Electrical Department

Extra Low Voltage (ELV)

Instalatii electrice de curenti slabi (ELV)
- Instalatiile de curenti slabi reprezinta acele instalatii electrice ce sunt parcurse de
curenti de intensitate mica in raport cu cei ce parcurg instalatiile de lumina sau forta.

- Intensitatea scazuta a curentului se datoreaza in special puterii mici a receptoarelor din

astfel de instalatii.

- Instalatiile de curenti slabi sunt :

1. Instalatii detectie, semnalizare si avertizare incendiu,

2. Instalatii supraveghere video,
3. Instalatii detectie si semnalizare efractie,
4. Instalatii control acces,
5. Instalatii cablare structurata,
6. Instalatii nurse call,
7. Instalatii interfonie/videointerfonie,
8. Instalatii ceasoficare,
9. Instalatii semnalizare urgente RWC.
1. Instalatie detectie, semnalalizare si avertizare incendiu
Aceasta instalatie reprezinta un ansamblu complex de echipamente electrice care are rolul de a asigura supravegherea unei cladiri, sau incinte în vederea detectarii,
semnalizarii si avertizarii asupra izbucnirii unui incendiu, în timp util interventiei în sensul localizarii si actionarii împotriva acestuia.
Reguli generale
(1) Echiparea cu instalații de detectare, semnalizare si alarmare la incendiu se asigură în mod obligatoriu la construcții și/sau spații (o încăpere sau mai multe încăperi inclusiv circulațiile lor
comune):
a) toate categoriile de construcții, prevăzute, conform reglementărilor specifice, cu instalații automate de stingere cu apă tip sprinklere, sprinklere deschise – drencere sau pulverizatoare, ceață de
apă sau cu substanțe speciale, în condițiile în care acționarea acestora se face prin astfel de instalații;

b) construcții închise de importanță excepțională – A și deosebită – B, încadrate conform legislației specifice;

c) clădiri înalte, cu excepția locuințelor, și foarte înalte indiferent de destinație;

d) clădiri cu săli aglomerate;

e) clădiri închise ori spații, civile, având destinație:

• administrativă cu aria desfășurată mai mare de 600 m2;
• de cultură cu aria desfășurată mai mare de 400 m 2;
• de comerț cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 400 m2;
• de sport în care se pot afla simultan mai mult de 200 persoane;
3
• de cult cu peste 300 de persoane;
• de învățământ, inclusiv gradinițe, care adăpostesc peste 200 de persoane;
• de turism cu cel puțin 25 camere sau 50 de locuri de cazare;
• de cazare a elevilor, studenților, sportivilor având mai mult de 100 locuri de cazare;
• de sănătate cu paturi staționare/pentru supravegherea, îngrijirea ori cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost,
cu aria desfășurată mai mare de 100 m2;

f) clădiri ori spații, civile subterane, cu excepția locuințelor, cu aria desfășurată mai mare de 300 m2;

g) parcaje subterane potrivit reglementærilor specifice;

h) parcaje supraterane închise cu mai mult de 50 autoturisme;

i) clădiri civile, cu excepția locuințelor, cu peste 300 de persoane sau cu aria desfășurată mai mare de 1600 m2;
j) clădiri închise ori spații, de producție și/sau depozitare având densitatea de sarcină termică peste 420 MJ/m2 și aria desfășurată mai mare de 600 m2;

k) depozite închise cu stive având înălțimea mai mare de 4 m;

l) clădiri de producție și/sau depozitare monobloc sau blindate, indiferent de riscul de incendiu.
(2) Pentru clădirile ori spațiile enumerate la alin. (1) trebuie supravegheate suplimentar următoarele zone:
• incintele lifturilor, ale dispozitivelor de transport și transmisie;
• canalele și puțurile de cabluri;
• instalațiile de climatizare, de aerisire și de ventilație, precum și canalele de admisie și evacuare a aerului;
• canalele și puțurile pentru materiale și deșeuri, precum și incintele de colectare ale acestora;
• spațiile de depozitare a materialelor combustibile;
• spațiile delimitate de tavane false și de podele tehnice;
• compartimente ale încăperilor în care sunt amenajate spații pentru depozitare pe verticală, la care marginea superioară se află la o distanță mai mică de 0.5 m de tavan sau de alte elemente aflate
la partea superioară a încăperii.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) spațiile de depozitare pentru cereale în vrac.
(4) La clădirile ori spațiile de turism, cu mai puțin de 25 camere sau 50 locuri de cazare, precum și în fiecare locuință dispusă la mansardele amenajate sau realizate la clădiri de locuit colective cu mai
mult de patru niveluri supraterane se prevăd detectoare autonome de fum.”

Gradul de acoperire cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu pentru construcțiile și spațiile prevăzute la mai sus, trebuie să fie cel de acoperire totală cu detectoare de incendiu și
declanșatoare manuale, fiind supravegheate toate spațiile din clădire, cu excepția spatiilor sociale, adaposturi de protectie civila si rampe de incarcare aflate in spatii deschise.
4
(2) Pentru celelalte construcții și spații care nu sunt indicate la mai sus, gradul de acoperire cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu poate fi și/sau:
- acoperire parțială: este supravegheat, la fel ca și în cazul acoperirii totale, numai spațiul vulnerabil la incendiu;
- acoperire locală: este supravegheat un echipament sau o zonă locală care nu trebuie izolată de restul clădirii, ea oferind un nivel mai ridicat de protecție decât cel extins al clădirii.

- Gradul de acoperire parțială și locală cu instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu se stabilește de către proiectant.
- Centrala de detectie incendiu se va monta intr-o incapere special destinata acesteia, amplasata cat mai aproape de centrul de greutate al RETELEI respective.
- Camera ECS trebuie sa fie usor accesibila din exterior, sa nu fie traversata de conductele instalatiilor utilitare, sa fie prevazute cu instalatii de iluminat de siguranta pentru continuarea lucrului.
Instalatia este alcatuita din urmatoarele echipamente :

1.1. Unitate centrala

este panoul principal la care se conecteaza toate dispozitivele periferice ale unui sistem de avertizare incendiu;

1.2. Detectori de fum, detectori de temperatura, detectori de caldura, detectori de gaz, etc
- detectorul optic de fum este sensibil la produse de combustie capabile sa afecteze absorbtia sau difuzia unei radiatii electromagnetice in domeniul infrarosu, vizibil si / sau ultraviolet.

Detector de fum montat pe plafon

Detector de fum montat in plafon prevazut cu indicator paralel
- detectorul de caldura raspunde la o crestere de temperatura
5
- detector de gaz este un detector sensibil la produse de combustie şi/sau descompunere termică.
- detector de flacară este un detector care răspunde la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările unui incendiu.
- detector multisenzor detector care răspunde la mai mult de un parametru al incendiului.
- detector liniar (fum / temperatura) este un detector care răspunde la parametrul sesizat în vecinatatea unei linii continue.
- detector de fum prin aspiratie – este un detector incastrat intr-o carcasa prevazuta cu un ventilator cu ajutorul caruia aerul dintr-o incapere este aspirat si analizat

1.3. buton de incendiu

– butonul de avertizare in caz de incendiu se actioneaza manual in cazul in care este identificat un focar de incendiu, se amplaseaza pe caile de evacuare si in vecinatatea usilor care fac legatura
cu scara de evacuare sau cu exteriorul. Se monteaza la o intaltime cuprinsa intre 1,2 – 1,5 m deasupra pardoselii finite iar distanta de cautare nu trebuie sa depaseasca 30 m (20m pt cladiri inalte).

1.4 dispozitiv de transmisie alarmă la incendiu (modul intrari / iesiri - transponder) este echipament intermediar care transmite un semnal de alarmă de la un echipament de control şi
semnalizare la o statie de recepţie a alarmei

1.5 staţie de recepţie alarmă la incendiu este o staţie de la care pot fi iniţiate în orice moment măsuri necesare de protecţie la incendiu şi de intervenţie la incendiu;

1.6 Sirena si indicatori optici de semnalizare – asigura avertizarea locala sonora si luminoasa in legatura cu producerea unui incendiu si intrarea in procedura de evacuare

1.7 Splitter – dispozitiv electronic ce ajuta la realizarea ramificatiilor unei cai de transmisie;
Generalitati
- Arie acoperire detector de fum 100m2 (SV), in Romania aria se stabileste in functie de inaltimea si aria incaperii protejate, conform tabelului 3.3
- Arie acoperire detector de temperatura 30m2 (SV), in Romania aria se stabileste conform tabelului 3.3
- Detectoarele de caldura statice initiaza semnalul de alarma in intervalul de temperature cuprins intre temperature minima de raspuns si temperature maxima de raspins static
Temperatura tipica de aplicare reprezinta temeperatura la care un detector poate fi expus pe perioade lungi de timp in absenta unei stari de incendiu
Temperatura maxima de aplicare reprezinta temperature maxima la care un detector poate fi expus fie si pe perioade scurte de timp in absenta unui incendiu
Temperatura static de raspuns reprezinta temperature la care un detector poate produce un semnal de alarma daca este supus la o rata mica de creature a temperaturii.

7
8

- Detectoarele de fum prin aspiratie se utilizeaza in zonele de depozitare cu rafturi, astfel ca tubulatura se va monta pe partile exterioare ale rafturilor iar in cazul rafturilor duble si pe spatiul median.
Distanta pe orizontala intre tuburile de aspiratie si distanta fata de tavan este de maxim 6m. Distanta maxima dintre orificiul de aspiratie si suprafata exterioara raftului este de maxim 3m.
- Detectoarele de flacara trebuie amplasate astfel incat intre acestea si aria de detectare sa nu existe obstacole, sa nu fie influentate de surse de caldura sa se poata realiza o monitorizare optima.
- Detectoarele de fum liniare se utilizeaza pentru obiectivele cu zonele inalte deschise, acestea trebuie montate astfel incat intre emitator si receptor sa existe vizibilitate. Distanta intre fasciculul optic si
pereti sau alte obiecte nu va fi mai mica de 0,5m , iar distanta maxima dintre emitator si receptor nu va depasi 100 m.
- Sirenele si flash-urile se vor monta pe bucle diferite de cele de detectie(SV). Sunetul alarmei de incendiu va avea un nivel cu 5dB deasupra oricarui alt sunet care ar putea sa dureze mai mult de 30 de
secunde, dar nu mai mic de 65dB. Daca alarma are scupul de a trezi persone din somn atunci nivelul minim trebuie sa fie 75 dB. In zonele in care nivelul zgomotului depaseste 90dB sau exista
persoane cu dizabilitati auditive se vor utiliza numai dispozitive de alarmare vizuala (flash-uri).
- ECS-ul trebuie sa aiba cel putin doua surse de alimentare ( o sursa de baza si o sursa de rezerva). Sursa de rezerva trebuie sa asigure o durata de functionare de 48 de ore + necesarul de putere
pentru semnalizarea unei alarme pe durata a 30 de minute si de 72 de ore in cazul cladirilor ramase neocupate pentru o perioada de cel putin 30 de zile.
2. Instalatie televiziune cu circuit inchis CCTV
Instalatia este alcatuita din :

- Echipamente de prelucrare si monitorizare a informatiilor primite de la camerele video (matrice video),

- Echipamente de stocare a informatiilor primite,

- Camere video de exterior trebuie sa fie capabile sa reziste la temperaturi extreme si umiditate, de obicei sunt intr-o carcasa rezistenta la intemperii, care, de asemenea, ajuta la protejarea
impotriva vandalismului,

- Camere video de interior,

- Retea de interconectare intre elementele sistemului,

- UPS-uri si surse de alimentare.

9
In prezent, cele mai utilizate 3 tehnologii pentru sistemele de supraveghere video sunt:

- HDCVI: High Definition Composite Video Interface – reprezinta o tehnologie analogica de inalta definitie pentru sistemele de supraveghere in circuit inchis;

- Turbo HD: tehnologie analogica de inalta definitie similara HDCVI;

- IP: reprezinta varful tehnologiei pentru sistemele de supraveghere video.

Sistemele HDCVI si Turbo HD ofera aceleasi rezolutii si aceeasi calitate a inregistrarilor video, insa tehnologia IP, desi este mai scumpa, ofera numeroase avantaje:

- posibilitatea utilizarii unei camere standalone cu stocarea direct pe un card microSD, prezenta functiilor Inteligent Video Surveillance (IVS - detectie faciala, detectie perimetrala, detectie lipsa obiecte,
parcare in zona interzisa), ANPR (automatic number plate recognition);
- spre deosebire de tehnologia analogica, unde imaginea este transmisa si procesata de catre DVR, la sistemele IP se transmite informatia deja procesata de catre camere, iar NVR-ul stocheaza
informatia pe un HDD;
- folosirea de camere cu rezolutii mult mai mari rezultand un zoom digital mai bun.
 Termeni :

Autofocus - reprezinta un sistem care permite camerelor de supraveghere sa focalizeze automat pe subiectii aflati in zona de supraveghere a camerei in functie de punctele de focalizare predefinite;

Filtru IR - reprezinta un filtru de culoare care blocheaza lumina infrarosie, astfel se obtin culori cat mai naturale fara a fi denaturate. Acest filtru se activeaza si dezactiveaza automat fiind controlat de un
mecanism cu senzor.

Rezolutie Orizontala - reprezinta numarul maxim de linii alternative albe si negre, din imaginea camerei. O rezolutie de 400 linii TV reprezinta 200 de linii negre distincte si 200 de linii albe distincte
numarate pe orizontala imaginii si egale cu inaltimea acesteia. Acest parametru este cunoscut si sub numele de “Linii de rezolutie orizontala” fiind foarte important pentru caracteristicile camerelor.

Unghi de vizualizare - acest parametru se obtine din oricare dimensiune a imaginii ( verticala, orizontala sau diagonala) dimensiunea senzorului pe care este montata lentila precum si distanta focala a
acesteia. Cu cat distanta focala este mai mica unghiul de vizualizare va fi mai mare.

Pelco D = reprezinta un protocol de comunicare pentru controlul camerelor cu PTZ. Acest protocol comunica in sistem hexazecimal pe 7 biti.

BLC (Backlight Compensation) - ajustează automat intensitatea luminoasă, cu scopul de a reda mai multe detalii în zonele întunecate. Un exemplu potrivit ar fi imaginea feţei unui om având ca fundal
soarele intr-o zi senină.

WDR (Wide Dynamic Range) - tehnologia WDR permite camerei de supraveghere sa filtreze lumina venita din spatele unui obiect, si astfel sa permita vizualizarea de detalii sporite asupra obiectului.

10 (Automatic Gain Control - control automat al amplificării care menţine un nivel constant de ieşire, amplificând semnalul proporţional cu nivelul de interferenţe. Imaginea devine astfel mai clară dar
AGC
are în acelaşi timp un aspect artificial. Cu această funcţie oprită, imaginea îşi recapată aspectul natural dar devine granulată.

EE/AI (Electronic Exposure/Auto Iris) - modul EE adaptează timpul de expunere la intensitatea luminii. În modul AI, timpul de expunere este constant (1/60 sau 1/50 s), cantitatea de lumină ce ajunge
la senzor este reglată de obiectivele cu funcţie auto-iris (Auto Iris).

RS485 - reprezinta un standard de comunicare seriala de tip binar intre dispozitivele unui sistem de supraveghere de exemplu intre DVR si o Camera Speed Dome.

Balun (balance-unbalance) - este un dispozitiv electric de transformare a semnalelor electrice balansate in semnale nebalansate si invers. De asemenea se folosesc si pentru conectarea cablurilor cu
impedante diferite.

BNC (Bayonet Neill–Concelman) - este un conector rapid folosit pentru transmiterea semnalului video prin cablul coaxial. In CCTV cele mai uzuale standarde sunt RG59 cu impedanta de 75 ohm si
RG60 cu impedanta de 50 ohm.
Cablu UTP(Unshielded Twisted Pair) - este cea mai des intalnita varianta de cablu din retelele de date. In supraveghere se foloseste acest tip de cablu datorita faptului ca esteformat din 4 perechi de
fire permitand traseului de alimentare si celui de semnal sa se realizeze cu un singur cablu.

Cablu Coaxial - e un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor inconjurat de un material izolator, inconjurat de un alt imvelis conductor la randul sau , acoperit de un ultim strat izolator. La
instalatiile CCTV se folosesc standardele RG6 si RG59 (75 Ohm), in general pentru distante mici (max. 100m).

H264 - este un standard de codare video digitală cu o rată de compresie ridicată. Fata de MPEG, are o rata de compresie dubla si astfel inregistrarile vor ocupa un spatiu mult mai mic pe Hard Disk si
transmisia datelor prin internet va fi mai rapida.

PTZ - reprezinta un tip de control al miscarii camerelor de supraveghere pe 2 axe si a controlului lentilei: axa orizontala (Pan), axa verticala (Tilt) si apropiere/departare imagine (Zoom).

Decibel - reprezinta o scara logaritmica care de obicei defineste puterea sau intensitatea. In cazul echipamentelor CCTV se refera la intensitatea semnalului electric.
Detectie miscare = reprezinta o functie a softului de inregistrare prin care campul de vizibilitate al camerei este analizat astfel incat la aparitia oricarei schimbari de pozitie sau de viteza al unui obiect,
acesta sa reactioneze conform instructiunilor date de catre utilizator.

ATR (Adaptive Tone Reproduction = reprezinta o functie a camerelor de supraveghere care permite reglarea gradatiei compensarii luminii pentru imbunatatirea contrastului subiectilor care se afla in
zone cu multiple grade de luminozitate.

Anti-CR (Anti-Color Rolling) = funcţie împotriva fluctuaţiilor coloristice; când camera este utilizată în interioare iluminate de lămpi flourescente, ce fluctuează, culorile de pe imagine par a "pluti",
nuanţele acestora schimbându-se deoarece nu există o sincronizare între viteza obturatorului şi frecvenţa la care lucrează balastul electronic al corpului de iluminat, având în vedere alimentarea camerei
de la o sursă de curent DC.
11
AWB (Auto White Balance) - culoarea albă este detectată automat şi folosită pentru balansul de culoare. Funcţia este potrivită pentru locaţiile în care temperatura culorilor deviază foarte puţin, în
celelalte situaţii fiind recomandată opţiunea ATW.

D-WDR (Digital Wide Dynamic Range) - tehnologia D-WDR permite camerei de supraveghere sa filtreze lumina venita din spatele unui obiect, si astfel sa permita vizualizarea de detalii sporite asupra
obiectului. DWDR este practic o tehnologie implementata la nivel de procesor de semnal digital al camerei (DSP). Ea consta in captarea a doua imagini (Una supraexpusa si una subexpusa) si
combinarea lor, printr-un procedeu asemnator mediei aritmetice.

DNR (Digital Noise Reduction) - circuit şi/sau algoritm care ajută la reducerea "zgomotului", oferind astfel un raport semnal/zgomot îmbunătăţit. Sistemul 3D DNR compară cadre subsecvente în
încercarea de a depista orice anomalie. În cazul în care, ca urmare a acestei analize, se constată o diferenţă între 2 cadre consecutive cauzate de apariţia unei interferenţe, softul înlătură granulaţiile,
înlocuindu-le cu valori medii calculate între cele 2 cadre alăturate.

HLC (High Light Compensation) - protejează imaginea împotriva supraexpunerii cauzate de obiecte srălucitoare ex: farurile automobilelor.
Infrarosu = lumina infraroşu este generata de ledurile IR ale camerelor de supraveghere si reflectata de suprafete, aceasta fiind invizibila pentru ochiul uman. Este utilizata pentru supravegherea pe timp
de noapte, imaginile rezultate fiind alb-negru.

DVR (Digital Video Recorder) - este un dispozitiv desine statator cu ajutorul caruia semnalul video este captat in format digital si inregistrat pe diferite suporturi de stocare: Hard Disk, CD/DVD, USB
Stick, carduri de memorie sau dispozitive de stocare din reteaua locala.
Placa de captura - acest dispozitiv se monteaza intr-un computer si cu ajutorul acestuia semnalul video este captat in format digital si inregistrat pe diferite suporturi de stocare: Hard Disk, CD/DVD,
USB Stick, carduri de memorie sau dispozitive de stocare din reteaua locala, conectate la computerul respectiv.

CCD - reprezinta un dispozitiv care transforma lumina in semnale electrice din care se formeaza apoi imaginea video. Specific la acest tip de senzor este ca lumina captata de catre pixeli este transporta
catre marginea acestuia unde este transformata in semnal digital. Spre deosebire de senzorul CMOS acest senzor are o sensibilitate mai mare la un nivel scazut de lumina, dar consumul electric este
mult mai mare.

CMOS - reprezinta un dispozitiv care transforma lumina in semnale electrice din care se formeaza apoi imaginea video. Specific la acest tip de senzor este ca fiecare pixel care capteaza lumina este
conectat la un circuit de transformare in semnal digital. Astfel spre deosebire de senzorul CCD, nu va mai trebui transportata catre marginea senzorului. Dezavantajul acestor circuite aflate pe senzor il
reprezinta reducerea suprafetei de captare a luminii, micsorand sensibilitatea acestuia.

Video server - unitate de calcul dedicata (specializata) ce face doar un serviciu: primeste semnalul video analogic de la camere, il digitalizeaza si il transmite in retea prin internet sau GSM.
Zoom - transfocatorul, puterea lentilei, de cite ori apropie imaginea. De ex. pentru o lentila variofocala cu f=10 - 110 mm, zoom=110/100=11, deci avem zoom X11 (o apropiere de 11 ori).Raport intr
e distanta focala finala (telefoto) si initiala (wide) a lentilei variofocale. Un zoom de 11X va mari imaginea wide de 11 ori.

Campul de vizualizare(FOV) Alegerea obiectivului influenteaza in mod direct performanta unui sistem de televiziune cu circuit inchis. Aceasta alegere depinde de mai multi factori, ca de exemplu:
pozitia fizica a camerei, nivelul de iluminare existent, cerinte privind tipul de imagine dorit, ce anume se doreste a se monitoriza, identifica, etc.
Punctul de pe axa lentilei unde se focalizeaza (converg) razele luminoase se numeste punct focal.
Distanta de la acest punct la planul de formare a imaginii se numeste distanta focala.
Distanta focala determina “campul de vizualizare” – sau unghiul de vizualizare la o distanta data, adica ceea ce “vede” acea camera. Cu cat distanta focala este mai mare cu atat campul de vizualizare
devine mai ingust. O distanta focala mica inseamna ca acea lentila “vede” o arie mai mare (larga) atat in plan orizontal cat si in plan vertical, din acest motiv, obiectele din campul vizual apar departate si
de dimensiuni mici.
12
Semnal analog - majoritatea camerelor CCTV chiar daca au electronica cu microprocesoare si componente digitale ce prelucreaza semnalul, dau la iesire un semnal analogic (nivel de voltaj variabil si
sincronizari de frecventa). Standardele pt.semnal video analogic sunt NTSC (SUA) si PAL (Europa).

Iesire de looping - iesirea unui dispozitiv ce permite conectarea in paralel a mai multor alte dispozitive care primesc fiecare separat acelasi semnal. Se folosesc mufe tip T.

Iris = diafragma mecanica ce poate fi variata manual sau automat pt. a controla apertura (deschiderea-diametrul lentilei). Alcatuit din sectoare circulare partial suprapuse, cu diametru variabil pt. a regla
fasciculul de lumina ce patrunde prin obiectiv. Exista si iris electronic unde efectul final al unui iris mecanic (cantitatea de lumina ce patrunde spre senzorul de imagine), este obtinut electronic printr-un
control al sensibilitatii.

Lentila autoiris - compenseaza variatiile mari ale intensitatii luminii (de la soare la umbra).Irisul mecanic (cu un motoras) este comandat automat de circuitul electronic al auto irisului si deschide sau
inchide irisul in functie de lumina.
Irisul electronic care utilizeaza dispozitive electronice pt. a reduce intensitatea semnalului este mai putin performant decit clasicul iris mecanic ce inchide fizic diametrul lentilei cu o diafragma si
protejeaza senzorul de imagine la lumina foarte puternica.

Lentila cu iris manual - deschiderea irisului se regleaza manual. Se foloseste la camere video montate in locuri cu iluminare constanta.
Lentila varifocala - schimba distanta focala si implicit unghiul vizual si zoomul.

Lentila cu zoom - schimba distanta focala manual sau automat la comanda operatorului de la o unitate de control. Apropie-departeaza subiectul si implicit unghiul vizual scade sau creste.

Lentile CS Mount - lentila (obiectiv) cu filet de 12,5 mm. Majoritatea camerelor de supraveghere video au filet pt. montaj obiectiv de 12,5mm (CS Mount). CS Mount (Mount=montaj, C=camere,
S=standard sau scurt) formeaza imaginea la 12,5mm in spatele lentilei (obiectivului).

Clasa de protectie IP - standard de protectie la intemperii (apa, praf) si obiecte straine ce pot influenta fiabilitatea camerelor video.Clasa de protectie este data de initialele IP urmate de doua cifre si in
unele cazuri si litere suplimentare. Ex: IP68B.
Prima cifra semnifica protectia impotriva accesului obiectelor straine.0 ... 6. 0 protectie minima; 6 protectie maxima praf.
A doua cifra semnifica protectia impotriva accesului apei.0 ...8. 0 minima; 8 maxima, submersibila.
Prima litera (dupa cele doua cifre) semnifica:
A protectie impotriva acces cu palma
B protectie impotriva acces cu degetul
C protectie impotriva acces cu unelte
D protectie impotriva acces cu un cablu.

Linii TV - ale unei camere de supraveghere se refera la numarul de linii orizontale si verticale care se pot distinge pe ecran.
Rezolutia camerelor de supraveghere video analogice se masoara in linii TV si majoritate se incadreaza intre 380 linii TV pana la 600 linii TV. Putine branduri se pot lauda ca produc camere de
supraveghere cu peste 600 linii TV.
Camerele de supraveghere video se pot clasifica dupa rezolutie astfel:
- Rezolutie mica: intre 330 si 400 linii TV
13
- Rezolutie medie: intre 420 linii TV si 480 linii TV
- Rezolutie inalta: peste 520 linii TV

Pixeli - un pixel este cel mai mic element al unei imagini digitale.
Rezolutiile cele mai frecvente la monitoarele calculatoarelor sunt: 1024x768 si 1280x1024 pixeli. Aparatele foto digitale au rezolutii de 5-12 mega pixeli si astfel puteti da zoom pe o imagine si imaginea
ramane clara.
Camerele de supraveghere video digitale au rezolutii de 1-8 megapixeli.
1 Megapixel (MP) reprezinta 1 milion de pixeli, lungime x latime. Astfel, o imagine care are 1280 pixeli pe orizontala si 1024 pixeli pe latime are un total de 1.310.720 pixeli, adica 1,3Megapixeli (MP).

Meniul OSD (On Screen Display) - o modalitate avansata de reglaj a camerelor de supraveghere video, ce permite utilizatorului/instalatorului sa ajusteze un set de filtre digitale si parametri ai imaginii,
pentru a customiza semnalul genertat de respectivul echipament in functie de locatia in care aceasta este instalat.
Reglajele OSD reprezinta un progres important in evolutia tehnicii de securitate.
Cateva dintre functiile ce pot fi reglate folosind meniul OSD sunt:
• Parametri de expunere (Shutter, BLC, DWDR, AGC)
• Parametri ai imaginii (DNR, Culoare, Contrast, Luminozitate. Mirror, AWB)
• Comportare in conditii de luminozitate scazuta (D/N, Sense UP, Timpi si praguri de sensibilitate luminoasa)
Alegerea camerelor necesare pentru spatiul supravegheat

Acestea se aleg in functie de suprafata de supravegheat, distanta la care acestea sa „vada” pe timp de noapte precum si calitatea senzorului de imagine. O camera cu lentila fixa de 2.8mm poate oferi
un unghi de vizualizare larg de pana la 110° pe orizontala, fiind ideala pentru supravegherea spatiilor de supraveghere mici. Pe de alta parte o lentila mai mare este indicata pentru supravegherea
obiectivelor aflate la o distanta mai mare fata de camera. Daca zonele supravegheate sunt la distante diferite si dorim si apropierea acestora, in acest caz vom alege o camera cu lentila varifocala
motorizata (prezinta avantajul ca se poate apropia obiectul supravegheat fara a se pierde din calitatea video) sau de ce nu, o camera de tip Speed Dome – aceasta prezinta avantajul ca se poate roti la
360° pe orizontala si la 90° pe verticala oferind un zoom optic destul de mare (de pana la 30x la camerele performante sau chiar mai mare).
Un al doilea aspect destul de important il reprezinta senzorul de imagine – cu cat acesta are o rezolutie mai mare, cu atat calitatea imaginilor va fi mai buna. Insa nu doar senzorul de imagine este
important – si functiile de luminiozitate cat si tipul senzorului de imagine joaca roluri destul de importante in obtinerea imaginilor de calitate. Functii precum WDR 120dB, senzor de imagine Starlight
imbunatatesc semnificativ calitatea imaginilor pe timp de noapte.
Gradul de protectie la intemperii si antivandal reprezinta un aspect de care trebuie tinut cont atunci cand se aleg camere pentru exterior: camerele cu grad de protectie IP66, IP67 sunt indicate pentru
instalarea la exterior, iar cele care au si grad de protectie IK10 – sunt camerele care au carcasa cu protectie antivandal si se pot instala in zonele unde ar putea fi lovite.
Sistemul de procesare, stocare a informatiilor primite de la camere (DVR/NVR) se alege dupa ce s-a ales tipul camerelor:
- daca se aleg camere HDCVI sau Turbo HD se va alege un DVR
- daca se aleg camere IP se va alege un NVR.
Un Digital Video Recorder (DVR) se foloseste pentru stocarea informatilor primite de la camerele analogice, Turbo HD, HDCVI sau AHD folosind cablu coaxial cu mufe BNC sau prin cablu FTP/UTP
cu ajutorul video balunurilor.
Un Network Video Recorder (NVR) se foloseste doar impreuna cu camere IP fie prin conectarea acestora direct la NVR (NVR cu porturi PoE) fie prin conectarea acestora la un switch/router din
aceeasi retea.
Avantajul sistemelor de supraveghere actuale consta in faptul ca se pot vizualiza oricand in timp real prin internet de pe telefonul mobil indiferent de IP-ul (static sau dinamic) furnizat de catre
providerul de internet.
Dupa ce s-a ales tipul sistemului de supraveghere, mai avem nevoie si de un HDD special conceput pentru a functiona 24/7 intr-un sistem de supraveghere. In functie de numarul de camere, rezolutie,
14
numarul de cadre si durata de stocare a datelor se va alege hard disk-ul.
Redundanta sistemelor de inregistrare se poate asigura prin metoda RAID (Redundant Array of Independent Disks) care poate fi
RAID 0 – datele sunt impartite pe mai multeHDD-uri pentru acces mai usor
RAID 1- aceeasi informatie este scrisa in acelasi timp pe cel putin doua HDD-uri diferite
RAID-5 ruleaza cu 3 – 16 HDD-uri si asigura cea mai buna metoda de redundanta.
Cablarea camerelor HDCVI/Turbo HD se realizeaza fie pe cablu coaxial folsind mufele BNC (mufe speciale), fie pe cablu FTP/UTP cu ajutorul video balunurilor care se conecteaza direct la DVR.
Camerele IP se folosesc fie wireless sau cablate cu cablu FTP/UTP conectat direct la NVR (in cazul in care NVR-ul cat si camerele suporta alimentare PoE), respectiv la un switch sau router, nefiind
conectate fizic la NVR (acestea se alimenteaza separat cu ajutorul unui alimentator sau injector PoE).
In functie de specificatiile hardware ale camerei: senzorul IR, distanta la care va fi instalata fata de DVR/NVR se va alege alimentatorul. Pentru majoritatea camerelor de tip dome si bullet este suficient
un alimentator de 12V si 1A, insa in cazul camerelor de tip Speed Dome se folosesc si alimentatoare de 12V/24V si 3A datorita consumului mai ridicat al senzorului IR precum si a mecanismelor care
ajuta la miscarea lentilei si carcasei camerei. Daca avem 8 camere cu lentila fixa si un senzor IR la 40m, se poate alege o sursa de calitate de 8A, insa indicat este a se alege o sursa de 10A.
Fie ca se foloseste cablul coaxial cu sau fara alimentare impreuna cu conectorii de tip BNC sau se foloseste cablu FTP/UTP (pentru o calitate mai buna este indicat a se utiliza cablul din cupru),
calitatea imaginilor va fi aceeasi. Cablul coaxial se foloseste doar pentru sistemele de tip analogic, AHD, HDCVI, Turbo HD, iar cel de tip FTP/UTP se poate utiliza atat pentru sistemele amintite anterior,
dar mai ales pentru sistemele de tip IP.
15
3. Sistem de detectie si semnalizare efract
Un sistem de securitate poate fi definit ca un ansamblu de dispozitive ce detecteaza si semnalizeaza o intruziune sau o stare de pericol asociata intrarii neautorizate in spatiul protejat.
Partile componente ale unui sistem de detectie si semnalizare efractie sunt:

1. Centrala de detectie efractie

este echipamentul central care ia deciziile si la care se conecteaza toate echipamentele din teren. Centrala de efractie poate fi conectata la un dispecerat de paza si interventie, pentru a transmite
evenimentele si pentru a se putea lua decizia de interventie.

2. Senzori
Senzorii sunt elementele din teren care analizeaza diversi parametri, iar in cazul modificarii lor, detectorii intra in stare de alarma. Senzorii pot fi de diverse tipuri:

2.1. Senzor de miscare cu infrarosu – masoara radiatia in infrarosu a obiectelor care apar in campul vizual al detectorului. Detectorul sesizeaza o miscare asa-zis aparenta in momentul in care o sursa
care genereaza radiatie infrarosu (un animal, un om etc.) se interpune in fata unei alte surse care genereaza radiatie infrarosu (o usa, un perete etc). Avantaje: sunt utilizati pe scara larga, in majoritatea
aplicatiilor de detectie si semnalizare efractie, fiind ieftini si fiabili. Dezavantaje: pot genera alarme false din cauza curentilor de aer, a animalelor, a vegetatiei etc.
Senzorii se monteaza in general la o inaltime de 2-2,3m de la pardoseala finita avand unghiul de detectie 90-105 si o raza de detectie de 12m.

2.2. Senzori de geam spart – sesizeaza spargerea unui geam cu ajutorul unui microfon incorporat, care monitorizeaza banda de frecventa specifica zgomotului de geam spart.
Senzorul se monteaza la o distanta de pana la 5m de suprafata vitrata si are o acoperire de aproximativ 6m.

2.3. Senzorii duali PIR+MW = combina cele doua tehnologii de detectie pentru a reduce pe cat posibil alarmele false. Prin utilizarea logicii "si" se obtine un detector mai putin sensibil, a carui arie de
16
detectie este delimitata de granitele naturale existente (pereti, geamuri), insensibil la curenti de aer ceea ce determina o rata foarte redusa a alarmelor false.

2.4 Senzori de vibratii – sunt destinati unor aplicatii speciale, cum ar fi protectia peretilor tezaurelor dar si a unor suprafete vitrate. Senzorii de socuri contin un traductor care transforma semnale de tip
acustic in semnale electrice.

3. Modul radio - permite extinderea facilitatilor unei centrale cablate in zona radio: adaugarea de periferice radio (detectori, telecomenzi, sirene, tastaturi), extinderea zonei de acoperire (repetoare radio)

4. Comunicator GSM - este dezvoltat pentru a realiza o transmisie rapidă a mesajelor de alarmă de la centralele antiefracţie direct spre utilizatorul final, utilizând reţeaua GSM și orice cartelă SIM cu
opțiunile apel vocal și SMS activate.

5. Tastatura - echipamentul electronic care permite actiunile de armare/dezarmare, programare aunui sistem de securitate.

6. Sirena - este elemental de avertizare audio si/sau optic.

7. Contact magnetic - este alcatuit din doua lamele feromagnetice, de obicei aurite, iar zona de contact electric este amalgamata cu mercur. Lamelele sunt inchise ermetic intr-un tub de sticla din care
ies catre exterior doua sarme pentru legaturi electrice. In prezenta campului magnetic, liniile de camp se concentreaza in zona lamelelor. Intre lamele apare o forta de atractie magnetica. Cand forta este
suficient de puternica pune in contact lamele si inchide contactul electric.
8. Buton de panica/Pedala de panica – activeaza alarma in momentul in care sunt apasate. De obicei, se amplaseaza disimulate astfel incat persoana care actioneaza aceste elemente sa nu faca
miscari bruste si vizibile. Avantaje: genereaza alarma in mod silentios in situatii de criza (de exemplu o spargere de banca). Dezavantaje: pot genera alarme false daca sunt actionate din greseala.

9. Bariera infrarosu – se instaleaza de obicei in exteriorul obiectivului care trebuie supravegheat astfel incat orice tentativa de patrundere in interiorul obiectivului sa fie detectata. Barierele infrarosu pot
fi montate in seturi de 2, 3 sau 4 pentru a forma o plasa de detectie infrarosu. Avantaje: sunt proiectate pentru a functiona in mediu extern (cu variatii mari de temperatura, radiatii ultraviolete, curenti de
aer etc). Dezavantaje: pot genera alarme false daca nu sunt instalate si intretinute corect (bariera, dar si mediul inconjurator).

10. Echipamentele periferice ale centralei sunt modulele de expandare si interfetele de comanda. Modulele de expandare au rolul de a extinde numarul de intrari/iesiri ale centralei pentru configurarea
unor sisteme de capacitate sporita.

11. Dispozitivele de avertizare locala pot fi optice, acustice sau opto-acustice. Rolul acestora este de a semnaliza o stare de alarma.

12. Dispozitivele de avertizare la distanta sunt comuncatoare care utilizeaza diferite canale de comunicatie pentru a semnaliza o alarma la un dispecerat de monitorizare si interventie (linie telefonica,
suport radio, port TCP/IP)

Terminologie

Zona - conceptul de zona are doua semnificatii distincte :

- d.p.d.v. electric, zona reprezinta o intrare a centralei de alarma semnalata ca entitate pe dispozitivele de afisare
- D.p.d.v. sistemic, zona reprezinta un spatiu bine delimitat care este protejat impotriva efractiei
17
Comportamentul sistemului poate fi programat in functie de o zona (intrare) dupa cum urmeaza:
- Zona instantanee – este o zona care declanseaza instantaneu o alarma.
- Zona temporizata – este o zona a carei activare genereaza o temporizare interna a sistemului, in cazul in cafre acesta nu este dezactivat, declanseaza automat o alarma.
- Zone de panica/atac sunt zone instantanee de 24 de ore
- Zone de sabotaj/defectiune tehnica – sunt zone de 24 de ore utilizate pentru monitorizarea securitatii sistemului.

Partitia – reprezinta o multime de zone care sunt activate sau dezactivate simultan.

Codurile – permit identificare utilizatorului in sistem si efectuarea de catre a acesta de functii cum ar fii: activare/ dezactivare partitii, omitere zone, resetare alarme, programare coduri utilizatori.
Un sistem are mai multe tipuri de coduri:
- cod instalator –permite accesul la functiile de programare ale sistemului
- cod master – utilizator principal- activare, dezactivare, programator coduri, omitere zone
- Cod user – armare/dezarmare, omitere zone
- Cod constrangere – este un cod special de user ce transmite la dispecerat un mesaj de atac
- Cod cu drepturi limitate – codul persoanelor care fac mentenanta si trebuie sa acitveze sistemul de securitate la terminarea activitatii.
18
4. Sistem de control acces
Sistemele electronice de control acces sunt sisteme complexe formate din componente mecanice, electromecanice, electronice si software, interconectate astfel incat sa asigure functiile de protectie si
control impuseanumitor tipuri de spatii.
Acestea sunt sisteme gestionate de un controler, care comunica cu un computer in care sunt transmise toate evenimentele din sistem. Informatiile primite de la cititoarele de proximitate sunt prelucrate cu
softuri specializate de control si pontaj care au si functii grafice pentru analiza activitatii fiecarui angajat sau departament in parte. Softul de control acces poate restrictiona sau permite accesul in diferite
zone ale unei institutii in functie de data, ora, perioada de concedii etc.
Principalele functii ale unui sistem de control acces constau in:
- identificare/autentificare
- Restrictionarea accesului
- Blocarea accesului folosind elemente electromagnetice
- Aplicarea politicilor de securitate intre-un anumit spatiu
- Monitorizarea elementelor din sistem si a utilizatorilor
- Detectia si inregistrarea evenimentelor precum si luarea deciziilor aferente
- Raportarea, audit.
Din punct de vedere al structurii unui sistem de control acces se disting urmatoarele nivele pe care sunt distribuite componente ce au roluri distincte in functionarea sa:
- Nivelul echipamentelor de camp
- Nivelul echipamentelor hardware de achizitie si control
- Nivelul de programare / gestionare software

Exemplificare tipuri echipamente existente intr-un sistem de control acces si nivelul la care sunt intalnite
19

Nivel Tipuri de echipamente Tip resurse

Echipamente de camp
Echipamente de
achizitie si control
Nivel de aplicatie
Bariere auto, usi de control acces, turnicheti, porti de Mecanice, electromecanice, electrice
acces, incuietori electrice/electromagnetice, contacte sau electronice
magnetice, butoane de comanda, fotocelule, surse de
alimentare
Cititoare diverse tehnologii, tastaturi, unitati de control Electronice, hardware, firmware
acces, controllere de lift, interfete de intrari/iesiri,
interfete de comunicatie, terminale de pontaj.
Calculatoare de gestiune, software de management, Hardware, software, networking
retele de comunicatii
Componentele unui sistem de control acces sunt reprezentate de:

1. Unitate control acces - dispozitiv de comanda ce are functii bine definite

- La aceasta se conecteaza toate echipamentele unui system de control acces
- Are rolul de a monitoriza aceste echipamente si de a memora schimbarile de stare
- Primeste de la cititoare informatiile de identificare si decide daca acorda permisiunea de acees sau nu, bazandu-se pe baza de date stocata in memoria localasau in cea de la nivel superior
- Comunica informatiile la nivel superior cand este interogata sau cand trebuie sa raportezediferite evenimente

2. Cititor stand alone - este un echipament care asigura accesul in incaperi pe baza de cartel de proximitate. Datorita lipsei contactelor mecanice, proprii altor tipuri de cartele acest echipament prezinta o
fiabilitate deosebita si o durata de functionare ridicata. Aceste avantaje il fac potrivit pentru utilizarea in locuri cu circulatie intense(nu prezinta uzura in timp). Sistemul este format dintr-un cititor de proximitate
cu controller inclus care memoreaza codurile cartelelor. Cititorul de proximitate poate fi montat pe perete sau ingropat sub tencuiala. La prezentarea unei cartel de proximitate valide in fata cititorului(3-
10cm),controller-ul da un semnal de deschidere a usii. Pe langa varianta ”stand-alone” se poate oferi si varianta “tandem” pentru cazul in care se doreste controlul unei cai de acces in ambele sensuri.

3. Cititor de proximitate - este folosit ca si comanda de iesire in sisteme de control acces. Conectat la sistemele autonome inregistreaza iesirea si permite functionarea sistemului ca si Antipassback.

4. Buton de iesire - in sisteme de control acces, pentru deschiderea usilor cu incuietori electrice (electromagneti, bolturi electrice etc.), in caz de urgenta.

5. Control rond - este destinata verificarii personalului care desfasoara activitati de patrulare in teren sau incinte, pe baza unui traseu si a unui program orar prestabilit.
Aplicatii specific ale acesteia pot fi:
- control al rondului personalului de paza insarcinat cu patrularea in punctele cheie ale perimetrelor monitorizate, spre exemplu platform de productie, campusuri universitare, etc;
- control al rondului personalului de asistenta medicala in spitale;
- control al mentenantei si inspectiei echipamentelor sau utilajelor aflate pe perimeter extinse;
-20 control al traseelor de livrare marfuri

6. Cititor biometric - sunt o alternativa moderna de securizare a intrarilor, securizare realizata prin folosirea sistemului dual de control al accesului (PIN/PROX si amprenta digitala).

7. Turnichet - sunt dispozitive electromecanice gandite sa imparta fluxul de persoane la unu (o singura persoana poate trece prin turnichet la un moment dat). Mai multi turnicheti aliniati pot forma cai de
trecere, fara a mai fi necesara instalarea unor bariere de ghidaj suplimentare.
Turnichetii si portile batante sunt compatibile cu orice tip de aplicatie electronica de acces control.

8. Bariera de acces auto – este un echipament electromecanic echipat cu o unitate de control electronica, un element de actionare si bratul barierei.

9. Porti de acces – acestea asigura o securitate marita fata de bariera fiind de doua tipuri batante sau culisante

10. Incuietori electrice si electromagnetice - spre deosebire de incuietoarea mecanica obisnuita, o incuietoare electrica are elementul de actionare al boltului comandat de o bobina in care se induce un
current electric, campul electromagnetic astfel creat actionand asupra elementului de blocare/deblocare al boltului,
Topologii de comunicatie

- Topologie bus de tip daisy – chain - Topologie bus de tip multi-drop

- Topologie mixta - Topologie bucla

21
- Topologie de retea multi-site
Avantaje importante:

– evidenta zilnica a perioadei lucrate pentru fiecare angajat;

– grafice si analize periodice (lunare, zilnice) pe fiecare angajat, departament etc.;

– restrictia intrarii in institutii folosind turnicheti pentru persoane sau bariere automate pentru autovehicule, cu acces conditionat in functie de ora, zi a saptamanii, perioada de concedii etc.;

– controlul intrarii in anumite spatii interioare a persoanelor neautorizate, atunci cand se monteaza cititoare la intrarile diferitelor camere sau cladiri din interior (contabilitate, proiectare, arhiva);

– codurile continute de cartele sunt asignate unor nivele de securitate, posesorii lor putand avea acces in diferitele zone ale institutiei functie de pozitia avuta in conducerea companiei;

– cititoarele pot contine si o tastatura cu coduri numerice accesul fiind permis atat cu cartela cat si introducand un cod valid pentru acea zona si acea perioada;

– daca se pierde un card, acesta se invalideaza, accesul nemaifiind permis ba chiar la incercarea de intrare se genereaza o alarma, hotul fiind astfel prins in flagrant;

– se poate crea o baza de date cu fotografiile angajatilor, la intrarea in companie personalul de paza confruntand imaginea care apare automat pe un monitor cu persoana ce a facut o cerere de acces.

22
23
5. Cablare structurata / Retele voce‐date
Cablarea structurată reprezintă un set de standarde in baza carora se efectueaza instalarea cablurilor ce formeaza retelele de date sau voce din cladiri.
Aceste standarde determină modul de cablare în formație 'stea', în care toate prizele de date sunt conectate la un patch panel central (montat, de obicei, într-un rack de 19 țoli), de unde poate fi
determinat exact modul în care vor fi utilizate aceste conexiuni. Fiecare priză poate fi legată (prin intermediul patch-panel-ului) la un comutator de retea(switch) montat în același rack, sau la un patch
panel cu rol de bridge către un sistem telefonic PBX, realizându-se astfel conexiunea la un port de voce.
O retea bine proiectata determina un grad scazut de probleme si o performanta crescuta a retelei de calculatoare.
Reteaua de cabluri de comunicatie reprezinta o parte integranta a infrastructurii cladirii si drept urmare trebuie sa aiba o viata de cel putin 15 ani. Totodata, fiind independenta de aplicatie, ea trebuie sa
ofere suportul necesar obtinerii unei performante maxime pentru fiecare aplicatie, fie ca avem de-a face cu voce, date sau imagini.
Ca urmare, sistemul de cablare structurata va reduce simtitor costul pe termen lung al cablarii pentru comunicatii a cladirii prin eliminarea necesitatii de a instala noi cabluri si echipamente de fiecare data
cand utilizatorul isi schimba locul de munca. In plus este furnizata o interfata utilizator asemanatoare cu priza electrica, usor de folosit.

Standardele în domeniul cablării structurate includ:

EN 50173: Information technology - Generic cabling systems (Tehnologia informației - Sisteme generice de cablare)
EN 50174: Information technology - Cabling installation (Tehnologia informației - Instalarea cablurilor)
ISO/IEC 11801: Generic Customer Premises Cabling (Cablarea generică a imobilului clientului)
ANSI/TIA/EIA 568-B: Commercial Building Telecommunications Wiring Standard (Standardul privind cablarea pentru telecomunicații în clădirile comerciale); acest standard include 3 părți (Cerințe
generale; Cablu de cupru; Fibră optică) și este o revizuire ce include standardul original TIA/EIA-568-A și actualizările ulterioare;
ANSI/TIA/EIA-569: Commercial Building Standard for Telecommunications Pathways and Spaces (Standardul privind căile și spațiile folosite în telecomunicații în clădirile comerciale);
24
ANSI/TIA/EIA 570: Residential and Light Commercial Telecommunications Wiring Standard (Standardul privind cablarea pentru telecomunicații comerciale de complexitate redusă și rezidențiale);
ANSI/TIA/EIA-606: Building Infrastructure Administration Standard (Standardul privind administrarea infrastructurii clădirilor);
ANSI/TIA/EIA-607: Grounding and Bonding Requirements (Cerințe privind împământarea și legarea).
Curentul actual urmărește evoluarea standardelor în vederea furnizării de suport pentru rețele de mare viteză (Gigabit Ethernet) și definirii tipurilor de cabluri și dispozitive de conectare Cat.6 și Cat.7
(vezi cablu twisted pair).
Standardele în domeniu cer ca toți cei opt conductori din cablul twisted pair să fie conectați, fără a 'dubla' o conexiune și fără a folosi același cablu atât pentru date cât și pentru voce. Această cerință,
deși implică unele costuri suplimentare, a fost introdusă, printre altele, în vederea furnizării suportului pentru invenții mai recente, precum Power over Ethernet (PoE), ce utilizează conectorii maro (până
acum nefolosiți).
Cablu torsadat neecranat UTP (Unshielded Twisted Pair)
Este format din 4 perechi de fire, izolate între ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limiteaza degradarea semnalului util din cauza interferențelor magnetice. Cablul torsadat
neecranat este cea mai des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai fiabil) ce
folosește cabluri UTP. Acesta este tipul principal de cablu utilizat în bucla locală a rețelelor telefonice și în rețelele de date (în special drept cablu patch sau conexiune temporară la rețea) datorită flexibilității sale
deosebite.
Spre deosebire de FTP și STP, cablul UTP nu are nici un tip de ecranare.

Cablu torsadat ecranat cu folie (FTP)

Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliți într-o folie exterioară de ecranare în scopul protejării împotriva interferențelor externe. Folia exterioară are, de asemenea, rolul de conductor de
împământare electrică.

Cablu torsadat ecranat, cu tresă (S/UTP)

Asemănător cu FTP, singura diferență fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de folie învelind toate perechile.

Cablu torsadat ecranat, cu folie și tresă (S/FTP)

Acest tip de cablu este o combinație a tipurilor S/UTP și FTP, fiind ecranat cu folie și tresă.

Cablu torsadat ecranat (STP)

25
În acest tip de cablu, fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare și oferă o bună protecție împotriva interferențelor și a diafoniei. Foliile de ecranare au, de asemenea, rolul de conductor de împământare.
Cablul STP în prezent este rar implementat deoarece potențialele performanțe superioare tipului UTP nu justifică diferența mare de preț. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă.

Cablu torsadat ecranat, cu tresă (S/STP)

Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce învelește toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecție deosebită împotriva interferențelor externe.
Categorii de cablu

Cablurile cu perechi răsucite sunt împărțite în categorii în funcție de specificațiile privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt utilizate cabluri aparținând mai multor categorii,
performanțele maxime ale sistemului sunt limitate la cele ale categoriei inferioare.
Cat.1 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată pentru comunicații telefonice, ISDN și sonerii. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
Cat.2 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în rețelele jeton în inel (token ring), fiind capabilă a transmite date la o viteză de 4Mbps. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA
și neutilizată.
Cat.3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la viteza de 10Mbps, având o frecvență de 16 MHz și făcând parte dintr-o familie de standarde privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA
(Electronic Industries Alliance) și TIA (Telecommunications Industry Association). Cat.3 a fost utilizată pe scară largă în anii ’90 în rețelele de date, dar a pierdut din popularitate în favoarea standardului Cat.5
standard similar dar cu performanțe sporite. Spre deosebire de Cat.1, 2, 4 și 5, Cat.3 este încă recunoscută de standardul TIA/EIA-568-B.
Cat.4 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în rețelele jeton în inel, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având o frecvență de 20 MHz. În prezent este perimată,
nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
Cat.5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a semnalului. Odată cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B, categoria 5 a devenit perimată și a fost înlocuită de categoria 5e.
Specificațiile inițiale pentru cablul cat.5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-568-A, cu clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de performanță și cerințele de testare pentru frecvențe de până
la 100 MHz. Cablul cat.5 includea patru perechi răsucite într-o cămașă și a fost utilizat în mod deosebit în rețelele de 100Mbps, precum 100BASE-TX Ethernet, deși IEEE 802.3ab definea standarde
pentru 1000BASE-T - Gigabit Ethernet pe cablu cat.5. Cablul cat.5 avea 3 răsuciri la fiecare țol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24. O altă caracteristică importantă este că firele sunt izolate cu fluoretilen-
propilenă (FEP) - plastic cu dispersie redusă; cu alte cuvinte, constanta dielectrică a plasticului nu depinde în mare măsură de frecvență. A fost acordată, de asemenea, atenție deosebită minimizării
dezacrodurilor de impedanță la punctele de conexiune.
Cablurile cat.5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a rețelelor de date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicație și în transportul altor semnale, de exemplu servicii de telefonie de bază,
rețele jeton în inel și ATM (cu viteze de până la 155 Mbps, pe distanțe scurte).
Pentru conectarea cablului cat.5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat.5e este o versiune îmbunătățită (engl.: Enhanced)a cat.5 care adaugă specificații pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk ). Deși 1000BASE-T fusese proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat.5,
specificațiile
26 mai stricte ale categoriei 5e au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea cu 1000BASE-T. În ciuda specificațiilor mai stricte privind performanța (frecvențe de până la 125 MHz), cablul
de categoria 5e nu permite distanțe mai lungi pentru rețelele Ethernet: cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime. Caracteristicile de performanță și cerințele de testare pentru cat.5e sunt precizate în
TIA/EIA-568-B.2-2001.Pent ru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat.6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de cablu pentru Gigabit Ethernet și alte protocoale de rețea, compatibil cu categoriile 3, 5 și 5e. Cat.6 impune specificații mai stringente
pentru diafonie și zgomot de sistem, oferind în același timp performanțe înalte la o frecvență dublă față de cat.5e - 250 MHz (max).
Ca și standardele anterioare, cat.6 conține patru perechi de conductori de cupru, dar dimensiunea conductorilor crește de la AWG 24 la AWG 23. La fel ca pentru toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B,
lungimea maximă a unui cablu orizontal cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus cabluri de conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la 100m, în funcție de
raportul dintre lungimea cablului de conectare și lungimea cablului orizontal.
Cat.7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet și alte tehnologii de interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiționale cat.5e și cat.6.
Caracteristicile cat.7 privind diafonia și zgomotul de sistem sunt și mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în parte cât și pentru
întreg cablul.
Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei rețele 10-gigabit Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca terminație conectori GG45 compatibili cu
conectorii RJ-45; utilizat împreună cu conectorii GG45, frecvența normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz. Se are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat de Siemon, ce renunță la
compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creșteri semnificative în performanță (frecvențe de până la 1,2 GHz). Această nouă interfață, denumită TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de cat.7/clasa
F recunoscut în cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.
Fibra optica
este o fibră de sticlă sau plastic care transportă lumină de-a lungul său. Fibrele optice sunt folosite pe scară largă în domeniul telecomunicațiilor, unde permit transmisii pe distanțe mai mari și la lărgimi de
bandă mai mari decât alte medii de comunicație. Fibrele sunt utilizate în locul cablurilor de metal deoarece semnalul este transmis cu pierderi mai mici, și deoarece sunt imune la interferențe electromagnetice.
Fibrele optice sunt utilizate și pentru iluminat și transportă imagine, permițând astfel vizualizarea în zone înguste. Unele fibre optice proiectate special sunt utilizate în diverse alte aplicații, inclusiv senzori și laseri.
Lumina este dirijată prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei interne totale. Aceasta face fibra să se comporte ca ghid de undă. Fibrele care suportă mai multe căi de propagare sau moduri transversale se
numesc fibre multimodale(MMF), iar cele ce suportă un singur mod sunt fibre monomodale (SMF). Fibrele multimodale au în general un diametru mai mare al miezului și sunt utilizate în comunicații pe distanțe
mai scurte și în aplicații în care trebuie transferată multă putere. Fibrele monomodale se utilizează pentru comunicații pe distanțe de peste 550 m.
Conectarea fibrelor optice una de alta este mai complexă decât cea a cablurilor electrice. Capetele fibrei trebuie să fie atent tăiate, și apoi unite fie mecanic fie prin sudare cu arc electric. Se utilizează conectori
speciali pentru conexiuni ce pot fi înlăturate.
Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații și rețele deoarece este flexibilă și poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru comunicații pe distanțe mari, deoarece lumina se
propagă prin fibră cu atenuare mică în comparație cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distanțe mari cu doar câteva repetoare. În plus, semnalele luminoase propagate în fibră pe fiecare canal
pot fi modulate la viteze de până la 111 gigabiți pe secundă. Fiecare fibră poate transmite mai multe canale independente, fiecare folosind o altă lungime de undă a luminii (multiplexare cu diviziune a lungimii de
undă). Rata de transfer netă (fără octeți de overhead) este rata de transfer efectiv de date înmulțită cu numărul de canale (de regulă în număr de până la 80 pentru sistemele cu multiplexare densă în lungimea de
undă la nivelul anului 2008). Recordul de transmisie prin fibră optică în laborator este deținut de Laboratoarele Bell Labs din Villarceaux, Franța, cu multiplexarea a 155 canale, fiecare de câte 100 Gbps pe o fibră
de 7000 km.
Fibra multimodală
Fibra optică cu diametru mare al miezului (mai mare de 10 micrometri) poate fi analizată cu ajutorul opticii geometrice. Această fibră se numește fibră multimod. Într-o fibră optică multimod cu salt de indice,
razele de lumină sunt conduse de-a lungul miezului fibrei prin reflexie internă totală. Razele ce ajung la suprafața de contact miez-teacă cu unghi mare (relativ la normala la suprafață), mai mare decât unghiul
critic al acestei suprafețe, sunt complet reflectate. Unghiul critic (unghiul minim pentru reflexia internă totală) este determinat de diferența între indicele de refracție al miezului și cel al tecii. Razele care ajung la
suprafața de separare sub un unghi mic sunt refractate din miez în teacă, și deci nu transmit lumina (și deci informația) de-a lungul fibrei. Unghiul critic determină unghiul de acceptanță al fibrei, adesea dat
ca apertură numerică. O apertură numerică mare permite luminii să se propage de-a lungul fibrei atât în raze apropiate de ax, cât și în raze la diferite unghiuri. Această apertură numerică mare crește, însă,
cantitatea de dispersie, întrucât razele la unghiuri diferite au drumuri optice diferite și parcurg fibra în durate de timp diferite. O apertură numerică mică ar fi, astfel, de dorit. În fibra cu indice gradat, indicele de
refracție al miezului scade treptat de la ax la teacă. Aceasta face razele de lumină să se „îndoaie” ușor pe măsură ce se apropie de teacă, în loc să se reflecte abrupt la suprafața de contact miez-teacă.
Drumurile curbate astfel reduc dispersia multicăi deoarece razele cu unghi mare trec mai mult prin zonele periferice ale miezului, cu indice de refracție mic, și nu prin centrul cu indice de refracție mare. Profilul
indicelui de refracție este ales pentru a minimiza diferența de viteză de propagare a diverselor raze din fibră. Profilul ideal este foarte apropiat de o relație parabolică între indicele de refracție și distanța față de ax
Fibra monomodală[
Fibrele optice cu un diametru al miezului mai mic decât de zece ori lungimea de undă a luminii propagate nu pot fi modelate cu ajutorul opticii geometrice. Trebuie, în schimb, să se analizeze structura
sa electromagnetica, prin rezolvarea ecuațiilor lui Maxwell reduse la ecuația undei electromagnetice. Analiza electromagnetică ar putea fi necesară și pentru a înțelege comportamente ce au loc atunci când
lumina coerentă se propagă printr-o fibră multimodală. Ca ghid de undă optică, fibra suportă unul sau mai multe moduri de traversare prin care lumina se poate propaga prin fibră. Fibra ce susține doar un mod
se numește fibră monomodală sau monomod. Comportamentul fibrei multimodale poate fi și el modelat cu ajutorul ecuației undei electromagnetice, ceea ce arată că o astfel de fibră suportă mai multe moduri de
propagare. Rezultatul modelării fibrelor multimodale cu optică electromagnetică se apropie de predicțiile opticii geometrice, dacă fibra este suficient de mare și suportă un număr mare de moduri.
Cel mai frecvent folosit tip de fibră monomodală are un diametru al miezului de 8–10 micrometri și este gândit pentru a fi utilizat la lungimi de undă vizibile apropiate de infraroșu. Structura modului depinde de
lungimea de undă a luminii folosite, astfel că această fibră suportă de fapt un număr mic de moduri adiționale la lungimi de undă vizibile. Fibra multimodală, prin comparație, este produsă cu diametru al miezului
de la 50 micrometri până la câteva sute de micrometri. Frecvența normalizată V pentru această fibră ar trebui să fie mai mică decât primul zero al funcției Bessel J 0 (aproximativ 2,405).
Fibre optice speciale
Se produc și unele fibre optice speciale cu miez necilindric sau/și cu teacă necilindrică, de regulă cu secțiune transversală eliptică sau dreptunghiulară. Aceste fibre sunt proiectate astfel pentru a păstra
polarizarea luminii, de exemplu.
Fibra din cristal fotonic este realizată cu un șablon regulat de variație a indicelui de refracție (adesea în formă de găuri cilindrice care merg de-a lungul lungimii fibrei). Astfel de fibre folosesc efectele
de difracție în loc de (sau pe lângă) reflexia internă totală, pentru a păstra lumina în miezul fibrei. Proprietățile fibrei pot fi modificate într-o varietate largă de aplicații.
6. Nurse call

Sistemul integrat Nurse Call sau serviciul de apelare asistenta are rolul de a facilita comunicarea intre pacienti si personalul spitalului, clinicii, sanatoriului sau centrelor pentru varstnici unde este instalat.

Nurse Call este infrastructura IT care aduce personalul spitalului sau clinicii, mai aproape de oameni. Prin apasarea unui singur buton, personalul este alertat de necesitatea prezentei lor in salonul
pacientului care a emis solicitarea, garantand astfel un timp de raspuns foarte bun si solutionarea problemei medicale in regim prioritar.

Pe langa notificarea primita, personalul medical sau de ingrijire primeste toate informatiile relevante pentru solutionarea rapida a urgentei – Nume / indicativ pacient, locatie pacient, informatii despre dosarul
medical – afectiunile de care sufera sau problemele posibile pe care le intampina.

Conexiunea la Nurse Call este permanenta, sistemul fiind interconectat cu restul sistemelor informatice operationale in cadrul unitatii medicale – Localizarea si identificarea pacientilor se face in timp real.

Beneficii

Reducerea timpul de raspuns al echipei de medici, asistenti sau ingrijitori, venind astfel in intampinarea si rezolvarea rapida a problemelor persoanelor aflate sub ingrijire.
– Localizarea pacientilor sau a staff-ului medical in timp real, permitand comunicarea directa si identificarea rapida
– Integrarea si interconectarea sistemului Nurse Call cu sistemele de monitorizare ( ex.: dispozitive medicale deja existente in saloane, monitorul cardiac )
– Folosirea infrastructurii IT deja existente
– Posibilitate de extindere nelimitata, adaptibilitate ridicata, in functie de necesitatile unitatii in care este instalat
– Administrare facila de catre responsabilul IT sau prin externalizarea serviciului
29
30
7. Instalatii interfonie / videointerfonie
Cu ajutorul unui astfel de sistem puteti afla foarte simplu pe cine urmeaza sa primiti in incinta propietatii dumneavoastra, puteti comunica si permite sau refuza accesul acestei persoane.
In plus cu ajutorul unui video-interfon aveti posibilitatea de a vedea persoana care apeleaza.
Componentele de baza ale unui sistem de interfonie/videointerfonie, indiferent ca este pentru scara de bloc sau pentru mediu rezidential sunt urmatoarele:
1.Cititorul, care poate fi optic (foloseste acele cartele din plastic si cu dungi orizontale, negre) prin care se trece cartela, sau de proximitate, ce foloseste acele taguri (“banuti”) de diferite culori si dimensiuni
sau carduri (de marimea unui card de credit, deobicei albe) care doar se “arata” cititorului de la o distanta suficient de mica pentru a fi acceptate sau refuzate.
Cititorul poate fi independent (autonom) sau inglobat intr-un panou de apel.
2. Panoul de apel, este componenta sistemului pe care se gasesc butoanele de pe care se face apel catre locatar(i), poate fi cu cititor inclus sau autonom.
3.Sursa de alimentare, este acea componenta care asigura tensiunile necesare componentelor sistemului. Poate fi de la un simplu alimentator care se pune in priza, pana la cele mai complexe, cu tensiuni
de diferite feluri, cu loc pentru acumulator, ce pot fi amplasate la interior sau la exterior, etc.
4. Postul interior, adica ce se amplaseaza in interiorul apartamentului, casei, etc, de pe care se poate comunica cu exteriorul, si de unde se poate acorda sau refuza accesul cuiva in imobil. Acestea sunt in
general de doua tipuri: pe perete, cu butoane de pe care se poate comunica si de pe care se poate acorda acces (unele permit si activarea iluminatului pe casa scarii). Altele sunt cele de tip telefon, cu
receptor, butoanele de acces fiind pe suportul telefonului sau chiar pe receptor. Unele sisteme care folosesc posturi interioare tip telefon au si functii suplimentare cum ar fi convorbiri intre apartamente,
alarma (desteptare) la ora programabila, activare iluminat pe casa scarii, etc..
5. Automat de iluminat pe casa scarii, este un dispozitiv optional, care activeaza iluminatul in scara, la acordarea accesului de catre cineva de la interior sau atunci cand se foloseste cartela/tagul/cardul de
acces dinspre exterior. Acesta creeaza o temporizare, de cateva minute, timp in care cel ce intra in imobil (noaptea deobicei sau in scari fara luminatoare) are timp sa ajunga pe lumina la apartamentul dorit.
Aceste dispozititve sunt tot mai rar folosite in ultima vreme datorita expansiunii puternice a corpurilor de iluminat carora li se ataseaza senzori de prezenta.
6. Distribuitor de semnal, reprezinta un echipament in care se fac toate conexiunile necesare (deobicei pe etaj sau grup de etaje) pentru ca semnalul de interfonie sa ajunga la adresa corecta in interiorul
imobilului.
31
7. Camera de luat vederi, doar pentru videointerfon, este inglobata in cele mai multe cazuri in panoul de apel, are rolul de permite vizualizarea persoanei care solicita accesul in imobil. In ultima vreme s-a
generalizat folosirea acelor LED-uri de tip infrarosu, care permit vizualizare pe timp de noapte.
8. Yala electromagnetica, reprezinta un accesoriu important al interfonului, e acea componenta datorita careia nu poate intra nimeni in imobil. Este actionabila electric, prin comanda de la panoul de apel
ori de la postul interior, sau manual (din interior).
9. Amortizorul, este o componenta mecanica, formata dintr-un brat rotativ sau culisabil si un corp fix, cu rol de a trage usa si a o inchide fizic, astfel incat aceasta sa fie blocata de yala electromagnetica.
Instalatii interfonie / videointerfonie – control acces Suedia

In proiectele pentru Suedia in general se utilizeaza echipamente produse de o firma locala, denumita RCO Security AB.
Acest sistem inglobeaza mai multe functii cum ar fi control acces, efractie, rezervari/ programari si functioneaza autonom. Pentru comunicarea intre server si echipamentele de control este utilizat un bus de
sistem, comunicarea fiind criptata. Pe un segment de de comunicare se pot conecta maxim 16 subunitati.

In functie de destinatia cladirii si de cerintele beneficiarului se pot utiliza mai multe tipuri de conexiuni
1. Conexiunea modulului RS-50 la server (R-CARD M5)
Acest tip de conexiune se utilizeaza in momentul in care serverul este localizat langa modulul RS-50 (maxim 5m)
iar pentru programare se utilizeaza un cablu serial, astfel ca echipamentul de programare (ex. Laptop) trebuie sa aiba port RS-50

In acest moment, datorita echiparii tot mai rare cu porturi RS-50 a unitatilor de programare, se utilizeaza modulul IP-50.

2. Conexiunea sub-unitatii UC-50 prin modulului RS-50 la server (R-CARD M5) cu ajutorul modemului
Modemul este utilizat pentru comunicarea între PC și una sau mai multe conexiuni cu UC-50, ce nu pot fi conectate prin magistrala de sistem sau LAN.
Modemurile pot fi de diferite tipuri ca pentru dialere rețea publică de telecomunicații, conectată permanent la liniile închiriate,suport pentru card pentru
rețea de cablu sau conexiune proprie (tele) -echipamente de rețea de fibre, GSM / GPRS, legătură radio sau alte legături pentru transfer de date.
PC-ul cu R-CARD Server M5 se conectează prin port serial la modemurile dial-up conectate la telefoanele publice
online, de obicei propriul abonament.
3. Conexiunea sub-unitatii UC-50 prin cablu de rețea la serverul R-CARD M5 (Systembuss)

Este o conexiune foarte utilizata deoarece utilizeaza cablu de retea, existand astfel numeroase posibilitati de conectare a sistemului la o retea existenta.
Pentru realizarea acestui tip de conexiune sub-unitatea UC-50 se va echipa cu un modul IP-50. Acest modul poate avea o adresa IP fixa sau o adresa DHCP in combinatie cu un serviu DNS (Domein Name
System) dinamic.

4. Conexiunea sub-unitatii UC-50 si cititoare de proximitate, module de efractie si alte terminale (Lokalbuss)

Acest bus asigura transmisia informatiilor si alimentare catre unitatile UC-50. Dispozitivele ce se pot conecta prin acest lokalbuss pot fi cititoare (reader-50), unitati de alarma locale (DB-50, IO-50xx sau DIO-
5084), unitati de conectare Telefonica (TEL-50), ponouri de control (MAP-59) sau diplayuri de rezervare (ELS Vision). Conexiunea RS 485 poate avea o lungime maxima de 1000m.
5. Alimentarea sub-unitatilor UC-50
Uzual se utilizeaza alimentarea dintr-o sursa comuna a tuturor echipamentelor, doarece se realizeaza o intretinere mai usoara a bateriei.

In situatiile in care instalatiile sunt foarte incarcate sau exista cereri mari de timp de functionare in cazul unei avarii, se poate utiliza solutia de alimentare numarul 3.

6. Alimentarea sub-unitatilor UC-50 din surse de 24VCC fara acumulator de rezerva / cu acumulator de rezerva
7. Deblocarea automata a usilor prin intermediul altui sistem
In cazul unui incendiu, pentru a facilita evacuarea personalului, sistemul de interfonie (R-CARD 5000) poate debloca toate usile sau numai anumite usi aflate in gestiune.

8. Deblocarea si deschiderea usilor prevazute cu yala de zi/noapte si AK-uri

9. Descriere echipamente
DB-50 – unitate usa (distribution box)
Comunicatia se realizeaza prin intermediul unui bus, informatia fiind criptata

DIO – unitate intrari / iesiri

Aceasta unitate este echipata cu 8 intrari si 4 iesiri si convertoare de tensiune
pentru a putea conecta detectoare IR.
Este utilizat in special pentru preluarea echipamentelor de detectie si avertizare
Efractie.
8. Instalatie ceasoficare
Aceasta instalatie se utilizeaza pentru obiective precum statii de transport in comun, aeroporturi, spitale, cladiri publice si banci.
În toate aceste locuri nevoia de unificare a timpului (toate ceasurile să arate aceeași oră) este esențială. Sistemele de ceasoficare s-au îmbunătăţit semnificativ datorită evoluţiei din domeniul electronicii.
Sincronizările radio şi GPS au reprezentat îmbunătăţiri majore, urmate de dezvoltarea distribuţiei codate a timpului. Apariţia sistemelor wireless DHF a lărgit semnificativ posibilităţile distribuţiei timpului.
Sistemele de cabluri nu au mai fost necesare, facilitând astfel implementarea unui sistem ceasoficare. Acum, distribuţia timpului de tip NTP(network time protocol)/IP reprezintă o opţiune suplimentară.
Aceasta profită de avantajele reţelelor IP pentru a transporta mesajul de timp la dispozitivele conectate la acestea: calculatoare, ceasuri compatibile NTP.
Sincronizarile pot fi de mai multe tipuri:
- Sincronizare radio
Acest tip de sincronizare asigură o acurateţe a afişării timpului fără nici o abatere. În plus, asigură schimbarea automată a orei în funcţiile de modificările de iarnă sau de
vară, asigurând astfel reducerea semnificativă a costurilor necesare resetării ceasurilor independente alimentate cu baterie. Sincronizarea radio se poate face prin
transmiţătoare radio: MSF (Marea Britanie), FI (Franţa), DCF (Germania) Ceasul slave recepţionează semnalul orar, îl verifică şi îl compară cu setarea orară internă.
Dacă există diferenţe, resetează automat ora. Ceasul funcţionează după propria bază de timp quartz, în cazul unei întreruperi a semnalului undelor radio.
Principalul avantaj al sincronizării radio îl reprezintă faptul că receptorul are o acurateţe ridicată şi recepţionează automat schimbările orei în funcţiile de modificările de
iarnă sau de vară. În prezent, majoritatea sistemelor de ceasuri sunt echipate cu antene pentru sincronizarea radio.

- Sincronizarea prin GPS

În întreaga lume, sincronizarea timpului este asigurată de o reţea de 24 de sateliţi care fac parte dintr-un sistem GPS. Antena GPS primeşte un mesaj în fiecare secunda
(timpul şi data), îl decodează şi îl transmite ceasului master. Ceasul master care primeşte mesajul UTC (GMT) trebuie să fie configurabil astfel încât sa adapteze ora UTC
la ora locală (diferenţa orară şi introducerea schimbării automate a orei în funcţiile de modificările de iarnă sau de vară dacă este necesar). Setarea orei la ceasurile
receptoare se face automat.
Distribuția timpului

Distribuția timpului wireless, DHF

• Reţeaua de ceasuri, sistemul de sonerii sau sistemul de sincronizare wireless într-una sau mai multe clădiri, fără cablaj.
• Ceasul master transmite un mesaj de timp codat prin intermediul transmiţătorului radio. Ceasurile slave recepţionează
mesajul şi se sincronizează în mod automat. În cazul unor interferenţe, acestea continuă să funcţioneze după propria
bază de timp.
• Regulatorul cu releu DHF recepţionează comanda de la ceasul master, în vederea pornirii sau opririi dispozitivelor
conectate la releu.
• Având în vedere faptul ca acest tip de sistem nu mai necesita cablaj, rezultă o reducere considerabilă a costurilor şi
facilitează relocarea ceasurilor (doar a celor cu baterie). Undele radio trec prin pereţi, acoperind o rază de aproximativ
200 de metri. Creşte acestei raze de acţiune se poate realiza prin utilizarea repetoare lor.

Distribuția codată a timpului (cod AFNOR/IRIG B)

• Distribuţia codată a timpului (avand denumirea de cod AFNOR / standard IRIG B) transmite un mesaj de timp complet
pe un cablu cu două fire. Setarea orei şi a timpului pe ceasurile slave se realizează în mod automat.
• Costurile de instalare şi întreţinere sunt reduse atunci când sistemul de ceasoficare este important (cum ar fi aeroporturi
le). Potrivite în special pentru sistemele de ceasoficare cu ceasuri digitale.
• Toate ceasurile slave necesită alimentare cu energie electrică. În cazul întreruperii alimentării, sau a pierderii semnalului
IRIG B/AFNOR, ceasurile vor funcţiona independent timp de o oră, apoi se vor sincroniza în mod automat în momentul
repornirii alimentării sau a revenirii semnalului. Într-o instalaţie cu mai multe ceasuri, într-o clădire sau într-un grup de
clădiri, sistemul foloseşte un ceas master pentru a sincroniza toate ceasurile slave într-un mod fiabil şi în aceeaşi bază
de timp.
Distribuția timpului prin impulsuri
• Ceasurile slave sunt conectate în paralel la o linie de distribuţie şi activate prin impulsuri electrice transmise de ceasul
master. Unele ceasuri slave vor avea nevoie de alimentare cu energie electricăde la reţea.
Cel mai utilizat sistem: Impulsuri de 24 V / minut.
• Reprezintă o soluţie ideală pentru sistemele de ceasoficare cu ceasuri analogice.

Distribuția timpului de tip NTP

• Sincronizarea de tip NTP (Network Time Protocol) este un tip ce comunicaţie standard folosit pentru a
sincroniza calculatoarele, reţele de calculatoare sau dispozitive automatizate.
Distribuţia timpului de tip NTP nu are limite referitoare la numărul de calculatoare sau ceasuri ce trebuie
sincronizate. Fiecare ceas din reţea este sincronizat fie prin cablul Ethernet (PoE = Power over
Ethernet) sau prin sursă de alimentare TBT individuală.
Ceasul master Sigma Mod este adecvat pentru distribuţia timpului de tip NTP ca şi client sau ca server.
Centrale de ceasoficare - Ceas Master - SIGMA

SIGMA H
Ceasul master electronic, controlat de un microprocesor este sincronizat radio cu o antenă externă. Ieşirile ceasului master sunt protejate la supratensiuni, suprasarcini şi
scurtcircuite în cazul anomaliilorapărute pe circuit. Face automat trecerea la ora de iarnă/vară.
Acurateţea bazei de timp: 0,1 secunde/24 de ore (TCXO quartz time).
Display LCD permanent: data, ora, minut, secundă.
Programarea şi întreţinerea cu ajutorul unui software pe PC şi download printr-un stick USB.
Distribuţia wireless a timpului
Transmisia mesajului de timp printr-un semnal radio la frecvenţa de 869 Mhz. Trei niveluri de transmisie. Ceasurile slave sunt sincronizate în mod automat.
Transmiţătorul este alimentat de ceasul master.
Distribuţia prin cablu a timpului (AFNOR)
Setarea automată a ceasurilor slave prin semnalul de timp codat AFNOR transmis printr-un cablu cu două fire.

SIGMA P
Ceasul master electronic, controlat de un microprocesor este sincronizat radio cu o antenă externă. Ieşirile ceasului master sunt protejate la supratensiuni, suprasarcini
şi scurtcircuite în cazul anomaliilor apărute pe circuit. Face automat trecerea la ora de iarnă/vară. Acurateţea bazei de timp: 0,1 secunde/24 de ore (TCXO quartz time).
Display LCD permanent: data, ora, minut, secundă. Programatorul cu 3 relee este capabil să controleze sistemele de sonerii, încălzire şi control acces. Programatorul ţine
cont desărbătorile legale. Tensiune de alimentare de 230V AC sau 24V DC. În cazul întreruperii alimentarii cu energie electrică, timpul şi preferinţele programate sunt
salvate. Carcasă ABS cu montare pe perete sau rack de 19”. Programarea şi întreţinerea cu ajutorul unui software pe PC şi download printr-un stick USB.
Distribuţia wireless a timpului
Transmisia mesajului de timp printr-un semnal radio la frecvenţa de 869 Mhz. Trei niveluri de transmisie. Ceasurile slave sunt sincronizate în mod automat.
Transmiţătorul este alimentat de ceasul master.
Distribuţia prin cablu a timpului (AFNOR)
Setarea automată a ceasurilor slave prin semnalul de timp codat AFNOR transmis printr-un cablu cu două fire.
SIGMA MOD
Ceasul master electronic, controlat de un microprocesor este sincronizat radio cu o antenă externă şi conduce ceasurile receptoare printr-un mesaj de timp codat.
Ieşiri RS232/RS422 sau AFNOR şi o ieşire IP/NTP pentru reţeaua de calculatoare LAN sau WAN. Ieşirile ceasului master sunt protejate la supratensiuni, suprasarcini
şi scurtcircuite în cazul anomaliilor apărute pe circuit. Face automat trecerea la ora de iarnă/vară.
Carcasă ABS cu montare pe perete sau rack AU. Acurateţea bazei de timp: 0,1 secunde/24 de ore (TCXO quartz time).
Distribuţia wireless a timpului
Transmisia mesajului de timp printr-un semnal radio la frecvenţa de 869 Mhz. Trei niveluri de transmisie. Ceasurile slave sunt sincronizate în mod automat.
Transmiţătorul este alimentat de ceasul master.
Distribuţia prin cablu a timpului (AFNOR)
Setarea automată a ceasurilor slave prin semnalul de timp codat AFNOR transmis printr-un cablu cu două fire.
Distribuţia prin cablu a timpului NTP (Network Time Protocol)
Transmisia mesajului de timp prin protocolul NTP într-o reţea IP. Cabluri de tip CAT5 sau mai mari. Mod client/server.

SIGMA Time Center

Sistemul este alcătuit din două ceasuri master Sigma şi un Switch Sigma, pentru a crea un sistem de bază de timp redundant. În cazul în care ceasul master primar încetează
să funcţioneze, ieşirile sunt trecute automat pe ceasul master secundar.
9. Instalatie semnalizare urgenta RWC
Aceasta instalatie se utilizeaza pentru obiective precum aeroporturi, spitale si cladiri publice, in care exista toalete pentru persoane cu handicap sau camere pentru consult/tratament.
Sistemul constă dintr-o lampă de cameră cu o unitate de memorie și un releu de alarmă,
butoane de semnalizare cu LED și buton de resetare.

Buton de semnalizare - E55 045 00 ( 3 / 4 )

Buton cu textul „ SEMNAL URGENȚĂ ”și indicație LED. Se monteaza încastrată în cutia dispozitivului.
Butonul de resetare - E55 045 02 ( 2 )
Buton cu text „RESET” și indicație LED. Se monteaza încastrată în cutia dispozitivului.
Buton de apăsare/tragere a cablului - E55 045 04
Carcasă termoplastică albă, conexiune de 2 m, fir cu 3 poli. Mufă telefonică de 6,3 mm.
Buton cu maner / para - E55 045 06 ( 3 / 4 )
Buton cu presiune inversă. Forța de presiune necesara 0,75 N. Cu conexiune de 2 m, cablu și mufă telefonică de 6,3 mm.
Priză de semnal pentru cablu - E55 045 08 ( 3 / 4 )
Cu 3 poli. 6,3 mm cu racord cu șurub, pentru montare încastrată în cutia dispozitivului cu 60 mm
Lampă de cameră cu memorie - E55 045 12 ( 1 )
Indicație LED roșie, buzzer, funcția de memorie și releul de alarmă cu două contacte de schimbare fără potențial.
In functie de sistemul utilizat, in aceasta lampa poate fi integrata si sursa de alimentare.
Multumesc !