PRACTICA SISTEMELOR DE DETECŢIE ŞI ALARMARE LA

INCENDIU
Lector: Paul Macaun

Zonarea Clădirilor

Împărţirea unei clădiri în zone are ca scop identificarea rapidă a locului de origine al alarmei în
baza indicaţiilor centralei de semnalizare.
REGULI
1. Aria desfăşurată a unei zone trebuie să fie mai mică sau egală cu 1.600 metri
pătraţi
2. Distanţa de căutare în interiorul unei zone să fie mai mică sau egală cu 30 m
3. Într-o zonă pot fi incluse mai multe încăperi dacă:
a) suprafaţa lor nu depăşeşte 400 metri pătraţi, numărul lor e mai mic de 5 iar
încăperile sunt învecinate
b) încăperile sunt învecinate cu acces uşor între ele, suprafaţa totală nu depăşeşte
1.000 metri pătraţi şi în centrala de semnalizare sau în încăperi sunt prevăzuţi
avertizori de alarmă pentru spaţiul afectat de incendiu
4. Fiecare zonă trebuie limitată la un nivel al clădirii exceptând:
a) zona este casa scării, puţul liftului sau o structură similară ce se întinde pe
mai mult de un nivel
b) suprafaţa clădirii este mai mică de 300 metri pătraţi.
Alegerea detectoarelor şi declanşatoarelor manuale
Selectarea tipului de detector optim pentru a fi utilizat pentru un anumit spaţiu trebuie
să ţină seama de următoarele criterii:
1. Materialele combustibile prezente în spaţiul protejat şi clasa de reacţie la foc a
acestora
2. Configuraţia geometrică şi înălţimea spaţiului protejat
3. Prezenţa şi efectele instalaţiilor de încălzire şi ventilaţie
4. Condiţiile de mediu tipice spaţiului protejat
5. Riscurile apariţiei alarmelor false
În multe cazuri un singur tip de detector nu poate asigura un răspuns optim la toţi
parametrii amintiţi caz în care se recomandă pentru astfel de cazuri detectoare ce acţionează
pe principii fizice diferite sau cu multisenzor.
Normativul I18 precizează că pentru protecţia persoanelor din clădiri publice, detectorul
de uz general este detectorul de fum, celelalte tipuri de detectoare utilizându-se suplimentar sau
numai în acele spaţii în care incendiul se manifestă prin creştere de temperatură, flăcări sau are
o evoluţie rapidă.
Căile de evacuare şi traseele de circulaţie comune în caz de incendiu se protejează cu
detectoare de fum.
Amplasarea detectoarelor automate

Amplasarea detectoarelor se face astfel încât produsele degajate de incendiu din

suprafaţa supravegheată să ajungă la detectoare fără diluţie, atenuare sau întârziere. Fiecare
compartiment antiincendiu va fi prevăzut cu minim un detector. Astfel, o încăpere prevăzută
cu tavan fals şi cu podea falsă cu aria înscrisă în aria de supraveghere a unui detector va fi
echipată minim cu 3 detectoare.
Cele trei cerinţe specificate şi legile fizicii dictează amplasarea fiecărui tip de
detctor. Pentru a demonstra cele afirmate vom analiza cerinţele privind amplasarea unui
detector de căldură static punctual. Aria supravegheată de un astfel de detector se limitează
la aria compartimentului antiincendiu în care este montat (schimbul de căldură cu
compartimente învecinate fiind neglijabil). Înălţimea de montaj maxim admisă de 7.5 m este în
strânsă corelare cu timpul necesar pentru a atinge temperatura de iniţiere a alarmei. Montajul
pe tavan sau la o distanţă maximă de 5% de acesta are ca scop pătrunderea cât mai rapidă în
detector a fluxului de aer cald. Distanţa faţă de pereţi de minim 500 de mm sau faţă de orice
alte obstacole are ca scop evitarea blocării circulaţiei aerului.

Factori ce influenţează zona de supraveghere a unui detector:

- performanţa detectorului (suprafaţa protejată specificată de producător)
- distanţa orizontală dintre orice punct al spaţiului supravegheat şi detector
- distanţa faţă de pereţi
- înălţimea şi configuraţia tavanului
- ventilaţia şi mişcările aerului în aria supravegheată
- obturaţiile mişcării de convecţie a produselor de ardere

Reguli Generale
1. Detectoarele de fum şi căldură se montează de regulă pe tavan sau cu elementele
sensibile la distanţe mai mici de 5% din înălţimea încăperii de acesta.
2. Dacă există gradienţi de temperatură şi înălţimea de stratificare se poate
determina se montează detectoare suplimentare la această înălţime.
DISTANŢE ORIZONTALE RECOMANDATE PENTRU DETECTOARE
FUNCŢIE DE ÎNĂLŢIMEA ÎNCĂPERII
Înălţimea încăperii h (m)
TABELUL 1
h<4,5m 4,5m<h<6 m 6m<h<8 m 8m<h<11 m 11m<h<25 m h>25 m

Detectoare de Nu se Nu se Nu se
5 5 5
căldură clasa 1* utilizează utilizează utilizează

Detectoare de Nu se Nu se Nu se Nu se
5 5
căldură clasa 2* utilizează utilizează utilizează utilizează
 Detectoare de Nu se Nu se Nu se Nu se Nu se
5
căldură clasa 3* utilizează utilizează utilizează utilizează utilizează

Detectoare de fum Nu se Nu se
7,5 7,5 7,5 7,5
punctuale utilizează utilizează

7,5 cu al
Detectuare de fum doilea start de Nu se
7,5 7,5 7,5 7,5
liniare detectoare la utilizează
1/2 h spaţiu

Distanţele de 5 şi 7,5 m sunt distanţe orizontale considerate între orice punct al

spaţiului protejat la cel mai apropiat detector (cu excepţia tavanelor înclinate).

Pe căile de evacuare distanţele din tabel se reduc cu 10%.

* Nota
- Clasa 1 detectoare de căldură – corespondent clasa A1 EN 54-5
- Clasa 2 detectoare de căldură – corespondent clasa A2 EN 54-5
Clasa 3 detectoare de căldură cu temperatura de iniţiere 54-78 grade recomandat de I18 nu are
corespondent în EN 54-5

3.Dacă prin ventilaţie se produc mai mult de 4 schimburi de aer pe oră se vor monta
detectoare suplimentare faţă de numărul necesar fără prezenţa ventilaţiei
4. Nu se montează detectoare în apropierea gurii de refulare a vaentilaţiei.
Dacă ventilarea se produce prin perforaţii în tavan se va asigura o arie cu o rază de 600 mm
neperforată în jurul detectorului.
Dispunerea detectoarelor punctuale de fum şi de căldură
Înălţime Lungime platform Lăţime platformă Suprafaţă platformă
Tipul detectorului
h l b F
Detector termic
< 7,5 m > 2m > 2m > 9m2
EN 54-5
Detector de fum <6m > 2m > 2m > 16m2
En 54-7 > 6 până la 12 m > 3,5m > 3,5m > 31,5m2

3. Distanţa de la detector faţă de orice perete sau obstacol minimă neobstrucţionată

trebuie să fie de 500 mm.
4. Pentru tavanele cu denivelări, grinzi sau planşee casetate se aplică următoarele:
- grinzi mai înalte decât 5% din înălţimea încăperii vor fi considerate pereţi despărţitori
(excepţie fac cazurile în care se poate demonstra că acestea nu întârzie apreciabil
iniţierea detectoarelor)
- în cazul planşeelor casetate o anumită zonă dintre casete poate fi supravegheată de un
singur detector. Volumul intern al unei casete acoperite de un singur detector nu trebuie
 să depăşească produsul a 6 metri pătraţi cu înălţimea grinzii pentru detectoarele de
căldură şi 12 metri pătraţi cu înălţimea grinzii pentru detectoarele de fum.
- dacă denivelările tavanului sunt mai mici de 5% din înălţimea încăperii se considera
tavan
plan.
5. Pentru tavane înclinate, o înclinaţie de 1 grad a pantei se măresc distanţele din tabelul 1
cu 1%.
6. Dacă acoperişul este în pantă sau cu iluminatoare se vor monta detectoare în fiecare vârf de
coamă.
Detectoare termice EN 54-5:1989-09
Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Detectoare de
Înălţimea Detectoare de
Detectoare termice EN 54-5:2001-03 flacără EN
incintei fum EN 54-7
Clasele A2, B, 54-
Clasa A1 ............... 10
C, D, E, F şi G
până la 45 m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
până la 16 m Neadecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
până la 12 m Adecvat Neadecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
până la 7,5 m Adecvat Adecvat Neadecvat Neadecvat Adecvat
până la 6 m Adecvat Adecvat Adecvat Neadecvat Adecvat
până la 4,5 m Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat Adecvat

Instalaţii de stingere automate

Instalaţiile automate de stingere permit efectuarea în mod automat a procedurilor de

detectare, evaluare, alarmare şi deversare a agentului de stingere. În acelaşi timp în starea de
veghe instalaţia supraveghează prezenţa şi parametrii agentului de stingere semnalând orice
regim de funcţionare anormală.
Cele mai uzuale instalaţii de stingere automată sunt cele ce utilizează agenţi de stingere
gazoşi (în special cei încadraţi în categoria “clean agents“ – agenţi curaţi în definire dată de
ISO EN 14520- 2000). Norma ce cuprinde cele mai multe date referitoare la instalaţiile de
stingere este “NP 086-05” NORMATIV pentru PROIECTAREA, EXECUTAREA şi
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR de STINGERE a INCENDIILOR”
Stingerea automată poate fi realizată şi cu alţi agenţi de stingere precum apa (în stare
lichidă, vapori, aburi etc.), aerosoli, spumă sau compuşi chimici dedicaţi unor tipuri specifice
de incendii. În orice situaţie agentul de stingere se selectează în strictă concordanţă cu tipul
incendiului posibil în spaţiul protejat.
O instalaţie tipică cuprinde următoarele componente:
a) recipienţi sau cuve de stocare agent de stingere
b) echipament de transport şi distribuţie a agentului de stingere
c) echipament electronic de detecţie, alarmare şi comandă
Acest tip de instalaţie este utilizată în special în arii neocupate sau în care alţi agenţi de
stingere, datorită proprietăţilor fizico-chimice, nu pot acţiona eficient. Nu deteriorează
echipamentele electrice şi electronice şi datorită densităţii puţin mai mari se pretează la
incendiile substanţelor lichide unde formează un strat izolator faţă de mediu. Presiunile de
 stocare sunt ridicate iar proprietăţile axfisiante ale agentului impun stocarea în spaţii
ventilate mecanic şi măsuri specifice de protecţie împotriva accidentelor.
INSTALAŢIE TIPICĂ DE STINGERE CU ÎNLOCUITORI DE HALON
Înlocuitorii de halon sunt produşi de sinteză eficienţi în incendii de clasa A, B si
C. Se caracterizează prin concentraţii de stingere (uzual sub 10%) şi presiuni de stocare
reduse (uzual sub 50 atm.). Eficienţa sistemelor cu înlocuitori de haloni este deosebită iar
aplicaţiile tipice sunt spaţiile în care prezenţa umană este posibilă şi probabilă (denumite
“spaţii ocupate“). Aceste substanţe nu atacă stratul de ozon şi sunt sigure pentru oameni la
concentraţiile de stingere.
Un avantaj este oferit de presiunea joasă de stocare în stare lichefiată (în multe
cazuri din raţiuni legate de timpul de deversare se realizează presurizare cu azot sau alte gaze
inerte) constă în posibilitatea amplasării recipientului de stocare în spaţiul de stins.
Ţinând seama de faptul că înlocuitorii de halon sunt gaze de sinteză costul acestora este
mult mai mare decit al gazelor atmosferice. Obiectivele tipice sunt centrele de calcul (camere
de servere sau cu echipamente electronice delicate), arhive, muzee sau camere de valori
(tezaure).
O particularitate aparte o au anumiţi agenţi de stingere cu caracteristici refrigerante însumate
celor tipice înlocuitorilor de haloni. Această generaţie de agenţi de stingere acţionează atât
prin întreruperea reacţiei de ardere cât şi prin absorbţia masivă a căldurii.

INSTALAŢII DE STINGERE CU GAZE INERTE

Gazele inerte sau amestecurile de gaze inerte intră în categoria “agenţilor de stingere
curaţi“ permişi a fi utilizaţi în spaţii ocupate. Gazele cele mai folosite sunt Azot, Argon,
Dioxid de Carbon. Principiul de stingere constă în deversarea în spaţiul de stins a gazului sau
amestecului de gaze într-o cantitate suficientă astfel încât procentul de oxigen să fie redus la
valori de 12% sau mai mici. La aceste valori reacţia de oxidare încetează obţinându-se
efectul scontat. Presiunea de stocare este ridicată iar volumul de gaz deversat depăşeşte în
mod uzual valori de 40% din volumul de stins. Cantitatea de gaz necesară stingerii fiind mai
mare decât în cazul înlocuitorilor de haloni sintetizaţi chimic, numărul de recipiente de
stocare este mare. O atenţie sporită trebuie acordată purităţii agentului de stingere deoarece
prezenţa vaporilor de apă poate produce la deversare dopuri de gheaţă. Acolo unde condiţiile
de stocare permit această soluţie de stingere este folosită în special datorită costului scăzut al
agentului de stingere. Presiunile de lucru impun în schimb recipienţi de înaltă presiune ceea ce
face costul global al instalaţiei comparabil cu înlocuitorii de halon.
În cele mai multe cazuri alegerea între o stingere cu gaze inerte sau cu înlocuitori de
halon nu se face în baza criteriului preţului de cost. Se pot considera alte criterii de selecţie
specifice condiţiilor din spaţiul de stins.
Un element comun tuturor instalaţiilor de stingere prezentate este partea de
detecţie şi alarmare. Constructiv instalaţia de detecţie este similară unei instalaţii de detecţie
convenţională dar pentru evitarea declanşărilor accidentale acţionarea se realizează la
coincidenţa în stare de alarmă a două zone independente şi de preferat pe principii de detecţie
diferite.
Elementul specific constă în posibilităţile de comandă manuală şi în selectarea regimului de
funcţionare posibil. Practic instalaţia poate efectua stingerea astfel:
a) regim total automat (detecţie, alarmare, evacuare şi stingere fără a fi necesară
intervenţia umană)
b) regim semiautomat (sunt îndeplinite toate procedurile premergătoare deversării
exceptând deversarea care nu se poate efectua fără confirmare umană)
c) manual electric (deversarea se efectuează prin comanda directă a operatorului)
d) manual mecanic (practic o procedură de avarie în care deversarea se face manual prin
acţionarea unei pârghii sau mecanism declanşator – nu este necesară alimentare de
bază sau de rezervă pentru a asigura stingerea)
INSTALAŢII DE DESFUMARE ŞI EVACUARE A PRODUSELOR DE ARDERE
Aceste instalaţii au ca rol funcţional crearea unei căi de evacuare pentru fum şi
gaze de ardere în scopul păstrării vizibilităţii şi calităţii aerului pe căile de evacuare precum şi
cel al reducerii temperaturii la partea superioară a încăperii. Instalaţia de evacuare poate folosi
diferenţa de densitate cauzată de diferenţa de temperatură pentru evacuarea naturală sau
dispozitive mecanice de evacuare forţată (ventilare forţată).
Acţionarea instalaţiei se face de regulă printr-o comandă automată provenind de la
centrala de semnalizare a incendiilor.

STANDARDE ŞI NORME TEHNICE

Prin aderarea României la Uniunea Europeană standardele Europene armonizate sunt
aplicabile şi mai mult, se solicită a fi respectate pentru aplicaţii de către beneficiari.
Normativele naţionale cuprind de regulă prevederi similare celor din standardele menţionate
iar la fiecare ediţie diferenţele sau inconsecvenţele tind să se reducă şi să dispară.
Prezentul curs nu doreşte să se substituie standardelor ci doar să fie o unealtă de îndrumare
spre prevederi specifice utile în înţelegerea fenomenelor, proiectarea şi execuţia sistemelor de
detecţie şi alarmare antiincendiu.

Cadrul legislativ naţional

Legea 307-2006 – LEGE PRIVIND APĂRAREA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR (numită şi
legea
focului)
O163/2007 - Ordin pentru aprobarea normelor generale de apărare împotriva
incendiilor O130/2007 - Ordin pentru aprobarea metodologiei de atestare a persoanelor
care proiectează,
execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi instalaţii de apărare
împotriva incendiilor, efectuează lucrări de termoprotecţie şi
ignifugare de verificare întreţinere şi reparare a autospecialelor şi/sau a
altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor
O252/2007 - Ordin pentru aprobarea metodologiei de atestare a persoanelor care
proiectează, execută, verifică, întreţin şi/sau repară sisteme şi
instalaţii de apărare împotriva incendiilor, efectuează lucrări de
termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a
 autospecialelor şi/sau a altor mijloace tehnice destinate apărării
împotriva incendiilor
Legea 608/2001 (2006 republicată) – Legea privind evaluarea conformităţii produselor
HG 1490/2004 - Hotărâre de Guvern privind înfiinţarea şi stabilirea atribuţiilor
Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă
HG 259/2005 - Hotărâre de Guvern privind înfiinţarea şi stabilirea atribuţiilor
Centrului Naţional pentru Securitate la Incendiu şi Protecţie Civilă

Norme tehnice
EN 54-x / SR EN 54-x

Partea 1 – Introducere
Partea 2 – Echipament de control şi
semnalizare Partea 3 – Dispozitive sonore de
alarmă şi incendiu Partea 4 – Echipament de
alimentare electrică
Partea 5 – Detectoare de căldură – detectoare punctuale
Partea 7 – Detectoare de fum – detectoare punctuale care utilizează difuzia luminii,
transmisia luminii sau ionizarea
Partea 10 – detectoare de flacără – detectoare
punctuale Partea 11 – Declanşatoare manual de
alarmare
Partea 12 – Detectoare de fum – detectoare liniare care funcţionează pe principiul
transmisiei unui fascicule d eunde optice
Partea 13 – Evaluarea compatibilităţii componentelor de sistem
Partea 14 – Ghid de proiectare, instalare, punere în funcţiune, utilizare şi
mentenanţă Partea 17 – Izolatori de scurtcircuit
Partea 18 – Dispozitive de intrare -
ieşire Partea 20 – Detectoare de fum
prin aspiraţie
Partea 21 – Dispozitive de transmitere al alarmei de incendiu şi a semnalului de
deranjament

SR ISO 8421-x
Partea 1 – Termeni generali şi fenomene ale
focului Partea 2 – Protecţia structural
împotriva incendiului Partea 3 – Detectare şi
alarmă la incendiu
Partea 4 – Echipamente şi mijloace de
evacuare Partea 5 – Controlul fumului
Partea 6 – Evacuare şi mijloace de evacuare
Partea 7 – Mijloace de detectare şi de inhibare a exploziilor
 Partea 8 – Termeni specifici luptei împotriva incendiilor, serviciilor de salvare şi
manipulării produselor periculoase

EN/TR 14568:2003
EN 54 – Fire detection and fire alarm systems – Interpretation of specific causes of EN
54- 5:1997
Normativ I18/1 – 01
Proiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice interioare de curenţi slabi aferente clădirilor
civile şi de producţie
Normativ I18/2 – 02
Proiectarea şi execuţia instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a sistemelor de
alarmare contra efracţiei din clădiri
P118-99
Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor
NT 030-01
Ghid pentru evaluarea riscului d eincendiu şi a siguranţei la foc la săli aglomerate
NT 049-02
Ghid pentru evaluarea riscului d eincendiu şi a siguranţei la foc pentru clădiri de spitale
NT 050-02
Ghid pentru evaluarea riscului d eincendiu şi a siguranţei la foc la căminele de
bătrâni şi personae cu handicap
NP 063-01
Ghid pentru proiectarea, executarea şi ecploatarea disozitivelor şi sistemelor d
eevacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi din construcţii ăn caz de incendiu
EN VDE 0815
Conexiuni şi cabluri pentru echipamente d edetecţie şi semnalizare
EN VDE 0823 p1 & 2
Echipamente de semnalizare a pericolului d eincendiu, efracţie şi atac
EN 14675
Echipamente de semnalizare a incendiilor; construcţie şi utilizare
EN 14034
Simboluri grafice pentru instalaţii de semnalizare a incendiilor
Alte normative conexe

(US) NFPA 72 National Fire Alarm Code

NFPA 12 Standard on Carbon Dioxide Extinguishing Systems
NFPA 12 A Standard on Halon 1301 Fire Extinguishing Systems
NFPA 13 Standard for the Installation of Sprinkler
Systems
BS 5446 Part 1:1990 Specification of Self+Contained alarms and Point+Type
Smoke Detectors
BS 5839 Part 1:1988 Code of Practice for System Design, Installation and
Servicing BS 5839 Part 2:1983 Specification for Manual Call Points
BS 5839 Part 3:1988 Specification for Automatic Release Mechanisms for Certain
Fire Protection Equipment
BS 5839 Part 4:1988 Specification for Control and Indicating
Equipment BS 5839 Part 5:1988 Specification for Optical Beam
Smoke Detectors BS 5306 Part 4:2001 Requirements for Carbon
Dioxide Systems
BS 5306 Part 5.1:1992 Specification for Halon 1301 Total Flooding
Systems BS 5306 Part 5.2:1984 Halon 1211 Total Flooding Systems
BS 6535 Part 1:1990 Fire Extinguishing Media - Part 1 : Specification for Carbon
Dioxide BS 6535 Part 2.1:1990 Fire Extinguishing Media - Part 1 : Specification for
Halon 1211 and
1301
EN 12094 Part 1 Fixed Firefighting Systems : Components for Gas Extinguishing
Systems
- Part 1: Requirements and test methods for electrical automatic
control and delay devices
BS ISO 14520-9:2000 Gaseous fire-extinguishing systems – Physical properties and
system design Part 9: HFC 227ea extinguishant
BS ISO 14520-12:2000 Gaseous fire-extinguishing systems – Physical properties and
system design Part 12: IG-01 extinguishant
BS ISO 14520-13:2000 Gaseous fire-extinguishing systems – Physical properties and
system design Part 13: IG-100 extinguishant
BS 5306 Part 2:1990 Specification for Sprinkler Systems
EN 12259 Part 1:1999 Fixed Firefighting Systems : Components for Sprinkler and
Waterspray Systems: Part 1: Sprinklers
EN 1568 Part 1:2001 Fire extinguishing media. Foam concentrates. Specification for
medium expansion foam concentrates for surface application to
water-immiscible liquids
EN 12416 Part 2:2001 firefighting systems. Powder systems. Design, construction and
maintenance Fixed
BS 5588-8:1999 Fire precautions in the design, constructions and use of buildings +
Part 8: Code of practice for means of escape for disabled people
BS 5839-8 Fire detection and alarm systems for buildings + Part 8: Code of
practice for the design, installation and servicing of voice alarm
systems
BS 7807 Code of practice for design, installation and servicing of integrated
systems incorporating fire detection and alarm systems and/or
other security systems for buildings other than dwellings