Transmisii Si Asamblari Cu Suruburi PDF

PREFAŢA
Organe de Maşini este prima disciplină de cultură tehnică generală cu caracter

aplicativ în procesul de învăţământ al studenţilor de la specializările cu profil mecanic. La
această disciplină studenţii realizează primele proiecte cu teme concrete.
În general tema primului proiect, la disciplina Organe de maşini, constă în
proiectarea unei transmisii şurub-piuliţă folosite la diferite mecanisme de acţionare ale
dispozitivelor de ridicare, a preselor, a armăturilor industriale sau a maşinilor unelte.
Prezentul îndrumar este astfel structurat încât să înlesnească activitatea de proiectare
atât la primul proiect pe care trebuie să-l realizeze studenţii, cât şi la proiectele ulterioare,
care au o complexitate mult mai mare. În cadrul primului proiect studenţii trebuie să-şi
însuşească o metodologie de proiectare, un anumit mod de abordare a unei teme de
proiectare, o logică a dezvoltării constructive a unui ansamblu; elemente care sunt de bază
şi în activitatea ulterioară. În acest scop autorii prezintă detaliat calculul şi proiectarea
detaliată atât a mecanismului cu şurub cu frecare de alunecare dar şi cel cu frecare de
rostogolire, concomitent cu numeroase variante constructive.
În acest sens, în primul capitol sunt prezentate schemele structurale ale
mecanismelor cu şuruburi de forţă şi mişcare, cu încărcarea principalelor elemente
componente şi solocitările acestora.
În capitolul 2 sunt prezentate elementele de bază ale calculului şi proiectării
şuruburilor de forţă şi mişcare cu alunecare. Sunt prezentate tipurile de filete de mişcare,
precizia de execuţie a acestora, materialele utilizate cât şi calculul şi proiectarea acestora.
Sunt date precizări privind elementele specifice de calcul şi proiectare pentru cricul cu
piuliţă rotitoare, pentru cricurile telescopice şi cu dublă acţiune, pentru cricurile cu pârghii
cu o piuliţă şi cu două piuliţe, pentru presa cu şurub etc. De asemenea sunt prezentate
elementele de calcul ale mecanismelor de acţionare manuală ale cricurilor cu clichet
orizontal sau vertical.
Capitolul 3 abordează şuruburile de forţă şi mişcare cu rostogolire – şuruburile cu
bile. Sunt precizate materialele, parametrii constructivi şi elementele de calcul şi proiectare.
Este dată şi o etapizare a calculului de proiectare cât şi unele detalii constructive.
Un capitol foarte bogat cuprinde soluţii constructive, sub formă de desene de
ansamblu, de mecanisme şurub-piuliţă cu alunecare şi respectiv cu rostogolire.
Pentru elementele standardizate sunt prezentate, sub formă de anexe, date concrete
privind forma şi dimensiunile acestora.
La elaborarea prezentului îndrumar s-a folosit experienţa colectivelor cadrelor de
Organe de maşini din Braşov, Cluj şi Galaţi, pentru care dorim să le mulţumim.
Autorii.
CUPRINS
PREFAŢA…………………………………………………………………………….……………3
CAPITOLUL 1. MECANISME CU ŞURUBURI DE FORŢĂ ……………………………..…7

1.1 CONSIDERAŢII GENERALE…….………………………………………...………..7
1.2. SCHEME STRUCTURALE ALE MECANISMELOR CU ŞURUBURI DE FORŢĂ.
DIAGRAME DE FORŢE ŞI MOMENTE ……………………………………….………...9
1.2.1. Cricul simplu (şurub-piuliţă fixă)……………………………………………... 10
1.2.2. Cricul cu piuliţă rotitoare……………………………………………………….12
1.2.3. Cricurile telescopice şi cu dublă acţiune………………………………………. 13
1.2.4. Cricuri pe glisiere……………………………………………………………… 16
1.2.5. Cricuri cu pârghii…………………………………………………………….. 18
1.2.6. Cricuri cu pârghii pentru ridicarea sarcinii la distanţe mari faţă de sistemul de
acţionare………………………………………………………………………………..22
1.2.7. Cric cu pârghii şi platformă……………………………………………………. 24
1.2.8. Cric şurub-piuliţă pentru ridicarea sarcinilor laterale………………………….. 25
1.2.9. Cric cu şurub şi pârghii pentru bărci de salvare………………………………...25
1.2.10. Presa cu şurub cu piuliţă fixă şi cu piuliţă rotitoare………………………… ..25
1.2.11. Prese cu şurub şi pârghii……………………………………………………….27
1.2.12. Prese cu şurub şi fălci mobile………………………………………………….28
1.2.13. Presă cu şurub cu pene……………………………………………………….. .28
1.2.14. Presă cu şurub pentru extragerea inelelor interioare ale rulmenţilor…………..29
1.2.15. Platformă de ridicat……………………………………………………………29
1.2.16. Menghine cu şurub…………………………………………………………… 30
1.2.17. Cheie de strângere cu şurub…………………………………………………....31
1.2.18. Ancoră reglabilă………………………………………………………….……31
1.2.19 Tije filetate pentru robinete………………………………………………….…31
1.2.20. Şuruburi conducătoare pentru strunguri………………………………….……35
CAPITOLUL 2. ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE ……………………….. …….38

2.1. FILETE PENTRU ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE ..………………….38
2.1.1. Consideraţii generale …………………………………………………………...38
2.1.2. Filetul pătrat……………………………………………………………………..40
2.1.3. Filetul trapezoidal……………………………………………………………….41
2.1.4. Filetul ferăstrău………………………………………………………………….44
2.1.5. Filetul rotund……………………………………………………………………46
2.2. ALEGEREA PROFILULUI FILETULUI…………………………………………….47
2.3. TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE……………………………………………………….. .48
2.3.1. Sistemul de toleranţe şi ajustaje al filetului trapezoidal ISO……………………48
2.3.2. Sistemul de toleranţe al filetului ferăstrău……………………………………....55
Cuprins 5
2.3.3. Sistemul de toleranţe al filetului rotund……………………………………….. 59

2.4. MATERIALE UTILIZATE ÎN CONSTRUCŢIA MECANISMELOR CU ŞURUB
ŞI PIULIŢĂ CU ALUNECARE …………..……………………………………………...61
2.4.1. Materiale utilizate la execuţia şuruburilor de forţă şi a piuliţelor ……………....61
2.4.2. Materiale utilizate pentru alte elemente componente ale mecanismului şurub –
piuliţă…………………………………………………………………………………...65
2.5. CALCULUL ŞI PROIECTAREA ŞURUBURILOR DE FORŢĂ CU
ALUNECARE……………………………………………………………………………...71
2.5.1. Calculul şi proiectarea şurubului principal……………………………………...71
2.5.2. Şurubul secundar………………………………………………………………...78
2.5.3. Verificarea şurubului…………………………………………………………….80
2.6. CALCULUL ŞI PROIECTAREA PIULIŢEI…………………………………………85
2.6.1. Dimensionarea piuliţelor fixe……………………………………………………85
2.6.2. Dimensionarea piuliţelor rotitoare……………………………………………....86
2.6.2.1. Cric cu piuliţă rotitoare………………………………………………….……..86
2.6.2.2. Presă cu piuliţă rotitoare………………………………………………………..87
2.6.3. Verificarea piuliţei………………………………………………………………89
2.7. CALCULUL ORGANELOR AUXILIARE ALE DISPOZITIVELOR CU
ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE ……………………………………………89
2.7.1. Calculul cupei…………………………………………………………………...89
2.7.1.1. Cricul simplu şi cricul telescopic……………………………………………....92
2.7.1.2. Cricul cu piuliţă rotitoare şi cricul telescopic cu dublă acţiune…………..94
2.7.2. Calculul mecanismelor de acţionare……………..……………………………...96
2.7.2.1. Calculul manivelei………………………………………………………………..97
2.7.2.2. Calculul roţii de clichet………………………………………………………....99
2.7.2.3. Calculul clichetului……………………………………………………….…....102
2.7.2.4. Calculul bolţului………………………………………………………………..103
2.7.2.5. Calculul arcului cilindric elicoidal de compresiune……………………….104
2.7.3. Construcţia şi calculul corpului………………………………………………...106
2.7.3.1. Corpul de cric……………………………………………………………...……106
2.7.3.2. Corpul de presă…………………………………………………………………109
CAPITOLUL 3. ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ROSTOGOLIRE …………………………..114

3.1. CONSIDERAŢII GENERALE……………………………………………………....114
3.2. MATERIALE UTILIZATE PENTRU EXECUŢIA ELEMENTELOR
COMPONENTE ALE ŞURUBURILOR CU BILE……………………………………...115
3.3. PARAMETRII CONSTRUCTIVI…………………………………………………..115
3.4. CALCULUL TRANSMISIEI ŞURUB - PIULIŢĂ CU BILE………………………122
3.4.1. Dimensionarea şurubului……………………………………………………....122
3.4.2. Sarcina (încărcarea) axială…………………………………………………….123
3.4.3. Sarcina (încărcarea) radială……………………………………………………127
3.4.4. Capacitatea de încărcare statică………………………………………………..128
3.4.5. Sarcina dinamică de bază şi durabilitatea……………………………………...129
3.4.6. Randamente……………………………………………………………………131
3.4.7. Etapele calculului de proiectare a şuruburilor cu bile încărcate cu forţe axiale.132
3.5. ELEMENTE CONSTRUCTIVE…………………………………………………….134
3.5.1. Şurubul…………………………………………………………………………134
3.5.2. Piuliţa…………………………………………………………………………..134
3.5.3. Organe de direcţie (deflectoare)………………………………………………..136
CAPITOLUL 4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE………………………………………………..139

4.1. SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE MECANISME CU ŞURUBURI CU MIŞCARE
DE ALUNECARE ………………………………………………………………………139
6 TRANSMISII CU ŞURUBURI DE FORŢĂ ŞI MIŞCARE
4.1.1. Cric cu piuliţă fixă……………………………………………………………..139

4.1.2. Cric cu piuliţă rotitoare………………………………………………………...143
4.1.3. Cricul telescopic şi cricul telescopic cu dublă acţiune…………………………143
4.1.4. Cricuri cu pârghii………………………………………………………………156
4.1.5. Presă cu piuliţă fixă…………………………………………………………...159
4.1.6. Prese cu piuliţă rotitoare………………………………………………………162
4.1.7. Dispozitive cu şurub pentru montarea şi demontarea rulmenţilor……………..168
4.1.8. Transmisii cu şurub-piuliţă la maşinile de încercat la tracţiune-compresiune....169
4.1.9. Transmisii cu şurub pentru elevatoare………………………………………....169
4.2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE MECANISME CU ŞURUBURI CU
MIŞCARE DE ROSTOGOLIRE (ŞURUBURI CU BILE)……………………………....174
CAPITOLUL 5. CALCULUL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE ………………………….179

5.1. GENERALITĂŢI……………………………………………………………………179
5.2. CALCULUL SIMPLIFICAT AL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE ……………....182
5.2.1. Calculul asamblării cu flanşe tip integral fără contact………………………...183
5.2.2. Calculul asamblărilor cu flanşe libere fără contact……………………………184
5.2.3. Calculul asamblării cu flanşe cu contact………………………………………185
5.3. CALCULUL PRECIS AL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE………………………186
5.3.1. Calculul forţelor de strângere din asamblare………………………………….186
5.3.2. Calculul asamblărilor cu flanşe fără contact…………………………………..194
5.3.2.1. Calculul de rezistenţă a şuruburilor…………………………………………194
5.3.2.2. Calculul de rezistenţă a flanşelor…………………………………………….199
5.3.3. Calculul asamblărilor cu flanşe cu contact…………………………………….208
5.3.3.1. Calculul de rezistenţă a şuruburilor…………………………………………208
5.3.3.2. Calculul de rezistenţă a flanşelor…………………………………………….218
Anexa 1. Filete metrice ISO de uz general………………………………………………………242

Anexa 2. Filetul patrat…………………………………………………………………………..246
Anexa 3. Filete metrice trapezoidale……………………………………………………………..249
Anexa 4. Filete ferastrau…………………………………………………………………………253
Anexa 5. Filete rotunde…………………………………………………………………………..258
Bibliografie………………………………………………………………………………………..259
CAPITOLUL 1
MECANISME CU ŞURUBURI DE FORŢĂ

1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Mecanismele şurub–piuliţă se utilizează pentru transformarea
mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie, cu transmiterea unor sarcini mari
(transmisii de forţă) sau având numai rol cinematic.
În concordanţă cu scopul urmărit şuruburile folosite se denumesc:
- şuruburi de forţă utilizate pentru a dezvolta o forţă axială mare
(cricuri, prese cu şurub, dispozitive cu şurub, şuruburi de reglare etc.);
- şuruburi de mişcare utilizate pentru transformarea mişcării de
rotaţie în mişcare de translaţie (şurub rotitor şi piuliţă în translaţie, şurub
rotitor în translaţie cu piuliţă fixă, piuliţă rotitoare şi şurub în mişcare de
translaţie).
Mecanismele şurub–piuliţă au o largă utilizare în construcţia de
maşini, datorită avantajelor pe care le prezintă:
- construcţie simplă, compactitate a construcţiei şi gabarit redus;
- tehnologie de execuţie uşor realizabilă;
- materiale ieftine;
- posibilitatea transmiterii unor sarcini axiale mari, utilizând forţe de
acţionare mici;
- asigurarea autofrânării;
- funcţionare lină, fără zgomot.
Printre dezavantajele mecanismelor şurub – piuliţă se menţionează:
- frecare mare între spirele filetului şurubului şi piuliţei, care
conduce la uzura pieselor în contact şi la un randament scăzut;
- lipsa autocentrării;
- prezenţa unor concentratori puternici de tensiune în zona filetată
care afectează rezistenţa la oboseală a şurubului.
Sub aspect tribologic, mecanismele şurub-piuliţă pot fi cu frecare de
alunecare - şurub cu filet normal  = 0,4…0,7 (tribosistem de alunecare),
sau de rostogolire - şurub cu bile  = 0,8…0,9 (tribosistem de rostogolire).
Performanţele variantei cu şurub cu frecare de rostogolire
8 TRANSMISII ŞI ASAMBLĂRI CU ŞURUBURI
sunt: precizia cinematică, durabilitate, rezistenţă la uzură şi randament

superior.
Randamentul mic la şuruburile cu frecare de alunecare impune
folosirea acestora cu precădere la mecanismele acţionate manual,
întâlnindu-se însă şi în sistemele de acţionare ale maşinilor unelte, preselor
cu şurub etc. Pentru mărirea randamentului, frecarea de alunecare a fost
înlocuită cu frecarea de rostogolire, obţinându-se astfel mecanismele cu
şuruburi cu bile, cu o tehnologie de execuţie mult mai pretenţioasă şi deci
mai scumpă. Acestea necesită şi un dispozitiv de frânare, deoarece condiţia
de autofrânare nu mai este îndeplinită.
Cele mai importante domenii de utilizare a transmisiilor şurub–
piuliţă sunt: ridicarea greutăţilor (cricuri); crearea încărcărilor la maşinile de
încercare; realizarea procesului de prelucrare mecanică (prese cu şurub,
maşini unelte) etc.
Mecanismele de ridicat (cricurile) au în componenţa lor tribosisteme
de alunecare tip şurub–piuliţă. Formele constructive ale cricurilor, depind
atât de modul de ridicare a sarcinii cât şi de modul de acţionare a acestora.
Posibilităţile cinematice sunt prezentate în fig. 1.1.
Fig. 1.1
- Piuliţa (2) este fixă şi se roteşte şurubul (1) (  1  0 , v1  0 ), care

realizează şi mişcarea de translaţie (fig. 1.1 a). În această situaţie, pentru
ridicarea sarcinii Q este necesar să se prevadă posibilitatea pivotării capului
şurubului (1) în cupa (3), care nu se roteşte ci realizează doar mişcarea de
Capitolul 1. Mecanisme cu şuruburi de forţă 9
translaţie, identică cu cea a şurubului. Pivotarea se poate realiza, utilizând

un lagăr cu alunecare axial sau un lagăr cu rostogolire axial – rulment axial.
Sub această formă, se întâlneşte la cricul simplu şi la presele cu şurub.
- Piuliţa (2) se roteşte (  2  0 , v 2  0 ), şurubul (1) realizând doar
mişcarea de translaţie (  1  0 , v1  0 ), (fig. 1.1 b), fapt pentru care cupa
este solidar legată de capul şurubului. Sub această formă se întâlneşte la
cricul cu piuliţă rotitoare.
- Şurubul (1) realizează mişcarea de rotaţie (  1  0 , v1  0 ), piuliţa
(2) realizând mişcarea de translaţie (  2  0 , v 2  0 ), (fig. 1.1 c). Sub
această formă se întâlneşte la cricurile cu pârghii şi ca mecanism de
acţionare a săniei port–cuţite la strunguri.
Din cele prezentate, rezultă că elementul motor, cel la care este
ataşat mecanismul de acţionare, realizează o mişcare de rotaţie, iar
elementul condus una de translaţie (fig. 1.1 b şi c). Când elementul motor
este şi element condus, acesta realizează atât o mişcare de rotaţie cât şi o
mişcare de translaţie (fig. 1.1 a).
Pe principiile de funcţionare prezentate sunt realizate diverse tipuri
constructive de cricuri, unele cu forme strict specializate pentru ridicarea
numai anumitor sarcini şi în anumite condiţii – cricul cu pârghii cu o piuliţă
de tip Dacia, cricuri pentru platforme etc., iar altele cu forme ce permit
folosirea în cele mai diverse situaţii.
1.2. SCHEME STRUCTURALE ALE MECANISMELOR

CU ŞURUBURI DE FORŢĂ. DIAGRAME DE FORŢE ŞI
MOMENTE.
Analiza modului de funcţionare a transmisiei şurub-piuliţă şi
realizarea corectă a schemei structurale sunt foarte importante în faza
realizării proiectului. De aceasta depinde, în mare măsură, proiectarea
corectă şi realizarea parametrilor funcţionali, impuşi prin tema de proiectare.
Schemele structurale evidenţiază elementele componente ale
transmisiei şurub-piuliţă, făcând posibilă determinarea încărcării fiecărui
element, în vederea efectuării calculului de rezistenţă, stabilirea formei
constructive şi a transmisiei în ansamblul ei.
După natura mişcărilor relative ale elementelor mecanismului şurub-
piuliţă se pot întâlni următoarele combinaţii de mişcări:
a) piuliţă fixă, şurubul executând o mişcare de rototranslaţie (cricul
simplu – fig. 1.2, presa cu piuliţă fixă – fig. 1.16, robinetul cu ventil – fig.
1.27);
b) şurub fix, piuliţa executând o mişcare de rototranslaţie (apare mai

rar);
c) şurubul execută o mişcare de rotaţie, iar piuliţa o mişcare de
translaţie (menghinele cu şurub - fig. 1.23, robinetul cu sertar cu tijă
neascendentă - fig. 1.26);
d) piuliţa execută o mişcare de rotaţie, iar şurubul o mişcare de
translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare - fig. 1.4, presa cu piuliţă rotitoare - fig.
1.17 );
e) combinate: piuliţă fixă, şurubul secundar executând o
rototranslaţie, iar şurubul principal o mişcare de rotaţie (cricul telescopic cu
dublă acţiune - fig. 1.5);
f) piuliţa execută o mişcare de translaţie iar şurubul o mişcare de
rotaţie (mecanisme manuale de găurit).
Această clasificare nu este limitativă, putând să mai apară sau să fie
concepute şi alte combinaţii de mişcări.
Pe baza celor menţionate mai sus, se dau în continuare schemele
funcţionale ale principalelor mecanisme şurub-piuliţă cu acţionare manuală.
Pentru a uşura munca de proiectare, schemele funcţionale sunt
completate cu diagramele de forţe şi momente ce încarcă elementele
mecanismului, diagrame ce servesc la calculul de rezistenţă al elementelor
respective.
1.2.1. Cricul simplu (şurub-piuliţă fixă).

Principalele elemente ale unui cric simplu (fig. 1.2) sunt: cupa (1),
şurubul de mişcare (2), piuliţa fixă (3), corpul (4) şi mecanismul de
acţionare (5), prin care se intervine asupra şurubului de mişcare (2).
Fig. 1.2
Prin intermediul mecanismului de acţionare (5), (fig. 1.2 a) se

produce rotirea şurubului (2) în piuliţa (3), acesta, executând şi mişcarea de
translaţie, în sensul ridicării (coborârii) sarcinii. Între cupa (1), care rămâne
fixă în procesul ridicării (coborârii) sarcinii şi şurubul de mişcare (2), care
se roteşte faţă de aceasta, se formează un tribosistem de tip pivot.
Pe schema structurală se poate stabili şi încărcarea elementelor
componente (fig. 1.2 b). Toate elementele cricului simplu sunt solicitate la
compresiune – de sarcina de ridicat F – şi la torsiune – de momente de
torsiune ce se pot stabili, urmărind funcţionarea cricului. Pentru cupă şi
şurubul de mişcare – pe porţiunea dintre cupă şi mecanismul de acţionare –
momentul de torsiune este momentul de frecare Mf care apare la frecarea
dintre aceste elemente. Celelalte elemente şi şurubul de mişcare – pe
porţiunea dintre mecanismul de acţionare şi piuliţa fixă – sunt solicitate de
momentul de torsiune necesar pentru învingerea frecărilor Mt1 din
tribosistemul şurub-piuliţă fixă. Momentul motor Mm , realizat de
mecanismul de acţionare, trebuie să echilibreze atât momentul Mt1 cât şi pe
cel de frecare Mf , deci M m  M t1  M f .
O variantă constructivă este prezentată în fig. 1.3 a. Pentru ridicarea
sarcinii se folosesc două bolţuri solidar legate de corpul superior (3) al
cricului, care realizează mişcarea de translaţie, corpul inferior (4) fiind legat
Fig. 1.3
de suportul (5), printr-o dublă articulaţie. Piuliţa (2) este fixă în corpul
inferior, şurubul (1) fiind cel care realizează atât mişcarea de rotaţie, prin
mecanismul de acţionare, cât şi pe cea de translaţie. Încărcările principalelor
elemente ale cricului – şurub, piuliţă fixă, corp superior, corp inferior – sunt
prezentate în fig. 1.3 b.
1.2.2. Cricul cu piuliţă rotitoare.

Schema structurală şi sarcinile care încarcă elementele cricului cu
şurub şi piuliţă rotitoare sunt prezentate în fig. 1.4. Principalele elemente ale
acestui cric sunt: cupa (1), şurubul de mişcare (2), piuliţa rotitoare (3),
corpul (4) şi mecanismul de acţionare (5), prin care se intervine asupra
piuliţei rotitoare.
Modul de funcţionare al cricului cu piuliţă rotitoare se poate urmări pe
schema structurală (fig. 1.4 a). Prin rotirea piuliţei (3), prin intermediul
mecanismului de acţionare (5), şurubul (2) va executa doar mişcarea de
translaţie, în sensul ridicării (coborârii) sarcinii, rotirea acestuia fiind
împiedicată de cupla de translaţie realizată între şurub şi corpul (4).
Fig. 1.4
Datorită imposibilităţii rotirii şurubului la cele două capete (în zona
cupei şi cea a corpului), acesta poate fi considerat, în timpul funcţionării, ca
o bară încastrată la ambele capete, solicitată la torsiune. Dacă se cunoaşte
momentul de înşurubare Mt1, dintre şurub-piuliţă, din echilibrul şurubului,
rezultă încărcarea la torsiune în sens invers a porţiunilor de şurub dintre
piuliţă şi cupă, respectiv dintre piuliţă şi corp. Fiecare dintre aceste porţiuni
vor fi încărcate cu momente de torsiune egale cu 0 ,5  M t1 , trecerea de la un
sens la celălalt de încărcare a tijei şurubului, realizându-se în zona centrală a

piuliţei (fig. 1.4 b).
Cealaltă solicitare a elementelor cricului este compresiunea, sarcina
care încarcă aceste elemente fiind sarcina de ridicat F.
Prin mecanismul de acţionare, montat pe piuliţă, trebuie să se
realizeze un moment motor Mm care să echilibreze atât momentul de
înşurubare Mt1, cât şi momentul de frecare Mf ce apare în cupla de frecare
(de regulă un rulment axial) dintre piuliţă şi corp, deci M m  M t1  M f .
1.2.3. Cricurile telescopice şi cu dublă acţiune.

Aceste cricuri, cu două şuruburi, sunt identice din punct de vedere
structural, fiind compuse din aceleaşi elemente, după cum rezultă din
schemele structurale prezentate în fig. 1.5 a – pentru cricul telescopic şi în
fig. 1.6 a – pentru cricul cu dublă acţiune. Aceste elemente sunt: cupa (1),
şurubul principal (2), şurubul secundar (3), piuliţa fixă (4), corpul (5) şi
mecanismul de acţionare (6), prin care se acţionează asupra şurubului
secundar (3).
Fig. 1.5
Diferenţa între cele două scheme este de ordin constructiv, în sensul
că la cricul telescopic (fig. 1.5 a) cupa (1) şi capul şurubului principal (2)
formează o cuplă de frecare axială – cu frecare de alunecare sau cu frecare
de rostogolire (rulment axial) – în timp ce la cricul cu dublă acţiune (fig. 1.6

a) cupa (1) este solidarizată de capul şurubului principal (2), executând
aceleaşi mişcări cu acesta.
Modul de funcţionare al celor două cricuri, datorită acestei diferenţe
constructive, este sensibil diferit.
Astfel, la cricul telescopic, din fig. 1.5 a, se observă că prin
intervenţia asupra mecanismului de acţionare (6), ataşat şurubului secundar
(3), acesta se va roti împreună cu şurubul principal (2), cele două şuruburi
fiind solidarizate în cupla elicoidală şurub principal – piuliţă din şurubul
secundar (dacă Mt1 I > Mf ). În acest fel, apar mişcări relative între capul
şurubului principal (2) şi cupa (1), respectiv între şurubul secundar (3) şi
piuliţa fixă (4).
Fig. 1.6
Cunoscând modul de funcţionare, se pot stabili sarcinile care încarcă
elementele componente (fig. 1.5 b). Astfel, cupa (1) şi şurubul principal (2)
sunt solicitate la compresiune de către sarcina de ridicat F şi la torsiune de
momentul de frecare Mf din cupla de frecare; şurubul secundar (3) şi corpul
(5) sunt solicitate la compresiune de sarcina de ridicat F şi la torsiune de
momentul de înşurubare Mt1 II din şurubul secundar – piuliţă fixă; piuliţa
fixă (4) este solicitată la tracţiune de sarcina de ridicat F şi la torsiune de
momentul Mt1 II .
La cricul cu dublă acţiune, din fig. 1.6 a, se observă că prin

intervenţia asupra mecanismului de acţionare (6), ataşat şurubului secundar
(3), acesta se va roti împreună cu piuliţa şurubului principal, cu care face
corp comun, astfel încât şurubul principal (2) va efectua doar o mişcare de
translaţie, împreună cu cupa (1), solidarizată cu acesta. În acest fel, apar
mişcări relative şi momente de torsiune: Mt1 I – între şurubul principal –
piuliţa din şurubul secundar şi Mt1 II – între şurubul secundar – piuliţă fixă.
În această fază se pot stabili şi sarcinile care încarcă elementele componente
(fig. 1.6 b). Astfel, cupa (1) şi şurubul principal (2) sunt solicitate la
compresiune de sarcina de ridicat F şi la torsiune de momentul de
înşurubare Mt1 I ; şurubul secundar şi corpul sunt solicitate la compresiune,
iar piuliţa fixă este solicitată la tracţiune de sarcina de ridicat F şi toate
acestea la torsiune de momentul de înşurubare Mt1 II .
La ambele cricuri, în locul în care este plasat mecanismul de
acţionare, acţionează întregul moment motor, determinat cu relaţia:
M m  Fm  Lc (1.1)
în care: Fm  150 350 N reprezintă forţa cu care acţionează utilizatorul; Lc
– lungimea manivelei.
La calculul momentului motor, trebuie să se ţină seama de
momentele rezistente:
 pentru cricul telescopic:
Mm = Mf + Mt1 II (1.2)
 pentru cricul cu dublă acţiune:
Mm = Mt1 I + Mt1 II (1.3)
Pentru alegerea uneia din cele două variante de cricuri cu două
şuruburi, se poate apela şi la criteriul dimensional (înălţimea cricului în
poziţie strânsă), în condiţiile impunerii aceleiaşi înălţimi de ridicat H. Pentru
a se putea compara aceste dimensiuni, se va stabili, pentru fiecare din cele
două soluţii constructive, modul de realizare a cursei de ridicare.
La cricul telescopic, cursa de ridicat este realizată în totalitate de
şurubul secundar, lungimea filetată a acestuia fiind:
l sII  H  H pII (1.4)
unde:
H este înălţimea de ridicare ( H  H II );
H pII – lungimea piuliţei fixe.
Şurubul principal este utilizat numai pentru apropierea cupei de
sarcina de ridicat. În consecinţă, lungimea filetată a acestui şurub se alege
constructiv, cât permite lungimea şurubului secundar.
La cricul cu dublă acţiune, cursa de ridicare este realizată prin

participarea atât a şurubului principal cât şi a şurubului secundar.
Constructiv, sunt posibile două soluţii privind sensurile de înclinare ale
spirelor filetelor celor două şuruburi şi anume: filetele au acelaşi sens de
înclinare (dreapta sau stânga), respectiv cele două filete au sensuri de
înclinare diferite. În situaţia acceptării soluţiei cu filete înclinate în acelaşi
sens, la rotirea şurubului secundar, pentru ridicarea sarcinii, şurubul
principal va coborî. Se va realiza astfel, la o rotaţie completă, o cursă egală
cu diferenţa paşilor celor două filete ( pII –şurub secundar şi pI–şurub
principal). Realizarea înălţimii de ridicare impuse H necesită un număr
foarte mare de rotaţii ale şurubului secundar, deci o lungime foarte mare a
acestuia. În cazul în care sensurile de înclinare ale celor două filete sunt
diferite, la o rotaţie completă a şurubului secundar, în sensul ridicării
sarcinii, şurubul principal se va deplasa în acelaşi sens, în urma rotirii
piuliţei din şurubul secundar. La o rotaţie completă, se va realiza o cursă
egală cu suma paşilor celor două şuruburi ( pI  pII ), înălţimea de ridicare
impusă H realizându-se printr-un număr mic de rotaţii ale şurubului
secundar, iar lungimea acestuia fiind mică. Pentru această situaţie
constructivă, se pot stabili lungimile filetate ale şuruburilor, dacă se cunosc
şi înălţimile celor două piuliţe HpI şi HpII – plecându-se de la faptul că
porţiunile filetate ale celor două şuruburi, care participă la realizarea
 p l 
înălţimii de ridicat, sunt proporţionale cu paşii acestora  I  I  – cu
 p II l II 
relaţiile:
pI
lsI  H I  H pI  H   H pI (1.5)
p I  p II
p II
lsII  H II  H pII  H   H pII (1.6)
p II  p I
De regulă, lungimea şurubului principal se alege mai mare decât cea
rezultată din calculul cu relaţia (1.5), diferenţa dintre aceste lungimi fiind
utilizată pentru apropierea şurubului principal de sarcină.
1.2.4. Cricuri pe glisiere.

În cazul în care după ridicarea sarcinii aceasta trebuie deplasată pe
orizontală, se folosesc cricurile pe glisiere. Acest lucru se realizează
printr-un mecanism şurub-piuliţă la care elementul conducător este şurubul
(6), care efectuează mişcarea de rotaţie, iar elementul condus este piuliţa,
care realizează mişcarea de translaţie, aceasta fiind solidarizată de corpul
cricului (4), care realizează ridicarea pe verticală a sarcinii. În fig. 1.7 a şi b

sunt prezentate două variante de astfel de cricuri. Pentru ridicarea pe
verticală a sarcinii, este utilizat un cric simplu (fig. 1.7 a), respectiv un cric
Fig. 1.7
cu piuliţă rotitoare (fig. 1.7 b), pentru deplasarea pe orizontală fiind utilizat
acelaşi mecanism, pentru care este prezentată şi schema de încărcare a
şurubului, cu forţă şi momente (fig. 1.7 c). În fig. 1.7 d sunt prezentate
variante de montare a şurubului pentru deplasarea pe orizontală a sarcinii, la
care însă se modifică schema de încărcare a şurubului.
1.2.5. Cricuri cu pârghii.

Schemele structurale şi implicit modul de funcţionare al cricului cu
pârghii sunt diferite de ale celorlalte cricuri, la ridicarea sarcinii participând
şi noile elemente ale acestora – pârghiile.
Frecvent folosite sunt cricul cu pârghii cu o piuliţă (tip Dacia), a cărui
schemă structurală este prezentată în fig. 1.8 a, şi cricul cu pârghii cu două
piuliţe, cu schema structurală prezentată în fig. 1.9 a.
Fig. 1.8
Principalele părţi componente ale acestor cricuri sunt: cupa (1),

suportul cupei (2), pârghiile (3) (în număr de opt), şurubul de mişcare (4),
piuliţa (5) şi lagărul cilindric (6) – la cricul cu o piuliţă, respectiv piuliţele
(5) şi (6) – la cricul cu două piuliţe, placa de bază (7) şi mecanismul de
acţionare (8), ataşat şurubului de mişcare (4).
Modul de funcţionare al celor două cricuri se stabileşte, urmărind
schemele structurale ale acestora.
Astfel, la cricul cu pârghii (fig. 1.8 a), la care patru pârghii sunt
articulate la bolţurile piuliţei (5) şi celelalte patru la bolţurile lagărului
cilindric (6), la o rotaţie completă a şurubului, piuliţa (5) se apropie de
lagărul (6) cu un pas al filetului, realizând o înălţime de ridicare ce depinde

şi de lungimea pârghiilor. Realizarea înălţimii de ridicare se face cu distanţe
variabile, mai mari în apropierea valorii minime a unghiului  de poziţie al
pârghiei şi mai mici la valori mai mari ale aceluiaşi unghi.
La cricul cu două piuliţe (fig. 1.9 a), la care patru pârghii sunt
articulate cu piuliţa (5) şi celelalte patru cu piuliţa (6), la o rotaţie completă
a şurubului, cele două piuliţe se apropie cu doi paşi ai filetului, înălţimea de
ridicare fiind funcţie şi de lungimea pârghiilor. Şi la aceste cricuri înălţimea
de ridicare se realizează cu distanţe variabile, mai mari la unghiuri  mici şi
mai mici la valori mari ale aceluiaşi unghi. Pentru realizarea acestui mod de
funcţionare, cele două porţiuni ale filetului ce formează cuple elicoidale cu
piuliţele (5) şi (6) vor avea acelaşi filet, dar cu sensuri diferite de înclinare a
spirelor, una filetată dreapta şi cealaltă filetată stânga.
Fig. 1.9
Determinarea sarcinilor (forţe şi momente) care încarcă elementele

componente ale cricurilor cu pârghii se poate efectua urmărind schema de
încărcare cu forţe (fig. 1.10) şi schemele din fig. 1.8 b şi 1.9 b, în care este
prezentată şi încărcarea cu momente.
Dacă forţele care încarcă elementele cricurilor cu pârghii cu una şi cu

două piuliţe sunt identice, încărcarea cu momente este diferită (v. fig. 1.8 b
şi 1.9 b).
Forţele care încarcă elementele cricurilor cu pârghii depind atât de
sarcina de ridicat F (constantă) cât şi de unghiul de poziţie al pârghiilor 
(variabil). Solicitările fiind statice, pentru calculul de rezistenţă trebuie
Fig. 1.10
determinate sarcinile maxime, care corespund valorii minime ale unghiului
de poziţie al pârghiilor min. Din raţiuni constructiv–funcţionale şi a mărimii
sarcinilor, se acceptă o valoare minimă min. Din fig. 1.10 rezultă forţa care
solicită pârghiile la compresiune:
F
R , (1.7)
2 sin  min
respectiv forţa care solicită şurubul la tracţiune:
F  F ctg min . (1.8)
Momentele de torsiune care apar în timpul funcţionării cricurilor cu
pârghii, în zonele în care există mişcare relativă între elementele cricurilor,
sunt funcţie de tipul cricului – cu o piuliţă sau cu două piuliţe.
La cricul cu pârghii cu o piuliţă, momentul care încarcă şurubul de
mişcare este momentul de înşurubare Mt1 care apare între şurub-piuliţă.
Momentul motor, realizat prin mecanismul de acţionare, trebuie să învingă
suma momentelor rezistente: momentul de înşurubare Mt1 şi momentul de
frecare Mf, care apare în rulmentul axial cu bile, montat între şurubul (4) şi
suportul lagărului (6), deci M m  M t1  M f (v. fig. 1.8).
La cricurile cu pârghii cu două piuliţe, şurubul de mişcare, pe
porţiunea dintre cele două piuliţe, este solicitat la torsiune de momentul de
înşurubare Mt1, care apare în prima cuplă elicoidală şurub-piuliţă. După cea
de a doua piuliţă, se adaugă şi momentul de înşurubare din această cuplă
elicoidală, astfel că momentul motor, realizat prin mecanismul de acţionare,
este M m  2 M t1 (v. fig. 1.9).
Înălţimea de ridicare H este realizată prin alegerea corespunzătoare a
lungimii pârghiei şi/sau a unghiului de poziţie maxim al acesteia. Deoarece
în faza de proiectare este dificil a estima o anumită lungime a pârghiei, este
recomandată alegerea unghiului de poziţie maxim max şi a celui minim min
(se recomandă:  max  80 0 ;  min  30 0 ).
Lungimea pârghiei (fig. 1.11):
H
l , (1.9)
2 sin  max  sin  min 
recomandându-se pentru l o valoare întreagă.
Fig. 1.11
Lungimea filetată a şurubului se determină în funcţie de tipul

cricului – cu una sau cu două piuliţe – şi este compusă din lungimea utilă lu,
necesară pentru ridicarea sarcinii, căreia i se adaugă înălţimea piuliţei Hp şi
lungimea necesară strângerii complete a cricului lc, pentru depozitare.
Lungimea utilă se determină cu relaţiile (v. fig. 1.11):
 pentru cricul cu o piuliţă:
lu  2 l cos  min  cos  max  , (1.10)
 pentru cricul cu două piuliţe:
lu  l cos  min  cos  max  . (1.11)
Lungimea necesară strângerii complete a cricului, în scopul ocupării
unui gabarit minim la depozitare, se determină cu relaţia:
lc  l 2  hc2  l cos  min ,
(1.12)
 3 5 mm  1,051,25 d ,
d
hc  hs 
2
unde:
d - este diametrul nominal al şurubului, iar hs, reprezintă înălţimea
părţii inferioare a suportului cupei (v. fig. 1.8 şi 1.9).
Lungimea totală a porţiunilor filetate ale şuruburilor de mişcare se
calculează cu relaţiile:
 pentru cricul cu o piuliţă:
ls  H p  lu  lc  H p l cos  min  2 cos  max   l 2  hc2 (1.13)
 pentru cricul cu două piuliţe:
ls  H p  lu  lc  H p  l cos  max  l 2  hc2 (1.14)
Pentru stabilitatea mecanismului şurub-piuliţă cu pârghii, pârghiile
sunt prevăzute, la capetele din zona suportului cupei şi la capetele din zona
plăcii de bază, cu sectoare dinţate care, în ipoteza acţionării centrice a
sarcinii de ridicat F, nu sunt solicitate (v. fig. 1.10 b).
Observaţie:
Deoarece proiectanţii tineri (studenţii) sunt tentaţi să accepte exact
lungimile rezultate în urma calculului se recomandă alegerea unor valori
întregi pentru aceste lungimi şi efectuarea în final a unei verificări grafice.
1.2.6. Cricuri cu pârghii pentru ridicarea sarcinii la distanţe

mari faţă de sistemul de acţionare.
Cricurile prezentate în fig. 1.12 a şi b realizează ridicarea sarcinii la
distanţe relativ mari faţă de sistemul de acţionare. Această distanţă este
dependentă de lungimea pârghiei (4), de care este legată cupa (1), prin
intermediul unei articulaţii. La schema din fig. 1.12 a, şurubul (2) este
Fig. 1.12
element conducător, piuliţa (3) executând doar mişcarea de translaţie, prin

intermediul unui ghidaj executat în elementul bază (7). La schema din fig.
1.12 b, elementul conducător este piuliţa (3), şurubul (2), executând
mişcarea de translaţie, tot prin intermediul unui ghidaj axial executat în

elementul bază (7). Pârghia (5), alături de pârghia (4), participă la realizarea
înălţimii de ridicare. Schemele de încărcare ale şurubului de mişcare sunt
prezentate pentru fiecare variantă în parte. Pentru stabilirea sarcinii F care
încarcă şurubul este necesar să se stabilească reacţiunile în cuple, în mod
asemănător ca la cricurile cu pârghii.
1.2.7. Cric cu pârghii şi platformă.

Cricul prezentat în fig. 1.13 reprezintă o variantă a cricului cu
pârghii cu două piuliţe (v. fig. 1.9), la care s-a reţinut numai partea
Fig. 1.13
superioară. Prin renunţarea la angrenajul dintre pârghiile (3), a fost nevoie
să se prevadă un lagăr (5), pentru ca platforma (4) să se deplaseze axial cu
acesta. Mecanismul de acţionare are două porţiuni filetate – o porţiune cu
Fig. 1.14 Fig. 1.15

filet pe dreapta, respectiv cu filet pe stânga. Prin deplasarea axială simultană

a celor două piuliţe (2), prin intermediul unor ghidaje executate în suportul
(6), se realizează ridicarea sarcinii, prin intermediul pârghiilor.
1.2.8. Cric şurub-piuliţă pentru ridicarea sarcinilor laterale.

La cricul prezentat în fig. 1.14, este prevăzută talpa laterală (1),
pentru ridicarea sarcinii F. Şurubul (2), pe care este montat mecanismul de
acţionare, realizează mişcarea de rotaţie, iar piuliţa (3), solidar legată de
talpa (1), realizează mişcarea de translaţie.
1.2.9. Cric cu şurub şi pârghii pentru bărci de salvare.

Cricul prezentat în fig. 1.15 este prevăzut cu cârligul (1) pentru
ancorarea bărcilor. Mecanismul de acţionare este ataşat şurubului (2), care
execută mişcarea de rotaţie, piuliţa (3), realizând mişcarea de translaţie.
Pârghiile (4) şi (5), prin lungimea lor, definesc zona de ridicare a bărcii.
Încărcarea cu forţe şi momente a elementelor mecanismului se stabileşte
prin analiza echilibrului static al mecanismului.
1.2.10. Presa cu şurub cu piuliţă fixă şi cu piuliţă rotitoare.

Schema structurală şi sarcinile care încarcă elementele presei cu
şurub cu piuliţă fixă sunt prezentate în fig. 1.16. Principalele elemente ale
presei sunt: şurubul de mişcare (1), piuliţa fixă (2), traversa mobilă (3),
cadrul (4) şi mecanismul de acţionare (5), prin care se acţionează asupra
şurubului de forţă. Cadrul (4) (fig. 1.16 c) este format din placa de bază (6),
traversa fixă (7) şi coloanele (8).
Fig. 1.16
Modul de funcţionare se poate urmări pe schema structurală (fig.

1.16 a). Şurubul de mişcare (1) realizează atât mişcarea de rotaţie, în urma
utilizării mecanismului de acţionare (5), cât şi mişcarea de translaţie, prin
care se deplasează traversa mobilă (3) şi se realizează forţa de presare F.
Legătura dintre şurubul de mişcare şi traversa mobilă se realizează printr-o
cuplă de frecare axială – cu frecare de alunecare (fig. 4.15) sau cu frecare de
rostogolire (rulment axial) (fig. 4.17).
Conform modului de funcţionare, se pot stabili principalele solicitări
Fig. 1.17
pentru elementele presei. Şurubul de mişcare (1) este solicitat la

compresiune de sarcina F şi la torsiune de momentul de frecare Mf dintre
şurub şi traversa mobilă. Piuliţa fixă (2) este solicitată la tracţiune de sarcina
F şi la torsiune de momentul din cupla elicoidală Mt1. Principalele solicitări
ale celorlalte elemente sunt: tracţiune pentru coloane, încovoiere pentru
traverse – fixă şi mobilă. Diagramele de încărcare ale elementelor presei cu
şurub cu piuliţă fixă sunt prezentate în fig. 1.16 b.
Momentul realizat prin mecanismul de acţionare trebuie să echilibreze
atât momentul de înşurubare Mt1 cât şi pe cel de frecare Mf , deci
Mm=Mt1+Mf .
Schemele structurale ale preselor cu piuliţă rotitoare în cele două
variante sunt prezentate în fig. 1.17 a şi b.
1.2.11. Prese cu şurub şi pârghii.

Presele cu şurub şi pârghii (fig. 1.18 a şi b) sunt asemănătoare
structural cu cricul cu pârghii cu două piuliţe (v. fig. 1.9).
Prin intervenţia mecanismului de acţionare, solidar – în mişcarea de
rotaţie – cu şurubul (1), cele două piuliţe (2) se apropie sau se depărtează
simultan, datorită sensului invers de înclinare al spirei filetului de la cele
două capete ale şurubului. Presarea se realizează între placa (3), ce glisează
pe coloanele presei şi elementul bază.
Fig. 1.18
Dacă la varianta din fig. 1.18 a, cursa de presare este realizată doar prin
intermediul pârghiilor (4), varianta prezentată în fig. 1.18 b realizează cursa
de presare şi prin deplasarea, de-a lungul coloanelor (6), a şurubului (1),
datorită pârghiilor (5). Schemele de încărcare ale principalelor elemente
componente se stabilesc asemănător cu cele prezentate la cricurile cu pârghii
(v. fig. 1.9).
1.2.12. Prese cu şurub şi fălci mobile.

Sunt asemănătoare structural cu cele prezentate anterior (v. fig. 1.18)
şi se execută în varianta cu simplu efect (fig. 1.19 a) şi cu dublu efect (fig.
1.19 b). Şurubul (1), căruia îi este ataşat mecanismul de acţionare,
efectuează o mişcare de rotaţie.
Piuliţa (2) efectuează mişcarea de translaţie şi prin intermediul
pârghiilor (3), articulate la piuliţă, se acţionează asupra fălcilor (4), prin
intermediul pârghiilor (5) şi (6) (fig. 1.19 a) sau direct (fig. 1.19 b).
Fig. 1.19
1.2.13. Presă cu şurub cu pene.

La presa prezentată în fig. 1.20, şurubul (1), căruia i s-a ataşat
mecanismul de acţionare, execută mişcarea de rotaţie, iar piuliţele (2) pe cea
de translaţie. Pentru
realizarea mişcării de
translaţie pe verticală
a plăcii de presare (3),
între aceasta şi
piuliţele (2) se
interpun penele (4).
Schemele de încărcare
cu forţe şi momente a
şurubului este identică
cu cea a cricului cu
pârghii cu două piuliţe
Fig. 1.20
(v. fig. 1.9).
1.2.14. Presă cu şurub pentru extragerea inelelor interioare ale

rulmenţilor.
Pentru extragerea inelelor interioare ale rulmenţilor de pe capetele de
arbori se folosesc prese speciale, de tipul celei prezentate în fig. 1.21.
Mecanismul de acţionare este ataşat şurubului (1), care execută o mişcare de
Fig. 1.21
rotaţie şi realizează o forţă F, în zona frontală a capătului de arbore, prin
intermediul lagărului axial (3). Pârghiile (4), solidar legate, în mişcare de
translaţie, de piuliţa (2), realizează extragerea inelului rulmentului de pe
capătul de arbore. Prin intermediul
braţului (5), solidar cu piuliţa (2), se
poate realiza şi o deplasare a
pârghiilor (4), pe direcţia acestui
braţ, fapt ce face posibilă utilizarea
presei la extragerea inelelor de
rulmenţi de diferite mărimi.
1.2.15. Platformă de ridicat.
Structural, mecanismul de
acţionare al platformei din fig. 1.22
este identic cu cel al cricului cu
Fig. 1.22 pârghii cu o piuliţă (v. fig. 1.8). Pe
şurubul (1), solidar cu mecanismul de acţionare, sunt plasate piuliţa (2) şi

lagărul radial-axial (3). Legătura cu placa superioară (4) şi elementul fix (5)
se realizează prin pârghiile superioare (6), respectiv prin cele inferioare (7).
Încărcarea şurubului se stabileşte în urma studiului static al întregului
mecanism.
1.2.16. Menghine cu şurub.

Menghinele prezentate în fig. 1.23, în patru variante, sunt acţionate
tot prin mecanisme şurub-piuliţă. La variantele din fig. 1.23 a şi b, şurubul
(1) este elementul căruia i se ataşează mecanismul de acţionare şi care
execută mişcarea de rotaţie, piuliţa (2), executând mişcarea de translaţie. La
aceste variante, piuliţele sunt legate solidar cu falca mobilă (3), prin
deplasarea axială a acestora, realizându-se strângerea între falca mobilă (3)
şi falca fixă (4). Şuruburile sunt solicitate la tracţiune, (fig. 1.23 a) sau la
compresiune (fig. 1.23 b). Varianta prezentată în fig. 1.23 c are ca element
conducător piuliţa (2), care se roteşte, fiind legată solidar de mecanismul de
Fig. 1.23
acţionare. Şurubul (1) este legat solidar de falca mobilă (3) şi execută –
împreună cu aceasta – mişcarea de translaţie şi implicit strângerea între falca
mobilă (3) şi falca fixă (4). La varianta din fig. 1.23 d, pe şurubul (1), legat
solidar de mecanismul de acţionare, şi care execută mişcarea de rotaţie, sunt
plasate piuliţele (2). Acestea se deplasează axial, în sens contrar, şurubul
având cele două porţiuni filetate în sensuri diferite. De cele două piuliţe sunt
legate fălcile mobile (3) şi ( 3 ), între care se realizează strângerea. La
variantele din fig. 1.23 c şi d, şurubul este solicitat la tracţiune.
1.2.17. Cheie de strângere cu şurub.

Schema prezentată în fig. 1.24 reprezintă o cheie de strângere cu
şurub, cunoscută sub
denumirea de cheie franceză.
Şurubul (1), fixat de falca
mobilă (3), execută – împreună
cu aceasta – o mişcare de
translaţie. Piuliţa (2), acţionată
cu mâna, execută mişcarea de
rotaţie. Strângerea se realizează
Fig. 1.24 între falca mobilă (3) şi falca
fixă (4).
1.2.18. Ancoră reglabilă.

Ancora reglabilă din fig. 1.25 este realizată tot cu un mecanism
şurub-piuliţă. Carcasa piuliţelor
(2) şi ( 2 ), filetată în sensuri
diferite, constituie elementul
motor, care execută mişcarea
de rotaţie. Şuruburile (1) şi ( 1 )
execută mişcarea de translaţie,
deplasându-se în sensuri
contrare, realizându-se astfel
forţe de ancorare F la distanţe
Fig. 1.25
dorite.
1.2.19 Tije filetate pentru robinete.

Tijele cu filet sunt acţionate de un moment Mm, a cărui mărime
trebuie să fie astfel determinată, încât să depăşească momentele rezistente
datorită frecărilor în diferite porţiuni ale tijei (la etanşarea trecerii tijei prin
capac, la gulerul de sprijin etc.) şi să creeze o forţă axială F suficientă pentru
asigurarea etanşeităţii organelor de închidere ale robinetului şi învingerea

frecărilor auxiliare.
Astfel, la tijele filetate ascendente cu mişcare de translaţie (fig. 1.26)
se pot scrie relaţiile:
F  Fe  F fg (1.15)
M m  M t1  M fi (1.16)
Fig. 1.26
La tijele filetate neascendente cu mişcare de rotaţie (fig. 1.27):
F  Fe (1.17)
M m  M t1  M fi  M fg (1.18)
La tijele ascendente cu mişcare de rotaţie (fig. 1.28):
F  Fe  F fg sin  m (1.19)
M m  M t1  M fg cos  m  M fs (1.20)
În expresiile de mai sus s-au folosit notaţiile:
Fe – forţa maximă din capul tijei necesară creării etanşeităţii între
organele de închidere ale robinetului;
Ffg – forţa de frecare dintre tijă şi garnitura cutiei de etanşare;
Mt1 – momentul necesar învingerii frecărilor între spirele filetului
şurubului şi piuliţei la strângere:
M t1  F 2 tg  2   
d
(1.21)
2
Fig. 1.27
Fig. 1.28
unde:
 2 – unghiul mediu de înclinare a spirei filetului;
d2 – diametrul mediu al filetului, mm;
1
   arctg1  arctg – unghiul de frecare dintre spirele

cos
2
filetului tijei şi piuliţei. Valorile coeficientului de frecare 1 se iau din
tabelul 1.1.
Mfi – momentul de frecare în
lagărul axial inelar (la gulerul bucşei)
(fig. 1.29 a):
d
M fi  i F mi , N.mm (1.22)
2
în care:
F – forţa axială pe lagăr, N;
dmi – diametrul mediu al
inelului, mm;
Fig. 1.29 i – coeficientul de frecare pe
inel, a cărui valoare se poate lua din tabelul 1.2.
Tabelul 1.1

Materialul Materialul Filet în afara Filet în afara Filet în
tijei piuliţei mediului cu mediului cu interiorul
ungere bună ungere slabă construcţiei
(în mediu)
bronz, alamă, 0,15 0,17 0,20 – 0,25
Oţel fontă
oţel 0,20 0,25 0,30 – 0,35
mase plastice 0,10 0,12 –
Tabelul 1.2
Materialul Coeficientul
Umărul Sprijinul de frecare, i
Oţel Bronz 0,20
Oţel Fontă 0,22
Oţel Oţel 0,30
Alamă Fontă 0,20
Mfs – momentul de frecare în capul tijei (crapodină sferică - fig. 1.29
b):
M fs  0 ,25  s F d s , N.mm (1.23)
în care:
2 F Rs
d s  1,76 3 , mm (1.24)
E
ds – diametrul zonei de contact a capacului sferic, mm;

Rs – raza capului sferic, mm;
F – forţa axială în lagăr, N;
E – modulul de elasticitate al materialului; E  2,15  10 5 MPa .
s – coeficientul de frecare al materialelor în contact. De obicei
 s  0,3 .
Mfg – momentul de frecare între tijă şi garnitura cutiei de etanşare,
N  mm .
Pentru preluarea tuturor forţelor neglijabile, de care nu s-a ţinut
seama în relaţiile de mai înainte, precum şi pentru a acoperi neconcordanţele
între coeficienţii aleşi şi cei reali, se recomandă majorarea momentului Mm
de acţionare a tijei cu circa 25 %.
1.2.20. Şuruburi conducătoare pentru strunguri.

Distribuţia forţelor şi a momentelor diferă în funcţie de poziţia
lagărului axial, care preia forţa axială din şurub F (fig. 1.30). În acest sens se
vor analiza diferite variante. Notaţiile în această figură au următoarele
semnificaţii:
Mt1 – momentul de frecare între spirele piuliţei şi şurubului;
Mt2 – momentul de frecare în lagărul radial din dreapta;
Mt3 – momentul de frecare în lagărul axial;
Mt4 – momentul de frecare în lagărul radial din stânga.
I. Ambele lagăre axiale sunt aşezate lângă lagărul radial din

stânga.
Se deosebesc două cazuri:
1. Şurubul asigură deplasarea piuliţei spre dreapta; variaţia forţelor
şi momentelor în diferite porţiuni este prezentată în fig. 1.30 a.
Porţiunile cele mai solicitate sunt:
- porţiunea a – b este solicitată la torsiune, datorită momentului Mtot
şi la încovoiere, datorită forţelor de la roata dinţată;
- porţiunea c – d solicitată la compresiune, datorită forţei F, la torsiune,
datorită momentului Mt1 + Mt2, şi la încovoiere, datorită forţelor de la roata
dinţată.
2. Şurubul asigură deplasarea piuliţei spre stânga; variaţia forţelor şi
momentelor în diferite porţiuni este prezentată în fig. 1.30 b.
- porţiunea a – b este solicitată la torsiune, datorită momentului Mtot,
şi la încovoiere, datorită forţelor de la roata dinţată;
Fig. 1.30
- porţiunea b – c, solicitată la compresiune, datorită forţei F, la

răsucire, datorită momentului Mt1 + Mt2 + Mt4, şi la încovoiere, datorită
forţelor de la roata dinţată.
II. Lagărele axiale sunt aşezate lângă fiecare lagăr radial, la partea
interioară.
Şi aici sunt două cazuri:
şi momentelor în diferite porţiuni este prezentată în fig. 1.30 c.
- porţiunea a – b, solicitată la răsucire, datorită Mtot şi la încovoiere,
datorită forţelor de la roata dinţată;
- porţiunea c – d, solicitată la torsiune, datorită momentului Mt1 +Mt2,
la compresiune, datorită forţei F şi la încovoiere, datorită momentului de
încovoiere de la roata dinţată.
momentelor în diferite porţiuni este dată în fig. 1.30 d.
- porţiunea a – b solicitată la torsiune, datorită momentului Mtot, şi la
încovoiere, datorită forţelor de la roata dinţată;
- porţiunea d – e solicitată la torsiune, datorită momentului
Mt1+Mt2+Mt3,, la compresiune, datorită forţei F şi la încovoiere, datorită
III. Lagărele axiale sunt aşezate lângă fiecare lagăr radial la partea
exterioară.
Există şi aici două cazuri:
şi momentelor în diferite porţiuni este dată în fig. 1.30 e.
- porţiunea a – b este solicitată la torsiune, datorită momentului Mtot, şi
la încovoiere, datorită forţelor de la roata dinţată;
- porţiunea d – e este solicitată la torsiune, datorită momentului
Mt1+Mt2+Mt3, la compresiune, datorită forţei F şi la încovoiere, datorită
a momentelor în diferite porţiuni este prezentată în fig. 1.30 f.
- porţiunea b – c este solicitată la torsiune, datorită momentului
Mt1+Mt2+Mt4, la compresiune, datorită forţei F şi la încovoiere datorită
CAPITOLUL 2
ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE
2.1. FILETE PENTRU ŞURUBURI DE FORŢĂ CU

ALUNECARE.
2.1.1. Consideraţii generale.

Pentru clasificarea acestor filete, se au în vedere diverse criterii: forma
profilului generator, mărimea pasului, numărul de începuturi, sensul de
înfăşurare al spirei.
Pentru şuruburile de forţă se utilizează, în exclusivitate filetul cilindric
cu profil pătrat, trapezoidal, ferăstrău şi rotund executat cu pas normal, mare
sau fin, sistemul de măsurare fiind sistemul metric.
Pasul normal şi fin asigură, în general, condiţia de autofrânare. Pasul
fin asigură o deplasare axială mică la o rotaţie completă, reduce înălţimea
filetului, mărind diametrul interior şi implicit rezistenţa şurubului.
Mărimea pasului, pentru acelaşi diametru nominal, determină
diametrul interior, cu valori mai mari pentru paşi mici, cât şi unghiul de
înclinare a spirei, mai mic. În aceste condiţii, este îndeplinită condiţia de
autofrânare la paşi mici şi rezistenţa tijei şurubului este mare, datorită
secţiunii mari a acestuia. Randamentul transmisiilor şurub–piuliţă cu filete
cu paşi mici este scăzut, acesta crescând odată cu mărirea pasului. Trebuie
menţionat că randamentul acestor transmisii este influenţat şi de alegerea
corectă a cuplului de materiale (prin care se defineşte coeficientul de frecare
μ), de precizia de execuţie şi de calitatea suprafeţelor de contact.
În fig. 2.1 se prezintă dependenţa randamentului transmisiei şurub –
tg 2 p
piuliţă (   ; tg 2  ,  2 fiind unghiul de înclinare a
tg     2   d2

spirei, la nivelul diametrului mediu d2;    arctg ,   fiind unghiul

cos
2
Capitolul 2. Şuruburi de forţă cu alunecare 39
aparent de frecare; pentru filetul trapezoidal, unghiul profilului   30 0 ), în

p
funcţie de raportul şi de trei valori ale coeficientului de frecare  ,
 d2
domeniul ales pentru acesta (   0,08...0,12 ) fiind uzual întâlnit la cuplele
elicoidale ale cricurilor.
În figură sunt prezentate domeniile caracteristice filetelor cu pas fin,
p
normal şi mare, în funcţie de raportul şi limitele valorilor acestui
 d2
raport până la care este îndeplinită condiţia de autofrânare (definită prin
p
relaţia  2    , respectiv tg 2   tg  ): A – pentru   0,08 , B –
 d2
pentru   0,1 şi C – pentru   0,12 .
Se observă că pentru pasul fin condiţia de autofrânare este îndeplinită în
p
totalitate, deoarece valoarea maximă a raportului este mai mică decât
 d2
 p  
valoarea minimă a coeficientului de frecare     0 ,07    0 ,08  .
   d2  
 max 
Fig. 2.1
p
În cazul pasului normal, la care raportul este cuprins în domeniul
 d2
p
0 ,04   0 ,115 , condiţia de autofrânare este respectată pentru
 d2
  p  
coeficienţii de frecare mari    0 ,12     0 ,115  şi parţial pentru
   d 2  max 
 
valori mai mici ale acestora.
La filetele cu pas mare, deoarece valoarea minimă a raportului este
 p 
   0 ,07 , un număr mic de filete îndeplinesc condiţia de
  d 2  min
autofrânare, dacă coeficientul de frecare are valoarea minimă   0,08 ,
existând şi situaţii în care condiţia de autofrânare nu este îndeplinită chiar
pentru coeficienţi de frecare mari (   0,12 ), datorită mărimii pasului,
p
raportul depăşind această valoare.
 d2
La filetele cu două sau mai multe începuturi, pentru determinarea
unghiului α2 se va face raportul între cursa axială, identică cu pasul elicei pz,
şi produsul  d 2 ( p z  p x numărul de începuturi, p fiind pasul profilului),
p
adică  2  z . Aceste filete au un randament al transmisiei şurub –
 d2
piuliţă superior filetelor cu un început, realizează o deplasare axială rapidă,
dar nu îndeplinesc condiţia de autofrânare, fapt pentru care nu sunt folosite
la mecanismele de ridicat.
Deplasările axiale, la o rotaţie completă a şurubului, depind de
mărimea pasului, fiind mici la paşi mici şi mari la paşi mari. Ar fi
avantajoasă, din acest punct de vedere, alegerea paşilor mari, utilizarea
acestora fiind însă limitată din considerentele de mai sus.
Numărul de spire ale piuliţei creşte odată cu micşorarea pasului,
ajungându-se la piuliţe cu număr mare de spire, soluţie neagreată tehnic,
datorită repartiţiei neuniforme a sarcinii pe spirele piuliţei.
Având în vedere cele prezentate, pentru cricuri se recomandă
utilizarea filetului trapezoidal cu pas normal, care îndeplineşte cel mai bine
o mare parte din condiţiile impuse acestor transmisii.
Se precizează faptul că filetul trapezoidal este cel mai utilizat filet de
mişcare, datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă, fapt pentru care
este prezentat în detaliu conform SR ISO 2901, 2902, 2903 şi 2904.
2.1.2. Filetul pătrat.

Are unghiul de profil egal cu zero şi realizează randamentul maxim
în comparaţie cu celelalte profile.
Acest tip de filet are adâncimea şi înălţimea filetului egală cu p / 2 .

Jocul radial este prevăzut între vârful filetului şurubului şi fundul filetului
piuliţei. Elementele profilului nominal sunt redate în fig. 2.2, iar
Fig. 2.2
dimensiunile nominale ale filetului pătrat în domeniul d = 10...100 mm sunt
indicate în anexa 2.
Filetul pătrat are utilizare limitată datorită apariţiei jocului axial ca
urmare a uzurii flancurilor. Eliminarea acestui joc impune schimbarea
piuliţei sau utilizarea a două piuliţe cu suprafeţe înclinate. Prezenţa jocului
axial duce la apariţia şocurilor la schimbarea sensului de rotaţie.
Filetul pătrat nu asigură o centrare suficientă a piuliţei în raport cu
şurubul datorită jocului radial existent la exteriorul profilului.
Ca dezavantaje ale acestui tip de filet se mai amintesc: rezistenţă şi
rigiditate a spirei scăzute, prelucrarea prin frezare şi rectificare se poate face
numai în condiţii speciale.
Filetul pătrat este recomandat pentru transmiterea sarcinilor relativ
mici care lucrează într-un singur sens, fără şocuri şi vibraţii, în situaţiile
când se cere asigurarea unui randament mare a mecanismelor cu şurub –
piuliţă.
Filetul pătrat nu este standardizat în prezent. Valori orientative
pentru elementele geometrice pot fi alese din anexa 2.
2.1.3. Filetul trapezoidal.

Profilul de bază (SR ISO 2901) este profilul teoretic corespunzător
dimensiunilor de bază şi anume: diametrul interior, diametrul mediu şi
diametrul exterior (fig. 2.3).
Profilele reale ale filetelor şurubului (exterior) şi piuliţei (interior),
numite în SR ISO 2901 profilele la maximum de material, au dimensiunile
prezentate în fig. 2.4 – profilele cu joc la fundul filetului (ac) şi fără joc pe
flancuri şi în fig. 2.5 – profilele cu joc la fundul filetului (ac) şi cu joc pe

flancuri (s/2).
Unghiul profilului filetului este β = 30°.
Fig. 2.3
Fig. 2.4
Relaţiile de calcul :
H1  0,5 p ; D4  d  2 ac ;
H 4  0 ,5 p  ac  h3 ; D1  d  2 H1  d  p ;
H
z  0 ,25 p  1 ; ac = 0,15 mm pentru p = 1,5 mm;
2
R1max  0 ,5 ac ; ac = 0,25 mm pentru 2  p  5 mm;
H  1,866 p ; ac = 0,5 mm pentru 6  p  12 mm;
R2 max  a c ; ac = 1 mm pentru 14  p  44 mm.

d 2  D2  d  2 z  d  0,5 p ;
d 3  d  2 h3  d  p  2 ac ;
d – diametrul nominal al filetului.
Fig. 2.5
Filetul trapezoidal are o rezistenţă şi o rigiditate mai mare ca filetul

pătrat. Folosirea piuliţei reglabile radial (secţionată) permite eliminarea
jocului axial creat în urma uzurii flancurilor, avantaj care impune filetul
trapezoidal ca principală soluţie pentru mecanismele şurub – piuliţă.
Filetul trapezoidal asigură o bună centrare între şurub şi piuliţă şi se
poate executa prin procedeul de frezare (care este foarte productiv).
În cazul mecanismelor cu şurub şi piuliţă care transmit sarcini mari,
în ambele sensuri, direcţia forţei fiind variabilă (sau cu şoc), se recomandă
utilizarea filetelor trapezoidale.
Combinaţiile posibile diametre nominale – paşi sunt prezentate în
SR ISO 2902 şi SR ISO 2904, pentru filetele metrice trapezoidale ISO,
având profilul de bază definit în SR ISO 2901 (v. fig. 2.3).
Dimensiunile de bază pentru filetele metrice trapezoidale ISO, după
SR ISO 2904, sunt date în anexa 3.
Diametrele nominale sunt plasate pe trei şiruri, recomandându-se
folosirea celor din şirul 1 (notat îngroşat în anexa 3) şi dacă este necesar şi
şirul 2. Pentru diametrul nominal sunt prezentaţi doi sau trei paşi (fin şi
normal, respectiv fin, normal şi mare, pasul normal fiind prezentat îngroşat
în anexa 3, recomandându-se folosirea paşilor normali).
Notare:
 Filet trapezoidal cu un singur început, filet dreapta: Tr d x p (de
exemplu, Tr 28 x 5);
 Filet trapezoidal cu două începuturi, filet dreapta: Tr d x pz (p) de
exemplu, Tr 28 x 10 (p5)) ;
 Filetul trapezoidal pe stânga se notează adăugând după simbolul
filetului grupul de litere LM: Tr d x p LM (de exemplu, Tr 28 x 5
LM).
Notarea completă a unui filet, conform SR ISO 2903, trebuie să
cuprindă o notare pentru simbolul filetului şi dimensiunile acestuia şi o
notare pentru toleranţa filetului.
Notarea toleranţei cuprinde numai un simbol corespunzător
toleranţei la diametrul mediu. Nu este necesar să se noteze toleranţele la
diametrele de vârf, deoarece pentru D1 şi d este specificată o singură treaptă
de precizie, poziţia toleranţei fiind întotdeauna aceeaşi.
Notarea toleranţei trebuie să cuprindă o cifră, care indică treapta de
precizie pentru diametrul mediu şi o literă, care indică poziţia toleranţei la
diametrul mediu – majusculă pentru filetul interior (al piuliţei) şi obişnuită
pentru filetul exterior (al şurubului).
Astfel, pentru un filet trapezoidal cu diametrul nominal de 40 mm şi
pasul de 7 mm, filetul fiind dreapta, cu un singur început, simbolurile prin
care vor fi definite elementele componente şi toleranţele pentru piuliţă,
şurub şi ajustajul filetat sunt:
 pentru piuliţă (filet interior): Tr 40 x 7 – 7H;
 pentru şurub (filet exterior): Tr 40 x 7 – 7e;
 pentru ajustajul filetat: Tr 40 x 7 – 7H/7e.
Observaţie:
Poziţia toleranţelor pentru filetul piuliţei şi al şurubului şi abaterile
fundamentale pentru diametrele caracteristice, precum şi notarea completă a
filetelor sunt prezentate în § 2.3.1.
2.1.4. Filetul ferăstrău.

Are profilul asimetric trapezoidal (fig. 2.6). Poate prelua sarcini
numai într-un singur sens. Flancul activ are o înclinare (tehnologică) de 3°.
Fundul filetului este executat cu o rază de racordare mare, iar înălţimea reală
de contact este de H1  0 ,75 p . Filetul ferăstrău îmbină avantajele filetului
pătrat şi trapezoidal şi anume:
- are rezistenţă şi rigiditate mare a spirei;
- asigură centrarea bună a piuliţei faţă de şurub;
- randamentul este apropiat de cel al filetului pătrat;
- se poate executa prin frezare;

- concentratorul de tensiune la fundul filetului este relativ mic datorită
razei mari de racordare.
Fig. 2.6
Filetul ferăstrău este prezentat în fig. 2.6 şi are dimensiunile
standardizate în STAS 2234/1-75 putând fi executat cu pas normal, fin sau
mare.
Relaţiile de calcul:
d = D = diametrul nominal al filetului;
D1  d  2 H1  d  1,5 p ; ac  0 ,11777 p ;
D2  d 2  d  0,75 p ; a  0 ,1 p ;
d 3  d  2 h3 ; w  0 ,26384 p ;
H1  0,75 p ; e  wa;
H  1,5878 p ; R  0 ,12427 p ;
h3  H1  ae  0 ,86777 p .
Gama de dimensiuni nominale în domeniul d = 10 ... 100 mm, în
conformitate cu STAS 2234/2-75, este indicată în anexa 4.
Filetul ferăstrău este utilizat la şuruburi ce preiau sarcini mari,
variabile şi cu şoc, într-un singur sens (ex. în construcţia preselor grele etc).
Notare:
 Filet fierăstrău cu un început, filet drept: S d x p (de exemplu,
S 36 x 5).
 Filet ferăstrău cu mai multe începuturi: S d x pz(p) (de exemplu,
S 36 x 12 (p6)).
 Filet fierăstrău stânga, cu un început: S d x p LM (de exemplu,
S 36 x 6 LM).
 Filet ferăstrău stânga, cu două începuturi: S d x pz (p) LM (de
exemplu, S 36 x 12 (p6) LM).
Notarea completă a filetului ferăstrău, cu indicarea câmpului de

toleranţă, se face conform STAS 2234/3.
Câmpul de toleranţă se notează prin simbolul câmpului de toleranţă
al diametrului mediu. Simbolul câmpului de toleranţă se plasează după
simbolul filetului (notat mai înainte) şi despărţită de acesta printr-o liniuţă.
Astfel, pentru filetul interior, notaţia este S d x p – 7H (de exemplu,
S 36 x 6 – 7H), pentru filetul exterior este S d x p – 7c (de exemplu, S 36 x 6
– 7c) şi pentru ajustajul filetat (şurub-piuliţă) este S d x p – 7H/7c (de
exemplu, S 36 x 6 – 7H/7c).
Observaţie:
Toleranţele la diametrele medii (TD2,Td2) şi la diametrele interioare
(TD1,Td3) sunt aceleaşi ca la filetul trapezoidal (v. § 2.3.2).
2.1.5. Filetul rotund.

Are profilul realizat din arce de cerc racordate prin drepte înclinate,
flancurile formând un unghi de 30°, centrarea fiind pe flancuri (fig. 2.7).
Fig. 2.7
Elementele geometrice ale filetului, se calculează cu relaţiile:
t  1,866 p ; b  0,683 ;
t1  0,5 p ; r  0 ,2385 p ;
t 2  0,0835 p ; r1  0,255579 p ;
a  0 ,05 p ; r1  0 ,221 p .
Este un caz particular al filetului trapezoidal faţă de care prezintă
următoarele avantaje:
- rezistenţă sporită la oboseală ca urmare a eliminării concentrării
tensiunii la fundul filetului datorită razelor de racordare mari;
- funcţionarea mai sigură şi durabilitatea sporită în condiţii
nefavorabile de exploatare (praf, nisip, noroi, apă, zăpadă, etc.);
- montarea uşoară dată de lipsa muchiilor.
Filetul rotund normal (STAS 668-86) are joc la fund şi la vârf.

Se utilizează la mecanisme supuse la sarcini dinamice mari cu
înşurubări şi deşurubări repetate în prezenţa impurităţilor.
Notare:
 Filet rotund cu un început, filet dreapta: Rd d x p (de exemplu,
Rd 40 x 4,233).
 Filet rotund cu două începuturi, filet dreapta: Rd d x pz (p)
(de exemplu, Rd 40 x 8,466 (P 4,233)).
Profilul filetului rotund şi dimensiunile nominale, conform STAS
668-86 sunt redate în anexa 5.
2.2. ALEGEREA PROFILULUI FILETULUI.

Pentru şuruburile de mişcare alegerea profilului filetului se face,
ţinând seama de următoarele criterii:
- caracterul sarcinii transmise (variabilă, constantă, etc.);
- mărimea sarcinii de transmisie (mică, mare, etc.);
- direcţia şi sensul sarcinii de transmis;
- destinaţia mecanismului şi condiţii de lucru;
- randamentul impus mecanismului.
În acest sens se pot utiliza recomandările din tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Tipul
STAS Se recomandă la:
filetului
Forţe mici şi medii de direcţie
Pătrat – constantă acţionând într-un singur
sens; randament ridicat.
Forţe mari de direcţie variabilă
SR ISO acţionând în ambele sensuri;
Trapezoidal
2904 randament mai mic cu 4-5% decât
filetul pătrat.
Forţe mari, variabile şi cu şoc
acţionând într-un singur sens; direcţia
Ferăstrău 2234-75
forţei constantă; randament
comparabil cu cel al filetului pătrat.
Este un filet cu destinaţie specială;
forţe dinamice mari; înşurubări şi
Rotund 668-86
deşurubări repetate în condiţii grele de
lucru.
2.3. TOLERANŢE ŞI AJUSTAJE.

De la început se poate face menţiunea că tolerarea dimensiunilor
filetului interior şi exterior se impune în mod deosebit la şuruburile
conducătoare ale maşinilor-unelte sau la mecanismele care au rolul de a
transmite valori precise ale mişcării de translaţie.
La mecanismele şurub-piuliţă de uz general sistemul de toleranţe şi
ajustaje este standardizat în funcţie de tipul filetului. Aceste prescripţii nu se
aplică la filetele cu exigenţe speciale: şuruburi conducătoare, şuruburi de
avans, şuruburi pentru aparate etc.
Terminologia şi simbolurile ce vor fi utilizate în continuare sunt
conform STAS 8100/4-88 şi STAS 3872-83.
Câmpurile de toleranţă sunt definite prin poziţia şi mărimea lor.
Abaterea limită se consideră de la profilul nominal al filetului interior şi
exterior în direcţie perpendiculară pe axa filetului.
Temperatura de referinţă pentru măsurarea filetului este de 20 °C,
conform STAS 1033-69.
2.3.1. Sistemul de toleranţe şi ajustaje al filetului trapezoidal

ISO.
Alegerea toleranţelor pentru filetele trapezoidale metrice şi notarea
acestora este dată în SR ISO 2309. Se specifică faptul că simbolul care
indică toleranţa se referă doar la toleranţa la diametrul mediu. La diametrele
de vârf (D1, respectiv d) nu este necesară înscrierea toleranţelor deoarece
este specificată doar o treaptă de precizie (treapta 4) şi poziţia toleranţei este
aceeaşi.
Pentru alegerea şi notarea corectă a toleranţelor filetului trebuie
parcurse etapele prezentate în continuare.
Poziţia toleranţelor în raport cu linia zero (dimensiuni de bază) este
prezentată în fig. 2.8.
Fig. 2.8
Practic, poziţiile toleranţelor sunt standardizate pentru diametrul
mediu:
- în cazul filetului piuliţei, poziţia toleranţei H, cu abaterea

fundamentală zero, este prezentată în fig. 2.9 cu menţiunea că poziţia
toleranţei la diametrul interior D1 şi la cel exterior D4 este totdeauna H,
respectiv cu abaterea fundamentală zero;
Fig. 2.9
- în cazul filetului şurubului, poziţia toleranţelor c şi e, cu abaterea

fundamentală negativă, este prezentată în fig. 2.10, cu menţiunea că poziţia
toleranţei la diametrul exterior d şi la cel interior d3 este întotdeauna h,
Fig. 2.10
respectiv cu abatere fundamentală zero, independent de poziţia toleranţei la
diametrul mediu.
Abaterile fundamentale la diametrul mediu al filetului şurubului şi la
cel al piuliţei sunt prezentate în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Abateri fundamentale
Piuliţă Şurub
Pasul p D2 d2
H, c, e,
EI es es
mm μm μm μm
1,5 -140 -67
2 -150 -71
3 -170 -85
4 -190 -95
5 -212 -106
6 -236 -118
7 -250 -125
8 0 -265 -132
9 -280 -140
10 -300 -150
12 -335 -170
14 -355 -180
16 -375 -190
18 -400 -200
20 -425 -212
Pentru definirea mărimii câmpurilor de toleranţe, pentru diversele

diametre ale filetului trapezoidal ISO, se stabilesc treptele de precizie,
prezentate în tabelul 2.3. Se remarcă faptul că treapta de precizie pentru
diametrul interior al filetului şurubului (d3) este întotdeauna aceeaşi cu cea
pentru diametrul mediu (d2), fără însă ca valorile Td3 şi Td2 să fie identice
pentru o aceeaşi treaptă de precizie (v. tabelul 2.9) deoarece:
Td3  1,25 Td 2  es (2.1)
Tabelul 2.3
Diametre Treapta de precizie
Diametrul interior al filetului piuliţei D1
4
Diametrul exterior al filetului şurubului d
Diametrul mediu al filetului piuliţei D2
Diametrul mediu al filetului şurubului d2 7; 8; 9
Diametrul interior al filetului şurubului d3
Toleranţele trebuie alese în funcţie de clasele de precizie (tabelul

2.4) şi lungimile de înşurubare: normale (N) şi lungi (L) (tabelul 2.5). Dacă
lungimea de înşurubare nu este cunoscută, se recomandă lungimea N.
Tabelul 2.4
Toleranţe la diametrul mediu, pentru
Clasă de
Piuliţe Şuruburi
precizie
N L N L
Mijlocie 7H 8H 7e 8e
Grosolană 8H 9H 8c 9c
Tabelul 2.5
Diametrul exterior de Lungimi de înşurubare, l
bază, d Pasul N L
De la Până la p De la Până la Peste
(exclusiv) (inclusiv) (exclusiv) (inclusiv) (exclusiv)
2 8 24 24
3 11 32 32
11,2 22,4 4 15 43 43
5 18 53 53
8 30 85 85
3 12 36 36
5 21 63 63
6 25 75 75
22,4 45 7 30 85 85
8 34 100 100
10 42 125 125
12 50 150 150
3 15 45 45
4 19 56 56
8 38 118 118
9 43 132 132
45 90 10 50 140 140
12 60 170 170
14 67 200 200
16 75 236 236
18 85 265 265
Dimensiunile sunt date în mm.
Toleranţele pentru filetele cu mai multe începuturi (vezi fig. 2.11)

sunt egale cu cele pentru filetele cu un singur început, cu excepţia
toleranţelor la diametrul mediu, care sunt mărite.
Fig. 2.11
Astfel, valorile toleranţelor TD2 şi Td2 specificate în tabelul 2.7 se
stabilesc prin înmulţirea cu factorii indicaţi în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
Numărul de începuturi 2 3 4 5 şi peste
Factor de multiplicare 1,12 1,25 1,4 1,6
Tabelul 2.7
Diametrul exterior de Toleranţă, μm
bază d, mm Pasul TD2 Td2
de la până la P, mm Treapta de precizie
(exclusiv) (inclusiv) 7 8 9 7 8 9
2 265 335 425 200 250 315
3 300 375 475 224 280 335
11,2 22,4 4 355 450 560 265 335 400
5 375 475 600 280 355 450
8 475 600 750 355 450 560
3 335 425 530 250 315 400
5 400 500 630 300 375 475
6 450 560 710 335 425 530
22,4 45 7 475 600 750 355 450 560
8 500 630 800 375 475 600
10 530 670 850 400 500 630
12 560 710 900 425 530 710
3 355 450 560 265 335 425
4 400 500 630 300 375 475
8 530 670 850 400 500 630
9 560 710 900 425 530 670
45 90 10 560 710 900 425 530 670
12 630 800 1000 475 600 750
14 670 850 1060 500 630 800
16 710 900 1120 530 670 850
18 750 950 1180 560 710 900
Tabelul 2.8
Toleranţa, μm
Pasul P, TD1 Td
mm
Treapta de precizie 4
2 236 180
3 315 236
4 375 300
5 450 335
6 500 375
7 560 425
8 630 450
9 670 500
10 710 530
12 800 600
14 900 670
16 1000 710
18 1120 800
Tabelul 2.9
Toleranţă Td3, μm
Diametrul exterior de bază
Pasul Poziţia câmpului de toleranţă la diametrul mediu
d, mm
p, c e
de la până la mm Trepte de precizie
(exclusiv) (inclusiv) 7 8 9 7 8 9
2 400 462 544 321 383 465
3 450 520 614 365 435 529
11,2 22,4 4 521 609 690 426 514 595
5 562 656 775 456 550 669
8 709 828 965 576 695 832
3 482 564 670 397 479 585
5 587 681 806 481 575 700
6 655 767 899 537 649 781
22,4 45 7 694 813 950 569 688 825
8 734 859 1015 601 726 882
10 800 925 1087 650 775 937
12 866 998 1223 691 823 1048
3 501 589 701 416 504 616
4 565 659 784 470 564 689
45 90 8 765 890 1052 632 757 919
9 811 943 1118 671 803 978
10 831 963 1138 681 813 988
Toleranţele pentru diametrele caracteristice, urmărind şi treptele de

precizie din tabelul 2.3, sunt prezentate tabelar:
- toleranţele la diametrul mediu, pentru filetele piuliţei (TD2) şi cele ale
şurubului (Td2), sunt date în tabelul 2.7, pentru treptele de precizie 7, 8 şi 9;
- toleranţele la diametrul interior al piuliţei (TD1) şi la diametrul
exterior al şurubului (Td) sunt date în tabelul 2.8, pentru ambele fiind
prevăzute aceeaşi treaptă de precizie 4;
- toleranţele de diametru interior (Td3), pentru câmpurile de toleranţă c
şi e, în treptele de precizie 7, 8 şi 9, sunt date în tabelul 2.9.
Etapele ce trebuie parcurse pentru stabilirea unui ajustaj filetat şi a
toleranţelor la filetul exterior şi interior sunt următoarele:
- stabilirea clasei de execuţie a filetului;
- stabilirea lungimii de înşurubare (tabelul 2.5);
- stabilirea treptei de precizie pentru filetul interior şi exterior
(tabelele 2.3);
- alegerea câmpurilor de toleranţă a filetului interior şi exterior
(tabelul 2.4) şi prescrierea ajustajului;
- determinarea abaterilor fundamentale (tabelul 2.2);
- alegerea toleranţelor la diametrele filetului interior şi exterior
(tabelul 2.7 ... 2.9);
- alegerea factorului de multiplicare pentru filetele cu mai multe
începuturi (fig. 2.6);
Exemplu de determinare (alegere şi notare) a toleranţelor.

Ajustajul filetat este: Tr 24 x 5 – 8H/8e (conform tabelului 2.4).
 es 
Filetul şurubului (exterior): Tr 24 x 5 – 8e  

 es  T 

T - toleranţa la diametrul pentru care se calculează abaterile.
- diametrul exterior: esd = 0, pentru câmpul de toleranţă h, iar
Td  335m  0,335mm , conform tabelului 2.8.
 2400 ,335
- diametrul mediu: es d 2  106 m  0 ,106 mm , pentru câmpul de
toleranţă e (tabelul 2.2) şi Td 2  375 m  0 ,375 mm pentru treapta de
precizie 8 (tabelul 2.7).
 21,500 00,,106
481
- diametrul interior: es d3  0 , pentru câmpul de toleranţă h, iar

Td3  575 m pentru câmpul de toleranţă 8e (tabelul 2.9).
 18,500 00,575
 EI  T  
Filetul piuliţei (interior): Tr 24 x 5 – 8H  .

 EI 
- diametrul interior: EI D1  0 (fig. 2.8) pentru câmpul de toleranţă H,
iar TD1  450 m (tabelul 2.8).
 19,000 00, 450
- diametrul mediu: EI D2  0 pentru câmpul de toleranţă H, iar
TD2  500 m (tabelul 2.6).
 21,500 00,500
Dacă filetul ar fi cu două începuturi Tr 24  10p5  8H / 8e
dimensiunile tolerate ar fi aceleaşi cu excepţia diametrului mediu (tabelul
2.6).
Td 2  0,375  1,12  0,410mm , deci:
 21,500 00,,106
516
TD2  0,500  1,12  0,560mm , deci:
 21,500 00,560
2.3.2. Sistemul de toleranţe al filetului ferăstrău.

Sistemul de toleranţe al filetului ferăstrău este standardizat prin
STAS 2234/3-75, pentru filete cu profilul nominal conform STAS 2234/1-
75 (fig. 2.12).
Poziţiile câmpurilor de toleranţă faţă de profilele nominale ale
filetului se stabilesc prin abaterile fundamentale A i (pentru filetul interior) şi
as (pentru filetul exterior).
Fig. 2.12
Sunt indicate următoarele abateri fundamentale pentru :

- diametrele filetului interior: H (fig. 2.12);
- diametrele filetului exterior: h pentru diametrele d şi d3, c şi e pentru
d2 (fig. 2.13).
Fig. 2.13
Tabelul 2.10
Poziţia câmpului de toleranţă
H c e h
Pasul Filet interior Filet exterior
p, mm D1, D2 , D d2 d, d3
Abateri fundamentale, μm
ai as
2 -150 -71
3 -170 -85
4 -190 -95
5 -212 -106
6 -236 -118
7 -250 -125
8 -265 -132
0 0
9 -280 -140
10 -300 -150
12 -335 -170
14 -355 -180
16 -375 -190
18 -400 -200
20 -425 -212
Valorile abaterilor fundamentale pentru filetul interior şi exterior

sunt indicate în tabelul 2.10.
Treptele de precizie pentru diametrele filetului interior şi exterior
sunt indicate în tabelul 2.11.
Tabelul 2.11
Diametrele filetului Treapta de precizie
D H 10
Interior D1 4
D2
d3 7; 8; 9
Exterior d2
d h9
Toleranţele la diametrele D1, D şi d sunt redate în tabelele 2.12 şi

2.13. Pentru diametrele d3, d2 şi D2 toleranţele se pot determina utilizând
indicaţiile de la filetele trapezoidale (tabelele 2.7 şi 2.9).
Tabelul 2.12
Pasul p,
TD1, μm Tabelul 2.13
mm
2 236 Diametrul nominal,
3 315 d TD Td
4 375 până la H10 h9
Peste
5 450 (inclusiv)
6 500 mm m
7 560 6 10 58 36
8 630 10 18 70 43
9 670 18 30 84 52
10 710 30 50 100 62
12 800 50 80 120 74
14 900 80 120 140 87
16 1000
18 1120
20 1180
Alegerea câmpurilor de toleranţă se face ca şi la filetul trapezoidal în
funcţie de clasa de execuţie a filetului şi lungimea de înşurubare.
Sunt stabilite aceleaşi clase de execuţie, şi anume:
- mijlocie, de uz general;
- grosolană, pentru cazurile în care execuţia se face în condiţii
tehnologice dificile.
Lungimile de înşurubare sunt de asemenea două şi anume: normală

(N) şi lungă (L), conform tabelului 2.5 de la filetele trapezoidale.
Dacă în momentul execuţiei filetului, lungimea de înşurubare nu este
cunoscută ea se va încadra în grupul de lungimi normale.
Câmpurile de toleranţă preferenţiale vor fi alese conform indicaţiilor
din tabelul 2.4, de la filetele trapezoidale.
Notarea câmpurilor de tolerantă şi ajustajelor filetate se va face
conform celor indicate la § 2.3.1.
Exemple: S 40 x 7 LH – 8H/8c
S 40 x 14(P7) – 7H/7e
Şi la filetul ferăstrău câmpul de toleranţă se indică prin simbolul
câmpului de toleranţă al diametrului mediu (d2 sau D2).
La filetele cu mai multe începuturi toleranţele sunt egale cu cele ale
filetului cu un singur început cu excepţia toleranţelor la diametrul mediu.
Acestea se vor afla prin multiplicarea valorilor indicate în tabelul 2.7 cu
factorul indicat în tabelul 2.6. Metodica de determinare a ajustajului şi
toleranţelor este identică ca şi la filetul trapezoidal.
Exemple de calcul a toleranţelor.
Se determină ajustajul filetat:

S 40 x 7 - 7H/7e
 as 
1. Filetul exterior: S 40 x 7 – 7e  
a T 

 s 

T - reprezintă mărimea toleranţei referitoare la diametrul la care se
calculează abaterile;
- diametrul exterior: asd  0 ; Td = 62 μm;
Ø 40 00,062 ;
- diametrul mediu: asd 2  125 μm; Td2 = 355 μm;
Ø 34,750 00,,125
480 ;
- diametrul interior: a sd3  0 ; Td3 = 569 μm;

Ø 27,852 00,569 .
 Ai  T  
2. Filetul interior: S 40 x 7 – 7H  
A 
 i 
- diametrul interior: AiD1  0 ; TD1 = 560 μm;
Ø 29 ,5000 0 ,560 ;
- diametrul mediu: AiD2  0 ; TD2 = 475 μm;
Ø 34 ,7500 0 ,475 ;
- diametrul exterior: AiD  0 ; TD = 100 μm;
Ø 400 0 ,100 .
2.3.3. Sistemul de toleranţe al filetului rotund.

Poziţiile câmpurilor de toleranţă conform STAS 668-86 se stabilesc faţă
de profilul nominal al filetului prin abaterile fundamentale es pentru filetul
exterior şi EI pentru filetul interior, conform figurii 2.14.
Fig. 2.14
Abaterile limită la diametrele filetului interior şi exterior sunt indicate

în tabelul 2.14.
Abaterile ei şi ES la diametrele d3 şi D4 nu sunt standardizate.
Valorile toleranţelor la diametrele filetului interior şi exterior sunt
indicate în tabelul 1.15.
Lungimile maxime de înşurubare L se vor lua conform tabelului 2.16.
Determinarea dimensiunilor tolerate se face în următoarea ordine:
- determinarea mărimii filetului;
- determinarea abaterilor limită la diametrele filetului interior şi exterior
(tabelul 2.14);
- determinarea toleranţelor conform tabelului 2.15;
- determinarea dimensiunilor tolerate:
Ø d –Td ; Ø d2-Td2; Ø D1+TD1; Ø D2+TD2;
Tabelul 2.14
Filet exterior Filet interior
Diametrul Pasul d d2 d3 D1 D2 D4
nominal d3, p, Abaterea limită, μm
mm mm
es ei es ei es ES EI ES EI EI
Peste 5,6 la 2,540 0 -200 0 -160 0 +340 0 +272 0 0
11,2
Peste 11,2 2,540 0 -215 0 -172 0 +365 0 +292 0 0
la 22,4 3,175 0 -236 0 -189 0 +401 0 +321 0 0
Peste 22,4 3,175 0 -240 0 -192 0 +408 0 +326 0 0
la 45 4,233 0 -283 0 -226 0 +480 0 +384 0 0
Peste 45 la 4,233 0 -303 0 -242 0 +514 0 +411 0 0
90
Tabelul 2.15
Diametrul Pasul Filet exterior Filet interior
nominal d, p, mm Toleranţe, μm
mm Td Td2 TD2 TD1
Peste 5,6 la 2,540 200 160 272 340
11,2
Peste 11,2 2,540 215 172 292 365
la 22,4 3,175 236 189 321 401
Peste 22,4 3,175 240 192 326 408
la 45 4,233 283 226 384 480
Peste 45 la 4,233 303 242 411 514
90
Tabelul 2.16
Diametrul nominal d, mm Pasul p, mm L, mm
Peste 5,6 la 11,2 2,540 26
2,540 28
Peste 11,2 la 22,4
3,175 35
3,175 40
Peste 22,5 la 45 4,233 54
Peste 45 la 90 4,233 61
Exemplu de calcul a toleranţelor. Se dă filetul rotund: Rd 40.

Filetul interior:
- diametrul interior: ES = +408 μm; EI = 0; TD1 = 408μm;
Ø 36 ,1900 0 ,408 .
- diametrul mediu: ES = +326 μm; EI = 0; TD2 = 326 μm;
Ø 37 ,8830 0 ,326 .
Filetul exterior:
- diametrul exterior: es = 0; ei = -240 μm; Td = 240 μm;
Ø 40 00, 240 ;
- diametrul mediu: es = 0; ei = -192 μm; Td2 =192 μm;
Ø 37 ,88300 ,192 .
2.4. MATERIALE UTILIZATE ÎN CONSTRUCŢIA

MECANISMELOR CU ŞURUB ŞI PIULIŢĂ CU
ALUNECARE.
2.4.1. Materiale utilizate la execuţia şuruburilor de forţă şi a

piuliţelor.
Pentru realizarea de mecanisme cu şurub şi piuliţă cu randamente cât
mai bune, materialele transmisiei şurub-piuliţă trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii de bază: comportare bună la frecare fără predispoziţii la
gripaj, o bună rezistenţă la uzură, coeficient de frecare cât mai mic,
înlocuirea materialelor deficitare, preţ de cost redus.
La definitivarea mărcii materialului pentru şurubul de forţă, se vor
avea în vedere următoarele:
- pentru şuruburi de mişcare supuse la solicitări mici şi mijlocii cu
acţionare manuală se va opta pentru un oţel laminat: OL 37, OL 42, OL 50,
OL 60 (STAS 500/2-80), care are caracteristici mecanice de rezistenţă
acoperitoare, proprietăţi de prelucrare bună şi nu necesită tratament termic;
- în cazul şuruburilor de forţă supuse unor solicitări mijlocii şi mari se
vor alege oţeluri de îmbunătăţire: OLC 35, OLC 45 (STAS 880-88), la care
se va prescrie tratament termic de îmbunătăţire;
- în situaţia solicitărilor foarte mari şi cu condiţii severe de funcţionare
este indicată alegerea unor oţeluri carbon de calitate şi aliate: OLC 20,
41Cr10, 33MoCr11, 21MoCr11, 13CrNi30, 18MoCrNi13, (STAS 791-88)
la care se va prescrie un tratament termic (îmbunătăţire, cementare urmată
de călire, detensionare, nitrare ionică sau gazoasă, funcţie de calitatea
materialului). În cazul în care mecanismul cu şurub lucrează în mediu cu
temperaturi înalte sau corosiv, iar solicitarea este mare se vor alege pentru
şurubul de forţă oţeluri inoxidabile.
În tabelul 2.17 sunt prezentate (extrase din STAS) principalele
caracteristici mecanice pentru mărcile de oţel recomandate pentru fabricarea
şuruburilor de forţă, iar tabelul 2.18 conţine valori ale rezistenţelor
admisibile pentru aceleaşi mărci de material.
Piuliţa ca element component al cuplei de frecare şurub-piuliţă din
mecanismele cu şurub, este indicat a fi astfel construită încât uzura să fie
concentrată asupra ei. Aceasta, deoarece prin dimensiunile şi configuraţia
sa, piuliţa este o piesă mai puţin costisitoare, care poate fi înlocuită uşor. În
acest sens se recomandă ca materialul ales pentru piuliţă să aibă modulul de
Caracteristicile mecanice ale principalelor mărci de oţeluri

(Extras din STAS) Tabelul 2.17
Clasa de Rezistenţa Limita Alungi- Duritatea
Marca calitate la de rea la Brinell
STAS materialului (trata- tracţiune curgere, rupere, HB (min)
ment Rm, Rpo,2, A,%, informa-
termic) MPa MPa min. tiv
OL 32 1 310...390 170 33 -
-
OL 34 1 330...410 200 31
-
OL 37 1 360...440 230 25 -
-
500- OL 42 1 410...490 250 22
-
80 OL 50 1 490...610 280 21 -
OL 60 1 590...710 320 16
OL 70 1 min 690 380 11
OLC 15 Cr 590...780 350 14 -
-
OLC 20 CR 490...640 310 20
-
OLC 25 CR 540...690 360 19 -
235
880- OLC 45 CR 700...840 480 14
240
82 OLC 45 N min 610 360 18 -
OLC 50 N min 640 370 18
OLC 50 CR 740...870 510 14
15Cr 08 Cr 690...880 410 11 174
207
18Mn Cr10 Cr 790..1080 540 10
217
791- 18MoCrNi13 Cr 930..1220 690 9 217
80 33MoCr11 CR 980..1180 780 12
OT 400 1 390 200 20 110
124
600- OT 450 1 440 240 18
138
82 OT 500 1 490 280 15 169
OT 600 1 590 350 10
Observaţii: N – normalizare; C – călire; r – revenire joasă;
R – revenire înaltă.
elasticitate mai mic decât cel al materialului şurubului, ceea ce are ca efect
uniformizarea repartizării sarcinii pe spire, îmbunătăţirea comportării la
oboseală şi ca urmare creşterea duratei de funcţionare. Alegerea materialului
pentru piuliţă, ca element al transmisiei şurub-piuliţă, se va face în aşa fel
încât să se limiteze presiunea de contact dintre spirele piuliţei şi ale
şurubului la valori reduse, evitându-se astfel uzura prematură. Se mai ţine
cont şi de recomandările bazate pe experienţe, care indică utilizarea unor
cupluri de materiale care au o comportare bună din punct de vedere al
rezistenţei la uzură, ca de exemplu: oţel pe fontă; oţel pe bronz moale; oţel
pe fontă antifricţiune. Nu este indicat să se utilizeze acelaşi material pentru
piuliţă şi pentru şurubul de forţă.
În tabelul 2.19 sunt date valori ale presiunilor admisibile în funcţie
de materialele componente ale cuplei de frecare.
Alegerea presiunilor admisibile se va face în funcţie de frecvenţa
acţionărilor. Pentru şuruburi acţionate foarte des, când este necesară
menţinerea îndelungată a preciziei se pot alege presiuni admisibile p a< 0,5
MPa.
Tabelul 2.19
Valori ale presiunilor admisibile şi a rezistenţelor admisibile la strivire
pentru cupla de frecare şurub-piuliţă din construcţia mecanismului cu şurub
pa, σastr ,
Nr. (suprafeţe (suprafeţe
Materialele cuplei de frecare
crt. mobile) imobile)
MPa MPa
1 Oţel călit - bronz 12...13 42...55
2 Oţel necălit - bronz 8...10 42...55
3 Oţel călit - fontă antifricţiune 7... 9 35...45
4 Oţel necălit - fontă antifricţiune 6.... 7 35...45
5 Oţel necălit - fontă cenuşie 5 35...45
6 Oţel - oţel 7...13 65...100
Valori ale principalelor caracteristici mecanice pentru fontele

recomandate la construcţia şurubului şi a piuliţei din construcţia
mecanismelor cu şurub sunt date în tabelul 2.20, iar în tabelul 2.21 sunt
cuprinse valorile rezistenţelor admisibile pentru aceleaşi materiale.
Pentru bronzurile şi alamele recomandate la construcţia piuliţelor,
caracteristicile mecanice principale sunt date în tabelul 2.22.
Valori ale rezistenţelor admisibile pentru aceleaşi mărci de bronz şi
alame sunt cuprinse în tabelul 2.23.
Caracteristicile mecanice ale mărcilor de fonte recomandate în construcţia

cuplei şurub-piuliţă din mecanismele cu şurub Tabelul 2.20
Rezistenţa
Limita de Alungirea Duritatea
la
Marca curgere la rupere Brinell
STAS tracţiune
materialului Rpo,2, A,%, HB
Rm,
MPa min max.
MPa
Fc 100 100...160 - - 100...150
Fc 150 110...250 - - 140...190
568-82 Fc 200 160...270 - - 170...210
Fc 250 210...320 - - 180...240
Fc 300 250...320 - - 200...260
Fgn 370-17 370 230 17 140...180
Fgn 400-12 400 250 12 150...200
6071-75
Fgn 450-5 450 320 5 160...220
Fgn 500-7 500 350 7 170...210
2.4.2. Materiale utilizate pentru alte elemente componente ale

mecanismului şurub - piuliţă.
Mecanismele cu şurub şi piuliţă au în construcţia lor, pe lângă
elementele principale şurubul de forţă şi piuliţa şi alte elemente
componente: cupa, corpul, mecanismul de acţionare (în cazul cricurilor)
traverse, coloane (în cazul preselor).
Alegerea materialului pentru fiecare din aceste componente se face
ţinând seama în principal de: caracteristicile mecanice, prelucrarea în
condiţii cât mai economice, fiabilitatea impusă piesei, preţ de cost.
Materialele utilizate frecvent pentru componentele cricurilor şi a
preselor fac parte din categoria oţelurilor şi a fontelor. La alegerea unei
categorii sau alta se va decide în funcţie de procesul tehnologic de execuţie
aplicat.
Dacă se va opta pentru execuţia prin turnare (cupă, corp, traverse,
manivelă), procedeu care permite realizarea unor piese de complexitate
mare, cu preţ de cost scăzut (cu condiţia ca numărul de bucăţi să fie
suficient de mare), se poate alege oţelul turnat sau fonta.
Se va alege oţelul turnat (OT 400, OT 450, OT 500, OT 600, STAS
600-82), pentru cazul în care tehnologia de execuţie cea mai ieftină este
turnarea, iar proprietăţile mecanice asigurate de fontă sunt suficiente.
Oţelurilor turnate li se poate prevedea după turnare aplicarea unor
tratamente termice primare (normalizare sau recoacere pentru piese intens
solicitate şi detensionare în cazul celorlalte piese) (v. tabelul 2.17 şi 2.18).
Fonta este recomandată la execuţia unor piese din construcţia

mecanismului şurub – piuliţă ca urmare a calităţilor sale: fluiditate mare în
stare topită, amortizarea vibraţiilor, preţ de cost redus, comportarea bună la
compresiune. În tabelele 2.20 şi 2.21 se prezintă caracteristicile principalelor
mărci de fontă cenuşie.
În vederea alegerii mărcii de fontă corespunzătoare se poate utiliza
diagrama prezentată în fig. 2.15, care prezintă corelaţia dintre rezistenţa la
tracţiune şi grosimea
pereţilor piesei,
procedându-se astfel: în
cazul unei piese turnate din
fontă, cu grosimea
pereţilor de 7 – 8 mm, care
necesită o rezistenţă la
tracţiune de minim 300
MPa, din punctul
corespunzător grosimii
peretelui piesei, de 7 – 8
mm, se ridică o verticală
până la intersecţia cu
orizontala corespunzătoare
rezistenţei la tracţiune de
300 MPa, înscrisă pe
Fig. 2.15 ordonată; prima curbă
deasupra acestui punct
arată marca fontei indicată a fi aleasă (Fc 250).
În cazul alegerii unei construcţii sudate este foarte importantă
alegerea (pentru corp, mecanism de acţionare, traverse) a unor oţeluri cu
proprietăţi de sudabilitate bune, în plus, faţă de considerentele enumerate
anterior, spre exemplu: OL 32, OL 34, OL 37, OL 47 STAS 500/2-80.
Coloanele preselor, roata de clichet, clichetul şi alte elemente de
legătură din construcţia mecanismului de acţionare cu clichet (vertical sau
orizontal), datorită solicitărilor mai intense se vor executa din oţel.
Alegerea mărcii de oţel se face pe baza estimării caracterului şi
intensităţii solicitării.
Solicitările se referă la rezistenţa în condiţiile de solicitare statică sau
dinamică, mărimea deformaţiei, comportarea în condiţii de lucru
(temperatură, vibraţii, durabilitate etc.).
Procedeele tehnologice indicate pentru realizarea lor sunt: forjarea,
turnarea sau prelucrarea prin aşchiere.
2.5. CALCULUL ŞI PROIECTAREA ŞURUBURILOR

DE FORŢĂ CU ALUNECARE
2.5.1. Calculul şi proiectarea şurubului principal.

Calculul de dimensionare parcurge etapele date în succesiunea de
mai jos:
1. Stabilirea naturii solicitărilor tijei.
Pe baza schiţei constructive şi a modului de funcţionare se poate
stabili care sunt solicitările tijei şurubului în diferite secţiuni. Se reprezintă
grafic variaţia forţei axiale şi a momentului de torsiune pe lungimea
şurubului (fig. 1.2 ... 1.28 şi 1.30).
2. Alegerea profilului filetului.

Recomandări privind alegerea profilului filetului sunt prezentate în
§. 2.2. Alegerea profilului filetului depinde de direcţia şi caracterul forţei, de
condiţiile de exploatare (praf, mediu corosiv etc.) şi de randamentul impus.
În general, se optează între filetul trapezoidal (STAS 2114/1 – 75),
filetul ferăstrău (STAS 2234/1 - 75) şi filetul pătrat.
În cazul în care se alege filetul ferăstrău, filetul se aşează astfel încât
sarcina de la şurub la piuliţă să fie transmisă cu ajutorul profilului înclinat
faţă de axa şurubului cu unghiul de 870, în caz contrar, randamentul se
micşorează foarte mult.
3. Alegerea materialului şurubului şi piuliţei.

Recomandări privind alegerea materialului şurubului şi piuliţei sunt
prezentate în § 2.4.
La presele şi cricurile cu acţionare manuală viteza relativă dintre
flancul spirei şurubului şi cel al piuliţei este redusă. Din acest motiv nu se
impune durificarea superficială a flancurilor filetului şurubului. Se poate
opta deci pentru oţelurile carbon (OL 50, OL 60). Pentru piuliţă se pot alege
materiale care să înlocuiască bronzurile (scumpe), de exemplu fontă cu
grafit nodular (STAS 6071 – 75) şi fonte antifricţiune (STAS 6707).
4. Calculul diametrului filetului şurubului.

Există două variante de calcul:
a) Se calculează diametrul interior al filetului şurubului d1 , din
solicitarea de compresiune sau tracţiune:
4k F
d1  (2.2)
  at ( c )
în care:
k - coeficient care ţine seama de solicitarea de torsiune la strângerea
şurubului. Pentru coeficientul k se recomandă, în funcţie de modul de
rezemare al şurubului şi de destinaţia acestuia, valorile cuprinse în limitele
k  1,2  1,5 (tabelul 2.24).
Tabelul 2.24
Tipul mecanismului k
Şurub pentru cricuri 1,25 ÷ 1,30
Şurub pentru presă cu lagăr axial de alunecare 1,35 ÷ 1,50
Şurub pentru presă cu lagăr axial de rostogolire 1,30 ÷1,35
 at (c ) - tensiunea admisibilă la compresiune; se calculează în funcţie

c
de limita de curgere a materialului şurubului  at ( c )  , unde cc -
cc
coeficientul de siguranţă faţă de curgere, cc = 3 ÷ 5.
În cazul utilizării oţelurilor carbon se poate accepta  at ( c ) = 40 ÷ 60
MPa pentru diametrele d1  30 mm, respectiv  at ( c ) = 60 ÷ 80 MPa pentru
diametrele d1 > 30 mm (tabelul 2.18).
b) Se determină diametrul mediu al filetului şurubului în funcţie de
cauza principală care provoacă ieşirea din uz a cuplei şurub – piuliţă.
Considerând drept cauză principală de ieşire din uz uzura flancurilor
filetului, dimensionarea şurubului se va face pe baza presiunii de contact
(strivire):
F
d2  (2.3)
  h  m pa
în care:
F - forţa axială, în N;
H
 h  1 - reprezintă coeficientul de înălţime a filetului ( H1 -
p
înălţimea utilă a filetului; p – pasul filetului);  h = 0,5 la filetele
trapezoidale şi  h = 0,75 la filetele ferăstrău;
m
m  - reprezintă coeficientul de înălţime a piuliţei (m –
d2
înălţimea piuliţei);  m = 1,2…2,5 pentru piuliţe întregi şi  m = 2,5…3,5
pentru piuliţe din două bucăţi. Valorile superioare se aleg pentru şuruburi cu
diametre mici. [19, 25]
pa - tensiunea admisibilă la strivire, MPa (tabelul 2.19).
Valorile obţinute pentru d1 (relaţia 2.2) sau d 2 (relaţia 2.3) se
rotunjesc la valoarea standardizată imediat superioară şi se identifică
dimensiunile filetului adoptat conform anexelor 2…5.
Observaţie.
În cazul şuruburilor care au o porţiune de secţiune poligonală pentru
acţionarea lor (capăt pătrat sau hexagonal), de exemplu cele de la presele cu
piuliţă fixă (fig. 4.15, 4.16 şi 4.17) se impune o verificare preliminară a
acestor secţiuni. Numai după aceea se trece la dezvoltarea construcţiei.
Din fig. 1.3, 1.8, 1.9, 1.12 ... 1.16 şi 1.18 … 1.23 se constată că
solicitarea acestei secţiuni este de torsiune produsă de momentul M m :
M
 t  m   at , MPa (2.4)
Wp
k 'M t1
sau: t    at , MPa (2.5)
Wp
în care:
M m - momentul total necesar acţionării şurubului, Nmm;
k  – coeficient care ţine seama de tipul lagărului axial: pentru lagăr
cu rulment k  = 1,1; pentru lagăr de alunecare k  = 2;
W p - modulul de rezistenţă polar al secţiunii, în mm³; pentru secţiune
pătrată W p = 0,208  a 2 [31], a – latura pătratului; pentru o secţiune
hexagonală W p = 0,223  A  S [14, 25], în care A este aria hexagonului, iar S
deschiderea cheii.
5. Alegerea numărului de începuturi.

La cricuri se impune realizarea autofrânării, deci filetul se execută cu
un început. La presele manuale nu se pune condiţia autofrânării.
Dimpotrivă, acţionarea lor fiind frecventă, se impune alegerea unui număr
de începuturi n = 2 sau n = 3 pentru creşterea randamentului şi a
productivităţii.
6. Verificarea autofrânării.
La cricuri se verifică autofrânarea cu relaţia:
2  ' (2.6)
în care:
p
 2  arctg - este unghiul de înclinare a elicei pe cilindrul de
 d2
diametru d 2 ;

 '  arctg este unghiul de frecare;  - coeficient de frecare
cos 
pentru cuplul de materiale şi calitatea ungerii (  = 0,1…0,18);  - unghiul
de înclinare a flancului filetului (la filetul trapezoidal  = 150; la filetul
ferăstrău  = 30, iar la filetul pătrat  = 00).
7. Calculul numărului de spire în contact.

m z p
Din expresia factorului  m    se deduce numărul de
d 2  d 2 
spire z:
 m d2
z (2.7)
p
Se impune ca: 6  z  11
8. Calculul înălţimii filetului piuliţei,

m  z  p , mm (2.8)
9. Calculul lungimii filetului şurubului.

Problema se pune diferit în funcţie de varianta constructivă.
a) Cric cu piuliţă rotitoare.

Lungimea L f a filetului la cricul din fig. 4.5
L f  h  m  T  3 p , mm (2.9)
unde:
h – cursa maximă, în mm;
m – înălţimea filetului piuliţei, în mm;
T – gabaritul axial al rulmentului, în mm;
p – pasul filetului, în mm.
b) Cric telescopic.
Lungimea minimă L f 1 a filetului şurubului principal rezultă din
relaţia:
h
L f 1  p1  m2  3 p1 (2.10)
p1  p2
unde:
p1 , p2 - sunt paşii filetelor şurubului principal, respectiv secundar;
h – cursa maximă;
m2 - lungimea filetului interior al şurubului secundar dată în fig.
2.19 (se determină cu o relaţie de tip 2.8).
Lungimea efectivă a filetului se poate lua mai mare decât L f 1 . Acest
fapt este posibil deoarece se constată, în timpul proiectării, că în interiorul
şurubului secundar rămâne un spaţiu neutilizat pe direcţie axială. Mărirea
lungimii filetate este şi utilă, deoarece permite aducerea cupei în poziţia
iniţială sub sarcină, fără a se consuma prin aceasta o parte din cursa utilă.
c) Presă cu piuliţă fixă.

L f  h  m  3 p , mm (2.11)
unde:
h, m - au semnificaţiile anterioare, iar p este pasul aparent al
filetului.
d) Presă cu piuliţă rotitoare.

La acest ansamblu există două posibilităţi:
1. filet de lungime minimă necesară (relaţia 2.11);
2. filet de lungime mare:
L f  L  30...60  , mm (2.12)
unde:
L - este lungimea totală a şurubului în mm, iar L f  h .
În cazul utilizării filetului lung se ajunge la un gabarit mai redus al
presei prin scurtarea sensibilă a piuliţei, deoarece pana nu e solidară cu
şurubul ci cu un alt element, care este fix.
10. Proiectarea extremităţilor şurubului principal.

La proiectarea extremităţilor, proiectantul trebuie să fie atent pentru
ca dimensiunile radiale ale unei extremităţi să se înscrie în cercuri cu
diametre mai mici decât diametrul interior al filetului. În caz contrar şurubul
nu poate fi introdus în piuliţă. Din acest punct de vedere forma şurubului din
fig. 2.16 este greşită Dgs  d 3 ; D p 2  d 3  .
a) Cric cu piuliţă rotitoare.

Stabilirea formei şi dimensiunilor extremităţilor
şurubului nu comportă probleme deosebite. Ele rezultă
uşor urmărind construcţiile din fig. 4.4, 4.5 şi 4.6.
b) Cric telescopic.
Există două variante :
1) cupa se reazemă la partea superioară a
şurubului (fig. 2.27).
2) cupa se reazemă pe un guler (fig. 2.17).
Diametrul exterior al gulerului se determină din
condiţia de rezistenţă la strivire cu cupa:
4F
Dgs   Dcs
2
, mm (2.13)
  astr
unde:
Fig. 2.16 F se ia în N, Dcs în mm, iar  astr (aleasă pentru
suprafeţele imobile - tabelul 2.19) în MPa.
Grosimea minimă a gulerului, hg se determină din condiţia de
rezistenţă la încovoiere, considerând acoperitor că sarcina acţionează la
marginea gulerului. Secţiunea periculoasă este A – A.
hg 

3 F Dgs  Dcs  , mm (2.14)
 Dcs  ai
în care:
 ai este tensiunea admisibilă la
încovoiere, în MPa.
Lungimea l cs a extremităţii
şurubului se ia mai mică decât lungimea
lci a alezajului cupei (la soluţia din fig.
2.17) pentru a se evita suprapoziţionarea.
c) Presă cu piuliţă fixă.

Extremitatea superioară pe care se
montează elementele de acţionare, se
Fig. 2.17 dimensionează în modul arătat la § 2.7.2.
Dimensionarea extremităţii inferioare depinde de modul de rezemare

(fig. 2.18).
În cazul rezemării în lagăr cu alunecare (fig. 2.18 a), se admite
raportul k1  D p1 / D p 2  0,2...0,3 şi se calculează D p 2 la presiune de
contact:
4F
Dp2 
 
 1  k12 pa
, mm (2.15)
unde:
pa - este presiunea de contact admisibilă, în MPa.
Grosimea minimă h p a pivotului se determină din condiţia de
rezistenţă la încovoiere. Secţiunea critică este B – B:
hp 
 
3 F D p 2  Dt
, mm (2.16)
 Dt  ai
Fig. 2.18
În cazul rezemării şurubului pe un rulment axial (fig. 2.18 b) se
procedează astfel:
- se alege rulmentul astfel încât capacitatea lui statică C 0 să fie:
C0  F (2.17)
iar din STAS rezultă dimensiunile rulmentului. Se alege D p 2 astfel încât să
fie mai mare decât diametrul d m al cercului centrelor bilelor, dar mai mic
decât Dr . Grosimea h pr a gulerului se determină din condiţia de rezistenţă

la încovoiere. Secţiunea periculoasă este C – C:
h pr 

3 F dm  d f  , mm (2.18)
 d f  ai
d) Presă cu piuliţă rotitoare.

Proiectarea extremităţilor şurubului se face uşor, direct, urmărind
construcţiile din figurile 4.18, 4.19 şi 4.20.
2.5.2. Şurubul secundar.

Se parcurg aceleaşi etape ca la dimensionarea şurubului principal.
De aceea în cele ce urmează se vor face doar anumite precizări numai acolo
unde apar elemente specifice proiectării şurubului secundar. În rest se vor
parcurge etapele de la § 2.5.1.
1. Alegerea materialului şurubului secundar.

Ţinând seama de forma acestuia (fig. 2.19) caracterizată prin
existenţa unor tronsoane de diametre diferite şi a unor goluri interioare, nu
este economic să se execute dintr-un material laminat, ci dintr-unul turnat
(de exemplu Fgn).
Fig. 2.19
2. Calculul diametrului interior al filetului exterior.

Se determină din solicitarea compusă (compresiune şi torsiune) a
corpului:
4k F
d1s   Dd2 , mm (2.19)
  ac
unde:
k = 1,3 este coeficientul care ia în considerare solicitarea de
torsiune;
Dd  D  4...6  , mm
 ac - tensiunea admisibilă la compresiune, în MPa. Se va ţine
seama, la alegerea ei, de existenţa concentratorului de tensiuni care este
filetul.
Se va alege din STAS un filet cu diametrul interior superior celui
calculat şi se va avea în vedere condiţia:
d  Dd
g s  1s  5 , mm (2.20)
2
Din STAS se iau toate celelalte elemente ale filetului (pas, diametre
etc.).
3. Calculul lungimii filetului şurubului secundar.
La filetele cu degajare, în lungimea filetului se consideră şi
degajarea.
h
L f 2  p2  m  3 p2 , mm (2.21)
p1  p2
unde: m - este lungimea porţiunii filetate a piuliţei şurubului secundar (se
determină cu o relaţie de tip 2.8).
4. Proiectarea extremităţilor şurubului secundar.

Dacă asamblarea roţii de clinchet se face
pe o porţiune hexagonală (fig. 2.19 b - varianta
I), atunci trebuie să fie îndeplinită condiţia:
S  d6 (2.22)
pentru ca roata de clichet să se poată monta.
Poziţia porţiunii cu filet interior, precum
şi lungimile tronsoanelor de la partea superioară
a şurubului se vor adopta astfel încât să se evite
realizarea unei secţiuni periculoase B –B (în fig.
2.20 soluţia nu este corectă, cele două degajări
Fig. 2.20 fiind în aceeaşi secţiune).
2.5.3. Verificarea şurubului.
1. Verificarea tijei la solicitarea compusă.

Urmărind figurile 1.2 ... 1.9, 1.12, 1.16, 1.17, 1,21, 1,23, 1.26 …
1.28 şi 1.30 se stabilesc secţiunile solicitate atât la compresiune cât şi la
torsiune. Tensiunea echivalentă se determină cu relaţia:
 ech   c2  3  t2   a (2.23)
unde: tensiunea normală  c , respectiv cea tangenţială  t se calculează
conform tabelului 2.25.
2. Verificarea secţiunii de calare a roţii de manevră la torsiune.
a) Presă cu piuliţă fixă.

Secţiunea este solicitată de momentul de torsiune total (fig. 1.16):
M m  M t1  M f , N.mm (2.24)
unde:
M t1 şi M f - sunt momentele de torsiune din tabelul 2.25. Tensiunea
de torsiune:
M
 t  m   at , MPa (2.25)
Wp
unde:
W p - se determină conform indicaţiilor date la relaţia (2.5).
b) Cric telescopic.
Secţiunea este solicitată de un moment de torsiune egal cu:
M m  M t1II  M tx , N.mm (2.26)
unde:
M t1II - este momentul de torsiune din tabelul 2.25, iar M tx este
partea din momentul de înşurubare M t1I (corespunzător filetului interior)
care revine lungimii l x (fig. 2.19).
l
M tx  M t1I x (2.27)
m2
Rezultă:
M
 t  m   at , MPa (2.28)
Wp
unde W p se ia în funcţie de forma secţiunii. În cazul porţiunii hexagonale

(fig. 2.19 b) se va considera o secţiune inelară cu diametrul exterior egal cu
diametrul cercului înscris în hexagon.
3. Verificarea la strivire a porţiunii de calare a roţii de manevră.

Această verificare este prezentată în cadrul mecanismului de
acţionare (§ 2.7.2).
4. Verificarea spirelor şurubului.

Verificarea spirelor se face conform tabelului 2.26.
5. Verificarea şurubului la flambaj.

a) Cric cu piuliţă rotitoare, presă cu piuliţă fixă, presă cu piuliţă
rotitoare.
Verificarea la flambaj nu este necesară pentru valori ale
coeficientului de zvelteţe   60 [31, ceea ce conduce la condiţia
l f  15  d1 ( l f - lungimea de flambaj, tabelul 2.27).
Lungimi de flambaj Tabelul 2.27

Lungimea de
Nr. Modul de rezemare a flambaj Observaţii
crt. capetelor l f (mm)
Încastrat la un capăt, lf = 2 l
1
liber la celălalt l – lungimea
2 Articulat la ambele capete lf = l şurubului cuprinsă
Încastrat la un capăt, l f =0,7 l între cele două
3
articulat la celălalt reazeme (capete)
4 Încastrat la ambele capete l f = 0,5 l
Dacă 60    100 se utilizează relaţia (2.29) [31] pentru

determinarea forţei critice de flambaj:
 d12
Ff  a  b   , N (2.29)
4
unde: a şi b - au valorile din tabelul 2.28, iar coeficientul de zvelteţe se
determină cu relaţia:
A
  lf (2.30)
I min
în care:
I min - este momentul de inerţie minim al unei secţiuni cuprinse în
porţiunea care se flambează iar A este aria acestei secţiuni. Pentru o porţiune
filetată:
 d14  d 
I min   0 ,4  0 ,6  (2.31)
64  d1 
Tabelul 2.28
Nr.
Crt. Materialul a b
1 OL 50 350 1,15
2 OLC 45 450 1,67
3 OLC 50 472 1,87
Dacă   100 atunci forţa critică de flambaj se determină cu relaţia

 2 E I min
lui Euler: Ff  (2.32)
l 2f
Ff
Coeficientul de siguranţă va fi: c  (2.33)
F
b) Cric telescopic.
Calculul se efectuează ca în cazul barelor de secţiune variabilă în
trepte. Pentru o construcţie de tipul celei din figura 4.8, cu notaţiile din fig.
2.21, forţa critică de flambaj are expresia [19, 25]:
EI
Ff  k f 2 2 (2.34)
l
unde kf are valorile din tabelul 2.29.
Fig. 2.21 Fig. 2.22

Pentru o construcţie de tipul celei din fig. 2.22 cu notaţiile din fig.
2.22, forţa critică de flambaj se determină cu relaţia de forma (2.34) în care
kf are valorile din tabelul 2.30.
Valori ale lui kf pentru cazul a două tronsoane Tabelul 2.29

I 2  I1
l2
I1
l
0 0,1 0,2 0,5 1 2 5 10 20 50 100
0 2,467 2,243 2,056 1,645 1,234 0,8225 0,4111 0,2243 0,1175 0,04837 0,02465
0,1 2,467 2,285 2,126 1,761 1,367 0,9440 0,4894 0,2714 0,1436 0,05947 0,03010
0,2 2,467 2,325 2,197 1,881 1,520 1,093 0,5919 0,3350 0,1793 0,07486 0,03798
0,3 2,467 2,363 2,262 2,013 1,692 1,277 0,7293 0,4237 0,2302 0,09709 0,04944
0,4 2,467 2,396 2,327 2,141 1,879 1,499 0,9174 0,5498 0,3064 0,1309 0,06697
0,5 2,467 2,423 2,379 2,256 2,068 1,756 1,178 0,7462 0,4268 0,1860 0,09580
0,6 2,467 2,444 2,420 2,350 2,235 2,025 1,531 1,052 0,6330 0,2848 0,1482
0,7 2,467 2,457 2,446 2,415 2,365 2,256 1,950 1,530 1,018 0,4880 0,2588
0,8 2,467 2,464 2,461 2,453 2,402 2,402 2,106 2,106 1,730 0,9991 0,5592
0,9 2,467 2,467 2,466 2,465 2,459 2,459 2,446 2,424 2,374 2,189 1,746
1,0 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467 2,467
Tabelul 2.30
I1 l
Valorile lui kf în funcţie de raportul 2
I2 l
0,2 0,4 0,6 0,8
0,01 0,15 0,27 0,60 2,26
0,1 1,47 2,40 4,50 8,59
0,2 2,80 4,22 6,69 9,33
0,4 50,9 6,68 8,51 9,67
0,6 6,98 8,19 9,24 9,78
0,8 8,55 9,18 9,63 9,84
2.6. CALCULUL ŞI PROIECTAREA PIULIŢEI.
2.6.1. Dimensionarea piuliţelor fixe.

Cu notaţiile din fig. 2.23 se calculează diametrul De al corpului
piuliţei la solicitarea compusă (tracţiune şi torsiune):
4k F
De   D2 , mm (2.35)
  at
unde, la alegerea tensiunii admisibile la tracţiune  at , MPa se va ţine seama
de prezenţa concentratorului de tensiune (filetul).
Fig. 2.23 Fig. 2.24

Se va respecta condiţia:
De  D '
gp   5 , mm (2.36)
2
Diametrul gulerului se ia [1, 3]:
Dg  1,3...1,5 De (2.37)
Observaţie: Dacă la presa cu piuliţă fixă se utilizează şuruburi de
siguranţă pentru fixarea piuliţei (fig. 2.24) atunci se procedează astfel:
- se admite o grosime g a peretelui între şurubul de fixare şi piuliţă
g  5 mm;
- se alege şurubul de fixare;
- se construieşte gulerul astfel încât să se asigure rezemarea capului
şurubului.
Grosimea gulerului se ia [1]:
hg  0,2...0.25  m (2.38)
Lungimea piuliţei, m, se determină cu relaţia (2.8).
2.6.2. Dimensionarea piuliţelor rotitoare.
2.6.2.1. Cric cu piuliţă rotitoare.

Forma piuliţei, construită pe criterii funcţionale este prezentată în
figura 2.25.
Pentru determinarea diametrului exterior De se procedează astfel:
- se alege rulmentul astfel încât

capacitatea statică C 0 a lui să fie
C 0  F , iar diametrul alezajului
rulmentului d f să fie mai mare decât
diametrul exterior al şurubului (care
trece prin rulment);
- se ia din STAS diametrul
exterior al rulmentului, Dr ;
- se determină De  Dr  4...6  ,
mm.
2.6.2.2. Presă cu piuliţă

rotitoare.
Fig. 2.25
Forma piuliţei, în concordanţă
cu rolul funcţional al acesteia, rezultă
din figura 2.26.
Fig. 2.26
Piuliţele se dimensionează în următoarele etape:
a) Filetul pentru piuliţa de fixare a roţii de manevră.

Se calculează la solicitarea compusă (tracţiune şi torsiune):
4k F
d1   D 2 , mm (2.39)
  at
unde, la alegerea tensiunii admisibile  at , MPa se va ţine seama că în
secţiune apar doi concentratori (cele două filete). Se standardizează
diametrul obţinut şi se determină toate dimensiunile filetului.
b) Diametrul porţiunii de calare Dc al roţii.

Dc  d   10...14  , mm (2.40)
Se alege pana paralelă în funcţie de diametrul Dc .
Se va ţine seama ca grosimea peretelui g 2  5 mm.
c) Diametrul exterior De al corpului piuliţei.

Iniţial se determină diametrul D0 al porţiunii degajate. Dacă pana
care împiedică rotirea şurubului este montată pe şurub, atunci:
D0  d  2 t  j N  , mm (2.41)
unde:
d - este diametrul exterior al şurubului;
t – înălţimea penei în interiorul şurubului;
j N  2 mm distanţa dintre pană şi piuliţă.
Dacă pana nu se montează pe şurub, atunci D0 se poate lua mult mai
mic, în concordanţă cu soluţia constructivă. Diametrul exterior se calculează
la solicitare compusă (tracţiune şi torsiune):
4k F
De   D02 , mm (2.42)
 at
dar se va îndeplini condiţia:
D  D0
g3  e  5 , mm (2.43)
2
d) Diametrul porţiunii de montare a rulmentului.

Se va alege un rulment axial care să îndeplinească următoarele
condiţii:
- capacitatea lui statică C 0  F ;
- diametrul alezajului d f  De .
Din STAS mai rezultă Dr şi d m .
e) Diametrul gulerului piuliţei, Dg .
Se ia:
d m  Dg  Dr (2.44)
f) Grosimea gulerului, hg :
hg  1,6 g 3 (2.45)
g) Lungimea, ld a porţiunii degajate.
Dacă pana care împiedică rotirea şurubului este montată pe şurub,
atunci ld se corelează cu cursa acestuia.
Dacă pana este montată în capacul de ghidare a şurubului atunci
lungimea ld va depinde de lungimea filetului şurubului. Pentru filet lung
rezultă o lungime minimă a lui ld .
h) Lungimea m a porţiunii filetate.

Se determină cu relaţia (2.8).
2.6.3. Verificarea piuliţei.

Calculul de verificare a corpului piuliţei se poate urmări în tabelul
2.31.
Pentru secţiunile supuse la solicitări compuse, tensiunea echivalentă
are expresia:
 ech   t2  3  t2 , MPa (2.46)
în care  t este tensiunea de tracţiune, iar t – cea de torsiune.
Verificarea spirelor se face conform observaţiilor de la tabelul 2.26.
2.7. CALCULUL ORGANELOR AUXILIARE ALE

DISPOZITIVELOR CU ŞURUBURI DE FORŢĂ CU
ALUNECARE
2.7.1. Calculul cupei.
Forma şi dimensiunile cupei se stabilesc constructiv, în funcţie de
dimensiunile capului şurubului de forţă. Calculul cupei cuprinde verificarea
la solicitările principale, care depind de tipul cricului şi soluţia constructivă
adoptată.
2.7.1.1. Cricul simplu şi cricul telescopic.
1. Stabilirea dimensiunilor.
Diametrul Dcs al suprafeţei de reazem dintre cupă şi capul şurubului,
în cazul variantei cu lagăr axial de alunecare (fig. 2.27), se determină din
condiţia de rezistenţă la presiunea de contact:
4F
Dcs  (2.47)
  D pa
unde:
F - este sarcina de ridicat, în N;
 D  0,96...0,9375 , reprezintă factorul dimensional al suprafeţei de
sprijin, considerând D0  0,2...0,25  Dcs , mm;
pa  25...40 MPa, presiunea admisibilă de contact, pentru cuplul de
materiale oţel/oţel şi oţel/fontă.
Fig. 2.27 Fig. 2.28

Celelalte dimensiuni se adoptă constructiv în funcţie de diametrul
exterior d al filetului şurubului pe care se montează cupa:
d c 2  2 ,4...2 ,5 d ; hc  1,4...1,6  d ;

(2.48)
d c1  d c 2  8...10  , mm; hcs  hc  10 , mm.
În scopul micşorării frecării, suprafeţele în contact se ung sau se

utilizează soluţia cu rulment axial prezentată în figura 2.28. Rulmentul axial
se alege în funcţie de diametrul Dcs al capului şurubului pe care se montează
şi trebuie să îndeplinească condiţia C 0  F , unde C0 reprezintă capacitatea

statică de încărcare a rulmentului (dată în cataloagele de rulmenţi).
2. Calculul momentului de frecare dintre şurub şi cupă.

În cazul variantei cu lagăr axial de alunecare, se utilizează relaţia:
1 3
Dcs  D03
Mf  F 2 , Nmm (2.49)
3 Dcs  D02
unde:
F - se înlocuieşte în N, Dcs şi D0 în mm;
  0,1...0,18 , în funcţie de cuplul de materiale şi calitatea ungerii.
La varianta cu rulment axial, relaţia de calcul a momentului este:
1
M f   0 F d f , Nmm (2.50)
2
în care:
F - sarcina de ridicat, N;
df - diametrul fusului, mm;
 0  0,008...0,01 .
3. Verificarea la presiunea de contact dintre capul şurubului şi

cupă.
Verificarea se face în cazul variantei cu lagăr axial de alunecare:
4F
p

 Dcs
2
 D02
 pa , MPa
 (2.51)
unde:
F - se ia în N, Dcs şi D0 în mm;
pa = 25…40 MPa.
4. Verificarea capului şurubului la solicitarea compusă.

Tensiunea echivalentă în secţiunea slăbită I – I (fig. 2.27, respectiv
2.28) se determină cu relaţia:
 ech   c2  3  t2   a , MPa (2.52)
4F
unde: c  , MPa, tensiunea de compresiune; (2.53)
 d 2
16 M m
t  , MPa, tensiunea de torsiune; (2.54)
 d 3
în care:
F - se înlocuieşte în N, Mm în Nmm şi d  în mm;

d   Dcs  6...8 , mm;
M m  M t1  M f - în cazul cricului simplu, în Nmm;
M m  M t1I  M t1II - în cazul cricului telescopic, în Nmm;
2.7.1.2. Cricul cu piuliţă rotitoare şi cricul telescopic cu dublă

acţiune.
1. Stabilirea dimensiunilor cupei

La cricul cu piuliţă rotitoare se adoptă soluţia constructivă prezentată
în figura 2.29, unde Dcs  d1 (d1 este diametrul interior al filetului şurubului
pe care se montează cupa). Restul dimensiunilor se determină cu ajutorul
relaţiilor (2.48).
Fig. 2.29
În cazul cricului telescopic cu dublă acţiune există două variante

posibile:
a) cupa se reazemă pe partea superioară a şurubului (fig. 2.29 a) şi în
acest caz Dcs se determină constructiv;
b) cupa se reazemă pe un guler (fig. 2.17) ale cărui dimensiuni se
determină cu ajutorul relaţiilor (2.13) şi (2.14).
2. Verificarea cupei.
Dacă cupa este rezemată pe suprafaţa superioară a şurubului de forţă
(cric cu piuliţă rotitoare şi cric telescopic cu dublă acţiune) se verifică
strivirea dintre cupă şi şurub:
4F
 str    astr , MPa (2.55)
 Dcs2
iar în cazul în care cupa se sprijină pe guler (cric telescopic cu dublă

acţiune) se fac următoarele verificări (fig. 2.17):
- la strivire:
4F
 str    astr , MPa

 Dgs
2
 Dcs2
 (2.56)
- la încovoiere:
i 

3 F Dgs  Dcs  , MPa (2.57)
ai
 Dcs hg2
în care F se ia în N, Dgs, Dcs şi hg în mm;
 astr - presiunea admisibilă de contact pentru suprafeţele imobile, în
MPa;
 ai - tensiunea admisibilă la încovoiere, în MPa.
3. Alegerea şi verificarea dimensiunilor ştiftului care solidarizează

cupa de şurubul principal.
Se recomandă alegerea unui ştift conic conform STAS 1599-80,
având (fig. 2.29):
d   0 ,15...0 ,25 Dcs , mm.
Pentru verificare se utilizează relaţiile:
4 Mt
f    af , MPa; (2.58)
 Dcs d 2
4 Mt
 s1    as1 , MPa;

d  d c22  Dcs
2
 (2.59)
6 Mt
 s2    as 2 , MPa. (2.60)
d  Dcs
2
unde:
 f - tensiunea de forfecare din ştift, în MPa;
 s1 - tensiunea de strivire între ştift şi cupă, în MPa;
 s 2 - tensiunea de strivire între ştift şi şurub, în MPa;
M t  0,5  M t1 - pentru cricul cu piuliţă rotitoare, în Nmm;
M t  M t1 - pentru cricul telescopic cu dublă acţiune, în Nmm;
M t1 - momentul de înşurubare care solicită şurubul principal, în Nmm;
 af  0 ,2...0 ,3  R p 0 ,2 - tensiunea admisibilă la forfecare, în MPa;

 as  0 ,8  R p 0 ,2 tensiunea admisibilă la strivire, în MPa;
R p 0,2 - limita de curgere a materialului ştiftului, în MPa.
4. Verificarea capului şurubului la solicitarea compusă.

Verificarea se face în secţiunea I – I cu ajutorul relaţiei (2.52), în
care:
F
c  , MPa; (2.61)
 2
Dcs
 d  Dcs
4
M t1
t  , MPa . (2.62)
d  Dcs
0 ,2 Dcs 
3
3
unde:
F se introduce în N, Mt1 în Nmm şi d  în mm;
c – tensiunea de compresiune din secţiunea I – I, în MPa;
 t - tensiunea de torsiune din secţiunea I – I, în MPa.
2.7.2. Calculul mecanismelor de acţionare.
Mecanismele de acţionare utilizate la cricuri pot fi cu clichet

orizontal (fig. 2.30), sau cu clichet vertical (fig. 2.31).
Fig. 2.30
Pentru acţionarea preselor cu piuliţă fixă se utilizează manivela

montată pe capul pătrat al şurubului de forţă, iar în cazul preselor cu piuliţă
rotitoare se folosesc roţi de mână standardizate montate pe piuliţă cu pană
paralelă şi fixate cu ajutorul unei şaibe şi piuliţe crenelate.
Fig. 2.31
Principalele dimensiuni ale mecanismelor de acţionare cu clichet se
determină cu ajutorul calculului de rezistenţă.
2.7.2.1. Calculul manivelei.
1. Lungimea manivelei.
Lungimea manivelei se determină în funcţie de momentul de
torsiune total care trebuie să fie realizat la acţionarea cricului sau a presei:
Mm
Lc  , mm; (2.63)
K ni Fm
L  Lc  l 0 , mm, (2.64)
unde: Lc - este lungimea de calcul a manivelei, în mm;
L – lungimea efectivă a manivelei, în mm;
l0 – lungimea necesară prinderii manivelei, în mm şi anume:
l 0  50 mm, pentru un muncitor;
l 0  100 mm, pentru doi muncitori;
M m  M t1  M f , la cricul simplu, cricul cu piuliţă rotitoare şi la

prese, în Nmm;
M m  M t1I  M t1II , la cricul cu dublă acţiune, în Nmm; (conform
tabelului 2.25);
ni – numărul de muncitori care acţionează cricul;
K – coeficient de nesimultaneitate, care are valorile:
K  0,8 , pentru ni  2 ;
K  1, pentru ni  1 ;
Fm  150...350 N, forţa cu care acţionează un muncitor.
2. Determinarea diametrului manivelei şi a prelungitorului

Din solicitarea de încovoiere rezultă diametrul d5 (secţiunea A – A;
fig. 2.30 şi 2.31):
- la mecanismul cu clichet orizontal:
32 K ni Fm Lc  Lm 
d5  3 , mm (2.65)
  ai
- la mecanismul cu clichet vertical:
32 K n Fm Lc  Lm  l 
d5  3 , mm (2.66)
  ai
unde:
Lm  0 ,25...1 Lc  l0 , mm;
l = 50…120 mm, în cazul în care se foloseşte prelungitor;
ai = 100…120 MPa, pentru oţeluri carbon obişnuite şi oţeluri
carbon de calitate.
Diametrul D se determină constructiv:
- la mecanismul cu clichet orizontal:
D  1,4...1,5 d 5 , mm; (2.67)
- la mecanismul cu clichet vertical:
D  1,2...1,4 d 5 , mm. (2.68)
Pentru prelungitor se alege ţeavă standardizată, cu D şi d5 cât mai
apropiate de valorile calculate.
3. Verificarea manivelei
Verificarea mecanismului de acţionare cu clichet orizontal se
verifică la încovoiere în secţiunile A – A şi C – C, cu relaţiile:
- Secţiunea A – A:
32 K ni Fm Lc  Lm  l 
 i1    ai , MPa (2.69)

D

D 4  d 54
- Secţiunea C – C:
3 K ni Fm Lc  l1 
 i2    ai , MPa (2.70)
b1  db 2 1
unde:
b1  0,6...0,8 d , în mm;
d – diametrul exterior al filetului şurubului pe care se montează
mecanismul de acţionare, în mm;
db – diametrul bolţului, se determină la paragraful 2.7.2.4, în mm;
1  0,5...0,6  ;  = 5…15 mm (se alege în funcţie de sarcină);
l1 – se determină în paragraful 2.7.2.3, în mm.
În cazul mecanismului de acţionare cu clichet vertical prelungitorul
se verifică la încovoiere în secţiunea B – B (fig. 2.31), iar cordonul de
sudură se verifică la forfecare:
- încovoiere, secţiunea B – B:
32 K ni Fm L  Lm 
 i1    ai , MPa (2.71)
 
D

D  d5
4 4
- forfecarea cordonului de sudură:

K ni Fm Lc  Lm  l  m  0 ,5 l 
 fs    afs , MPa (2.72)
a l 2
a l  l   a  
6
unde: m - se măsoară pe desen, în mm;
a = 3…6 mm, calibrul cordonului de sudură;
 afs  0,65   at  0,65  140  91 MPa;
 at - tensiunea admisibilă la tracţiune a materialului de bază, MPa.
2.7.2.2. Calculul roţii de clichet.
1. Stabilirea dimensiunilor.
Dimensiunile roţii de clichet (fig. 2.32) se pot determina cu relaţiile:
a  0 ,7 d , mm, pentru conturul pătrat;
a  0 ,5 d , mm, pentru conturul hexagonal;
z  0 ,1 Lc , z min  8 dinţi;
Di  1,4 d , mm;
Di
Dm  , mm;

1 0 ,25
z
 Dm
t , mm;
z
b  0 ,5 t , mm;
h  0 ,5 b , mm;
Fig. 2.32 De  Di  2 h , mm.
unde:
d - este diametrul exterior al filetului şurubului pe care se montează
roata de clichet, în mm;
z – numărul de dinţi al roţii de clichet.
2. Verificarea roţii de clichet.

Dinţii roţii de clichet se verifică la încovoiere, forfecare şi strivire.
Tensiunea de încovoiere se determină cu relaţia:
3F h
 i  2rc   ai , MPa (2.73)
b 
unde:
 i - este tensiunea efectivă de încovoiere de la baza dintelui, în
MPa;
2 Mm
Frc  , N - sarcina care acţionează pe dintele roţii de clichet;
Dm
  5...10 mm, lăţimea roţii de clichet;
 ai  100...120 , MPa - pentru oţeluri carbon obişnuite şi de calitate.
Verificarea dinţilor roţii de clichet la forfecare se face cu relaţia:
F
 f  rc   af , MPa (2.74)
b
unde:
 f - este tensiunea efectivă de forfecare la baza dintelui, în MPa,
 af  60...95 MPa.
Verificarea la strivire a suprafeţei de contact dintre dintele roţii de
clichet şi clichet se face cu relaţia:
Frc
 s1    as1 , MPa (2.75)
bh
unde:
Frc - se ia în N, b şi h în mm;
 as1  80...100 MPa.
Suprafaţa de contact dintre roata de clichet şi şurubul pe care se
montează aceasta este solicitată la strivire (fig. 2.33 şi 2.34). Tensiunea de
strivire pe suprafaţă se determină cu relaţia:
Fig. 2.33 Fig. 2.34
12 M m
 s2    as 2 , MPa (2.76)
n1 a 2 
unde: Mm - se ia în Nmm, a şi  în mm;
 as 2  80 MPa;
n1 = 4, pentru locaş pătrat;
n1 = 6, pentru locaş hexagonal.
Relaţia (2.76) se foloseşte şi în cazul preselor la verificarea
suprafeţei de contact dintre capul pătrat al şurubului de forţă şi manivelă,
respectiv între suprafaţa de calare a piuliţei şi roata de mână.
În cazul preselor cu piuliţă rotitoare, la care roata de mână se
montează pe piuliţă cu pană paralelă, aceasta se alege din STAS 1004-81 în
funcţie de diametrul piuliţei dp, pe care se montează roata. Se pot utiliza şi
penele paralele subţiri STAS 9501-81.
Pana se verifică la presiune de contact şi forfecare, cu relaţiile:
- presiune de contact:
4 Mm
p  pa , MPa (2.77)
d p h lp
- forfecare:
2 Mm
f    af , MPa (2.78)
d p b lp
unde:
Mm - se ia în Nmm, dp, h, lp şi b în mm;
dp – diametrul piuliţei pe care se montează roata de mână;
b, h, lp – lăţimea, înălţimea şi lungimea penei paralele.
2.7.2.3. Calculul clichetului.

1. Dimensiunile clichetului.
Dimensiunile clichetului orizontal prezentat în fig. 2.35, se
determină în funcţie de dimensiunile roţii de clichet:
Fig. 2.35 Fig. 2.36
l1  0 ,8...1 Dm ;
Dm
  arcsin ;
2 l1
180 De  Di
  tg ;     3...50 ;   2     .
 Dm
Desenul începe cu construcţia clichetului şi continuă cu dinţii roţii
de clichet.
Clichetul vertical rezultă constructiv în funcţie de dimensiunile
manivelei (fig. 2.36).
2. Verificarea clichetului.
a) Clichetul orizontal:
6F x F
 ech  2rc  rc   a , MPa (2.79)
g  g
unde:
 ech - este tensiunea echivalentă (încovoiere şi compresiune) din
clichet, în MPa;
g, x, l1, l2 – se măsoară pe desen, în mm;
 a  100...120 MPa.
b) Clichetul vertical:
6 Frc l1
i    ai , MPa (2.80)
c h12
unde:
 i - este tensiunea efectivă de încovoiere în secţiunea A – A a
clichetului vertical, în MPa;
c = h;
h – înălţimea dintelui roţii de clichet, în mm;
l
Fb  Frc  1 , în N.
l2
2.7.2.4. Calculul bolţului.

1. Calculul bolţului clichetului orizontal.
Diametrul bolţului se determină din solicitarea de încovoiere (fig.
2.37) şi se verifică la forfecare şi presiune de contact:
 
8 Frc   1 
db 
3 2  , mm; (2.81)
  ai
2 Frc
f    af , MPa; (2.82)
d b2
F
p  rc  pa , MPa. (2.83)
db 
unde: Frc - se ia în N,  ,  1 , d, b, db în mm,  ai
Fig. 2.37 în MPa.
2. Calculul bolţului clichetului vertical (fig. 2.38).

Se dimensionează pe baza solicitării de încovoiere şi se verifică la
forfecare şi strivire cu relaţiile:
16 Fb h
db  3 , mm; (2.84)
  ai
unde:
Fb - se ia în N, db şi h în mm, ai în MPa.

4 Fb
f    af , MPa (2.85)
 d b2
F
 s  b   as , MPa (2.86)
db h
Pentru bolţuri din oţel carbon se
poate lua:
 ai  100...120 MPa;
 af  80...95 MPa;
 as  60 MPa.
Fig. 2.38
2.7.2.5. Calculul arcului cilindric elicoidal de compresiune.

Calculul arcului elicoidal cilindric de compresiune (fig. 2.39), care
menţine clichetul orizontal în contact cu dintele roţii de clichet se face
urmărind succesiunea şi cu relaţiile de calcul din tabelul 2.32.
Fig. 2.39
Tabelul 2.32
Nr. Elementul de calcul Simbol Relaţii de calcul. Recomandări
crt.
1 Indicele arcului i Dm
i Se alege i = 8…10
d
2 Coeficientul de K K = 1,20 – pentru i = 8;
formă K = 1,17 – pentru i = 9;
K = 1,16 – pentru i = 10.
3 Diametrul spirei d Se adoptă d = 0,8…1,5 mm
(d =0,8; 0,9; 1; 1,1; 1,2; 1,3; 1,4;
1,5)
4 Diametrul de Dm Dm  i d , mm
înfăşurare
5 Forţa de montaj Fa1 Fa1  2,5...5 , N
6 Numărul de spire n Se adoptă n = 4…8
active
7 Numărul total de nt nt  n  nr , unde nr  1,5
spire (numărul spirelor de reazem)
8 Săgeata de montaj f1 8 Fa1 Dm3
f1  n , mm; unde
G d4
G  8,5  10 4 MPa – pentru oţel.
9 Săgeata maximă fn f n  f1  s ,
unde s – cursa de lucru a arcului
(se măsoară pe desen, în mm)
10 Sarcina maximă de Fan f
exploatare Fan  Fa1 n , N
f1
(nominală)
11 Tensiunea efectivă t 8 K Fan Dm
de torsiune t    at , MPa
 d3
unde at = 650 MPa pentru
51VCr11A
12 Rigiditatea arcului Ka G d4
Ka  , N/mm
8 n Dm3
13 Lungimea arcului Hb H b  nt  d , mm
blocat (spiră pe
spiră)
Tabelul 2.32 (continuare)

Nr. Elementul de calcul Simbol Relaţii de calcul. Recomandări
crt.
14 Pasul arcului t fn
nesolicitat td   , mm, unde
n
  0 ,1 d (jocul dintre spire)
15 Lungimea arcului H0 H 0  H b  n t  d  , mm
nesolicitat
16 Sarcina limită (arc Fab fb
blocat) Fab  Fan , N;
fn
f b  f n  n   , mm.
17 Diametrul exterior D D  Dm  d , mm.
18 Diametrul interior Di Di  Dm  d , mm.
19 Unghiul de înclinare 0 t
 0  arctg , [ o]
al spirelor  Dm
20 Lungimea ls  Dm nt
ls  , mm
semifabricatului cos  0
sârmei
2.7.3. Construcţia şi calculul corpului.
2.7.3.1. Corpul de cric.

1. Corp turnat.
Această variantă este mai
des întâlnită la cricurile telescopice
cu dublă acţiune. Recomandări
constructive:
a = 6…10 , mm;
b  1,2...1,5 a ;
  50…100;
D5  De  4...10  , mm;
D6  D5  2 a  Dg ;
H1  n1 p  20...60 , mm;
Fig. 2.40 unde:
n1 - este numărul de rotaţii
relative între şurub şi piuliţă necesare pentru realizarea cursei maxime;
p – pasul filetului (de la şurubul principal la cricul cu piuliţă

rotitoare; de la şurubul secundar la cricul telescopic cu dublă acţiune);
H  H 1  m  hg  2...5 , mm;
D7  D5  2 H1 tg .
Din condiţia de rezistenţă la strivire a materialului suprafeţei pe care
se reazemă talpa cricului se determină D8 cu formula:
4F
D8   D72 , mm (2.87)
  as
unde:
 as  2...3 MPa - pentru beton;
 as  1,2...2  MPa - pentru lemn;
 as  0,1...0,5 MPa - pentru pământ,
cu condiţia:
D  D7
20 mm  8  50 mm .
2
Verificarea se face la compresiune în secţiunea A – A cu relaţia:
4F
c    ac

 D62  D52  (2.88)
unde:
 ac  80...100  MPa.
2. Corp sudat.
Varianta sudată se foloseşte atât la cricul telescopic cu dublă acţiune
cât şi la cel cu piuliţă rotitoare pentru care este dată o soluţie în fig. 2.41.
Recomandări constructive:
Dr este diametrul exterior al şaibei de carcasă a rulmentului axial;
De – diametrul exterior al piuliţei;
D6  d f  1...6  , mm;
unde:
df - este diametrul interior al şaibei de fus a rulmentului axial;
D5, D6, D7 se aleg corespunzător dimensiunilor de ţevi din STAS
404/2-80, 530/1-80, 530/2-80, 7657-80, 8726-80;
l1  2...4 , mm;
l2 – se alege corespunzător tipului rulmentului axial din STAS 6603-
75;
l c  5...10  , mm;
Fig. 2.41
l  T  l c  40...70  , mm,
unde:
T - este înălţimea rulmentului axial;
b   8...15 , mm;
D8  D7  6...10  , mm,
cu condiţia:
D8  D6
 2 , mm;
2
D9  D7  30...50  , mm; D9  80 , mm;
4F
D10   D9 unde  as are valorile date la § 2.7.3.1 pct. 1 şi
  as
D10  D9
20 mm   50 mm ;
2
h  h  l s ;
unde:
h este cursa maximă a şurubului;
ls – gabaritul elementului de blocare a rotaţiei şurubului, măsurat pe
direcţia axei cricului;
H 1  h   l c  b   6...15 mm;
H  H 1  l  l c .
Verificarea se face la:
- compresiune în secţiunea B – B cu relaţia:
4F
c    ac
 
 D7  D6  2 b1 D7  D6 
2 2
(2.89)
- forfecare în secţiunea periculoasă C – C:

F
f    af (2.90)
 D7 b  l1 
2.7.3.2. Corpul de presă.
1. Corpul turnat.
Recomandări constructive pentru varianta din figura 2.42:
D5  Dr  2...5 , mm;
unde:
Dr - este diametrul exterior al şaibei de carcasă a rulmentului axial.
Dacă se alege soluţia fără rulment, atunci se ia Dr  D g ;
D6 - se alege conform STAS 3336-81 corespunzător diametrelor
şuruburilor (M8 sau M10) de fixare a flanşei;
D7  D5  D6  10...15 , mm;
D8  D7  D6  10...20  , mm;
D9  D p 2  2...5 , mm,
unde:
D p 2 - este diametrul maxim al capului şurubului ce se montează
prin acest alezaj;
D10 - se alege conform STAS 3336-81 corespunzător diametrelor
şuruburilor de fundaţie (M10, M12, M14, M16, M20).
Fig. 2.42
Locaşurile şi suprafeţele de reazem pentru organele de asamblare
filetate se vor alege conform STAS 11574-83.
a1  12...30 , mm;
a2  0 ,3...0 ,8 a1 ;
b2  D8 ;
b1  0,4...0,8b2 ;
c1  1,2...2 a1  25 , mm;
c 2  c1 ;
l1  2...4 , mm; l 2  3...10 , mm;
L1  2...3  D8 - valorile mai mici se vor alege în cazul în care cursa
maximă este mai mică;
L2  L1 ;
H 1  c1  40...70 , mm;
H 2  T  hg  7...12  , mm,
unde:
T - este înălţimea rulmentului axial
( T  0 la varianta fără rulment axial);
hg – înălţimea gulerului piuliţei;
H 3  H 2  0,7...1,0   De ,
unde:
De - este diametrul de centrare a
piuliţei în corp.
H se determină în funcţie de H1, H3,
cursa maximă, grosimea plăcii cu canale T,
lungimea flanşei etc.
  20...45 - în loc de zona
o
rectilinie înclinată poate fi aleasă o zonă

curbă.
Fig. 2.43 Calculul simplificat de verificare se
face în secţiunea A – A (fig. 2.43) la
tracţiune excentrică. Tensiunea echivalentă maximă în punctul 1 este:
 ech1   t1   i1   t (2.91)
F
 t1  (2.92)
A
L 
F  1  l2  y1 
 i1   
2
(2.93)
Iz
y1
unde:  a  30...45 MPa - pentru fontă obişnuită,
 a  60...120  MPa - pentru oţel turnat;
A - este aria secţiunii;
Iz – momentul de inerţie în raport cu axa Gz ce trece prin centrul de
greutate G al secţiunii.
2. Corp asamblat (Varianta cu coloane).

Elementele constructive pentru varianta dată în figura 2.44 sunt
următoarele:
Fig. 2.44
D4  D g D3  D4
La alegerea lui D4 se va ţine cont de soluţia de fixare a piuliţei în
traversa fixă (prin presare sau cu şuruburi).
Diametrul interior al porţiunii filetate a coloanei se determină cu
relaţia:
4 Fc
d1  (2.94)
  at
unde:
F
Fc   - este forţa de întindere din coloană (   1,15...1,25 );
2
 at - tensiunea admisibilă la tracţiune în tija filetului (vezi § 2.4)
d – se alege din standarde corespunzător unui diametru interior a
filetului mai mare sau egal cu d1;
d 3  d  1...6  , mm;
d 4  d 3  6...12  , mm;
d 4  25 , mm;
d  d ;
l1  2...5 , mm;
l2 se alege cu 2…5 mm mai mult decât lungimea găurii filetate din
piuliţă;
l3  d 3 ;
l4 se alege conform STAS 9025-81;
H 1  m  hg  0...4  , mm;
H 2  l3  2...4  , mm;
H 3  l 4  5...10  , mm;
H4  H3 ;
a = 20…30, mm;
b  0 ,5...1 a  6 , mm;
c  8...15 , mm;
e  0,6...0,8 c ;
L1  5...8 De ;
L2  L1 .
Forma şi dimensiunile găurilor de fixare a presei se vor alege
conform indicaţiilor din STAS 3336-81 şi STAS 11574-83 corespunzător
diametrelor şuruburilor de fundaţie (M10, M12, M14, M16 sau M20).
Verificarea traversei fixe se face la încovoiere în secţiunea A – A cu
relaţia:
M 3F l
i  i    ai (2.95)
W D3  De  H12
CAPITOLUL 3
ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ROSTOGOLIRE
3.1. CONSIDERAŢII GENERALE.
La transmisiile cu şuruburi de mişcare la care se impun cerinţe mari

privind menţinerea preciziei cinematice în timp, randament ridicat, siguranţă
în funcţionare etc., utilizarea variantei clasice, cu mişcare de alunecare între
spire, devine nesatisfăcătoare.
În scopul micşorării frecării dintre spirele piuliţei şi ale şurubului
(deci a măririi randamentului) se utilizează şuruburile cu bile (fig. 3.1). În
acest caz, între piuliţă şi
şurub se interpun bile, în
canale de formă elicoidală,
executate atât în şurub cât
şi în piuliţă. Bilele se
deplasează în piuliţă pe o
traiectorie închisă. Ieşind
din filet, ele se întorc în
poziţia iniţială prin canalul
de întoarcere (fig. 3.1 a). În
mod convenţional,
circuitul închis al bilelor se
împarte într-o zonă activă
(zona de lucru a filetului)
şi una pasivă (canalul de
întoarcere). Zona activă are
1 – 2,5 spire. În cazul unui
număr mai mare de spire
de lucru, randamentul se
micşorează datorită
Fig. 3.1 creşterii frecărilor dintre
bile.
Capitolul 3. Şuruburi de forţă cu rostogolire 115
În cazul în care nu se admit jocuri axiale se folosesc sisteme cu

strângere preliminară. În acest caz, piuliţele se execută jumelate şi se strâng
cu ajutorul arcurilor (fig. 3.1 b).
În mod obişnuit şuruburile cu bile se execută cu un singur început,
cu pas minim posibil, deoarece unghiul elicei şurubului are o influenţă mică
asupra randamentului acestuia.
Aceste şuruburi se utilizează la automobile (sistemul de direcţie), la
maşini-unelte (şurubul conducător), în linii automate etc.
Utilizarea pe scară largă a transmisiilor şurub-piuliţă cu bile este
limitată de construcţia mai complicată care determină un cost ridicat.
3.2. MATERIALE UTILIZATE PENTRU EXECUŢIA

ELEMENTELOR COMPONENTE ALE ŞURUBURILOR
CU BILE.
La stabilirea materialelor elementelor componente ale transmisiei

şurub-piuliţă cu bile se are în vedere realizarea condiţiilor de capacitate
portantă, durabilitate şi precizie a funcţionării.
Pentru transmisiile de mare precizie se utilizează oţeluri aliate pentru
construcţia de maşini (13 CrNi 30; 21 TiMoCr 12; 38 MoCrAl 09, STAS
791-80), oţeluri de rulmenţi (RUL 1, RUL 2 - STAS 1456/1-89), oţeluri
aliate de scule, tratate termic sau termochimic, realizându-se pentru
duritatea suprafeţelor valori de minimum 60 HRC. În cazul transmisiilor
obişnuite, fără condiţii de precizie deosebite, duritatea suprafeţelor poate să
fie şi sub valoarea menţionată.
Corpul piuliţei şi bilele se confecţionează din oţel pentru rulmenţi
RUL 1 sau RUL 2 - STAS 1456/1-89 călit integral la 60 - 62 HRC. Şurubul
se confecţionează în mod obişnuit din oţel carbon de calitate, OLC 55X -
STAS 880-88, călit pe flancuri (CIF) la 58-60 HRC.
Atunci când se impun cerinţe speciale de zgomot, pentru bile se pot
utiliza unele materiale plastice: poliformaldehide (delrin), politetrafluor-
etilenă (teflon), etc.
3.3. PARAMETRII CONSTRUCTIVI.
Tendinţa de utilizare tot mai largă a transmisiilor cu şuruburi cu bile

a determinat măsuri de tipizare a acestora, pornindu-se de la o serie de
parametri constructivi. În anul 1975 a fost editată norma ISO 3408 care
prezintă combinaţiile posibile de diametre nominale şi paşi (tabelul 3.1).
Şuruburi cu bile. Diametre şi paşi (după ISO 3408/75) Tabelul 3.1

Diametrul Pasul p, mm
d,
mm Valori preferate Valori posibile
6 2,5 2
8 ;10 2,5 3
12 2,5 ; 5 3;4
16 2,5 ; 5 3;4;6
20 5 3;4;6;8
25 5 ; 10 4;6;8
32 ; 40 5 ; 10 4 ; 6 ; 8 ;12
50 5 ; 10 6 ; 8 ; 12 ; 16
63 5 ; 10 ; 20 6 ; 8 ; 12 ; 16
80 10 ; 20 6 ; 8 ; 12 ; 16
100 10 ; 20 8 ; 12 ; 16
125 ; 160 ; 200 10 ; 20 12 ; 16
Alegerea diametrului bilelor se face pe baza unui compromis între

capacitatea portantă şi precizia cinematică. Creşterea diametrului bilelor şi a
numărului acestora asigură creşterea capacităţii portante a transmisiei,
realizând însă o micşorare a preciziei cinematice, ca urmare a creşterii
abaterilor de prelucrare şi a repartiţiei mai neuniforme a sarcinii pe bile. Din
aceste cauze diametrul bilelor se limitează în funcţie de pasul filetului:
d w  0 ,55...0 ,65 p (3.1)
Se recomandă alegerea bilelor cu diametre standard, adoptând:
d w  0,08...0,15  d1 (3.2)
unde: d1 - diametrul interior al şurubului.
Diametrele pentru bilele
care se utilizează în construcţia de
rulmenţi sunt standardizate pe
plan internaţional (tabelul 3.2
conform SR ISO 3290:1995).
Obişnuit, toate bilele au
acelaşi diametru (fig. 3.2 a); la
unele construcţii în vederea
creşterii randamentului şi a
Fig. 3.2 reducerii uzurii se folosesc bile de
două dimensiuni (fig. 3.2 b).
Bilele intermediare separatoare executate din bronz sau materiale plastice au
diametrul cu 0,2- 0,05 mm mai mic decât cel al bilelor principale.
Pasul filetului se calculează cu relaţia:

p  d w  1...5 , mm (3.3)
cu rotunjirea acestuia la un număr întreg conform tabelului 3.1.
Diametre şi mase pentru bile utilizate în construcţia rulmenţilor Tabelul 3.2

Diametrul Diametrul Diametrul
Masa Masa Masa
nominal d w nominal d w nominal d w
mm in kg/1000 mm in kg/1000 mm in kg/1000
buc buc buc
0,3 – 0,11 6,35 1/4 1,03 13,494 17/32 10,00
0,4 – 0,26 6,5 – 1,13 13,5 – 10,10
0,5 – 0,51 7 – 1,41 14 – 11,30
0,6 – 0,88
0,7 – 1,51 7,144 9/32 1,50 14,288 9/16 12,00
0,794 1/32 2,06 7,5 – 1,74 15 – 13,90
1 – 4,11 7,938 5/16 2,06 15,081 19/32 14,10
1,2 – 7,1
1,5 – 13,9 8 – 2,10 15,5 – 15,20
1,585 1/16 16,5 8,5 – 2,52 15,875 5/8 16,50
2 – 32,9 8,731 11/32 2,66 16 – 16,80
2,381 3/32 55,5 9 – 3,00 16,669 21/32 19,10
2,5 – 64,2 9,525 3/8 3,55 17 – 20,20
3 – 111
3,175 1/8 132 10 – 4,11 17,462 11/16 21,90
3,5 – 177 10,319 13/32 4,43 18 – 24,00
3,969 5/32 257 11 – 5,47 18,256 23/32 25,00
4 – 263 11,112 7/16 5,64 19,05 3/4 28,40
4,5 – 374 11,5 – 6,20 19,844 25/32 32,40
4,762 3/16 446 11,906 15/32 6,93 20 – 32,90
5 – 514 12 – 7,10 20,638 13/16 36,20
5,5 – 679 12,5 – 7,96 21 – 38,10
5,556 7/32 702 12,7 1/2 8,42 21,431 27/32 40,00
6 – 882 13 – 9,03 22 – 43,80
Unghiul de înclinare a spirei şurubului:

p
  arctg (3.4)
  d0
Geometria contactului bilă - căi de rulare influenţează hotărâtor
performanţele transmisiei cu şuruburi cu bile [10, 11]. Căile de rulare se pot
realiza cu profil curbiliniu, rectiliniu sau combinat.
Profilele curbilinii cu contact în două puncte (fig. 3.3 a) şi ogivale

cu contact în patru puncte (fig. 3.3 b şi c) sunt cel mai frecvent utilizate în
construcţia şuruburilor cu bile. Pentru obţinerea unei capacităţi portante
maxime se impune ca în punctele de contact raportul razelor de curbură ale

celor două elemente (bilă – cale de rulare) să fie cuprins între 0,95 şi 0,97
[11].
După [15,16] se recomandă ca raza căii de rulare R să se adopte
R  0,51...0,53  d w ; se face şi precizarea: pentru d w  8 mm R  0,51  d w ,
iar pentru d w  8 mm R  0 ,53  d w .
Fig. 3.3
Unghiul de contact  are de asemenea o influenţă directă asupra
performanţelor unei astfel de
transmisii. În fig. 3.4 sunt prezentate
dependenţele forţei axiale limită Fa,
rigidităţii axiale c şi randamentului 
de unghiul de contact  (cazul  =
90 este considerat optim) [9, 10].
Obţinerea unui profil cu  = 90
ridică probleme tehnologice dificile;
marea majoritate a firmelor
constructoare realizează aceste
profile cu  = 45. În cazul unor
unghiuri de contact mari se impun
măsuri constructive speciale pentru
Fig. 3.4 reducerea jocurilor axiale.
Profilele rectilinii de formă triunghiulară, trapezoidală sau

dreptunghiulară (fig. 3.3 d, e, şi f) sunt constructiv mai simple decât
profilele curbilinii, asigurând totodată o menţinere constantă a unghiului de
contact , fapt ce are o importanţă deosebită pentru stabilitatea mişcării.
Dezavantajul profilelor rectilinii constă în capacitatea portantă mult
inferioară profilelor curbilinii, motiv pentru care au utilizare limitată la
transmisiile cu rol cinematic unde nu există solicitări importante.
Fig. 3.5
Dimensiunile care definesc profilul sunt tipizate prin norme stabilite

de firmele constructoare. Pentru profilele curbilinii (fig. 3.5) dimensiunile se
determină cu relaţiile [9, 14]:
r   R  0,95...0,97  R (3.5)
r3  0 ,2 r ; r4  0 ,15 r . (3.6)
c1  R  r  cos  ; c2  R  r  sin  . (3.7)
d1  d 0  2R  c1  (3.8)
d 2  d 0  2r  r3  cos     r3  (3.9)
D1  d 0  2r  r4  cos     r4  (3.10)
D2  d 0  2R  c1  (3.11)
  180 a  r (3.12)
Numărul de începuturi se ia de obicei egal cu 1 deoarece unghiul

elicei are o influenţă mică asupra randamentului.
Înălţimea piuliţei se calculează în funcţie de numărul de spire

minim im şi de pasul profilului:
H  im  1...1,5 p (3.13)
Numărul minim de spire im se determină în funcţie de numărul de
spire active ia (tabelul 3.3). Numărul de spire active se determină pe baza
numărului de bile z necesare preluării sarcinii exterioare:
d
ia  z w cos  (3.14)
 d0
Numarul de bile z se determină din condiţiile de rezistenţă la
solicitarea de contact.
Numărul minim de spire Tabelul 3.3
Numărul de spire active 2.5 3.5 5.0 10.5

Numărul minim de spire al
piuliţei 4.5 5.5 7.5 13.5
Numărul de bile din spirele active se poate determina şi cu relaţia:

 d 0ia
z 1 (3.15)
dw
unde:
ia - numărul de spire active dintr-un circuit de lucru închis. Numărul
de spire active se ia în general destul de mic. În acest sens se recomandă ca
ia = 1…2,5. În cazul unui număr mai mare de spire active randamentul
transmisiei elicoidale cu bile se reduce datorită creşterii frecărilor dintre
bile.
dw – diametrul bilei.
Dacă din calculul lui z rezultă un număr fracţionar, acesta se
rotunjeşte la cel mai mic număr întreg.
Numărul de bile care se găsesc într-un circuit închis nu trebuie să
depăşească z = 65. Creşterea lui z duce la reducerea randamentului. Dacă
prin calcul se ajunge la z > 65, trebuie să se reducă numărul de bile prin
mărirea diametrului lor.
Capacitatea de încărcare a transmisiei este cu atât mai mare, cu cât

este mai mare diametrul bilelor.
Numărul de bile din zona pasivă se determină în funcţie de
construcţia aleasă şi de lungimea canalului de întoarcere.
Pentru distribuţia uniformă a sarcinii pe bile, acestea trebuie alese
astfel încât diferenţa diametrelor să nu depăşească 3 m.
Deoarece bilele de clasă normală a preciziei se execută cu un câmp
de toleranţe mult mai mare (până la 50 m), la asamblarea şurubului cu bile
trebuie să se sorteze iniţial bilele pe serii de dimensiuni care se vor
împerechea cu şuruburi corespunzătoare. Prin alegerea selectivă a
şuruburilor şi a grupelor de bile corespunzătoare se obţine precizia cerută.
Jocul radial (fig. 3.6) se poate determina cu relaţia:

c1  D2  2 d w  d1  (3.16)
Fig. 3.6 Fig. 3.7
Dacă condiţiile tehnice privind mărimea jocului radial nu sunt

stabilite, atunci în calcule se poate recomanda c1 = 0,03…0,12 mm.
Dependenţa dintre jocul axial (fig. 3.7) şi jocul radial este exprimată
prin relaţia:
c2  2 R  d w   c1 (3.17)
unde:
c2 –este jocul axial;
R – raza de curbură a căii de rulare a şurubului.
3.4. CALCULUL TRANSMISIEI ŞURUB - PIULIŢĂ

CU BILE.
Criteriile care trebuie considerate la calculul transmisiei şurub -
piuliţă cu bile sunt: rezistenţa la solicitarea de contact (în regim static pentru
evitarea deformaţiilor plastice şi în regim de rostogolire pentru asigurarea
durabilităţii impuse); rigiditatea axială; stabilitatea elastică (flambaj şi
vibraţii), randamentul mecanic.
3.4.1. Dimensionarea şurubului.

Dimensionarea şurubului pentru forţe axiale F  1000 N se face din
condiţia de rezistenţă la compresiune:
4F
d1nec  (3.18)
  ac
unde:  ac  0 ,3...0 ,4   0 ,2 .
Pentru sarcini axiale F  1000 N, diametrul minim necesar se
determină din condiţia de stabilitate la flambaj [13]:
64 L2f c f
d1min  4 (3.19)
3 E
cu Lf din fig. 3.8 şi coeficientul de siguranţă c f  2,5...4 .
Fig. 3.8
De asemenea se recomandă să existe următoarea relaţie între
lungimea şurubului şi diametrul său: l / d 0  25 . Pentru şuruburi de
precizie, în mecanica fină, l / d 0  15 .
Elementele geometrice ale profilului filetului se determină pornind
de la d1 calculat, încadrând elementele standardizate în şirurile de valori
indicate de norme. În acest scop se vor utiliza şi relaţiile geometrice.
3.4.2. Sarcina (încărcarea) axială.

Transmisia şurub - piuliţă cu bile este solicitată, în cazul cel mai
frecvent, de o forţă exterioară axială F, care teoretic se consideră repartizată
Fig. 3.9
uniform pe numărul z de bile din zona de lucru (fig. 3.9). Între şurub şi
piuliţă forţa se transmite prin intermediul bilelor, sub forma unei forţe
normale Fn , orientată după direcţia liniei de contact. Folosind condiţiile de
echilibru static se determină componentele: axială Fa , radială Fr şi
tangenţială Ft (fig. 3.9):
Fa  F zc (3.20)
Ft  F tg     zc (3.21)
Fr  F zc tg cos    (3.22)
Fn  F zc sin  cos    (3.23)
Prin introducerea unghiului de frecare 
relaţiile (3.213.23) ţin seama şi de prezenţa
forţelor de frecare dintre suprafeţele aflate în
contact.
În cazul unei transmisii reale, datorită
erorilor de profil ale bilelor şi ale căilor de rulare,
forţa este preluată de un număr de bile zc, inferior
numărului teoretic z [20, 26]:
Fig. 3.10 zc =(0,70,9) z (3.24)
Sub acţiunea forţei normale Fn bilele şi
căile de rulare sunt supuse unei solicitări de contact punctiform (fig. 3.10),
rezultând o stare de tensiuni spaţială. Prin particularizarea relaţiilor generale
ale contactului elastic au fost obţinute relaţiile (3.25) – (3.27), cu care se
determină tensiunea maximă  max de pe suprafaţa de contact, deformaţia

 pe direcţia forţei Fn şi semiaxa mare a a elipsei de contact [13, 27]:
R  r  r0  r cos   
2 2
 2 Rr 
 max  1,32  3,49  3 Fn E   (3.25)
 R r0   Rr 
R  r  r0  r cos   
2 2
  Fn   Rr 
  1,41  1,71  3     (3.26)
 R r0   E   Rr 
R  r  r0  r cos    3  Fn  2  R r  (3.27)
2

a  1,32  0 ,98     
 R r0   E   Rr 
După [5,19] tensiunea maximă de contact se poate stabili, calculând
mai întâi sarcina axială specifică:
F
p (3.28)
z1d w k ia cos 
2
unde:
z1 – numărul de bile dintr-o spiră activă; dw – diametrul bilelor;
k – coeficient de neuniformitate a încărcării bilelor; de obicei se
admite k = 0,8; ia – numărul de spire active.
Deoarece unghiul elicei  este mic, se poate admite:
F
p (3.29)
z1d w2 kia
Cu valoarea calculată a lui p poate fi determinată tensiunea maximă
c
max pentru o valoare prescrisă a jocului radial relativ:   1 (fig. 3.11,
dw
3.12 şi 3.13).
Valoarea tensiunii maxime admise este [max] ad.= 5000 MPa pentru
suprafeţele în contact ale şurubului şi piuliţei cu duritatea HRC  53 şi
duritatea bilelor HRC  63.
Dependenţa unghiului de contact  faţă de max este dată în fig. 3.14.
Forţa axială statică capabilă a fi preluată de o transmisie cu şurub cu
bile, este:
Fst  pst z1 d w2 k ia (3.30)
unde:
p st - sarcina specifică statică admisă, care se determină conform fig.
3.15 în funcţie de jocul radial relativ .
Fig. 3.11
Fig. 3.12
Fig. 3.13
Fig. 3.14
3.4.3. Sarcina (încărcarea) radială.

Schema de încărcare este prezentată în fig. 3.16.
Tensiunea maximă de contact pentru suprafaţa elicoidală a şurubului
este:
1 5Qz  4 2 1 
 max  890 3    (3.31)
 z1  d 2 d 2 R2 
 w 1 
Fig. 3.15 Fig. 3.16

iar pentru suprafaţa elicoidală a piuliţei:
1 5Qz  4 2 1 
 max  890 3    (3.32)
 z1  d 2 D2 R2 
 w 2 
unde:
d w , d1 , D2 , R în mm,  în MPa.
Valorile coeficientului  sunt date în tabelul 3.4 în funcţie de
valoarea lui  :
2 1
2
 2
D2 R
- pentru şurub:   (3.33)
4 2 1
 
d w2 D22 R 2
2 1
 2  2
d1 R
- pentru piuliţă:   (3.34)
4 2 1
 
d w2 d12 R 2
Forţa radială statică capabilă a fi preluată de transmisia cu şurub cu

bile va fi:
Qst  qst z1 d w2 (3.35)
unde:
qst - sarcina specifică statică admisă, care se determină din fig. 3.15
în funcţie de jocul radial relativ .
Valorile coeficienţilor  şi  Tabelul 3.4

       
0,0000 1,000 0,7620 1,208 0,8428 1,306 0,9100 1,455
0,0466 1,001 0,7702 1,215 0,8468 1,312 0,9134 1,466
0,1075 1,003 0,7743 1,220 0,8507 1,318 0,9428 1,588
0,1974 1,008 0,7784 1,223 0,8545 1,325 0,9458 1,606
0,2545 1,025 0,7825 1,228 0,8584 1,332 0,9488 1,623
0,3204 1,025 0,7866 1,232 0,8661 1,346 0,9517 1,643
0,3954 1,038 0,7907 1,237 0,8699 1,354 0,9574 1,682
0,4795 1,060 0,7948 1,240 0,8737 1,362 0,9705 1,808
0,5342 1,078 0,7988 1,246 0,8774 1,370 0,9818 1,985
0,5819 1,092 0,8069 1,256 0,8811 1,378 0,9909 2,268
0,6113 1,108 0,8110 1,260 0,8849 1,388 0,9973 2,855
0,6521 1,128 0,8150 1,266 0,8885 1,395 1,0000 –
0,6716 1,140 0,8190 1,270 0,8922 1,404 – –
0,7126 1,168 0,8230 1,277 0,8958 1,416 – –
0,7332 1,182 0,8310 1,288 0,8994 1,423 – –
0,7538 1,200 0,8350 1,293 0,9030 1,432 – –
0,7579 1,204 0,8389 1,300 0,9065 1,444 – –
3.4.4. Capacitatea de încărcare statică.

Capacitatea statică C0 este o mărime importantă în cazul
transmisiilor şurub - piuliţă cu bile care lucrează la turaţii foarte reduse (sub
10 rotaţii pe minut) şi reprezintă sarcina axială maximă care poate fi
suportată, fără depăşirea unei valori limită pentru tensiunea hertziană
maximă  max sau pentru deformaţia plastică de contact.
Dacă se limitează valoarea tensiunii hertziene maxime  max ,
expresia capacităţii statice C0 se determină, utilizând relaţiile (3.25) şi
(3.23):
3 zc r 2 sin  cos 
C0  max (3.36)
E2  R  r  r0  r cos    R  r 
6
 2
1,32  3,49   R 
 R r0   
Când duritatea suprafeţelor în contact este minimum 60 HRC,

tensiunea hertziană maximă se poate lua max = (2,53)·103 MPa. Pentru
durităţi mai reduse se poate utiliza relaţia propusa de G.A. Levit [20] şi
D.M. Reşetov [27]:
 max  4 ,5 HB , MPa (3.37)
Dacă se limitează valoarea deformaţiei plastice de contact  = 10-4 d,
expresia capacităţii statice se determină, utilizând relaţiile (3.26) şi (3.23):
zc E d w3 210 6 sin  cos 

C0  (3.38)
R  r  r0  r cos    R  r 
3 12

1,41  1,17   Rr 
 R r0   
Pentru transmisiile cu funcţionare foarte lentă, relaţiile (3.36) şi

(3.38) pot servi pentru calculul numărului de bile z. În acest scop se
înlocuieşte capacitatea de încărcare statică cu forţa statică echivalentă Fes
care se calculează cu relaţia:
Fes  F f H' (3.39)
în care coeficientul f H' ia în considerare influenţa durităţii suprafeţelor în
contact (fig. 3.17).
După [13]:
3
 HV 
C0  0 ,14 z s d w2  0 ,5   sin  cos   F (3.40)
 840 
în care:
C0 - este capacitatea statică de încărcare axială, în N;
zs - numărul de bile portante;
z  1,1...1,4  z s - numărul total de bile;
  1  r R  1  r cos  r0 ; r0  d 0 2 ; r  d w 2 .
În general, pentru d0=(10…250 mm):   0 ,03...1; r r0  0 ,07...0 ,02;
r R  0,09...0,96.
HV - duritatea Vickers;
dw - diametrul bilei, în mm.
3.4.5. Sarcina dinamică de bază şi durabilitatea.

Ca şi în cazul celorlalte organe de maşini care sunt supuse unei
solicitări de contact cu rostogolire (rulmenţi, angrenaje), oboseala de contact
reprezintă principalul criteriu de ieşire din uz. Se defineşte sarcina
dinamică de bază ca fiind o

forţă pur axială, de valoare
şi direcţie constante, care
acţionând asupra unui lot de
transmisii cu şuruburi cu
bile, aparent identice,
determină, după un număr
de 106 rotaţii ale şurubului,
scoaterea din uz a 10% din
transmisii. Pe baza unor
analogii cu rulmenţii radial-
axiali cu bile, S.I. Pavlov
[26] stabileşte pentru
Fig. 3.17 calculul capacităţii dinamice
de bază relaţia:
z 0 ,7 d w2 sin  cos 
C  650 , N (3.41)
1  0 ,02 d w2
Între sarcina dinamică de bază C, forţa axială F şi durabilitatea L
se admite existenţa relaţiei (3.42), specifică calculului rulmenţilor:
L10  C Fe 3 , 106 rotaţii (3.42)
în care forţa dinamică echivalentă Fe se determină cu relaţia:
Fe  F f d f H (3.43)
Coeficientul dinamic fd se alege din tabelul 3.5, iar coeficientul de
duritate fH din fig. 3.17.
Coeficientul dinamic fd [12] Tabelul 3.5

Regim de funcţionare fd
Turaţie mică, forţă fără şocuri 1,0 - 1.2
Condiţii normale 1.2 - 1.5
Turaţii obişnuite, forţe cu şocuri 1.5 - 2.5
Durabilitatea L10 (milioane de rotaţii) se determină în funcţie de

durabilitatea L10 h (ore) cu relaţia:
60 n L10 h
L10  (3.44)
106
Dacă transmisia funcţionează într-un regim nestaţionar, fiind

solicitată câte un număr de ore hi la o sarcină Fi şi o turaţie ni (i = 1, 2, ,
m), elementele de calcul F şi n se determină cu relaţiile:
13
i  m i m 
F    Fi ni hi  ni hi  (3.45)
 i 1 i 1 
i m i m
n   ni hi  hi (3.46)
i 1 i 1
Folosind relaţiile (3.41) … (3.43) se determină numărul de bile z
necesar pentru obţinerea unei durabilităţi L sub o sarcină F:
10 7
5  f 1  0 ,02 d w2 
z  9 ,58 10  F d 2 
0 ,47
L10 (3.47)
 f H d w sin  cos  
3.4.6. Randamente.
Notând cu  unghiul de frecare de rostogolire, pentru calculul
randamentului transmisiei şurub - piuliţă cu bile se aplică relaţiile stabilite
pentru transmisia cu şurub cu frecare de alunecare.
Pentru cazul în care şurubul este elementul motor, rezultând o
mişcare de translaţie pentru piuliţă, se aplică relaţia (3.48), iar pentru cazul
în care piuliţa este element motor, rezultând o mişcare de rotaţie pentru
şurub, se aplică relaţia (3.49):
tg
 (3.48)
tg    
tg    
'  (3.49)
tg
Unghiul de frecare de rostogolire se calculează în funcţie de
coeficientul f de frecare la
mişcarea de rostogolire:
tg  f r sin  (3.50)
Pentru bile din oţel
călit care se rostogolesc pe
suprafeţe din oţel călit cu
rugozitatea medie 0,2 m,
f = (810)·10-3 mm; dacă
bilele se rostogolesc pe
suprafeţe din oţel necălit,
Fig. 3.18 f = (5080)·10-3 mm [26].
Condiţia de autofrânare este:

  (3.51)
La transmisiile fără pretensionare, unghiul de frecare având valori
foarte mici, condiţia de autofrânare nu este îndeplinită.
În fig. 3.18 este prezentată dependenţa randamentului de unghiul
elicei şi de unghiul de contact . Se observă că, până la  = 30, randamentul
este puternic dependent de valoarea unghiului , după care rămâne practic
neschimbat, menţinându-se în limitele  = 0,90,95 (fig. 3.18 a). Creşterea
unghiului de contact  între 0 şi 450 conduce la creşterea randamentului de
la 0 la 0,90. Creşterea unghiului de contact  peste 450 este însoţită de
creşteri nesemnificative ale randamentului (fig. 3.18 b).
3.4.7. Etapele calculului de proiectare a şuruburilor cu bile

încărcate cu forţe axiale.
1. Cunoscând forţa axială F, conform § 3.4.1 se determină diametrul
interior d1 al şurubului (v. relaţia 3.18). Pentru şuruburile lungi diametrul
interior se determină din condiţia de stabilitate la flambaj (v. relaţia 3.19).
2. Se alege diametrul standard al bilelor folosind relaţia 3.2 şi tabelul
3.2.
3. Se alege pasul filetului şurubului utilizând relaţia 3.3 şi tabelul
3.1.
4. Se adoptă raza căii de rulare R  0,51...0,58  d w , mm.
5. Se determină deplasarea pe direcţie axială a centrelor razelor de
curbură ale profilelor căilor de rulare ale şurubului şi piuliţei faţă de centrul
 d 
bilei: c2   R  w  sin  .
 2 
6. Se calculează diametrul cercului pe care se aşează centrele bilelor:
d 0  d1  2 R  c2  .
7. Se determină diametrul interior al piuliţei:
D2  d 0  2 R  c2  .
8. Se determină diametrul exterior al şurubului d2 şi diametrul
exterior al filetului piuliţei D1 în funcţie de adâncimea adoptată a profilului:
h  0 ,3...0 ,35 d w ; d 2  d1  2 h ; D1  D2  2 h .
Valori mai mici pentru h se adoptă la şuruburile cu bile care preiau
sarcini axiale mici, iar valori mai mari la şuruburile care preiau sarcini
axiale mari.
9. Se calculează unghiul α de înclinare a spirei şurubului (v. relaţia
3.4).
10. Se calculează unghiul φ de frecare de rostogolire (v. relaţia 3.50).

11. Se determină randamentul transmisiei cu şurub cu bile (v. relaţia
3.48).
12. Se calculează puterea necesară deplasării şurubului cu o viteză
impusă:
Fv
P , kW
1000 
unde:
F – forţa axială, în N;
v – viteza axială de deplasare, în m/s;
13. Se calculează turaţia necesară piuliţei:
60 v
n , rot/min
p ni
unde:
v – viteza axială de deplasare, în m/s;
p – pasul filetului, în m;
ni – numărul de începuturi.
14. Se determină numărul de bile din spirele active (v. relaţia 3.15) şi
din zona pasivă în funcţie de construcţia aleasă şi de lungimea canalului de
întoarcere. Dacă numărul de bile din spirele active z  65 , se va reduce
numărul acestora prin mărirea diametrului lor.
Dacă se impune o anumită durabilitate L10 h  10000...15000 ore,
atunci numărul de bile din zona activă se poate determina cu relaţia 3.47.
15. Se determină jocul radial (v. relaţia 3.16). Dacă nu sunt impuse
alte condiţii, se recomandă c1  0 ,03...0 ,12 mm .
c
16. Se determină jocul radial relativ   1 .
dw
17. Se calculează sarcina (încărcarea) axială specifică p (v. relaţia
3.28).
18. După determinarea valorii lui p se poate determina tensiunea
maximă  max în funcţie de valoarea jocului radial relativ  (v. fig.
3.11…3.13). Dacă aceasta va depăşi valoarea tensiunii de contact admise se
măreşte numărul de spire active im.
După [5, 19],  max  ad  5000 MPa când duritatea suprafeţelor
şurubului şi piuliţei în contact HRC  53, iar duritatea bilelor HRC  63.
După alţi autori, [20, 27], când duritatea suprafeţelor în contact este
minim 60 HRC se poate lua  max  ad  2 ,5...3103 , MPa sau
 max  ad  4,5 HB , MPa.
Dependenţa unghiului de contact  faţă de  max este dată în fig.
3.14.
19. Se calculează sarcina statică capabilă a fi preluată de transmisie
Fst (v. relaţia 3.30) sau capacitatea de încărcare statică C0 (v. relaţiile 3.36,
3.38 sau 3.40), astfel ca Fst  F sau C0  F .
20. Dacă se cere durabilitatea transmisiei L10 sau L10 h , se va
determina mai întâi sarcina dinamică de bază C (v. relaţia 3.41) şi apoi se va
aplica relaţia 3.42.
3.5. ELEMENTE CONSTRUCTIVE.

3.5.1. Şurubul.
Constructiv, şuruburile se execută cu secţiunea plină (la diametre
mici) sau cu secţiune inelară (fig. 3.19).
Fig. 3.19
3.5.2. Piuliţa.
În majoritatea cazurilor, piuliţa se execută din acelaşi material ca şi
şurubul. De obicei se utilizează oţeluri aliate cu crom.
Din punct de vedere constructiv, piuliţele pot fi:
- cu unul sau mai multe începuturi;
- cu o secţiune sau mai multe secţiuni; în fig. 3.20 este reprezentată o
piuliţă cu două secţiuni.
Diametrul mediu, d0, se determină din considerente constructive, din
condiţiile de rezistenţă sau, în cazul şuruburilor lungi, din condiţia de
flambaj, precum şi în funcţie de dimensiunile bilelor. Din punctul de vedere
al durabilităţii este necesar să se aleagă bile cu diametre mari; totuşi, acest
lucru duce la mărirea lui d0 şi prin urmare la mărirea gabaritului, a greutăţii,

precum şi a forţelor de inerţie.
Unghiul de înclinare, , se alege în funcţie de randamentul impus
transmisiei (relaţia 3.48 şi fig. 3.18 a). Cunoscând diametrul mediu şi
unghiul de înclinare se determină pasul spirelor. Pentru piuliţa cu un
început se impune condiţia ca p  2,5 d. Dacă p  2,5 d, atunci se aleg
piuliţe cu două sau trei începuturi.
Fig. 3.20
Numărul spirelor se determină constructiv în funcţie de condiţiile de
lucru ale mecanismului. Şi în acest caz îşi păstrează valabilitatea concluziile
cu privire la repartiţia sarcinilor pe bile. Astfel, după unele date, repartiţia
sarcinii, în acest caz, se prezintă astfel: prima spiră 55 – 65 %; a doua spiră
25 – 35 %; a treia spiră 7 – 11 %; a patra spiră 1%.
Ţinând seama pe de altă parte şi de caracterul mişcării (rostogolire) se
recomandă ca numărul de spire lucrătoare să se ia destul de mic. În acest
sens se recomandă ca numărul de spire active să se ia de la 1,66 până la 2,5.
Numărul total de spire:
i  ia  1,5...2 ,0  (3.52)
unde: (1,5…2,0) sunt aşa-zisele spire parazite; se aleg din motive
constructive.
Recomandările cu privire la numărul de spire active şi totale îşi au

valabilitatea pentru fiecare secţiune a piuliţei, pentru piuliţele
multisecţionale.
Asupra numărului de spire, o influenţă însemnată are şi numărul
total de bile ztot (atât în spirele active, cât şi în canalele de întoarcere). Dacă
ztot > 60, atunci cresc pierderile prin frecare. De aceea, în acest caz se
recomandă să se mărească diametrul bilelor.
Pentru canalele de formă dreptunghiulară sau piuliţe multisecţionale,
la fiecare branşament se recomandă ztot < 40…45 bile (pentru a nu se
micşora prea mult randamentul). După alegerea numărului de spire şi bile se
face o verificare din punctul de vedere al rezistenţei la încovoiere şi
solicitarea de contact.
Spirele active sunt mărginite de orificii care fac legătura cu canalul
de întoarcere a bilelor. Aceste orificii se plasează astfel încât axa lor să fie
tangentă la linia elicoidală a canalelor cu diametrul d0.
Aducerea bilelor în canalul de întoarcere, precum şi aducerea lor în
piuliţă se face prin intermediul unor deflectoare speciale.
3.5.3. Organe de direcţie (deflectoare).

În fig. 3.21 este arătată trecerea bilelor din canalele lucrătoare în
canalul de întoarcere.
Fig. 3.21 Fig. 3.22
Fig. 3.23
Piesa (3), care uşurează această trecere, este dintele deflectorului, (1)
fiind şurubul, (2) – piuliţa, iar (4) – capacul. S-a constatat că, cu cât este mai
mic jocul a, dintre profilul canalului şi dintele deflectorului, cu atât trecerea
este mai lină şi cu atât pierderile prin frecare (la trecere) sunt mai mici.
Valorile recomandate pentru jocul a sunt 0,3 – 0,5 mm, iar uneori se
ajunge şi la 0,1- 0,2 mm.
Fig. 3.24
Trecerea bilelor este influenţată şi de raza rtr. Cu cât este mai mare
această rază, cu atât trecerea este mai lină şi frecarea mai mică. Totuşi,
pentru raze rtr mari spaţiul x se măreşte şi se iveşte primejdia înţepenirii
bilelor (fig. 3.22). De aceea nu se recomandă să se ia valori prea mari pentru
rtr . Constructiv, pentru piuliţele cu o secţiune, deflectoarele pot fi în formă
de şaibe (fig. 3.23), şi de bucşe (fig. 3.24), iar pentru piuliţe cu două
secţiuni, în formă de bucşă dublă (fig. 3.25). În cazul piuliţelor cu mai multe
Fig. 3.25
începuturi, fiecare început are deflectorul său special (fig. 3.26).

Deflectoarele (2) (fig. 3.26) se îmbină cu piuliţa (1) prin intermediul
şuruburilor, fiind acoperite prin capacul (4). Uneori, la capetele frontale se
montează garnituri de etanşare (5).
Fig. 3.26
Există soluţii la care organele de întoarcere a bilelor se fac prin
exterior (fig. 3.27), printr-un canal de derivaţie. În acest caz, raza la trecerea
bilelor, rtr, este limitată de grosimea bucşei exterioare, care se îmbină cu
piuliţa prin şuruburi. Deoarece prelucrarea canalelor interioare este destul de
greoaie, unele firme utilizează drept canale de întoarcere ţevi cilindrice (vezi
fig. 4.31), care se montează în
orificiile piuliţei şi ale căror axe
sunt tangente la canalele cu
diametrul d0. Diametrul tubului se
ia de 1,03 d.
Această soluţie micşorează
Fig. 3.27 mult grosimea corpului piuliţei.
Totuşi, ea prezintă o serie de
dificultăţi la montaj şi se poate utiliza numai în cazurile în care există spaţiu
suficient pentru aceasta.
Organele de direcţie, fie exterioare, fie interioare, se fac de obicei
din oţeluri cementate sau nitrurate cu duritate mărită, cu o bună rezistenţă la
fenomenul de oboseală de contact (pitting).
CAPITOLUL 4
SOLUŢII CONSTRUCTIVE
4.1. SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE MECANISME

CU ŞURUBURI CU MIŞCARE DE ALUNECARE.
4.1.1. Cric cu piuliţă fixă.
Cricul cu şurub şi piuliţă fixă se utilizează pentru ridicarea unor
sarcini mijlocii şi mari. În fig. 4.1 se prezintă o primă variantă constructivă
în care şurubul (1) execută mişcarea de rototranslaţie, iar piuliţa (2) este fixă
în corpul (4) executat prin turnare. Asigurarea piuliţei împotriva rotirii se
face prin ştifturile filetate cu cep (3).
Şurubul preia sarcina prin intermediul cupei (6), montată pe
extremitatea superioară şi asigurată împotriva deplasării pe verticală prin
ştifturile filetate cu cep (7).
Acţionarea şurubului se face cu manivela (5). Cursa şurubului este
limitată prin opritorul (8).
În fig. 4.2 se prezintă o a doua variantă, bazată pe acelaşi principiu
de funcţionare, deosebindu-se de prima variantă prin faptul că: acţionarea se
face printr-un mecanism compus dintr-o roată de clichet (4) montată cu pana
(14) pe şurubul (2), clichetul orizontal (10) fixat cu bolţul (12) în manivela
(9) (construcţie sudată), pistonaşul (6), arcul (7) şi talerul de arc (8).
Deplasarea pe verticală a mecanismului de acţionare este împiedicată de un
inel elastic şi un guler de sprijin de pe şurub. Corpul (1) al cricului este o
construcţie sudată. Cupa (5) are o configuraţie mai simplă, iar asigurarea ei
se face prin intermediul unei şaibe plate fixată cu şuruburile (20).
În fig. 4.3 se prezintă a treia variantă constructivă la care piuliţa este
executată direct în corpul (4) al cricului care este o construcţie turnată.
Mecanismul de acţionare (5) este cu clichet vertical compus din:
roata de clichet (9) fixată pe şurubul (1) printr-o asamblare cu suprafeţe
poligonale, clichetul vertical (11) fixat de manivela (5) prin bolţul (12) şi
asigurat de către ştiftul conic (10), prelungitorul (13). Deplasarea pe
verticală a mecanismului de acţionare este blocată de bucşa (2) fixată pe
şurub cu ştifturile filetate (3).
Capitolul 4. Soluţii constructive 141
Cupa (6) are altă formă, iar limitatorul de cursă (8) al şurubului este
un inel elastic montat într-un canal executat în partea inferioară a şurubului.
Varianta prezentată în fig. 4.3 se poate folosi în cazul unor serii mari
de fabricaţie.
4.1.2. Cric cu piuliţă rotitoare.

În fig. 4.4 este prezentat un cric cu piuliţă rotitoare, cu manivelă cu
clichet vertical (14), la care corpul cricului (1) şi manivela (9) se obţin prin
turnare. Roata de clichet (8) este montată pe piuliţă prin pana (17). Mişcarea
de rotaţie a şurubului (5) este împiedicată de proeminenţele în formă de
pene ale unei piese (4) montată pe capătul inferior al şurubului (piesă
realizată prin sudare), acestea servind totodată şi la ghidarea şurubului.
Clichetul vertical (17) este fixat pe manivelă prin intermediul unui şurub
special(15). Se poate constata că piesele turnate au fost prevăzute cu raze de
racordare, grosimea pereţilor este uniformă, evitându-se astfel aglomerările
de material. Corpul cricului a fost prevăzut cu două nervuri de rigidizare,
necesare ţinând seama de raportul mare dintre diametrul tălpii şi cel al
corpului.
Cricul cu piuliţă rotitoare prezentat în fig. 4.5 are următoarele
particularităţi:
- corpul cricului (1) este sudat şi alcătuit din 3 piese care pot fi
obţinute din semifabricate laminate;
- manivela cricului este cu clichet orizontal, corpul manivelei
putându-se realiza prin forjare sau turnare;
- piuliţa rotitoare (5) este centrată în corpul cricului prin intermediul
rulmentului axial (4) (prezintă dezavantajul creşterii gabaritului radial al
piuliţei).
Varianta prezentată în fig. 4.6 reprezintă un cric cu piuliţă rotitoare,
la care corpul este de construcţie sudată şi la care roata de clichet face corp
comun cu piuliţa. Cricul se acţionează prin intermediul unei manivele cu
clichet orizontal, care, pentru a putea fi montată, este executată din două
părţi îmbinate prin intermediul unor şuruburi şi centrate cu ajutorul a două
ştifturi. Între extremităţile libere ale pieselor care formează manivela este
introdusă o plăcuţă de distanţare.
4.1.3. Cricul telescopic şi cricul telescopic cu dublă acţiune.

Cricurile telescopice şi cele telescopice cu dublă acţiune sunt
prezentate în fig. 4.7 – 4.12.
Termenul de “telescopic” indică faptul că acest cric este construit din
tronsoane de diametre diferite astfel încât tronsonul de diametru mai mic se
poate deplasa axial în interiorul tronsonului următor de diametru mai mare.
În acest fel în poziţia închisă tronsoanele pătrund unul în interiorul celuilalt

rezultând un gabarit axial minim, iar în poziţia deschisă se realizează o
lungime totală maximă prin ieşirea, unul din celălalt a tronsoanelor.
Cricul se numeşte “cu dublă acţiune” dacă ridicarea sau coborârea
celor două şuruburi se face simultan astfel încât la o rotaţie completă de
360o a mecanismului de acţionare (roată de clichet etc.) sarcina să poată fi
deplasată pe o distanţă l = p1 + p2 (p1 fiind pasul şurubului principal, iar p2 –
pasul şurubului secundar). Pentru realizarea acestei deplasări se impune ca
sensul de înclinare a elicei celor două şuruburi să fie diferit, adică “dreapta -
stânga” în caz contrar cricul nu mai funcţionează cu dublă acţiune, ci devine
aşa-numitul cric “diferenţial” la care l = p1 – p2, soluţie utilizată în cazul
unor sarcini foarte mari şi când există necesitatea unor deplasări lente.
Principalele părţi componente a acestor tipuri de cricuri se pot
exemplifica prin analiza variantei constructive din fig. 4.8 şi anume: şurubul
principal (1), şurubul secundar (2), piuliţa (3), corpul (4), cupa (8), ştiftul de
fixare a cupei (16), limitatoarele de cursă (13) şi (14), şuruburile de fixare
(19), respectiv (21), mecanismul de acţionare cu clichet care cuprinde roata
de clichet (5), clichetul (9), bolţul clichetului (10), şaiba (17), ştiftul (18),
placa suport (6), tija (11), prelungitorul (12), inelul de fixare (7) şi ştifturile
(15).
Funcţionarea cricului telescopic simplu rezultă din fig. 4.7. Mişcarea
de rotaţie imprimată de clichetul (10), roţii de clichet (9), este transmisă roţii
dinţate conice (8) care la rândul său o transmite prin angrenare, roţii dinţate
conice (5), aceasta fiind în acelaşi timp şi piuliţă pentru şurubul secundar
(4). Asamblarea între roata de clichet şi roata dinţată se poate face pe un
contur poligonal ca în cazul de faţă, sau prin pene, caneluri etc. Deplasarea
axială a celor două şuruburi se face succesiv, în prima fază, deplasându-se
şurubul principal (3), şurubul secundar (4) executând o mişcare de rotaţie
împreună cu piuliţa datorită momentului de frecare dintre spire. Şurubul
principal nu se poate roti fiind solidarizat de cupa (1) prin ştiftul (2), cupa
fiind împiedicată să se rotească de sarcină. La terminarea cursei şurubului
principal (când cepul de ghidare al acestuia ajunge la porţiunea filetată a
şurubului secundar) şurubul secundar este împiedicat să se mai rotească,
executând în continuare o mişcare de translaţie datorită mişcării relative
dintre acesta şi piuliţă. La coborâre pârghia de acţionare împreună cu roata
de clichet şi clichet se scoate, se roteşte cu 1800, se introduce la loc,
permiţând în acest caz acţionarea în sens invers. Ridicarea sau coborârea
cupei se poate face de la mecanismul de acţionare numai atunci când sarcina
este pe cupă, împiedicând rotirea acesteia. Când sarcina nu este pe cupă,
ridicarea sau coborârea acesteia se face rotind cu mâna şurubul principal
prin intermediul cupei.
Funcţionarea cricului cu dublă acţiune (fig. 4.8) se bazează pe

mişcările relative existente între principalele elemente ale cricului: şurubul
principal (1), şurubul secundar (2) şi piuliţa (3). Şurubul principal, fiind
fixat de cupa (8) prin intermediul ştiftului (16), poate să execute numai o
mişcare de translaţie pe verticală (când sarcina este aşezată pe cupă şi
împiedică cupa să se rotească). Şurubul secundar poate executa o mişcare de
rotaţie şi o mişcare de translaţie. Având în vedere cupla cinematică de clasa
a V-a existentă între şurubul secundar şi piuliţa fixă din corp, rotind prin
intermediul roţii de clichet şurubul secundar, acesta va executa mişcarea de
roto-translaţie, între cele două mişcări existând relaţia cinematică de
legătură dată de geometria filetului. Datorită existenţei mişcării relative între
şurubul principal şi şurubul secundar, şurubul principal este obligat să se
deplaseze. La o rotaţie completă de 3600 a şurubului secundar cupa
împreună cu sarcina se va deplasa pe o distanţă egală cu suma paşilor celor
două şuruburi. Cricul funcţionează cu dublă acţiune numai atâta timp cât
sarcina se găseşte pe cupă şi o împiedică pe aceasta să se rotească,
apropierea cupei de sarcină putându-se face fie prin rotirea cu mâna a
şurubului principal fie acţionând asupra mecanismului de acţionare şi
ridicând în acest caz şurubul secundar.
Variantele constructive ale acestor cricuri se pot diferenţia din punct
de vedere constructiv, tehnologic şi funcţional ţinând seama de tipul
mecanismului de acţionare, forma corpului, forma piuliţelor, forma cupei
etc.
Variantele constructive prezentate în fig. 4.7– 4.12 sunt următoarele:
- cric telescopic cu mecanism de acţionare cu clichet şi roţi conice
(fig. 4.7);
- cric telescopic cu dublă acţiune cu mecanism de acţionare cu
clichet vertical (fig. 4.8, 4.9 şi 4.12);
- cric telescopic cu dublă acţiune cu mecanism de acţionare cu
clichet orizontal (fig. 4.10);
- cric telescopic cu dublă acţiune având ca element de acţionare
pârghia (10) (fig. 4.11).
Particularitatea soluţiei constructive din figura 4.11 constă în
acţionarea corpului (3) împreună cu piuliţele (1) şi (5) ca urmare a
introducerii succesive a pârghiei (10) în găurile practicate în acest scop în
corpul (3). Piuliţele (1) şi (5) sunt fixate cu şuruburi de corpul (3). Prin
rotirea corpului acesta se va ridica pe şurubul (4) care este fixat pe placa de
bază a cricului. Piuliţa (5) legată şi ea de corpul (3) va provoca prin rotire,
deplasarea axială a şurubului (2) fixat solidar cu cupa (9) prin ştiftul (8) şi
împiedicat să se rotească de sarcina aflată pe cupă. În acest fel, se produce
ridicarea simultană a corpului pe şurubul secundar şi a şurubului principal

faţă de corp.
Varianta constructivă din fig. 4.12 asigură dubla acţiune prin
şuruburile (3) şi (8) şi a piuliţelor (9) care se rotesc împreună cu corpul (4)
acţionat de mecanismul cu clichet vertical.
Ca mecanisme de acţionare se pot folosi mecanismele de acţionare
cu clichet cu avantajul unei manevrări uşoare şi rapide (fig. 4.7, 4.8, 4.9,
4.10 şi 4.12) sau pârghii simple (fig. 4.11).
Mecanismele de acţionare cu clichet se pot diferenţia în două
categorii: cu clichet orizontal (fig. 4.10) şi cu clichet vertical (fig. 4.7, 4.8,
4.9 şi 4.12).
Clichetul orizontal (fig. 4.10) funcţionează, executând mişcări
oscilatorii în jurul bolţului (11) într-un plan orizontal (perpendicular pe
axele şuruburilor) mişcări care permit clichetului să iasă şi să intre în
golurile roţii de clichet în fazele de revenire. Menţinerea clichetului în golul
roţii de clichet o face împingătorul (12) împreună cu arcul (13), forţa din arc
putându-se regla cu ajutorul ştiftului filetat cu crestătură (14).
Pentru inversarea sensului de mişcare se apasă cu mâna pe pârghia
liberă a clichetului rotindu-l prin comprimarea arcului şi retragerea
împingătorului. La revenirea arcului, împingătorul face contact cu clichetul
pe alte suprafeţe, momentul de rotire dat de forţa din arc având în acest caz
sens contrar celui precedent menţinând de data aceasta celălalt braţ al
pârghiei clichetului în contact cu roata de clichet. Clichetul vertical
funcţionează executând mişcări oscilatorii în jurul bolţului într-un plan
vertical.
Menţinerea clichetului în golurile roţii de clichet se face sub acţiunea
greutăţii proprii. Schimbarea sensului de acţionare se face rotind clichetul în
jurul bolţului cu mâna, cu 1800.
În fig. 4.7 este prezentată o variantă de clichet la care menţinerea
clichetului în golurile roţii se face cu ajutorul arcului lamelar (12). La acest
tip de mecanism poziţia clichetului faţă de roata de clichet este tot timpul
aceeaşi, schimbarea sensului de acţionare făcându-se prin schimbarea
poziţiei întregului mecanism.
Acest sistem de acţionare mai prezintă particularitatea schimbării
planului de acţionare a forţei de acţionare prin utilizarea unui angrenaj cu
roţi dinţate conice, fapt ce constituie un avantaj din punct de vedere
ergonomic şi al productivităţii.
Construcţia corpului cricului poate să fie diferită de la o variantă la
alta, funcţie de seria de fabricaţie şi posibilităţile tehnologice existente. În
cazul unor serii mari de fabricaţie şi forme mai complicate corpul cricului se
poate face prin turnare (fig. 4.7 şi 4.8), iar în cazul unor unicate sau serii
mici corpul poate fi o construcţie sudată (fig. 4.9 şi 4.10) sau obţinut din
laminate prelucrate pe maşini-unelte (fig. 4.11 şi 4.12).
Piuliţele pot avea forme diferite, putând fi construite ca piese
separate sau corp comun cu alte piese ca de exemplu: împreună cu roata
dinţată conică (fig. 4.7), împreună cu corpul (fig. 4.9).
Modul de fixare şi centrare a piuliţei pe corp poate de asemenea să
difere, fixarea putându-se face cu ajutorul unor şuruburi sau ştifturi filetate
(fig. 4.8, 4.10, 4.11 şi 4.12), prin sudare (fig. 4.9) sau utilizând asamblări cu
strângere.
Cupa cricului ca şi piuliţele pot fi realizate ca piese distincte fixate
pe capătul şurubului cu ajutorul ştifturilor cilindrice sau conice (fig. 4.7, 4.8,
4.10 şi 4.11), prin sudare (fig. 4.9) sau corp comun cu şurubul (fig. 4.12).
Fixarea roţii de clichet pe piesa pe care o pune în mişcare de rotaţie
se poate face pe contur poligonal pătrat sau hexagon (fig. 4.7, 4.8 şi 4.12),
prin sudare (fig. 4.9), cu pană (fig. 4.10).
În cazul existenţei unor suprafeţe în contact între care există mişcare
relativă de alunecare şi presiuni de contact mari se recomandă utilizarea
unor rulmenţi axiali care micşorează pierderile prin frecare, elimină uzura
pieselor în contact şi îmbunătăţesc randamentul cricului (fig. 4.7).
4.1.4. Cricuri cu pârghii.

Cricul cu pârghii cu o singură piuliţă (tip Dacia) este prezentat în fig.
4.13, iar cricul cu pârghii cu două piuliţe în fig. 4.14. Principalele elemente
componente ale acestor tipuri de cricuri sunt: şurubul (1), piuliţa (2) şi
lagărul cilindric (3) – la cricul cu o piuliţă, respectiv piuliţele (2) şi (3) – la
cricul cu două piuliţe, pârghiile (4) – în număr de opt, cupa (5), suportul
cupei (6), placa de bază (13), respectiv (12) şi mecanismul de acţionare.
La cricul cu o piuliţă (fig. 4.13), la care patru pârghii sunt articulate
la bolţurile piuliţei (2) şi celelalte patru la bolţurile lagărului cilindric (3), la
o rotaţie completă a şurubului (1), piuliţa (2) se apropie de lagărul (3) cu un
pas al filetului, realizând o înălţime de ridicare ce depinde şi de lungimea
pârghiilor.
La cricul cu două piuliţe (fig. 4.14), la care patru pârghii sunt
articulate cu piuliţa (2) şi celelalte patru cu piuliţa (3), la o rotaţie completă
a şurubului, cele două piuliţe se apropie cu doi paşi ai filetului, înălţimea de
ridicare fiind funcţie şi de lungimea pârghiilor.
Pentru realizarea acestui mod de funcţionare, cele două porţiuni ale
filetului care formează cuple elicoidale cu piuliţele (2) şi (3) vor avea acelaşi
filet, dar cu sensuri diferite de înfăşurare a spirelor, una filetată dreapta şi
cealaltă filetată stânga.
4.1.5. Presă cu piuliţă fixă.

Presa, având batiu cu consolă, este prezentată în fig. 4.15. Batiul (1)
are o formă deschisă. La partea inferioară are o suprafaţă plană pe care se
aşează accesoriile în care se reazemă piesa asupra căreia se acţionează. De
asemenea, talpa este prevăzută cu găuri pentru fixarea piesei pe postament.
Se observă că talpa presei este scobită, pentru a se asigura o poziţionare mai
precisă a presei.
La partea superioară batiul are o consolă în care se montează piuliţa
fixă (12). La acest tip de presă se recomandă montarea piuliţei cu un ajustaj
intermediar cu strângere mică (de exemplu ajustaj de tip H/k). Dacă s-ar
prevedea un ajustaj cu strângere montarea ar fi dificilă din cauza accesului
incomod la piuliţă în vederea presării ei. Piuliţa se asigură împotriva rotirii
cu asamblările şurub (9) – piuliţă (10) (cu 11 s-a notat şaiba pe care se
reazemă piuliţa). Porţiunea verticală a batiului are o secţiune I.
Şurubul de forţă (8) este acţionat de la roata de mână (15). Aceasta
are braţele sudate de butuc, iar la capetele acestora se montează bilele (16).
Roata de manevră este calată pe o porţiune de secţiune pătrată şi este fixată
cu piuliţa (13) şi şaiba (14).
Şurubul este rezemat axial în berbecul (4). La ridicare, şurubul
acţionează asupra celor două plăci (7) fixate pe berbec cu şuruburile (5) şi
şaibele (6), ridicând berbecul. Berbecul este ghidat în ghidajul (22). Acesta
este fixat pe batiu prin şuruburile (17) şi şaibele (18). Jocul în ghidaj se
reglează cu ştifturile filetate (19) care acţionează pana de compensare (21).
Asigurarea ştifturilor în poziţia dorită este realizată cu piuliţele (20).
La partea inferioară a berbecului se montează un element de
acţionare (poanson) schimbabil, menţinerea acestuia în alezajul berbecului
fiind realizată cu şurubul (3). Este mai avantajos ca poansonul să aibă cep
nefiletat, deoarece filetul s-ar putea deteriora în cazul unei montări greşite a
poansonului.
Presa cu corp din profil laminat este prezentată în fig. 4.16.
Pentru varianta de presă cu piuliţă fixă prezentată în fig. 4.16 este
caracteristică construcţia batiului (9) din profil laminat U îndoit şi sudat în
formă de cadru. Batiul este asamblat cu masa presei (10) prin intermediul
şuruburilor (11), asigurate cu şaibele Grower (12). Masa presei este
prevăzută la partea superioară cu canale T necesare fixării unor dispozitive
folosite la presare, iar la partea inferioară cu locaşuri pentru şuruburile de
fixare a presei pe fundaţie sau postament. Piuliţa fixă (5) se montează în
alezajul din partea superioară a batiului cu şuruburile (6) şi piuliţele (7)
asigurate cu şaibe Grower (8). Pe şurubul de forţă (4) este montată manivela
(3) de construcţie sudată.
Asamblarea şurub de forţă-manivelă este cu profil pătrat în secţiune

transversală, fixarea împotriva demontării făcându-se cu piuliţa înfundată
(1) şi şaiba plată (2).
Presa cu coloane este prezentată în fig. 4.17. Denumirea acestei
variante de presă cu piuliţă fixă (fig. 4.17) derivă din prezenţa coloanelor
(11) în construcţia batiului presei. Coloanele sunt filetate la ambele capete,
astfel încât ele realizează legătura între masa presei (16) şi traversa fixă (4),
cu ajutorul piuliţelor înfundate (9) şi a şaibelor (10). Masa presei are o
formă circulară fiind prevăzută cu canale T la partea superioară, cu locaşuri
pentru şuruburile de fixare pe fundaţie şi cu clemă, alezaje filetate în care se
înşurubează coloanele. În traversa fixă se montează piuliţa (2) cu ajutorul
şuruburilor (3) în cazul în care ajustajul format este cu strângere mică (de
exemplu H/k) sau fără şuruburi dacă se formează un ajustaj cu strângere
mare. Pe şurubul de forţă (1) se montează roata de mână (5) prin intermediul
unei asamblări prin formă, de secţiune pătrată, fixarea făcându-se cu piuliţa
înfundată (8). Roata de mână este de construcţie turnată, cu patru braţe
prevăzute cu greutăţi la capetele lor în vederea antrenării inerţiale în sarcină
a şurubului de forţă. Ca o măsură de protecţia muncii se fixează pe roata de
mână un inel (7) din tablă montat cu ajutorul şuruburilor (6).
La partea inferioară a şurubului de forţă se montează traversa mobilă
(15) care se ghidează pe coloane. Pentru micşorarea momentului de frecare
la presare între capul şurubului de forţă şi traversa mobilă se montează
rulmentul axial (14).
4.1.6. Prese cu piuliţă rotitoare.

În general, presele cu şurub cu acţionare manuală se utilizează în
atelierele mecanice, pentru montarea sau demontarea unor îmbinări presate
de dimensiuni reduse şi medii, pentru ambutisarea sau ştanţarea unor piese
de dimensiuni reduse care se execută într-un număr restrâns de bucăţi.
Presele cu piuliţă rotitoare au avantajul că şurubul, executând numai
mişcare de translaţie, poate veni în contact direct cu piesa care se presează.
Presa cu piuliţă rotitoare, prezentată în fig. 4.18, este alcătuită din
corpul presei (1) executat prin turnare din fontă cenuşie sau oţel, şurubul
principal (2), acţionând în consolă. Din acest motiv coloana trebuie să fie
bine dimensionată, ea fiind solicitată la încovoiere şi tracţiune. Aşa cum
rezultă din schiţă, în secţiune transversală coloana are un profil “T”. Şurubul
de mişcare (2) execută numai mişcare de translaţie fiind împiedicat să se
rotească datorită fixării cu pană paralelă. Pana paralelă este fixată în şurubul
de mişcare cu şuruburile (13), deplasându-se în canalul din capacul fix (4)
care este montat pe corpul presei cu ajutorul şuruburilor (5). Piuliţa rotitoare
(7), executată din bronz sau fontă este centrată în corpul presei şi se sprijină
axial pe rulmentul axial cu bile (8) care preia sarcina axială ce apare în tija
şurubului în timpul presării. Rulmentul axial (8) are rolul de a înlocui
frecarea de alunecare ce ar apare între piuliţă şi piesa de reazem cu frecarea
de rostogolire la care pierderile prin frecare sunt mult mai reduse. Piuliţa
este acţionată în mişcarea sa de rotaţie de către butucul cu manetele (9),
fixarea împotriva rotirii piuliţei faţă de butuc realizându-se prin pana
paralelă (11). Pentru ca butucul să nu iasă de pe piuliţa rotitoare, este fixat
cu piuliţa cu caneluri (12).
Pentru a se reduce frecările dintre spirele filetului şi ale piuliţei,
dintre piuliţă şi corpul presei şi dintre elementele ce alcătuiesc rulmentul
axial, aceste zone se ung cu unsori consistente corespunzătoare.
În fig. 4.19 este prezentată presa cu piuliţă rotitoare cu două
coloane. Masa (1) se execută prin turnare din fontă. Cele două coloane (2)
care susţin traversa fixă (6) au secţiunea plină şi se execută din oţel carbon
de construcţie (din semifabricate laminate). Şurubul de mişcare (3) este fixat
împotriva rotirii în traversă mobilă (15) cu ajutorul unui ştift (16) care se
montează cu ajustaj intermediar în capătul şurubului şi cu joc în alezajul din
traversa mobilă (15). Traversa fixă (6) executată prin turnare din fontă sau
oţel, se montează pe capetele celor două coloane cu ajustaj intermediar
(strângere mică) şi se fixează cu ajutorul piuliţelor (8).
Piuliţa rotitoare (13), executată din fontă sau bronz, este acţionată de
manetele (10) care, prin intermediul butucului şi a penei paralele (12),
imprimă piuliţei mişcarea de rotaţie. Piuliţa este fixată în sens radial în
coloana fixă (6) (frecare de alunecare) iar în sens axial se sprijină pe
rulmentul axial cu bile (14) (frecare de rostogolire).
Considerând construcţia asimetrică, faţă de axa de rotaţie a şurubului
de mişcare, cele două coloane (2) sunt egal încărcate (fiecare cu jumătate
din forţa ce acţionează în şurub). În cazul acestei construcţii secţiunea
şurubului nu este slăbită prin practicarea canalului de pană, încărcarea este
mai uniformă, execuţia este mai simplă. Dezavantajul constă în faptul că
piesele care se presează sau se decupează (prin ştanţare) etc. trebuie să intre
între cele două coloane.
Presa cu piuliţă rotitoare prezentată în fig. 4.20 este o construcţie ce
se montează pe masa muncitorului lăcătuş şi se utilizează în special pentru
montarea şi demontarea unor piese de dimensiuni reduse ce formează
ajustaje cu strângere.
Această presă este alcătuită dintr-o masă (1) ce se execută prin
turnare din oţel (sau din elemente sudate). Cu masa (1) face corp comun o
brăţară elastică în care se fixează coloana cilindrică (executată din ţeavă) ce
se sudează de placa (7) alcătuind astfel o parte din corpul presei.
Coloana împreună cu placa (7) – corpul presei – se poate deplasa în

sens axial reglând poziţia capătului şurubului de mişcare (2) în funcţie de
înălţimile pieselor ce intervin în operaţiile ce se execută.
Această reglare se face strângând sau desfăcând brăţara elastică cu
ajutorul şurubului (15). Piuliţa rotitoare (9) este la fel fixată şi poziţionată ca
şi în cazul celorlalte două variante constructive. În cazul de faţă, şurubul de
mişcare (2) este asigurat împotriva rotirii de o pană specială (4) fixată în
capacul (5) cu ajutorul şurubului (3). În timp ce şurubul se deplasează axial,
pana (4) culisează în canalul de pană practicat în şurub. Soluţia constructivă
oferă avantajul reglării înălţimii de presare în funcţie de mărimea pieselor şi
la o lungime relativ redusă a şurubului de mişcare (2).
4.1.7. Dispozitive cu şurub pentru montarea şi demontarea

rulmenţilor.
În fig. 4.21 este prezentată construcţia unei prese cu şurub pentru
montarea rulmenţilor, iar în fig. 4.22 construcţia unui extractor cu şurub
pentru demontarea rulmenţilor.
Fig. 4.22
Fig. 4.21 În fig. 4.23 este prezentat

extractorul cu şurub pentru lagărele
cu rulmenţi de dimensiuni reduse. Extractorul se compune din paharul (3)
având pe o parte o decupare pentru montarea lui pe ax, şurubul (1) care este
acţionat în mişcare de rotaţie de pârghia (2) şi şaibele de prindere (4). Pentru
depresarea rulmenţilor de diferite dimensiuni este necesar să existe un set de
şaibe de acest fel.
4.1.8. Transmisii cu şurub-

piuliţă la maşinile de încercat la
tracţiune-compresiune.
În fig. 4.24 este prezentată
schema de principiu a maşinii
universale de încercare la tracţiune-
compresiune la care încercarea se
efectuează prin intermediul unei
transmisii cu şurub-piuliţă.
Pregătirea ansamblului de
încercat se realizează cu ajutorul
şurubului de poziţionare (3), care este
antrenat în mişcare de rotaţie de către
roata de manevră (1). Şurubul (3)
Fig. 4.23 deplasează în sus sau în jos piuliţa
patină (2).
Solicitarea de tracţiune sau compresiune a epruvetei se realizează
prin deplasarea pe verticală a platformei de fixare a epruvetei cu ajutorul
şurubului de încercare (4) care primeşte mişcarea de la piuliţa executată în
butucul roţii melcate a reductorului (5). Melcul este acţionat printr-o
transmisie cu roţi dinţate cilindrice (7) de către roata de manevră (6).
În fig. 4.25 este prezentată în detaliu transmisia cu şurub utilizată în
construcţia maşinilor de încercat la tracţiune-compresiune.
Roata melcată, care primeşte mişcarea de la melc, pune în mişcare
de rotaţie piuliţa care produce translaţia şurubului transmiţând sarcina axială
(compresiune-tracţiune) epruvetei care se încearcă.
4.1.9. Transmisii cu şurub pentru elevatoare.

În fig. 4.26 este prezentat un elevator pentru deplasarea unei oale de
turnare.
Acţionarea elevatorului pentru deplasarea oalei cu metal topit, în
timpul umplerii formelor de turnare, este prezentată în fig. 4.27.
Acţionarea se compune dintr-un motor electric cu flanşă (1), o
transmisie cu roţi dinţate cu o singură treaptă (3, 4) şi transmisia şurub-
piuliţă (6, 8). Roata dinţată (4) este asamblată cu piuliţa (6) printr-o
îmbinare cu pană paralelă. Oala cu metal lichid, cu ajutorul unei traverse,
este suspendată pe capul (10) al şurubului prin intermediul lagărului axial
(9). Ridicarea şi coborârea oalei se efectuează de către piuliţa (6), pusă în
mişcare de rotaţie de către roata dinţată (4). Poziţiile extreme sunt asigurate
de întrerupătoare-limitatoare de cursă.
4.2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE MECANISME

CU ŞURUBURI CU MIŞCARE DE ROSTOGOLIRE
(ŞURUBURI CU BILE)
Randamentul mecanismului cu şurub cu bile depinde într-o oarecare

măsură de schema cinematică a mecanismului. Astfel, în fig. 4.28 sunt
reprezentate tipurile de bază ale schemelor constructive ale mecanismului cu
şurub.
La tipul din fig. 4.28 a, datorită contactului dintre şurub, bile şi
piuliţă, pe o suprafaţă mare, pierderile prin frecare sunt ridicate.
Randamentul acestor
mecanisme nu depăşeşte
85%. Totuşi, mecanismele
prezintă o mare simplitate,
în privinţa pieselor
componente şi o uşurinţă
de execuţie, de aceea se
pretează la producţia în
serie mare. Printre
dezavantajele acestui tip se
menţionează precizia mică
în ceea ce priveşte cursa
iar, din cauza jocurilor
mari dintre piese, greutate
Fig. 4.28 mare, de unde rezultă forţe
de inerţie mari.
În varianta din fig. 4.28 b, piuliţa este îmbinată rigid cu o carcasă în
formă de ţeavă, în care la un capăt se montează role. Mecanismul are un
randament ridicat (până la 92%) şi este mai uşor decât cel precedent.
Dezavantajul constă în aceea că, mecanismul are o cursă destul de mică. Din
această cauză se utilizează la mecanismele cu cursa şurubului (sau a piuliţei)
mică. Mecanismul nu se pretează la producţia în serie.
La varianta din fig. 4.28 c, piuliţa este executată cu mai multe
secţiuni (se utilizează şuruburi a căror piuliţe au până la patru secţiuni).
Această soluţie prezintă o mare precizie în ceea ce priveşte cursa şi o
greutate mică, faţă de alte tipuri, la aceeaşi sarcină. Randamentul
mecanismului este destul de ridicat (atinge 98%). Din această cauză,
piuliţele multisecţionate au o utilizare foarte largă. Printre dezavantajele
acestei variante se menţionează: greutatea, în ceea ce priveşte execuţia,
complexitatea şi cantitatea mare a pieselor componente, precum şi costul

mai ridicat.
În mod practic cursa şurubului (piuliţei) este împiedicată numai de
condiţia de flambaj.
În fig. 4.29 sunt arătate diverse tipuri de mecanisme cu şurub cu bile,
utilizate în diferite domenii ale tehnicii.
Mecanismul din fig. 4.29 a este folosit la dispozitivele de tălpuire
hidromecanice. Tija pistonului este îmbinată cu şurubul (2) prin intermediul
unui cuplaj cardanic (3), care permite rotirea acestuia, concomitent cu
mişcarea de deplasare axială. Mişcarea de rotaţie se transmite la piuliţa (1)
iar de aici mai departe, prin intermediul pinionului (5). Rulmentul (4) preia
forţele axiale şi împiedică mişcarea de translaţie a piuliţei. Mecanismul
prezintă pierderi mici prin frecare, fie că acţionarea se face prin piston, fie
prin pinion.
În fig. 4.29 b este reprezentată schema mecanismului de închidere a
şuberului. Mişcarea se transmite de la motorul electric reversibil (5), prin
intermediul cuplajului (4), la şurubul (2). Deoarece acesta execută numai
mişcare de rotaţie, piuliţa se va deplasa la dreapta sau la stânga, în funcţie de
sensul de rotaţie a şurubului. Piuliţa este legată de şuberul (7) prin
intermediul tijelor (6), astfel încât deplasarea piuliţei asigură închiderea şi
deschiderea şuberului. Mişcarea de translaţie a şurubului este împiedicată de
lagărul axial (3).
La dispozitivul pentru comanda unei şalupe se foloseşte mecanismul
din fig. 4.29 c. De la roata cu lanţ (2), mişcarea se transmite, prin
intermediul cuplajului cardanic (3), la carcasa de protecţie (4), legată rigid
cu piuliţa (5). Prin rotirea piuliţei, şurubul (6) se deplasează la dreapta sau la
stânga şi prin aceasta deplasează tija cârmei (7). Deplasarea axială a piuliţei
este împiedicată de rulmenţii (1).
Varianta din fig. 4.29 d reprezintă mecanismul de direcţie al unui
automobil. Prin rotirea volanului (1), mişcarea se transmite şurubului (5), de
aici piuliţei (4), iar prin intermediul penei (3), la roata dinţată (6), care
transmite mişcarea sectorului dinţat (7), montat pe arborele de direcţie.
Rulmenţii (2) împiedică mişcarea de translaţie a şurubului. Întregul
mecanism este închis într-o carcasă de fontă (8).
În fig. 4.29 e este reprezentat mecanismul pentru ridicarea şi lansarea
roţilor şasiului de la avion. Şurubul (3) primeşte mişcarea de rotaţie de la
motorul electric (6), prin intermediul unui cuplaj (5). În funcţie de sensul de
rotaţie a şurubului, piuliţa (2) se deplasează la stânga sau la dreapta,
acţionând tija (1) de comandă a roţilor. Deplasarea axială a şurubului este
împiedicată de rulmenţii (4).
După cum se ştie, în cazurile în care se cere condiţia de autofrânare

   , randamentul mecanismului cu şurub devine foarte mic
(   0,3 0,35 ); de aceea au fost realizate construcţii la care frecarea se
micşorează mult în timpul mişcării. Un astfel de mecanism este arătat în fig.
4.30.
Fig. 4.30
Mişcarea de rotaţie a şurubului (2), se transmite piuliţei (3), care este
filetată atât în interior cât şi în exterior. În interior, între spirele piuliţei şi ale
şurubului, există bile iar în exterior, între spirele piuliţei şi carcasei (1), filet
dreptunghiular obişnuit. Şurubul execută numai o mişcare de rotaţie, iar
piuliţa o mişcare de rotaţie şi translaţie. Direcţia celor două filete este
diferită, iar filetul exterior îndeplineşte condiţia de autofrânare. Această
condiţie va fi asigurată numai în direcţia în care permite rotire filetul
exterior. În rest transmiterea mişcării se face numai prin intermediul bilelor,
deci cu frecări mult mai mici. Întreg mecanismul este montat pe rulmenţii
radiali-axiali (4).
Există unele mecanisme care lucrează cu strângere, în sensul că între
spirele piuliţei şi ale şurubului nu rămâne nici un fel de joc axial. Un astfel
de dispozitiv devine mai rigid şi
lucrează foarte bine în condiţiile
în care forţele sau momentele
acţionează prin impulsuri;
totodată cere mai puţină îngrijire.
Schema unui astfel de
mecanism este arătată în fig.
4.31. Piuliţa este compusă din
două bucăţi, strânse între ele prin
intermediul flanşelor (1) şi (2) şi
a şuruburilor de strângere (3).
Fig. 4.31 Fiecare jumătate de piuliţă este
prevăzută cu câte un canal 4 (sub
formă tubulară), pentru readucerea bilelor. Aşezarea bilelor după strângere
este arătată în fig. 4.32. Randamentul unui astfel de dispozitiv nu depăşeşte

95%.
Unele soluţii constructive au
canalul de readucere în corpul tijei
mecanismului (fig. 4.33). Capătul
tijei (1) serveşte drept şurub, iar piesa
(2) drept piuliţă. Canalul de
readucere (3) este executat chiar în
Fig. 4.32
corpul tijei. Piuliţa frontală (4)
serveşte la asigurarea etanşeităţii şi în acelaşi timp la limitarea cursei şi
capetele (5), prevăzute cu rulmenţi, servesc la fixare.
Fig. 4.33
Dispozitivul descris este o construcţie compactă pe diametru şi
prezintă o bună etanşare. Ca dezavantaje se menţionează: dificultate în ceea
ce priveşte executarea canalelor cu mai multe începuturi, deci mai multe
spire lucrătoare şi o inerţie mai mare a mecanismului.
CAPITOLUL 5
CALCULUL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE
5.1. GENERALITĂŢI
Există mai multe metode pentru calculul asamblărilor cu flanşe.
Toate acestea sunt de fapt metode de verificare şi nu de dimensionare
propriu-zisă. Mai cunoscute sunt: metoda ASME (SUA), metoda AD-M
(Germania), metoda de calcul la sarcini limită (Rusia).
Metoda ASME [30, 34] se bazează pe un bogat material
experimental şi permite determinarea separată a tensiunilor inelare,
meridionale şi radiale. Calculele sunt în acest caz uşurate de existenţa
graficelor, pe baza cărora se determină unii factori din relaţiile de calcul.
Fig.5.1. Flanşe de tip integral din punctul de vedere al calculului de rezistenţă.
Studii recente au arătat că rezultatele obţinute prin cele trei metode

sunt apropiate.
Metoda ASME este aplicată atât pentru materiale cu domeniu de
plasticitate, cât şi pentru cele casante, deoarece, în final, starea de tensiuni
din flanşă se compară cu o stare limită, inferioară limitei de curgere.
Deoarece această metodă acoperă în întregime domeniul de
dimensiuni care interesează, în general, în construcţia recipientelor sub
presiune, a fost adoptată în mai multe ţări (Anglia, Rusia, România, etc.).
În vederea calculului, flanşele sunt împărţite în trei grupe: flanşe de
tip integral (fig. 5.1), flanşe de tip liber (fig. 5.2) şi flanşe de tip opţional
(fig. 5.3).
Fig.5.2. Flanşe de tip liber din punctul de vedere al calculului de rezistenţă.
a) Flanşele de tip integral sunt flanşele (rigide) a căror construcţie

garantează solicitarea simultană şi în aceiaşi măsură a ţevii (sau virolei) şi a
flanşei. În această categorie intră flanşele care fac corp comun cu corpul
aparatului (turnate, forjate) (fig. 5.1, a, b), flanşele plate cu sudură adâncă
(pe toată grosimea flanşei) (fig. 5.1 c).
b) Flanşele de tip liber sunt flanşele îmbinate cu ţeava sau cu virola
astfel încât nu este asigurată solicitarea simultană a ţevii (sau virolei) şi a
flanşei. În această grupă intră flanşele libere aplicate pe ţeava răsfrântă (fig.
5.2 a), flanşele cu filet (pentru presiuni mici şi medii) (fig. 5.2 b), flanşele
mandrinate şi flanşele sudate fără sudură adâncă (fig. 5.2 c).
c) Flanşele de tip opţional (fig. 5.3) determină prin construcţie
numai parţial solicitarea ţevii sau a virolei cu care se îmbină. Din acest
motiv, aceste flanşe pot fi calculate fie ca flanşe de tip liber, fie ca flanşe de
tip integral.
Capitolul 5. Calculul asamblărilor cu flanşe 181
Pentru simplificarea calculelor, flanşele de tip opţional pot fi

calculate ca flanşe de tip liber, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
Sp0  16mm; D/Sp0  300; pc  2,1MPa; tc  370°C,
în care Sp0 este grosimea minimă a gâtului flanşei; D - diametrul interior al
flanşei; pc - presiunea de calcul; tc - temperatura de calcul.
O răspândire mare o au şi asamblările cu flanşe cu contact şi
garnituri cu autoetanşare (fig. 5.4). Garniturile au forma unor inele din
Fig.5.3. Flanşe de tip opţional din punctul de vedere al calculului de rezistenţă.
cauciuc sau metalice.

Pentru condiţii de funcţionare date (presiune, temperatură, viteză de
încălzire sau de răcire), dimensiunile principale care interesează la o
asamblare cu flanşe sunt (fig. 5.1, 5.2, 5.3 şi 5.4): diametrul exterior al
flanşei D1; diametrul de montare a şuruburilor D2; diametrul interior D;
lăţimea suprafeţei de strângere a garniturii B0; numărul z şi diametrul ds al

şuruburilor; grosimea h a talerului flanşei şi dimensiunile garniturii hg , B şi
D3.
Fig.5.4. Asamblare cu flanşe cu contact şi garnitură cu autoetanşare.
5.2. CALCULUL SIMPLIFICAT AL ASAMBLĂRILOR CU

FLANŞE.
Calculul se efectuează cu alegerea preliminară a dimensiunilor,
urmată de verificarea de rezistenţă a elementelor asamblării cu flanşe.
Fig.5.5. Schema de calcul a asamblărilor cu flanşe

fără contact integrale (a) şi libere (b).
5.2.1. Calculul asamblării cu flanşe tip integral fără contact.
Forţa de calcul, ce acţionează pe şurub (fig. 5.5, a) se determină cu

relaţia:
 D32
Ps  k pc , N (5.1)
4
unde:
D3 - diametrul mediu al garniturii, mm;
pc - presiunea mediului de lucru (presiunea de calcul), MPa;
k - coeficient de strângere. Funcţie de tipul garniturii, coeficientul de
strângere are valorile:
- Garnituri moi ……….……….................. k = 1,5 - 2,5
- Garnituri moi în înveliş metalic şi garnituri
metalice fasonate ……………………... k = 2,5 - 3,5
- Garnituri metalice plate ………………... k = 3,0 - 4,5
Condiţia de rezistenţă a şuruburilor flanşelor este:
4 Ps
 ts   0,6  ct (5.2)
z  d12
unde: z - numărul de şuruburi;

d1 - diametrul interior al filetului şurubului, mm;
 t - limita de curgere a materialului şuruburilor la temperatura de
c
lucru, MPa.
Secţiunea periculoasă în calculul de rezistenţă a flanşei apare, de
obicei, în zona de trecere de la flanşă la ţeavă (secţiunea AB - fig. 5.5 a).
Momentul de încovoiere, pe unitatea de lungime, în această secţiune
este:
P a
M i   s D , N mm/mm (5.3)
 D4
unde:   1 - coeficient, care ia în considerare ce parte din moment conduce
la deformarea flanşei prin rotire în încastrare;
a D - distanţa de la centrul secţiunii AB la axa şurubului, mm;
D4 - diametrul mediu al ţevii în secţiunea AB, mm.
Dacă porţiunea conică (ţeava) este foarte rigidă în comparaţie cu
flanşa şi secţiunea AB nu se roteşte, atunci   1 . Mărimea  poate fi
determinată cu relaţia aproximativă [3]:
1
 3
(5.4)
 h  Sm D1
1  0,82   lg
 Sm  rm D
unde: h - grosimea flanşei, mm;
S m  S p 0  S p1 - grosimea medie a ţevii pe porţiunea conică, mm;
1
2
D Sm
rm   - raza medie a ţevii pe porţiunea conică, mm;
2 2
D1 şi D - diametrul exterior şi respectiv interior al flanşei, mm.
Tensiunea de încovoiere în secţiunea periculoasă a flanşei (secţiunea
AB) este:
6M 6  Ps a D
i  2 i   0,6  ct
 D  S p1  S p1
2
(5.5)
S p1
unde:  ct - limita de curgere a materialului flanşei la temperatura de lucru
(calcul). La temperaturi ridicate (t > 400°C), se va considera rezistenţa de
durată a materialelor.
Din relaţia (5.5) se constată că pentru micşorarea tensiunilor din
flanşe, se poate acţiona:
a) prin apropierea axelor şuruburilor de ţeavă (micşorarea mărimii
aD);
b) prin mărirea grosimii ţevii în locul de trecere către flanşă (Sp1).
Totuşi, trebuie avut în vedere că, la conicităţi mari (Ex. K=1:2) se
obţine o consolidare locală sigură, dar maximul tensiunilor se deplasează
către secţiunea mai subţire a ţevii.
5.2.2. Calculul asamblărilor cu flanşe libere fără contact.
Forţa totală pe şurub Ps (fig. 5.5 b) se determină conform relaţiei

(5.1). Condiţia de rezistenţă a şuruburilor se exprimă prin relaţia (5.2).
Pentru calculul de rezistenţă al flanşei, se consideră că flanşa este
supusă la o deformare prin rotire în încastrare şi că, în ea, apar tensiuni
circulare. Condiţia de rezistenţă a flanşei este:
6 Ps ( D2  D4 )
i   0,7  ct , MPa (5.6)
D1
 Di h ln
2
Di
unde: D2 - diametrul cercului axelor şuruburilor, mm;
D4 - diametrul mediu al suprafeţei inelare de contact a flanşei cu

ţeava, mm;
Di - diametru interior al flanşei cu grosimea h, mm;
 ct - limita de curgere a materialului flanşei la temperatura de lucru a
flanşei.
5.2.3. Calculul asamblării cu flanşe cu contact.
Forţa de calcul totală pentru şuruburile flanşelor (fig. 5.4) se

 D52 l l
Ps  k pc 1 2 , N (5.7)
4 l2
unde: k - coeficient de strângere; de obicei se ia k = 1,5 ÷ 2,5;
pc - presiunea de lucru a mediului (presiunea de calcul), MPa;
D5 - diametrul garniturii (inelului) de etanşare, mm;
l2 - distanţa de la cercul exterior al flanşei la cercul axelor
şuruburilor, mm;
l1 - distanţa de la cercul mediu al ţevii la cercul axelor şuruburilor,
mm.
Relaţia (5.7) consideră că, în stare limită, închiderea îmbinării se
produce prin rotirea relativă faţă de punctul 01.
Condiţia de rezistenţă a şuruburilor este :
4 Ps
 ts   0,6...0,8  ct , MPa (5.8)
z  d12

d1 - diametrul interior al filetului şuruburilor, mm.
Pentru calculul de rezistenţă a flanşei, aceasta se consideră ca o
grindă încastrată în secţiunea AB (fig. 5.4) şi legată elastic cu corpul ţevii.
Momentul de încovoiere în secţiunea AB este:
M i   FD l1 , N mm (5.9)
 D52
unde: FD  p c - forţa internă ce acţionează în asamblarea cu flanşe;
4
 - coeficient de micşorare a momentului de încovoiere ( 0,5    1 ),
datorită legăturii elastice între flanşă şi ţeavă.
Dacă ţeava este foarte rigidă, în comparaţie cu flanşa, atunci  = 0,5,
iar pentru ţevi subţiri   1 . Mărimea  se poate calcula cu relaţia empirică
[3]:
1 
 (5.10)
2
unde:
rm S p 0  h   D2  z d g
3
  0,72   (5.11)
l1  m
S  Dt
unde: dg - diametrul găurii pentru şurub, mm;
Dt - diametrul mediu al ţevii, mm.
Într-un calcul aproximativ se poate lua   0,8...1 .
Tensiunea de încovoiere în flanşă, în secţiunea AB, va fi:
6 Mi
i   0,6  rt , MPa
 D2  z d g  h 2
(5.12)
Momentul de încovoiere în secţiunea LM a ţevii este:

 D52
M i1  1    FD l1  1    p c l1 , N mm (5.13)
4
Tensiunea de încovoiere în această secţiune trebuie calculată cu:
6 M i1
 i1   0,6  rt , MPa (5.14)
 D4 S p12
În relaţiile (5.12) şi (5.14)  rt - reprezintă rezistenţa de rupere a

materialului flanşei, cu luarea în considerare a temperaturii şi duratei de
lucru. În cazul necunoaşterii  rt se poate considera  ct , realizând un calcul
acoperitor.
5.3. CALCULUL PRECIS AL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE.
5.3.1. Calculul forţelor de strângere din asamblare.
a) Forţa de strângere iniţială la montaj (T = T0 şi p = p0)
La strângerea iniţială a elementului de etanşare (garniturii) trebuie să

se asigure deformarea elastoplastică a acestuia. Prin deformarea sa la
montaj, trebuie să compenseze toate neregularităţile flanşelor îmbinate astfel
încât, în timpul funcţionării, când strângerea acestora scade, să nu se permită
scurgerea fluidului din recipient. Forţa pe garnitură este:
Fg  q Ag , N (5.15)
unde: q - presiunea de strivire a garniturii, MPa (1 MPa = 1 N/mm2);
Ag - aria garniturii, mm.
La calculul ariei Ag a garniturii, nu se consideră lăţimea reală "B" a

garniturii, ci o aşa numită lăţime eficace a garniturii "b", astfel încât:
Ag   D3 b , mm (5.16)
Lăţimea "b" depinde de lăţimea de aşezare (strângere) "B0" a
garniturii, care este în funcţie de forma şi dimensiunile suprafeţei de
etanşare.
Din condiţia ca Ag să fie cât mai mică, garnitura se amplasează în
interiorul cercului de dispunere a şuruburilor (   D2 ). La presiuni mari,
atunci când se utilizează garnituri metalice, aria Ag este determinată de
lăţimea "b0" deformată plastic, în jurul liniei de contact cu suprafaţa
flanşelor.
Pentru calculul ariei garniturii Ag, lăţimea eficace a garniturii
b  B0  B se determină în funcţie de valoarea lăţimii de referinţă "b0":
b0 , pentru b0  6,5 mm;

b (5.17)
2,52  b0 , pentru b0  6,5 mm.
în care “b0”, în mm, este funcţie de B, B0, conform tabelului 5.1.
Înlocuind (5.16) în relaţia (5.15), se obţine:
Fg   D3 b q , N (5.18)
Forţa totală de strângere la montaj ( T  T0 şi p  p 0 ), Fg  F0
trebuie să asigure o presiune de strivire q min  q  q distrugere în care
q distrugere  k g  q min este presiunea de distrugere prin comprimare a
garniturii, iar kg  1,5.
Valoarea lui qmin rezultă din tabelul 5.2 pentru diferite materiale şi
tipuri de garnituri de etanşare.
b)Forţa de strângere a garniturii în exploatare, când T  T0 şi
p  p 0 , are expresia:
FG  2  D3 b p e , N (5.19)
unde:
pe - presiunea de etanşare, p e  m p c ;
m - raportul dintre presiunea de etanşare şi presiunea de calcul
( m  1 , v. tabelul 5.2).
FG  2  D3 b m p c , N (5.20)
Această forţă reprezintă forţa de strângere remanentă totală care
asigură etanşarea îmbinării în exploatarea ( FG  Fr ).
c) Forţa totală de strângere a şuruburilor în exploatare,

la T  T0 şi p  p 0 , se calculează cu relaţia:
Ft  F  FG , N (5.21)
în care:
F - forţa de exploatare rezultată din aplicarea presiunii pe aria
determinată de diametrul de etanşare D3:
 D32
F pc , N (5.22)
4
Fig.5.6. Diagrama de deformare a elementelor asamblării cu şuruburi

cu strângere iniţială.
Din diagrama forţe-deformaţii (fig. 5.6), între forţele ce acţionează în

asamblare la montaj şi-n timpul exploatării există relaţia:
Ft  F  FG  F0  Fz , N (5.23)
în care:
Ft - forţa totală ce acţionează în şuruburi în exploatare, la
temperatura normală de montaj T0 ;
F - forţa de exploatare (v. relaţia 5.22);
F0 - forţa de strângere iniţială a şuruburilor ( F0  Fg – relaţia 5.18);
Fz - forţa suplimentară ce apare în şuruburi în exploatare.
5.3.2. Calculul asamblărilor cu flanşe fără contact.
5.3.2.1. Calculul de rezistenţă a şuruburilor.

Asamblarea cu flanşe propusă ca schemă de calcul este prezentă în
fig. 5.7.
Forţa totală ce acţionează asupra şuruburilor în exploatare la
Fig.5.7. Schema de calcul a asamblărilor cu flanşe fără contact.
temperatură de montaj ( T  T0 ), conform relaţiei (5.23) este:

Ft  F0  Fz  F0   F , N (5.24)
unde:    1   2 reprezintă coeficientul încărcării interne:
 1 - coeficientul sarcinii axiale [3]:

 g  t
1  (5.25)
 s   f   g  t
unde:  g , t ,  s ,  f - coeficienţii de elasticitate ai garniturii, ţevii,
şuruburilor şi flanşelor, în mm/N.
Coeficientul sarcinii axiale variază între limitele: 0  1  1.
În calcule aproximative se poate lua:
- la garnituri metalice:  1  0,1...0,3 ;
- la garnituri moi, inclusiv cauciuc:  1  0,2...0,4 ;
- la garnituri din cauciuc:  1  0,6...1,0 .
Coeficientul de elasticitate a garniturii:
hg
g  , mm/N (5.26)
E g  D3 b
unde:
E g - modulul de elasticitate a materialului garniturii (v. tabelul 5.3).
Coeficientul de elasticitate a ţevii:
l s  hg
t  , mm/N (5.27)
E  D4 S p1
Coeficientul de elasticitate a şuruburilor:
l  0,3 d
s  s , mm/N (5.28)
 d2
z Es
4
unde: ls - lungimea de calcul a şurubului, mm;
d - diametrul tijei şurubului, mm;
z - numărul de şuruburi;
Es - modulul de elasticitate al materialului şurubului (cu considerarea
temperaturii), MPa.
Prin majorarea lungimii şurubului cu 0,3d, se ia în consideraţie, cu
aproximaţie, elasticitatea spirelor filetului.
Coeficientul de elasticitate a flanşelor se determină cu luarea în
consideraţie a deformaţiei prin rotire a flanşei şi încovoierea zonei de
legătură a acesteia cu învelişul cilindric al ţevii, cu relaţia:
a 2 1   
 f  1,6 D , mm/N (5.29)
3 D1
E h lg
D
Valorile aproximative ale modulului de elasticitate a

garniturilor din diverse materiale Tabelul 5.3
Forma şi materialul garniturii Modulul de elasticitate
Eg x105 , MPa
1. Garnituri plate, materialul garniturii:
- folii cauciuc  b
0,4 10 4 b 1  
- cauciuc moale cu inserţii textile  h 
 g 
sau folii de cauciuc dur

- cauciuc dur cu inserţii textile
- marsit, clingherit, paronit sau azbest 0,03
presat
- ftoroplast - 4 0,02
- fibre 0,07
- azbest armat cu reţea din sârmă 0,03
- aluminiu moale 0,7
- cupru moale 1,1
- oţel moale 2,1
2. Membrane grofate cu umplutură din
azbest cu materialul învelişului din:
- cupru sau aluminiu 0,4
- oţel carbon sau inoxidabil 0,05
3.Membrane plate (netede) cu umplutură din
azbest cu materialul învelişului din:
- aluminiu sau cupru 0,05
- oţel moale, monel 0,06
- oţel inoxidabil 0,06
Observaţie: În tabel s-au folosit simbolurile: b - lăţimea garniturii şi hg -
grosimea garniturii, mm.
Valoarea lui  se calculează cu relaţia (5.4). La temperaturi ridicate

( t  300 0 C) trebuie să se ia în considerare şi micşorarea modulului de
elasticitate (v. fig. 5.15).
Coeficientul presiunii interne [3]:
*f
2  (5.30)
 s   f   g  t
unde: *f - coeficientul de elasticitate al flanşei, legat de deformaţiile radiale
ale peretelui ţevii sub acţiunea presiunii interne:
Dt2 S m aD
*f  0,8 1    , mm/N (5.31)
D32 3 D1
E h lg
D
În calculele aproximative se poate lua:
S
 2  0,3  m (5.32)
aD
unde: S m  S p 0  S p1 - grosimea medie a ţevii pe porţiunea conică, mm.

1
2
De obicei  2  0,1  0,3 .
Forţa de strângere iniţială (prestrângere) F0 care asigură etanşeitatea
îmbinării, conform relaţiilor (5.23) şi (5.24) rezultă:
F0  1    F  Fr , N (5.33)
unde:
Fr - forţa remanentă de etanşare în exploatare (v. rel. 5.20).
Pentru a avea o anumită siguranţă la pierderea strângerii iniţiale în
exploatare şi ţinând seama de expresia forţei de exploatare (rel. 5.22), forţa
de strângere iniţială va fi:
  D32 
F0  c 1    pc  Fr  , N (5.34)
 4 
unde:
c - coeficient de siguranţă: c = 1,0…1,4, cu valori mai mari pentru
garniturile metalice şi pentru garniturile supuse la solicitări ciclice din partea
sarcinilor din asamblare. Pentru garniturile din cauciuc c = 1.
Pentru asigurarea condiţiilor de etanşare la încercarea hidraulică,
forţa de strângere iniţială este:
 D32
F0  1    p ph  Fr , N (5.35)
4
unde:
p ph – presiunea de încercare hidraulică şi ia de obicei valorile:
p ph  1,1  1,5  p c .
În acelaşi timp forţa de strângere iniţială trebuie să fie mai mare
decât forţa de deformare elastoplastică a garniturii Fg (rel. 5.18):
F0  Fg (5.36)
La alegerea forţei de strângere iniţială se studiază toate cele trei
condiţii (5.34), (5.35), (5.36) şi se adoptă valoarea cea mai mare.
Totuşi, valoarea adoptată trebuie să corespundă condiţiilor de

rezistenţă ale garniturii. Ţinând seama de şi de forţa “termică” suplimentară,
presiunea pe garnitură va fi:
F  Qt
q 0  q distrugere (5.37)
 D3 b
cu:
q distrugere  k g q min ; k g  1,5 şi q min - conform tabelului 5.2.
Forţa "termică" :
 t f   s t s  ls
Qt 
f
, N (5.38)
 s   f   g  t
unde:  f , t f şi  s , t s - coeficienţii de dilatare liniară şi temperaturile
materialului flanşelor şi respectiv şuruburilor.
Coeficienţii de elasticitate  g , t ,  s şi  f din relaţia (5.38) se
determină cu relaţiile (5.26)…(5.29).
Diferenţa de temperatură dintre temperatura şuruburilor şi
temperatura flanşelor este, de obicei, 10 -15 oC, la temperatura fluidului de
300-400 oC şi de 15-20 oC la temperatura fluidului de 400-500 oC (v. şi
tabelul 5.4).
Diferenţa de temperatură în momentul încălzirii trebuie să se ia de 3-
4 ori mai mare.
Forţa totală ce acţionează pe şuruburile flanşelor în condiţiile de
lucru ( p  p 0 , T  T0 ) este:
Ps  F0  Qt   F , N (5.39)
Forţa de strângere iniţială F0 la montaj trebuie să îndeplinească
condiţiile (5.34)…(5.37).
Condiţia de rezistenţă a şuruburilor flanşelor:
4 Ps
 tst   0,6...0,9   ct , MPa (5.40)
z  d12
unde:
 
 ct R tp 0, 2 - limita de curgere a materialului şurubului la temperatura
de lucru.
La temperaturi ridicate, calculul se bazează pe rezistenţa tehnică de
durată  rt / 100.000 Rr / 100.000  sau pe limita tehnică de fluaj
 1t / 100.000 R1 / 100.000  .
Coeficientul de siguranţă a şurubului se determină din relaţia :
cs 

 rt / 100.000  1t / 100.000  (5.41)
 tst
cu condiţia ca cs = 1,5….2,5 .
Rezistenţa şuruburilor flanşelor trebuie să fie verificată şi la
încercarea hidraulică şi pentru regimul tranzitoriu de încalzire.
Tensiunea din şuruburi la presiunea de încercare hidraulică pph este:
  D32 
4  F0   p ph 
 tph     0,6...0,9   20
4
(5.42)
z  d12 c
Tensiunea din şuruburi în timpul regimului tranzitoriu de încălzire se

determină cu relaţia (5.40), introducând în relaţia de calcul a forţei PS
(relaţia 5.39) valoarea forţei "termice" Qt (relaţia 5.38), corespunzătoare
regimului termic nestaţionar. Se va lua  ct R tp 0, 2 corespunzătoare  
temperaturii maxime. La temperaturi ridicate şi durată mare de funcţionare
se va lua rezistenţa tehnică de durată (ex.  rt 100.000 ) sau limita tehnică de
fluaj (ex.  1t 100.000 ), deoarece acestea sunt totdeauna mai mici decât limita de
curgere la aceeaşi temperatură.
5.3.2.2. Calculul de rezistenţă a flanşelor.

Acest calcul se bazează pe echilibrul momentelor exterioare,
determinate de forţele exterioare şi momentele interioare, obţinute din
produsul dintre tensiunile interne şi modulul de rezistenţă al secţiunii maxim
solicitată.
Tensiunile maxime în orice punct al flanşei nu trebuie să depăşească
valoarea tensiunii admisibile a materialului.
Pentru calculul flanşelor se consideră că forţa FG (relaţia 5.20)
acţionează pe diametrul D3 , iar forţa de exploatare F (relaţia 5.22) se
repartizează ca în fig. 5.7:
F  FD  FT , N (5.43)
unde:
FD - forţa totală rezultată din aplicarea presiunii pe aria determinată
de diametrul D :
 D2
FD  pc , N (5.44)
4
FT - forţa totală rezultată din aplicarea presiunii pe aria determinată
de diametrele D şi D3 :
FT 

 D32  D 2 
pc , N (5.45)
4
sau:
FT  F  FD , N (5.46)
Aceste forţe produc încovoierea discului flanşei în jurul cercului cu
diametrul D3 . Momentul încovoietor total are următoarele expresii:
- la strângerea iniţială:
M S  aG Fg , N mm (5.47)
D2  D3
unde: aG  , mm (5.48)
2
- pentru condiţiile de exploatare:
M 0  a D FD  aG FG  aT FT , N mm (5.49)
D  D S p1
unde: aD  2  (5.50)
2 2
pentru flanşele de tip integral, fig. 5.1 şi fig. 5.3;
D D
aD  2 (5.51)
2
pentru flanşele de tip liber, fig. 5.2 şi fig. 5.3;
D D
aT  3  aG (5.52)
4
pentru toate tipurile de flanşe, cu excepţia fig. 5.2, a;
aT  aG (5.53)
pentru flanşele de tip liber pe ţeavă răsfrântă, fig. 5.2, a.
Valoarea de calcul a momentului încovoietor este cea mai mare
valoare obţinută din relaţiile:
M c  maxM c1 ; M c 2 
 aft
unde: M c1  Ms; M c2  M 0 (5.54)
 af20
După metoda ASME [30, 34], tensiunile în flanşă pe cele trei direcţii
principale (meridională  A , inelară  T şi radială  R ) au următoarele
expresii:
K f KM M c
A  , MPa (5.55)
K 3 D S p21
 4 
1  K 1  K M M c
R   
5
, MPa (5.56)
K3 D h2
Y KM M c
T   Z  R , MPa (5.57)
D h2
unde: M c - momentul încovoietor de calcul ;
K f - factor pentru corecţia tensiunilor din gâtul flanşei (fig. 5.8), ce
depinde de rapoartele adimensionale S p1 / S p 0 şi L / L0 , unde:
L0  D S p 0
Fig.5.8. Nomogramă pentru determinarea coeficientului de corecţie K f .

K M - factorul de corecţie pentru pasul şuruburilor t    D2 / z (şi el

trebuie să fie  1):
 D2
KM  , KM  1 (5.58)
z 2 d  h 
Dacă din calcul se obţine K M  1 , se va considera totuşi K M  1 .
K1 , K 2 , K 3 - coeficienţi:
 K sau K FL 
K 1   F  h (5.59)
 L0 
K sau K VL  h 3
K2  V (5.60)
U L0 S p2 0
1  K1
K3   K2 (5.61)
T
Fig.5.11. Dependenţa coeficienţilor T, U, Y şi Z de raportul K  D1 / D a flanşei

în cazul   0,3
Coeficienţii KF sau KFL se determină din nomogramele prezentate în

fig. 5.9, KV sau KVL din fig. 5.10, în funcţie de rapoartele L/L0 şi Sp1/Sp0 , iar
T, U, Y şi Z din fig. 5.11, în funcţie de raportul K=D1 / D.
Pentru flanşele de tip liber  A   R  0 .

În cazul flanşelor de tip liber cu inel răsfrânt (vezi fig. 5.2, a sau 5.5
b), se determină şi tensiunile în inel:
F0
 i20  , MPa (5.62)
 D3 S i
F  FG
 it  , MPa (5.63)
 D3 S i
Se consideră că flanşa rezistă solicitărilor dacă sunt îndeplinite
condiţiile:
- în flanşă:
 A  1,5  aft  R ,  T   aft
 A  R
  aft (5.64)
2
 A T
  aft
2
- în inelul răsfrânt sau din sudură, în cazul flanşelor libere:
 i20  0,8  ai20
(5.65)
  0,8 
t
i
t
ai
unde tensiunile admisibile pentru materialul flanşei (  af20 ,  aft ), cât şi

pentru materialul inelului răsfrânt (  ai20 ,  ait ) au valorile cele mai mici
rezultate din relaţia:
 a1 
 
R tp 0, 2 sau  ct R 20 sau  r20
sau m
 (5.66)
c s1 cs2
cu:
cs1 = 1,5 şi cs2 = 2,4.
La temperaturi ridicate şi durată mare a funcţionării, se va lua
valoarea cea mai mică rezultată din relaţia:

Rt
 a 2  r / 100.000

sau  rt / 100.000 Rt
sau 1 / 100.000

sau  1t / 100.000
(5.67)
c f1 cf2
cu:
cf1 = 1,5 şi cf2 = 1,0 , unde  rt 100.000 ( Rrt 100.000 ) este rezistenţa
tehnică de durată şi  1t 100.000 ( R1t 100.000 ) este limita tehnică de fluaj.
5.3.3. Calculul asamblărilor cu flanşe cu contact.
5.3.3.1. Calculul de rezistenţă a şuruburilor.
Forţa totală ce acţionează asupra şuruburilor în exploatare la

temperatura de montaj ( T  T0 ), conform relaţiei (5.23) este:
Ft  F0  Fz  F  FG
Fig. 5.12. Asamblări cu flanşe cu contact direct.

Pentru un singur şurub relaţia se poate scrie:
Ft1  Fo1  Fz1  F1  Fr1 , N
în care: Fo1  Fo / z – forţa de strângere iniţială a unui singur şurub, N;

F1  F / z – forţa de exploatare ce acţionează pe un şurub, N;
Fr1  FG / z –forţa remanentă asigurată în exploatare de un şurub, N;
Fz1 – forţa suplimentară pe un şurub, N;
cs
Fz1  F1 , N (5.68)
cs  c p
cs – rigiditatea şurubului, N/mm;
cp – rigiditatea pachetului de piese strânse, N/mm.
Pentru calculul rigidităţii şurubului se foloseşte relaţia:
1 n
1 1  l s1 l l 
    s 2  ...  sn  (5.69)
c s i 1 c si E s  As1 As 2 Asn 
La şuruburile scurte ( l s  6 d ), se consideră în calculul lungimii
şurubului şi jumătate din înălţimea piuliţei şi a capului (fig. 5.12).
Rigiditatea pachetului se determină cu relaţia:
1 n
1 l p1 l p2 l pn
    ...  (5.70)
c p i 1 c pi E p1 A p1 E p 2 A p 2 E pn A pn
unde, de exemplu:
E p1 A p1
c p1  , N/mm (5.71)
l p1

A p1 
4
 2
Dech 1  dg
2

, mm2 (5.72)
Dech1  D1  l p1 tg , mm (5.73)

D1  0,95 S , mm (5.74)
S – deschiderea cheii, mm;
 - unghiul generatoarei tronconului volumului de material deformat.
Metoda clasica foloseşte încă pe scară largă   45 o . Birger recomandă
  22  27 o ( tg  0,4  0,5 ), iar Orlov recomandă   10  30 o .
Când se ţine seama şi de rigiditatea garniturii (fig. 5.12, a):
E p3 Ap3
c p3  , N/m (5.75)
l p3
unde:
E p 3  E g – modulul de elasticitate a garniturii (v. tabelul 5.2).
A p1  A p 2
A p3  , mm2 (5.76)
2
iar l p 3  hg – grosimea garniturii.

O relaţie care exprimă mai exact rigiditatea flanşelor (fig. 5.12 c), în
mai bună concordanţă cu măsurătorile practice este dată de Junker sub
forma (se neglijează grosimea garniturii):
 E p   
2
l pi 
cp  S   d g  , N/mm
2
(5.77)
4  l pi  k  
 
valabilă când b  3  S şi l p1  l p 2  8  d iar k  10 pentru oţel; k  8
pentru fontă; k  6 pentru aluminiu sau aliaje de aluminiu.
Pentru flanşe (fig. 5.12, d) la care S  b  3  S iar l p1  l p 2  8  d (d
– diametrul şurubului):
  b   S l p1  l p 2  l p1  l p 2  
2
 2
Ap   
S  d g2    1 
8 S
  (5.78)
4   5 100 
iar rigiditatea pachetului se calculează cu relaţia:
E p Ap
cp  , N/mm (5.79)
l p1  l p 2
Influenţa regimului termic asupra asamblării cu flanşe.

Asamblările cu şuruburi din instalaţiile termice (când t  150 o C )
sunt influenţate de temperatura fluidului. Temperatura pereţilor conductei
(recipientului) şi a flanşelor ce vin în contact cu fluidul cald este superioară
temperaturii şurubului. Aceasta duce la deformaţii inegale între pachetul de
piese şi şurub, iar la temperaturi ridicate, la modificări ale caracteristicilor
mecanice ale elementelor asamblării (scade modulul de elasticitate).
Sub acţiunea căldurii, flanşele şi şuruburile suferă dilataţii liniare
diferite pe direcţia axei asamblării (fig. 5.13):
l ct   c l c t c , mm (5.80)
l ft   f l f t f , mm (5.81)
l st   s l s t s , mm (5.82)
rezultând o diferenţă de dilatare lt :
lt  2  c l c t c   f l f t f    s l s t s , mm (5.83)
unde:  c ,  f ,  s – sunt coeficienţii de dilatare liniară pentru gulerul
conductei, flanşele independente şi şuruburi;
t c , t f , t s – reprezintă diferenţa dintre temperatura de exploatare
şi cea de montare pentru aceleaşi elemente:
t c  t fluid  t 0 , oC (5.84)
t f  t fluid  t 0  t cf o
C (5.85)
,
t s  t fluid  t 0  t cs , oC (5.86)
unde:
t cf şi t cs – reprezintă diferenţa de temperatură dintre conductă şi
flanşă, respectiv conductă şi şurub (v. tabelul 5.4).
Fig. 5.13. Asamblare cu flanşe în regim termic.
Pe diagrama şurubului (fig. 5.14) , dreapta AE , corespunzătoare

temperaturii normale (de montaj), se deplasează cu distanţa lt în poziţia
AE  . În această poziţie, pentru aceiaşi forţă de exploatare F1, creşte atât
strângerea iniţială cât şi forţa totală din şurub.
Dacă se ţine seama de scăderea modulului de elasticitate (fig. 5.15),
rigiditatea şurubului şi pachetului se micşorează şi se calculează conform
1 1  l s1 ls2 l sn 
relaţiilor:     ...   , mm/N (5.87)
c st E st  As1 As 2 Asn 
1 l p1 l p2 l pn
   ...  , mm/N (5.88)
c tp E tp1 A p1 E tp 2 A p 2 E tpn A pn
respectiv:
E tp   
2
 l pi 
c 
t
 S    d g2  , N/mm (5.89)
 l pi  k  
p
4

t
E p Ap
sau: c tp  , N/mm (5.90)
l p1  l p 2
corespunzătoare, succesiv, relaţiilor (5.69), (5.70), (5.77) şi (5.79).
Tabelul 5.4
Exemple de diferenţe de temperatură dintre şuruburi si elementele
unei asamblări cu flanşe (bine izolate termic în contact cu vapori de apă).
Diferenţa de temperatură între Temperatura aburului în timpul
elementele unei asamblări cu flanşe exploatării, 0C
300 350 400 450 500
Flanşă de tip integral (cu gât)
Diferenţa de tempe- încălzire 20 35 55 90 150
ratură dintre flanşă şi exploatare 12 15 17 19 20
şurub în perioada de
ratură dintre garnitura
de etanşare şi şuruburi exploatare 20 24 27 29 30
în perioada de
Flanşă de tip liber, flanşe inelare sudate
ratură dintre flanşă şi exploatare 3 5 6 8 9
şurub în perioada de
ratură dintre umărul sau exploatare 10 15 20 25 30
bordura ţevii şi şuruburi
în perioada de
Din diagrama şurubului (fig. 5.14) se observă că     şi     .

Forţa de prestrângere devine Fot1  Fo1 . Forţa totală în şurub, pentru aceiaşi
forţă de exploatare F, devine Ft1t  Ft1 , iar forţa remanentă Frt1  Fr1 astfel
încât se poate scrie:
ct
Fzt1  t s t F1 (5.91)
cs  c p
Ft1t  Fot1  Fzt1  Frt1  F1 (5.92)
De asemenea, din triunghiul AOE se poate scrie:

1 1 
l s 0  l p 0  Fo1   
c 
 s cp 
Fig. 5.14. Diagrama de funcţionare a şurubului

cu strângere iniţială în regim termic.
Din triunghiul OA t E ':
1 1 
l s 0  l p 0  lt  Fot1  t  t 
c 
 s cp 
astfel încât:
1 1  1 1 
Fot1  t  t   Fo1     lt
c   
 s cp   cs c p 
1 1 
Fo1     lt
c 
deci: Fot1   s cp  (5.93)
1 1
t
 t
cs c p
Fig. 5.15. Variaţia modulului de elasticitate cu temperatura.
Verificarea şurubului.
1.Verificarea la strângerea iniţială ( p  p0 şi T  T0 ):
Se determină tensiunea de tracţiune datorită forţei Fo1:

F 4 Fo1
 t 0  o1  , MPa (5.94)
As  d12
şi tensiunea de torsiune:
d
Fo1 tg  2    2
M t0 2 , MPa
 t0   (5.95)
W ps  d1 3
16
în care:
cs
Fo1  Ft1  F1 (5.96)
cs  c p
F FG
unde: Ft1  F1  Fr1   (5.97)
z z
cu F, calculată cu relaţia (5.22) şi FG cu relaţia (5.19).
 2 – unghiul de înclinare a spirei filetului şurubului:

p
 2  arctg (5.98)
 d2
p – pasul filetului şurubului, mm (v. anexa 1);
d 2 – diametrul mediu al filetului şurubului, mm (v. anexa 1);
  – unghiul de frecare aparent:
1
   arctg (5.99)
cos  / 2
1 – coeficientul de frecare dintre spirele filetului şurubului şi ale
piuliţei (v. tabelul 5.5);
 - unghiul filetului (pentru filetele metrice triunghiulare   60 o ).
Tensiunea echivalentă după ipoteza de rupere a lucrului mecanic de
deformaţie este:
 ech   t20  3  t20   as20 (5.100)
 c20
 as
20
 (5.101)
c
unde:  c20 – limita de curgere la temperatura obişnuită. Pentru  as
20
, vezi şi
tabelul 5.7.
c – coeficient de siguranţă cu valorile:
c  1,25  1,75 pentru şuruburi montate îngrijit;
c  1,75  2,5 pentru condiţii obişnuite de montaj şi d  14 mm ;
c  2,5  3 (sau mai mult) pentru şuruburi cu d  14 mm , unde
există pericolul ruperii la montaj.
Tabelul 5.5
Coeficientul de frecare între şurub şi piuliţă.
Natura materialelor Coeficientul de frecare, 1
şurubului şi piuliţei suprafeţe unse suprafeţe uscate
oţel/oţel 0,08 - 0,15 0,15 - 0,38
oţel/fontă 0,10 - 0,14 0,16 - 0,18
oţel/bronz 0,04 - 0,09 0,10 - 0,20
2. Verificarea şuruburilor în exploatare la temperatura obişnuită

(de montaj) ( p  p0 şi T  T0 )
Cazul cel mai dezavantajos este atunci când, pe un şurub, pe lângă
tensiunea de tracţiune  tf , datorată forţei totale Ft1 , este prezentă şi
tensiunea de torsiune  t 0 datorită păstrării în timpul funcţionarii a

momentului de torsiune M t 0 aplicat pentru crearea forţei de strângere
iniţială Fo1 , conform relaţiei (5.95):
F 4 Ft1
 tf  t1  , MPa (5.102)
As  d12
 echf   tf2  3  t20   as20 (5.103)
Dacă se face şi strângerea sub sarcină, apare tensiunea de răsucire:
d
Ft1 tg  2    2
 tf  2 , MPa (5.104)
 d13
16
ceea ce face ca tensiunea echivalentă:
 echf   tf2  3  tf2   as20 (5.105)
să se apropie de limita de curgere. Aceasta poate duce la deformarea plastică
a şurubului, slăbirea strângerii garniturii, apariţia neetanşeităţii (la recipiente
sub presiune) şi chiar explozia garniturii. De aceea nu se recomandă
strângerea şuruburilor sub sarcină.
3. Verificarea şurubului în exploatare la temperatura de

funcţionare ( p  p0 şi T  T0 )
Se determină tensiunea de tracţiune datorată forţei Ft1t :
Ft1t 4 Ft1t
 tft     ast (5.106)
As  d1 2
Dacă se face şi strângerea sub sarcină, la temperatura de funcţionare

apare şi o tensiune de răsucire:
d
Ft1t 2 tg  2   
 tft  2 , MPa (5.107)
 d13
16
Tensiunea echivalentă devine:
 echf
t
   t
tf
2
 
 3  tft
2
  ast (5.108)
Tensiunea admisibilă  as t
se stabileşte în funcţie de materialul
şurubului şi temperatura de lucru, conform tabelului 5.6.
Tabelul 5.6
Relaţii de calcul pentru tensiunile admisibile.
Relaţia de calcul Coeficienţi de siguranţă
Dacă t c  400 C o
 as
t
  as1 Pentru oţelurile carbon:
Dacă t c  400 o C  as
t
 min  ast
1 ,  as 2
t
 c ss  2,8 - pentru  c /  r  0,6
c ss  2,3 - pentru  c /  r  0,6
unde :
 ct sau R tp 0, 2
 as1 
t
; Pentru oţelurile austenitice:
c ss c ss  1,9 - pentru  c /  r  0,6
 t 5  t 5 
 as
t
 min r / 10 , 1 / 10 ;
2
 c fs1 c fs 2 
 
c fs1  1,8 ; c fs 2  1,1
Pentru t  20 o C :
 c sau R p 0, 2
 as
20

c ss
Verificarea etanşeităţii.
1.Verificarea garniturii la montaj (p=p0 şi T=T0)

La montaj garnitura este strânsă de către un şurub cu forţa Fo1 .
Tensiunea de strivire datorată strângerii tuturor şuruburilor este:
z Fo1 z Fo1
q   q disturgere  k g q min (5.109)
Ag  D3 b
cu lăţimea eficace a garniturii b conform relaţiei (5.17), k g  1,5 şi q min
conform tabelului 5.2.
2.Verificarea etanşeităţii în exploatare.

Atât pentru temperatura normală ( T  T0 ) cât şi pentru temperatura
de funcţionare, se verifică dacă:
- pentru etanşări cu garnituri moi:
Fr1 şi Frt1  0,5...1,9  F1 , N (5.110)
- pentru etanşări cu garnituri metalice profilate:
Fr1 şi Frt1  1,2...2,9  F1 , N (5.111)
- pentru etanşări cu garnituri metalice plate:
Fr1 şi Frt1  1,2...1,4  F1 , N (5.112)
5.3.3.2. Calculul de rezistenţă a flanşelor.
Flanşa se consideră ca o placă circulară încastrată pe cercul de

amplasarea şuruburilor (fig.5.16). În această ipoteză şi pentru D / D1  0,5 se
poate neglija influenţa tensiunilor circulare şi flanşa poate fi considerată ca
o grindă dreaptă.
Unghiul de rotire a flanşei, în secţiunea dispusă la distanţa l1 de zona
de încastrare, produs de acţiunea forţei FD şi a momentului M1 este:
F l 2 2  rm M 1 l1
 D 1  (5.113)
2EI EI
unde momentul de inerţie al secţiunii:
 D2  z d g  h 3
I , mm4 (5.114)
12
În relaţiile (5.113) şi (5.114), FD reprezintă forţa internă ce
acţionează în asamblarea cu flanşă şi are expresiile:
 D52
FD  pc
4
pentru cazul general - fig. 5.4 sau:
 D2
FD  pc
4
conform fig. 5.7.
M1 - momentul de încovoiere pe unitatea de lungime pe diametrul
mediu al ţevii;
rm - raza medie a ţevii;
D  S p0
rm  - pentru flanşele fără gât tronconic;
2
D  Sm
rm  - pentru flanşele cu gât tronconic,
2
Sm - grosimea medie a ţevii pe porţiunea conică:
dg - diametrul găurilor din flanşă pentru şuruburi.
S p 0  S p1
Sm  (v. fig. 5.4 şi 5.7);
2
Pe de altă parte, unghiul de rotire a unui înveliş cilindric, ţinând
seama şi de influenţa presiunii interne asupra mărimii unghiului de rotire, se
M1 rm S p 0 p c rm2
  4,25  1,03 (5.115)
E S 3p 0 E S p0 rm S p 0
Fig. 5.16. Schema calculului de rezistenţă a flanşei
Egalând expresiile (5.113) şi (5.115) se obţine :

FD l12 p c rm2
 1,03
2EI E S p 0 rm S p 0 N mm
M1  , (5.116)
2  rm l1 rm S p0
mm
 4,25
EI E S 3p 0
Tensiunea de încovoiere în peretele ţevii în zona de îmbinare cu
flanşa (secţiunea LM - fig. 5.4 şi fig. 5.16) este:
6M
 iLM  2 1  0,6  r , MPa (5.117)
S p0
Momentul de încovoiere în secţiunea de încastrare a flanşei
(secţiunea AB - fig. 5.4 şi fig. 5.16) este:
M  FD l1  2  rm M 1 , N mm (5.118)
Tensiunea de încovoiere în această secţiune se calculează cu relaţia:
6M
 iAB   0,6  r , MPa
 D2  z d g  h 2
(5.119)
 r - rezistenţa de rupere a materialului flanşei, cu luarea în

considerare a temperaturii şi duratei de lucru.
Metodologia calculului asamblărilor cu flanşe este prezentată în
tabelul 5.7 [3, 30].
Tabelul 5.7
Metodologia calculului asamblărilor cu flanşe. [3,30]
Nr. Specificaţie Relaţii de calcul. Recomandări
crt.
1. Date iniţiale: presiunea de calcul pc ;
 temperatura de calcul t c ;
 condiţii de funcţionare impuse.
2. Date adoptate  se determină forma constructivă a suprafeţei de
etanşare, în funcţie de presiunea de calcul pc şi
temperatura de calcul tc a mediului de lucru;
 se alege tipul de flanşă (v. fig. 5.1, 5.2 şi 5.3);
 se adoptă dimensiunile constructive standardizate
ale flanşelor şi ale elementelor filetate pentru
asamblarea acestora;
 se alege materialul flanşelor şi şuruburilor);
 se adoptă tipul garniturii şi materialul acesteia (v.
tabelul 5.2).
CALCULUL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE FĂRĂ CONTACT
A. CALCULUL SIMPLIFICAT
I. Asamblare cu flanşe de tip integral
3. Schema de  vezi fig. 5.5
calcul
4. Calculul a) forţa totală pe şuruburi (v. relaţia 5.1):
şuruburilor  D32
Ps  k pc , N
4
b) verificarea şuruburilor la tracţiune (v. relaţia 5.2):
4 Ps
 ts   0,6  ct , MPa
z  d12
pentru: d1 - v. tabelul 5.5.

5. Calculul a) momentul de încovoiere pe unitatea de lungime
flanşei P a
(v. relaţia 5.3): M i   s D , Nmm/mm
 D4
pentru  - v. relaţia 5.4.
b) tensiunea de încovoiere în secţiunea periculoasă a
flanşei (secţiunea AB - fig. 5.5, a) - v. relaţia 5.5:
6  Ps a D
i   0,6  ct , MPa
 D  S p1  S p1
2

crt.
II. Asamblare cu flanşe tip liber.
6. Schema de calcul  vezi fig. 5.5.
7. Calculul  idem pct. 4 tabelul 5.7.
şuruburilor
8. Calculul flanşelor tensiunea circulară din flanşă (v. relaţia 5.6):
6 Ps D2  D4 
i   0,7  ct , MPa
D
 Di h 2 ln 1
Di
B. CALCULUL PRECIS (Schema de calcul v. fig. 5.7.)
9. Calculul lăţimii a) se determină valoarea b0  f B0 , B1  -v. tabelul
eficace b a 5.1:
garniturii şi a - dacă b0  6,5 mm, atunci: b  b0 , mm;
diametrului D3,
- dacă b0  6,5 mm, atunci: b  2,52  b0 , mm
pe care se
repartizează b) diametrul D3:
reacţiunea D  Dic
D3  ec , mm
garniturii. 2
unde: Dec - diametrul exterior de contact;
Dic - diametrul interior de contact a garniturii
cu flanşa.
10. Calculul forţelor a) forţa de strângere a garniturii în exploatare
care acţionează în (forţa remanentă):
asamblare, la  totală (v. relaţia 5.20):
temperatura Fr  FG  2  D3 b p c , N
normală (T=T0),
 pe un şurub:
v. fig. 5.6. F
Fr1  r , N
z
m, q - se aleg din tabelul 5.2 în funcţie de tipul
garniturii.
b) forţa de exploatare:
 totală (v. relaţia 5.22):
 D32
F pc , N
4

crt.
 pe un singur şurub:
F
F1  , N
z
c) forţa totală de strângere a şuruburilor în
exploatare, la temperatura normală:
 totală (v. relaţia 5.21):
Ft  F  Fr , N
 pe un şurub:
Ft
Ft1  , N
z
11. Calculul a) calculul coeficientului sarcinii axiale
coeficientului (v. relaţia 5.25):
încărcării  g  t
interne: 1 
 s   f   g  t
  1   2
unde:
g - coeficientul de elasticitate al garniturii
(v. relaţia 5.26.):
hg
g  , mm/N
E g  D3 b
pentru Eg - v. tabelul 5.3.
t - coeficientul de elasticitate al ţevii
(v. relaţia 5.27.):
l s  hg
t  , mm/N
E  D4 S p1
s - coeficientul de elasticitate al şuruburilor
(v. relaţia 5.28):
l  0,3 d
s  s , mm/N
 d2
z Es
4
f - coeficientul de elasticitate al flanşelor
(v. relaţia 5.29):

crt.
a D2 1   
 f  1,6 , mm/N
3 D1
E h lg
D
pentru  - v. relaţia 5.4.
În calcule aproximative se poate lua:
- la garnituri metalice:  1  0,1...0,3
- la garnituri moi:  1  0,2...0,4
- la garnituri din cauciuc:  1  0,6...1,0
b) calculul coeficientului presiunii interne
(v. relaţia 5.30):
*f
2 
 s   f   g  t
unde:
*f - coeficientul de elasticitate al flanşei, legat de
deformaţiile radiale ale peretelui ţevii sub acţiunea
presiunii interne (v. relaţia: 5.31):
D2 S m aD
*f  t2 0,8 1    , mm/N
D3 3 D1
E h lg
D
În calculele aproximative se poate lua (v. relaţia 5.32):
S
 2  0,3 m
aD
cu: S m  S p 0  S p1  - grosimea medie a ţevii pe

1
2
porţiunea conică, mm.
Uzual  2  0,1...0,3 .
12. Calculul Se va adopta ca forţă de strângere iniţială pe toate
forţei de şuruburile F0, valoarea cea mai mare, rezultată din
strângere îndeplinirea condiţiilor:
iniţială a) siguranţa la pierderea strângerii iniţiale în exploatare
totală F0 (v. relaţia 5.34):
pe cele z   D32 
şuruburi F0  k 1    p c  FG  , N
 4 

crt.
cu k  1,0...1,4
b) asigurarea condiţiilor de etanşare la încercarea
hidraulică (v. relaţia 5.35):
 D32
F0  1    p ph  Fr , N
4
c) asigurarea deformării elastoplastice a garniturii
în vederea etanşării (v. relaţiile 5.18. şi 5.36.):
F0   D3 b q , N
13. Calculul forţei v. relaţia 5.39:
totale ce Ps  F0   F  Qt , N
acţionează pe unde: Qt - forţa “termică” (v. relaţia 5.38):
şuruburi în
 f t f   s t s  l s
condiţii de Qt  , N
exploatare  s   f   g  t
(pp0 şi TT0) tf - temperatura flanşelor (v. şi tabelul 5.4):
tf = tc - (10-150 C) pentru tc = 300 - 400 0C;
tf = tc - (15-200 C) pentru tc = 400 - 500 0C;
ts - temperatura şuruburilor:
ts = tf - (10-150 C) pentru tc = 300 - 400 0C;
ts = tf - (15-200 C) pentru tc = 400 - 500 0C;
În regimul tranzitoriu de încălzire, diferenţele
de temperatură se iau de 3 - 4 ori mai mari (v.
şi tabelul 5.4).
14. Verificarea Metoda I.
şuruburilor a) la montaj (p = p0 şi T = T0):
4 F0
 t0  , MPa
z  d 12
d
F0 tg  2    2
 t0  2 , MPa
 d 13
z
16
 ech 0   t20  3  t20   as20

crt.
b) în exploatare la temperatura de funcţionare
(p  p0 şi T  T0) - v. relaţia 5.40:
4 Ps
 tst    ast
z  d12
În aceste relaţii:
 as
t
;  as20 - v. tabelul 6.7;
p
2 - v. relaţia 6.98;  2  arctg
 d2
p - pasul filetului (v. tabelul 5.5);
d2 -diametrul mediu al filetului (v.tabelul 5.5);
  -unghiul de frecare aparent (v.relaţia 5.99):
1
   arctg

cos
2
1 - coeficientul de frecare, (v. tabelul 5.6);
 - unghiul profilului filetului (pentru filetele
metrice   60 o );
c) la încercarea hidraulică ( p  p ph şi T  T0 )
(v. relaţia 5.42):
  D32 
4  F0   p ph 
 tph      20
4
z  d1 2 as
d) în perioada de încălzire (regim tranzitoriu):

Pst  F0  Qtî   F , N
 f t fî   s t sî  l s
Qtî  , N
 s   f   g  t

cu: t fî  t c  3  4  10  15 o C ,
pentru t c  300  400 o C ;

t fî  t c  3  4  15  20 o C ,
pentru t c  400  500 o C ;
 
t sî  t fî  3  4  10  15 o C ,

crt.
pentru t c  300  400 o C ;

t sî  t fî  3  4  15  20 o C , 
pentru t c  400  500 o C ;
4 Psî
 tstî    ast
z  d12
Metoda II. (ISCIR)
Se calculează aria totală a secţiunilor şuruburilor
necesare pentru:
a) prevenirea pierderii etanşeităţii în timpul
exploatării:
F  FG
Anec1  , mm2
 as
t
b) asigurarea strângerii garniturii cu presiunea de

strivire q:
Fg
Anec 2  , mm2
 as20
Anec  maxAnec1 şi Anec 2 
Aria totală a secţiunilor şuruburilor efectivă
este:
 d12
Aef  z Aefs  z , mm2
4
Se impune ca Aef  Anec
15. Verificarea Metoda I.
garniturilor a) la montaj:
F0
q ef ,m   q distrugere ,
 D3 b
b) în exploatare (v. relaţia 5.37):
F  Qt
q ef ,ex  0  q distrugere
 D3 b
unde: Qt - forţa “termică” - v. relaţia 5.38 sau pct.
13 tabelul 5.8.
q distrugere  k g q min

crt.
cu:
k g  1,5...4 şi q min -conform tabelului 5.2.
Etanşeitatea se poate verifica şi dacă:
- pentru etanşarea cu garnituri moi:
FG  Fr  0,5...1,9  F , N
- pentru etanşarea cu garnituri metalice
profilate:
FG  Fr  1,2...2,9  F , N
- pentru etanşarea cu garnituri metalice
plate:
FG  Fr  1,2...1,4  F , N
Metoda II (ISCIR)
Se verifică dacă:
Aef  as20
hmin   b0 , mm
2  D3 q
unde: b0 - conform tabelului 5.1.
q - conform tabelului 5.2.
16. Verificarea  la strângerea iniţială (v. relaţia 5.47):
flanşelor M s  a G Fg  a G F0 , Nmm
(v. fig. 5.7) D 2  D3
a. Calculul aG  , mm
2
momentelor
 pentru condiţiile de exploatare (v. relaţia
încovoietoare.
5.49):
M 0  a D FD  aG FG  aT FT , Nmm
 D2
unde: FD  p c , N (v. relaţia 5.44)
4
FG  2  D3 b m p c , N (v. relaţia 5.20)
FT 

 D32  D 2 
p c , N (v. relaţia 5.45)
4
 pentru flanşe tip integral (fig. 5.1 şi 5.3):
D2  D S p1
aD   , mm(v. relaţia 5.50)
2 2

crt.
 pentru flanşe tip liber (fig. 5.2 şi 5.3):
D2  D
aD  , mm (v. relaţia 5.51)
2
 pentru toate tipurile de flanşe cu excepţia
fig. 5.2 a:
D3  D
aT   a G , mm (v. relaţia 5.52)
4
 pentru flanşele de tip liber pe ţeavă
răsfrântă, fig. 5.2 a:
aT  a G , mm (v. relaţia 5.53)
b. Determinarea M c  maxM c1 , M c 2  unde:
momentului de  aft
calcul M c1  M s , M c2  M 0
 af20
unde (v. relaţiile 5.66 şi 5.67):
 20  20 
 af20  min  c , r 
 c s1 c s 2 
 dacă t c  400 o C :
 ct
 aft 
c s1
 dacă t c  400 o C :
 rt / 105  1t / 105 
 aft  min  , 
 c f 1 c f 2 
cu: c s1  1,5 ; c s 2  2,4 ; c f 1  1,5 ; c f 2  1 .
c. Determinarea L0  D S p 0 ; L / L 0
factorilor de
K  D1 / D ; S p1 / S p 0
formă ai flanşei
d. Determinarea 1. coeficientul de corecţie Kf a tensiunilor din
coeficienţilor de gâtul flanşei - v. fig. 5.8;
corecţie: 2. coeficientul KF, pentru flanşe tip integral şi
KFL, pentru flanşe tip liber (v. fig. 5.9), în
funcţie de rapoartele adimensionale L / L0 şi Sp1
/ Sp0;

crt.
3. coeficientul KV, pentru flanşe tip integral şi
KVL, pentru flanşe tip liber (v. fig. 5.10), în
funcţie de rapoartele adimensionale L / L0 şi Sp1 /
Sp0;
4. coeficientul de corecţie KM, pentru pasul
şuruburilor t    D2 / z (v. relaţia 5.58):
 D2
KM  ; KM 1
z 2 d  h 
unde: d - diametrul nominal al şurubului (v.
tabelul 5.4); z - numărul de şuruburi; h -
grosimea flanşei; D2 - diametrul de amplasare a
şuruburilor.
Dacă K M  1 , se consideră totuşi K M  1 .
5. coeficienţii T, U, Y şi Z - v. fig. 5.11 în funcţie
de raportul K = D1 / D.
6. coeficientul K1 - v. relaţia 5.59:
K sau K FL  h
K1  F
L0
K V sau K VL  h 3
K2 
U L0 S p2 0
1  K1
K3   K2
T
e. Calculul K f KM M c
tensiunilor din A  , MPa
K 3 D S p21
flanşe: (vezi
relaţiile 5.55,  4 
1  K 1  K M M c
R   
5.56 şi 5.57): 5
, MPa
K3 D h2
Y KM M c
T   Z  R , MPa
D h2
Observaţie: pentru flanşe tip liber:
 A  R  0

crt.
f. Calculul
tensiunilor din
inelul răsfrânt F0
sau din sudură,  i20  , MPa
 D3 S i
în cazul
F  FG
flanşelor de tip  it  , MPa
liber (vezi  D3 S i
relaţiile. 5.62 şi
5.63)
g) Verificarea 1. din flanşă (v. relaţia 5.64):
condiţiilor  A  1,5  aft
impuse
 R ,  T   aft
tensiunilor
 A R
  aft
2
 A T
  aft
2
2. din inelul răsfrânt sau din sudură, în cazul
flanşelor libere (v. relaţia 5.65):
 i20  0,8  ai20
 it  0,8  ait
Observaţii
1. Tensiunile admisibile sînt cele determinate la

pct. 16, b tabelul 5.8. Ele sunt determinate pe
baza caracteristicilor mecanice ale materialului,
corespunzătoare temperaturii de regim.
2. La proba hidraulică se acceptă:
 a  0,8...0,9   c20
3. În cazul mediilor de lucru letale, coeficienţii
de siguranţă c s1 , c s 2 , c f 1 , c f 2 se măresc cu 20
%.

crt.
CALCULUL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE CU CONTACT
A. CALCULUL SIMPLIFICAT
17. Date iniţiale – v. pct. 1 tabelul 5.7
18. Date adoptate - v. pct. 2 tabelul 5.7
19. Schema de - v. fig. 5.4
calcul
20. Calculul a) forţa totală pe şuruburi (v. relaţia 5.7):
şuruburilor  D52 l l
PS  k pc 1 2 , N
4 l2
unde: k – coeficient de strângere; k  1,5...2,5 ;
D5 – diametrul garniturii (inelului) de etanşare.
De obicei D5  D l1 – distanţa de la cercul mediu
al ţevii la cercul axelor şuruburilor:
D2  D S p 0
l1   , mm
2 2
l 2 – distanţa de la cercul exterior al flanşei la
cercul axelor şuruburilor.
D1  D2
l2  , mm
2
b) Verificarea şuruburilor la tracţiune (v. relaţia
5.8):
4 PS
 ts   0,6...0,8  ct
z  d12
pentru: d1 – v. anexa 1.
21. Calculul flanşei
a) momentul de încovoiere în secţiunea AB (v.
relaţia 5.9):
M i   FD l1 , Nmm
unde: FD – forţa internă ce acţionează în
asamblarea cu flanşe:
 D52
FD  , N
4
De obicei: D5  D .

crt.
 - coeficient de micşorare a momentului de
încovoiere datorită legăturii elastice între flanşă
şi ţeavă:
1 

2
rm S p 0  h   D2  z d g
3
  0,72  
l1  Sm   Dt
unde: Sm - grosimea medie a ţevii pe porţiunea
conică:
S m  S p 0  S p1 
1
2
h - grosimea flanşei, mm;
rm - raza medie a ţevii pe porţiunea conică:
D Sm
rm   , mm
2 2
Dt - diametrul mediu al ţevii:
Dt  D  S p 0 , mm
S p 0 - grosimea gâtului flanşei la capătul
dinspre elementul de recipient (grosimea ţevii),
mm;
S p1 - grosimea gâtului flanşei la capătul
dinspre taler, mm;
D2 - diametrul cercului de amplasare a
şuruburilor, mm;
Pentru calcule aproximative se poate lua:
  0,8...1 .
b) Calculul tensiunii de încovoiere în secţiunea

AB a flanşei (fig. 5.5), (v. relaţia 5.12):
6 Mi
i   0,6  rt
 D2  z d g  h 2
unde: z - numărul de şuruburi.

crt.
c) Momentul de încovoiere în secţiunea LM a ţevii
(v. relaţia 5.13):
M i1  1    FD l1
 D52
sau M i1  1    p c l1 , N mm
4
d) Calculul tensiunii de încovoiere în secţiunea
LM a flanşei (fig.5.5) (v. relaţia 5.14):
6 M i1
 i1   0,6  rt
 D4 S p12
unde: D4 - diametrul mediu al gâtului flanşei în

secţiunea LM de încastrare cu talerul flanşei:
D4  D  S p1 , mm
Dacă nu se cunoaşte  rt , se poate considera  ct a
materialului flanşei.
B. CALCULUL PRECIS (schema de calcul - v. fig.5.4 şi 5.12)
22. Calculul v. fig. 5.12 şi relaţia 5.69:
rigidităţii 1 1  l s1 l l 
şurubului    s 2  ...  sn  , mm/N
c s E s  As1 As 2 Asn 
cu: As1 ... Asn - ariile secţiunilor fiecărui tronson al
şurubului.
La şuruburile scurte l s  6  d , se consideră în
calculul lungimii şurubului şi jumătate din
înălţimea piuliţei şi a capului şurubului.
23. Calculul v. fig. 5.12 şi relaţia 5.70:
rigidităţii 1 l p1 l p2 l pn
pachetului de    ...  , mm/N
c p E p1 A p1 E p 2 A p 2 E pn A pn
piese strânse
Concret, conform fig. 5.12, b:
 
A p1  Dech1  d g2  ; A p 2  Dech 2  d g2 
4 4
Dech1  D1  l p1 tg ; Dech 2  D2  l p 2 tg
A p1  A p 2
A p3 
2

crt.
unde: D1  0,95 S ;
S - deschiderea cheii, mm;
 - unghiul generatoarei tronconului
volumului de material deformat.
Se recomandă:   22...27 o ,
l p1  l p 2  h - grosimea flanşelor.
Observaţii:
l p 3  h g - grosimea garniturii, mm;
E p 3  E pg - v. tabelul 5.3.
Rigiditatea întregului pachet de piese
strânse, cu neglijarea grosimii garniturii, se poate
calcula şi cu relaţia lui Junker (v. relaţia 5.77 şi
fig. 5.12 b):
 E p   
2
l pi 
cp  S   d g2  , N/mm
4  l pi  k  
 
cu: k  10 pentru oţel; k  8 pentru fontă şi
k  6 pentru aluminiu şi aliajele sale.
Pentru flanşe la care S  b  3 S , şi
l p1  l p 2  8 d (v.fig. 5.12, c, d şi relaţia 5.78):
 2 2   b  S lp1  lp2  lp1  lp2  
2
4
 
Ap  S  dg   1 
8  S   5

100 

iar rigiditatea pachetului se calculează cu relaţia

(v. relaţia 5.79):
E p Ap
cp  , N/mm
l p1  l p 2
24. Calculul forţelor Cazul I. Între flanşe se interpune un anumit tip
ce acţionează în de garnitură (fig. 5.12, a):
asamblare la
temperatura a) calculul lăţimii eficace b a garniturii şi a
normală de diametrului D3 pe care se repartizează
montaj (T = T0), reacţiunea garniturii - Idem pct. 9 tabelul 5.7.
vezi fig. 5.6.

crt.
b) calculul forţelor care acţionează în
asamblare la temperatura normală de montaj
(T = T0) - Idem pct. 10 şi 12, tabelul 5.7.
Cazul II. între flanşe nu se interpune garnitură

(fig. 5.12 c, d):
a) forţa de exploatare ce acţionează pe un singur
şurub:
 D32
F1  pc , N
4z
b) forţa suplimentară pe un singur şurub:
cs
Fz1  F1   F , N
cs  c p
cs
unde: 
cs  c p
reprezintă coeficientul încărcării interne;
valori uzuale ale lui  sunt:
- pentru asamblare fără garnituri elastice:
  0,2  0,3
- pentru asamblări cu garnituri elastice
(azbest. clingherit, marsit, paronit, cauciuc, etc.):
  0,4  0,5
c) forţa de strângere iniţială pe un şurub,
necesară asigurării strângerii remanente în
exploatare:
Fr1  Ft1  F1  Fo1  Fz1  F1
Fr1  Fo1   F1  F1  Fo1  1    F1
La limită când Fr1  0 , Fo1  Fo1 min
Fo1 min  1    F1 , N
Practic forţa de prestrângere a şurubului Fo1
trebuie să fie mai mare decât Fo1min. Din condiţia
menţinerii etanşeităţii îmbinării se ia:
F0  K r 1    F1 , N (a)

crt.
unde:
K r - coeficient de siguranţă a prestrângerii:
- pentru sarcini statistice: K r  1,25  2 ;
- pentru sarcini variabile: K r  2  4 .
Pentru asigurarea condiţiilor de etanşare, la
limită, la încercarea hidraulică:
 D32
Fo1  1    p ph , N (b)
4
Se va adopta ca forţă de strângere iniţială Fo1,
valoarea cea mai mare rezultată din relaţiile (a) şi
(b).
d) forţa totală pe un şurub:
Ft1  Fo1  Fz1 , N
25. Calculul forţelor a) Dilatarea termică totală în asamblare (v. fig.
ce acţionează în 5.13 şi relaţia 5.83), pentru cazul general:
asamblare la lt  2 c lc tc  f l f t f s ls t s
temperatura de Pentru un caz particular (v. fig. 5.12, b, c):
lt   tf l p1  l p 2  t f   st l s t s , mm
funcţionare
(TT0) (vezi fig.
5.14.) cu:  tf   f ;  st   s
t f şi t s - v. relaţiile 5.85 şi 5.86:
t f  t c  t 0  t cf , 0C
0
t s  t c  t 0  t cs , C
cu: t cf şi t cs - conform tabelului 5.4,
iar t 0  20 o C ,
sau: t f  t f  t 0
t s  t s  t 0 ;
t f  t fluid  10  15 C
o
unde:
pentru t fluid  300  400 o C ;
t f  t fluid  15  20 C
o


crt.
t s  t f  10  15 C
o

t s  t f  15  20 C
o

iar t 0  20 o C , v. şi tabelul 5.4.
b) rigiditatea şurubului (v. relaţia 5.87):

1 1 l l l 
t
 t  s1  s 2  ...  sn 
c s E s  As1 As 2 Asn 
cu aceiaşi observaţie ca la pct. 22, tabelul 5.7.
c) rigiditatea pachetului (flanşelor) (v. relaţiile

5.88, 5.89 sau 5.90):
1 l p1 l p2 l pn
t
 t  t  ...  t
c p E p1 A p1 E p 2 A p 2 E pn A pn
 
l
2
 E tp 
sau: c 
t
 S  pi
  d g2 
l   
p
4 k 
pi
 
E tp A p
sau: c tp 
l p1  l p 2
cu:
A p - conform relaţiei 5.78;
E tpi - fig. 5.15;
Ap1, Ap2, Ap3, Dech1, Dech2, D1, S, , k, etc.
conform pct. 23, tabelul 5.7.
d) forţa suplimentară pe un şurub la temperatura

de funcţionare (v. relaţia 5.91 şi fig. 5.14):
ct
Fzt1  t s t F1   F1 , N
cs  c p

crt.
e) forţa de strângere iniţială pe un şurub la
temperatura de funcţionare (v. relaţia 5.93
şi fig. 5.14):
1 1 
Fo1     lt
c 
Fot1   s cp  , N
1 1

c st c tp
f) forţa totală pe un şurub la temperatura de
funcţionare (v. relaţia 5.92):
Ft1t  Fot1  Fzt1 , N
g) forţa remanentă de strângere a asamblării

(garniturii) în exploatare la temperatura de
funcţionare (v. relaţia 5.92):
Frt1  Ft1t  F1 , N
sau:
Frt1  Fot1  Fzt1  F1 , N
26. Verificarea a) la montaj ( p  p 0 şi T  T0 ) (v. relaţiile 5.94,
şurubului 5.95 şi 5.100):
4 Fo1
 t0  , MPa
 d12
d
Fo1 tg  2    2
 t0  2 , MPa
 d13
16
 ech   t20  3  t20   as
20
b) în exploatare, la temperatura de funcţionare

( p  p 0 şi T  T0 ) (v. relaţia 5.106):
4 Ft1t
 tft    ast
 d12

crt.
c) la încercarea hidraulică ( p  p ph şi T  T0 ):
  D32 
4  Fo1  p ph 
  
4
 tph
 d12
unde:  as20 ,  ast - v. tabelul 5.6;

p
 2 - v. relaţia 5.98;  2  arctg ,
 d2
p - pasul filetului - v. anexa 1;
d2 - diametrul mediu al filetului - v. anexa 1;
1
   arctg - v. relaţia 5.99

cos
2
 - v. tabelul 5.5;
  60 o pentru filetele metrice.
d) în perioada de încălzire (regim tranzitoriu):
- se calculează l t (v. pct.25, tabelul 5.7) luând
t cf şi t cs , conform tabelului 5.4 corespunzătoare
perioadei de încălzire;
- se calculează Fot1 , conform pct. 25, e, tabelul
5.7, cu l t corespunzătoare regimului tranzitoriu de
încălzire;
- se calculează forţa totală pe un şurub în
perioada de încălzire, conform pct.25, f, tabelul 5.7.
(observaţie: Fzt1  ct. );
- se calculează tensiunea din şurub în regim
tranzitoriu de încălzire, conform pct. 26 b, tabelul
5.7.
27. Verificarea a) la existenţa garniturii între flanşe, la montaj
garniturii şi (v.relaţia 5.109):
etanşeităţii z Fo1
q  q distrugere , MPa
 D3 b

crt.
unde:
q distrugere  k g q min , MPa
k g  1,5...4
qmin - v. tabelul 5.2, în funcţie de tipul garniturii.
b) în exploatare, atât la temperatura normală cât
şi la cea de funcţionare (v. relaţiile 5.110,
5.111 şi 5.112):
- pentru etanşări cu garnituri moi:
Fr1 şi Frt1  0,5...1,9  F1 , N
- pentru etanşări cu garnituri metalice
profilate:
Fr1 şi Frt1  1,2...2,9  F1 , N
- pentru etanşări cu garnituri metalice plate
sau fără garnituri:
Fr1 şi Frt1  1,2...1,4  F1 , N
28. Verificarea a) Calculul momentului de încovoiere pe
flanşelor (v. fig. unitatea de lungime pe diametrul mediu al
5.4 şi 5.16) ţevii (v. relaţia 5.116):
FD l12 p c rm2
 1,03
2EI E S p 0 rm S p 0
M1 
2  rm l1 rm S p 0
 4,25
EI E S p2 0
unde:
 D2
FD  pc , N
4
pc - presiunea de calcul, MPa;
D2  D S p 0
l1   , mm
2 2
 D  z d g  h3
I
2
, mm4
12
(v. relaţia 5.114)

crt.
D  S p0
rm  - pentru flanşe fără gât tronconic,
2
mm;
D  Sm
rm  - pentru flanşe cu gât tronconic, mm,
2
S p 0  S p1
unde: Sm  , mm
2
dg - diametrul găurilor din flanşă pentru şuruburi,
mm;
h - grosimea flanşei, mm.
b) tensiunea de încovoiere în peretele ţevii în

zona de îmbinare cu flanşă (secţiunea LM -
fig. 5.4 şi 5.16) (v. relaţia 5.117):
6M
 iLM  2 1  0,6  rt
S p0
c) calculul momentului de încovoiere ce

acţionează în secţiunea de încastrare a flanşei
(secţiunea AB - fig. 5.4 şi 5.16) (v. relaţia
5.118):
M  FD l1  2  rm M 1 , N mm
d) tensiunea de încovoiere în secţiunea AB de

încastrare a flanşei (v. relaţia 5.119):
6M
 iAB   0,6  rt
 D2  z d g  h 2
 rt - rezistenţa de rupere a materialului

flanşei, cu considerarea temperaturii şi a duratei
de lucru.
În lipsa  rt se poate considera  ct ,  rt / 100000
sau  1t / 100000 .
ANEXA 1
FILETE METRICE ISO DE UZ GENERAL

(Extras din SR ISO 724: 1996)
Diametrul Dimensiuni nominale

nominal al Pasul p D=d D2 = d2 D1 = d1
filetului d
17,0 1,5 17.000 16,026 15.376
1 16,350 15,917
2,5 16,376 15,294
2 16,701 15,835
18,0 1,5 18,000 17,026 16,376
1 17,350 16,917
0,75 17,513 17,188
0,5 17,675 17,459
2,5 18,376 17,294
2 18,701 17,835
20,0 1,5 20,000 19,026 18,376
1 19,350 18,917
0,75 19,513 19,188
0,5 19,675 19,459
2,5 20,376 19,294
2 20,701 19,835
22,0 1,5 22,000 21,026 20,376
1 21,350 20,917
0,75 21,513 21,188
0,5 21,675 21,459
3 22,051 20,752
2 22,701 21,835
24,0 1,5 24,000 23,026 22,376
1 23,350 22,917
0,75 23,513 23,188
Anexa 1. Filete metrice ISO de uz general 243

filetului d
2 23,701 22,835
25,0 1,5 25,000 24,026 23,376
1 24,350 23,917
26,0 1,5 26,000 25,026 24,376
3 25,051 23,752
2 25,701 24,835
27,0 1,5 27,000 26,026 25,376
1 26,350 25,917
0,75 26,513 26,188
2 26,701 25,835
28,0 1,5 28,000 27,026 26,376
1 27,350 26,917
3,5 27,727 26,211
3 28,051 26,752
30,0 2 30,000 28,701 27,835
1,5 29,026 28,376
1 29,350 28,917
0,75 29,513 29,188
32,0 2 32,000 30,701 29,835
1,5 31,026 30,376
3,5 30,727 29,211
3 31,051 29,725
33,0 2 33,000 31,701 30,835
1,5 32,026 31,376
1 32,350 31,917
0,75 32,513 32,188
35,0 1,5 35,000 34,026 33,376
4 33,402 31,670
3 34,051 32,752
36,0 2 36,000 34,701 33,835
1,5 35,026 34,376
1 35,350 34,917
38,0 1,5 38,000 37,026 36,376
4 36,402 34,670
3 37,051 35,752
39,0 2 39,000 37,701 36,835
1,5 38,026 37,376
1 38,350 37,917
3 38,051 36,752
40,0 2 40,000 38,701 37,835
1,5 39,026 38,376

filetului d
4,5 39,077 37,129
4 39,402 37,670
42,0 3 42,000 40,051 38,752
2 40,701 39,835
1,5 41,026 40,376
1 41,350 40,917
4,5 42,077 40,129
4 42,402 40,670
45,0 3 45,000 43,051 41,752
2 43,701 41,835
1,5 44,026 43,376
1 44,350 43,917
5 44,752 42,587
4 45,402 43,670
48,0 3 48,000 46,051 44,752
2 46,701 45,835
1,5 47,026 46,376
1 47,350 46,917
3 48,051 46,752
50,0 2 50,000 48,701 47,835
1,5 49,026 48,376
5 48,752 46,587
4 49,402 47,670
52,0 3 52,000 50,051 48,752
2 50,701 49,835
1,5 51,026 50,376
1 51,350 50,917
4 52,402 50,670
55,0 3 55,000 53,051 51,752
2 53,701 52,835
1,5 54,026 53,376
5,5 52,428 50,046
4 53,402 51,670
56,0 3 56,000 54,051 52,752
2 54,701 53,835
1,5 55,026 54,376
1 55,350 54,917
4 55,402 53,670
58,0 3 58,000 56,051 54,752
2 56,701 55,835
1,5 57,026 56,376
Anexa 1. Filete metrice ISO de uz general 245

filetului d
5,5 56,428 54,046
4 57,402 55,670
60,0 3 60,000 58,051 56,752
2 58,701 57,835
1,5 59,026 58,376
1 59,350 58,917
4 59,402 57,670
62,0 3 62,000 60,051 58,752
2 60,701 59,835
1,5 61,026 60,376
6 60,103 57,505
4 61,402 59,670
64,0 3 64,000 62,051 60,752
2 62,701 61,835
1,5 63,026 62,376
1 63,350 62,917
4 62,402 60,670
65,0 3 65,000 63,051 61,752
2 63,701 62,835
1,5 64,026 63,376
6 64,103 61,505
4 65,402 63,670
68,0 3 68,000 66,051 64,752
2 66,701 65,835
1,5 67,026 66,376
1 67,350 66,917
6 66,103 63,505
4 67,402 65,670
70,0 3 70,000 68,051 66,752
2 68,701 67,835
1,5 69,026 68,376
6 68,103 65,505
4 69,402 67,670
72,0 3 72,000 70,051 68,752
2 70,701 69,835
1,5 71,026 70,376
1 71,350 70,917
4 72,402 70,670
75,0 3 75,000 73,051 71,752
2 73,701 72,835
1,5 74,026 73,376
Dimensiunile sunt date in mm
ANEXA 2
FILETE PĂTRATE
Elementele geometrice ale filetului se calculează cu relaţiile:

t1  e  0,5  p ;
t  t1  a  0,5  p  a ;
t 2  t1  b  0,5  p  b ;
unde: b = 0,25 mm - pentru p  4 mm;
b = 0,50 mm - pentru 4 mm < p  12 mm;
b = 1,00 mm - pentru p > 12 mm.
Diametrul Pasul Diametrul Diametrul Diametrul

nominal p, mediu exterior interior
d, mm d2 = D2, D, d1 = D1,
mm mm mm mm
10 2 9,000 10,500 8,000
3 8,500 10,500 7,000
12 2 11,000 12,500 10,000
3 10,500 12,500 9,000
14 2 13,000 14,500 12,000
3 12,500 14,500 11,000
16 2 15,000 16,500 14,000
4 14,000 16,500 12,000
18 2 17,000 18,500 16,000
4 16,000 18,500 14,000
20 2 19,000 20,500 18,000
4 18,000 20,500 16,000
Anexa 2. Filetul pătrat 247

d, mm d2 = D2, D, d1 = D1,
mm mm mm mm
2 21,000 22,500 20,000
22 5 19,500 22,500 17,000
8 18,000 22,500 14,000
2 23,000 24,500 22,000
24 5 21,500 24,500 19,000
8 20,000 24,500 16,000
2 25,000 24,000
26 5 23,500 26,500 21,000
8 22,000 18,000
2 27,000 26,000
28 5 25,500 28,500 23,000
8 24,000 20,000
3 28,500 27,000
30 6 27,000 30,500 24,000
10 25,000 20,000
3 30,500 29,000
32 6 29,000 32,500 26,000
10 27,000 22,000
3 34,500 33,000
36 6 33,000 36,500 30,000
10 31,000 26,000
3 38,500 37,000
40 6 37,000 40,500 34,000
10 35,000 30,000
3 42,500 41,000
44 8 40,000 44,500 36,000
12 38,000 32,000
3 46,500 45,000
48 8 44,000 48,500 40,000
12 42,000 36,000
3 48,500 47,000
50 8 46,000 50,500 42,000
12 44,000 38,000
3 50,500 49,000
52 8 48,000 52,500 44,000
12 46,000 40,000

d, mm d2 = D2, D, d1 = D1,
mm mm mm mm
3 53,500 52,000
55 8 51,000 55,500 47,000
12 49,000 43,000
3 58,500 57,000
60 8 56,000 60,500 52,000
12 54,000 48,000
4 63,000 65,500 61,000
65 10 60,000 65,500 55,000
16 57,000 66,000 49,000
4 68,000 70,500 66,000
70 10 65,000 70,500 60,000
16 62,000 71,000 54,000
4 73,000 75,500 71,000
75 10 70,000 75,500 65,000
16 67,000 76,000 59,000
4 78,000 80,500 76,000
80 10 75,000 80,500 70,000
16 72,000 81,000 64,000
5 82,500 85,500 80,000
85 12 79,000 85,500 73,000
20 75,000 86,000 65,000
5 87,500 90,500 85,000
90 12 84,000 90,500 78,000
20 80,000 91,000 70,000
5 92,500 95,500 90,000
95 12 89,000 95,500 83,000
20 85,000 96,000 75,000
5 97,500 100,000 95,000
100 12 94,000 100,500 88,000
20 90,000 101,000 80,000
Anexa 3. Filete metrice trapezoidale 249
ANEXA 3
FILETE METRICE TRAPEZOIDALE ISO
(Extras SR ISO 2904: 1996)
Elementele şi dimensiunile profilului nominal al filetului exterior şi

al filetului interior sunt prezentate în fig. 1 şi tabelele 1 şi 2.
H 1  0,5  P ; d – diametrul nominal al filetului;

H 4  h3  H 1  a c  0,5  P  a c ; d 2  D 2  d  0,5  P ;
z  0,25  a c ; d 3  d  2  h3  d  P  2  a c ;
R1 max  0,5  a c ; D1  d  P ;
R 2 max  a c ; D4  d  2  a c ;
ac – jocul la fundul filetului.
Fig. 1
Tabelul 1
P ac H 4  h3 R1max R2max
1,5 0,15 0,9 0,075 0,15
2 1,25
3 0,25 1,75 0,125 0,25
4 2,25
5 2,75
6 3,5
7 4
8 0,5 4,5 0,25 0,5
9 5
10 5,5
12 6,5
14 1 8 0,5 1
Tabelul 2
Diametrul Diametrul Diametrul Diametrul interior
nominal d Pasul mediu exterior
Şirul 1 Şirul 2 p d 2  D2 D4 d3 D1
8 1,5 7,250 8,300 6,200 6,500
9 1,5 8,250 9,300 7,200 7,500
2 8,000 9,500 6,500 7,000
10 1,5 9,250 10,300 8,200 8,500
2 9,000 10,500 7,500 8,000
11 2 10,000 11,500 8,500 9,000
3 9,500 11,500 7,500 8,000
12 2 10,000 12,500 9,500 10,000
3 10,500 12,500 8,500 9,000
14 2 13,000 14,500 11,500 12,000
3 12,500 14,500 10,500 11,000
16 2 15,000 16,500 13,500 14,000
4 14,000 16,500 11,500 12,000
18 2 17,000 18,500 15,500 16,000
4 16,000 18,500 13,500 14,000
20 2 19,000 20,500 17,500 18,000
4 18,000 20,500 15,500 16,000
3 20,500 22,500 18,500 19,000
22 5 19,500 22,500 16,500 17,000
8 18,000 23,000 13,000 14,000
3 22,500 24,500 20,500 21,000
24 5 21,500 24,500 18,500 19,000
8 20,000 25,000 15,000 16,000
3 24,500 26,500 22,500 23,000
26 5 23,500 26,500 20,500 21,000
8 22,000 27,000 17,000 18,000
3 26,500 28,500 24,500 25,000
28 5 25,500 28,500 22,500 23,000
8 24,000 29,000 19,000 20,000
3 28,500 30,500 26,500 27,000
30 6 27,000 31,000 23,000 24,000
10 25,000 31,000 19,000 20,000
3 30,500 32,500 28,500 29,000
32 6 29,000 33,000 25,000 26,000
10 27,000 33,000 21,000 22,000
Anexa 3. Filete metrice trapezoidale 251

3 32,500 34,500 30,500 31,000
34 6 31,000 35,000 27,000 28,000
10 29,000 35,000 23,000 24,000
3 34,500 36,500 32,500 33,000
36 6 33,000 37,000 29,000 30,000
10 31,000 37,000 25,000 26,000
3 36,500 38,500 34,500 35,000
38 7 34,500 39,000 30,000 31,000
10 33,000 39,000 27,000 28,000
3 38,500 40,500 36,500 37,000
40 7 36,500 41,000 32,000 33,000
10 35,000 41,000 29,000 30,000
3 40,500 42,500 38,500 39,000
42 7 38,500 43,000 34,000 35,000
10 37,000 43,000 31,000 32,000
3 42,500 44,500 40,500 41,000
44 7 40,500 45,000 36,000 37,000
12 38,000 45,000 31,000 32,000
3 44,500 46,500 42,500 43,000
46 8 42,000 47,000 37,000 38,000
12 40,000 47,000 33,000 34,000
3 46,500 48,500 44,500 45,000
48 8 44,000 49,000 39,000 40,000
12 42,000 49,000 35,000 36,000
3 48,500 50,500 46,500 47,000
50 8 46,000 51,000 41,000 42,000
12 44,000 51,000 37,000 38,000
3 50,500 52,500 48,500 49,000
52 8 48,000 53,000 43,000 44,000
12 46,000 53,000 39,000 40,000
3 53,500 55,500 51,500 52,000
55 9 50,500 56,000 45,000 46,000
14 48,000 57,000 39,000 41,000
3 58,500 60,500 56,500 57,000
60 9 55,500 61,000 50,000 51,000
14 53,000 62,000 44,000 46,000

4 63,000 65,500 60,500 61,000
65 10 60,000 66,000 54,000 55,000
16 57,000 67,000 47,000 49,000
4 68,000 70,500 65,500 66,000
70 10 65,000 71,000 59,000 60,000
16 62,000 72,000 52,000 54,000
4 73,000 75,500 70,500 71,000
75 10 70,000 76,000 64,000 65,000
16 67,000 77,000 57,000 59,000
4 78,000 80,500 75,500 76,000
80 10 75,000 81,000 69,000 70,000
16 72,000 82,000 62,000 64,000
4 83,000 85,500 80,500 81,000
85 12 79,000 86,000 72,000 73,000
18 76,000 87,000 65,000 67,000
4 88,000 90,500 85,500 86,000
90 12 84,000 91,000 77,000 78,000
18 81,000 92,000 70,000 72,000
4 93,000 95,500 90,500 91,000
95 12 89,000 96,000 82,000 83,000
18 86,000 97,000 75,000 77,000
4 98,000 100,500 95,500 96,000
100 12 94,000 101,000 87,000 88,000
20 90,000 102,000 78,000 80,000
Dimensiunile sunt date în mm
Anexa 4. Filete ferăstrău 253
ANEXA 4
FILETE FERĂSTRĂU
(Extras STAS 2234/1-75 - Profile)
d = D = diametrul nominal al filetului h3  H 1  a e  0,36777  P

D1  d  2  H1  d  1,5  P a e  0,11777  P
D 2  d 2  d  0,75  P a  0,1  P
d 3  d  2  h3 w  0,26384  P
H 1  0,75  P e  wa
R  0,12427  P
Tabelul 1
P ae a e h3 R
2 0,236 0,1414 0,386 1,736 0,249
3 0,353 0,1732 0,618 2,603 0,373
4 0,471 0,2 0,855 3,471 0,497
5 0,589 0,2236 1,096 4,339 0,621
6 0,707 0,2449 1,338 5,207 0,746
7 0,824 0,2646 1,582 6,074 0,870
8 0,942 0,2828 1,828 6,942 0,994
9 1,060 0,3 2,075 7,810 1,118
10 1,178 0,3162 2,322 8,678 1,243
12 1,413 0,3464 2,820 10,413 1,491
14 1,649 0,3742 3,320 12,149 1,740
16 1,884 0,4 3,821 13,884 1,988
Tabelul 1 (continuare)
P ae a e h3 R
18 2,120 0,4243 4,325 15,620 2,237
20 2,355 0,4472 4,830 17,355 2,485
22 2,591 0,4690 5,335 19,091 2,734
24 2.826 0,4899 5,842 20,826 2,982
28 3,298 0,5292 6,858 24,298 3,480
32 3,769 0,5657 7,877 27,769 3,977
36 4,240 0,6 8,898 31,240 4,474
40 4,711 0,6325 9,921 34,711 4,971
44 5,182 0,6633 10,946 38,182 5,468
FILETE FERĂSTRĂU
(Extras STAS 2234/2-75 - Dimensiuni nominale)
Tabelul 2
Diametrul nominal Pas Diametrul Diametrul interior
d=D P mediu
Şirul 1 Şirul 2 Şirul 3 d 2 = D2 d3 D1
10 2 8,500 6,528 7,000
12 2 10,500 8,528 9,000
3 9,750 6,791 7,500
14 2 12,500 10,528 11,000
3 11,750 8,791 9,500
16 2 14,500 12,528 13,000
4 13,000 9,058 10,000
18 2 16,500 14,528 15,000
4 15,000 11,058 12,000
20 2 18,500 16,528 17,000
4 17,000 13,058 14,000
3 19,750 16,791 17,500
22 5 18,250 13,322 14,500
8 16,000 8,166 10,000
3 21,750 18,794 19,500
24 5 20,250 15,322 16,500
8 18,000 10,166 12,000
3 23,750 20,791 21,500
26 5 22,250 17,322 18,500
8 20,000 12,166 14,000
3 25,750 22,791 23,500
28 5 24,250 19,732 20,500
8 22,000 14,166 16,000
3 27,750 24,791 25,500
30 6 25,500 19,586 21,000
10 22,500 12,644 15,000
d=D P mediu
3 29,750 26,791 27,500
32 6 27,500 21,588 23,000
10 24,500 14,644 17,000
3 31,750 28,794 29,500
34 6 29,500 23,586 25,000
10 26,500 16,644 19,000
3 33,750 30,794 31,500
36 6 31,500 25,586 27,000
10 28,500 18,644 21,000
3 35,750 32,794 33,500
38 7 32,750 25,852 27,500
10 30,500 20,644 23,000
3 37,750 34,794 35,500
40 7 34,750 27,852 29,500
10 32,500 22,644 25,000
3 39,750 36,794 37,500
42 7 36,750 29,852 31,500
10 31,500 24,644 27,000
3 41,750 38,794 39,500
44 7 38,750 31,852 33,500
12 35,000 23,174 26,000
3 43,750 40,794 41,500
46 8 40,000 32,116 34,000
12 37,000 25,174 28,000
3 45,750 42,794 43,500
48 8 42,000 34,116 36,000
12 39,000 27,174 30,000
3 47,750 44,794 45,500
50 8 44,000 36,116 38,000
12 41,000 29,174 32,000
3 49,750 46,794 47,500
52 8 46,000 38,116 40,000
12 43,000 31,174 34,000
3 52,750 49,794 50,500
55 9 48,250 39,380 41,500
14 44,500 30,702 34,000
3 57,750 54,794 55,500
60 9 53,250 44,380 46,500
14 49,500 35,702 39,000
4 62,000 58,058 59,000
65 10 57,500 47,644 50,000
16 53,000 37,232 41,000
d=D P mediu
4 67,000 63,058 64,000
70 10 62,500 52,644 55,000
16 58,000 42,232 46,000
4 72,000 68,058 69,000
75 10 67,500 57,644 60,000
16 63,000 47,232 51,000
4 77,000 73,058 74,000
80 10 72,500 62,644 65,000
16 68,000 52,232 56,000
4 82,000 78,058 79,000
85 12 76,000 64,174 67,000
18 71,500 53,760 58,000
4 87,000 83,058 84,000
90 12 81,000 69,174 72,000
18 76,500 58,760 63,000
4 92,000 88,058 89,000
95 12 86,000 74,174 77,000
18 81,500 63,760 69,000
4 97,000 93,058 94,000
100 12 91,000 79,174 82,000
20 85,000 65,290 70,000
4 102,000 98,058 99,000
105 12 96,000 84,174 87,000
20 90,000 70,290 75,000
4 107,000 103,058 104,000
110 12 101,000 89,174 92,000
20 95,000 72,290 80,000
6 110,500 104,586 106,000
115 14 104,500 90,702 94,000
22 98,500 76,818 82,000
6 115,500 109,586 111,000
120 14 109,500 95,702 99,000
22 103,500 81,818 87,000
6 120,500 114,586 116,000
125 14 114,500 100,702 104,000
22 108,500 86,818 92,000
6 125,500 119,586 121,000
130 14 119,500 105,702 109,000
22 113,500 91,818 97,000
6 130,500 124,586 126,000
135 14 124,500 110,702 114,000
24 117,000 93,348 99,000
d=D P mediu
6 135,500 129,586 131,000
140 14 129,500 115,702 119,000
24 122,000 98,348 104,000
6 140,500 134,586 136,000
145 14 134,500 120,702 124,000
24 127,000 103,348 109,000
6 145,500 139,586 141,000
150 16 138,000 122,232 126,000
24 132,000 108,348 114,000
6 150,500 144,586 116,000
155 16 143,000 127,232 131,000
24 137,000 113,348 119,000
6 155,500 149,586 131,000
160 16 148,000 132,232 136,000
28 139,000 111,404 118,000
6 160,500 154,586 156,000
165 16 153,000 137,232 141,000
28 144,000 116,404 123,000
6 165,500 159,586 161,000
170 16 158,000 142,232 146,000
28 149,000 221,404 128,000
175 8 169,000 161,116 163,000
16 163,000 147,232 151,000
28 154,000 226,404 133,000
1. NOTAREA FILETELOR FERĂSTRĂU

1.1. Notarea filetelor ferăstrău se face conform următoarelor reguli:
1.1.1. Filetul ferăstrău cu un singur început se notează prin simbolul S,
urmat de valoarea diametrului nominal şi a pasului, exprimate în milimetri
şi separate prin simbolul x. Exemplu: S 40 x 7
1.1.2. Filetul ferăstrău cu mai multe începuturi se notează prin simbolul S,
urmat de valoarea diametrului nominal şi a pasului elicei, separate de
simbolul x, după care se indică simbolul P şi valoarea pasului.
Exemplu: S 40 x 14 P7
1.1.3. Sensul filetului, numai la filetele stânga se indică prin literele stg.
amplasate după notarea filetului conform pct. 1.1.1. sau 1.1.2.
Exemplu: S 40 x 14 P7 stg
1.1.4. Notarea completă a filetului, incluzând şi notarea câmpului de
tolerantă se face conform STAS 2234/3-75.
Exemplu: S 40 x 14 P7 stg - 7e
ANEXA 5
FILETE ROTUNDE
(Extras STAS 668-86)
Elementele geometrice ale filetului se calculeaza cu relatiile:
t  1,866  p ; t 2  0,0835  p ; b  0,683  p ; r1  0,255579  p ;
t1  0,5  p ; a  0,05  p ; r  0,2385  p ; r1  0,221  p .
Numărul Pasul d2 = D2, D4, d3, D1,

Diametrul de paşi de p, mm mm mm mm
nominal 25,4 mm mm
d*, mm
8 10 2,540 6,730 8,254 5,460 5,714
10 10 2,540 8,730 10,254 7,460 7,714
12 10 2,540 10,730 12,254 9,460 9,714
16 8 3,175 14,412 16,318 12,825 13,142
20 8 3,175 18,412 20,318 16,825 17,142
24 8 3,175 22,412 24,318 20,825 21,142
28 8 3,175 26,412 28,318 24,825 25,142
32 8 3,175 30,412 32,318 28,825 29,142
36 8 3,175 34,412 36,318 32,825 33,142
40 6 4,233 37,883 40,423 35,767 36,190
44 6 4,233 41,883 44,423 39,767 40,190
48 6 4,233 45,883 48,423 43,767 44,190
52 6 4,233 49,883 52,423 47,767 48,190
60 6 4,233 57,883 60,423 55,767 56,190
65 6 4,233 62,883 65,423 60,767 61,190
70 6 4,233 67,883 70,423 65,767 66,190
75 6 4,233 72,883 75,423 70,767 71,190
80 6 4,233 77,883 80,423 75,767 76,190
85 6 4,233 82,883 85,423 80,767 81,190
90 6 4,233 87,883 90,423 85,767 86,190
95 6 4,233 92,883 95,423 90,767 91,190
100 6 4,233 97,883 100,423 95,767 96,190
*
numai diametrele preferenţiale.
Bibliografie 259
BIBLIOGRAFIE
[1] Alexandrescu, F., ş.a., „Conducte şi armături”, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1963.
[2] Beleaev, V.G., „Vâbor i rascet optimalinoi formî profilea
vintovâh poverhnosti saricovâh mehanizmov”, Vestnik Maşinostroenie, 2
(1975), 54-55.
[3] Birger, I.A., ş.a., „Rascet na procinosti detalei maşin”,
Spovocinik, Izd. Maşinostoenie, Moskva, 1979.
[4] Blume, D. Ilgner, H.H., "Schrauben Vademecum", 8. Auflage,
1991.
[5] Cernavski, S.A., i.d., „Proektirovanie mehaniceskih peredaci”,
Izd. Maşinostoenie, Moskva, 1976.
[6] Chişiu, Al. ş.a., "Organe de maşini", Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981.
[7] Crudu, I, "Organe de maşini. Asamblări demontabile şi
nedemontabile", Editura Universităţii din Galaţi, 1988.
[8] Crudu, I., "Bazele proiectării organelor de maşini", Editura Alma,
Galaţi, 2000.
[9] Crudu, I., Fiabilitatea şi calitatea sistemelor mecanice", Editura
F & F International, Gheorgheni, 2003.
[10] Decker, K.H., "Maschinenelemente", Carl Hanser Verlag,
München,Wien,1985.
[11] Drăghici, I., ş.a., „Îndrumar de proiectare în construcţia de
maşini”, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
[12] Gafiţanu, M., ş.a., „Organe de maşini”, vol. I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981.
[13] Gafiţanu, M., ş.a., „Organe de maşini”, vol. I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999.
[14] Hütte, vol I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.
[15] Jâşcanu, M., ş.a., „Şuruburi de mişcare”, Lito. Universitatea
„Dunărea de jos” din Galaţi, 1980.
[16] Jula, A., ş.a., „Organe de maşini. Îndrumar pentru proiectul de
an nr. 1”, Universitatea din Braşov, 1976.
[17] Jula, A., ş.a., „Mecanisme şurub-piuliţă. Îndrumar de
proiectare”, Editura Lux Libris, Braşov, 2000.
[18] Köhler/Rögnitz, "Maschinenteile" Teil I, II, B.G. Teubner,

Stuttgart, 1979.
[19] Kuzmin, A.V., i.d., „Kursovoe proektirovanie detalei maşin”,
Ciasti 2, Sprovocinosti Sposobie, Izd. Vâsşaia Şkola, Minsk, 1982.
[20] Levit, G.A., „Rascet poredaci vint-gaika kacenia (şaricovâh),
Stanki i instrument”, 5 (1963), 8-15.
[21] Manea, Gh., "Organe de maşini", vol I, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1970.
[22] Matek, W., u.a., "Maschinenelemente", Vieweg & Sohn
Verlagsgesellschaft mbH, Braunschweig/Wiesbaden, 2000.
[23] Mustafa, M.R., ş.a., „Asamblări filetate şi prin strângere”,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1964.
[24] Mădăraş, L., ş.a., "Design. Îmbinări. Arcuri" , Editura
Politahnica, Timişoara, 2002.
[25] Mătieşan, D., ş.a., „Elemente de proiectare pentru mecanismele
cu şurub şi piuliţă”, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1985.
[26] Pavlov, S.I., „Sarikovintovâe mehanizmî i priborostroenîe”, Izd.
Masinostroenie, Moskva, 1968.
[27] Reşetov, D.N., „Detali i mehanizmâ metalorezuşcih stankov”,
Izd. Maşinostoenie, Moskva, 1972.
[28] Ştefănescu, I.I., ş.a., „Recipiente sub presiune în construcţie
sudată. Îndrumar de proiectare”, Lito. Universitatea „Dunărea de Jos” din
Galaţi, 1991.
[29] Ştefănescu, I.I., ş.a., „Materiale utilizate în construcţia de
maşini. Caracteristici. Simbolizare. Domenii de utilizare”, Lito.
Universitatea "Dunărea de jos"Galaţii, Vol. I - 1994, Vol II - 1997.
[30] Ştefănescu, I.I., Spânu, C., „Asamblări cu flanşe”, Editura
Evrika, Brăila, 1999.
[31] * * * Manualul inginerului mecanic, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1974.
[32] * * * Catalog General de organe de asamblare, Nr. 07195/A,
Editura Publimpress, Bucureşti, 1995.
[33] * * * Catalog general de rulmenţi, Nr. 7195, Editura
Publimpress, Bucureşti, 1995.
[34] * * * "Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia,
instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea recipientelor metalice stabile
sub presiune ISCIR C4-83", Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
[35] * * * "Prescripţii tehnice pentru proiectarea, montarea,
repararea, exploatarea şi verificarea conductelor de abur şi apă fierbinte sub
presiune ISCIR, C15-85", Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.

Transmisii Si Asamblari Cu Suruburi PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Transmisii Si Asamblari Cu Suruburi PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREFAŢA

Organe de Maşini este prima disciplină de cultură tehnică generală cu caracter

CAPITOLUL 1. MECANISME CU ŞURUBURI DE FORŢĂ ……………………………..…7

CAPITOLUL 2. ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE ……………………….. …….38

2.3.3. Sistemul de toleranţe al filetului rotund……………………………………….. 59

CAPITOLUL 3. ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ROSTOGOLIRE …………………………..114

CAPITOLUL 4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE………………………………………………..139

4.1.1. Cric cu piuliţă fixă……………………………………………………………..139

CAPITOLUL 5. CALCULUL ASAMBLĂRILOR CU FLANŞE ………………………….179

Anexa 1. Filete metrice ISO de uz general………………………………………………………242

MECANISME CU ŞURUBURI DE FORŢĂ

sunt: precizia cinematică, durabilitate, rezistenţă la uzură şi randament

- Piuliţa (2) este fixă şi se roteşte şurubul (1) (  1  0 , v1  0 ), care

translaţie, identică cu cea a şurubului. Pivotarea se poate realiza, utilizând

1.2. SCHEME STRUCTURALE ALE MECANISMELOR

b) şurub fix, piuliţa executând o mişcare de rototranslaţie (apare mai

1.2.1. Cricul simplu (şurub-piuliţă fixă).

Prin intermediul mecanismului de acţionare (5), (fig. 1.2 a) se

1.2.2. Cricul cu piuliţă rotitoare.

sens la celălalt de încărcare a tijei şurubului, realizându-se în zona centrală a

1.2.3. Cricurile telescopice şi cu dublă acţiune.

de rostogolire (rulment axial) – în timp ce la cricul cu dublă acţiune (fig. 1.6

La cricul cu dublă acţiune, din fig. 1.6 a, se observă că prin

La cricul cu dublă acţiune, cursa de ridicare este realizată prin

1.2.4. Cricuri pe glisiere.

cricului (4), care realizează ridicarea pe verticală a sarcinii. În fig. 1.7 a şi b

1.2.5. Cricuri cu pârghii.

Principalele părţi componente ale acestor cricuri sunt: cupa (1),

lagărul (6) cu un pas al filetului, realizând o înălţime de ridicare ce depinde

Determinarea sarcinilor (forţe şi momente) care încarcă elementele

Dacă forţele care încarcă elementele cricurilor cu pârghii cu una şi cu

Lungimea filetată a şurubului se determină în funcţie de tipul

1.2.6. Cricuri cu pârghii pentru ridicarea sarcinii la distanţe

element conducător, piuliţa (3) executând doar mişcarea de translaţie, prin

mişcarea de translaţie, tot prin intermediul unui ghidaj axial executat în

1.2.7. Cric cu pârghii şi platformă.

Fig. 1.14 Fig. 1.15

filet pe dreapta, respectiv cu filet pe stânga. Prin deplasarea axială simultană

1.2.8. Cric şurub-piuliţă pentru ridicarea sarcinilor laterale.

1.2.9. Cric cu şurub şi pârghii pentru bărci de salvare.

1.2.10. Presa cu şurub cu piuliţă fixă şi cu piuliţă rotitoare.

Modul de funcţionare se poate urmări pe schema structurală (fig.

pentru elementele presei. Şurubul de mişcare (1) este solicitat la

1.2.11. Prese cu şurub şi pârghii.

1.2.12. Prese cu şurub şi fălci mobile.

1.2.13. Presă cu şurub cu pene.

1.2.14. Presă cu şurub pentru extragerea inelelor interioare ale

1.2.15. Platformă de ridicat.

şurubul (1), solidar cu mecanismul de acţionare, sunt plasate piuliţa (2) şi

1.2.16. Menghine cu şurub.

1.2.17. Cheie de strângere cu şurub.

1.2.18. Ancoră reglabilă.

1.2.19 Tije filetate pentru robinete.

asigurarea etanşeităţii organelor de închidere ale robinetului şi învingerea

ds – diametrul zonei de contact a capacului sferic, mm;

1.2.20. Şuruburi conducătoare pentru strunguri.

I. Ambele lagăre axiale sunt aşezate lângă lagărul radial din

- porţiunea b – c, solicitată la compresiune, datorită forţei F, la

ŞURUBURI DE FORŢĂ CU ALUNECARE

2.1. FILETE PENTRU ŞURUBURI DE FORŢĂ CU

2.1.1. Consideraţii generale.

aparent de frecare; pentru filetul trapezoidal, unghiul profilului   30 0 ), în

2.1.2. Filetul pătrat.