective vor fi realizate în canalizări proprii executate
din materiale incombustibile, clasă de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0.
Circuitele de detectare și comandă vor fi respectate următoarele condiții:
a) pentru toate arhitecturile de sistem la care se realizează păstrarea funcționalității în
cazul unui defect se acceptă utilizarea cablurilor cu întârziere la propagarea flăcării;
b) pentru toate arhitecturile de sistem la care nu se asigură păstrarea funcționalității în
caz de defect se vor utiliza sisteme de cabluri cu rezistența la foc de cel puțin 30 minute.
Circuitele electrice destinate IDSAI se execută în montaj aparent sau îngropat, alegerea
conductoarelor sau a cablurilor electrice fiind conforme cu cerințe specificate de
producătorul echipamentelor.
Circuitele instalațiilor de semnalizare a incendiilor se execută în cabluri cu
conductoare din cupru cu excepția cazurilor când sistemul este proiectat să lucreze în alte
tehnologii (de exemplu, cabluri optice).
Secțiunea minimă a conductoarelor va avea diametrul de 0,8 mm.
În spațiile de producție și depozitare (cu risc mare sau foarte mare de incendiu)
circuitele electrice destinate IDSAI se realizează în cabluri cu conductoare de cupru cu
întârziere la propagarea flăcărilor, pozate în mănunchi.
Cablu pentru semnalizare de incendiu, cu sau fără ecranare din folie de aluminiu.
Construcția - conductor masiv din cupru;
- izolație din PVC pe fiecare mănunchi;
- folie din material plastic; folie din aluminiu;
- fir de rezervă;
- manta de culoare roșie din PVC;
- mănunchiurile sunt răsucite în perechi.
Când se folosesc cabluri multipereche sau cabluri flexibile niciuna dintre perechi nu va
fi utilizată pentru alte circuite decât cele aferente sistemului de alarmă la incendiu.
Atunci când verificarea a fost finalizată fără observații, se poate face recepția IDSAI.
Din acest moment beneficiarul preia responsabilitatea asupra exploatării și întreținerii
IDSAI.
UTILIZAREA SISTEMULUI
Proprietarul sau utilizatorul clădirii deservite de IDSAI este responsabil pentru:
a) asigurarea conformității inițiale și continue a instalației cu cerințele reglementărilor
în vigoare;
b) asigură aplicarea procedurilor pentru abordarea diferitelor alarme, avertizări și a
altor evenimente apărute în instalație sau sistem;
c) pregătirea ocupanților clădirii pentru recunoașterea diferitelor situații, alarme și
pentru evacuare;
d) păstrarea instalației în condiții de funcționare;
e) menținerea unui spațiu liber de minim 0,5m în jurul și sub fiecare detector de
incendiu;
f) asigurarea că nu există obstacole care să împiedice propagarea produselor
incendiului către detectoare;
g) asigurarea că accesul la declanșatoarele manuale de alarmare nu este obstrucționat;
h) prevenirea alarmelor false, prin luarea de măsuri adecvate pentru împiedicarea
activării detectoarelor prin operații de sudare, tăiere metale, fumat, încălzit, gătit, evacuare
gaze etc;
i) asigurarea că instalația este modificată corespunzător dacă apar schimbări
semnificative de utilizare sau configurare a clădirii;
j) ținerea unui registru de evidență a intervențiilor la sistem și înregistrarea tuturor
evenimentelor care afectează sau au ca sursă instalația;
k) asigurarea că instalația este întreținută la intervale corespunzătoare și după - apariția
unui defect, incendiu sau alt eveniment care o poate afecta;
l) numirea uneia sau mai multor persoane pentru îndeplinirea acestor funcții; numele
lor trebuie scrise în registrul de evidență a intervențiilor la instalație;
MENTENANȚA IDSAI
Pentru a asigura funcționarea corectă și continuă a instalației, aceasta trebuie verificată
și întreținută periodic.
Procedura pentru întreținerea IDSAI trebuie aplicată imediat după recepție, indiferent
dacă clădirea este ocupată sau nu.
Datele de contact ale organizației responsabile cu întreținerea trebuie afișat vizibil la
echipamentul de control și semnalizare.
Trebuie adoptată o procedură de întreținere care să cuprindă: periodicitatea (zilnică,
lunară, trimestrială, anuală) și elementele care se urmăresc.
e) este analizată orice modificare structurală sau de destinație care poate afecta
cerințele privind amplasarea detectoarelor, declanșatoarelor manuale de alarmare și sirenelor
de alarmare;
f) sunt examinate și testate bateriile.
ALARME FALSE
Pentru evitarea alarmelor false se aplică cel puțin una dintre următoarele metode:
a) alegerea corectă a detectorului;
b) alegerea unei sensibilități asemănătoare pentru detectoare(dacă este posibil);
c) integrarea a mai mult de o valoare de prag pentru a permite etape separate de non
alarmă, pre-alarmă și alarmă;
d) alegerea algoritmilor potriviți pentru procesul de luare a deciziei in sistemele
controlate cu software;
e) utilizarea în același dispozitiv de detectare a doi sau mai mulți parametri împotriva
incendiilor;
f) proiectarea instalației cu dubla incidență a detectării (dependență de două zone,
dependența de două detectoare sau detector multisenzor);
Detectoarele de căldură nu vor fi instalate acolo unde temperatura ambiantă, din cauza
surselor de căldură naturale sau operaționale, poate ajunge la niveluri unde apare un risc de
declanșare a detectoarelor.
Atunci când detectoarele de fum sunt instalate în camere joase, (cu o înălțime mai
mică de 3 m) trebuie luate măsuri pentru prevenirea declanșării detectoarelor la, de exemplu,
fumul de țigară, procesele de lucru etc.
Pentru evitarea declanșării detectoarelor și a alarmelor false pot fi introduse
următoarele măsuri:
a) evitarea poziționării detectoarelor lângă surse probabile de fum;
b) interzicerea fumatului;
c) înlocuirea detectoarelor de fum cu cele de căldură;
d) condiționarea declanșării alarmei de intrarea în starea de alarmă a două zone diferite
sau a două detectoare din aceeași zonă de detectare.
Incendii de materiale
solide, în general de natură
organică, a căror combustie are
loc în mod normal, cu formare de
jar; Exemple: lemn, hârtie,
materiale textile, rumeguș, piele,
produse din cauciuc, materiale
plastice care nu se topesc la
căldură.
Incendii de gaze;
Exemple: hidrogen, metan,
acetilenă, butan, gaz de sondă.
Incendii de metale;
Exemple: sodiu, potasiu,
aluminiu, litiu, magneziu, zinc,
titan.
motoare electrice,
transformatoare, copiatoare,
computere.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aer
APA
Caracteristici ale apei
Apa este cea mai ieftină substanţă de stingere, este uşor de procurat şi cu o capacitate
de răcire considerabilă, fiind cea mai utilizată în caz de incendiu la ora actuală.
Există şi o serie de proprietăţi ale apei care îi limitează domeniul de utilizare:
Densitate relativ mare; 997 kg/m³;
ABURUL
Ca substanță de stingere a incendiilor este recomandat atât aburul saturat (care este cel
mai eficient), cât și aburul supraîncălzit.
La o presiune dată, aburul poate fi:
v abur saturat umed, când mai conține lichid;
v abur saturat uscat, când nu mai conține umiditate, dar o cât de mică cedare de căldură
îl aduce în stare de abur saturat umed;
v abur supraîncălzit, când temperatura lui e superioară celei de saturație la presiunea
respectivă.
Aburul, ca substanță de stingere a incendiilor, este recomandat să se utilizeze în
instalații fixe și semifixe, în special acolo unde există o sursă permanentă de abur și care
asigură cantitatea de abur necesară funcționării instalației de stingere.
Efectul de stingere al aburului se bazează pe reducerea concentrației de oxigen în zona
de ardere, până la o limita la care arderea încetează. Pentru aceasta este necesară o
concentrație volumică a aburului în aer de minimum 35%.
SPUMA
Spuma este un produs de stingere constituit dintr-un agregat de bule formate fizic sau
chimic de un lichid.
Spuma mecanică – faza dispersă este aerul, iar mediul de dispersie este apa în care s-a
dizolvat substanţa spumantă.
Foarte important pentru spumă este coeficientul de înfoiere K care este definit prin
raportul dintre volumul spumei formate şi volumul soluţiei apă + substanţă spumantă.
Astfel spuma se clasifică în:
spumă mecanică grea K=2..…20
spumă cu coeficient mediu de înfoiere K=20…200
spumă cu coeficient mare de înfoiere K>200
Spuma mecanică este recomandată pentru incendii de tip B.
Efectul de stingere se realizează prin răcire, înăbuşire, izolare.
PULBERILE STINGĂTOARE
Componentul de baza al majorității pulberilor stingătoare de incendiu este bicarbonatul
de sodiu.
Pulberea cu bicarbonat de sodiu, trebuie să fie în conformitate cu norma europeană EN
615.
În afara pulberii pe bază de bicarbonat de sodiu, se mai produc pulberi pe bază de
bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, sulf, uree, diferite produse ale
borului. Amestecarea diferitelor tipuri de pulbere (ABC și BC) poate duce la aglutinare și
producerea de gaz va crește presiunea în rezervor la un nivel nesigur. S-a întâmplat ca aceste
creșteri de presiune să provoace spargerea rezervoarelor și să determine răniri corporale și
distrugeri.
Cu cât procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare, cu atât capacitatea pulberii ca
substanță de stingere crește, deoarece restul componentelor au rolul de a ameliora mobilitatea
pulberii și de a o feri de aglomerare la umiditate.
Pulberile pe bază de bicarbonat de sodiu folosite în multe țări, sunt măcinate fin (1
cm3 de pulbere conține 25 de milioane de particule cu efect activ de stingere). Sporirea
fineței de măcinare peste o anumită limită nu mai duce la o intensificare a efectului de
stingere deoarece masa particulelor de pulbere fiind prea mică, energia lor cinetică devine
insuficientă pentru a le permite pătrunderea în focarul de ardere.
La descompunerea totală a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu, se degajă 0,26 kg
dioxid de carbon și se consumă o cantitate de căldura necesară pentru evaporarea a 300 cm3
de apă, căreia îi corespunde un efect de răcire de 0,11 kWh.
Pentru vehicularea pulberii stingătoare în conductele instalației de stingere a
incendiului se utilizează un gaz propulsor care poate fi aer, azot, CO2, heliu, argon.
DIOXID DE CARBON
Dioxidul de carbon fiind un gaz incolor şi inodor, se recomandă ca la utilizarea lui să
se prevadă odorizarea cu gaze nepericuloase, cu miros specific.
CO2-ul se utilizează în mod eficient în spaţii închise. Este recomandat pentru incendii
din clasele A,B,C.
Se utilizează la stingerea substanţelor combustibile care prin ardere nu furnizează
oxigenul necesar combustiei sau sunt caracterizate prin ardere de suprafaţă. Nu arde şi nu
întreţine arderea.
Efectul de stingere se realizează prin micşorarea concentraţiei de oxigen, făcând
imposibilă arderea.
CO2-ul lichid îşi măreşte mult presiunea la creşterea temperaturii. Dintr-un kilogram
de CO2 lichid, după destindere la presiune atmosferică, rezultă 510 l gaz – densitatea
dioxidului de carbon în stare normală fiind de 1,976kg/m3.
La starea normală fizică (la presiunea pN = 101325 N/m2 şi temperatura absolută TN =
273,15 K), densitatea dioxidului de carbon este de 1,976 kg/l, deci mai greu decât aerul.
Temperatura critică a dioxidului de carbon fiind de 31,4oC, se poate lichefia cu
uşurinţă.
Temperatura de fierbere a dioxidului de carbon lichid la presiunea atmosferică
normală, de 760 mm Hg, este de –78,5oC.
La presiunea de 5,28 bar şi temperatura de –56,2oC (la punctul triplu), dioxidul de
carbon poate fi prezent simultan în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Sub această presiune,
dioxidul de carbon poate fi numai în stare solidă sau gazoasă, această stare depinzând de
temperatură.
Dacă dioxidul de carbon comprimat într-un recipient de stocare se destinde până la
presiunea atmosferică, se obţine CO2 solid, sub formă de zăpadă carbonică. La descărcarea
dioxidului de carbon lichid în atmosferă, o mare parte a lichidului se transformă rapid în
vapori, cu mărirea considerabilă a volumului. Restul de lichid se transformă în particule fin
divizate de gheaţă uscată, la temperatura de –79oC.
Dioxidul de carbon, ca substanţă de stingere a incendiului, are următoarele
caracteristici:
v nu distruge obiectele şi materialele stinse;
v pătrunde în orificiile materialului aprins (fiind mai greu decât aerul);
v este rău conducător de electricitate;
v nu se deteriorează prin stocare îndelungată;
ARGON
Substanţa gazoasă cu denumirea chimică argon (Ar) este folosită ca substanţă de
stingere a incendiului sub indicativul IG–01.
Argonul este un gaz incolor, inodor şi inert din punct de vedere chimic.
Argonul este un gaz ecologic (nepoluant), nu atacă stratul de ozon şi nu este toxic.
Ca substanţă de stingere a incendiului, argonul are următoarele proprietăţi:
nu distruge obiectele şi materialele stinse;
pătrunde în cele mai mici orificii ale materialului aprins;
are o conductibilitate termică redusă şi este un rău conducător de electricitate;
nu se deteriorează prin stocare (conservare îndelungată);
nu este sensibil la variaţiile de temperatură ale mediului din incinta protejată.
AZOT
Substanţa gazoasă cu denumirea chimică azot (N2) este folosită ca substanţă de
stingere a incendiului sub indicativul IG – 100.
IG – 100 este un gaz inert, incolor _i incombustibil.
Pentru întreruperea procesului de ardere se pot folosi, simultan, mai multe procedee
descrise. La o combinare a acestora însă, unul din ele este principal şi hotărâtor în acţiunea
de intervenţie pentru stingerea incendiului.
Alegerea procedeelor sau procedeelor de întrerupere a arderii depinde de natura,
situaţii şi proporţiile incendiului, de proprietăţile substanţelor care ard, de calitatea
produselor de stingere, de mijloacele şi personalul care participă la stingere, de gradul de
instruire al acestuia, de condiţiile meteorologice sau de alte cauze.