Rezistenta Materialelor - DUDESCU PDF

Mircea Cristian DUDESCU
REZISTENȚA
MATERIALELOR
NOȚIUNI FUNDAMENTALE. SOLICITĂRI SIMPLE
U.T.PRESS
REZISTENȚA MATERIALELOR
NOȚIUNI FUNDAMENTALE. SOLICITĂRI SIMPLE

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Editura U.T.Press
2013
Recenzori: Prof.dr.ing. Marioara Șomotecan
Prof.dr.ing. Nicolaie Bal
Prof.dr.ing. Mihail Hărdău
Tehnoredactare și coperta: Autorul

PREFAȚĂ
Obiectivul principal al unui curs de bază în domeniul mecanicii ar trebui să

fie acela de a dezvolta studentului, viitorului inginer, capacitatea de a
analiza o anumită problemă într-o manieră simplă și logică și de a găsi
soluția aplicând câteva principii fundamentale bine înțelese.
Rezistența Materialelor sau Mecanica Materialelor, cum mai este
cunoscută, oferă o înțelegere a comportamentului corpurilor din punct de
vedere mecanic, fiind esențială pentru proiectarea adecvată a tuturor
structurilor. Acesta este motivul pentru care rezistența materialelor este o
disciplină fundamentală în numeroase domenii inginerești. Gama de
tehnologii care se bazează pe elemente din Rezistența Materialelor este
diversă. Aplicațiile Rezistenței Materialelor se regăsesc în domenii în care s-
a remarcat inovarea continuă și perfecționarea pe parcursul multor ani, cum
ar fi industria aerospațială, proiectarea podurilor și a structurilor de
rezistență ale clădirilor, tehnologii în domeniul auto și dispozitivele
protetice. Rezistența Materialelor stă la baza unor aplicații care au fost greu
de imaginat acum câțiva ani: microscoape de forță atomică, robotică la
micro-scară, senzori wireless pentru monitorizarea structurală și ingineria
țesuturilor biologice. Privită în mod particular Rezistența Materialelor ne
ajută să înțelegem interacțiunea pe care o avem zilnic cu elementele și
structurile lumii înconjurătoare, de ce unele lucruri sunt prea subțiri, prea
rigide sau predispuse la deteriorare în anumite puncte.
Acest text este conceput ca un curs introductiv de Rezistența
Materialelor. Studiul rezistenței materialelor prezentat în cele ce urmează se
bazează pe înțelegerea câtorva concepte de bază și utilizarea lor pe modele
simplificate. Această abordare face posibilă deducerea și înțelegerea tuturor
formulelor într-un mod rațional și logic, indicând în mod clar condițiile în
care acestea pot fi aplicate în problemele de verificare și proiectare a
organelor de mașini și a structurilor inginerești reale. Materia include
concepte fundamentale cum ar fi: eforturi, tensiuni și deformații, deformații
și deplasări, caracteristici mecanice și energia de deformare. Principalele
subiecte abordate în acest curs sunt analiza și proiectarea elementelor și
iv PREFAȚĂ
structurilor supuse solicitărilor simple. Sunt astfel analizate solicitările

simple de întindere și compresiune, forfecare, încovoiere și torsiune. Pentru
o bună înțelegere a noțiunilor legate de încovoierea barelor sunt prezentate
caracteristicile geometrice ale suprafețelor plane. Un număr mare de anexe
completează informațiile prezentate în acest curs.
Studenții au oportunitatea să utilizeze programe comerciale sau proprii
de calculator pentru rezolvarea diverselor aplicații din Rezistența
Materialelor. Autorul recomandă programul MDSolids, un software premiat
pentru modul intuitiv de rezolvare a problemelor de rezistența materialelor,
software disponibil prin descărcare pentru utilizarea pe PC-uri la adresa
www.mdsolids.com. MDSolids este format din module, care sunt similare cu
capitolele unei cărți, în care fiecare modul se concentrează pe un capitol din
Rezistența Materialelor, prezentând conceptele specifice și metode de
rezolvare a problemelor.
Autorul mulţumeşte membrilor comisiei de recenzie și colegilor
colectivului de Rezistența Materialelor care prin sugestiile şi observaţiile
făcute, au contribuit la îmbunătăţirea calitativă a lucrării. Acest lucru a
însemnat pentru autor o onoare deosebită și în același timp un ajutor prețios.
Nu în cele din urmă autorul adresează mulțumiri familiei sale pentru
sprijinul și înțelegerea acordată în timpul elaborării acestei lucrări.
Februarie 2013

CUPRINS
Prefaţă ………………………………………………………………………... iii
1. Noţiuni introductive ................…………………………………………........ 1

1.1. Obiectul rezistenței materialelor ………………………........................ 1
1.2. Scurt istoric al rezistenței materialelor ………………………………… 3
1.3. Clasificarea corpurilor în rezistența materialelor ……………………… 5
1.4. Forțe exterioare și forțe interioare ………………….......................... 6
1.4.1. Sarcini exterioare ……………………………………….............. 7
1.4.2. Reacțiunile …………………………............................................ 8
1.4.3. Ecuații de echilibru …………………………………………….. 9
1.4.4. Forțe interioare (Eforturi) ………………………………………. 11
1.5. Tensiuni ………………………………………………………………. 14
1.5.1. Dualitatea tensiunilor tangenţiale ……………………………… 17
1.5.2. Relaţii de echivalenţă între eforturi şi tensiuni ………………… 17
1.6. Deplasări şi deformaţii ……………………………………………….. 18
1.7. Proprietăți mecanice ale materialelor …………………………………. 23
1.7.1. Încercarea la tracțiune ………………………………………….. 24
1.7.2. Curba caracteristică pentru alte materiale……………………….. 31
1.8. Rezistențe admisibile. Coeficienți de siguranță ………………………. 38
1.9. Ipoteze de bază în rezistența materialelor …………………………….. 39
2. Solicitări axiale ………………………………………............................ 41

2.1. Eforturi, tensiuni și deformații în bare drepte solicitate axial ………… 41
2.2. Concentratori de tensiune ……………………................................ 51
2.3. Tensiuni şi deformaţii ținând seama de greutatea proprie…………….. 56
2.4. Bare de egală rezistență la întindere și compresiune…………………… 58
2.5. Sisteme static nedeterminate …………………................................ 63
2.5.1. Noțiuni generale despre sisteme static nedeterminate ………….. 63
2.5.2. Probleme static nedeterminate la întindere și compresiune ……. 65
2.6. Energia potențială de deformație la solicitări axiale ………………….. 78
2.7. Tensiuni în secțiuni înclinate în bara solicitată axial ………………….. 82
2.8. Calculul firelor flexibile ………………………………………………. 85
2.8.1. Ecuaţia curbei funiculare elastice ……………………………… 86
2.8.2. Calculul lungimii firului ………………………………………… 88
vi CUPRINS
2.8.3. Calculul săgeţii firelor având punctele de suspensie denivelate .. 89

2.8.4. Efectul variaţiei de temperatură asupra tensiunilor din fire …….. 91
3. Solicitări la forfecare. Calculul îmbinărilor …………………………....... 97

3.1. Tensiuni la forfecare …………………………………………………… 97
3.2. Deformații la forfecare ………………………………………………… 98
3.3. Energia de deformare la forfecare …………………………………….. 99
3.4. Calculul îmbinărilor …………………………………………………… 100
3.4.1. Calculul îmbinărilor prin şuruburi ………………………………. 101
3.4.2. Calculul îmbinărilor prin pene ………………………………….. 103
3.4.3. Calculul îmbinărilor nituite ……………………………………... 105
3.4.4. Solicitarea excentrică a îmbinărilor cu șuruburi sau nituri …… 107
3.4.5. Calculul îmbinărilor sudate ……………………………………... 113
4. Caracteristici geometrice ale secțiunilor plane …………………………..….. 125

4.1. Definiții ………………………………………………………………… 125
4.2. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele…………… 129
4.3. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe concurente …………... 130
4.4. Momente de inerţie principale şi direcţii principale …………………… 132
4.5. Reprezentarea grafică a variaţiei momentelor de inerţie în raport cu axe 133
concurente. Cercul lui Mohr…………………………………………….
4.6. Momente de inerţie ale suprafețelor simple …………………………… 134
4.7. Momente de inerţie pentru suprafeţe complexe ……………………….. 137
5. Încovoierea barelor drepte ……….............................................................. 149

5.1. Definiții, solicitări, reazeme și reacțiuni …………………………… 149
5.2. Eforturi în secțiunea unei bare solicitată la încovoiere. convenții de 158
semne ………………………………………………………………….
5.3. Relaţii diferenţiale între eforturi ……………………………………….. 160
5.4. Construcţia analitică a diagramelor de eforturi ………………………... 162
5.5. Grinzi încărcate cu sarcini mobile ……………………………………... 171
5.6. Tensiuni normale în grinzile solicitate la încovoiere plană. 174
Formula lui Navier ……………………………………………………..
5.7. Tensiuni tangenţiale în grinzile solicitate la încovoiere ……………….. 182
5.8. Lunecarea longitudinală ……………………………………………….. 193
5.9. Centrul de forfecare ……………………………………………………. 196
5.10. Grinzi de egală rezistenţă ……………………………………………… 198
5.11. Bare cu secțiune neomogenă solicitate la încovoiere ………………….. 203
5.12. Concentrarea tensiunilor la încovoiere ………………………………… 207
REZISTENȚA MATERIALELOR vii
5.13. Deformaţiile grinzilor solicitate la încovoiere …………………………. 208

5.13.1. Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate ………………….. 209
5.13.2. Integrarea analitică a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii
deformate ………………………………………………………………. 211
5.13.3. Metoda identificării constantelor arbitrare de integrare (metoda 217
Klebsch) ………………………………………………………………...
5.13.4. Metoda parametrilor iniţiali …………………………………… 220
5.13.5. Metoda grafo-analitică ………………………………………… 224
5.14. Grinzi static nedeterminate. Ecuația celor trei momente ………………. 234
5.15. Energia potenţială de deformare la încovoiere ………………………… 242
6. Torsiunea barelor drepte ……………………............................................ 247

6.1. Generalităţi. Calculul momentelor de torsiune şi construcţia
diagramelor de variaţie ale acestora …………………………………… 247
6.2. Tensiuni şi deformaţii la torsiunea barelor de secțiune axial-simetrică .. 249
6.3. Energia de deformare în cazul solicitării la torsiune …………………... 257
6.4. Calculul arcurilor elicoidale cilindrice cu spire strânse ……………….. 257
6.5. Torsiunea barelor cu secţiune dreptunghiulară ………………………… 261
6.6. Torsiunea barelor cu pereţi subţiri ……………………………………... 264
6.6.1. Bare cu pereţi subţiri având profil deschis ……………………… 265
6.6.2. Bare cu pereţi subţiri având profil închis ……………………….. 267
Anexe 273
Bibliografie 315
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. OBIECTUL REZISTENȚEI MATERIALELOR
Rezistența materialelor face parte din grupul disciplinelor fundamentale

denumite mecanica solidului. Acest domeniu este cunoscut și sub denumirea
de mecanica materialelor sau mecanica solidului deformabil. Rezistența
materialelor se ocupă cu determinarea prin calcul a tensiunilor, deplasărilor
și deformațiilor în fiecare punct al unui corp, de o formă oarecare, supus
acțiunii unui sistem de forțe. Altfel spus, rezistența materialelor studiază
relațiile dintre sarcinile exterioare aplicate corpului (solidului) deformabil și
intensitatea forțelor interioare acționând în interiorul corpului. Dacă aceste
elemente pot fi determinate pentru orice valoare a solicitării până la cea
critică se obține un tablou complet al comportării mecanice a corpului
studiat.
O înțelegere a comportamentului corpurilor din punct de vedere
mecanic este esențială pentru proiectarea adecvată a tuturor structurilor cum
ar fi poduri, clădiri, mașini și motoare, trenuri, automobile, vapoare sau
avioane. Acesta este motivul pentru care rezistența materialelor este o
disciplină fundamentală în numeroase domenii inginerești. Bineînțeles și
statica și dinamica solidului rigid sunt esențiale pentru a înțelege natura
forțelor și a mișcărilor asociate corpurilor rigide. În rezistența materialelor
se merge însă cu un pas mai departe și se studiază tensiunile și deformațiile
din interiorul corpului ce se deformează sub acțiunea forțelor.
Este important de remarcat că dimensiunea corpului, deformația sau
stabilitatea sa nu depind doar de forțele interioare ce acționează în interiorul
său ci și de tipul materialului din care acesta este confecționat. Ca urmare
cunoașterea și înțelegerea comportamentului materialului are o importanță
deosebită în dezvoltarea relațiilor matematice utilizate în rezistența
materialelor.
2 NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Un alt aspect practic care nu trebuie neglijat, în afară de condiția de

siguranță care se impune elementelor sau structurilor, este și condiția de
economicitate, dintre toate soluțiile posibile trebuie găsită aceea care
prezintă cele mai mari avantaje din punct de vedere economic.
Un element sau o structură judicios proiectată trebuie să răspundă la trei
condiții fundamentale:
a) Rezistență
Este elementul suficient de rezistent pentru a suporta acțiunea
sarcinilor aplicate asupra lui? Se va deteriora sau se va rupe? Se va
comporta corespunzător la acțiunea repetată a sarcinilor?
b) Rigiditate
Se va deplasa sau deforma elementul atât de mult încât să fie
influențat rolul său funcțional?
c) Stabilitate
Elementul se va încovoia brusc sau își va pierde echilibrul sub
acțiunea forțelor aplicate astfel încât rolul său funcțional să fie
afectat?
Practic, în rezistența materialelor răspunsul la întrebările anterioare poate fi
obținut prin rezolvarea uneia din următoarele probleme:
a) Problema de dimensionare, constând din determinarea
dimensiunilor minime ale unei piese date, astfel încât să nu se
producă deformaţii permanente, pierderea stabilităţii elastice sau
ruperea acesteia;
b) Problema de verificare, constând în a stabili dacă o piesă existentă
rezistă sau nu sarcinilor aplicate;
c) Problema determinării capacităţii de încărcare (sau a sarcinii
capabile) constând în determinarea valorii maxime a sarcinilor ce pot
acționa asupra unei piese, având dimensiunile și materialul
cunoscute, astfel încât piesa să lucreze în bune condiții şi în
siguranță deplină.
În rezolvarea acestor probleme, rezistența materialelor utilizează atât
metoda teoretică a demonstraţiilor, cât şi metoda experimentală. Studiile
teoretice și rezultatele experimentale au aceeași importanță. Formulele și
ecuațiile obținute ca urmare a unor analize logice, matematice, nu pot fi
validate fără cunoașterea cu exactitate a unor proprietăți ale materialelor.
Aceste proprietăți sunt disponibile în urma unor încercări de laborator.
Tratarea unor probleme practice complexe de multe ori nu poate fi realizată
doar prin studii analitice (teoretice), utilizarea metodelor experimentale
devenind în aceste cazuri o necesitate. În paralel cu metodele analitice și
experimentale pentru rezolvarea unor situații practice complexe s-au
REZISTENȚA MATERIALELOR 3
dezvoltat metode numerice de calcul. Cea mai utilizată metodă de calcul

numeric la ora actuală este Metoda Elementelor Finite.
1.2. SCURT ISTORIC AL REZISTENȚEI MATERIALELOR
Dezvoltarea istorică a rezistenței materialelor este o fascinantă împletire a

teoriei și experimentului. Oameni de știință remarcabili cum au fost
Leonardo da Vinci (1452-1519) și Galileo Galilei (1564-1642) au efectuat
numeroase experimente pentru a determina capacitatea de rezistență a
firelor, barelor și grinzilor pentru care fundamentele teoretice au apărut mult
mai târziu.
La polul opus se află oameni de știință cum ar fi faimosul
matematician Leonhard Euler (1707-1738) care a calculat în 1744 forța
critică de flambaj teoretică cu mult timp înainte ca aceasta să fie evidențiată
practic și a demonstra valabilitatea teoriei sale. O listă a oamenilor de știință
care au contribuit la dezvoltarea rezistenței materialelor este prezentată în
Fig. 1.1. Leonardo da Vinci născut cu un secol înaintea lui Galileo Galilei a
înțeles comportamentul diferitelor organe de mașini și principiile de lucru
ale acestora. Galileo Galilei în lucrarea sa ”Discorsi e dimostrazioni
matematiche” publicată în 1638 s-a ocupat de natura rezistenței și ruperii
materialelor și a încercat să rezolve problema grinzilor (Fig. 1.2), soluția
rezultată fiind însă inexactă. Robert Hooke (1635-1703) un contemporan a
lui Newton a efectuat teste asupra corpurilor elastice și a găsit că până la
anumite limite ale deformațiilor există proporționalitate între acestea și
sarcinile aplicate. Relația poartă denumirea de legea lui Hooke, fiind la baza
rezistenței materialelor și a teoriei elasticității. Frații Bernoulli (Jacob și
Johan) au contribuit la rezolvarea a numeroase probleme practice printre
care relația de proporționalitate între curbura unei grinzi încovoiate și cuplul
aplicat acesteia. Leonhard Euler studiază problema flambajului barelor
drepte. Charles Augustin de Coulomb a avut contribuții la rezolvarea
problemelor torsiunii barelor și a încovoierii grinzilor. Joseph-Louis
Lagrange formulează principiul lucrului mecanic virtual. Simeon-Denis
Poisson a rămas cunoscut datorită coeficientului care îi poartă numele și
care definește contracția transversală a unui material solicitat la întindere.
Claude Louis Marie Henri Navier (1785-1836) reușește să rezolve în 1820
problema încovoierii grinzilor și să stabilească ecuațiile generale ale
elasticității solidului. Lui Jean Victor Poncelet i se atribuie determinarea
vibrațiilor unei bare solicitate prin șoc.
Fig. 1.1
Thomas Young (1773-1829) definește modulul de elasticitate

(modulul lui Young) al materialelor și publică în 1807 tabele cu rezistențele
la rupere la întindere, compresiune și forfecare pentru diferite materiale.
August Ferdinand Mӧbius a contribuit la analiza cadrelor nedeterminate. Lui
Gabrio Piola i se datorează analiza tensorului tensiunilor. Numele lui Franz
Neumann se leagă de analiza tensiunilor prin metoda fotoelastică, dezvoltată
complet mai târziu de James Clerk Maxwell. D.I. Juravski a dezvoltat teoria
pentru determinarea tensiunilor tangențiale în grinzile încovoiate. Lui
Gustav Robert Kirchhoff i se atribuie noțiunile legate de teoria plăcilor.
Alfred Clebsch a calculat deformațiile grinzilor solicitate la încovoiere prin
metoda identificării constantelor arbitrare de integrare a ecuației diferențiale
a fibrei medii deformate. Otto Mohr este creditat cu reprezentarea grafică a
tensiunilor. Emile Winkler a contribuit la

studiul încovoierii barelor curbe. Alberto
Castigliano a avut contribuții în domeniul
metodelor energetice de calcul. Friedrich
Engesser a avut printre altele contribuții
importante la rezolvarea problemei
flambajului. Walter Ritz a găsit o metodă
pentru rezolvarea problemelor elasticității.
Stephen Timoshenko a revoluționat metoda
de predare a rezistenței materialelor prin
cele 12 cărți pe care le-a scris.
În domeniul rezistenței materialelor la
noi în ţară trebuie menționată personalitatea
Fig. 1.2 unor străluciţi ingineri şi, în același timp,
formatori de generaţii întregi de ingineri,
ca: A. Saligny, Gh. E. Filipescu, C.C. Teodorescu, Şt. Nădăşan, Gh.
Buzdugan, R. Voinea şi mulți alţii.
Dezvoltarea continuă a tehnicii din zilele noastre reclamă rezolvarea
unor noi probleme de rezistența materialelor, căutarea a noi forme
structurale, perfecționarea metodelor de calcul şi studiul unor noi materiale,
ceea ce dă caracterul de actualitate şi dinamism al acestei discipline.
1.3. CLASIFICAREA CORPURILOR ÎN REZISTENȚA MATERIALELOR
Modelul de calcul folosit în calculele analitice din rezistența materialelor

constituie o reprezentare simplificată și schematizată a piesei și a
configurației sarcinilor exterioare aplicate acesteia. Modelul conține
informații în ceea ce privește geometria corpului, modul de constrângere
(modul de rezemare și legăturile cu celelalte elemente ale ansamblului din
care face parte) precum și modul de încărcare. Forma complexă și variată a
elementelor diverselor structuri trebuie asimilată cu forme schematice
simple care să aproximeze cât
mai bine forma reală. Din
acest punct de vedere în
rezistența materialelor se
utilizează trei tipuri de modele
sau altfel spus corpurile se
împart în trei categorii:
Fig. 1.3 a) Bare – la care una din
dimensiuni (lungimea) este
mare în raport cu
celelalte. Barele sunt
caracterizate prin axa
longitudinală și secțiunea
transversală. Linia care
unește centrele de Fig. 1.4
greutate ale secțiunilor
normale pe lungimea barelor definește axa longitudinală. După
forma acestei axe barele pot fi drepte, curbe în plan sau curbe în
spațiu. După forma secțiunii transversale barele pot fi cu secțiune
plină, secțiune deschisă și secțiune cu goluri (Fig. 1.4). Din punct de
vedere al rezistenței materialelor și a dimensiunilor relative ale
secțiunii transversale în raport cu lungimea barele se pot împărți în
fire care pot fi solicitate doar la întindere și bare propriu-zise care
pot prelua atât solicitări axiale cât și transversale (stâlpi, grinzi,
arbori).
b) Plăci – la care două dimensiuni (lungimea și lățimea) sunt mari în
raport cu a treia (grosimea). Din punct de vedere geometric plăcile
sunt caracterizate prin formă și dimensiunile suprafeței mediane.
Plăcile pot fi plane sau curbe. Din punct de vedere al rezistenței
materialelor acestea se împart în membrane (care nu preiau forțe
transversale datorită grosimii mici) și plăci.
c) Corpuri masive – care au cele trei dimensiuni de același ordin de
mărime. Exemple de corpuri masive: bile, role, roți dințate, batiuri,
blocuri de fundații, etc.
1.4. FORȚE EXTERIOARE ȘI FORȚE INTERIOARE
Înțelegerea rezistenței materialelor presupune cunoștințe de mecanică, motiv

pentru care în cele ce urmează se va face o scurtă recapitulare a noțiunilor
fundamentale.
Organele de mașini și elementele de construcție sunt supuse acțiunii
unor forțe sau cupluri care constituie sarcinile utile. Acestora li se adaugă
sarcinile accesorii cum ar fi greutatea proprie, forțele de inerție, etc., precum
și sarcinile accidentale. Acestor sarcini li se adaugă forțele de legătură sau
reacțiunile. Sarcinile și reacțiunile constituie forțele exterioare. Forțelor
exterioare care produc deformarea corpului li se opun forțele interioare.
1.4.1. SARCINI EXTERIOARE
Un corp poate fi supus diferitelor tipuri de sarcini. O clasificare a acestora se

poate face după modul de acționare în timp în sarcini statice (care se aplică
de la zero la valoarea maximă după care rămân constante) și sarcini
dinamice (care pot fi aplicate prin șoc, sarcini variabile periodic, etc.). În
cazul încărcării statice (Fig. 1.5.a) forța F crește lent de la valoarea inițială 0
la valoarea maxima Fmax. Încărcarea statică nu este însoțită de forțe de
inerție. Forțele dinamice pot fi la rândul lor cu aplicare bruscă (Fmax se
aplică cu întreaga intensitate din primul moment - Fig. 1.5.b), aplicare prin
șoc (Fig. 1.5.c) sau sarcini variabile (cu oscilație continuă între o valoare
maximă și una minimă – Fig. 1.5.d).
Fig. 1.5
După mărimea supra-

feței asupra căreia acționează
sarcinile se pot clasifica în
forțe de suprafață (sau de
contur) și forțe volumice
(greutatea, forțe de inerție).
Forțele de suprafață sunt
cauzate de contactul direct al
unui corp cu suprafața altuia.
În toate cazurile aceste forțe
sunt distribuite pe suprafața de
Fig. 1.6 contact dintre corpuri. Dacă
această arie este mică în comparație cu suprafața totală a corpului atunci

forța de suprafață poate fi idealizată ca o singură forță concentrată aplicată
într-un punct al corpului (Fig. 1.6). Dacă forța de suprafață este aplicată pe o
arie îngustă aceasta poate fi idealizată ca o forță distribuită liniară q(s).
Sarcina continuă este caracterizată de intensitatea sa exprimată ca
forță/lungime și reprezentată grafic ca o succesiune de săgeți în lungul liniei
s. Sarcina rezultantă Q a lui q(s) este egală cu aria de sub curba de
distribuție a sarcinii q(s) și acționează în centrul de greutate al acestei arii.
1.4.2. REACȚIUNILE
Forțele de legătură care apar în reazeme sau în punctele de contact între

corpuri se numesc reacțiuni. Pentru cazul problemelor plane în care
corpurile sunt supuse unor sisteme de forțe coplanare, reazemele uzuale sunt
cele prezentate în Tabelul 1.1. Alcătuirea reazemelor în practică este foarte
variată, motiv pentru care în calcule ele se schematizează, ajungându-se la
un număr restrâns de tipuri de reazeme. Schematizările se fac ţinând cont de
specificul predominant al legăturii respective.
Tabelul 1.1.
Denumire Simbolizare Reacțiuni Necunoscute
Forța V /
Reazem simplu
o necunoscută
sau mobil
Forțele V și H /
Reazem fix sau două
articulație necunoscute
Forțele V și H,
Încastrare momentul M /
trei necunoscute
În general stabilirea tipului de reazem se face foarte simplu,

imaginându-se modul în care translatează sau se rotește elementul atașat
acestuia. Dacă reazemul împiedică translația într-o anumită direcție atunci în
elementul analizat apare o forță în acea direcție. În mod similar dacă este
împiedicată rotația asupra elementului analizat apare un cuplu sau moment.
1.4.3. ECUAȚII DE ECHILIBRU
Sub acțiunea sarcinilor și a reacțiunilor corpurile se află în echilibru.

Reacțiunile se determină cu ajutorul ecuațiilor de echilibru cunoscute din
mecanica solidului rigid.
Echilibrul unui corp presupune atât echilibrul forțelor pentru a
împiedica translația sau mișcarea accelerată în lungul unei curbe sau linii,
cât și echilibrul momentelor pentru a împiedica rotația acestuia.
Aceste condiții se pot exprima matematic sub forma a două ecuații
vectoriale: suma tuturor forțelor acționând asupra corpului și suma tuturor
momentelor forțelor față de un punct O aparținând sau nu corpului.
 F  0
 (1.1)
 M O  0
Într-un sistem de coordonate cartezian x,y,z având originea în O,
vectorii forțelor și ai momentelor pot fi descompuși după componentele
scalare, în lungul axelor de coordonate rezultând un sistem de șase ecuații.
 Fx  0  Fy  0  Fz  0
M x0 M y  0 M z  0
În practica inginerească, de cele mai multe ori, sarcinile aplicate
corpului sunt reprezentate de un sistem coplanar de forțe. În acest caz, toate
forțele sunt situate de exemplu în planul x-y, condițiile de echilibru ale
corpului reducându-se la trei ecuații scalare de echilibru:
  Fx  0
 F 0
 y (1.2)
 M 0
 O
Punctul O coincide în acest caz cu originea sistemului de coordonate iar
direcția momentelor va fi după axa z perpendicular pe planul forțelor.
Calculul reacțiunilor din ecuațiile de echilibru presupune stabilirea tipului
de reazeme respectiv a numărului de necunoscute introduse de acestea.
EXEMPLUL 1.1
Pentru grinda încastrată din Fig. 1.7 să se determine reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Se notează cu  încastrarea, aceasta fiind și originea sistemului de

axe x-y. Forța concentrată F se descompune în componentele sale după cele
două axe. Pentru scrierea momentelor sarcina distribuită q se consideră
concentrată în centrul ei de greutate.
Fig. 1.7
Ecuația de proiecții pe axa grinzii este:

 Fx  0 H1  F cos  0 de unde rezultă H1  F cos
Semnul minus indică faptul că reacţiunea H1 are în realitate orientare
inversă faţă de orientarea iniţială.
Din ecuația de proiecții pe verticală se obține:
 Fy  0 V1  F sin   q  b  0 de unde rezultă V1  F sin  q  b  0
Din ecuația de moment față de reazemul  rezultă:
 b
 M 1  0 M1  F sin   a  q  b  l  2   0 , respectiv
 b
M1  F sin   a  q  b  l  
 2
EXEMPLUL 1.2
Pentru grinda încastrată din Fig. 1.8 să se determine reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Se notează cu  respectiv  cele două reazeme ale grinzii. Ecuația de

proiecții pe axa grinzii este:
F x  0 H1  0
Fig. 1.8
Din ecuația de moment față de reazemul  se obține:

 a
q  al    M
 a  2
 M 1
 0 V1  l  q  a  l    M  0 de unde V1 
 2 l
Din ecuația de moment față de reazemul  se obține:
a
q  a   M
a 2
 M  2
 0 V2  l  M  q  a    0 de unde V2 
2 l
Ecuația de proiecții pe verticală este utilizată pentru a verifica dacă
reacțiunile V1 și V2 au fost corect calculate.
 a a
q  al    M q  a   M
 2 2
 Fy  0 V1  q  a  V2  0 → l
 qa 
l
0
1.4.4. FORȚE INTERIOARE (EFORTURI)
Forțelor exterioare care produc deformarea corpului li se opun forțele

interioare sau eforturile. O aplicație importantă a staticii în rezistența
materialelor o constituie determinarea forțelor interioare care acționează în
interiorul corpului. Pentru a pune în evidență forțele interioare acționând
într-o zonă a corpului este necesară utilizarea metodei secțiunilor. Aceasta
presupune realizarea unei secțiuni imaginare în zona în care se dorește
determinarea forțelor interioare. Cele două părți ale corpului sunt separate în
urma secționării, pentru fiecare din ele putându-se scrie ecuațiile de
echilibru static.
În Fig. 1.9 este reprezentată schematic aplicarea metodei secțiunilor.

Forțele de pe partea înlăturată se reduc la centrul de greutate al părții
rămase. Prin reducerea forțelor rezultă torsorul eforturilor format din forța
rezultantă FR și momentul rezultant MR. Vectorii FR și MR sunt egali și de
sens contrar pe cele două fețe ale secțiunii.
În cazul barelor și al grinzilor, planul de secționare se alege în general
perpendicular pe axa longitudinală, secțiunea rezultată fiind cunoscută ca
secțiune transversală.
De interes în calculele de rezistență sunt componentele torsorului în
raport cu secțiunea și cu normala la secțiune. Alegerea unui sistem local de
referință se realizează de regulă având originea în punctul O (centrul de
greutate al secțiunii) și axa normală la secțiune.
Fig. 1.9
Componentele torsorului eforturilor (FR, MR) în cazul general sunt:

 forța normală N
Aceasta acționează perpendicular pe aria secțiunii și apare atunci când
forțele exterioare solicită corpul la întindere sau compresiune.
 forța tăietoare T
Forța tăietoare este situată în planul secțiunii și apare atunci când
forțele exterioare tind să producă alunecarea celor două segmente ale
corpului unul peste celălalt. Raportată la sistemul de axe zOy forța
tăietoare se poate descompune în componentele Ty și Tz, indicii
indicând axa cu care sunt paralele.
 momentul de încovoiere Mi
Momentul de încovoiere este cauzat de forțele exterioare care tind să
încovoaie corpul în jurul unei axe conținute în planul secțiunii.
 momentul de torsiune Mt
Momentul de torsiune (sau răsucire) apare atunci când forțele
exterioare tind să răsucească un segment al corpului în raport cu
celălalt.
Reprezentarea grafică a momentelor în spațiul tridimensional este
realizată astfel încât să fie respectată regula mâinii drepte. Degetul mare
orientat în direcția săgeții drepte dă sensul vectorului moment iar săgeata
curbilinie (degetele) indică tendința de rotație / încovoiere (Fig. 1.10).
Fig. 1.10.
Utilizând un sistem de coordonate x,y,z fiecare din componentele

torsorului eforturilor se poate determina din cele șase ecuații de echilibru
static aplicate uneia din cele două segmente ale corpului. În cazul
solicitărilor corpului cu un sistem coplanar de forțe (Fig. 1.11), torsorul
eforturilor se reduce doar la trei componente: o forță normală, una tăietoare
și un moment de încovoiere.
Utilizând un sistem de axe x-y cu originea în punctul O se pot
determina eforturile N, T, Mi utilizând trei ecuații de echilibru după cum
urmează:  Fx  0 pentru determinarea forței axiale N,  Fy  0 pentru
determinarea lui T și suma momentelor față de punctul O (axa z) și
 M O  0 pentru determinarea lui MO.
Fig. 1.11
1.5. TENSIUNI
În paragraful anterior s-a arătat că forţa şi momentul care acţionează în

secţiunea transversală a unui corp sunt rezultatele forţelor interioare
distribuite în secţiune. Pentru a putea descrie distribuţia (repartiţia) forţelor
interioare sau a eforturilor în secţiune este necesară introducerea conceptului
de tensiune.
Fig. 1.12
Considerând o arie mică ∆A aparţinând secţiunii, asupra acesteia va

acţiona o forţă ∆F. Această forţă asociată elementului de arie va avea o
direcţie unică dar, pentru simplificare, vom considera componentele acesteia
după un sistem cartezian de axe x,y,z şi anume ∆Fx, ∆Fy componente
tangente, respectiv ∆Fz componenta normală la elementul de arie ∆A.
Se defineşte tensiunea ca fiind intensitatea forţei interioare sau forţa

ce revine unităţii de suprafaţă.
F
p  lim (1.3)
A0 A
Cunoaşterea tensiunii p depinde de cunoaşterea vectorului ∆F definit

de mărime, direcţie şi sens şi a elementului de suprafaţă (definit de
cosinusurile directoare ale normalei la element). În total tensiunea este
funcţie de şase elemente, fiind o mărime mai complexă decât o mărime
vectorială, și anume este o mărime tensorială.
Intensitatea forţei acţionând normal (perpendicular) pe ∆A se numeşte
tensiune normală:
Fz
 z  lim (1.4)
A0 A
După sensul tensiunii normale avem solicitare de întindere sau

compresiune.
Intensitatea forţei sau forţa pe unitatea de arie acţionând tangent la
elementul de arie ∆A se numeşte tensiune tangenţială. Tensiunea tangenţială
τ produce un efect de tăiere (forfecare) şi are componentele:
FX
 zx  lim
A0 A
(1.5)
Fy
 zy  lim
A0 A
Indicele z utilizat în
notaţia tensiunii normale σz
este direcţia normalei
exterioare, care defineşte
orientarea elementului de arie
∆A. Cei doi indici ataşaţi
tensiunii tangenţiale τzx şi τzy
au următoarea semnificaţie:
indicele z specifică orientarea
elementului de arie iar indicii
Fig.1.13 x şi y se referă la direcţia
tensiunii tangenţiale.
Tensiunea normală σ are ca efect îndepărtarea /apropierea suprafeţelor
una în raport cu cealaltă, iar tensiunea tangențială τ are ca efect lunecarea
relativă a suprafeţelor între ele.
În sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI) care este sistemul

oficial şi în România, unitatea de forţă este Newtonul (N), iar cea de
suprafaţă metrul pătrat. Tensiunea se exprimă deci în N/m2 unitate denumită
Pascal (Pa). Această unitate fiind foarte mică (1Pa =1 N/m2) se utilizează
multiplul acestuia MPa (1MPa =1 N/mm2).
Dacă corpul se secţionează în continuare cu plane paralele cu x–z
respectiv y–z se poate separa un element de volum de forma unui cub care
reprezintă starea de tensiuni acţionând în jurul unui punct al corpului (Fig.
1.13). Starea de tensiune într-un punct este cunoscută dacă se cunoaşte
tensiunea totala p în orice plan care trece prin acel punct. S-a demonstrat în
teoria tensiunilor că starea de tensiuni într-un punct este cunoscută dacă se
cunosc componentele tensiunilor în trei plane perpendiculare care trec prin
acel punct.
Aceste componente se pot scrie sub formă matricială şi definesc aşa
numitul tensor tensiune Tσ:
 x  yx  zx 
 
T   xy  y  zy  (1.6)
 
 xz  yz  z 
unde  xy   yx ;  yz   zy ;  zx   xz conform principiului dualităţii
tensiunilor tangenţiale.
Tensorul tensiune este un tensor simetric de ordinul al doilea şi poate
fi descompus în două componente: Tσm – tensorul sferic sau modificator de
volum şi Dσ – tensorul deviator al tensiunii sau tensorul modificator de
formă:
T  T m  D (1.7)
 m 0 0
 
T m   0  m 0  (1.8)
0 0 m
 
 x   m  yx  zx 
 
D    xy  y  m  zx  (1.9)
   yz  z   m 
 xz
  y  z
unde  m  x reprezintă tensiunea normală medie.
3
1.5.1. DUALITATEA TENSIUNILOR TANGENŢIALE
Considerăm un element de volum de material supus tensiunii tangenţiale ca

în Fig. 1.14. Pe restul feţelor nu există tensiuni. Pentru a scrie relaţiile de
echilibru ale acestui element
trebuie considerate forţele
care acţionează, nu tensiunile.
Astfel, forţele produse ca
urmare a acţiunii tensiunilor
pe fiecare faţă se obţin prin
înmulţirea acestora cu aria
feţei. De exemplu forţa ce
acţionează pe faţa verticală
din dreapta este dată de
τyx∆x∆z iar cea de pe faţa
verticală frontală de τxy∆y∆z.
Relaţiile de echilibru vor Fig. 1.14
conduce la:
 Fx   yx x z   yx x z  0   yx   yx
F y   xy y z   xy y z  0   xy   xy (1.10)
M z   xy y z  x   yx x z  y  0
  xy   yx
Deci, ca elementul să fie în echilibru:  xy   yx   xy   yx   .
Cu alte cuvinte dacă tensiunea tangenţială acţionează într-un plan al
elementului atunci valori egale ale tensiunii tangenţiale acţionează în alte
trei plane. Orientarea tensiunilor este cea dată de Fig. 1.14. Se observă că
ele acționează în direcţie inversă pe fiecare faţă, tensiunile tangenţiale care
acţionează la nivelul muchiei comune a două suprafeţe perpendiculare fiind
egale şi de sens contrar.
1.5.2. RELAŢII DE ECHIVALENŢĂ ÎNTRE EFORTURI ŞI TENSIUNI
Aplicarea metodei secţiunilor prezentată anterior, pune în evidenţă forţele

interioare, care în cazul cel mai general au șase componente.
Relaţiile de echivalenţă între eforturi şi forţele elementare dat de
produsele σxdA, τxydA, τxzdA se scriu (Fig. 1.15):
Fig. 1.15
Fx  0  N x    x dA
A
F y  0  T y    xy dA (1.11)
A
Fz  0  Tz    xz dA
A
M x 0  M t    xz  y   xy  z  dA
A
M y 0  M iy    x dA  z    z zdA (1.12)
A A
M z 0  M iz    x dA  y    x ydA
A A
Integrarea ecuaţiilor anterioare poate fi făcută numai în cazul în care
legea de variaţie a tensiunilor în secţiune este cunoscută.
1.6. DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII
În proiectarea structurilor sau a organelor de maşini, deformaţiile corpului

cauzate de sarcinile aplicate reprezintă deseori un element la fel de
important ca şi tensiunile. Sub acţiunea forţelor aplicate unui corp punctele
individuale ale acestuia se deplasează. În unele cazuri deplasările sunt
asociate cu translaţia sau rotaţia corpului ca întreg. Mărimea şi forma
obiectului nu se modifică ca urmare a acestei deplasări, fenomen cunoscut

ca deplasarea solidului rigid. Atunci când deplasarea este cauzată de
aplicarea unor forţe sau o modificare a temperaturii punctele individuale ale
corpului se deplasează unele în raport cu altele. În această situaţie,
deplasările diferitelor puncte ale corpului reprezintă rezultatul deformării de
ansamblu al acestui corp.
Un punct A înainte de deformarea corpului va ajunge în poziţia A’
după deformare (Fig. 1.21). Segmentul AA’, reprezentând deplasarea totală
a punctului A se poate exprima prin componentele sale după trei direcţii
(u, v, w), corespunzând unui sistem de axe x,y,z.
Pentru studiul deformaţiilor se introduce noţiunea de deformaţie
specifică care este o măsură a intensităţii deformaţiei (deformaţie pe unitatea
de lungime). Ca şi în cazul tensiunilor, deformaţia se poate clasifica în
deformaţie liniară notată cu ε şi deformaţie unghiulară notată γ. Deformaţia
liniară este o măsură a modificărilor de lungime iar deformaţia unghiulară o
măsură a modificării unghiului drept.
Ideea de deformaţie
liniară se poate ilustra
analizând o bară dreaptă
solicitată de forţa axială F şi
având lungimea l0 (Fig.
1.16). Sub acţiunea forţelor
bara se lungeşte până la
lungimea l1. Diferenţa l1–l0
reprezintă lungirea barei
Fig. 1.16 notată cu ∆l. Pentru calculul
deformaţiei pe unitatea de
lungime se raportează lungirea totală la lungimea iniţială
l l1  l0
  (1.13)
l0 l0
Valoarea ε se numeşte deformaţie specifică liniară, lungire specifică
sau alungire.
Cunoscând deformația specifică, se poate determina lungirea barei:
l    l0 (1.14)
Dacă l0 =1,   l reprezintă lungirea unităţii de lungime, adică, dacă două
secțiuni transversale aflate înainte de solicitare la o distanță egală cu
unitatea, după solicitare se vor găsi la distanța 1 + .
La solicitarea de compresiune, semnificația mărimilor l şi  nu se
schimbă, ci doar semnul acestora.
Se observă că lungirea specifică este o mărime adimensională. În

practică aceasta se exprimă în m/m, mm/mm, μm/m sau με (1 με =1·10-6
m/m). Deoarece valorile lungirii specifice sunt mici este de asemenea
convenabil a fi exprimată în procente. Pentru multe elemente confecţionate
din metale sau aliaje metalice lungimea specifică rareori depăşeşte valoarea
de 0,2% ceea ce este echivalentul a 0,002 m/m.
Deformaţia specifică liniară (lungimea specifică) poate fi determinată
experimental utilizând traductoare tensometrice rezistive (mărci
tensometrice). Acestea constau dintr-o
folie metalică sub forma unei reţele
depusă pe un suport izolator (Fig. 1.17).
Traductorul este aplicat prin lipire pe
elementul ce urmează a fi analizat. Atunci
Fig. 1.17 când obiectul este solicitat, acesta se
alungeşte sau scurtează producându-se
deformaţii. Aceste deformaţii se vor transmite şi traductorului tensometric.
Rezistenţa electrică a traductorului se va modifica proporţional cu lungirea
sau scurtarea obiectului. Măsurarea precisă a modificărilor rezistenţei
electrice a traductorului tensometric serveşte ca o măsurare indirectă a
deformaţiilor obiectului. Traductoarele tensometrice sunt extrem de
sensibile şi precise putând măsura deformaţii de 1 με.
Experiența arată că la solicitarea de întindere are loc o micşorare a
dimensiunilor transversale, fenomenul numindu-se contracție transversală.
Dacă secțiunea barei este dreptunghiulară, având dimensiunile b0 şi h0, după
solicitare acestea devin b1 şi h1, contracția transversală totală va fi:
b  b1  b0 ; h  h1  h0 ,
iar deformaţia transversală specifică:
b h
t   
b0 h0
Între deformaţia specifică transversală, t, şi lungirea specifică, ,
există relația:
t   , (1.15)
unde  sau  este numit coeficient de contracție transversală şi este o
caracteristică a materialului. Valoarea inversă a coeficientului de contracție
transversală, m=1/, poartă numele de constanta lui Poisson. Coeficientul
de contracţie transversală ν, poate avea valoarea maximă ν=0,5. Această
valoare se întâlneşte doar la anumite categorii de cauciuc. Valori de 0,5 se
consideră în cazul deformaţiilor în domeniul plastic. Pentru oţel coeficientul
de contracţie transversală este în jur de ν=0,3, şi variază în funcţie de
calitatea acestuia. Valorile lui , determinate experimental, pentru diverse

materiale sunt date în Anexa 1.
Considerând o bară de secțiune dreptunghiulară solicitată la tracțiune
(Fig. 1.18), se poate defini deformaţia specifică volumică, ca raport între
variaţia volumului V şi volumul inițial,
V0. Volumul inițial al barei este: V0=lbh,
iar creșterea de volum:
V  (l  l )(b  b)(h  h)  lbh.
Deformaţia specifică volumică va fi:
V (l  l )(b  b)(h  h)  lbh
V   
Fig. 1.18 V lbh
Prin dezvoltarea numărătorului și
neglijând infiniții mici de ordin superior, rezultă:
lbh  lbh  bhl  lhb  lbh l b h
V         ,
lbh l b h
adică:
V
V    (1  2 ). (1.16)
V0
Cantitatea cu care se
modifică unghiurile drepte
se numeşte deformaţie
specifică unghiulară sau
lunecare specifică. În
notaţia deformaţiei
specifice unghiulare se
precizează de obicei planul
în care se produce, fiind
deci însoţită de doi indici.
Analizând Fig. 1.19
se pot defini deformaţiile
specifice unghiulare:
Fig. 1.19  xy   xy   yx (1.17)
Se poate deduce și
deformația specifică a segmentului de lungime inițială dx ca fiind:
u
u dx  u
dx  dx x u v
x    și respectiv după direcția y,  y  .
dx dx x y
Deformațiile unghiulare pot fi exprimate și funcție de deplasările u,v

v u v u
pe cele două direcții  xy  ,  yx  , respectiv  xy   .
x y x y
Deformaţia unghiulară γ se măsoară în
radiani, fiind tot o mărime adimensională ca şi
deformarea specifică liniară ε. Deformaţia
specifică unghiulară este o mărime
adimensională fiind exprimată convenţional în
radiani [rad] sau microradiani [μrad].
Deformaţia specifică unghiulară se consideră
pozitivă dacă produce micşorarea unghiului
drept. Dacă unghiul creşte deformaţia specifică Fig. 1.20
unghiulară este negativă.
Determinarea experimentală directă a deformaţiei specifice unghiulare
nu este posibilă datorită variației foarte mici a valorilor unghiulare.
Determinarea experimentală este posibilă prin utilizarea unei rozete
tensometrice (Fig. 1.20), formată din trei traductoare tensometrice rezistive.
Fig. 1.21
Extinzând analiza, se poate descrie deformația unui corp (Fig. 1.21).

Considerând corpul divizat în elemente mici, infinitezimale de formă
paralelipipedică cu laturile dx, dy și dz, acesta se va deforma, forma
rămânând paralelipipedică, iar muchiile segmente drepte.
Pentru a ajunge la această formă trebuie avut în vedere atât efectul
deformațiilor liniare (lungirilor) cât și al celor unghiulare. Astfel, lungirea
laturilor paralelipipedului va deveni (1   x )dx ; (1   y )dy , (1   z )dz , iar

  
unghiurile dintre laturi   xy ,   yz ,
  xz .
2 2 2
Se observă că deformaţiile specifice liniare cauzează o modificare a
volumului, iar cele unghiulare o modificare a formei. Starea de deformaţie
într-un punct aparţinând unui corp necesită precizarea a 6 deformaţii
parţiale: 3 lungiri ale celor trei laturi numite deformaţii liniare şi 3 variaţii
ale unghiurilor drepte sau deformaţii unghiulare.
În mod analog stării de tensiune pentru caracterizarea stării de
deformaţie se introduce tensorul deformaţie specifică Tε.
 1 1 
    zx
2 
x yx
2

1 1  
T    xy y  zy  (1.18)
 2 2 
 1  xz 1  yz z 

2 2 

Între deformaţiile specifice pe cele trei direcții şi deplasările
corespunzătoare sunt stabilite, așa cum am arătat anterior, relații
matematice, de forma:
 u  v w
x  ; y  ; z 
 x  y  z
(1.19)
v u u w w v
 xy   ;  zx   ;  yz  
x y z x y z
1.7. PROPRIETĂȚI MECANICE ALE MATERIALELOR
În studiul rezistenței materialelor se ține seama de o serie de proprietăți

mecanice ale materialelor. O clasificare a materialelor se poate face
considerând următoarele criterii:
a) După comportamentul materialul după îndepărtarea sarcinii
materialele se clasifică în:
- materiale elastice, care revin la forma și dimensiunile inițiale
după ce s-a îndepărtat sarcina;
- materiale elasto-plastice, sunt majoritatea materialelor
folosite în aplicațiile inginerești. Ele se deformează parțial
plastic, parțial elastic. Pe măsură ce cresc tensiunile
deformațiile plastice cresc în dauna celor elastice;
- materiale plastice, care nu mai revin la forma și dimensiunile

inițiale, având deformații permanente după îndepărtarea
sarcinii.
b) După deformarea lor până la rupere materialele se clasifică în :
- materiale ductile care suferă deformații plastice înainte de
rupere. Acestea prezintă ruperi de lunecare, cu suprafețele
înclinate față de direcția de solicitare dispuse în exterior și
rupere prin smulgere cu suprafețele având normala paralelă
cu direcția de solicitare situate în centrul secțiunii. Din
această categorie de materiale se pot menționa: oțelurile de
uz general (de mică și medie rezistență) aurul, plumbul
zincul, aluminiul, cuprul, etc.
- materiale fragile sau casante care prezintă deformații mici
înainte de rupere și la care ruperea se produce brusc fără
deformații plastice. Din această categorie fac parte fonta
cenușie, sticla, oțelurile de înaltă rezistență, materialele
ceramice, betonul, etc.
c) După valorile constantelor elastice (E,G,ν), măsurate pe diferite
direcții, există:
- materiale izotrope, care au aceleași constante elastice pe
toate direcțiile. Aceste materiale au o structură amorfă sau
cristalină foarte fină, fără direcții preferate de orientare a
cristalelor. Exemple: oțelurile, arama, sticla, etc.
- materiale anizotrope care au comportament elastic diferit pe
direcții diferite. În această categorie intră: lemnul, rocile,
materialele compozite armate cu fibre, etc.
1.7.1. ÎNCERCAREA LA TRACȚIUNE
Pentru proiectarea corectă a diverselor elemente este necesară înțelegerea

caracteristicilor și limitărilor pe care le au materialele utilizate. Materiale
precum oțelul, aluminiul, plasticele sau lemnul au un răspuns diferit la
sarcinile aplicate. Determinarea rezistenței și a caracteristicilor unui material
se face experimental, unul dintre cele mai simple dar eficiente teste fiind
încercarea la tracțiune sau compresiune. Prin încercarea la tracțiune se
obțin caracteristicile mecanice care intervin în studiul solicitărilor de
întindere simplă. Aceste caracteristici mecanice se folosesc deseori şi pentru
alte tipuri de solicitări (încovoiere, solicitări compuse etc.). Încercările se
realizează în laboratoare echipate cu maşini de încercare capabile să solicite
epruvetele în diferite moduri, incluzând solicitări statice şi dinamice la
tracţiune şi compresiune. O
maşină de încercat la
tracţiune / compresiune este
prezentată în Fig. 1.22.
Condițiile de efectuare
a încercării la tracțiune și
modul de interpretare a
rezultatelor ei sunt prevăzute
în standardul SR EN 10002 –
1:1990. În Fig. 1.23 este
prezentată o epruvetă
standard de secțiune
circulară, de diametrul d0,
destinată încercării la
tracțiune. Pe epruveta șlefuită
fin se evidențiază baza
Fig. 1.22 tensometrică de lungime L0.
Raportul dintre lungimea L0
și diametrul d0 se impune ca fiind L0/d0 =5 pentru epruvete scurte, respectiv
L0/d0 =10 pentru epruvete lungi.
O mașină de încercat la tracțiune va aplica asupra epruvetei o forță
axială F care crește de la valoarea zero până la o valoare la care epruveta se
va rupe. În timpul încercării sunt citite și înregistrate valorile forței aplicate
F și a deformației ΔL = L–L0 a epruvetei. Valoarea lungirii epruvetei se
măsoară cu ajutorul unui extensometru mecanic sau optic.
Fig. 1.23
Cu perechile de valori (F, ΔL) se ridică diagrama numită curba de

tracțiune în coordonate forță – lungire, care caracterizează comportarea
mecanică a materialului la această solicitare, la o viteză constantă de
aplicare a sarcinii și la temperatură constantă.
Dacă forța F se împarte la aria secțiunii inițiale A0 și lungimea inițială

L0 a porțiunii calibrate la ΔL a epruvetei, rezultatul global al încercării poate
fi prezentat sub forma curbei caracteristice convenționale în coordonate
(σ,ε).
Curba caracteristică exprimă grafic relația dintre tensiunile normale σ
și deformațiile specifice ε. Considerând că epruveta este omogenă, cu
secțiune transversală constantă S0 pe lungimea inițială între repere L0,
tensiunea normală σ pe secțiune fiind uniformă, pentru obținerea curbei
caracteristice convenționale se pot folosi relațiile:
l
 deformația specifică (lungire specifică):   100 %
l0
F
 tensiunea normală   [N/mm2]
S0
d 02
 aria secțiunii inițiale a porțiunii calibrate a epruvetei S 0  [mm2]
4
Diagramele σ-ε au fost creația lui Jakob Bernoulli (1654–1705) și a lui
J.V. Poncelat (1788–1867). În Fig. 1.24 este prezentată curba caracteristică
pentru un oțel cu un comportament ductil (de exemplu OL37).
Fig. 1.24
Pe curba caracteristică se pot evidenția câteva puncte și zone

importante. Astfel porțiunea OB este caracterizată de existența unei relații
liniare între tensiuni σ și deformații ε, relație exprimată de legea lui Hooke
  E  (1.20)
unde factorul de proporționalitate E [N/mm2] este o constantă de material și
poartă denumirea de modul de elasticitate longitudinal sau modulul lui
Young. Nivelul maxim al tensiunii până la care este valabilă legea lui Hooke
reprezintă limita de proporționalitate σp și reprezintă tensiunea până la care
materialul se comportă perfect elastic.
Prin urmare pentru solicitările și deformațiile corespunzătoare
porțiunii OB se definesc modulul de elasticitate longitudinal
 
E  (1.21)
 
și coeficientul de contracție transversală υ
 
 t  t (1.22)
 
Contracția transversală apare odată cu lungirea epruvetei producând o
micșorare a secțiunii transversale a acesteia.
După punctul B materialul începe să se comporte neliniar, legea lui
Hooke nu mai este valabilă. Aceasta continuă până este atinsă limita de
elasticitate a materialului, σe. Dacă în acest punct (B’) este înlăturată sarcina
aplicată, epruveta își revine la forma inițială. Această proprietate a
materialului de a reveni la dimensiunile sale inițiale ca urmare a înlăturării
solicitării se numește elasticitate, iar comportarea materialului este elastică.
Odată cu creșterea sarcinii dincolo de limita de elasticitate a materialului
deformațiile specifice cresc mai rapid decât crește tensiunea. Panta curbei
caracteristice devine din ce în ce mai mică până când în punctul C curba
devine orizontală înregistrându-se niște oscilații în jurul unei valori medii.
Începând cu acest punct lungirile devin semnificative la o valoare constantă
a forței. Fenomenul se numește curgere aparentă a materialului.
Tensiunea dată de punctul C poartă denumirea de limită de curgere
aparentă notată cu σc sau Re conform standardului.
Fc
 c  Re  (1.23)
S0
unde Fc reprezintă valoarea forței înregistrată în momentul curgerii
materialului. În porțiunea CD materialul devine perfect plastic ceea ce
înseamnă că se poate deforma fără o creștere a forței de solicitare. Lungirea
unui oțel cu conținut mediu de carbon în porțiunea de curgere este de 10
până la 15 ori mai mare decât lungirea de la aplicarea forței până la limita de
proporționalitate.
În zona de curgere se poate pune în evidență o limită inferioară de

curgere, ReL și o limită superioară de curgere, ReH. După parcurgerea
palierului de curgere curba caracteristică are din nou un traseu ascendent
până în punctul E, numită zonă de ecruisare (de întărire). În timpul
ecruisării materialul suferă modificări ale structurii cristaline, rezultând o
rezistență crescută a materialului la deformare. Astfel zona se caracterizează
prin deformații specifice care cresc considerabil cu creșterea tensiunii.
În zona de ecruisare unde se produc deformații plastice semnificative
nu se mai respectă legea lui Hooke. Dacă încărcarea se face până în punctul
M și descărcarea se face lent, relația dintre tensiunea σ și deformația
specifică ε este liniară, curba caracteristică urmând traseul MN, reprezentat
de o dreaptă paralelă cu porțiunea liniară a curbei caracteristice. Deformația
totală εt are două componente: una elastică εe și una plastică εp:
t   p  e (1.24)
Dacă epruveta se reîncarcă, curba caracteristică va urma traseul
NMEF până la rupere. Explicația acestui fenomen este legată de ecruisarea
materialului care s-a produs în urma solicitării la tracțiune.
Rezistența la rupere σr (Rm) reprezintă valoarea maximă a tensiunii pe
care o suportă epruveta și este dată de raportul dintre forța maximă suportată
de epruvetă (Fm) și aria secțiunii inițiale a acestuia.
F
σ c  Rm  m (1.25)
S0
În realitate, ruperea are loc la o
valoare mai mică a forței decât cea
maximă, datorită apariției fenomenului de
gâtuire a epruvetei. Gâtuirea se localizează
într-o anumită secțiune din zona calibrată a
epruvetei. După apariția gâtuirii forța
necesară continuării deformării până la
rupere (punctul F) se micșorează, pe curba
caracteristică înregistrându-se porțiunea
descendentă EF. În Fig. 1.25 sunt
prezentate două epruvete din aluminiu
respectiv oțel înainte și după încercarea la
Fig. 1.25
tracțiune.
Caracteristicile mecanice aparente ale materialului (limita de curgere
și rezistența la rupere) se calculează raportând forța la aria inițială a secțiunii
epruvetei. Dacă raportarea se face la aria secțiunii curente, arie diferită de
cea inițială datorită fenomenului de contracție transversală se obține curba
caracteristică reală. În Fig. 1.24 curba caracteristică reală este cea
reprezentată prin linia punctată. Diferențe notabile apar doar în zona

ecruisării. Pentru zona elastică în care funcționează elementele și structurile
cele două curbe se suprapun, calculul utilizând aria inițială a secțiunii fiind
varianta cea mai utilizată practic pentru determinarea caracteristicilor
mecanice ale materialului.
Valoarea sarcinii suportate de epruvetă nu scade după atingerea
rezistenței la rupere (porțiunea EF), această descreștere datorându-se ariei
reduse și nu pierderii capacității de rezistență a materialului. În realitate
materialul suportă o creștere a tensiunii până când intervine ruperea
(porțiunea DF’).
Caracteristicile de plasticitate sau caracteristicile de deformabilitate
ale materialului se determină considerând dimensiunea după rupere a bazei
de măsurare Lu (lungimea ultimă), acestea fiind alungirea la rupere:
L  L0
An  u  100 [%] (1.26)
L0
și gâtuirea specifică la rupere:
S  Su
Z 0  100 [%] (1.27)
S0
unde Su este aria secțiunii transversale de rupere (aria ultimă).
În cazul materialelor cu comportament fragil cum este cazul oțelurilor
aliate, care nu prezintă fenomenul de curgere aparentă, în curba
caracteristică trecerea se face continuu de la zona elastică la cea plastică,
lipsind palierul de curgere. În această situație, poziționarea punctelor ce
definesc limita de proporționalitate și cea de elasticitate este greu de stabilit,
motiv pentru care acestea se stabilesc convențional. Se definește modulul de
elasticitate longitudinal, inițial sau în origine, E0 definit de porțiunea liniară
a curbei caracteristice

E0  tg 0  (1.28)
E
Pentru un punct oarecare se definește modulul de elasticitate tangent
curent Eσ definit de porțiunea neliniară a curbei și care se calculează ca
tangenta unghiului α1 făcut de abscisa ε cu tangenta la curbă în punctul
considerat.

E  lim  tg1 (1.29)
 ,  0 
Modulul de elasticitate tangent curent se modifică de la un punct la

altul al porțiunii neliniare a curbei caracteristice.
Limita de proporționalitate convențională σp este tensiunea
corespunzătoare punctului de pe curba caracteristică pentru care modulul de
elasticitate longitudinal tangent, Eσ, în punctul respectiv are o abatere (Δ)

prescrisă față de modulul de elasticitate inițial.
E  E
 0  100 [%] (1.30)
E0
Pentru oțeluri această abatere este de 10%. Pentru determinarea limitei
de proporționalitate se construiește un triunghi dreptunghic isoscel care are
ipotenuza paralelă cu porțiunea cvasiliniară a curbei caracteristice, (paralelă
cu dreapta având înclinarea α0) iar catetele paralele cu axele ε și σ. Cateta
perpendiculară se împarte în zece părți egale după care se construiește o
dreapta (Π) având înclinarea cu 10% mai mică decât porțiunea cvasiliniară a
curbei caracteristice. Se construiește o dreaptă paralelă cu dreapta (Π),
tangentă la curba caracteristică. Punctul de tangență (punctul A) reprezintă
limita de proporționalitate a materialului.
Fig. 1.26
Limita de elasticitate convențională σ0,01 (sau σp0,01) este tensiunea
corespunzătoare punctului de pe curba caracteristică pentru care la
descărcare se obține o valoare prescrisă a deformației specifice remanente
(plastice). Această valoare este indicată ca indice al tensiunii, pentru oțeluri
valoarea admisă fiind de 0,01%.
Limita de curgere convențională σ0,2 (sau Rp0,2) este tensiunea

corespunzătoare unei deformații specifice remanente de o anumită valoare
prescrisă. Pentru oțeluri această valoare este de 0,2%.
Limita de întindere convențională Rt este tensiunea corespunzătoare
unei deformări specifice totale prescrise. Pentru oțeluri cu limita de
întindere convențională mai mică de 600 MPa se adoptă o deformație
specifică totală prescrisă de 0,5% care se înscrie ca indice al tensiunii Rt0,5.
Prin urmare, dintre mărimile definite, limita de curgere σc (Re),
rezistența la rupere σr (Rm), lungimea specifică la rupere εn (An), gâtuirea
specifică la rupere Z, constituie caracteristici mecanice iar limita de
proporționalitate σp, limita de elasticitate σe, modulul de elasticitate E
reprezintă caracteristici elastice ale materialului. Pentru zona deformațiilor
mari, plastice, se definește lungimea specifică reală (naturală sau
logaritmică):
L
L
L
  ln (1.31)
Lo
L L0
în care L0 este lungimea inițială a epruvetei iar L este lungimea efectivă
momentană.
1.7.2. CURBA CARACTERISTICĂ PENTRU ALTE MATERIALE
Curbele caracteristice, exprimă răspunsul materialelor la solicitările

mecanice la care acestea sunt supuse, acestea diferind de la un tip de
material la altul.
Față de încercarea la tracțiune, la cea de compresiune diagramele
prezintă o serie de particularități. Epruvetele sunt diferite, pentru cele
cilindrice înălțimea este egală cu diametrul. Dacă la tracțiune deformațiile
pe direcția de solicitare sunt de
lungire, iar cele transversale de
contracție, la compresiune apare
fenomenul de scurtare pe direcția de
solicitare și umflare pe direcția
transversală. Datorită forțelor de
frecare mari între platourile mașinii
de încercat și epruvetă, deformațiile
transversale de umflare sunt mai
accentuate în zona centrală a
epruvetei în comparație cu secțiunile
Fig. 1.27
frontale de așezare (Fig. 1.27).
În Fig. 1.28-1.31 sunt prezentate câteva curbe caracteristice pentru

diferite materiale solicitate la întindere și compresiune (aliaj de aluminiu la
tracțiune – Fig. 1.28; compresiune pentru cupru – Fig. 1.29; cauciuc la
întindere – Fig. 1.30; oțel turnat la întindere și compresiune – Fig. 1.31). O
serie de materiale cum ar fi fonta, oțelul turnat au o rezistență mai mare la
compresiune în comparație cu rezistența la tracțiune.
Există o grupă de materiale pentru care curba caracteristică este
neliniară în întregime, legea lui Hooke în acest caz nefiind valabilă. Curba
tensiune – deformația specifică este continuă, fără puncte particulare, de la
origine până la rupere.
Fig. 1.28 Fig. 1.29
Fig. 1.30 Fig. 1.31

O parte din materialele care intră în această grupă cum sunt: fonta,
alama, cuprul, piatra, betonul au curba caracteristică de forma celei din
Fig.1.32.a. Altele, cum sunt materialele textile au curba de forma celei din
Fig. 1.32.b. Pentru aceste materiale relația dintre σ și ε are forma:
m
 (1.32)
E0
unde E0 este o constantă a cărei valoare depinde de material, iar exponentul
m este supraunitar în cazul materialelor având curba caracteristică din
Fig.1.32.a și subunitar pentru celelalte.
a) b)
Fig. 1.32
Pentru simplitatea calculului, în mod convențional, se consideră că,

până la o anumită valoare a tensiunii (corespunzătoare punctului A) au un
modul de elasticitate constant obținut fie asimilând porțiunea respectivă
(OA) a curbei caracteristice cu o dreaptă, fie determinând în punctul ce
corespunde tensiunii reale din material, panta tangentei la curba
caracteristică:
d
E (1.33)
d
Curbe caracteristice se pot construi şi în coordonate  şi , respectiv
tensiune tangențială şi deformaţie specifică unghiulară, legea lui Hooke în
aceste coordonate având forma:
  G (1.34)
unde G poartă numele de modul de elasticitate transversal şi constituie o
măsură a rigidității la forfecare.
Curbele caracteristice și deci implicit și proprietățile elastice și
mecanice ale materialului depind de o serie de factori dintre care cei mai
importanți sunt: dimensiunile epruvetei, viteza de încercare, temperatură,

operații tehnologice, tratamente termice, timp. Cunoașterea acestor factori
de influență are importanță în alegerea materialelor pentru proiectarea
diferitelor elemente de rezistență. În Anexele 3-17 sunt date caracteristici
mecanice și elastice pentru diferite materiale de largă utilizare.
EXEMPLUL 1.3
În urma încercării la tracțiune a unei epruvete având diametrul inițial

d0=12,5mm și lungimea între repere L0=50 mm s-au obținut valorile
prezentate în Tabelul 1.2. Să se traseze curba caracteristică și să se
determine (aproximativ) modulul de elasticitate și tensiunea de rupere.
Pentru trasare utilizați următoarele scări: pentru tensiuni 20mm=50 MPa și
20 mm=0.05 mm/mm pentru deformațiile specifice. Pentru regiunea elastică
redesenați curba caracteristică utilizând scara deformațiilor 20mm=0,001
mm/mm.
Tabelul 1.2 Tabelul 1.3

Forța Lungirea Tensiunea Def. specifică
kN mm MPa mm/mm
0 0 0 0
11,1 0,0190 90,45 0,00038
31,9 0,0600 259,9 0,00120
37,8 0,0120 308,0 0,00204
40,9 0,1650 333,3 0,00330
43,6 0,2490 355,3 0,00498
53,4 1,0160 435,1 0,02032
62,3 3,0480 507,7 0,06096
64,5 6,3500 525,6 0,12700
62,3 8,8900 507,7 0,17780
58,8 11,9830 479,1 0,23876
Rezolvare:
Pentru trasarea curbei caracteristice se calculează tensiunile și deformațiile

specifice utilizând relațiile:
F L
 (MPa) și   (mm/mm) .
A L0
Valorile tensiunilor și deformațiilor specifice sunt prezentate în
Tabelul 1.3.
Din Fig. 1.33 se determină și tensiunea de rupere:  r  528 MPa
Pe baza analizei diagramei σ-ε se poate determina (aproximativ) modulul de
elasticitate E al epruvetei:
d 229 10 6  0
E   229000 MPa
d 0,001  0
Rezultatele sunt prezentate grafic în diagramele din Fig. 1.33.
Fig. 1.33
EXEMPLUL 1.4
O bară de secțiune pătrată goală este supusă unei forțe axiale F=100 kN.
Dacă forța de solicitare crește la valoarea F=360 kN după care are loc
relaxarea să se determine lungirea barei. Bara este confecționată dintr-un
aliaj metalic având curba caracteristică indicată în Fig. 1.34.
Rezolvare:
Pentru stabilirea lungirii finale a barei trebuie determinate tensiunile

corespunzătoare celor două forțe, modulul de elasticitate și deformațiile
specifice elastică și plastică.
Aria secțiunii transversale a epruvetei este:
A  502  402  900 mm 2
Dacă forța de solicitare are valoarea F=100 kN tensiunea
corespunzătoare este:
F 100 103
1    111,11 MPa .
A 900
Fig. 1.34
Utilizând diagrama σ-ε din Fig. 1.34 sau Fig. 1.35 panta dreptei OA care
reprezintă modulul de elasticitate E a aliajului metalic este:
d 250  0
E   200000 MPa
d 0,00125  0
Se observă că tensiunea σ1 este inferioară limitei de proporționalitate
(250 MPa) deci poate fi aplicată legea lui Hooke. Rezultă:
 111,11
1  1   0,5556 103 mm/mm
E 200000
Lungirea barei corespunzătoare forței F=100 KN este:
l1  1  l0  0,5556 103  600  0,333 mm
Dacă forța de solicitare are valoarea F=360 kN tensiunea corespunzătoare
este:
F 360 103
2    400 MPa
A 900
Fig. 1.35
Pe baza geometriei curbei caracteristice se poate scrie:

 2  0,00125 0,05  0,00125
 .
400  250 500  250
Rezultă:
 2  0,0305 mm/mm ,
deformația fiind în domeniul plastic.
Dacă se înlătură efectul forței F=360 kN bara va reveni după o dreaptă
paralelă cu OA, cu valoarea deformației specifice elastice εe. Bara va avea
deci o deformație permanentă plastică εp.
Valoarea deformației specifice elastice se obține ca fiind:
 2  E   e ; 400 103  200000   e ;  e  0,002 mm/mm
Deformația plastică are valoarea:
 p   2   e  0,0305  0,002  0,0285 mm/mm
Pe baza valorii deformației specifice plastice se calculează lungirea barei
după relaxare:
l p   p  l0  0,0285  600  17,1 mm
1.8. REZISTENȚE ADMISIBILE. COEFICIENȚI DE SIGURANȚĂ
Pentru o piesă confecționată dintr-un anumit material pentru care se

cunoaște curba caracteristică se pune întrebarea până la ce valoare a
tensiunii maxime poate fi solicitată astfel încât să poată funcționa în condiții
de deplină siguranță. La prima vedere, s-ar părea că este suficient să se
verifice dacă valorile maxime ale tensiunilor σ și τ din piesele ce alcătuiesc
structura nu ating valorile rezistențelor la rupere (σr respectiv τr), iar pentru
a nu depăși anumite limite de deformații pare suficient ca tensiunile să se
găsească sub limita de curgere a materialului.
Practic, datorită unor factori imprevizibili care ar putea să producă
depășiri ale solicitărilor considerate în calcule, nu se poate admite ca
tensiunile rezultate din calcul să se apropie de limita de curgere, cu atât mai
puțin de cea de rupere. Ca urmare, în calculele inginerești se pune
întotdeauna condiția ca tensiunile efective maxime ce rezultă din calcule să
fie egale sau inferioare unei anumite limite denumită rezistență admisibilă
sau tensiune admisibilă σa. Tensiunea admisibilă este o fracțiune din σr sau
din σc (dacă materialul are limită de curgere).
a c
a  sau a  (1.35)
Cr Cc
respectiv în cazul tensiunilor
tangențiale
 
a  a sau  a  c (1.36)
Cr Cc
Coeficienții Cr și Cc din relațiile
de mai sus se numesc coeficienți de
siguranță (Cc – coeficient de siguranță
în raport cu limita de curgere pentru
materiale tenace, respectiv Cr coeficient
de siguranță în raport cu limita de
rupere pentru materiale casante). Cu
alte cuvinte, coeficientul de siguranță se
poate defini ca fiind raportul dintre
tensiunea limită și tensiunea maximă,
fiind o mărime supraunitară. Prescripții
Fig. 1.33 pentru rezistențele admisibile σa și
coeficientul de siguranță C sunt date în norme și standarde. În Anexa 3
sunt date unele valori orientative pentru coeficientul de siguranță și pentru
rezistențele admisibile la solicitări statice și variabile.
În alegerea rezistenței admisibile trebuie să se țină cont de factori cum

ar fi natura materialului, tratamente termice, durata de folosire a piesei,
modul de acționare al sarcinilor în timp, modul de evaluare a încărcărilor și
de realizare a ipotezelor de calcul, felul solicitării, temperatura. Referitor la
modul de acționare al sarcinilor în timp în construcția de mașini se
obișnuiește a se face referire la trei cazuri tipice de solicitare (Fig.1.33):
 cazul I - solicitare statică (Fig.1.33.a);
 cazul II - solicitare prin ciclu pulsant (Fig.1.33.b);
 cazul III - solicitare prin ciclu alternant simetric (Fig.1.33.c).
Rezistențele admisibile scad de la cazul I spre III. Acest lucru se
justifică pe baza fenomenului de oboseală a materialelor. S-a constatat
experimental că un material cu rezistența la rupere r supus unui număr de
cicluri de solicitări variabile, se rupe la valori max inferioare lui r. Acestui
fenomen i s-a dat numele de oboseală a materialului. Valoarea limită
superioară a lui max la care un material rezistă la un număr foarte mare de
cicluri (de regulă, 107 cicluri) fără să se rupă, se numeşte rezistență la
oboseală. Aceasta este mai mică la ciclul alternant decât la cel pulsant, ceea
ce justifică ordinea de succesiune a rezisteţelor admisibile în cazurile I, II,
III.
1.9. IPOTEZE DE BAZĂ îN REZISTENȚA MATERIALELOR
Pentru stabilirea unor metode şi formule simple de calcul pentru

dimensionare, verificare sau determinarea deformaţiilor, rezistența
materialelor folosește anumite ipoteze simplificatoare privind proprietățile
materialelor şi comportarea lor sub acțiunea sarcinilor care le solicită.
Aceste ipoteze sunt uneori în concordanță cu realitatea, iar alteori reprezintă
simplificări ale fenomenelor reale care duc însă la rezultate verificate de
experiență, deci acceptabile pentru scopul rezistenței materialelor. Astfel, se
acceptă valabilitatea următoarelor ipoteze:
a) Ipoteza mediului continuu, conform căreia întregul volum
geometric al corpului este umplut cu materie, care are o structură continuă și
omogenă;
b) Ipoteza izotropiei, conform căreia materialele au, în general,
aceleaşi proprietăți elastice în toate direcțiile. În caz contrar, materialele sunt
anizotrope;
c) Ipoteza elasticității perfecte, conform căreia la valori ale
deformaţiilor sub limita de elasticitate, deformaţiile dispar complet odată cu
îndepărtarea sarcinilor care le-au provocat, iar corpul îşi reia forma şi
dimensiunile inițiale;
d) Ipoteza deformaţiilor mici, conform căreia, în domeniul elastic,
deformaţiile corpurilor sunt mici în raport cu dimensiunile corpurilor;
e) Ipoteza dependenței liniare dintre tensiuni și deformații. În
domeniul elastic de solicitare se admite valabilitatea legii lui Hooke care
exprimă existența unei funcții liniare tensiune - deformaţie;
f) Ipoteza lui Barré de Saint Venant, care afirmă că dacă se înlocuiește
un sistem de forţe cu un alt sistem de forţe echivalent din punct de vedere
static cu primul, noua distribuție a forțelor
produce la locul de aplicare diferențe
apreciabile faţă de prima, în ceea ce privește
distribuția tensiunilor, dar rămâne fără efect sau
cu efect neglijabil la distanțe mari de locul de
aplicare al forţelor. În Fig. 1.34 este prezentat
exemplul unei grinzi încastrate, solicitată în
capătul liber de o forţă F. În prima variantă,
Fig. 1.34 forţa F se aplică într-un punct, iar în a doua, pe
o lungime mică din grindă. La locul de aplicare
a sarcinii, efectul forţei F asupra grinzii va fi cu totul diferit în cele două
variante. La o distanță mare de punctul de aplicaţie al forţei F, de exemplu
în secțiunea A, sau în încastrare, ambele grinzi vor fi solicitate la fel.
g) Ipoteza lui Bernoulli, care afirmă că o secțiune plană, normală pe
axa barei înainte de deformare, rămâne tot plană şi normală pe axă şi după
deformare. Conform acestei
ipoteze, secțiunea AB
(Fig.1.35.a), din bara
solicitată la întindere de
către forţa F, se deplasează
paralel cu ea însăşi în A'B',
iar secțiunea AB din
Fig.1.35.b, ajunge în A'B',
dar rămâne plană şi normală
la axa deformată a barei
Fig.1.35 solicitate la încovoiere.
SOLICITĂRI AXIALE
2.1. EFORTURI, TENSIUNI ȘI DEFORMAȚII ÎN BARE DREPTE SOLICITATE

AXIAL
Solicitarea simplă la care efortul în secțiunea normală pe axa geometrică a

barei este o forţă normală pe secțiune, N, deci o forţă care acționează după
axa geometrică a barei, este numită solicitare axială, de întindere sau de
compresiune. Pentru a se obține solicitarea simplă de întindere sau de
compresiune a unei bare drepte este necesar ca forţele exterioare aplicate
acesteia să acționeze pe axa centrelor de greutate (care coincide cu axa
geometrică). Elemente solicitate axial apar sub diverse forme cum ar fi bare
în sistemele de grinzi cu zăbrele, biela mecanismului motor, tije de
acționare, spițele roții de bicicletă, stâlpii
de susținere a construcțiilor, etc. Secțiunea
barelor solicitate axial poate fi plină, cu
goluri, închisă sau deschisă.
Calculul tensiunilor şi deformaţiilor
la bare se efectuează pe baza eforturilor
din secțiunile transversale ale acestora. La
o bară aflată în echilibru, efortul axial se
poate determina reducând toate forțele,
situate de o parte sau de cealaltă a
secțiunii, la centru de greutate al acesteia.
Pentru o bară solicitată la capete de două
forțe egale (Fig. 2.1), aplicând metoda
secțiunilor, eforturile în oricare secțiune se
reduc la forțele normale N=F, tensiunile
fiind de asemenea normale σ. Efortul axial
Fig. 2.1 N într-o secțiune se consideră pozitiv dacă
acționează pe direcția normalei exterioare
42 SOLICITĂRI AXIALE
a secțiunii producând lungire (Fig. 2.1a), respectiv negativ dacă este orientat
după direcția normalei interioare a secțiunii producând scurtare (Fig. 2.1b).
În practică pot să apară și exemple mai complicate de solicitări
axiale cum este exemplul din Fig. 2.2. Asupra barei drepte acționează forţele
axiale exterioare F, 2F şi 3F. Bara fiind fixată (prin încastrare), în secțiunea
din încastrare ia naștere o
reacțiune, R care va avea
aceeaşi direcție cu sarcinile
aplicate barei. Sub acțiunea
sarcinilor şi reacțiunii R, bara
este în echilibru static.
Ecuația scalară de echilibru
se exprimă sub forma unei
ecuații de proiecții pe direcția
forţelor axiale, respectiv a
axei x:
Fig. 2.2
F  2F  3F  R  0
Reacțiunea va avea valoarea R  2F .
Efortul în diferite secţiuni transversale ale barei nu mai este constant
și se determină aplicând metoda secţiunilor, conform relaţiilor de calcul:
x  [ 0, a ) Nx  F
x  [ a, b ) N x  F  2F  F
x  [ b, l ) N x  F  2 F  3F  2 F
Construcţia diagramei de variație a eforturilor Nx se începe parcurgând
- într-un sens - lungimea barei, de la un capăt al acesteia. Pentru construirea
diagramei eforturilor N, s-a considerat o linie de referință paralelă cu axa
barei şi de lungime egală cu aceasta. Faţă de această linie s-au reprezentat
prin segmente perpendiculare pe ea, la scară, valoarea eforturilor axiale din
bară. Se observă că în dreptul punctelor de aplicaţie ale forţelor concentrate,
diagrama are salturi egale cu valoarea forţelor, între punctele de aplicaţie ale
forţelor concentrate efortul axial este constant, diagrama pleacă din zero și
ajunge în zero închizându-se cu reacțiunea R  2F .
Pentru determinarea modului de distribuție și a valorii tensiunilor
normale σ precum și a deformațiilor produse în urma solicitării de întindere
sau compresiune, se consideră o bară dreaptă (Fig. 2.3) de secțiune
constantă (bară prismatică) având aria A, confecționată dintr-un material
omogen cu modulul de elasticitate E.
Fig. 2.3
Solicitând bara cu forța F aceasta se va lungi cu Δl pe direcție

longitudinală și se va contracta uniform cu Δd pe direcție transversală. Se
observă că secțiunile plane și normale pe axa barei înainte de deformare
rămân plane și normale pe axa barei și după deformare, verificându-se
ipoteza lui Bernoulli. Deformațiile specifice ε sunt deci constante în
secțiune pentru întreaga bară. Conform legii lui Hooke avem   E   şi
tensiunile vor fi uniform distribuite în secțiunea transversală ( = constant).
Rezultă, conform relației de echivalență între eforturi și tensiuni (efortul
elementar dN pe aria dA este dN = ·dA):
N
N   dN     dA    dA    A, sau  = , (2.1)
A A A
A
Pentru calculul deformațiilor vom avea:
l  N N l
   ; l    l  (2.2)
l E EA EA
Produsul EA poartă numele de modul de rigiditate al barei la tracțiune
(sau compresiune).
În cazul întinderii sau compresiunii, relaţia dintre forţă (N=F) şi
deformaţie este se poate scrie:
E  A  l
F (2.3)
l
Pentru Δl =1 rezultă:
EA
k (2.4)
l
unde k se numeşte rigiditatea barei la tracţiune-compresiune. Prin

rigiditatea barei înţelegem deci forţa necesară realizării unei deformaţii
egală cu unitatea. Se poate scrie:
F  k  l (2.5)
În mod analog se definește flexibilitatea barei ca fiind inversa rigidității:
l
f  (2.6)
EA
Cu ajutorul relaţiei 2.1 se pot rezolva cele trei probleme fundamentale
ale rezistenței materialelor obținându-se formulele pentru dimensionare,
verificare şi determinare a sarcinii capabile la solicitarea axială.
a) Problema de dimensionare:
A nec  N (2.7)
a
unde N este forţa axială (în valoare absolută); Anec - aria necesară a secţiunii
transversale; σa - rezistenţa admisibilă a materialului.
b) Problema de verificare:
N
 ef   a (2.8)
Aef
unde Aef este aria efectivă a secţiunii transversale; σef - tensiunea efectivă în
secţiunea transversală.
c) Problema determinării capacității de încărcare (forță axială
capabilă):
N cap  Aef  a (2.9)
unde Ncap reprezintă sarcina capabilă (admisibilă) ce o poate suporta bara.
Dimensionarea cu ajutorul formulei (2.2) se face pe baza condiției
de rezistență, adică pe baza unei valori a rezistenței admisibile. Se poate
impune și o valoare admisibilă a deformației Δl sau ε, dimensionarea
făcându-se în acest caz pe baza condiției de rigiditate
Nl N
A nec   (2.10)
E la E a
Determinarea lungirii Δl cu relația (2.2) reprezintă de asemenea un
calcul de verificare a barei.
În cazul materialelor cu rezistențe admisibile diferite pentru
întindere (at) şi compresiune (ac), calculul de rezistență se efectuează
separat pentru cele două tipuri de solicitări, condiția de rezistență fiind
exprimată prin relațiile:
 max t   a t ;  max c   ac (2.11)
Evident, în secţiunea transversală cu aria cea mai mică a piesei

solicitată la întindere sau compresiune, tensiunile au cea mai mare valoare,
secţiunea numindu-se secțiune critică sau periculoasă. Această secţiune se ia
în considerare la calculele de rezistenţă.
EXEMPLUL 2.1
Bara din Fig. 2.4.a este formată din trei tronsoane după cum urmează:
tronsonul (1) din aluminiu (E1=70 GPa) având diametrul d1=20mm,
tronsonul (2) din aluminiu cu diametrul d2=24mm și tronsonul (3) din oțel
(E2=200 GPa) cu diametrul d3=16mm. Asupra barei acționează forțele
F1=10 kN, F2=12 kN și F3=8 kN. Să se determine deformația totală a barei
și deplasarea relativă a punctelor B, C și D în raport cu capătul A al barei
cunoscând lungimea tronsoanelor a=2m, b=2,5m și c=3m.
a)
Fig. 2.4
Rezolvare:
Se calculează reacțiunea R scriind ecuația de echilibru static pe direcția

axei barei (x). Rezultă:
 Fx  8  2 12  2 10  R  0  R  4 kN
Pentru calculul eforturilor axiale în fiecare tronson al barei se aplică metoda
secțiunilor (Fig. 2.4.b).
N 3  8 kN
N 2  8  2 12  16 kN
N1  8  2 12  2 10  4 kN
Cunoscând eforturile pe cele trei tronsoane ale barei se poate trasa diagrama
de variație a acestora.
b)
Fig. 2.4
Calculul deformațiilor se face cu relația (2.2), deformația totală

obținându-se prin însumarea algebrică a deformațiilor liniare a fiecărui
tronson ținând cont de semnul efortului (lungire sau scurtare).
După calculul prealabil al ariilor fiecărui tronson:
d 2 3,14  202
A1  1   314,159 mm 2
4 4
d 2 3,14  242
A2  2   452,389 mm 2
4 4
d 2
3,14  162
A3  3   201,062 mm 2
4 4
rezultă:
N1 a 4  10 3  2  10 3
l1    0,364 mm
E1 A1 70000  314,159
N 2 b (16)  10 3  2,5  10 3
l 2    1,263 mm
E1 A2 70000  452,389
N3 c 8  10 3  3  10 3
l 3    0,597 mm
E 2 A3 200000  201,062
Deformația totală a barei se obține prin însumare algebrică:
l total  l1  l 2  l 3  0.364  1.263  0,597   0,302 mm
Se observă că deformația totală este negativă, în urma solicitării având loc o
scurtare a barei.
Deformația unui element solicitat axial se poate exprima și ca
diferența între deplasările capetelor acestuia. De exemplu deformația
tronsonului (1) se exprimă ca diferența dintre deplasarea punctului A și
deplasarea punctului B:
l1  u B  u A
În mod similar rezultă: l 2  uC  u B și l3  u D  uC
Deoarece deplasarea nodului A u A  0 este nulă datorită încastrării,
relațiile de mai sus devin:
u B  l1 , uC  l1  l 2 , u D  l1  l 2  l3
Cu aceste expresii poate fi calculată deplasarea relativă a punctelor B, C și
D în raport cu A după cum urmează:
u B  l1  0,364 mm
uC  l1  l 2  0,364  1,263  0,899 mm
u D  l1  l 2  l3  0,364  1,263  0,597  0,302 mm
EXEMPLUL 2.2
Bara rigidă AD este articulată în punctul A și susținută cu ajutorul unui fir

din oțel CB având E=210GPa (Fig. 2.5). Dacă firul are diametrul d=10 mm
să se determine deformația acestuia cunoscând valoarea forței aplicate
F=2kN.
Rezolvare:
Pentru determinarea deformației firului este necesară cunoașterea efortului

din fir. Considerând bara AD rigidă, forțele care acționează asupra
sistemului conform figurii sunt forța F, efortul axial NBC din fir și reacțiunile
din articulație VA și HA.
Fig. 2.5
Scriind ecuațiile de echilibru static se obține:

 Fx  0 ; H A  N BC cos   0
 F  0 ; V  N sin   F  0
y A BC
 M  0 ; N sin   2  F  3  0
A BC
Deoarece în acest caz este de interes doar determinarea efortului în fir din
ecuația de momente și ținând cont că α=45º rezultă:
3 F 3  2 103
N BC    4243,28 N
2  sin 45 2  0,707
Valoarea tensiunii normale din fir este:
N N BC 4  4234,3
  BC    53,94 MPa
A d 4 3,14 100
2
Ca urmare se poate aplica legea lui Hooke respectiv formula (2.2) pentru
calculul deformațiilor.
Lungimea firului BC este l BC  2 2  2 2   103  89,44 mm . Rezultă:
N l 4243,28  89,44
l BC  BC BC   0,023 mm
EA 210000  78,54
EXEMPLUL 2.3
Pentru sistemul de bare din Fig. 2.6 să se calculeze tensiunile din cele două
bare elastice și deplasarea pe verticală a punctului de aplicație al forței. Bara
orizontală AC este rigidă, fiind considerată nedeformabilă. Se cunosc
F=24kN, ariile AAD=100 mm2, ACE=160 mm2 și EOL=2,1·105 MPa,
EAl=0,7·105 MPa.
Fig. 2.6
Rezolvare:
Determinarea eforturilor axiale în barele AD și CM se face scriind ecuațiile

de echilibru static (în acest caz două ecuații de momente față de punctele A
și C, neexistând forțe pe direcția orizontală):
F 1 24
 M C  0; N AD  3  F 1  0  N AD  3  3  8 kN
F  2 48
 M A  0; NCM  3  F  2  0  N CM  3  3  16 kN
Tensiunile din cele două bare se calculează cu relația (2.1). Rezultă:
N AD 8 103
 AD    80 MPa
AAD 100
N CM 16 103
 AD    100 MPa
ACM 160
Calculul deformațiilor celor două bare conform relației (2.2) conduce la:
N AD  l 8 103  3 103
l AD    1,14 mm
EOL  AAD 2,1105 100
N CM  l 16 103  3 103
lCM    4,28 mm
E Al  ACM 0,7 105 160
Analizând structura deformată în care s-a ținut cont că bara AC este rigidă
rezultă:
l  l AD  2  1,14  4,28  1,14)  2  2,093 mm
vF  l AD  CM
3 3
EXEMPLUL 2.4
Ansamblul format din trei fire din oțel din Fig. 2.7 este supus acțiunii forței
F. Dacă materialul din care sunt confecționate firele are tensiunea
admisibilă σa=165 MPa iar firul AB are diametrul de 6 mm, firul BC are
diametrul de 5 mm și firul BD diametrul de 7 mm să se determine forța
capabilă a ansamblului.
Rezolvare:
Efortul în firul BD este egal cu forța aplicată F=NBD. Scriind ecuațiile de

echilibru static rezultă:
 Fx  0 ; N BC cos 30  N AB cos 45  0
F  0 ; N BC sin 30  N AB sin 45  0
y
Rezolvând sistemul de ecuații anterior se obțin valorile eforturilor funcție de

forța F:
N AB  0,8966 F ; N BC  0,7321 F
Calculul forței capabile se face pentru fiecare fir în parte presupunând că
valoarea tensiunii în fir atinge valoarea admisibilă. Cea mai mică valoare a
forței capabile va da forța capabilă a ansamblului.
Fig. 2.7
Forța capabilă pentru firul BD:

N F
 a  BD ; 165  ; F  6349,94 N  6,350 kN
ABD   72
4
Forța capabilă pentru firul AB:
N 0,8966  F
 a  AB ; 165  ; F  5203,42 N  5,203 kN
AAB   62
4
Forța capabilă pentru firul BC:
N 0,7321  F
 a  BC ; 165  ; F  4425,60 N  4,43 kN
ABC   52 4
Forța capabilă a ansamblului din trei fire este F=4,43 kN.
2.2. CONCENTRATORI DE TENSIUNE
Ipoteza de repartizare uniformă a tensiunilor nu mai este valabilă pentru

cazurile în care secţiunea este slăbită prin găuri, crestături, canale
transversale, variaţii bruşte de secţiune, etc. Elementele geometrice locale ca
și cele enumerate anterior care determină modificări bruște ale
dimensiunilor şi formei secțiunii transversale se numesc concentratori de
tensiuni.
În prezența concentratorilor, experiența arată că tensiunile din

secțiunile barelor sunt neuniform distribuite, având valori mai mari decât
cele medii (nominale) care s-ar fi obținut în absența lor (Fig. 2.8).
Fig. 2.8
Acest efect de creștere locală a tensiunilor se evaluează cu ajutorul

coeficientului de concentrare al tensiunilor exprimat sub forma:
 max
Kt  , (2.12)
 nom
în care max este valoarea locală maximă a tensiunii la rădăcina con-
centratorului, iar nom tensiunea nominală calculată pentru secțiunea netă
(secțiunea redusă).
Pentru materialele cu comportare liniar elastică, valorile
coeficientului de concentrare a tensiunilor depind numai de configuraţia
geometrică a concentratorilor, coeficientul Kt numindu-se coeficient de
concentrare net sau coeficient de formă. Valori ale coeficientului de
concentrare a tensiunilor pentru diverși concentratori se găsesc în lucrări de
specialitate, acestea putându-se determina teoretic, prin metodele de calcul
ale mecanicii corpurilor deformabile, experimental sau numeric (metoda
elementelor finite).
Tensiunile maxime din secțiunile aflate în zonele cu concentratori se

calculează cu relația:
N
 max  Kt   nom  Kt  (2.13)
A
În calculul tensiunilor nominale (medii) se folosește aria efectivă a
secțiunii. În cazul concentratorilor determinaţi de prezența găurilor de forme
circulare, eliptice sau alte forme, sau a canalelor transversale, în cazurile de
tracţiune – compresiune, coeficientul de concentrare poate fi exprimat și
prin coeficientul de concentrare global, Kg :
 max
Kg  (2.14)

unde: σmax = tensiunea normală maximă la nivelul concentratorului,
σ = tensiunea nominală aplicată la distanţă faţă de concentrator.
Coeficientul teoretic de concentrare global, Kg , ţine cont atât de efectul de
micşorare a secţiunii cât şi de modificări ale geometriei, iar coeficientul
teoretic de concentrare net, Kt , ţine cont numai de modificarea geometriei.
Variaţia coeficientului teoretic de concentrare net pentru o placă cu
lățime infinită cu crestături și a uneia având o gaură circulară străpunsă sunt
prezentate în Fig. 2.9.a și b. Conversia coeficientului de concentrare net în
valoarea sa globală este precizată în diagrame sau poate fi calculată. Astfel,
pentru placa solicitată axial cu gaură de diametru d și grosime t (Fig. 2.9.b)
aria netă este:
Anet = (w - d)·t (2.15)
respectiv
 w 
K g  Kt   (2.16)
wd 
În cazul plăcii cu crestătură aria netă este:
Anet  b  t (2.17)
iar coeficientul de concentrare global
B
K g  Kt   (2.18)
b
În Fig. 2.9.c se prezintă diagramele factorului de concentrare al
tensiunilor datorate racordării pentru o placă de lățime infinită.
a) b)
c) d)
Fig. 2.9
Cazul unei găuri circulare într-o placă de lățime mare (infinită) supusă
întinderii uniaxiale (Fig. 2.9d) este un alt exemplu concludent al concentrării
tensiunilor. Teoria elasticității oferă o soluție de calcul a tensiunilor normale
pe direcție radială σr, și tangențiale σθ, precum și a tensiunilor tangențiale
τrθ. La marginea găurii (r=a) acestea se reduc la:
 r 0;     (1  2 cos 2 );  r  0 (2.19)
Pentru θ=0, tensiunea pe direcția tangențială este    3 unde σ este
tensiunea normală într-o secțiune uniformă îndepărtată față de gaură. Astfel,
factorul de concentrare global în acest caz este 3. La distanța r=3a ecuația
anterioară conduce la    1,074 . Astfel tensiunea care era de trei ori mai
mare decât cea nominală la marginea găurii scade la o valoare cu
aproximativ 1,07% din σ.
Deformaţia globală a barei nu este influențată semnificativ de prezența
concentratorilor de tensiuni. În calculul lungirilor se folosesc ariile brute ale
secțiunilor, neglijându-se modificările locale ale acestor secțiuni, în
zonele cu concentratori de tensiuni.
Astfel, pentru bara din Fig. 2.9.a şi 9.b, ariile brute ale secțiunilor,
sunt:
Abrut  B  t; Abrut  w  t (2.20)
Efectul concentratorilor este mai pronunțat la materialele fragile. La
materialele tenace se produce o uniformizare a tensiunilor în secțiune, după
apariţia deformaţiilor plastice. În cazul solicitărilor variabile, concentratorii
reprezintă locurile de amorsare a fisurilor care produc ruperea prin oboseală.
EXEMPLUL 2.5
Să se determine tensiunea normală maximă care apare în bara din Fig. 2.10
dacă aceasta este supusă unei forțe de întindere F=8 kN.
Fig. 2.10
Rezolvare:
w 40 r 10
Pentru zona racordării:  2   0,5
h 20 h 20
Utilizând diagramele din Fig. 2.9.c rezultă Kt=1,4. Tensiunea maximă
pentru această zonă va fi:
 8  10 3 
 max  K t   nom  1,4   112 MPa
 20  5 
Pentru zona găurii:
d 10
  0,25
w 40
Utilizând diagramele din Fig. 2.5.a rezultă Kt=2,375. Tensiunea maximă
pentru această zonă va fi:
 8 103 
 max  Kt   nom  2,375    190 MPa
 40  20  5 
Tensiunea maximă care apare în bară are valoarea 190 MPa.
2.3. TENSIUNI ȘI DEFORMAȚII ȚINÂND SEAMA DE GREUTATEA PROPRIE
În cazul barelor de lungime mare, așezate vertical, solicitate la întindere sau

compresiune, este necesar să se ţină seama atât de efectul sarcinilor
(forţelor) exterioare cât şi al greutăţii proprii. Greutatea proprie, neglijată în
calculele anterioare, constituie ea însăşi o încărcare de acelaşi ordin de
mărime ca şi sarcinile exterioare sau chiar mai mare.
Fig. 2.11
Bara din Fig. 2.11 este de lungime l, cu aria A, greutatea specifică a

materialului (ρ reprezintă densitatea și g accelerația gravitațională),
solicitată de o forță F, se secționează la distanța x de capătul liber. În
secțiunea curentă acționează o forță axială:
(2.21)
Se observă că σx variază liniar în lungul barei (Fig. 2.11) având la
capete valorile:
 F
 x  0   min  A ,
 (2.22)
 x  l    F   l.
 min
A
Relaţia tensiunii maxime este folosită în calculele de rezistenţă pentru
verificare:
F
 max    l ≤ a (2.23)
A
Egalând tensiunea σmax cu rezistența admisibilă se obține formula de
dimensionare:
F
Anec  (2.24)
a  l
Dacă a –l = 0, secţiunea necesară devine infinită, cea ce arată că
indiferent de secţiune, lungimea barelor este limitată pentru un material dat.
Lungimea critică pentru care bara se rupe sub acţiunea greutăţii
proprii, indiferent de mărimea ariei secţiunii transversale se numeşte
lungimea de rupere lr și se obține cu relația:
r
 r   l  0 ; lr 
. (2.25)

Pentru OL 37.1 cu σr=370 MPa, γ=7,85·10-5 N/mm3 rezultă
r
lr   4,7 km .

Pentru calculul deformaţiilor barei, se consideră un element de
lungime dx, aflat la distanţa x de capăt (Fig. 2.11). Lungirea sa, deoarece ε
nu este constant se va calcula utilizând deformația specifică în secțiunea
curentă:
 1 F 
 dx    x dx  x dx     x  dx. (2.26)
E E A 
Lungirea totală a barei se obţine prin integrarea expresiei (2.26) pe
întreaga lungime a barei:
1 F  Fl  l 2
l l
 l    (dx )     x  dx   , (2.27)
0 0
EA  EA 2 E
de unde, dacă se notează greutatea proprie cu G=Al, se poate scrie:
l  G
l   F  (2.28)
EA  2
Lungirea barei este deci egală cu lungirea produsă de sarcina F la care
se adaugă lungirea dată de greutatea G, considerată concentrată în centrul de
greutate al barei.
Deplasarea pe verticală ux pentru secţiunea aflată la distanţa x, este
egală cu lungirea părţi de bară de lungime l – x:

1 F  1 F
  
l l
u x    dx     x    l  x   l 2  x 2  (2.29)
x x
EA  E A 2 
Deplasarea ux are o lege de variaţie parabolică, valoarea maximă este
umax = l, pentru x = 0 şi respectiv cea minimă umin = 0 pentru x = l.
În cazul compresiunii cu luarea în consideraţie a greutăţii proprii,
relaţiile de calcul prezentate anterior sunt identice. Forţa axială şi prin
urmare tensiunea şi deformaţia specifică vor avea semn schimbat. De
asemenea în locul rezistenţei admisibile la tracţiune se va considera
rezistenţa admisibilă la compresiune.
2.4. BARE DE EGALĂ REZISTENȚĂ LA ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE
Se constată din paragraful precedent că singura secţiune solicitată raţional

este secţiunea din încastrare, unde σmax=σa. Restul secţiunilor sunt solicitate
mult sub limita admisibilă, deci materialul este folosit neeconomic. Pentru
utilizarea la maximum a
capacităţii de rezistenţă a
materialului se pot construi
bare de egală rezistenţă la
întindere sau compresiune.
La aceste bare oricare din
secţiuni este la fel de
solicitată, tensiunile având
aceeaşi valoare, egală cu
rezistenţa admisibilă.
Pentru aceasta, se consideră
Fig. 2.12 o bară cu secțiunea variabilă
în lungul ei, încastrată la un
capăt şi solicitată la celălalt de o forţă axială F (Fig. 2.12). Din bară se

separă, la distanța x de capătul liber, un element de lungime infinitezimală
dx având secțiunile Ax şi Ax+dAx. Elementul este în echilibru sub acțiunea
forţelor care acționează asupra lui, acestea fiind eforturile pe cele două
secțiuni, Ax, (Ax+dAx) respectiv greutatea elementului, dGx=Axdx. Pentru
A  Ax  dAx
calculul greutății dGx s-a considerat aria medie x  Ax .
2
Din ecuația de echilibru a forţelor rezultă
 ( Ax  dAx )   Ax   Ax dx  0, (2.30)
respectiv
dAx 
 dAx   Ax dx,  dx (2.31)
Ax 
După integrare, prin metoda separării variabilelor
dA 
 Axx    dx  C
rezultă:
x
ln Ax   C. (2.32)

Pentru determinarea constantei de integrare C se pune condiția la
limită: x = 0  Ax = A0, şi C = lnA0.
Relația (2.32) devine:
 x A  x
ln Ax   ln A0 sau ln x  , (2.33)
 A0 
iar scrisă sub formă
exponențială:
x
Ax  A0 e ,

(2.34)
unde e este baza logaritmilor
naturali.
Relația (2.34) reprezintă
legea de variație a secțiunii
funcție de x, unde secțiunea A0
de la capătul inferior al barei se
F
calculează cu relația A0  .
a
Fig. 2.13 Relația poate fi scrisă și sub
forma:
x
F a
Ax  e (2.35)
a
Se observă că aria curentă a secțiunii transversale are o variație
exponențială. Secțiunea maximă se obține pentru x = l:
l
F a
Amax  e (2.36)
a
Realizarea unei asemenea bare, după un profil exponențial, este foarte
complicată şi costisitoare. De aceea i se dă o formă apropiată de cea a barei
de egală rezistenţă, cum ar fi de exemplu, forma unui trunchi de piramidă
sau a unui trunchi de con (Fig. 2.13.a). O altă posibilitate de aproximare a
profilului sunt barele cu secțiune variabilă în trepte (Fig.2.13.b). În cazul
dimensionării în trepte se observă că soluția practică a barelor de egală
rezistență se apropie cu atât mai mult de soluția teoretică cu cât bara este
împărţită în mai multe tronsoane.
Conform relației pentru dimensionare (2.24) dacă se ia în considerare
greutatea proprie pentru primul tronson avem:
F
A1nec   (2.37)
 a   l1
Pentru dimensionarea tronsonului al doilea trebuie să se ţină seama şi
de greutatea primului tronson ( G1   A1l1 ). Rezultă:
F
F   l1
F   A1l1  a   l1 F a
A2 nec     (2.38)
 a   l2  a   l2 ( 1   l1 )( a   l2 )
Pentru dimensionarea tronsonului al treilea, sarcina este
F+G1+G2=F+A1l1+A2l2, formula având forma:
F F a
F   l1   l2
F   A1l1   A2 l 2  a   l1 ( a   l1 )( a   l 2 )
A3nec   
 a   l3  a   l3
F a2
=  (2.39)
( a   l1 )( a   l 2 )( a   l 3 )
Relația se poate generaliza pentru cazul când bara este formată din n
tronsoane, pentru tronsonul n se poate scrie:
F an1
An nec   (2.40)
( a   l1 )( a   l2 )...( a   ln )
Calculul deformaţiei barei din mai multe tronsoane se face separat

pentru fiecare tronson, ținând seama de greutatea proprie (relația (2.28)).
Astfel, pentru tronsonul n se poate scrie:
l  G 
ln  n  F  G1  G2  ...  Gn1  n   (2.41)
EAn  2 
Deformaţia totală a barei va fi egală cu suma deformaţiilor
tronsoanelor:
l  l1  l2  ...  ln . (2.42)
EXEMPLUL 2.6
Un stâlp din oțel de secțiune inelară cu d = 0,8D, având lungimea l1 = 4 m,

este încărcat cu o forţă F = 400 kN. Acesta se reazemă prin intermediul unei
plăci de fontă de secțiune pătrată şi înălțime l2 = 0,1 m, pe o fundaţie de
beton de secțiune pătrată şi înălțime l3 = 0,5 m (Fig. 2.14). Întregul stâlp este
amplasat pe un teren de fundaţie având rezistența admisibilă a4 = 0,5 MPa.
Se cere:
a) Să se dimensioneze stâlpul de fontă, placa de fontă şi fundaţia de beton;
b) Să se calculeze scurtarea totală a stâlpului;
c) Verificarea presiunii de contact dintre fundaţia de beton şi teren.
Rezolvare:
a) Stâlpul se dimensionează cu relația

(2.15) ținând seama și de greutatea
proprie:
F
A1nec  
 1a   1l1
400 10 3
  4460,01 mm 2
90  7,85 10 5  4 10 3
 (D 2  d 2 ) D 2 (1  0,82 )
A1nec  
4 4
în care rezistența admisibilă pentru
fontă, este a1 = 90 MPa iar greutatea
specifică pentru oțel conform Anexei 1
Fig. 2.14 este 1=7,85·10-5 N/mm3.
Rezultă: Dnec=125,62 mm; d=100,5 mm.

Se adoptă: Def = 130 mm, d = 100 mm, rezultând și A1ef =5416,5 mm2.
La contactul dintre două materiale diferite se introduce în calcul σa
pentru materialul cel mai slab.
Placa intermediară de fontă având secțiunea pătrată, se dimensionează
pe baza rezistenței admisibile a betonului, a3 = 4,5 MPa. Greutatea efectivă
a stâlpului va fi:
 (130 2  100 2 )
G1   1 A1ef l1  7,85 10 5   4 103  1700,78 N
4
F  G1 400 103  1700,78
A2 nec    a2
 a 3   2l2 4,5  7,25 10 100
5
Rezultă anec = 299,02 mm şi se va adopta aef = 300 mm rezultând valoarea

efectivă a ariei plăcii A2ef =90000 mm2.
Cu dimensiunile efective poate fi calculată greutatea plăcii 2:
G2   2 A2ef l2  7,25 105  3002 100  653 N,
în care, pentru fontă 2 = 7,25·10-5 N/mm3 .
La dimensionarea fundaţiei de beton se ţine seama şi de greutatea
proprie a ei. Astfel, conform relației (2.24), rezultă:
F  G1  G2 400 103  1700,78  653
A3nec    822809,36 mm 2  b 2 ,
 a 4   3 l3 0,5  2,2 10 5  500
unde 3 = 2,2·10-5 N/mm3, pentru beton (Anexa 1).
Rezultă bnec = 907,08 mm. Se adoptă: b = 1000 mm, rezultând aria
efectivă A3ef =1040400 mm2.
Greutatea fundaţiei de beton va fi:
G3   3 A3ef l3  2,2  105  10002  500  11000 N
Se observă faptul că, datorită lungimii relativ mici a stâlpului, efectul
greutăţii proprii este practic neglijabil.
b) Scurtarea totală a stâlpului se obține prin însumarea scurtărilor celor trei
tronsoane. Potrivit relației (2.28), rezultă:
l  G  4  103  1700,78 
l1  1  F  1    400  10 
3
  2,466 mm;
E1 A1  2  2,1  10  5416,5 
5
2 
l  G  100  653 
l2  2  F  G1  2    400 10  1700,78 
3

E2 A2  2  1,2 10  90000 
5
2 
= 0,00372 mm;
l  G 
l3  3  F  G1  G2  3  
E3 A3  2 
l3 
500
0,21  10  1000
5
2
400  103  1700,78  653 +
11000 
2 
  0,0097 mm.
În relațiile scrise s-a considerat: E1=2,1·105 MPa pentru oțel,
E2=1,2·105 MPa pentru fontă, iar E3=0,21·105 MPa, pentru beton.
Rezultă scurtarea totală:
l  l1  l2  l3  2,466  0,00372  0,0097  2,48 mm.
c) Tensiunea normală pe suprafața de contact dintre fundaţia de
beton şi teren va fi:
F  G1  G2  G3 400 103  1700,78  653  11000
 ef    0,397 MPa.
A3ef 1040400
Se observă că ef  a4 = 0,5 MPa.
2.5. SISTEME STATIC NEDETERMINATE
În practica inginerească se întâlnesc deseori sisteme pentru care forțele

interioare (eforturile) şi reacțiunile nu pot fi determinate numai din scrierea
ecuațiilor de echilibru static. Un astfel de sistem este denumit sistem static
nedeterminat. Gradul de nedeterminare este dat de diferența dintre numărul
de necunoscute introduse de sistem şi numărul de ecuații de echilibru static.
Pentru stabilirea gradului de nedeterminare trebuie ţinut cont în fiecare
caz de numărul de reacţiuni care sunt introduse de reazeme, de numărul
conturilor închise şi de numărul articulaţiilor. În plan, o articulaţie introduce
în plus o ecuaţie dată de faptul că articulaţia nu transmite momente, ca
urmare în articulaţie momentul încovoietor este nul.
Astfel în plan se poate scrie un bilanţ de forma: Gradul de
nedeterminare statică = Numărul de reacţiuni + 3 x (Numărul de contururi
închise) - Numărul de Ecuaţii de Echilibru Static.
În general, vorbind despre sistemele static nedeterminate, acestea se
împart în trei categorii:
a) Sisteme static nedeterminate exterior, la care numărul de
necunoscute suplimentare se datorează forţelor de legătură (reacţiunilor).
Pentru exemplul din Fig. 2.15.a se poate scrie următorul bilanț: 3
necunoscute – 2 ecuații de echilibru = 1, deci, avem un sistem static
nedeterminat cu gradul 1 de nedeterminare. Cadrul prezentat în Fig. 2.15.b
este un sistem static nedeterminat exterior unde avem 6 necunoscute
(reacțiuni) și 3 ecuații de echilibru static, gradul de nedeterminare fiind 3.
a) b)
Fig. 2.15
b) Sisteme static nedeterminate interior, la care necunoscutele sunt
date de prezenţa contururilor închise, deci necunoscutele sunt forţele
interioare (eforturile) din bare.
Sistemul plan din Fig. 2.16 aflat în echilibru sub acţiunea încărcărilor,
(fără reazeme), cu un contur închis, (1contur închis x 3 eforturi = 3
necunoscute) şi cu 1 articulaţie (1 articulaţie în plan introduce în plus 1
ecuaţie de echilibru static) conduce la următorul bilanț: 3 eforturi - 1
articulaţie = 2. Avem deci un sistem static nedeterminat interior, cu gradul
de nedeterminare statică 2. Întrucât articulaţia plană nu transmite moment
(ΣMarticulaţie=0), la secţionarea cadrului în dreptul articulaţiei se introduc
numai două necunoscute, forţa axială şi forța tăietoare.
Fig. 2.16
c) Sisteme static nedeterminate mixte, la care apar necunoscute atât

datorită reazemelor cât şi conturilor închise.
Sistemul plan din Fig. 2.17 are 6 reacţiuni şi un contur închis, (1
contur închis x 3 eforturi = 3 necunoscute). Se poate scrie următorul bilanț:
6 reacţiuni + 3 eforturi (1 contur închis) - 3 ecuații de echilibru static = 6.

Este deci un sistem static nedeterminat mixt, cu gradul de nedeterminare
statică egal cu 6.
Pentru rezolvarea lor, rezistența materialelor apelează la exprimarea
condițiilor de deformare ale elementelor sistemului. De aceea ecuațiile
suplimentare necesare ridicării nedeterminării statice se mai numesc și
ecuații suplimentare în deformații.
Fig. 2.17
Numărul ecuaţiilor în deformaţii necesare pentru rezolvarea sistemului

static nedeterminat va fi egal cu gradul de nedeterminare al acestuia.
Ecuaţiile în deformaţii se transformă înlocuind deformaţiile cu expresiile de
calcul ale acestora exprimate în funcţie de eforturile care le produc. În acest
fel rezultă un sistem de “n” ecuaţii cu “n” necunoscute din a cărui rezolvare
se obţine ridicarea nedeterminării statice. Această metodă în care se aleg
drept necunoscute eforturile, poartă denumirea de metoda eforturilor. S-a
dezvoltat şi o a doua metodă de ridicarea nedeterminării statice la care se
aleg ca necunoscute deplasările, numită metoda deplasărilor.
2.5.1. PROBLEME STATIC NEDETERMINATE LA ÎNTINDERE ȘI

COMPRESIUNE
Există o mare diversitate de soluţii constructive din categoria sistemelor

static nedeterminate la întindere-compresiune. În cele ce urmează vor fi
prezentate sub forma unor exemple câteva tipuri reprezentative din această
categorie:
a) Bara dublu articulată (sau încastrată) solicitată de o forţă axială
b) Bare articulate concurente

c) Sisteme de bare static nedeterminate, cu inexactităţii de execuţie şi
montajul forţat
d) Sisteme de bare hibride formate din bare elastice articulate cu bare
de rigiditate ridicată
e) Sisteme de bare static nedeterminate supuse variaţiei de temperatură
f) Bare cu secţiuni neomogene
Pot exista sisteme nedeterminate obținute prin combinarea a două sau mai
multe tipuri din cele enumerate mai sus. Dacă solicitările sunt în domeniul
elastic rezolvarea acestora se face aplicând principiul suprapunerii efectelor.
a) BARA DUBLU ARTICULATĂ SOLICITATĂ DE O FORŢĂ AXIALĂ
Se consideră o bară articulată la ambele capete, încărcată cu două forţe

F1 şi F2, (Fig. 2.18), sub acţiunea cărora în cele două reazeme apar
reacţiunile H0 şi H3.
Fig. 2.18
Bara fiind în echilibru static sub acţiunea forţelor şi a reacţiunilor se

pot scrie ecuaţiile de proiecţie a forţelor pe direcţia axei barei. Rezultă:
 H 0  F1  F2  H 3  0 (2.43)
Problema este simplu static nedeterminată (exterior), pentru calculul
reacţiunilor fiind necesară scrierea unei ecuaţii suplimentare pe bază de
deformaţii. Aceasta rezultă din sistemul de rezemare, cele două articulaţii 0
şi 3 nepermiţând modificarea lungimii totale l a barei, deformaţiile celor trei
porţiuni l1, l2 şi l3 compensându-se reciproc, conform relaţiei:
l  l1  l2  l3  0 (2.44)
Mărimile l1, l2 şi l3 se calculează cu relaţia (2.2), în care se
înlocuiesc forţele axiale corespunzătore celor trei intervale ale barei:
N0–1 = H0; N1–2 = H0 – F1; N2–3 = F1 – F2

Rezultă:
H 0 l1 H 0  F1 l2 H  F1  F2 
  0 (2.45)
EA EA EA
Din relațiile (2.44) şi (2.45), se determină cele două necunoscute,
respectiv reacțiunile H0 şi H3:
l l l
H 0  F1 2 3  F2 3 ; (2.46)
l l
l l l
H 3   F1 1  F2 1 2 . (2.47)
l l
După determinarea reacţiunilor din articulaţii se trasează diagrama de
variaţie a eforturilor axiale în lungul barei.
Verificarea barei se face pentru porţiunea cea mai solicitată, cu relaţia
(2.8):
N
 ef  max   a
Aef
b) SISTEM DE TREI BARE ARTICULATE CONCURENTE
Se consideră cazul particular al unui sistem simetric format din trei

bare articulate în punctul O,
solicitate de forţa F (Fig. 2.19).
Barele 1 şi 3 sunt identice şi au
rigidităţile E1A1 = E3A3, iar bara
OB are rigiditatea E2A2. Se cere
calculul eforturilor şi verifi-
carea tensiunilor în bare.
Aplicând metoda secţiu-
nilor, se introduc în bare
eforturile necunoscute N1, N2 şi
N3, după care se scriu ecuaţiile
de echilibru static:
 N1 sin   N 3 sin   0 ;
N1 cos   N 2  N 3 cos   F  0.
(2.48)
Fig. 2.19
Din prima relație (2.48),
rezultă N1=N3, iar prin înlocuire în a doua relație, se obține:
2 N1 cos   N 2  F . (2.49)
Sistemul fiind simplu static nedeterminat (interior), pentru rezolvarea lui
este necesară încă o ecuaţie de deformaţii. Condiţia pe baza căreia se
stabileşte ecuaţia de deformaţii rezultă din faptul că sub acţiunea sarcinii F,
nodul O se deplasează pe suportul forţei până în punctul O1. Deformaţiile
fiind mici, se poate considera că unghiul  nu se schimbă, astfel că ecuația
de deformaţii este:
l1  l2 cos  , (2.50)
care după înlocuire, devine:
N1 N2
 . (2.51)
E1 A1 cos  E2 A2
Rezolvând sistemul format din relaţiile (2.49) şi (2.51), rezultă
eforturile din bare:
F F
N1  ; N2  . (2.52)
E2 A2 E1 A1
 2 cos  1 2 cos 
3
E1 A1 cos 2  E2 A2
Se observă că eforturile în bare depind atât de înclinarea barelor
laterale cât şi de rigidităţile barelor (caracteristic problemelor static
nedeterminate).
Pentru dimensionarea barelor, se admite un anumit raport al
secţiunilor, se aleg materialele, rezultând un raport al rigidităţilor. Se
determină eforturile şi se dimensionează bara în care apare efortul maxim.
A
Din raportul inițial al ariilor, 1  n , se determină cealaltă secțiune, care
A2
apoi se verifică. Relațiile de dimensionare sunt:
N2
A2 nec  ; A1 nec  n A2 , (2.53)
 2a
iar pentru verificare:
N N
 1ef  1   1a ;  2 ef  2   2 a (2.54)
A1ef A2 ef
c) SISTEME DE BARE STATIC NEDETERMINATE CU INEXACTITĂŢI DE

EXECUŢIE ŞI MONTAJUL FORŢAT
Se consideră un sistem format din trei bare concurente, articulate într-

un punct. La montare se constată că bara din mijloc a fost executată mai
scurtă cu δ faţă de dimensiunea nominală. Îmbinarea din Fig. 2.20 se
realizează prin comprimarea

barelor laterale şi întinderea
celei din mijloc. Datorită
acestei montări în barele
sistemului iau naştere eforturi
ce se pun în evidenţă utilizând
metoda secţiunilor şi scriind
ecuaţiile de echilibru:
N1 sin   N 3 sin   0 ;
 N1 cos   N 2  N 3 cos   0.
(2.55)
Din prima ecuaţie rezultă
N1=N3, iar din a doua se poate
scrie:
Fig. 2.20 N 2  2 N1 cos . (2.56)
Ecuaţia suplimentară pe bază de deformaţii se scrie conform Fig. 2.20:
l1
   l2 . (2.57)
cos 
După înlocuirea lungirilor l1 şi l2, relaţia (2.57) devine:
N1l1 N l
 2 2  , (2.58)
E1 A1 cos 2
E2 A2
După rezolvarea sistemului de ecuaţii (2.56) şi (2.58) rezultă valorile
eforturilor din bare:
 2 cos 
N1  ; N2  (2.59)
 2 cos  1   2 cos  1 
l    l   
 E2 A2 E1 A1 cos 2    E2 A2 E1 A1 cos 2  
Pentru verificarea tensiunilor în bare se folosesc relaţiile:
N N
1  1  1 a ;  2  2   2a . (2.60)
A1 A2
d) SISTEME HIBRIDE DE BARE ELASTICE ARTICULATE CU BARE DE

RIGIDITATE RIDICATĂ
Bara rigidă AD este articulată în punctul A și susținută de barele

elastice (1) și (2) în punctele B și respectiv C (Fig. 2.21). Se cunoaște
materialul din care sunt confecționate barele și aria secțiunii transversale a
acestora. O forță concentrată F este aplicată asupra barei rigide în punctul D.
Se cere să se calculeze tensiunile din cele două bare elastice (1) și (2).
Fig. 2.21
Izolând bara de rigiditate ridicată, după introducerea în prealabil a

reacțiunilor în articulație și a eforturilor axiale în barele elastice (N1 și N2) se
obține următorul bilanț: 4 necunoscute – 3 ecuații de echilibru =1. Sistemul
este simplu static nedeterminat. Scriind ecuațiile de echilibru static se
obține:
H 0
V  N1  N 2  F  0 (2.61)
F  4l  N 2  3l  N1  l  0
În cazul de față nu interesează decât ecuația de momente față de articulație.
Ecuaţia suplimentară necesară ridicării nedeterminării statice se
stabileşte analizând modul de deformare al sistemului.
Se admite ipoteza că bara de rigiditate ridicată se va roti cu un unghi
mic. Se consideră că punctele situate pe această bară se deplasează numai pe
verticală, neglijându-se deplasările lor pe orizontală (de exemplu punctul B
trece în poziţia deformată în B′ şi C în C′).
Prin asemănarea triunghiurilor ABB’ cu ACC’ se obține relația
geometrică suplimentară necesară ridicării nedeterminării:
l1 l 1
  (2.62)
l2 3l 3
Înlocuind lungirile rezultă:
Nl N 2l
3 1  2 . (2.63)
E1 A1 E2 A2
Din relațiile (2.61) și (2.63) se obține:

8E1 A1
N1  F 
9 E1 A1  2 E2 A2
. (2.64)
12 E2 A2
N1  F 
9 E1 A1  2 E2 A2
Tensiunile normale din barele elastice vor fi:
N F 8 E1 A1
1  1  
A1 A1 9 E1 A1  2 E2 A2
(2.65)
N F 12 E2 A2
1  2  
A2 A2 9 E1 A1  2 E2 A2
Pentru verificarea tensiunilor în bare se folosesc relaţiile:
N N
1  1  1  2  2   2a . (2.66)
A1 A2
e) SISTEME DE BARE STATIC NEDETERMINATE SUPUSE VARIAŢIEI DE

TEMPERATURĂ
Sub acţiunea unei creşteri uniforme de temperatură T = T2 – T1, o

bară metalică liberă, având lungimea l şi coeficientul de dilatare termică α,
se lungeşte cu valoarea:
lT   l T (2.67)
Dacă bara este liberă la capete se poate dilata în voie, fără a lua
naştere tensiuni în ea. Dacă bara este încastrată la ambele capete, ca în Fig.
2.22, asupra barei vor acţiona reacţiunile din reazeme H1 şi H2, care vor
cauza tensiuni normale în
secţiunile transversale ale barei.
Din ecuaţiile de echilibru static
ale barei, rezultă:
H1 = H2 = H. (2.68)
rezultând forţa axială H ca
mărime static nedeterminată.
Condiţia de rezemare
impune ca lungimea barei să
rămână aceeaşi şi după
solicitarea termică. Aceasta
presupune că lungirea barei
produsă prin dilatare termică
Fig. 2.22 lT, în cazul în care ar fi liberă
la capete, să fie egală cu scurtarea lc produsă de comprimarea barei

datorită forţei normale H, dată de relaţia cunoscută:
Hl
lc  (2.69)
EA
Egalându-se relaţiile (2.68) cu (2.69) se obţine :
Hl
  l T , (2.70)
EA
din care rezultă expresia reacţiunii în reazeme:
H  E A T (2.71)
Formula de verificare a barei se poate scrie:
H
    E T   a (2.72)
A
Din relația (2.71) se observă că tensiunea nu depinde de dimensiunile
barei (lungimea, aria secțiunii), ci numai de natura materialului acesteia (E,
) şi de diferența de temperatură.
Dacă unul din capete este liber cu un joc dinainte prevăzut, numit rost
de dilataţie, de mărime δ, condiţia de deformare devine:
Hl
   l t  (2.73)
EA
de unde se obţine valoarea lui H. Dacă această valoare rezultă negativă,
înseamnă că dilataţia nu umple rostul şi, prin urmare, nu se produc tensiuni
în bară din cauza variaţiei de temperatură.
f) BARE CU SECŢIUNI NEOMOGENE
În practică se întâlnesc bare solicitate la întindere

sau la compresiune având secţiunea alcătuită din
două sau mai multe materiale (de exemplu, stâlpi
din beton armat, conductori electrici de cupru sau
aluminiu cu inimă de oţel, etc.). Determinarea
eforturilor ce apar în fiecare material este o
problemă static nedeterminată. Pentru rezolvarea
problemei se consideră că şi în cazul secţiunilor
neomogene este valabilă ipoteza secţiunilor plane
şi normale a lui Bernoulli. Rezultă că
deformaţiile materialelor care compun bara sunt
egale, neexistând lunecări relative între
materialele componente.
Fig. 2.23
Se consideră bara din figura 2.23, secţiunea barei fiind formată din
două materiale având module de elasticitate E1, E2 şi secţiunile A1, A2.
Ecuaţia de echilibru static are forma:
N1  N 2  F (2.74)
în care N1 și N2 reprezintă eforturile din cele două materiale.
Problema fiind simplu static nedeterminată pentru rezolvarea ei este
necesară o ecuație suplimentară de deformaţii de forma:
N1 l N2 l
l1   l2 sau  (2.75)
E1 A1 E2 A2
Rezolvând sistemul de ecuaţii (2.74) şi (2.75) rezultă:
F F
N1  ; N2  . (2.76)
E2 A2 E1 A1
1 1
E1 A1 E2 A2
Tensiunile şi formulele de verificare corespunzătoare vor fi:
N N
 1  1   1a ;  2  2   2 a (2.77)
A1 A2
Din punct de vedere economic, ideal ar fi ca în ambele materiale
tensiunile să fie egale cu rezistenţa admisibilă a fiecărui material, adică să
existe proporţiile:
 1a  2a
 (2.78)
E1 E2
Această condiţie nu este satisfăcută practic. Pentru dimensionare se
pot scrie relaţiile:
F F
A1  ; A2  . (2.79)
 E2 A2   E1 A1 
 1a 1    2 a  1  
 E1 A1   E2 A2 
Dimensionarea este posibilă dacă se admite un raport al secţiunilor. În
cazul stâlpilor de beton armat acest raport se notează cu   A2 A1 şi
poartă numele de coeficient de armare. În cazul stâlpilor de beton armat
raportul are valoarea μ= (0,3 ÷ 3)%.
Înlocuind în relaţiile (2.79), raportul secţiunilor şi raportul modulelor
de elasticitate notat cu n  E2 E1 , rezultă relaţiile de dimensionare:
F
A1  ; A2   A1 (2.80)
 1a  1 n  
Sarcina capabilă a stâlpului se determină cu relaţia :
Fcap   1a A1  1  n   (2.81)
EXEMPLUL 2.7
Bara cu secțiune compusă din Fig. 2.24 este formată dintr-un tronson din
oțel (EOL=200 GPa) cu diametrul 20 mm și două tronsoane din cupru
(ECu=101 GPa). Să se determine tensiunile din fiecare tronson al barei
datorat sarcinilor aplicate acesteia.
Rezolvare:
Sistemul este simplu static nedeterminat (2 necunoscute – 1 ecuație de

echilibru = 1). Ecuația de echilibru static pe direcția axei barei conduce la:
 Fx  0; H A  75  75  100  100  H D  0
H A  H D  50  0
Fig. 2.24
Ridicarea nedeterminării se face scriind o ecuație de deformații, în acest caz,

aceasta se referă la lungirea totală a barei care este zero:
l  0; l1  l2  l3  0
Mărimile l1, l2 şi l3 se calculează cu relaţia (2.2), în care se înlocuiesc
eforturile axiale corespunzătore celor trei intervale ale barei:
N1   H A ; N 2   H A  75  75; N 3   H A  75  75  100  100
Înlocuind eforturile în relația deformațiilor rezultă:
 H A  250

 H A  150500   H A  50 250  0
  50 2
  20 2   50 2
110 10 5  200 10 5  110 10 5 
4 4 4
Cele două necunoscute HA și HD se determină ca fiind:
H A  110,56 kN ; H D  160,56 kN
Tensiunile în cele trei tronsoane sunt:
N1 110,56  103
 1   56,33 MPa
A1   50 2
4
N 39,44  103
 2 2   125,60 MPa
A2   20 2
4
N 160,56 103
 3 3   81,81 MPa
A3   50 2
4
EXEMPLUL 2.8
Trei bare elastice din oțel, paralele între ele, sunt articulate cu o bară de
rigiditate ridicată conform Fig. 2.25. Dacă forța aplicată asupra barei rigide
este F=1,5 kN să se determine tensiunile din barele elastice. Se cunosc ariile
secțiunii transversale ale barelor A1=A3=25 mm2 și A2=15 mm2.
Fig. 2.25
Rezolvare:
Izolând bara de rigiditate ridicată se observă că sistemul este simplu static

nedeterminat deoarece are trei necunoscute și doar două ecuații de echilibru.
Acestea sunt:
 F  0;
y N1  N 2  N 3  F  0
 M  0;
C N1  3l  F  2l  N 3  l  0  3N1  2 F  N 3  0
Pentru ridicarea nedeterminării este necesară o ecuație de deformații.
Analizând modul de deformare al sistemului în ipoteza deformațiilor mici se
poate scrie o relație între deplasările barelor elastice. Aceasta rezultă din
asemănarea triunghiurilor ca fiind:
l2  l3 l 1
 
l1  l3 3l 3
Relația anterioară poate fi scrisă:
l 2l3
l2  1 
3 3
Pe baza relației efort-deformație la solicitarea axială rezultă:
N2 l N1 l 2N3 l N N 2N3
  sau 2  1 
E A2 3E A1 3E A3 A2 3 A1 3 A3
În urma rezolvării sistemului de trei ecuații cu trei necunoscute se obțin
eforturile în barele elastice:
N1  1,055 kN; N 2  0,28 kN; N3  0,166 kN
Tensiunile în cele trei bare sunt:
N 1,055 10 3
1  1   42,2 M Pa
A1 25
N 2 0,28 10 3
2    18,66 M Pa
A2 15
N 3 0,166 10 3
3    6,64 M Pa
A3 25
EXEMPLUL 2.9
Bara din Fig. 2.26 este confecționată din trei tronsoane din materiale diferite
fiind fixată între doi pereți atunci când temperatura este T1=12°C. Să se
determine forța exercitată asupra pereților (considerați rigizi) atunci când
temperatura devine T2=18°C. Se cunosc caracteristicile materialelor și
secțiunile transversale ale tronsoanelor barei: E1=200 GPa, α1=12·10-6/°C
A1=200 mm2, E2=100 GPa, α2=21·10-6/°C, A2=450 mm2, respectiv E3=120
GPa, α3=17·10-6/°C A3=515 mm2.
Fig. 2.26
Rezolvare:
Ca urmare a creșterii temperaturii cu T  T2  T1 bara se dilată,

deformația totală a barei, datorită fixării între pereții rigizi, este însă zero.
Ca urmare lungirea produsă de efectul termic ΔlT va fi compensată de
lungirea datorată efortul din bară ΔlC.
0  lT  lC
Scriind ecuația de echilibru static pe direcția axei barei se obține
HA  HD  H
Se calculează cele două lungiri ca sumă a lungirilor fiecărui tronson al barei:
lT  1 l1 T   2 l 2 T   3 l3 T 
 12  10 6  300  6  21  10 6  200  6  17  10 6  100  6  57  10 3 mm
H l1 H l2 H l3 H  300 H  200 H  100
lC      
E1 A1 E 2 A2 E3 A3 2  10  200 1  10  450 1,2  10 5  515
5 5
 H  1,35  10 5 mm
Egalând cele două expresii rezultă reacțiunea: H  4,21 kN
EXEMPLUL 2.10
Stâlpul din Fig. 2.27 este confecționat din beton de înaltă rezistență cu
diametrul de 100 mm și armat cu șase tije din oțel cu diametrul de 20 mm
fiecare. Dacă acesta este supus unei forțe de compresiune axiale de 130 kN
să se determine tensiunile din beton și tije. Se cunosc EBeton=25 GPa,
EOL=200 GPa.
Rezolvare:
Ecuația de echilibru static se scrie:

 Fy  0; 6  NOL  NB  F  0
Problema fiind simplu static nedeterminată pentru rezolvarea ei este
necesară o ecuație suplimentară de deformaţii de forma:
NB l N OL l
l Beton   lOtel sau 
E B AB EOL AOL
N B 1  103

3    100   202 
2
25  10  6 
 4 4 
N OL  1  103

  202
200  103  6
4
N B  0,395  N OL
Rezolvând sistemul de ecuaţii se obține:
F 130
N OL    20,32 kN
6  0,395 6,395
Fig. 2.27
N B  0,395  20,32  8,02 kN
Aplicând formula de calcul a tensiunilor în cazul solicitărilor axiale rezultă:
N 20,32 10 3
 OL  OL   10,78 M Pa
AOL 1884,95
N B 8,02 10 3
NB    1,06 M Pa
AB 7539,82
2.6. ENERGIA POTENȚIALĂ DE DEFORMAȚIE LA SOLICITĂRI AXIALE
Energia potențială de deformație acumulată de un corp este reprezentată de

lucrul mecanic pe care îl efectuează forţele interioare din corp ca urmare a
deformării corpului. Sistemul fiind conservativ, energia potențială (sau
lucrul mecanic interior) va fi egală cu lucrul mecanic al forţelor exterioare,
adică Ud=Le.
Se consideră o bară dreaptă prismatică având secțiunea A şi lungimea
l, solicitată static la întindere de către forţa F (Fig. 2.28). Se cunoaște de
asemenea și curba caracteristică   f ( ) . Sub acțiunea forței F bara se
va lungi astfel că lucrul mecanic exterior Le ca urmare a deplasării punctului

de aplicaţie al forţei pe direcția acesteia, se va transforma în energie
potențială de deformație, Ud, acumulată de materialul barei şi energie
cinetică,Uc a maselor în mișcare.
Fig. 2.28
Dacă forţă statică F care acționează asupra barei, variază de la 0 la

valoarea F într-un timp suficient de mare, cu viteză de încărcare foarte mică,
energia cinetică a maselor în mișcare se poate neglija iar lucrul mecanic
exterior Le se acumulează sub formă de energie potențială de deformație Ud.
Prin creșterea treptată a forţei aceasta va avea la un moment dat
valoarea F1, lungimea corespunzătoare a barei fiind l1  l (1  1 ) . Pentru o
creștere cu dF a forței rezultă F2  F1  dF , având loc lungirea barei cu
l  l2  l1  l ( 2  1 )  l  d . Cu aceste valori se calculează:
F F l l
 1  1 ,  2  2 , 1  1 ,  2  2 .
A A l l
Variaţia lucrului mecanic produsă de creșterea dF a forţei (aria
trapezului hașurat din curba caracteristică), poate fi exprimată prin produsul
dintre media celor două forțe
F  F2  1 A   2 A  1   2
F 1   A  A
2 2 2
şi deplasarea l:
dLe  dU d  F  l    A  l  d    d  V , (2.82)
unde V  A  l reprezintă volumul barei.
Lucrul mecanic exterior efectuat de către forţa F, aplicată static, de la

valoarea 0 la valoarea F se obține prin integrarea expresiei lucrului mecanic
exterior elementar dLe  F  d (l ) :
dF  l F 2l 1
F F
Le   dLe   F  d (l )   F    F  l. (2.83)
0 0
EA 2 EA 2
În rezistenţa materialelor prezintă un interes deosebit energia internă
de deformaţie acumulată în unitatea de volum, notată cu Us, cunoscută sub
denumirea de energie specifică de deformaţie (măsurată în J/m3).
dU
dU s     d (2.84)
V
Integrând expresia (2.84), între 0 şi , se obține energia specifică de
deformație:

U s   dU s     d , (2.85)
0
sau, înlocuind, conform legii lui Hooke  = E·,


E   2  2 
U s  E    d    (2.86)
0
2 2E 2
Energia specifică de deformare este reprezentată de aria mărginită de
curba caracteristică, axa absciselor şi ordonata corespunzătoare unei valori
. În literatura de specialitate energia specifică de deformaţie este cunoscută
şi sub denumirea de densitate a energiei de deformaţie.
Presupunem curba caracteristică pentru un material care are palier de
curgere aparentă (Fig. 2.29). Se remarcă faptul că din punctul B la
descărcare, curba caracteristică urmează traseul BD paralel cu porţiunea
rectilinie OA. Se pun în evidenţă
în felul acesta componentele
energiei specifice de deformaţie:
energie specifică de deformaţie
plastică şi energie specifică de
deformaţie elastică. Cele două
componente însumate dau energia
de deformaţie specifică totală.
Energia de deformație
elementară se poate calcula din
energia specifică de deformare,
Fig. 2.29 prin înmulțirea cu elementul de
volum dV:
dU d  U s  dV . (2.87)
Energia de deformație totală se obține prin integrarea energiei
elementare pe volumul V al piesei:
2
U d   dU d   U s  dV    dV . (2.88)
2E
În cazul unei stări omogene de tensiuni (de exemplu, la barele de
secțiune constantă solicitate la întindere sau la compresiune), tensiunea este
constantă în întreg volumul piesei, putându-se scoate în faţa integralei.
Expresia (2.88) devine:
2  2  V  2  Al
2E 
Ud  dV    (2.89)
2E 2E
Energia de deformare va fi egală cu lucrul mecanic al forţelor
exterioare, dacă se neglijează pierderile prin forţe de frecare. În expresia
F l
(2.89) se fac înlocuirile F =  ·A şi l  , rezultând:
EA
F  l
Ud   Le , (2.90)
2
expresie identică cu (2.83).
În cazul în care solicitarea se produce
numai în domeniul elastic, (Fig. 2.30),
se acumulează în bară numai
componenta elastică a energiei, ceea ce
face ca bara să se comporte la fel ca un
arc elastic. În cazul în care materialul
este solicitat până la limita de
proporţionalitate, σp, energia de
deformaţie specifică se numeşte modul
Fig. 2.30 de rezilienţă, Ur, calculându-se cu
relația:
 p2
Ur  (2.91)
2E
Modulul de rezilienţă al materialului reprezintă aria cuprinsă sub curba
caracteristică până la limita de proporţionalitate. De exemplu, pentru un
material cu σp=200 MPa, şi E= 2.105 MPa, rezultă că modulul de rezilienţă
este Ur=0,1 MPa.
Rezilienţa reprezintă capacitatea materialelor de a absorbi energia în
domeniul elastic. Tenacitatea este o altă proprietate importată a
materialului, care reprezintă capacitatea materialelor de a absorbi energia de
deformaţie fără a se producă ruperea. Se defineşte modulul de tenacitate, Ut,
care reprezintă energia specifică de deformaţie în cazul în care materialul

este solicitat până la rupere. Modulul de tenacitate, Ut, este egal cu întreaga
arie de sub curba caracteristică.
2.7. TENSIUNI ÎN SECȚIUNI ÎNCLINATE ÎN BARA SOLICITATĂ AXIAL
Calculul tensiunilor în problemele de întindere și compresiune prezentate

anterior s-a făcut doar în secțiunea transversală, normală la axă. Se dorește
calculul tensiunilor într-o secțiune înclinată față de direcția de solicitare
(Fig. 2.31).
Dacă se separă elementul
de volum BCD din bară
echilibrul acestuia este
asigurat prin introducerea
eforturilor pe cele două
secțiuni (Fig. 2.32).
Fig. 2.31 Elementul este destul de
mic astfel încât eforturile
unitare pe cele două secțiuni sunt uniform repartizate și dau naștere unor
forțe care pot fi concentrate în centrele de greutate ale secțiunilor.
Dacă notăm suprafaţa CC′D′D cu dA, atunci suprafaţa BB′C′C =
 
dA·cosα. Tensiunea totală p se descompune după normala n şi tangenta t la
suprafaţă. Rezultă:
   p cos  ,    p sin  , p   2   2 (2.92)
Fig. 2.32
Forțele aplicate pe fețele elementului de volum sunt conținute într-un

singur plan (Fig. 2.32). Ecuațiile de echilibru static care se pot scrie
reprezintă proiecțiile forțelor    dA ,    dA ,  x  dA cos  pe
direcțiile normalei și tangentei la secțiunea înclinată.

  pr.n   0;   dA   x dA cos   cos   0 (2.93)
 1  cos 2   x
    x cos 2    x   1  cos 2  (2.94)
 2  2

  pr. t   0;   dA   x dA cos   sin   0 (2.95)

    x cos  sin   x sin 2 (2.96)
2
Cu ajutorul relațiilor (2.94) și (2.96) se poate studia variația
tensiunilor normale și tangențiale într-o secțiune înclinată:
  1  cos 2   x
    x cos    x    1  cos 2 
2
  2  2 (2.97)

    x cos  sin   x sin 2
 2
Se observă că:
 tensiunea normală σ este maximă în secțiunea normală (α=0) și este
nulă pe o secțiune paralelă cu axa barei (α=90º);
 tensiunea tangențială τ este nulă în secțiunea normală (α=0) și pe cea
longitudinală (α=90º), fiind maximă în secțiunea înclinată cu α=45º.
Tensiunile normale devin maxime sau minime pentru valori care anulează
derivata:
d 
  x sin 2  0 →   0 respectiv    0 (2.98)
d(2 ) 2
Se poate concluziona că în planele în care tensiunea normală σ este
maximă tensiunea tangențială τ este nulă.
În mod similar se obține:
d  
 x cos 2  0 →   , (2.99)
d(2 ) 2 4
ceea ce înseamnă că tensiunea tangenţială τ este maximă la 45º faţă de
direcţiile faţă de care tensiunea normală σ este maximă
Dacă se consideră un element infinitezimal detaşat în jurul unui punct
în care se analizează starea de tensiune, Fig. 2.33, se constată că pentru o
secţiune înclinată cu 45º, tensiunea normală este egală cu tensiunea
tangenţială maximă:
x F
 max   (2.100)
2 2A
Ridicând la pătrat și adunând cele două relații se elimină α, obținîndu-se
locul geometric de forma:
x   x 
2 2

         ,
2
(2.101)
 2   2 
  
care reprezintă un cerc cu centru de coordonate C  x , 0  și rază R  x .
 2  2
Fig. 2.33
Se construiește cercul din Fig. 2.34 luând OA=σx ca diametru. Orice

punct de pe cerc corespunde unei secțiuni înclinate cu un anumit unghi α, iar
coordonatele lui reprezintă tensiunile σα și τα în suprafața respectivă. Pentru
punctul M’ se poate scrie:
x x x
OM     OC  CM   cos  ; MM     sin 
2 2 2
relații identice cu cele deduse anterior (2.97).
Punctul N diametral opus lui M corespunde unei secțiuni înclinate cu

α+90°. Pe baza modului de construcție al cercului lui Mohr se poate
demonstra că ON’=M’A deci:
ON  OM  OM  MA         x .
Fig. 2.34
Rezultă că suma tensiunilor normale într-un punct, după două direcţii

perpendiculare, este o constantă, (indiferent de orientarea celor două direcţii
perpendiculare), valoare cunoscută sub denumirea de invariantul
tensiunilor. Altfel spus, starea de tensiune nu depinde de orientarea
sistemului de axe. De asemenea se observă că τα = − τ'α , deci tensiunile
tangenţiale pe două suprafeţe perpendiculare sunt egale şi de sens contrar.
Acesta este principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale, principiu
demonstrat în paragraful §1.5.1.
2.8. CALCULUL FIRELOR FLEXIBILE
Firele flexibile fac parte din categoria pieselor lungi, elementele geometrice
caracteristice ale acestora fiind axa longitudinală şi secţiunea transversală.
Datorită dimensiunilor transversale foarte mici în comparaţie cu lungimea
lor, firele nu pot prelua decât eforturi de întindere. Suspendate între două
puncte, sub acţiunea greutăţii proprii şi a unor sarcini accidentale (acţiunea
vântului, a gheţii sau a poleiului, etc.), firele iau o formă de echilibru,
denumită curbă funiculară.
În practică, firele aeriene (sau cablurile) sunt utilizate ca linii de

telecomunicaţii, ca linii de transport la distanţă a energiei electrice, la
susţinerea podurilor suspendate, la susţinerea funicularelor, a lanţurilor sau
curelelor de transmisie, etc.
2.8.1 ECUAŢIA CURBEI FUNICULARE ELASTICE
Se consideră că
sarcina care acţionează
asupra firelor este
uniform repartizată pe
lungimea firului. Pentru
determinarea eforturilor
ce iau naştere într-un fir
de lungime s, montat
între doi stâlpi cu
deschiderea l asupra
căruia acţionează greu-
tatea proprie (Fig. 2.35),
se aplică metoda
secţiunilor. Se izolează
un element de lungime
elementară, ds conside-
rat a fi în echilibru sub
acțiunea sarcinilor
Fig. 2.35 exterioare și a eforturilor
interioare. În secţiunile
de capăt ale elementului acționează eforturile normale la secţiunile
respective N1 şi N2. Eforturile sunt deci orientate după tangentele la curba
firului în acele puncte, unghiurile pe care le fac cu orizontala fiind φ şi
respectiv   d .
Firele perfect flexibile şi inextensibile, sub efectul forţelor cuprinse
într-un plan vertical, iau forma curbei funiculare denumită lănţişor. Când
săgeata curbei funiculare este relativ mică, pentru l < 500 m (cazul liniilor
de telecomunicaţii şi de transport de energie electrică), lănţişorul poate fi
asimilat cu o parabolă. Pentru a obţine ecuaţia acesteia, se admite că
elementul de fir are pe proiecţia orizontală, dx, aceeaşi greutate pe unitatea
de lungime, p, iar greutatea sa pe unitatea de lungime ds este q:
dx
q  ds  p  dx sau q  p  p cos . (2.102)
ds
Elementul de fir ds fiind în echilibru sub acţiunea greutăţii pdx şi a

eforturilor N1 şi N2 (Fig.2.35), se pot scrie ecuaţiile de proiecţii pe două
direcţii ortogonale:
 N1 cos   N 2 cos  d   0
(2.103)
 N1sin  pdx  N 2 sin (  d )  0
Din prima ecuație se obține componenta orizontală H a efortului în fir,
componentă care este constantă.
 N1 cos   N 2 cos  d   H  ct.
Dacă se exprimă N1 si N2 funcție de H și se înlocuiește în a doua ecuație
rezultă:
H H
N1  , N2  (2.104)
cos  cos (  d)
H tg   d   H tg  pdx (2.105)
dy
Ţinând seama că tg   y  ecuaţia (2.105) se poate scrie:
dx
 dy  p  dx d2y p  dx
H  d ( tg )  p  dx sau d   , adică 2 dx  
 dx  H dx H
Rezultă ecuaţia diferenţială a
curbei funiculare:
d2y p
  (2.106)
dx 2 H
Dacă firul este bine întins
φ→0, săgeata f este mică şi se
poate admite că şi sarcina pe
unitatea de lungime pe proiecţie
orizontală de fir este constantă,
adică q=p=const. Ţinând seama
Fig. 2.36 de aceasta, prin integrare
succesivă se obţine:
2
dy qx qx
  C1 ; y   C1 x  C2 . (2.107)
dx H 2H
Constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condiţiile iniţiale.
Se alege drept origine a axelor vârful parabolei (Fig. 2.36). Rezultă:
dy
 pentru x = 0,  0 → C1 = 0;
dx
 pentru x = 0, y = 0 → C2 = 0.
Rezultă ecuaţia curbei funiculare, sub forma:
qx 2
y  (2.108)
2H
În cazul firului având capetele suspendate la acelaşi nivel, săgeata
maximă se obţine pentru x = l/2, rezultând:
ql 2
ymax  f   (2.109)
8H
Din ultima relaţie se poate calcula şi forţa orizontală de întindere a
firului corespunzătoare unei săgeţi date:
ql 2
H  (2.110)
8f
La firele bine întinse s-a presupus  = 0 şi rezultă H = N, adică
efortul de întindere este constant în lungul firului. Verificarea firului se
poate face cu relaţia:
H
 ef    a. (2.111)
A
2.8.2 CALCULUL LUNGIMII FIRULUI
Pentru calculul lungimii firului se integrează expresia lungirii elementare ds,

ştiind că ds  dx 2  dy 2 , sau, altfel scris, ds  dx 1  y'2 . Prin
integrare rezultă:
s   1  y'2 dx. (2.112)
Pentru efectuarea integrării, se dezvoltă în serie radicalul:
1 1 1 1 1 3
1  y'2  1  y'2   y'4    y'6 ...
2 2 4 2 4 6
Derivata întâi având valori mici, în cazul firelor bine întinse, se pot
neglija termenii care conţin puterile mai mari decât doi ale derivatei. Astfel,
se poate considera:
 1 
ds  dx1  y ' 2 . (2.113)
 2 
qx
Se înlocuieşte expresia derivatei curbei funiculare y '  în
H
 1 q2 2 
expresia lui ds: ds  dx1  2
 x  şi se calculează integrala:
 2H 
l
2
 1 p2 2   1 p2 3 2
l
1 q 2l 3
s   1   x 
dx  
 x   x 
 l  l  , (2.114)
l 2 H2   2 3H 2  2
24 H 2

2
sau funcție de săgeata f
 8  f 2 
s  l 1    . (2.115)
 3  l  
2.8.3. CALCULUL SĂGEŢII FIRELOR AVÂND PUNCTELE DE SUSPENSIE

DENIVELATE
Procedând în mod analog, se stabileşte expresia săgeţii în cazul în care firele

au capetele suspendate cu diferenţa de nivel h.
Trebuie determinată poziţia vârfului O al parabolei. Expresiile
ordonatelor în punctele A şi B sunt:
qx 2 qx 2
y A  1 , yB  2 
2H 2H
Diferenţa celor două
săgeţi este egală cu
denivelarea h:
h  yC  yB 
q
2H
x22  x12 
(2.116)
Din Fig. 2.37 se observă că
x1 + x2 = l, astfel că relaţia
se mai poate scrie:
ql
Fig. 2.37 h ( x2  x1 ).
2H
Din această relaţie şi
din egalitatea x1 + x2 = l, se pot calcula distanţele x1 şi x2:
l Hh l Hh
x1   ; x2    (2.117)
2 ql 2 ql
Săgeata virtuală f  corespunde cazului suspendării firului în două
puncte aflate la acelaşi nivel, situate la distanţa l   2x2 . Aceasta se
calculează cu relația:
2
ql 2 q  2hH 
f   l   . (2.118)
8H 8H  ql 
În cazul firelor cu punctele de suspensie denivelate, se calculează şi o
săgeată aparentă fa în punctul de abscisă x0 în care tangenta la parabolă este
paralelă cu coarda AB (Fig. 2.38). Din figură se observă că se poate scrie:
h dy qx
tg 0   Pe de altă parte, tg0   y'  0  Egalând cele două
l dx H
expresii ale lui tg0, se obţine:
Hh l l
x0    x1  x2  (2.119)
ql 2 2
Rezultă că punctul C se află la mijlocul deschiderii.
Săgeata aparentă fa se
poate calcula din
expresia:
fa = yB – yC – DE.
Din asemănarea tri-
unghiurilor ABF şi BDE
rezultă că DE = h/2.
Din ecuaţia parabolei,
rezultă:
2
q  2 Hh 
yB  1   ;
8H  q 
2
q  Hh 
yC    ,
2 H  q 
Fig. 2.38 deci săgeata aparentă va
fi:
2 2
q  2 Hh  p  Hh  h ql 2
fa  1         (2.120)
8H  q  2H  q  2 8H
Expresia săgeţii virtuale (2.118) se poate exprima şi în funcţie de
expresia săgeţii aparente:
2
 h 
f   f a 1    (2.121)
 4 fa 
Atât săgeata virtuală cât şi cea aparentă se măsoară, respectiv, în
punctele O şi C pe verticală.
2.8.4 EFECTUL VARIAŢIEI DE TEMPERATURĂ ASUPRA TENSIUNILOR

DIN FIRE
La montarea unor fire aeriene, datorită contracției împiedicate trebuie să se

ţină seama și de efectul variaţiei de temperatură asupra firului. O linie
aeriană întinsă prea mult la montaj în timpul verii, este în pericol să se rupă
iarna, din cauza contracţiei produse de variaţia de temperatură. Prin urmare,
este necesar să se determine forţa de întindere din momentul montajului,
astfel încât în condiţiile cele mai defavorabile de solicitare, din timpul iernii,
să se atingă fără a se depăşi rezistenţa admisibilă a materialului firului, a.
Sarcina care acţionează în momentul montajului la temperatura T1 este
q1, egală cu greutatea proprie; în starea periculoasă din timpul iernii sarcina
este q2, egală cu q1 dacă se ia în considerare numai greutatea proprie, sau
mai mare decât q1 dacă se ţine seama de efectul iernii (vânt, gheață, etc.).
Temperatura la montaj este T1, iar cea critică T2. Astfel, forţa de întindere în
starea periculoasă va fi:
H 2   a A, (2.122)
unde A este aria secţiunii transversale a firului.
Lungimea firului la montaj şi în starea periculoasă, conform relaţiei
(2.114), va fi:
q 2l 3 q 2l 3
s1  l  1 2 şi s2  l  2 2 
24H1 24H 2
Variaţia lungimii firului între starea de montaj, la temperatura T1 şi în
starea periculoasă, la temperatura T2, va fi:
l 3  q12 q22 
s  s1  s2   2  2   (2.123)
24  H1 H 2 
Variaţia lungimii firului se datorează pe de o parte contracției
l (T1  T2 ) , iar pe de altă parte lungirii produse de creșterea efortului
( H1  H 2 )l
. Lungimea firului s s-a aproximat egală cu deschiderea l iar 
EA
reprezintă coeficientul de dilataţie termică liniară a materialului firului.
Rezultă:
( H  H 2 )l
s  l (T1  T2 )  1  (2.124)
EA
Egalând cele două relaţii s, (2.123) şi (2.124), rezultă:
l 2  p12 p22  H  H2
 2  2    (t1  t2 )  1 , (2.125)
24  H1 H 2  EA
în care toate mărimile, cu excepţia lui H1, sunt cunoscute. Această ecuaţie
de gradul trei în H1 are o singură rădăcină reală, care va reprezenta forţa de
întindere necesară la montaj. Această forţă se poate măsura simplu, cu
ajutorul unui dinamometru.
Ecuaţia de mai sus se poate pune şi sub alte forme, exprimând-o în
funcţie de tensiuni sau de săgeţi. Astfel, înlocuind valorile q1=1·A, q2=2·A,
H1 = 1∙ A, H2 = 2∙ A, rezultă ecuaţia de gradul trei în tensiuni:
 1   l 2   E
 1  E   2    (T1  T2 )  2    12  (l 1 )2  0.
3
(2.126)
 24   2  E

24
Înlocuind în relația (2.126) σ2 cu rezistența admisibilă a materialului
din care este confecționat firul σa, rezultă valoarea tensiunii în fir la montaj,
astfel că la temperatura minimă T2 în fir să nu se depășească valoarea
admisibilă a tensiunii.
Pentru a obţine ecuaţia în săgeţi, se înlocuiesc forţele de întindere cu
q l2 q l2
expresiile corespunzătoare, H 1  1 şi H 2  2 , rezultând:
8 f1 8 f2
 3 3  2l 4  3  1l 4
f13   f 22  l 2 (T1  T2 )  
 1 f   0. (2.127)
 8 64 Ef 2  64 E
Ecuaţiile au fost rezolvate pentru diferite valori care apar în practică şi
s-au întocmit tabele în care se pot găsi mărimile H1, 1 sau f1 în funcţie de
deschideri, secţiuni, materiale şi temperaturi de montaj. Standardele
privitoare la calculul de rezistenţă mecanică a liniilor aeriene de
telecomunicaţii, prevăd următoarele situaţii periculoase de calcul:
1) T2 = -30°C, când firul se consideră încărcat numai cu greutatea
proprie, deci q1 = q2;
2) T2 = -5°C, când firul se consideră încărcat pe lângă greutatea
proprie q1 şi cu un strat de polei cu grosimea radială de 12 mm şi supus unui
vânt având forţa de 200 N/m2. Mărimea lui q2 se obţine compunând
geometric greutatea proprie a firului şi poleiului (sarcină verticală) cu forţa
vântului (sarcină orizontală);
3) la T2 = 40°C se calculează săgeata maximă f, verificându-se dacă se
respectă distanţa verticală admisă de la punctul cel mai de jos al firului la
sol. Se va adopta o valoare corespunzătoare pentru lungimea stâlpilor de
susţinere.
PROBLEME
P.2.1. O bară confecționată din alamă (E=100 GPa) este rezemată și

încărcată conform Fig. 2.39. Segmentele (1) și (2) au fiecare diametrul de 30
mm iar segmentul (3) diametrul de 16 mm. Să se determine:
a) deformația segmentului (2)
b) deformația totală a barei
c) tensiunea normală maximă
Fig. 2.39
R: a)Δl(2)=1,027 mm; b) Δltotal=6,94 mm; c) σmax=181,8 MPa.
P.2.2. Să se determine tensiunea normală maximă care apare în bara din Fig.
2.40 dacă aceasta este supusă unei forțe de întindere F=10 kN.
Fig. 2.40
R: σmax=245 MPa
P.2.3. O bară din oțel cu grosime constantă și având forma și dimensiunile

din Fig. 2.41 este solicitată de forța F. Cunoscând σa=150 MPa să se
determine forța maximă care poate fi preluată de către bară. Să se calculeze
deformația totală a barei dacă se neglijează racordările.
Fig. 2.41
R: Fcap=77,1 kN, Δl=0,429 mm.
P.2.4. Două bare din același material sunt conectate ca în Fig. 2.42. Dacă
aria secțiunii transversale a tronsonului (1) este A și a tronsonului (2) 2·A să
se calculeze reacțiunile din reazemele B și D dacă asupra barelor acționează
forța axială F în zona de îmbinare C.
Fig. 2.42
R: HB=F/3; HD=2F/3
P.2.5. Dacă rostul dintre capătul C al barei din figură și peretele D are
valoarea inițială de 0,15 mm să se determine reacțiunile din reazemele A și
D când valoarea forței aplicate este F=200 kN. Ansamblul de bare este
confecționat din oțel cu E=200 GPa.
Fig. 2.43
R: HD=20 kN; HA=180 kN

P.2.6. Sistemul de bare din Fig. 2.44 este confecționat din bare din oțel AD,
BE și CF având secțiunea transversală A=450 mm2. Să se determine
tensiunile normale din fiecare bară considerând că grinda rigidă de care sunt
articulate este solicitată de forțele prezentate în figură.
Fig. 2.44
R: σAD=79,6 MPa; σBE=96,3 MPa; σCF=113 MPa
P.2.7. Stâlpul din beton din figură este armat cu 6 fire din oțel beton având
fiecare diametrul de 20 mm. Să se determine tensiunile din beton și oțel
dacă stâlpul este supus acțiunii unei forțe de compresiune de 900 kN. Se
cunosc Eoțel=200 GPa și Ebeton=25 GPa.
Fig. 2.45
R: σbeton=8,42 MPa; σoțel=67,3 MPa.
P.2.8. O bară din oțel cu diametrul de 50 mm (Fig. 2.46) este fixată între
suporții rigizi A și B la temperatura T1=50°C. Să se determine valoarea
forței F care trebuie aplicată inelului C situat la mijlocul barei astfel încât la
temperatura T2=30°C reacțiunea din reazemul B să fie nulă.
Fig. 2.46
R: F=188 kN.
P.2.9. Bara B confecționată din oțel este introdusă într-o țeavă din alamă A.
Ambele bare au capetele rezemate de suprafețe rigide. Dacă asupra lor se
aplică o forță de 22 kN prin intermediul capătului rigid să se determine
diametrul d necesar al barei pentru ca forța aplicată să se distribuie egal pe
cele două elemente A și B. Se cunosc EOL=210 GPa, EAlama=146 GPa,
diametrul exterior al țevii 16 mm și grosimea peretelui 2 mm.
Fig. 2.47
R: d=8,82 mm
SOLICITĂRI LA FORFECARE.
CALCULUL ÎMBINĂRILOR
3.1. TENSIUNI LA FORFECARE
O piesă este solicitată la forfecare, dacă efortul în secțiune se reduce la o

forţă tăietoare, T, care acționează în planul secțiunii. Considerând cazul
practic de tăiere cu foarfeca a unei table subțiri (Fig. 3.1.a), asupra acesteia
acționează două forţe
transversale, F, egale şi de
sens contrar, perpendiculare
pe axa longitudinală a tablei.
Tensiunile tangențiale  care
iau naștere în materialul
piesei şi care se opun forţei
exterioare, căutând să o
echilibreze, sunt cuprinse în
planul secțiunii (Fig.3.1.b).
În general această
solicitare este însoţită şi de
încovoiere, însă momentul
încovoietor Mi = F∙e
Fig. 3.1 (Fig.3.1.c) este aproape nul
(distanţa e între suporturile
forţelor fiind foarte mică), motiv pentru care efectul încovoierii poate fi
neglijat. În practică solicitarea de forfecare are loc la tăierea tablelor, la
îmbinările cu şuruburi, cu nituri, cu pene, la îmbinările sudate, etc.
Efortul tăietor T poate fi pus în evidență prin metoda secțiunilor. Se
separă partea din stânga barei (Fig. 3.1.c), se introduc tensiunile tangenţiale
τ (admițându-se că ele sunt uniform repartizate) şi se scrie ecuaţia de
echilibru:
98 SOLICITĂRI LA FORFECARE
T
T     dA    A sau  , (3.1)
A A
unde A este aria secțiunii transversale a piesei, iar T = F este forţa tăietoare.
Prin folosirea relaţiei (3.1) pot fi rezolvate problemele fundamentale
ale rezistenței materialelor la forfecare:
a) Problema de dimensionare prin care se determină aria secţiunii
transversale a piesei;
T
Anec  , (3.2)
a
unde a este rezistenţa admisibilă la forfecare a materialului.
b) Problema de verificare :
T
 ef   a , (3.3)
Aef
c) Problema determinării capacității de încărcare (forţei tăietoare
capabile):
Tcap = Aef ∙a (3.4)
Pentru o mare categorie de materiale  a  0,8   a , unde  a reprezintă
tensiunea tangențială admisibilă iar  a tensiunea normală admisibilă.
3.2. DEFORMAȚII LA FORFECARE
Ca urmare a prezenței jocului între suporturile celor două forțe tăietoare

fenomenul de forfecare este însoțit și de deformații locale. Caracterul
deformaţiei la solicitarea de forfecare este prezentat în Fig.3.2, unde se
observă deplasarea relativă h a unei secţiuni faţă de o alta situată la
distanţa e dintre cele două forţe paralele.
Din zona de forfecare se separă un element paralelipipedic de grosime
unitară, supus acţiunii tensiunilor tangenţiale (Fig. 3.2.b). Considerând că
faţa AD a elementului a rămas fixă, sub acţiunea tensiunilor tangenţiale, faţa
BC a acestuia se deplasează până în poziţia B'C'.
Se notează lunecarea specifică cu γ, egală cu cantitatea cu care se
micşorează unghiul drept din punctul A.
Legătura între tensiunile tangențiale τ şi deformaţiile unghiulare
specifice , se poate stabili pe cale experimentală determinându-se curba
caracteristică pentru forfecare pură în coordonate τ - . Curba obținută este
analoagă celei de tracțiune, pentru prima sa porțiune stabilindu-se o legătură
liniară între tensiunile tangențiale, τ, şi lunecările specifice, :
  G  (3.5)
unde G este modulul de elasticitate
transversal. Relația (3.5) reprezintă legea
lui Hooke pentru solicitarea de forfecare
pură.
Înlocuind această relație în expresia
lunecării absolute, h, se obține:
 e
h  e  tg  e    , (3.6)
G
sau, în funcție de forţa tăietoare,
Te
h  . (3.7)
GA
Relația (3.7) este asemănătoare celei de
la solicitări axiale. Produsul GA, dintre
modulul de elasticitate transversal şi aria
secțiunii transversale, se numeşte modul
de rigiditate la forfecare. În general,
deformaţia în cazul solicitărilor la
Fig. 3.2 forfecare nu prezintă interes practic.
3.3. ENERGIA DE DEFORMARE LA FORFECARE
În cazul forfecării, forţa tăietoare T, care creează o lunecare absolută s,

produce lucrul mecanic exterior:
1
Le   T  h (3.8)
2
Înlocuind pe h cu relația (3.7) şi ținând seama că lucrul mecanic
exterior se transformă în energie potențială de deformare a piesei, Ud, se
obține:
1 T 2 e  2 Ae
Le    Ud . (3.9)
2 GA 2G
Energia potențială specifică de deformare (a unităţii de volum), în
cazul forfecării este:
Le  2  
U s  Ls    , (3.10)
V 2G 2
expresie analoagă cu energia specifică de deformare la solicitări axiale.
EXEMPLUL 3.1
Să se calculeze forța necesară pentru stanțarea inelului din tablă (Fig. 3.3)
având grosimea constantă h și cunoscând rezistența la forfecare τr a tablei.
Rezolvare:
Calculul forței necesare pentru ștanțare

necesită cunoașterea ariei de forfecare.
Pentru cazul inelului aceasta se obține
înmulțind perimetrul celor două cercuri
care definesc diametrele interior și
exterior cu grosimea tablei.
A f  d  Dh  h( D  d )
Rezultă forța de ștanțare:
Fig. 3.3
Fstantare  Af  r  h( D  d )  r
3.4. CALCULUL ÎMBINĂRILOR
Îmbinările ce intervin în asamblarea diferitelor organe de mașini sau

elemente de construcții au rolul de a menține elementele structurii și de a
transmite forțele de la un element la altul. Îmbinările sunt de cele mai multe
ori punctul slab al unui sistem și de aceea se bucură de atenție sporită la
calculul întregii structuri.
Asamblările sunt dificil de analizat datorită complexității tensiunilor
care apar în diferitele elemente ale acesteia, de aceea calculul se face
neglijând tensiunile normale datorate încovoierii, considerându-se doar
elementele supuse forfecării pure. Acest mod de calcul, acceptat în practică,
este aproximativ, bazându-se pe o serie de ipoteze simplificatoare cum ar fi
ipoteza repartiției uniforme a tensiunilor tangențiale în secțiunea forfecată,
ipoteza repartiției uniforme a sarcinii exterioare asupra elementelor care
compun îmbinarea etc.
În cazul elementelor care vin în contact unul cu celălalt se constată că
simplul calcul de la compresiune nu este suficient în zonele de contact direct
între acestea. Datorită interacţiunii dintre elemente în zonele de contact se
dezvoltă presiuni de contact denumite şi tensiuni de contact. Acestea pot
depăşi tensiunile admisibile, putând conduce la distrugerea sau scoaterea din
uz a acestor elemente. Este necesar deci ca în zonele în care elementele unei

asamblări vin în contact şi se produce interacţiunea lor, să se facă şi un
calcul de strivire. Exemple de suprafeţe strivite sunt la asamblările cu pene,
ştifturi, bolţuri și angrenaje.
La strivirea între două elemente tensiunile care apar denumite
tensiuni de strivire și pot fi calculate considerând forța aplicată și aria de
strivire.
F
s  (3.11)
Astr
Modul de calcul al ariei de strivire depinde de mărimea dar și de
forma suprafeţelor de contact. Ruperea la strivire se datorează apariției
tensiunii de curgere în unul dintre materiale și penetrarea suprafețelor
elementelor.
În cele ce urmează se prezintă calculul aproximativ pentru două
grupe de îmbinări: demontabile (cu șuruburi, cu pană longitudinală şi cu
pană transversală), şi nedemontabile (realizate prin nituire și sudare).
3.4.1. CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN ŞURUBURI
Asamblările demontabile cu şuruburi montate fără joc în gaură, solicitate

transversal sunt supuse la forfecare în una sau mai multe secţiuni (Fig. 3.4).
Dimensionarea șurubului se face cu relaţia:
 d 2 F 4F
i n  ; d  (3.12)
4 a   a  i  n
unde: d este diametrul tijei șurubului; n numărul de şuruburi; i numărul
secţiunilor de forfecare pentru un şurub.
După dimensionare se va face o verificare a presiunii de strivire a
suprafeţelor de contact dintre tija şurubului şi pereţii găurii, cu ajutorul
relaţiei:
F
s    as (3.13)
n  d  hmin
unde hmin reprezintă grosimea minimă a elementelor asamblate.
Fig. 3.4
Valorile rezistenţelor admisibile la forfecare şi strivire se exprimă în

funcţie de rezistenţa admisibilă a materialului organului de asamblare
(şurubului):
 af  0,8   a ;  a str  (1,5 ... 2)   a . (3.14)
Datorită slăbirii secțiunii plăcilor ca urmare a găuririi trebuie făcută și
o verificare la tracțiune a acestora în secțiunea slăbită cum ar fi secțiunea A-
A din Fig. 3.4:
F
  (3.15)
b  n  d h a
unde: n numărul de şuruburi, σa reprezintă rezistența admisibilă a
materialului din care sunt confecționate plăcile.
De asemenea poate să apară si forfecarea plăcilor în secțiunea B-B:
F
 a (3.16)
n  2eh
3.4.2. CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN PENE
În Fig. 3.5 este reprezentată o îmbinare cu pană longitudinală (paralelă).

Valoarea forţei F, care solicită pana la forfecare şi la strivire se poate calcula
cunoscând momentul de torsiune Mt transmis de la arbore la roata (dinţată
sau de curea) prin intermediul penei paralele.
d 2M t
Mt  F  ; F  (3.17)
2 d
Fig. 3.5
Pana este solicitată la forfecare în zona de separare a elementelor

asamblate şi la strivire pe suprafaţa de contact a penei cu fiecare din
elementele pe care le îmbină. Penele longitudinale au dimensiunile h şi b
recomandate în funcție de diametrul d al arborelui.
Formulele de verificare vor fi:
F
 la forfecare: f    a , unde Af = l∙b (3.18)
Af
F h
 la strivire:  str    a str , unde Astr  l  (3.19)
Astr 2
Penele au şi un rol de siguranță, oțelul din care sunt făcute trebuie să aibă o
rezistență de rupere la tracțiune de minim 600 MPa.
EXEMPLUL 3.2
Să se verifice îmbinarea cu pană transversală din Fig. 3.6, solicitată de forţa

F=200 kN. Elementele îmbinării sunt confecţionate din OL 37 (a=150MPa,
a=120 MPa şi astr=300 MPa).
Fig. 3.6
Rezolvare:
Verificarea tijei (1) se face la întindere, forfecare și strivire.

 întindere (în secțiunea slăbită ca urmare a executării locașului de
pană):
F 200 000
 ef    95,24 MPa   a
A 60  25 60
 forfecare (se ține cont de existența a două secțiuni de forfecare):
F 200000
f    33,33 MPa   a
A f 2  50  60
 strivire:
F 200 000
 ef str    133,33 MPa   a str
Astr 25 60
Pana (2) se verifică la:
 forfecare (se ține cont de existența a două secțiuni de forfecare):
F 200 000
 ef    100 MPa   a
A 2  25  40
 strivire cu placa:
F 200 000
 ef str    80 MPa   a str
Astr 160  60 25
3.4.3. CALCULUL ÎMBINĂRILOR NITUITE
Îmbinările nituite sunt îmbinări nedemontabile (se desfac numai prin

distrugerea elementului de legătură, care se numeşte nit) întâlnite frecvent în
construcţii metalice, la nave, poduri, etc. Nitul se compune dintr-o tijă
cilindrică şi un cap având diferite forme: semirotund, tronconic și semi-
înecat. Materialul din care se confecţionează de obicei niturile este oţelul
moale, cuprul, aluminiul, alama, etc.
Pentru executarea nituirii se execută în prealabil găurirea pieselor ce
se îmbină. Diametrul găurii este mai mare cu 0,5…1 mm decât diametrul
nitului. Prin batere la rece (pentru nituri cu diametrul  12 mm) sau la cald
(pentru nituri cu diametrul > 12 mm), tija nitului umple complet gaura, ca
urmare, în calcule se va considera diametrul găurii.
Fig. 3.7
Îmbinarea tablelor prin nituire se poate realiza prin suprapunerea

acestora (Fig. 3.7) sau cu eclise (Fig. 3.8).
Calculul îmbinărilor nituite este un calcul aproximativ care ține seama
numai de solicitările de forfecare şi de strivire. Factori precum efectul
strângerii elementelor îmbinate, încărcarea neuniformă a niturilor,
distribuția neuniformă a presiunilor pe secțiunea niturilor etc. sunt neglijați.
Diametrul nitului fie se alege în funcţie de grosimea minimă a tablei

din pachetul de îmbinat:
d nit  1,8.... 2,5 hmin , (3.20)
fie se calculează cu formula empirică a lui Bach:
d nit  5 hm  0,2...0,4  cm sau d nit  7 hm  2...4 mm (3.21)
în care hm – reprezintă grosimea medie a tablelor care se îmbină (în cm,
respectiv în mm).
Fig. 3.8
Calculul aproximativ al îmbinărilor nituite se face ţinând seama de

solicitarea de forfecare şi de strivire a tijei niturilor.
Numărul necesar de nituri se calculează cu ajutorul relaţiei:
F
nnec  1, 2 , (3.22)
F1min
în care 1,2 este un coeficient care ţine seama de faptul că forţa totală F, se
distribuie neuniform pe niturile care realizează îmbinarea, iar F1min
reprezintă forţa minimă capabilă a fi preluată de un nit solicitat la forfecare
(F1f) sau la strivire cu peretele găurii (F1str).
Astfel F1min se alege ca minimul dintre valorile:
 d 2
F1 f  A1 f  af   i  af (3.23)
4
F1str  A1str  as  d  hmin   a str (3.24)
unde i - reprezintă numărul secţiunilor de forfecare pentru un nit; A1str – aria

de strivire, calculată în ipoteza că tensiunea se repartizează uniform în
planul diametral al secţiunii nitului; hmin – grosimea minimă a tablei
îmbinate (în cazul asamblări cu eclise hmin = h).
Pentru a calcula pasul nituirii, t, se impune condiţia ca între două
nituri consecutive (Fig. 3.8), tabla să reziste la forfecare la fel ca nitul la
strivirea cu peretele găurii:
2 t  d   hmin   af  hmin  d  a str (3.25)
de unde rezultă tmin nec =2,25d. Practic se recomandă t=(3… 8)d.
Din condiţia de egală rezistenţă la forfecare a tablelor (ţinând seama
de existenţa a două secţiuni de forfecare) şi a nitului la strivire se poate
determina distanţa e până la marginea piesei (Fig. 3.5):
d  a str
d  h   a str  2  e  h   a ; e   (3.26)
2 a
de unde e = 1,25d. Practic se recomandă e =2d.
3.4.4 SOLICITAREA EXCENTRICĂ A ÎMBINĂRILOR CU ȘURUBURI SAU

NITURI
Asamblările trebuie să transmită deseori nu numai forțe axiale ci și

momente de încovoiere. În Fig. 3.9 este prezentată o asamblare dintre un
profil și o placă. Îmbinarea s-a realizat prin intermediul a șase nituri sau
șuruburi. Asupra sistemului acționează forța verticală F, perpendiculară pe
axa longitudinală a profilului. Se presupune că niturile au toate aceleași
diametru. Forța F se reduce la nivelul niturilor la o forță F aplicată în centrul
de greutate C al sistemului de nituri și la un moment M=F·e, unde e
reprezintă brațul forței F față de centrul de greutate C.
Problema se rezolvă utilizând principiul suprapunerii efectelor.
Presupunem că forța F se repartizează în mod egal asupra celor „n” nituri
sub forma unei forțe tăietoare ce acționează pe direcția lui F.
F
Fnf  (3.27)
n
Momentul M=F·e produce asupra niturilor tot un efect de tăiere,
mărimea forței tăietoare fiind proporțională cu distanța r de la nit la centrul
de greutate C.
Fig. 3.9
Scriind ecuațiile de echilibru static rezultă:

F  e   Fnc  rn (3.28)
Dacă se consideră Fnc  k  rn unde k este o constantă pentru toate
niturile rezultă:

F  e  k rn2 , (3.29)
de unde
F e
k (3.30)
 rn2
Forța datorată momentului încovoietor care acționează asupra unui nit
este:
F e
Fnc  k  rn   rn (3.31)
 rn2
Forța tăietoare rezultantă ce acționează asupra unui nit va fi deci suma
vectorială a forțelor tăietoare datorate lui F și a momentului încovoietor
M=F·e.
EXEMPLUL 3.3
Un lanț de bicicletă ca și cel prezentat în Fig. 3.10 are bolțurile de diametru

d=2,5 mm, distanța dintre ele fiind 12 mm. Cunoscând raza R=90mm a roții
de lanț și lungimea brațului pedalei L=162 mm se cere:
a) Calculul forței de întindere care acționează asupra lanțului dacă
forța care acționează asupra pedalei este F=800 N.
b) Calculul tensiunii tangențiale în bolțuri.
Fig. 3.10
Rezolvare:
a) Calculul forței de întindere a lanțului se face scriind ecuația de echilibru

reprezentată de suma momentelor față de axul roții dințate.
M ax  0 F L T R
Rezultă:
FL 800  162
T   1440 N
R 90
b) Calculul tensiunii tangențiale în bolțuri se face ținând cont de existența a
două secțiuni de forfecare:
T T 2  1440
    146,75 MPa
Af d 2
  2,5 2
2
4
EXEMPLUL 3.4
Îmbinarea a două platbande se realizează prin intermediul a două eclise, cu

câte 6 nituri (Fig. 3.11). Se cere să se verifice îmbinarea, la forţa capabilă a
elementelor care se îmbină, cunoscând că materialul utilizat are a =150
MPa.
Fig. 3.11
Rezolvare:
Elementele care se îmbină fiind solicitate axial, forţa capabilă a

acestora este dată de relația (2.9):
Fcap = Aef··a,
unde Aef este aria netă minimă.
Pentru platbande: Aef  (24  2  2)  0,8  16 cm .
plb 2
Pentru eclise: Aef  2(16  2  2)  0,6  14,4 cm .

ecl 2
Rezultă: Aef  min( Aef , Aef )  14,4 cm , Fcap = 14,4·102·150=216000 N

plb ecl 2
Verificarea îmbinării se poate efectua calculând forţa capabilă a

îmbinării, condiția de rezistență fiind:
n·F1min  Fcap,
în care rezistența minimă a unui nit este:
F1min = min(F1f, F1str).
Forţa minimă capabilă a fi preluată de un nit solicitat la forfecare (F1f)
respectiv la strivire cu peretele găurii (F1str) se calculează utilizând relațiile
(3.23), (3.24). Rezultă:
  20 2
F1 f  2   0,8  150  75400 N;
4
F1str  20  8  2  150  48000 N.
Deci, F1min = 48000 N şi ținând seama că n = 6, condiția de rezistență
se scrie:
6·48000 = 288000 N > 216000 N.

Rezultă că este satisfăcută condiția de rezistență, prin urmare
îmbinarea rezistă la forţa F.
EXEMPLUL 3.5
Un profil orizontal este prins cu șuruburi de un stâlp vertical ca în Fig. 3.12,

asupra profilului acționând forța F=50 kN. Să se determine forța preluată de
către fiecare șurub și să se verifice la forfecare asamblarea. Se cunoaște
diametrul șuruburilor d=24 mm și rezistența admisibilă la forfecare a
materialului acestora  a  96 MPa .
Fig. 3.12
Rezolvare:
Centrul de greutate al sistemului de șuruburi este punctul C. Pentru

șurubul 1, distanța față de centrul C este segmentul 1C, deci
r1  752  752  90,2 mm .
Pentru șurubul 2 rezultă: r2  752  752  90,2 mm . În mod similar se
calculează distanțele pentru șuruburile 3 și 4, r3  r4  50 mm , respectiv
pentru șuruburile 5 și 6, r5  r6  90,2 mm . Momentul produs de forța F este:
M=F·e=225·50·103=11,25·106 N·mm.
Forțele tăietoare care acționează asupra șuruburilor 1,2,5 și 6 datorită
cuplului F·e sunt:
F e 11,25 10 6
F1c  F2c  F5c  F6c  6  r1   90,2  28 103 N  28 kN

4  90,2  2  50
2 2

 rn2n 1
Aceste forțe formează un unghi drept cu direcțiile C1, C2, C5 și C6.

Datorită cuplului format forțele tăietoare care acționează asupra
șuruburilor 3 și 4, perpendicular pe direcțiile C3 și respectiv C4, se
calculează:
F e 11,25 10 6
F3c  F4c   r3   50  15 103 N  15 kN
6
r 2  4  90,2  2  50
2 2

n
n 1
Forța F care acționează pe direcție verticală se presupune uniform

distribuită pe fiecare șurub:
F 50 103
F1 f  F2 f  F3 f  F4 f  F5 f  F6 f    8,33 103 N  8,33 kN
6 6
Forța tăietoare rezultantă ce acționează pe fiecare șurub se obține ca
sumă vectorială a forțelor tăietoare produse de forța verticală F și de către
cuplul F·e. Însumarea se poate face utilizând regula paralelogramului
(Fig.3.13).
Fig. 3.13
Rezultă: F1=F5=24,3 kN, F2=F6=33,5 kN, F3=6,7 kN și respectiv

F4=23,3 kN. Cunoscând valorile forțelor tăietoare se poate face verificarea
șuruburilor.
F 24,3 103  4
 1   5  21   53,74 MPa   a
d 4 3,14  576
F2 33,5 103  4
2 6    74,08 MPa   a
d 2 4 3,14  576
F3 6,7  103  4
3    14,81 MPa   a
d 2 4 3,14  576
F4 23,3 103  4
4    51,53 MPa   a
d 2 4 3,14  576
Întrucât tensiunile tangențiale sunt mai mici decât limita admisibilă
șuruburile se verifică la forfecare.
3.4.5. CALCULUL ÎMBINĂRILOR SUDATE
Sudarea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două piese

metalice (confecţionate din materiale identice sau similare) cu sau fără metal
de adaos, prin aducerea suprafeţelor de îmbinat în stare plastică lichidă.
Îmbinările sudate prezintă faţă de cele nituite, o serie de avantaje ce
conduc la importante economii de material şi manoperă. Dezavantajele
sudurii constau, în principal, din apariţia unor tensiuni ca urmare a şocului
termic şi necesitatea unui control riguros atât asupra calităţii îmbinării cât şi
asupra calităţii metalului de bază.
După poziţia reciprocă a pieselor care se asamblează şi forma
cordonului de sudură, îmbinările sudate se împart în:
a) îmbinări cap la cap (Fig. 3.14). Cordonul de sudură poate fi în
formă de I, pentru h ≤ 8 mm, V pentru 8 ≤ h ≤ 20 mm şi X pentru h > 20
mm;
b) îmbinări de colţ, care pot fi:
 îmbinări prin suprapunere: cu cordoane frontale (Fig.3.15.a);
cordoane laterale (Fig. 3.15.b); cordoane combinate (Fig. 3.15.c);
 îmbinări cu eclise (Fig. 3.15.d);
 îmbinări în formă de T (Fig. 3.15.e).
Fig. 3.14 Fig. 3.15
Calculul îmbinărilor sudate este unul aproximativ. Valorile recomandate

pentru rezistenţele admisibile ale cordoanelor de sudură se exprimă în
funcţie de rezistenţa admisibilă a materialului pieselor îmbinate, prin
relaţiile:
σas = 0,8·σa şi τas = 0,8·σas = 0,64·σa (3.32)
a) CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN SUDURĂ CAP LA CAP
Îmbinările prin sudură cap la cap (Fig. 3.14) sunt solicitate la întindere (sau
la compresiune). Tensiunea normală , în cordon se calculează cu relaţia:
F F
s    as (3.33)
a  l s a  b  2a 
în care:
 ls = b – 2a reprezintă lungimea cordonului de sudură, micşorată faţă de
lăţimea b cu 2a, din cauza calităţii necorespunzătoare a sudurii la capete
(se elimină zona de amorsare și dezamorsare a arcului de sudare);
 a = h este înălţimea cordonului de sudură. De regulă în calcule nu se
consideră depășirea de sudură chiar dacă sudura depășește grosimea
tablei sau dacă secțiunea sudurii este convexă.
Pentru o îmbinare sudată, secțiunea critică este în dreptul cordonului

de sudură, nefiind utilizată capacitatea de rezistență a pieselor ce se
asamblează. O sudură economică se obține prin mărirea lungimii cordonului
de sudură. Aceasta rezultă prin executarea unui cordon de sudură înclinat cu
un unghi α (Fig. 3.16),
lungimea acestuia fiind
b
dată de relaţia: l  ,
cos 
iar lungimea de calcul:
b
ls   2h .
cos 
În acest caz cordonul
de sudură este solicitat la
tracţiune de componenta
N  F cos  şi la forfecare
Fig. 3.16 de componenta T  F sin 
a forței F.
Tensiunile corespunzătoare sunt  şi τ, având expresiile:
N F cos  F cos 
   (3.34)
As ls  a  b 
h    2h 
 cos  
T F sin  F sin 
   . (3.35)
As ls  a  b 
h    2h 
 cos  
Cunoscând valorile tensiunilor se poate face verificarea la rezistență a
cordonului de sudură:
σ ≤ σas; τ ≤ τas. (3.36)
b) CALCULUL ÎMBINĂRILOR PRIN SUDURĂ DE COLŢ
Calculul îmbinărilor prin sudură de colț se face considerând că acestea se

distrug după depăşirea tensiunilor tangenţiale limită ale cordonului de
sudură, ca şi cum ar fi solicitate numai la forfecare.
În Fig. 3.17 este prezentat un exemplu de îmbinare, prin sudură de colţ
a unui profil cornier cu aripi egale cu un guseu din oţel. Experimental s-a
constatat că ruperea cordonului de sudură are loc într-o secţiune
dreptunghiulară cu latura a şi lungimea egală cu cea a cordonului.
Fig. 3.17
Funcţie de grosimea cea mai mică a tablelor sudate, cota a, din

detaliul B (Fig. 3.17) se exprimă astfel:
 a = s cos 450  0,7s, când suprafaţa cordonului este plană;
 a  0,5s, când suprafaţa cordonului este concavă;
 a  s, când suprafaţa cordonului este convexă.
Pentru a face verificarea la forfecare a celor două cordoane de sudură,
se determină din condiţiile de echilibru static, forţele F1 şi F2 preluate de
către fiecare cordon:
 b e
 F1  F 
 1 2
F  F  F  b
   (3.37)
 F1  e  F2 b  e  F  F  e
 2 b
Dimensionarea cordonului de sudură se face cu relaţiile:
F F  b  e  F  b  e 
A1s  1 ; l1s  a  ;  l1s 
 as b  as a  b  as
(3.38)
F2 F e F e
A2 s  ; l1s  a  ;  l2 s 
 as b  as a  b  as
unde
l1s  l1  2a şi l2 s  l2  2a, (3.39)
Lungimea cordoanelor de sudură vor fi:
l1  l1s  2a
(3.40)
l 2  l 2 s  2a
Pentru verificarea la forfecare a cordoanelor de sudură, se consideră
lungimile l1s și l2s date de relația (3.39) rezultând expresiile:
F1 F (b  e)
 1s     as ;
l1s  a b  l1s  a
(3.41)
F2 Fe
 2s     as ,
l2 s  a b  l2 s  a
EXEMPLUL 3.6
Două țevi din oţel OLT35, solicitate axial, se îmbină prin sudură cap la cap,
în două variante, conform Fig. 3.18. Se cere să se determine forţa capabilă
pe care o poate prelua asamblarea, în cele două variante de sudare. Se
cunoaște rezistența admisibilă a materialului țevilor a=150 MPa.
Fig. 3.18
Rezolvare:
Pentru varianta de sudare a), forţa capabilă, conform relației (3.33),

este:
'
Fcap  a  ls   as ,
în care: a=g=8 mm este grosimea cordonului de sudură; ls = dm =(48-
24) = 125,6 mm este lungimea cordonului de sudură luând în considerare
diametrul mediu al ţevii; as = 0,8a = 0,8150 = 120 MPa.
'
Rezultă forţa capabilă Fcap :
'
Fcap  8  125,6  120  120600 N  120,6 kN.
În cazul b), când țevile sunt tăiate sub un unghi  = 450, forţa capabilă
''
Fcap , va fi:
ls 125,6
''
Fcap  a   as  8  120  241200 N  241,2 kN  2 Fcap
'
.
sin 
2
( 2 / 2) 2
Analizând rezultatele obținute se observă că realizarea unei suduri

înclinate, la un unghi de 45°, conduce la dublarea capacităţii de rezistență a
asamblării.
EXEMPLUL 3.7
Să se dimensioneze îmbinarea dintre două profile corniere cu aripi egale, şi

o placă suport confecţionată din OL 37, care să reziste la o forţă F=280 kN.
Îmbinarea se va realiza în două variante: prin nituire (Fig. 3.19) şi prin
sudură (Fig. 3.20). Se cunosc: a = 150 MPa , a=120 MPa, a str=300 MPa
şi as=96 MPa.
Fig. 3.18
Rezolvare:
 Calculul îmbinării prin nituire (Fig. 3.19)
Barele din profil cornier sunt solicitate axial de către forţa F, prin urmare,
pentru dimensionare se utilizează relația (2.1). Valoarea obținută se
majorează de obicei cu 15% pentru a ţine seama de slăbirea secţiunii prin
găurile de nit.
F 280 10 3
Anec 1,15 1,15  2 146, 6 mm 2
a 150
Unui profil îi revine secţiunea A1nec  A 2  1073,3 mm 2 , din Anexe
se alege profilul cornier cu aripi egale L80x80x8, pentru care corespunde
A1ef = 1230 mm2; s = 8 mm; b = 80 mm; e = 22,6 mm.
 h 
Grosimea guseului (placa suport) se alege h1 = 10 mm.  h1  .
 0,6... 0,8 
Diametrul găurii de nit se calculează cu formula lui Bach (3.21):
2  0,8 10
d nec  7 hm  2...4 ; hm   8,66 mm
3
d nec  20,59  2....4 ; d ef 18 mm; d1  d ef 1  19 mm
Verificarea secţiunii slăbite:
F F 280000
 ef    129,87 MPa   a
Anet 2 A1ef  h  d1  2  1230  8 19
Forţa capabilă la forfecare şi la strivire pentru un nit se calculează cu
relaţiile (3.20) respectiv (3.21):
  d ef 2   18 2
F1 f   i   af   2  120  61072, 56 N
4 4
F1str  d ef  hmin   a str 18 10  300  54000 N
Numărul minim de nituri necesare:
F 280000
nnec 1,2  1,2   6,22 ;
F1 min 54000
nef  7 nituri.
 Calculul îmbinării prin sudură (Fig. 3.20)
Fig. 3.20
Secţiunea unui profil va fi:

F 280000
A1nec    933,3 mm 2
2  a 2 150
Din Anexe se alege profilul cornier L70x70x7, pentru care corespunde:
A1=940 mm2, b=70 mm, h=7 mm, e=19,7 mm. Grosimea guseului se alege
h1 = 10 mm.
Forţele F1 şi F2 preluate de cordoanele de sudură se determină din
condiţiile de echilibru static (3.37):
F
F1  F2 
2
F1 e  F2  b  e 
Rezultă:
F b e 280000 70 19,7
F1     100600 N
2 b 2 70
F e 280000 19,7
F2      39400 N
2 b 2 70
Dimensionarea cordoanelor de sudură constă în determinarea
lungimilor acestora din condiţia de rezistenţă la forfecare (3.38 şi 3.39).
Lungimile cordoanelor de sudură vor fi:
F 100600
l1  1  2a   2  0, 7  7  223,66  224 mm
a  as 0,7  7  96
F 39400
l 2  2  2a   2  0, 7  7  93,55  94 mm
a  as 0,7  7  96
EXEMPLUL 3.8
Pe o placă de oţel OL37 se prinde, cu 6 șuruburi păsuite, o flanşă, de care se

sudează o țeavă, având D = 60 mm, d = 40 mm (Fig. 3.21). Asamblarea este
solicitată la răsucire de un moment Mt = 3,5 kN·m. Se cere:
a) Verificarea șuruburilor, știind că acestea sunt din oţel OL50, cu
diametrul tijei d1=11 mm, iar diametrul lor de așezare este D1=100 mm. Se
cunosc: h1 =15 mm, h2=12 mm.
b) Dimensionarea îmbinării sudate dintre țeavă şi flanşă, cunoscând
as=100 MPa.
Rezolvare:
Fig. 3.21
a) Asupra unui șurub acționează forţa:

2 2
F1  M t   3,5 10 6   11666,67 N.
n  D1 6 100
În tija unui șurub, respectiv la contactul tijei cu flanşa sau placa, apar
tensiunile:
F  4 11666,67  4
 eff  1 2   122,83 M Pa;
 d1  112
F1 11666,67
 str
   88,38 M Pa.
d1  hmin 11 12
ef
Tensiunile admisibile la forfecare, respectiv la strivire, au valorile:

 af  0,8   a (OL50)  0,8 180  144 MPa;
 ast  2   a (OL37)  2 150  300 MPa,
şi deoarece  ef <  af şi  ef <  astr , rezultă că șuruburile rezistă. În relațiile
f str
anterioare s-au considerat: a(OL50) = 180 MPa şi a(OL37)= 150 MPa.

b) Cordonul de sudură (de colţ) este solicitat la forfecare de forţa:
2 M t 2  3,5  10 6
Fs    116666,67 N.
D 60
Aria suprafeței de forfecare a cordonului de sudură este As = ·D·a şi,
F
deci, Anec s  s    D  a, de unde
 as
Fs 116666,67
anec    6,2 mm.
  D  as   60 100
Se poate executa cordon de sudură având grosimea cuprinsă între limitele:

amin = anec = 6,2 mm; amax = 0,7·hmin = 0,7·min[h1, (D - d)/2] = 7 mm.
PROBLEME
P.3.1. Două bare din lemn sunt solicitate la tracțiune prin intermediul unei
îmbinări de tipul celei prezentate în Fig. 3.22. Se cere să se dimensioneze
elementele îmbinării dacă se cunosc: τa=1 MPa, σastr=10 MPa, F=60 KN.
Fig. 3.22
R: m=300 mm, n=30 mm
P.3.2. Să se dimensioneze elementul de susținere din Fig. 3.23 considerând

asamblarea fără joc. Se dau: F=100 KN, τa= 80 MPa, σa=120 MPa, σastr=240
MPa.
Fig. 3.23
R: d1=29 mm, a=15 mm, D=85 mm, d2=23 mm

P.3.3. Îmbinarea dintre o platbandă de dimensiuni 120x14 mm şi două

corniere cu aripi egale L80x80x8 se realizează prin nituri așezate pe un rând
(Fig. 3.24). Se cere să se determine:
a) Forţa capabilă a elementelor care se îmbină, materialul lor fiind oţel
OL37;
b) Numărul de nituri necesar realizării îmbinării.
Fig. 3.24
P.3.4. Să se dimensioneze îmbinarea sudată dintre un arbore și un disc

circular, realizată ca în Fig. 3.25. Asupra asamblării acționează momentul de
torsiune Mt=12 KNm. Se cunoaște τa=80 MPa.
Fig. 3.25
R: a=4,62 mm
P.3.5. Pentru asamblarea reprezentată în Fig.3.26, se cere:

a) Dimensionarea bolţului (având a= 200 MPa), știind că forţa la cârlig
este F=50 kN;
b) Dimensionarea ecliselor şi a platbandei, realizate din oţel OL37;
c) Dimensionarea îmbinării sudate.
Fig. 3.26
P.3.6. Un levier special este utilizat pentru rotirea unui arbore de secțiune
circulară prin intermediul unei pene longitudinale ca în Fig. 3.27. Arborele
are diametrul d, iar pana are secțiune pătrată cu latura b, lungimea ei fiind c.
Înălțimea canalului de pana este b/2. Să se determine formula de calcul a
tensiunii tangențiale
atunci când asupra
levierului acționează
forța F situată la
distanța l față de
centrul arborelui.
6 Fl
R: 
bc(2d  b)
Fig. 3.27
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE
SECȚIUNILOR PLANE
4.1. DEFINIȚII
În cazul solicitărilor axiale și forfecare cunoașterea ariei secțiunii

transversale a elementului solicitat este suficientă pentru aprecierea stării de
tensiune și deformație. Pentru încovoiere și răsucire mărimea ariei nu este
relevantă pentru calculele de rezistență. Pentru aceste tipuri de solicitări în
calcule intervin alte caracteristici geometrice ale secțiunii fiind importantă
forma secțiunii transversale precum și modul de așezare a acesteia în raport
cu tipul și cu modul de aplicare al sarcinilor.
a) b)
Fig. 4.1
De exemplu o grindă încastrată la un capăt și încărcată cu o forță

concentrată (Fig. 4.1), rezistă la încovoiere la o forța F1 în cazul de așezare
a), și la o forță F2 în cazul de așezare b). Se constată că la aceleași
dimensiuni, forța capabilă F2>F1, deci așezarea din Fig. 4.1.b, din punctul
de vedere al sarcinii capabile la încovoiere, este mai avantajoasă decât
așezarea din Fig. 4.1.a.
126 CARACTERISTICI GEOMETRICE
Prin urmare este necesară definirea unor caracteristici geometrice

pentru suprafețele plane, care să caracterizeze toate aspectele legate de
forma și modul de așezare în raport cu tipul de solicitare. Aceste
caracteristici ale suprafețelor plane poartă denumirea de caracteristici
geometrice de ordin superior.
Caracteristicile geometrice de ordin superior, care intervin în calculele
de rezistentă, sunt: momentele statice, momentele de inerție (axiale, polare
și centrifugale), razele de inerție și modulele de rezistentă.
a) MOMENTE STATICE
Pentru definirea momentului static, se consideră o suprafaţă de arie A

(Fig.4.2), raportată la un sistem de axe de coordonate zOy.
S-a notat cu dA un element de
suprafaţă, având coordonatele
z respectiv y, şi cu C centrul de
greutate al suprafeţei A, de
coordonate zC şi yC.
Prin definiţie,
momentul static al unei
suprafeţe în raport cu o axă Oz
sau Oy este dat de relaţiile:
S z   y dA
A
(4.1)
S y   z dA
A
Ținând cont de teorema lui
Varignon, cunoscută din
Fig. 4.2 Mecanica statică care exprimă
egalitatea dintre suma momentelor ariilor elementare dA în raport cu o axă și
momentul ariei întregi față de acea axă, arie considerată concentrată în
centrul de greutate, momentele statice (4.1) devin:
S z  yC A; S y  z C A. (4.2)
în care yC şi zC sunt coordonatele centrului de greutate a secțiunii.
Momentul static al unei suprafeţe în raport cu o axă este egal cu
produsul dintre aria suprafeței şi distanţa de la centrul de greutate al acesteia
la acea axă. Dimensiunea momentelor statice este [L3] şi se măsoară, de
obicei, în mm3 sau cm3.
Momentele statice pot fi pozitive sau negative, după semnul
coordonatelor centrului de greutate în raport cu sistemul de coordonate ales.
Din relaţia (4.2) rezultă că momentul static faţă de o axă ce trece prin
centrul de greutate este nul. Deci momentele statice sunt nule în raport cu
axele de simetrie.
Poziția centrului de greutate al secțiunii, în raport cu sistemul de axe
ales, zOy, este dat de relațiile:
zc  A
 z dA ; y  A y dA (4.3)
 
c
dA dA
A A
În cazul unei secțiuni compuse din mai multe secțiuni simple, pentru
care se cunosc ariile și pozițiile centrelor de greutate în raport cu sistemele
de axe proprii, relațiile (4.3), devin:
n n
z
i 1
i Ai y
i 1
i Ai
zC  n
; yC  n
(4.4)
A
i 1
i A i 1
i
în care cu zi, și yi s-au notat coordonatele centrelor de greutate ale

elementelor de arie Ai în raport cu un sistem de axe față de care se dorește să
se calculeze centrul de greutate al secțiunii compuse.
b) MOMENTE DE INERŢIE
Momentele de inerţie pot fi: momente de inerţie axiale sau ecuatoriale (faţă
de o axă), momente de inerţie centrifugale (faţă de două axe) și momente de
inerţie polare (faţă de un punct).
Prin definiţie momentele de inerţie axiale ale unei suprafeţe A faţă
de o axă z, respectiv y (Fig. 4.2), se exprimă prin relaţiile:
I z   y 2 dA
A
(4.5)
I y   z 2 dA
A
Dacă sistemul de axe trece prin centrul de greutate al suprafeţei
momentele de inerţie în raport cu această axă se numesc momente de inerţie
centrale. Momentele de inerție axiale sunt mărimi pozitive. Ele nu sunt
niciodată nule, numai dacă suprafața este nulă.
Momentul de inerţie centrifugal al unei suprafeţe plane se defineşte
prin relaţia:
I zy   z  y dA (4.6)
A
Funcţie de semnul lui z şi y ele pot fi pozitive, negative sau nule.
Momentul de inerţie centrifugal este nul când, cel puţin una din axele z sau y
este axă de simetrie a suprafeţei.
Momentul de inerţie polar faţă de un punct O, reprezintă de fapt

momentul de inerție al suprafeței considerate în raport cu o axa normală pe
planul suprafeței. Axa normală pe suprafață este în cazul de față axa x, deci
polul este originea O a sistemului de axe. Momentul de inerţie polar se
defineşte prin relaţia:
I p   r 2 dA (4.7)
A
Din Fig. 4.2 se observă că:
r2  z2  y2
prin înlocuirea acesteia în relaţia (4.7) se obţine:
A
 
I p   z 2  y 2 dA   z 2 dA   y 2 dA  I z  I y
A A
(4.8)
adică momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de inerţie
faţă de un sistem de axe de coordonate cu originea în punctul O. Momentele
de inerţie axiale şi polare sunt totdeauna pozitive. Momentele de inerţie au
ca dimensiune lungimea la puterea a patra [L4], uzual se exprimă în mm4.
c) RAZĂ DE INERŢIE
Razele de inerţie (giraţie) ale unei suprafeţe în raport cu axele z şi y, se

determină ca fiind rădăcina pătrată a raportului dintre momentul de inerție
axial și arie:
I Iy
iz  z ; i y  (4.9)
A A
Raza de girație este o mărime de calcul și reprezintă distanta la care dacă am
considera concentrată întreaga secțiune, momentul de inerție ar fi dat de o
relație de forma I z  iz2 A , I y  i y2 A . Se măsoară în unităţi de lungime [L],
uzual în mm.
d) MODUL DE REZISTENŢĂ
Se numeşte modul de rezistenţă al unei suprafeţe în raport cu o axă, raportul

dintre momentul de inerţie axial şi distanţa maximă de la marginea
suprafeţei până la aceea axă.
Modulul de rezistenţă în raport cu axele rectangulare Oy şi Oz ale unei
suprafeţe se determină cu relaţiile:
I Iy
Wz  z ; W y  (4.10)
y max z max
Pentru suprafeţe circulare şi inelare se utilizează noţiunea de modul de

rezistenţă polar, care este definit de raportul dintre momentul de inerţie
polar şi raza maximă până la marginea suprafeţei, respectiv:
Ip
Wp  (4.11)
rmax
4.2. VARIAŢIA MOMENTELOR DE INERŢIE ÎN RAPORT CU AXE PARALELE
Se consideră o suprafaţă de arie A, pentru care se presupun cunoscute

momentele de inerţie axiale şi centrifugale în raport cu sistemul de axe de
coordonate zOy.
Se pune problema
determinării momentelor de
inerţie în raport cu un sistem de
axe de coordonate z1Oy1,
paralele cu cele ale sistemului
inițial şi aflate la distanţa a,
respectiv b faţă de acestea (Fig.
4.3).
Conform Fig. 4.3, se
poate scrie:
z1  z  a
(4.12)
y1  y  b
Fig. 4.3 În baza relaţiei de
definiţie (4.5) momentul de
inerţie faţă de axa z1 are expresia:
 y  b
2
I z1   y12 dA   dA   y 2 dA  2b  y dA  b 2  dA
A A A A A
Primul termen 
A
y 2 dA reprezintă momentul de inerţie Iz, 
A
y dA
reprezintă momentul static al suprafeţei A în raport cu axa Oz, iar ultimul
termen b 2  dA  b 2 A . Ţinând seama de acestea, Iz1 devine:
A
I z1  I z  2 b S z  b 2 A (4.13)
În mod analog se poate exprima momentul de inerție axial Iy1:
I y1   z12 dA   z  a  dA   y 2 dA  2a  y dA  a 2  dA 
2
A A A A A (4.14)
 I y  2a S y  a A 2
Momentul de inerţie centrifugal I z1 y1 este:

I z1 y1   z1 y1 dA   z  a  y  b  dA   zy dA  a  y dA 
A A A A
(4.15)
b  y dA  ab  dA  I zy  a S z  b S y  abA
A A
Dacă originea sistemului de axe zOy se alege în centrul de greutate al
suprafeţei (Fig. 4.4), momentele statice Sz şi Sy sunt nule, iar distanţele a şi b
reprezintă coordonatele centrului
de greutate C(zC, yC) faţă de
sistemul z1Oy1, adică a=zC, iar b=
yC. Ţinând seama de acestea,
relaţiile (4.13), (4.14), (4.15)
devin:
 I z1  I zC  yC2 A

 I y1  I yC  zC A
2
(4.16)

 I z1 y1  I zyC  zC yC A
unde IzC, IyC, IzyC reprezintă
Fig. 4.4 momentele de inerţie centrale ale
secțiunii.
Relaţiile (4.16) poartă numele de relațiile lui Steiner şi se folosesc la
calculul momentelor de inerţie ale suprafeţelor complexe. Astfel pentru o
secțiune compusă cu n secțiuni simple, cu axele de inerție centrale paralele
între ele se obține:

 
n
 I z1   I zCi  y Ci Ai
2
 i 1


 
n
 I y1   I yCi  z Ci Ai
2
(4.17)
 i 1

 
n
 I z1 y1   I zyCi  y Ci z Ci Ai

 i 1
4.3. VARIAŢIA MOMENTELOR DE INERŢIE ÎN RAPORT CU AXE CONCURENTE
Se consideră o suprafaţă oarecare, de arie A, raportată la un sistem de axe

rectangulare Oz şi Oy (Fig. 4.5). Se presupun cunoscute momentele de
inerţie axiale Iy şi Iz şi momentul de inerţie centrifugal Izy. Se pune problema
stabilirii momentelor de inerţie axiale şi centrifugale faţă de un sistem de
axe de coordonate z1Oy1 rotit

faţă de primul cu unghiul α.
Conform Fig. 4.5, se
poate scrie:
z1  OC  CB 
 z cos   y sin 
(4.18)
y1  MD  BD 
 y cos   z sin 
Momentele de inerție
faţă de sistemul de axe z1Oy1
rotit faţă de sistemul zOy cu
Fig. 4.5 unghiul α vor fi:
 y cos   z sin  
2
I z1   y1 dA   dA   y 2 cos 2  dA 
2
A A A
  2 zy sin  cos  dA   z sin  dA  I z cos 2   I y sin 2  

2 2
A A
 2 I zy sin  cos 
I y1   z12 dA   ( z cos   y sin  ) 2  cos 2   z 2 dA  sin 2   y 2 dA 
A A A A
 2 sin  cos   zy  dA  I y cos   I z sin   2 I zy sin  cos 

2 2
I z1 y1   z1 y1dA   ( z cos   y sin  )( y cos   z sin  )dA 

A A
 (cos   sin  )  zy  dA  sin  cos   z 2 dA  sin  cos   y 2 dA 

2 2
A A A
= I z sin  cos   I y sin  cos   I zy (cos   sin  ).

2 2
Rezultă deci relaţiile:

 I z1  I z cos 2   I y sin 2   2 I zy sin  cos 

 I y1  I y cos   I z sin   I zy sin  cos 
2 2
(4.19)


 I z1 y1  I z sin  cos   I y sin  cos   I zy cos   sin 
2 2

Făcând transformările:
1  cos 2 1  cos 2
sin 2   ; cos 2   ;
2 2
sin 2  2 sin  cos  ; cos 2  cos 2   sin 2 
relaţiile (4.19) devin:
 Iz  Iy Iz  Iy
 I z1   cos 2  I zy sin 2
 2 2
 Iz  Iy Iz  Iy
 I y1   cos 2  I zy sin 2 (4.20)
 2 2
 Iz  Iy
 I z1 y1  sin 2  I zy cos 2
 2
Însumând primele două relaţii (4.20) se obţine:
I z1  I y1  I z  I y  I p , (4.21)
adică, suma momentelor de inerţie în raport cu axe ortogonale concurente nu
se schimbă prin rotirea acestora în jurul originii lor, fiind egală cu momentul
de inerţie polar. Această sumă poartă numele de invariantul momentelor de
inerţie.
4.4. MOMENTE DE INERŢIE PRINCIPALE ŞI DIRECŢII PRINCIPALE
Din relaţiile (4.20) rezultă că prin variaţia unghiului α momentele de inerţie

faţă de axele rotite îşi schimbă valoarea. Ca urmare, există o valoare a lui 
pentru care momentele de inerție Iz şi Iy au valori extreme. Axele faţă de
care momentele de inerţie axiale au valori maxime sau minime se numesc
axe principale de inerţie, direcţiile lor reprezentând direcţiile principale, iar
momentele de inerţie axiale calculate faţă de aceste axe, momente principale
de inerţie.
Valoarea unghiului α ce defineşte direcţia faţă de care momentul de
inerţie axial este maxim, se obţine egalând cu zero derivata în raport cu 2α a
expresiei lui I z1 , din relaţia (4.20), adică:
dI z1 Iz Iy
 sin 2  I zy cos 2   I z1 y1  0 (4.22)
d 2  2
Se observă că momentul de inerţie centrifugal se anulează pentru
aceleaşi valori ale unghiului α ca şi derivata momentului de inerţie axial,
deci momentele centrifugale faţă de axele principale de inerţie sunt nule.
Cum momentele de inerţie centrifugale sunt nule şi faţă de axele de simetrie
rezultă că acestea sunt şi axe principale de inerţie.
Din relaţia (4.22) rezultă:
2 I zy
tg 2   (4.23)
Iz  Iy
Această relaţie este satisfăcută de două valori ale unghiului 2α, care
diferă între ele cu 180°, respectiv două valori a lui a lui α, (α şi α + 90°),
reprezentând direcţiile principale.
Pentru a afla valorile momentelor de inerție principale se calculează
sin 2 și cos 2 din relația (4.22) și se înlocuiesc în prima dintre formulele
(4.20):
tg 2 2 I zy
sin 2   
1  tg 2 2 I z  I y 2  4 I zy2
1 Iz Iy
cos 2   
1  tg 2 2 I z  I y   4 I zy2
2
Iz  Iy Iz  Iy Iz  Iy 2 I zy2
I1, 2    
2 2 I z  I y   4 I zy
2 2
I z  I y   4 I zy2
2
Aducând la acelaşi numitor ultimii doi termeni şi raţionalizând numitorul se

obţin momentele de inerţie principale I1 şi I2, după cum urmează:
Iz  Iy 1
I1, 2   I z  I y   4 I zy2
2
(4.24)
2 2
Prin convenţie, se notează momentul de inerţie principal maxim cu I1,
iar momentul de inerţie principal minim cu I2.
La suprafețele cu o axă de simetrie, aceasta este totodată şi axă
principală de inerție, iar a doua axă principală de inerție este perpendiculară
pe ea în centrul de greutate, situaţie întâlnită, spre exemplu, în cazul
profilului cornier cu aripi egale, în cazul profilului U etc. La suprafețele cu
două axe de simetrie, acestea sunt şi axe principale de inerție, spre exemplu
în cazul profilului I, în cazul secțiunii circulare sau inelare, în cazul secțiunii
dreptunghiulare etc. În practică, interesează momentele de inerţie centrale
principale, adică cele care corespund axelor principale ce trec prin centrul de
greutate al suprafeţei.
4.5. REPREZENTAREA GRAFICĂ A VARIAŢIEI MOMENTELOR DE INERŢIE

ÎN RAPORT CU AXE CONCURENTE. CERCUL LUI MOHR.
Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe concurente rotite poate fi

reprezentată grafic cu ajutorul cercului lui Mohr pentru momente de inerție.
Astfel relaţiile (4.20) se pot reprezenta într-un sistem de referinţă
 
I z1 , ( I y1 ); I z1y1 . În acest sens se elimină parametrului 2α din prima şi a treia
relaţie (4.20), obţinându-se:
I I  I I 
2 2

 I z1  z y   I z21 y1   z y   I zy2 , (4.25)
 2   2 
care reprezintă ecuaţia unui cerc având raza
R
1
I z  I y  2  4 I zy2 ,
2
şi centrul în punctele de
I I 
coordonate C  z y , 0  .
 2 
Construcţia cercului se face
analog cu construcţia
prezentată în capitolul 2
paragraful §2.7 şi poate fi
urmărită în Fig. 4.5.
Se cunosc Iz, Iy și Izy
și, din intersecțiile cercului
cu axa absciselor, rezultă
momentele de inerție
Fig. 4.6 principale I1 și I2.
4.6. MOMENTE DE INERŢIE ALE SUPRAFEȚELOR SIMPLE
a) DREPTUNGHI
Se consideră suprafaţa dreptunghiulară

din Fig. 4.7, de lăţime b înălţime h şi
sistemul de axe de coordonate zOy
trecând prin centrul ei de greutate,
suprapunându-se peste axele de
simetrie ale acesteia. Pentru calculul
momentului de inerţie Iz se ia un
element de arie dA = bdy paralel cu axa
Oz şi aplicând relaţia (4.3) se obţine:
h
2
bh 3
I z   y 2 dA   y b dy 
2
(4.26)
A
h 12

2
Fig. 4.7
În mod similar rezultă:
h
2
b3h
I y   z dA   z b dz 
2 2
(4.27)
A
h 12

2
Din cauza simetriei, față de axele Oy si Oz, momentul de inerție centrifugal
este nul : Izy=0.
Pentru suprafaţa dreptunghiulară modulele de rezistenţă se determină
luându-se în considerare valoarea momentelor de inerţie date de relaţiile
(4.26) şi (4.27), care se introduc în relaţiile (4.10).
Rezultă:
bh 3 b3h
bh 2 b2h
W z  12  ; W y  12  (4.28)
h 6 b 6
2 2
b) TRIUNGHI
Se consideră suprafaţa din Fig.

4.8, având forma unui triunghi
oarecare cu baza b şi înălţimea
h. Pentru calculul momentului
de inerţie faţă de axa Oz, care
coincide cu baza triunghiului,
se ia un element de arie cu
lățimea variabilă z și grosimea
dy, dA  zdy . Lăţimea z se
poate exprima din asemănarea
a două triunghiuri:
z   h  y.
b
Fig. 4.8 h
Momentul de inerţie I z1 față de axa z va fi:

h h 3 4 3
I z   y dA   y z dy  
2 2 b
h  y  y 2 dy  bh  b bh  bh (4.29)
A 0 0
h 3 h 4 12
Momentul de inerţie faţă de o axă z1 ce trece prin centrul de greutate al
suprafeţei se calculează pe baza relaţiei (4.15):
I z  I z1  yC2 A  I z1  I z  yC2 A,
h bh bh 3
Înlocuind, yC  ; A  şi I z  , rezultă :
3 2 12
2
bh 3  h  bh bh 3
Iz      (4.30)
12  3  2 36
c) CERC
La suprafeţe circulare este mai uşor să se calculeze momentul de inerţie

polar Ip, din care se pot deduce momentele de inerţie axiale Iz şi Iy.
Se consideră suprafaţa circulară din Fig. 4.9 şi elementul de suprafaţă
având forma unei coroane circulare de arie dA  2 r dr .
Momentul de inerţie polar va fi:
R
 R4  D4
I p   r 2 dA   r 2 2 r dr   (4.31)
A
0
2 32
S-a demonstrat că între
momentele de inerţie axiale, faţă de un
sistem ortogonal de axe şi momentul de
inerţie polar, în raport cu originea
sistemului de axe există relaţia (4.8):
I p  Iz  Iy
Întrucât pentru un cerc momentele
de inerţie Iz şi Iy sunt egale se poate scrie:
I p  D4
Iz Iy   (4.32)
2 64
Modulele de rezistenţă pentru
suprafaţa circulară sunt:
Fig. 4.9  D4
 D3
Wz  W y  64  (4.33)
D2 32
Modulul de rezistenţă polar este:
 D4
 D3
W p  32  (4.34)
D2 16
d) SUPRAFAŢĂ INELARĂ
La suprafaţa inelară având diametrul exterior D şi interior d,

momentul de inerţie polar se află scăzându-se din momentul de inerţie al
suprafeţei circulare de diametru D, momentul de inerţie al găurii, respectiv:
 D4  d 4 
Ip 
32
 
  D4  d 4
32 32
 (4.35)
Momentele de inerţie axiale sunt egale cu I p 2 , respectiv:


Iz  Iy 
64

D4  d 4  (4.36)
Modulele de rezistenţă calculate după relaţiile (4.10) sunt:
 D 4  d 4 
64  D 4  d 4 
Wz  W y   (4.37)
D 32 D
2
Conform relației (4.11) modulul de
rezistenţă polar rezultă:
 D 4  d 4 
32  D 4  d 4 
Wp   (4.38)
D 16 D
2
Trebuie remarcat faptul că modulele de
rezistență ale secțiunilor compuse nu se pot
obține prin însumarea/diferența modulelor de
rezistentă ale figurilor componente, ci numai
prin aplicarea relațiilor (4.10) și (4.11).
Fig. 4.10 Relaţiile cu ajutorul cărora se calculează
momentele de inerţie şi modulele de rezistenţă
ale suprafeţelor geometrice simple sunt date în Anexe. De asemenea în
Anexe sunt date caracteristicele geometrice pentru profilele laminate I, U, L
și T conform standardelor europene.
4.7. MOMENTE DE INERŢIE PENTRU SUPRAFEŢE COMPLEXE
Stabilirea momentelor de inerţie principale şi a direcţiilor principale a

figurilor geometrice complexe (Fig. 4.11) se realizează prin parcurgerea
următoarelor etape de lucru:
1. Descompunerea suprafeţei complexe în suprafeţe elementare simple

de formă dreptunghiulară, triunghiulară, circulară etc.
2. Stabilirea coordonatelor centrelor de greutate - zCi, yCi - ale
suprafeţelor elementare în raport cu sistemul de axe ales zOy.
Fig. 4.11
3. Calculul ariilor Ai, a momentelor de inerţie axiale Izi, Iyi şi

centrifugale Iziyi ale suprafeţelor elementare, în raport cu sistemul de axe
centrale ziCiyi ale acestora.
4. Stabilirea poziţiei centrului de greutate al suprafeţei complexe în
raport cu sistemul de axe de referinţă ales zOy, cu ajutorul relaţiilor (4.4):
n n
 zi Ai
i 1
y
i 1
i Ai
zC  n
; yC  n
A
i 1
i A i 1
i
5. Calculul coordonatelor centrelor de greutate zCi , yCi al suprafeţelor

elementare faţă de sistemul de referinţă ZCY, ce trece prin centrul de
greutate a suprafeţei complexe şi are axele de referinţă paralele cu a figurilor
geometrice simple:
zCi  zi  zC ; yCi  yi  yC (4.39)
6. Calculul momentelor de inerţie al suprafeţei complexe în raport cu
sistemul de axe de referinţă ZCY, aplicând formulele lui Steiner (4.17):

 
n
 Z  I zCi  yCi Ai
 2
I
 i 1

 
n
 I Y   I yCi  zCi Ai
2
 i 1

 
n
 I ZY   I zyCi  yCi zCi Ai
 i 1
7. Stabilirea direcţiilor principale cu ajutorul relaţiei (4.23). Astfel,

direcţia principală (1) va fi dată de:
2 I ZY
tg 2  
I Z  IY
iar direcţia principală (2) de  + 90°.
8. Calculul momentelor de inerţie principale se realizează prin
înlocuirea în relaţia (4.24) a valorilor momentelor de inerţie ale suprafeţei
complexe IZ, IY, IZY. Rezultă:
I I
I1, 2  Z Y 
1
I Z  IY 2  4 I ZY2
2 2
EXEMPLUL 4.1
Să se calculeze momentele de inerție centrale principale pentru secțiunea din

Fig. 4.12.
Rezolvare:
Se observă că secțiunea este

simetrică față de axa y. Prin urmare
centrul de greutate al secțiunii se află
pe axa de simetrie, iar axa de
simetrie și direcția perpendiculară pe
ea sunt direcții principale de inerție.
Momentele de inerție centrale sunt
deci în acest caz și momente
principale de inerție. Se descompune
suprafeţei complexă în suprafeţe
elementare simple (dreptunghiuri)
conform figurii.
Fig. 4.12
Sistemul de axe de referință în raport cu care se calculează centrul de

greutate este zOy. Centrul de greutate al suprafeței se calculează cu
formulele (4.4). Pentru simplificare se sintetizează datele sub formă
tabelară.
Tab. 4.1.1
Distanța de la axa Distanța de la axa Aria secțiunii i
Secțiunea i
z la axa zCi y la axa yCi Ai
1 0 3a a·6a=6a2
2 0 7a 3a·2a=6a2
z
i 1
i Ai
zC  n
0
A
i 1
i
y
i 1
i Ai
3a  6a 2  7 a  6a 2 60a 3
yC     5a
n
6a 2  6a 2 12a 2
A i 1
i
Tab. 4.1.2
a secțiunii i
Secțiunea i
Distanța de
Distanța de
Momentul
Momentul
la axa Y la
la axa Z la
de inerție
de inerție
Aria Ai
axa yCi
axa zCi
axial
axial
IyCi
IzCi
a  6a  a 3  6a
3
1 6a2 0 -2a  18a 4  0,5a 4
12 12
2 6a2 0 2a
3a  2a 
3
 2a 4
3a 3  2a  4,5a 4
12 12
Calculul momentelor de inerţie centrale al suprafeţei se face aplicând

formulele lui Steiner (4.17):
 
n
I Z   I zCi  yC2i Ai 18a 4   2a  6a 2  2a 4  2a  6a 2  68a 4
2 2
i 1
 
n
I Y   I yCi  zC2i Ai  0,5a 4  4,5a 4  5a 4
i 1
EXEMPLUL 4.2
Să se calculeze momentele de inerţie principale şi direcţiile acestora pentru

secţiunea din figura 4.13.
Fig. 4.13
Rezolvare:
Se descompune suprafaţa în dreptunghiuri elementare, pentru care se

calculează coordonatele centrelor de greutate faţă de sistemul de referinţă
zOy.
Tab. 4.2.1
Distanța de la axa Distanța de la axa Aria secțiunii i
Secțiunea i
z la axa zCi [mm] y la axa yCi [mm] Ai [mm2]
1 40 10 40·20 = 800
2 10 40 80·20 = 1600
3 30 70 20·20 = 400
Coordonatele centrului de greutate se calculează cu relaţiile (4.4):

z
i 1
i Ai
40  800  10  1600  30  400
zC    21, 43 mm ;
n
800  1600  400
A
i 1
i
y i 1
i Ai
10  800  40 1600  70  400
yC    35, 71 mm
n
800  1600  400
Ai 1
i
Coordonatele centrelor de greutate ale suprafeţelor elementare faţă de

noul sistem de axe ZOY sunt:
z C1  z1  z C  40  21, 43 18, 57 mm
y C1  y1  y C 10  35, 71   25, 71 mm
z C 2  z 2  z C 10  21, 43  11,43 mm
y C 2  y 2  y C  40  35, 71  4,29 mm
z C 3  z 3  z C  30  21, 43  8,57 mm
y C 3  y 3  y C  70  35, 71  34, 29 mm
Tab. 4.2.2
a secțiunii i
Distanța de
Distanța de
Secțiunea i
la axa Y la
la axa Z la
Momentul
Momentul
de inerție
de inerție
Aria Ai
axa yCi
axa zCi
axial
axial
IyCi
IzCi
40  203 403  20
1 800 18,57 -25,71  26 666,6 106666,6
12 12
20  80 3 203  80
2 1600 -11,43 4,29  853 333,3  53333,3
12 12
20  20 3 203  20
3 400 8,57 34,29  13 333,3 13 333,3
12 12
Momentele de inerţie faţă de axele Z şi Y se calculează cu relaţiile

(4.17):
 
3
I Z   I zCi  yC2i Ai  26 666,6   25, 71 800  843 333,3  4,29 1600 
2 2
i 1
 13 333,3  34, 29 400  1921904 mm 4

2
 
n
I Y   I yCi  zC2i Ai 106666,6  18,57  800  53333,3  11,43 1600 
2 2
i 1
13333,3  8,57  400  687619 mm 4

2
La calculul momentului de inerţie centrifugal se va ţine seama de

faptul că axele proprii xi şi yi ale suprafeţelor elementare sunt axe principale,
deci IzyCi= 0, astfel că expresia (4.17) devine:
 
3
I ZY   I zyCi  yC2i zC2i Ai 18,57   25,71 800  11,43  4,29 1600 
i 1
 8,57  34,29  400   342857,16 mm 4

Direcţiile principale se determină cu relaţia (4.23):
2 I ZY 2  342857,16
tg 2     0,555
I Z  I Y 1921904  687618,92
2  29 02 ;  14 31
Momentele de inerţie principale se calculează cu formula (4.24):
I  IY 1
I1, 2  Z  I Z  I Y 2  4 I ZY2  1921904  687619 
2 2 2
1921904  6876192  4  342857,162  1304761,5  705985,76
I1  2010747,3 mm 4 ; I 2  598775,7 mm 4
EXEMPLUL 4.3
Să se calculeze momentele de
inerție faţă de axele z, zC, z2 şi z3
indicate de desen, pentru secțiunea
în formă de semicerc din Fig. 4.14.
Rezolvare:
Din motive de simetrie,
1 d 4
Iz  Iy  (jumătate din
Fig. 4.14 2 64
momentele de inerție ale cercului)
2
şi Izy = 0, iar conform relaţiei (4.17): I zC  I z  OC  A, în care A reprezintă
aria secţiunii. Rezultă:
 d 4  2d   d 2  
2
1  4
I zC         d  0,00686 d ,
4
128  3  8  128 18 

  1  4  d 2d   d 2  5
2
1
iar, I z1    d         d 4.
 128 18   2 3  8  128 12 
Conform relaţiei (4.19):
 d4  d4
I z 2  I z cos   I y sin   I zy sin 2 
2 2
128
 2 2

cos   sin  
128

Pentru momentul I z 3 , conform (4.17), rezultă:
   d4  d
2
 2d
2
2
I z3  I z2  OC cos   A    cos    
128  3  8
 d4 d4
   cos 2  .
128 18
EXEMPLUL 4.4
Să se calculeze momentele de inerţie centrale principale şi direcţiile acestora

pentru secţiunea compusă dintr-un profil U 20 şi un profil U 10 (Fig. 4.15).
Rezolvare:
Se alege sistemul iniţial de axe

zOy şi cu ajutorul datelor
prezentate în Anexe (EN
10279:2000) se determină
coordonatele centrelor de
greutate.
 Pentru profil U20
(UPN200):
z1= -20,1 mm;
y1 = 100 mm
 Pentru profil U10
(UPN100):
Fig. 4.15 z2=50 mm;
y2=200–15,5= 184,5 mm
Ariile şi momentele de inerţie2a celor două profile sunt:

A1  32,2  10 mm 2 ; A1  13,5  102 mm 2
I z1  1910  104 mm 4 ; I y1 148 104 mm 4
I z 2  29,3 104 mm 4 ; I y3  205 104 mm 4
Coordonatele centrului de greutate al figurii se determină cu ajutorul
relaţiilor (4.4):
n
z
i 1
i Ai
 20,1 32,2 10 2  50 13,5 10 2
zC    0,61 mm ;
n
32,2 10 2  13,5 10 2
A
i 1
i
y i 1
i Ai
100  32,2 10 2 184,5 13,5 10 2
yC    124, 96 mm
n
32,2 10 2  13,5 10 2
A
i 1
i
Coordonatele centrelor de greutate ale profilelor raportate la sistemul

ZCY, sunt:
zC1 z1  zC   20,1 0,61  20,71 mm;
yC1  y1  yC 100  124.96   24,96mm;
zC 2  z2  zC  50  0,61 49,39 mm;
yC 2  y2  yC 184,5  124,96  59,54 mm.
Momentele de inerţie ale secţiunii compuse faţă de axele Z, Y se
calculează cu relaţiile (4.17):
 
3
I Z   I z Ci  yC2 i Ai 1910  104   24,96  32,2  102  29,3  104 
2
i 1
 59,54  13,5  102  2618,5  104 mm 4

2
 
n
IY   I yCi  zC2i Ai 148 104   20,71  32,2 102  205 104 
2
i 1
 49,39 13,5 102  820,4 104 mm 4

2
 
3
I ZY   I zyCi  yCi zCi Ai   20,71   24,96  32,2  102  49,39  59,54 
i 1
 13,5  102  566,4 104 mm 4

Direcţiile axelor principale de inerţie se determină cu relaţia (4.23):
2 I ZY 566,4  10 4
tg 2     0,315
I Z  IY 2618,5  820,4  10 4
2 17 29   8 44 30
Momentele de inerţie principale se calculează cu relaţia (4.24):
I I
I Z  IY 2  4 I ZY2  2618,5  820,4  10 
4
1
I1, 2  Z Y 
2 2 2

1
2618,5  820,42  108  4 566,42  108 1719,45  10 4 
2
 1075,3  10 4
Rezultă:
I1  2794,75 104 mm4 ; I 2  644,15 104 mm4
PROBLEME
Să se calculeze momentele de inerţie centrale principale și direcţiile acestora

pentru suprafețele plane din figurile următoare. Caracteristicile geometrice
ale profilelor laminate se găsesc în Anexe.
Fig. 4.16 Fig. 4.17

R: yc=31,2 mm; R: yc=32,6 mm;
IzC=I1=1,2014·106 mm4; IzC=I1=390260 mm4;
IyC=I2=596666,66 mm4 IyC=I2=232500 mm4
Fig. 4.18 Fig. 4.19
R: yc=29,24 mm R: yc=53,6 mm
IzC=I2=1,0010·106 mm4; IzC=I1=7144200 mm4;
IyC=I1=1,2498·106 mm4 IyC=I2=2034300 mm4
Fig. 4.20 Fig. 4.21
R: yC=120 mm R: yC=80 mm
IzC=I1= 79640000mm4 IzC=15520751 mm4 ; IyC=4383407 mm4
IyC=I2=25920000 mm4 IzyC= 6185401 mm4 ; I1=18274897 mm4;
I2=1629261 mm4; α1=22,83°; α2=112,83°
Fig. 4.22 Fig. 4.23
R: yc=158 mm R: yc=100 mm
IzC=I1=208166464 mm4 IzC=23137000 mm4 IyC=6591600 mm4
IyC=I2=31510000 mm4 I1=26700000 mm4; I2=3028500 mm4
α1=22,83°; α2=112,83°
Fig. 4.24
R: IzC=I2=1544,2 cm4
IyC=I1=2706,2 cm4
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
5.1. DEFINIȚII, SOLICITĂRI, REAZEME ȘI REACȚIUNI
Calculul unei bare solicitate la încovoiere presupune determinarea

eforturilor din secțiunile ei, eforturi datorate forțelor exterioare. Așa cum s-a
prezentat în paragraful §1.4 componentele torsorului eforturilor (FR, MR)
sunt, în cazul general: forța normală N, forța tăietoare T, momentul de
încovoiere Mi și momentul de torsiune Mt. În acest capitol se vor studia
barele solicitate prin forțe care intersectează axa barei ceea ce determină un
moment de încovoiere perpendicular pe axa barei și un moment de răsucire
nul. De asemenea va fi studiat cazul în care forțele aplicate asupra barei sunt
perpendiculare pe axa ei longitudinală, forța axială fiind nulă, în secțiune
existând doar momentul
de încovoiere și forța
tăietoare. Barele având
acest mod de solicitare
denumit încovoiere se
numesc grinzi.
O altă simplificare a
problemei se obține
considerând că toate
forțele aplicate barei sunt
conținute în același plan.
Dacă atât forțele aplicate
cât și deformarea grinzii
au loc în același plan se
obține cazul încovoierii
plane. În majoritatea
cazurilor acesta este un
Fig. 5.1 plan principal de inerție
150 ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE
al barei, adică conține una dintre axele principale de inerție ale secțiunilor
transversale ale barei. Ca urmare a acestei simplificări (Fig.5.1) forța
tăietoare este orientată după axa principală care determină planul forțelor iar
pe a doua axă principală se află momentul încovoietor.
În cazul în care vectorul moment încovoietor este dirijat după a doua
axă centrală principală de inerție a secțiunii, grinda este solicitată la
încovoiere simplă. Dacă
în secțiunea grinzii iau
naștere numai momente
încovoietoare, se spune
că grinda este solicitată
la încovoiere pură.
Exemple de piese
solicitate la încovoiere
sunt: arborii de
transmisie, osiile
vagoanelor de cale
ferată, arcurile în foi,
grinzile podurilor de
cale ferată sau rutiere
etc.
Grinzile sunt clasificate
de regulă după modul
lor de rezemare. Câteva
tipuri uzuale de grinzi
sunt prezentate în Fig.
5.2. Pentru a fixa o
grindă, deci a anula cele
trei grade de libertate în
plan, sunt necesare fie o
articulaţie şi un reazem
simplu fie o încastrare.
În primul caz sunt
grinzile simplu
Fig. 5.2 rezemate (Fig. 5.2.a)
sau cu console (Fig.
5.2.c) iar în al doilea caz se încadrează grinzile încastrate (Fig. 5.2.b).
Lungimea l se este cunoscută ca deschiderea grinzii.
La grinzile prezentate în Fig. 5.2 calculul reacțiunilor se poate face
utilizând ecuațiile de echilibru static, grinzile fiind static determinate. Odată
cu introducerea unor reazeme suplimentare (Fig. 5.3), numărul
necunoscutelor depășind numărul ecuațiilor de echilibru în plan, problema

calculului reacțiunilor devine static nedeterminată.
Există situații în care
două sau mai multe
grinzi sunt conectate
între ele prin
intermediul unor
articulații pentru a
forma o structură
continuă. Sistemele
Fig. 5.3 static determinate
alcătuite din mai
multe grinzi, unite între ele prin articulaţii, poartă denumirea de grinzi
articulate sau grinzi Gerber (Fig. 5.4). Articulaţiile au proprietatea de a
transmite forţe axiale şi tăietoare şi de a nu transmite momente. Astfel, la
cele trei ecuaţii de
echilibru static se
adaugă ecuaţiile
exprimate de
condiţia ca
momentele în
articulaţii să fie
egale cu zero.
Fig. 5.4 Piesele de
susținere (sau de
legătură) ale grinzilor, după cum s-a precizat în capitolul introductiv, sunt
denumite reazeme. Reazemele au rolul de a împiedica anumite deplasări ale
grinzilor, care s-ar produce sub acțiunea sarcinilor care le solicită. Forţele de
legătură care iau naștere în reazeme sunt denumite reacțiuni şi sunt
considerate ca forţe exterioare ce acționează asupra grinzilor.
Reacțiunile introducându-se
ca forţe necunoscute, calculul lor
trebuie să preceadă calculul de
rezistență propriu-zis al grinzilor.
Tipurile de reazeme au fost
prezentate în paragraful §1.4, în
prezentul capitol făcându-se doar o
scurtă recapitulare. Reazemele
sunt de mai multe tipuri, din
punctul de vedere al rezistenței
Fig. 5.5 materialelor acestea clasificându-
se după numărul gradelor de libertate pe care le anulează (Fig. 5.5).

 Reazemele simple sau mobile împiedică deplasarea pe direcția
perpendiculară pe reazem (care este și direcția reacțiunii), anulând un
singur grad de libertate şi introducând o singură necunoscută, mărimea
reacțiunii (Fig. 5.5.a).
 Reazemele fixe sau articulaţiile anulează două grade de libertate, şi
anume deplasările pe orice direcție, dar permit rotiri în jurul
punctului de contact dintre grindă şi reazem. Ele introduc două
necunoscute - mărimea şi direcția reacțiunii, punctul de aplicaţie fiind
cunoscut (Fig. 5.5.b).
 Încastrările împiedică orice posibilitate de mişcare, anulând cele trei
grade de libertate în plan ale unei grinzi. Numărul necunoscutelor în
încastrare este de trei: punctul de aplicaţie, direcția şi mărimea
reacțiunii. Reducând reacțiunea la centrul de greutate al secțiunii de
încastrare a grinzii, cele trei necunoscute sunt direcția și mărimea forței
din încastrare și momentul din încastrare (Fig. 5.5.c).
Pentru calculul reacțiunilor se înlocuiesc reazemele prin forţele de
legătură corespunzătoare: reazemul mobil, printr-o reacțiune normală pe
direcția de rezemare; articulaţia, prin cele două componente ale reacțiunii (o
forţă după direcția axei barei şi una după direcția normală la aceasta);
respectiv încastrarea, printr-un moment şi componentele reacțiunii după
direcția axei barei şi după direcția normală la această axă. Valorile
reacțiunilor se determină aplicându-se ecuațiile de echilibru static, care
exprimă condiția ca grinda să fie în echilibru sub acțiunea forţelor exterioare
(sarcini şi reacțiuni).
Din cele trei ecuații de echilibru, se pot determina reacțiunile din
reazemele unei grinzi static determinate, la care numărul reacțiunilor din
reazeme este egal cu numărul ecuațiilor de echilibru. Ținând seama de
ipoteza că grinzile ce se studiază sunt solicitate de forţe cuprinse în acelaşi
plan, ecuaţiile de echilibru pot fi puse în una dintre formele următoare:
 Suma proiecţiilor tuturor forţelor pe axele Ox, respectiv pe Oy, să fie
nulă, iar suma momentelor tuturor forţelor în raport cu un punct
oarecare din plan (de regulă, un reazem) să fie nulă:
n n n
 Fxi  0;
i 1
 Fyi  0;
i 1
M
i =1
(1)i  0. (5.1)
 Suma proiecţiilor tuturor forţelor pe axele Ox, să fie nulă, iar suma
momentelor tuturor forţelor exterioare în raport cu două puncte din
plan (de regulă, reazemele 1 şi 2) să fie nulă:
n n n
F
i 1
xi  0; M
i 1
(1) i  0; M
i =1
(2)i  0. (5.2)
 Suma momentelor tuturor forţelor în raport cu trei puncte necoliniare

din plan, să fie nulă:
n n n
 M (1)i  0;
i 1
 M (2)i  0
i =1
Mi =1
(3)i  0. (5.3)
În cazul grinzilor cu articulaţii (Fig. 5.4) pentru calculul reacţiunilor,

se separă în elemente componente secţionând grinda în articulaţii. În acest
fel se pun în evidenţă două categorii de grinzi: grinzi principale, care sunt
grinzi suficient rezemate ca să poată exista independent de celelalte grinzi
componente și grinzi secundare, care nu sunt suficient rezemate, ca să poată
exista ca şi grinzi independente de celelalte grinzi. Echilibrul grinzilor
secundare este asigurat de legătura lor cu celelalte grinzi.
Pentru calculul reacţiunilor grinzilor drepte cu articulaţii este
recomandat să fie parcurși următorii pași:
 Se scrie o ecuaţie de proiecţie pe axa grinzii, pentru determinarea
reacţiunilor orientate după această direcţie, pentru cazul în care
există forţe înclinate sau forţe axiale.
 Se separă elementele, secţionând grinda la nivelul articulaţiilor. În
secţiunile astfel obţinute se introduc eforturile axiale şi tăietoare,
care exprimă continuitatea întregului sistem.
 Se identifică grinzile principale şi secundare.
 Se scriu ecuaţiile de echilibru static pentru grinzile secundare şi
principale, construindu-se în acest fel un sistem de N ecuaţii, cu N
necunoscute, din a cărui rezolvare rezultă reacţiunile grinzii. Pentru
sistemele plane, realizate din n grinzi principale şi secundare,
numărul maxim de ecuaţii care se pot scrie este N = 3×n
EXEMPLUL 5.1
Se consideră grinda simplu rezemată încărcată conform Fig.5.2.a. Să se

determine reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Se notează cu 1 şi 2 cele două reazeme ale grinzii, axa x se alege în lungul

barei, iar axa y perpendiculară pe ea. Pentru scrierea momentelor, sarcina
uniform distribuită pe lungimea a se consideră concentrată în centrul ei de
greutate. Grinda este static determinată; cele trei reacțiuni din reazeme se
determină folosind relațiile (5.2).
Ecuația de proiecții pe
axa grinzii este:
 Fx  0 ;
H1  F1 cos   0,
de unde rezultă:
H1   F1 cos  .
Din ecuația de momente
faţă de reazemul 2, se
obține:
 a
M ( 2) 0 V1  l  q  a  l    F1 sin   b  0,
 2
de unde rezultă:
1  a 
V1  qa l    F1 sin   b) 
l   2 
Scriind ecuaţia de momente faţă de reazemul 1:
 M (1)  0 V2  l  q  a   F1 sin  l  b   0,
a
2
rezultă:
1 a 
V2  qa  F1 sin   l  b  
l 2 
Ecuaţia de proiecţii pe verticală:
 Fy  0 ; V1  V2  F1 sin   qa  0,
poate fi utilizată pentru a se verifica dacă reacţiunile V1 şi V2 au fost corect
calculate.
EXEMPLUL 5.2
Se consideră grinda încastrată încărcată conform Fig.5.2.b. Să se determine

reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Din ecuația de proiecții pe axa grinzii rezultă: H 1  0 .

Ecuaţia de proiecţii pe verticală se scrie:

q q 
F y 0; V1  F2   1 2 b  0 ,
 2 
 q  q2 
de unde rezultă componenta reacțiunii V1  F2   1 b
 2 
Pentru simplitate vom divide forța liniar distribuită în două triunghiuri. Din
ecuația de momente faţă de reazemul 1,
q b  2b  q b  b 
 M (1)  0 M 1  F2 a  1  l    2  l    0
2  3  2  3
se obține:
q b  2b  q b  b 
M 1  F2 a  1  l    2  l    0
2  3  2  3
EXEMPLUL 5.3
Se consideră grinda simplu rezemată cu consolă din Fig.5.2.c. Să se

determine reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Se scriu ecuațiile de proiecții pe cele două axe:

 Fx  0 ; H1  0
F y 0; V1  V2  F3  0
Din ecuația de momente faţă de reazemul 1,
 M 1  0 ; M  V2 l  F3 a  0
rezultă:
F3 a  M
V1 
l
Din ecuația de momente faţă de reazemul 2,
 M ( 2)  0 ;  M  V2 l  F3 (l  a)  0
F3 (l  a)  M
se obține: V2 
l
Se poate verifica în ecuația de proiecții pe verticală că reacţiunile V1 şi V2 au
fost corect calculate.
EXEMPLUL 5.4
Pentru grinda articulată din Fig. 5.4 (grinda Gerber), static determinată, să
se calculeze reacțiunile în reazeme.
Rezolvare:
Observaţie: Se vor scrie mai întâi ecuaţiile de echilibru pentru grinzile

secundare, pentru care se pot determina direct reacţiunile ce le revin, fără să
fie necesar în acest caz rezolvarea unui sistem de N ecuaţii cu N
necunoscute. În acelaşi timp se determină forţele axiale şi tăietoare din
articulaţii care constituie încărcări pentru grinzile principale. După
determinarea tuturor reacţiunilor grinzilor secundare, se pot determina din

ecuaţiile de echilibru proprii, reacţiunile grinzilor principale.
Ecuația de proiecții pe axa grinzii:

 Fx  0 ; F cos   H 2  0 ; H 2  F cos 
 Pentru grinda secundară:
 Fx  0 ; H 4  F cos 
2 F sin 
M ( 4)  0; V1  3l  F sin   2l  0 ;
3
V1 
F sin 
 M (1)  0 ;  V4  3l  F sin   l  0 ; V4  3
Se poate face o verificare a rezultatelor scriind ecuația de proiecții pe
verticală:
 Fy  0 ; V1  V4  F sin   0
 Pentru grinda principală:
 Fy  0 ; V2  V4  q  2l  0
M ( 2)  0; V4  5l  q  2l  4l  M 2  0 ; M 2  V4  5l  q  8l 2
5.2. EFORTURI ÎN SECȚIUNEA UNEI BARE SOLICITATĂ LA ÎNCOVOIERE.

CONVENȚII DE SEMNE
Punerea în evidență şi stabilirea valorii eforturilor într-o secțiune oarecare

aflată la distanța (l-x) de reazemul 1 (Fig. 5.6), este precedată de calculul
reacțiunilor din reazem, care se vor calcula din ecuațiile de echilibru.
Sistemul de referință local se reprezintă de obicei astfel: axa x are sensul
spre dreapta şi axa y în planul forţelor exterioare, cu sensul de sus în jos.
La distanța x de capătul din stânga al grinzii, se aplică metoda
secţiunilor, împărţind grinda în două părţi, cu un plan imaginar, normal pe
axa grinzii. Sensurile de referinţă ale eforturilor se raportează indirect la
sistemul de referinţă menţionat, fiind stabilite după regula normalei
exterioare, conform celor arătate la §1.4.
Fig. 5.6
Pentru grinda din Fig.5.6 sunt indicate feţele unei asemenea secţiuni,
precum şi sensurile de referinţă ale eforturilor Nx, Ty şi Mz, pe cele două feţe
ale secţiunii. Astfel, pe faţa din dreapta, eforturile Nx, Ty şi Mz se calculează
pe baza forteţor exterioare din dreapta secţiunii, având sensurile de referinţă
spre stânga pentru Nx+, de jos în sus pentru Ty+ şi sensul orar pentru Mz+.
Dacă se notează cu FiHs componentele după normala la secţiune ale
tuturor forţelor care acţionează în stânga secţiunii respectiv cu FiHd în
dreapta secţiunii, efortul normal Nx în secţiunea x rezultă din relaţiile:
 
N x ( x)  FiHs sau N x ( x)   H 1  FiHd . (5.4)
Pe cele două fețe ale secțiunii, efortul normal Nx este luat cu semnul
plus (+), dacă tinde să lungească tronsonul pe care acţionează şi cu semnul
minus (-), dacă tinde să-l comprime (Fig.5.7).
Fig. 5.7 Fig. 5.8
Similar, notând cu FiVs componentele paralele cu planul secţiunii ale

tuturor forţelor care acţionează în stânga secţiunii respectiv FiVd în dreapta
secţiunii, forţa tăietoare Ty într-o secţiune se calculează:
Ty ( x)   FiVs sau Ty ( x)  V1   FiVd . (5.5)
Forţa tăietoare Ty se ia cu semnul plus pe faţa din dreapta a secţiunii,
dacă rotește secțiunea în sens orar, respectiv negativă dacă rotește secțiunea
în sens anti-orar (Fig. 5.7).
Momentul încovoietor în secţiunea x se poate calcula ca suma
momentelor tuturor forţelor din stânga sau din dreapta acelei secțiunii, faţă
de centrul de greutate al secțiunii:
M z ( x)   FiVs ( x  ais ) sau M z ( x)  V1 x  M 1   FiVd ( x  aid ) (5.6)

unde ais (aid) reprezintă abscisele secțiunilor în care acționează forţele FiVs
(FiVd)măsurate de la capătul din stânga (dreapta) al grinzii.
Momentul încovoietor pe o faţă a secțiunii se ia cu semnul plus dacă
tinde să lungească fibrele inferioare ale grinzii şi cu semnul minus dacă
tinde să lungească fibrele superioare ale acesteia (Fig. 5.7).
Efetul produs de forța tăietoare și momentul încovoietor asupra unui
element al grinzii, corespunzător celor două convenții de semn, este
prezentat în Fig. 5.8.
5.3. RELAŢII DIFERENŢIALE ÎNTRE EFORTURI
Din relaţiile (5.4), (5.5) şi (5.6) rezultă că eforturile Nx, Ty, şi Mz nu sunt
aceleaşi în diferite secţiuni ale grinzii. La stabilirea celor mai solicitate
secţiuni este necesar să se cunoască variaţia eforturilor în lungul grinzii,
variaţie ce reiese în urma trasării diagramelor forţelor normale, forţelor
tăietoare şi ale momentelor încovoietoare. Trasarea corectă a acestor
diagrame este condiţionată de relaţiile diferenţiale existente între eforturi.
Se consideră o grindă simplu rezemată încărcată cu un sistem de
sarcini normale pe axa ei (Fig.5.9.a). Din grindă, la distanţa x, se detaşează
un element de lungime infinit mică dx, astfel încât intensitatea sarcini q(x)
să poată fi considerată constantă pe lungimea dx.
Pe suprafeţele celor două secţiuni ale elementului se reprezintă forţa
tăietoare şi momentul încovoietor, considerate pozitive. În general,
eforturile în două secțiuni vecine nu sunt egale. Datorită variaţiei acestora în
lungul grinzii, pe porţiunea din stânga eforturile sunt Ty şi Mz, iar pe cea din
dreapta acestora li se adaugă creşterile dTy şi respectiv dMz. (Fig.6.9.b)
Fig. 5.9
Pentru elementul detaşat din grindă, se scriu ecuaţiile de echilibru:
 ecuaţia de proiecţii pe verticală:

Ty – q(x)∙dx – (Ty + dTy) = 0
 ecuaţia de momente faţă de centrul de greutate O al secţiunii din
dreapta:
 M z  dM z   0
dx
M z  Ty  dx  q( x)  dx 
2
Din prima ecuaţie se obţine:
dT y
  q(x); (5.7)
dx
deci, derivata forţei tăietoare în raport cu x, abscisa secţiunii, este egală cu
intensitatea sarcinii distribuite în secțiunea considerată, luată cu semn
schimbat.
Dacă în a doua ecuaţie se neglijează infiniţii mici de ordinul doi,
rezultă:
dM z
 Ty ; (5.8)
dx
deci, derivata momentului încovoietor în raport cu x, abscisa secţiunii, este
egală cu forţa tăietoare din secţiune.
Relaţiile (5.7) şi (5.8) se pot scrie sub forma:
d 2 M z dT y
   q ( x) (5.9)
dx 2 dx
Conform relației (5.9), derivata de ordinul doi a momentului
încovoietor este egală cu intensitatea sarcinii distribuite, luată cu semn
schimbat.
Relaţiile (5.7) şi (5.8) se numesc relații diferențiale între eforturi și
stau la baza construcţiei diagramelor de eforturi pentru grinzile solicitate la
încovoiere plană. Astfel, pe baza lor, se pot enunța următoarele reguli și
observații:
 Panta diagramei forţei tăietoare este măsurată de intensitatea sarcinii
distribuite q(x). Pe porţiunea grinzii fără sarcini distribuite (q(x)= 0),
forţa tăietoare este constantă;
 În dreptul unei sarcini concentrate, normală la axa grinzii, diagrama
forţelor tăietoare are un salt egal cu valoarea și pe direcția forţei
concentrate;
 Mărimea forţei tăietoare într-o secţiune măsoară panta diagramei de
momente încovoietoare din aceea secţiune;
 Momentul încovoietor trece printr-o valoare extremă în secţiunile în
care forţa tăietoare (derivata momentului) se anulează;
 Pe oricare interval al grinzii, funcţia forţei tăietoare este cu un grad
superioară funcţiei sarcinii distribuite, iar cea a momentului cu un

grad superioară celei a forţei tăietoare;
 Pe intervalele unde forţa tăietoare este pozitivă, momentul
încovoietor creşte; el scade pe intervalele în care forţa tăietoare este
negativă.
 Diagrama momentelor încovoietoare are discontinuităţi (salturi)
numai în dreptul secţiunilor în care se aplică cupluri exteriore
(momente concentrate). Valoarea saltului este egală cu valoarea
cuplului exterior.
 Forţa tăietoare se deschide de la zero şi se închide la zero, prin
sarcinile aplicate asupra grinzii.
 Momentul încovoietor este nul în reazemele terminale dacă în
secţiunea respectivă nu este aplicat un moment concentrat.
5.4. CONSTRUCŢIA ANALITICĂ A DIAGRAMELOR DE EFORTURI
Diagramele de eforturi se construiesc folosindu-se concluziile trase din

relaţiile diferenţiale între eforturi precum şi definiţiile şi convenţiile de
semne pentru eforturi stabilite anterior. Pentru aceasta este recomandat să se
parcurgă următoarele etape:
 Se schematizează elementul de rezistenţă, reazemele și încărcarea.
 Se stabileşte o origine de la care se măsoară distanţa variabilă x până
la secţiune, respectiv un sens de parcurgere al tronsoanelor grinzii;
 Se calculează reacţiunile în reazeme;
 Se scriu relaţiile pentru forţa axială, forţa tăietoare şi momentul
încovoietor funcţie de variabila x prin aplicarea metodei secțiunilor pe
fiecare interval (tronson) al grinzii;
 Se reprezintă grafic variaţia eforturilor, alegându-se pentru fiecare câte
o axă de referință paralelă cu axa grinzii şi de aceeaşi lungime cu ea,
măsurându-se perpendicular pe aceasta, la scară corespunzătoare,
segmente reprezentând valorile eforturilor.
Prin convenţie forţele axiale şi forţele tăietoare pozitive se reprezintă
deasupra axei de referință, iar cele negative sub axă. Momentele
încovoietoare pozitive se reprezintă sub axa de referință, iar cele negative
deasupra ei. În acest mod concavitatea diagramei de momente corespunde
cu a fibrei medii deformate a grinzii. Diagramele de eforturi se haşurează cu
linii subţiri perpendiculare pe axa de referință.
În continuare se vor da câteva exemple de calcul analitic şi de
construcţie a diagramelor de eforturi.
GRINDA SIMPLU REZEMATĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ CONCENTRATĂ
Sarcina F se descompune în cele două componente Fsin şi Fcos

(Fig.5.10) şi se parcurg etapele indicate în paragraful anterior.
După numerotarea reazemelor şi a punctelor de aplicare a sarcinilor,
se înlocuiesc reazemele cu
reacţiunile corespunzătoare şi se
scriu ecuaţiile de echilibru static
(ecuaţia de proiecţii pe axa x şi
ecuaţiile de momente faţă de
cele două reazeme):
H 1  F cos   0
V1 l  F sin   b  0
 V2 l  F sin   a  0
rezultă:
H 1   F cos 
b
V1  F sin 
l
a
V2  F sin 
l
Se verifică reacţiunile în
Fig. 5.10. reazeme scriind ecuaţia de
proiecţii pe axa y:
b a  b  a l 
V1  V2  F sin   0  F sin   F sin   F sin   F sin    0
l l  l 
Se consideră pe fiecare din intervalele grinzii câte o secţiune oarecare
aflată la distanţa x de originea sistemului de axe.
În fiecare secţiune se calculează eforturile pe baza regulilor stabilite în
paragraful §5.2.
Pe intervalul 1-3, x  0, a  :
N x   H 1  F cos 
b
T y  V1  F sin  
l
x  0  M z  0
b 
M z  V1  x  F sin    b
l  x  a  M z  F sin  
 l
Pe intervalul 2-3, x  a, l  :

N x   H1  F cos   F cos   F cos   0
b  b l  a
T y  V1  F sin   F sin    F sin   F sin       F sin     V2
l  l  l
 a b
 x  a  M z  F sin  
M z  V1  x  F sin   x  a   l

 x  l  M z  F sin   b  F sin   b  0
Se observă că pe intervalul 1-3, forţa axială este constantă, egală cu H1
şi pozitivă, fapt ce determină o solicitare de întindere a grinzii pe acest
interval. În intervalul 3-2, forţa axială este nulă.
Se constată că forţa tăietoare este constantă, pe intervalul 1-3 egală cu
V1 şi pozitivă, rămânând de asemenea, constantă, dar egală cu reacţiunea V2
şi de semn contrar cu ea pe intervalul 3-2. În punctele de aplicaţie ale
forţelor concentrate diagrama forţelor tăietoare are un salt egal cu mărimea
forţei și pe direcția forței respective. Momentul încovoietor variază liniar,
fiind nul în cele două reazeme şi maxim în punctul de aplicare al forţei.
Respectând regulile stabilite anterior în Fig. 5.10 s-au reprezentat
diagramele de eforturi.
GRINDA SIMPLU REZEMATĂ ŞI ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ UNIFORM

DISTRIBUITĂ
În vederea calculării eforturilor

şi trasării diagramelor de
eforturi pentru grinda din Fig.
5.11 se parcurg etapele enunțate
anterior. Datorită simetriei
încărcării, reacţiunile V1 şi V2
sunt egale, având valoarea:
q l
V1  V2 
2
Componenta orizontală a
reacţiunii din reazemul 1, H1
este nulă, sarcina distribuită q
fiind perpendiculară pe axa
grinzii.
Valorile eforturilor pe
intervalul x  0, l  sunt:
Fig. 5.11
 q l
 x  0  Ty 
q l  2
T y  V1  q  x   qx 
2 x  l  T  q  l  q  l   q  l  V
 2 y
2 2
2
Din condiţia ca forţa tăietoare Ty=0, rezultă distanţa pentru care

momentul încovoietor este maxim:
q l l
Ty   q  x0  0  x0 
2 2

x  0  M  0
q  x 2 
z
M z  V1  x  x  l  M z  0
2 
x  l  M z  q  l  l  q  l  q  l
2 2
 2 2 2 8 8
Momentul încovoietor variază parabolic, fiind maxim la jumătatea
grinzii, acolo unde forţa tăietoare este nulă (Ty = 0). Concavitatea diagramei
este îndreptată spre valorile negative, întrucât derivata a doua a momentului
este negativă.
GRINDA SIMPLU REZEMATĂ ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ TRIUNGHIULARĂ
Încărcarea cu sarcină
triunghiulară se întâlneşte la
bielele motoarelor şi provine din
distribuția forţelor de inerţie.
Reacţiunile în reazeme se
determină din ecuaţiile de
echilibru static şi anume ecuaţiile
de momente în raport cu cele
două reazeme:
l l ql
V1l  q   0;  V1 
2 3 6
l 2l ql
V2 l  q   0;  V2 
2 3 3
Din asemănarea triunghiurilor se
exprimă valoarea sarcinii
Fig. 5.12 distribuite în secțiunea x:
qx x x
 ; qx  q  .
q l l
Forţa tăietoare pe intervalul 1-2, x  0, l  :
q l q  l q  x2
x x
qx
T y  V1   q x  dx    dx   ;
0
6 0
l 6 2l
 q l
 x  0;  T y  6
 
 x  l;  T  q  l  q  l   q  l   V
 y
6 2 3
2
Forţa tăietoare se anulează la distanța x0:

q  l q  x02 l
Ty   0  x0  .
6 2l 3
În secţiunea situată la distanţa x0 momentul încovoietor este maxim.
Momentul încovoietor în secţiunea aflată la distanţa x se obţine prin
integrarea expresiei forţei tăietore:
x x
 q  l q  x2  q l q  x3
M z   T y dx      dx  x  C
0
0
6 2l  6 6l

x  0  M  0
 z
 x  l  M z  0

x  l  M z  q  l  l  q  l  q  l
3 2
 3 6 3 63 3 9 3
Din relaţia forţei tăietoare se vede că aceasta variază după o parabolă
în lungul grinzii. Concavitatea parabolei fiind îndreptată spre ordonatele
negative (derivata a doua a lui Ty este negativă). Momentul încovoietor
variază după o parabolă cubică, având concavitatea spre sensul de
reprezentare a momentelor încovoietoare negative (derivata a doua a lui Mz
fiind negativă).
GRINDA SIMPLU REZEMATĂ ÎNCĂRCATĂ CU UN MOMENT CONCENTRAT
Reacţiunile se determină din ecuaţiile de momente faţă de cele două

reazeme:
M0
V1l  M 0  0 ; V1  
l
M
 V2 l  M 0  0 ; V2  0
l
Eforturile pe intervalul 1-3,
pentru x  0, a  vor fi:
M
T y  V1   0
l
M
M z  V1  x   0 x ,
l
x  0  M z  0

 M0 a
 x  a  M z   l
Fig. 5.13 iar pe intervalul 3-2, pentru
x  0, l  se obține:
M0
T y  V1  
l
 M0 b
M0 x  a  M z  
M z  V1 x  M 0   xM0  l
l x  l  M z  0

Din diagramele de eforturi reprezentate în Fig. 5.13 se observă că forţa
tăietoare este constantă pe toată lungimea grinzii, iar momentul încovoietor
variază liniar şi are un salt, egal cu valoarea acestuia, în secţiunea unde
acţionează momentul concentrat.
GRINDA ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT ŞI ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ

CONCENTRATĂ LA CELĂLALT CAPĂT
La grinzile încastrate la un capăt şi libere la celălalt este mai uşor să se

calculeze eforturile măsurând abscisele de la capătul liber. În acest caz nu
este necesar să se calculeze reacţiunile în reazem.
Pentru grinda încărcată ca în Fig. 5.14, forţa F se descompune într-o
componentă paralelă cu axa grinzii (Fcosα) şi o componentă perpendiculară
pe axă (Fsinα).
Eforturile într-o secţiune situată

la distanţa x’ de capătul liber se
pot scrie:
N x  F cos 
T y  F sin 
M z   F sin   x 
 x  0  Ty  0


 x   l  T y   F sin   l

Fig. 5.14
GRINDA ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ UNIFORM

DISTRIBUITĂ
Pentru x  0, l  eforturile sunt:

 x   0  T y  0
T y   qx  
 x   l  T y   ql
x  0  M z  0
qx  2 
Mz   ql 2
2 x  l  M z  
 2
Forţa tăietoare variază liniar
având valoarea maximă în
încastrare. Momentul încovoietor
variază parabolic, cu concavitatea
Fig. 5.15
îndreptată spre valoarea negativă a
momentului. Rezultatele similare se obţin dacă se ţine seama de relaţiile
diferenţiale între eforturi (5.7) şi (5.8):
T y    q dx   C   q  x   C
x  0 ; Ty  0  C  0; deci Ty   q  x
q  x 2
M z   T y dx   D    q  x  dx    D
2
qx 2
pentru x' = 0; Mz = 0, rezultă D = 0; deci M z   .
2
GRINDA CU CONSOLĂ ÎNCĂRCATĂ CU O SARCINĂ CONCENTRATĂ
Fig. 5.16
Reacţiunile V1 și V2 se determină scriind ecuaţiile de momentele faţă de cele

două reazeme:
a
V1  l  F  a  0  V1   F
l
l a
 V2  l  F  l  a   0  V2  F
l
Eforturile pe intervalul 1-2, pentru x  0, l  sunt date de relaţiile:
a
T y  V1   F 
l
a x  0  M z  0
M z  V1  x   F x 
l  x  l  M z   Fa
Forţa tăietoare este constantă pe intervalul 1-2, trecând prin zero în reazemul
2 unde momentul încovoietor are valoarea maximă. Pentru intervalul 3-2
drept origine de măsurare se va lua capătul din dreapta al grinzii.
Pentru x   0, a  se obţine:
Ty  F
x  0  M z  0
M z   F  x 
 x   a  M z   Fa
ÎNCĂRCĂRI COMPLEXE. METODA SUPRAPUNERII EFECTELOR
În cazul unei grinzi asupra căreia acţionează simultan sarcini concentrate

uniform distribuite, momente concentrate etc., diagramele de eforturi se pot
trasa prin parcurgerea etapelor de rezolvare prezentate anterior, luându-se în
calcul toate forţele ce acţionează asupra grinzii și aplicând metoda
suprapunerii efectelor.
Metoda suprapunerii efectelor consideră separat efectul fiecărei sarcini
pentru care se calculează eforturile Nx, Ty şi Mz, eforturile totale pentru
fiecare porţiune de grindă se află prin însumarea algebrică a eforturilor
produse de fiecare sarcină luată separat. Trasarea diagramelor de eforturi
(Fig. 5.17, 5.18) se face adunând algebric – pentru fiecare secţiune –
ordonatele din diagramele de eforturi corespunzătoare fiecărei încărcări
simple (M'z pentru încărcarea cu sarcina F şi M''z pentru încărcarea cu
sarcina q).
Fig. 5.17 Fig. 5.18.

Considerând grinda din Fig. 5.17 încărcată cu o sarcină concentrată F

şi o sarcină uniform distribuită q, se trasează separat, diagrama momentelor
încovoietoare pentru sarcina concentrată şi pentru sarcina uniform
distribuită. Întrucât ambele diagrame sunt pozitive, se pot însuma prin
rabaterea uneia dintre ele cu 180°.
În cazul unei grinzi cu consolă (Fig. 5.18), încărcată cu o sarcină
uniform distribuită q între reazeme şi o sarcină concentrată F în consolă,
diagrama rezultantă se obţine prin suprapunerea diagramelor rezultate prin
luarea în considerare, separat, a fiecărei sarcini. Întrucât diagrama dată de
forţa de pe consolă este negativă, la suprapunere se va efectua o diferenţă
între ordonate.
5.5. GRINZI ÎNCĂRCATE CU SARCINI MOBILE
În practică se întâlnesc cazuri când sarcinile nu au o poziţie fixă pe grindă.

Asemenea sarcini poartă numele de sarcini mobile. Mai multe sarcini,
constante, cu distanţă fixă între ele, care se deplasează pe grindă, poartă
numele de convoi de sarcini mobile. Exemple de convoaie de sarcini sunt
sarcinile transmise podurilor de către roţile vehiculelor sau cele ale unui pod
rulant care se deplasează pe calea de rulare, etc. În cazul grinzilor încărcate
cu sarcini mobile, reacţiunile, forţele tăietoare şi momentele încovoietoare
variază cu poziţia sarcinilor pe grindă. Se pune problema determinării
poziţiei convoiului faţă de unul din reazeme, pentru care momentul
încovoietor maxim are valoarea cea mai mare şi respectiv determinarea
acestei valori. Acest moment este cunoscut sub denumirea de moment
maximum maximorum.
GRINDA ÎNCĂRCATĂ CU O SINGURĂ SARCINĂ MOBILĂ
Pentru grinda simplu rezemată din Fig.

5.19, reacţiunile din reazeme se
calculează pe baza ecuaţiilor de echilibru
static:
F l  x  Fx
V1  ; V2 
l l
Reacţiunile variază liniar, în funcţie
de poziţia sarcinii pe grindă:
Fig. 5.19
V1  F V1  0
x0  , xl 
V2  0 V2  F
Momentul încovoietor este maxim în dreptul sarcinii şi are valoarea:
F l  x  x
M max  V1 x 
l
Din relaţia anterioară se observă că momentul încovoietor maxim
variază după o parabolă. Poziţia forţei pentru care momentul încovoietor
maxim are valoarea cea mai mare se determină anulând derivata
momentului în raport cu variabila x:
 l  x   x 
dM max F F
l  2 x   0  x  l
dx l l 2
Se observă că momentul este maximum maximorum atunci când forţa
se află la jumătatea grinzii, şi are valoarea:
 l l
F l   
 
2 2 Fl
M max . max 
l 4
GRINDA ÎNCĂRCATĂ CU DOUĂ SARCINI MOBILE
Se consideră convoiul format din două sarcini, F1 şi F2, aflate la

distanţa c, care se deplasează pe o grindă simplu rezemată (Fig. 5.20). Se
pune problema aflării poziţiei convoiului pentru care momentul încovoietor
maxim are valoarea cea mai mare.
Poziţia rezultantei R, a
celor două forţe se află din
relaţiile:
R  F1  F2
 rezultă:
F2  c  R  c1
F F
c1  2 c ; c2  1 c
R R
Reacţiunile calculate
din ecuaţiile de echilibru
static sunt:
V1   l  x R ; V2   x .
R R
l l
Fig. 5.20 Dacă se admite că
F1>F2, momentul încovoietor are valoarea maximă în dreptul forţei F1:

M max  V1  x1  c1    l  x R   x R  c1 
R
l
Dacă sarcinile se deplasează pe grindă, momentul maxim variază după
o parabolă. Distanţa xR până la secţiunea în care momentul are valoarea
maximă se determină anulând derivata momentului în raport cu xR:
l  c1
  l  x R  x R  c1   0,  x R 
dM max R
dx R l 2
Se poate trage concluzia că momentul maximum maximorum are loc
pentru poziţia convoiului în care forţa maximă (în dreptul căreia momentul
este maximum maximorum) şi rezultata R, sunt simetric aşezate faţă de
mijlocul grinzii. Momentul maximum maximorum în dreptul forţei F1 se
află prin înlocuirea valorii lui xR în relaţia momentului încovoietor:
R  l  c1   l  c1  R  l  c1 
2
M max . max  l     c1     

l  2   2  l  2 
GRINDA ÎNCĂRCATĂ CU UN CONVOI DIN “N” SARCINI MOBILE
Când asupra grinzii acţionează

un convoi format din sarcini
mobile (F1, F2, F3…Fk…Fi…Fn),
pentru găsirea momentului
maximum maximorum se
procedează ca și în cazul
precedent. Acesta va avea loc în
secţiunea în care acţionează o
forţă ce se găseşte în apropierea
rezultantei R a convoiului.
Reacţiunea V1 se determină din
Fig. 5.21 ecuaţia de momente faţă de
reazemul 2:
V1  l  R  l  xR  0;  V1   l  xR .
R
l
Dacă se admite că Fk > Fk+1, momentul maxim se va afla în dreptul forţei Fk
fiind dat de relaţia:
k 1
 
n
M k  R A x R  c k   Fi d i   l  x R   l  c k    Fi d i
R
i 1 l i 1
unde cu di s-au notat distanţele de la forţele Fi până la forţa Fk.

Cea mai mare valoare a momentului încovoietor Mk se produce în
poziţia convoiului pentru care derivata momentului se anulează:
l  ck
 l  xR  xR  ck   0,  xR 
dM k R
dxR l 2
Şi în acest caz forţa în dreptul căreia momentul are cea mai mare
valoare şi rezultanta sunt simetric aşezate faţă de mijlocul grinzii.
Expresia momentului maximum maximorum se obţine înlocuind în
relaţia momentului valoarea lui xR.
R  l  ck 
2 n
M max . max       Fi d i
l  2  i 1
În cazul unui convoi mai lung decât deschiderea grinzii se iau în
considerare sarcinile care intră concomitent pe grindă, având rezultanta cea
mai mare.
5.6. TENSIUNI NORMALE ÎN GRINZILE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE PLANĂ.

FORMULA LUI NAVIER
În vederea stabilirii tensiunilor ce apar într-o grindă solicitată la încovoiere

şi a legii lor de variaţie se va studia un caz particular al încovoierii plane şi
anume cazul încovoierii pure, când singurul efort în secțiune este momentul
încovoietor. Această stare de tensiuni se realizează, de exemplu, la osia unui
vagon, pe porţiunea dintre
cele două roţi, la grinzile
solicitate la capete de două
cupluri egale, la grinzile
solicitate de două forţe
concentrare situate la distanţă
egală faţă de reazeme pe
porţiunea dintre forţe (Fig.
5.22), etc.
Pe porţiunea grinzii
solicitată la încovoiere pură,
fibrele superioare sunt
comprimate şi se scurtează,
Fig. 5.22
iar fibrele inferioare sunt
întinse şi se lungesc. Între fibrele care se lungesc şi cele care se comprimă
există o suprafaţă, numită suprafaţă neutră, în care fibrele nici nu se lungesc
şi nici nu se scurtează. Intersecţia suprafeţei neutre a grinzii cu planul

longitudinal de simetrie al acesteia (planul xoy), care este şi planul forţelor,
se face după o fibră numită fibra medie deformată (f.m.d.) sau fibra neutră a
grinzii. Intersecţia suprafeţei neutre cu secţiunea transversală a grinzii se
face după o dreaptă, numită axa neutră a secţiunii.
Se consideră un element de volum cu lungimea dx, separat dintr-o
grindă solicitată la încovoiere pură, element mărginit de secţiuni normale pe
axa grinzii. Elementul este reprezentat înainte şi după solicitare (Fig. 5.23).
Conform ipotezei lui Bernoulli secţiunile plane şi normale pe axa grinzii
înainte de deformare rămân plane şi normale pe axă şi după deformare.
După deformare cele două secţiuni vor face între ele un unghi d, iar fibra
neutră va avea raza de curbură .
Fig. 5.23
O fibră de lungime dx aflată la distanţa y de fibra neutră va avea

înainte de deformare aceeaşi lungime cu cea a fibrei medii deformate, după
deformare, respectiv:
dx =ρ d (5.10)
După deformare, fibra se curbează şi se lungeşte, devenind:

dx1    y  d (5.11)
Lungirea Δ(dx) a fibrei va fi :
dx  dx1  dx    y  d   d  y d (5.12)
Alungirea (lungirea specifică) a acestei fibre este:
 dx  y d y
      y, (5.13)
dx  d 
unde:
1 d
   , (5.14)
 dx
se numeşte rotire specifică şi reprezintă unghiul cu care se rotesc una faţă de
cealaltă două secţiuni transversale pe grindă, distanţate cu unitatea.
Din relaţia (5.13) se observă că, pe înălţimea grinzii, deformaţia
specifică variază liniar, anulându-se în axa grinzii şi având valori extreme în
fibrele superioare, respectiv, inferioare ale secţiunii.
Lungirii specifice îi corespunde o tensiune normală  orientată în
lungul fibrei. Pe baza legii lui Hooke, rezultă:
y 1 
  E   E  ; sau  (5.15)
  E y
unde E este modulul de elasticitate longitudinal al materialului (modulul lui
Young).
Relaţia (5.15) arată că valoarea tensiunii este proporţională cu distanţa
y față de axa neutră. Pe baza acestei relaţii se poate trasa graficul de
distribuţie a tensiunilor normale σ pe înălţimea secţiunii transversale, (Fig.
5.23). În dreptul fibrelor care-şi păstrează lungimea (y=0) rezultă tensiunea
normală egală cu zero. Tensiunile cele mai mari se produc în fibrele extreme
ale secţiunii, având valoarea:
E  y max
 max  . (5.16)

Relaţia dintre momentul încovoietor şi tensiunile produse pe suprafaţa
secţiunii transversale se găseşte scriind relaţiile de echivalenţă:
N x    dA  0; M y     z dA  0 ; M z     y dA . (5.17)
A A A
Se înlocuieşte expresia (5.15) în relaţiile (5.17) care devin:
 E E
A  dA   A y dA   S z  0;

 E E
A  z dA   yz dA  I zy  0; (5.18)
  A 
 E E
A  y dA   y 2 dA  Iz  M z.
  A 
Din prima relaţie (5.18) rezultă că axa neutră a secţiunii, axa z, este
axă centrală, întrucât numai faţă de o axă centrală momentul static al unei
suprafeţe este egal cu zero (Sz=0). Astfel originea O a sistemului de referinţă
coincide cu centrul de greutate al secţiunii transversale.
A doua relaţie conduce la concluzia că Izy trebuie să fie zero, ceea ce
presupune că axa Oy să fie axă principale de inerţie. În cazul încovoierii
plane această condiţie este îndeplinită.
Din ultima relaţie (5.18) rezultă:
E 1 Mz
Mz  I z sau  , (5.19)
  E Iz
unde: Iz este momentul de inerţie axial al secţiunii, în raport cu axa neutră al
acesteia; EIz se numește modul de rigiditate la încovoiere.
Din relaţiile (5.15) şi (5.19) rezultă:
 M M y
 z    z , (5.20)
E  y EI z Iz
care poartă numele de formula lui Navier, fiind relaţia de bază pentru
calculul la încovoiere al grinzilor drepte. Cu ajutorul formulei (5.20) se pot
calcula valorile tensiunilor normale în orice punct al secţiunii. Valoarea
maximă a tensiunii se produce în fibrele extreme, pentru y = ymax.
M  y max Mz
 max   (5.21)
Iz Wz
Iz
unde W z  este modulul de rezistenţă axial față de axa centrală Oz.
y max
Cu ajutorul relaţiei (5.21) pot fi rezolvate cele trei probleme
fundamentale ale rezistenţei materialelor la solicitarea de încovoiere:
a) Problema de dimensionare. Se cunoaşte momentul încovoietor
maxim şi rezistenţa admisibilă a materialului şi se determină modulul de
rezistenţă necesar cu relaţia:
Mz
Wznec  max (5.22)
a
b) Problema de verificare. Se cunoaşte momentul încovoietor maxim

care solicită grinda şi secţiunea acesteia, se calculează tensiunea maximă,
care se compară cu rezistenţa admisibilă.
Mt
 ef  max   a (5.23)
Wzef
c) Problema încărcării capabile (momentul încovoietor capabil). Se
cunoaşte secţiunea grinzii şi materialul din care acesta este confecţionată,
momentul maxim la care rezistă grinda fiind:
M cap   a Wz ef (5.24)
Dimensionarea și verificarea grinzilor se face pentru secțiunea
periculoasă, secțiunea în care momentul încovoietor, în valoare absolută,
este maxim.
Din relaţia de dimensionare (5.22) se obţine valoarea modulului de
rezistenţă al grinzii de dimensionat, nu însă forma şi dimensiunile secţiunii.
Indicaţii asupra alegerii secţiunii se pot obţine din modul de comportare a
materialelor la întindere şi compresiune. În cazul în care materialul din care
este confecţionată grinda rezistă la fel la întindere şi la compresiune
(materiale tenace), se recomandă folosirea secţiunilor cu două axe de
simetrie. Dacă materialul grinzii se comportă diferit la întindere şi
compresiune se recomandă folosirea secţiunilor cu o axă de simetrie, pentru
satisfacerea ambelor condiţii.
Analizând distribuţia tensiunii normale σ pe secţiune (Fig. 5.23), se
constată că în dreptul centrului de greutate (situat pe axa neutră), tensiunea
este nulă şi extremă la nivelul fibrelor aflate la distanţă maximă de axa
neutră. Prin urmare este indicat să se utilizeze în cazul încovoierii, pentru a
realiza economie de material, secţiuni cu astfel de forme la care repartiţia de
material să fie preponderentă în zonele cele mai depărtate de centrul de
greutate al secţiunii. Din acest punct de vedere secţiunile circulare pline sau
cele pătrate sunt neeconomice în cazul încovoierii. Secţiunile sub formă de
I, T sau U sunt secţiuni recomandate pentru a utiliza raţional materialul.
Indicaţii legate de îndeplinirea condiţiei de economicitate sunt date
de coeficientul de economicitate k:
W
k z (5.25)
Ah
unde: A este aria secţiunii și h înălţimea secţiunii.
Cu cât valoarea lui k este mai mare cu atât secţiunea este mai economică
(Tabelul 5.1)
Tabelul 5.1
EXEMPLUL 5.1
Să se dimensioneze grinda simplu rezemată încărcată cu o forţă concentrată

(Fig. 5.24), în cele trei variante ale secțiunii transversale: a), b) și c).
Se cunoaşte: F= 60 kN, l =3 m, a=2 m, σa=150 MPa. Să se precizeze care
este cea mai avantajoasă variantă din punct de vedere al economiei de
material.
Fig.5.24
Rezolvare:
Pentru rezolvarea problemei se parcurg următoarele etape:

 Se trasează diagramele pentru forţa tăietoare Ty şi momentul
încovoietor Mz
 Pe baza diagramei de momente se stabilește secţiunea periculoasă
care corespunde secţiunii în care momentul încovoietor în modul
este maxim, Mzmax, (pentru materiale cu comportament identic la
întindere şi compresiune). În cazul de faţă secţiunea periculoasă este
în dreptul forței F, pentru care:
Fab
M z max   40  10 6 Nmm
l
 Se calculează modulul de rezistență Wz în raport cu axa de
încovoiere
M z max 40  10 6
Wz   mm3
a 150
 Se aplică formula lui Navier pentru dimensionare pentru cele trei
variante de secțiune transversală.
a) Secțiune dreptunghiulară
bh 2 b  9b 2 3b 3
Wz   
6 6 2
3b 3 40  10 6 2  40  10 6
 ; bnec  3  56,22 mm
2 150 3  150
M
bef  58 mm; hef  174 mm   ef  z max  136,67   a
Wz
b) Secțiune circulară
 d 3 M z max
Wz  
32 a
32  40  10 6
d nec  3  139,52 mm
  150
M
d ef  140 mm   ef  z max  148,48   a
Wz
c) Secțiune inelară
 ( D 4  d 4 )  (1  0.8 4 ) D 3 M z max
Wz   
32 D 32 a
40  10 6
d nec  3  166,3 mm
  150  (1  0,8 4 )
M z max
D ef  167 mm d ef  133 mm   ef   146,35   a
Wz
Mai economică este acea variantă pentru care consumul de material,
este minim. Greutatea minimă este dată de aria minimă. Pentru cele trei
variante aria efectivă a secțiunii transversale este:
a) Secțiune dreptunghiulară
Aef  bh  10092 mm
2
b) Secțiune circulară
 d ef2
Aef   15393,8 mm2
4
c) Secțiune inelară
 ( Def2  d ef2 )
Aef   8011,06 mm2
4
Rezultă că din cele trei variante, secţiunea tubulară este cea mai
economică, iar secţiunea circulară plină este cea mai dezavantajoasă.
Același rezultat se obține și calculând coeficientul de economicitate al
fiecărei secțiuni conform relației (5.25).
5.7. TENSIUNI TANGENŢIALE ÎN GRINZILE SOLICITATE LA ÎNCOVOIEREA

SIMPLĂ. FORMULA LUI JURAVSKI.
În secţiunile transversale ale grinzilor solicitate la încovoiere simplă

acţionează, alături de momentul încovoietor şi o forţă tăietoare. Aceasta este
rezultanta tensiunilor tangenţiale ce iau naştere în secţiunea grinzii. Forţele
tăietoare produc deformaţii unghiulare, care au ca efect deplasarea
secţiunilor normale pe axa grinzii, ipoteza lui Bernoulli ne mai fiind valabilă
(Fig. 5.25). Se constată alunecări mai mari în zona fibrelor medii şi
deformaţii mai mici în zona fibrelor extreme.
Fig. 5.25
În consecinţă, formula lui Navier pentru calculul tensiunilor normale,

dedusă în baza acestei ipoteze, nu mai este exactă. Se constată diferenţe
între tensiunile normale calculate conform lui Navier şi cele măsurate numai
h
la bare la care raportul este apropiat de 1 (h este cota perpendiculară pe
l
axa de încovoiere, iar l este lungimea barei). În acest caz tensiunea obţinută
din calcul cu formula lui Navier, este mai mică decât tensiunea reală
h
 Navier   real . La barele la care << 1, valorile teoretice şi cele
l
experimentale pentru tensiunea normală σ sunt foarte apropiate.
În cazul încovoierii simple, se urmărește stabilirea modului de variație
al tensiunii tangenţiale pe secţiune şi care este relaţia ei de calcul.
Se consideră un element de volum paralelipipedic, separat dintr-o
grindă solicitată la încovoiere simplă (Fig. 5.26). Într-o secţiune oarecare a
grinzii forţa tăietoare Ty dă naştere în fiecare element de suprafaţă dA la o
tensiune tangențială , de direcţie oarecare, care poate fi descompusă în
două componente zx şi yz, paralele cu axele secţiunii.
Ecuaţiile de echivalenţă între forţa tăietoare Ty şi suma eforturilor
elementare yxdA şi zxdA sunt:

A
yx dA  T y ;
(5.26)

A
zx dA  Tz  0
Relaţia a doua exprimă faptul

că tensiunile tangenţiale zx sunt
nule, sau de semne contrare, astfel ca
rezultanta lor să fie nulă.
Pe elementul 1 de arie situat
pe conturul secțiunii, acţionează
tensiunile zx şi yx. Pe elementul 2
aparținând feţei exterioare a grinzii,
acţionează tensiunea xz, conform
principiului dualităţii tensiunilor
tangenţiale. Dar cum, în general
Fig. 5.26 feţele exterioare ale grinzii nu sunt
solicitate (afară de locurile unde se
aplică forţele) componenta xz este nulă, deci şi zx de pe elementul 1 va fi
nulă (conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale). Prin urmare pe
conturul secţiunii tensiunea tangenţială  are o singură componentă yx,
tangentă la contur.
Un raţionament analog conduce la concluzia că în orice punct al
conturului tensiunea tangenţială  este tangentă la contur. Din acelaşi motiv,
pe elementele 3 şi 4 componenta yx = xy = 0. Dar relaţia (5.26) arată că yx
există în secţiune, rezultând că yx nu se distribuie uniform pe înălţimea
secţiunii.
Pentru stabilirea relaţiei ce dă legea repartiţiei tensiunilor tangenţiale
yx în secţiunea grinzii solicitate la încovoiere simplă (Fig. 5.27.a) se separă
un element de grindă cuprins între două secţiuni, aflate la distanţa dx şi un
plan paralel cu planul xOz, aflat la ordonata y. Pe cele două secţiunii
acţionează momentele încovoietoare Mz, Mz+dMz care determină tensiunile
σ, respectiv σ+dσ şi forţele tăietoare Ty care determină tensiunile xy.
Conform principiului dualităţii tensiunilor tangenţiale, pe faţa
superioară a elementului (Fig. 5.27.b), iau naştere tensiunile xy, constante
pe lăţimea by a secțiunii la ordonata y. În acest caz by=b, fiind constantă. Pe
fețele frontale ale elementului apar și tensiuni normale, σ și respectiv σ+dσ,
deoarece momentele încovoietoare variază de la o secțiune la alta.
Fig. 5.27
Întrucât elementul se află în echilibru sub acţiunea eforturilor ce apar

pe feţele lui, se poate scrie ecuaţia de proiecţii pe axa x:
A'
 dA  xy  by  dx   (  d )dA  0
A'
(5.27)
în care tensiunile se exprimă din formula lui Navier în funcție de momentul

încovoietor și momentul de inerție al secțiunii:
M M  dM z
  z y ;   d  z y
Iz Iz
Astfel, termenii din ecuația (5.27) devin:
M y M M
A  dA  A Izz dA  I zz A y dA  I zz S z ;
M z  dM z  M  dM z M  dM z
A   d  dA  A I z dA  z
Iz A
y dA  z
Iz
Sz ,
unde s-a notat:

 A' – aria secţiunii transversale a elementului de grindă;
 S z   y dA - momentul static al secţiunii transversale a
A
elementului aflat la distanţa y (al secţiunii care lunecă), în raport cu
axa neutră.
 Iz – momentul de inerţie al secţiunii transversale a grinzii, în raport
cu axa neutră
 by lățimea secțiunii la ordonata y.
Mz M z  dM z
Rapoartele şi s-au putut scoate în faţa integralei,
Iz Iz
deoarece grinda este cu secţiune constantă, momentul încovoietor fiind
constant într-o secţiune.
Înlocuind în ecuaţia de proiecţii (5.27) rezultă:
M M  dM z
 z S z  xy b y dx  z Sz  0,
Iz Iz
de unde:
dM z S z
 yx   xy  
dx b y I z
dM z
dar  T y , conform relaţiei (5.8), rezultă:
dx
Ty  S z
 yx   xy  (5.28)
by  I z
Relaţia (5.28) poartă numele de formula lui Juravski.
Valorile lui Ty şi Iz fiind constante în secţiune, legea de variaţie a
Sz
tensiunii yx în secţiune, este dată de raportul . În cele ce urmează se va
by
analiza modul de variaţie a tensiunilor tangenţiale yx pentru câteva tipuri de
secţiuni.
A) SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ
Pentru secţiunea dreptunghiulară a unei grinzi supuse la încovoiere

simplă (Fig. 5.28), se aplică formula lui Juravski (5.28), în care lățimea by
fiind constantă variază numai momentul static:
 H 
 y
 2 
S z   y dA  y G  A   y  2   B   H  y   B   H  y 2  ,
 2   
A
2  2  4 
 
 
BH 3
Iz  ; b  B; B  H  A;
12
rezultă:
B H2 2 H2 
Ty     y  6T y 
  y 2 
2  4    4 
 yx  (5.29)
BH 3
BH 3
B
12
Se observă că tensiunea
tangenţială variază pe înălţimea
secţiunii dreptunghiulare după o lege
parabolică, fiind egală cu zero în fibrele
H
extreme, pentru y  şi maximă
2
pentru y = 0:
6T y  H 2 3 T y
 yx max    (5.30)
Fig.5.28 4 B  H 3
2 A
Tensiunea tangenţială maximă
este de 1,5 ori mai mare decât cea calculată, cu relaţia (3.3) de la forfecare
pentru care s-au considerat tensiunile tangențiale uniform repartizare în
secțiune.
B) SECŢIUNE CIRCULARĂ
La secţiunea circulară (Fig. 5.29)

variază cu ordonata y atât momentul
static cât şi lăţimea by. Pentru a
stabili legea de variaţie a tensiunilor
tangenţiale yx pe înălţimea secţiunii
circulare a grinzii solicitate la
încovoiere, se consideră o fâşie
elementară din suprafaţa secţiunii
circulare, la distanţa y de axa neutră.
Fig. 5.29
Momentul static al secţiunii care
lunecă (cuprinsă între coarda paralelă
la Oz şi circumferinţa cercului) poate fi scris:

S z   y dA ,
A
unde: y  R cos ; dy   R sin  d; dA  by dy; by  2R sin 

Ţinând seama de acestea momentul static devine:
S z   R cos  2 R sin   R sin   d 
0

(5.31)
 2 3
 2  R sin  cos  d  R sin 
3 2 3
0 3
Înlocuind în formula lui Juravski (5.28) momentul static al secţiunii
 R4
care lunecă şi momentul de inerţie al întregii secţiuni I z  , se obţine:
4
2 3
T y  S z T y  3 R sin  4T y sin 2  4 T
3
 yx      sin 2  (5.32)
by  I z R 4
3 R 2
3 A
2 r sin  
4
Tensiunea tangenţială este nulă în fibrele externe (când φ=0 sau φ=)

şi maximă în axa neutră, pentru   , și are valoarea:
2
4 T
 yx max   (5.33)
3 A
C) SECŢIUNE ÎN FORMĂ DE I
Secţiunea transversală în formă de I (Fig. 5.30) se descompune în trei

dreptunghiuri, pentru fiecare dreptunghi tensiunea tangenţială având o
variaţie parabolică (Fig. 5.30.a).
Fig. 5.30
Pentru a elimina saltul brusc al tensiunilor tangenţiale la trecerea de la

tălpi la inima profilului (acolo unde by variază brusc), pofilele laminate se
execută cu muchiile rotunjite, iar trecerea de la tălpi la inima profilului se
face prin raze de racordare. Variaţia tensiunilor tangenţiale în secţiune
pentru profil I standardizat este redată în Fig. 5.30.b.
EXEMPLUL 5.2
Se cere să se dimensioneze grinda având forma secţiunii transversale sub

formă de I cu aripi inegale, Fig. 5.31. Pentru grinda dimensionată la
încovoiere se cere să se calculeze tensiunea tangenţială maximă. Se dă
σa=150 MPa.
Fig. 5.31
Rezolvare:
Reacţiunile sunt: V1=57,5 kN; V2=-37,5 kN.

Diagramele pentru forţa tăietoare şi momentul încovoietor sunt
reprezentate în Fig. 5.31. Secţiunea periculoasă este secţiunea cu moment
maxim în modul, care corespunde punctului de anulare a forţei tăietoare:
Mzmax=120,15 kN·m.
Poziţia centrului de greutate a secţiunii este dată de: yc= 7,75·δ.
Momentul de inerţie axial central, în raport cu axa de încovoiere este:
 2 3  6 16 3  1 2 3  2 
I zC      6,75 2  12  2,25 2  16  11,25 2  4   4 
 12 12 12 
 1480,66   4
Rezultând un modul de rezistenţă minim cu valoarea:
I 1480,66   4
WzC  zC   120,87   3
y max 12,25  
Din condiţia de dimensionare la încovoiere, prin aplicarea formulei lui
Navier, se obţine:
M z max 120,15  10 6
Wz nec    nec  3  18,77 mm   ef  19 mm
a 120,87  150
Întrucât grinda este de secţiune constată, tensiunea tangenţială
maximă, apare în secţiunea cu forţă tăietoare maximă, în modul. Forţa
tăietoare maximă este Ty4=80 kN.
Aplicând formula lui Juravski, se obţine valoarea tensiunii tangenţiale
maxime, la nivelul centrului de greutate al secţiunii 4, după cum urmează:
 5,75 
80  10 3 12  6,75  5,75    19
3
T  Sz  2 
 max    14,59 MPa.
  Iz 19  1480,66  19 4
EXEMPLUL 5.3
Să se calculeze încărcarea capabilă pe care o poate suporta grinda din Fig.

5.31, cunoscând σa=140 MPa. Pentru încărcarea capabilă determinată din
condiţia de rezistenţă la încovoiere, se cere să se calculeze tensiunea
tangenţială maximă.
Rezolvare:
Reacţiunile sunt: V1=2,75 p⋅m; V2= 0,25 p⋅m.

Fig. 5.32
Diagramele pentru forţa tăietoare şi momentul încovoietor sunt

reprezentate în Fig. 5.32. Secţiunea periculoasă este secţiunea cu moment
maxim în modul, care corespunde reazemului 1, unde Mz max=pl2 [kNm].
Poziţia centrului de greutate a secţiunii este dată de: yc= 45 mm.
Momentul de inerţie axial central, în raport cu axa de încovoiere este:
20 3  120 120 3  20
I zC    35 2  2400  35 2  2400  8,84  10 6 mm4
12 12
Rezultând un modul de rezistenţă minim cu valoarea:
I 8,84  10 6
WzC  zC   9,30526  10 4 mm3
y max 95
Din formula de calcul a momentului încovoietor capabil se obţine:
 
M z cap  Wz ef   a  pcap  l 2  pcap  4  10 6 mm 2 
  
 9,30526  10 4 mm 3  140 N/mm 2   pcap  3,256841 N/mm
Întrucât grinda este de secţiune constată, tensiunea tangenţială maximă,
apare în secţiunea cu forţă tăietoare maximă, în modul. Forţa tăietoare
maximă este Tmax =T1= 2,75p∙m=2,75·3,256841 N/mm = 8956,31 N.
Aplicând formula lui Juravski, obţinem valoarea tensiunii tangenţiale
maxime, la nivelul centrului de greutate al secţiunii 1, după cum urmează:
 95 2 
8956,31   20  
T  Sz  2   4,57 MPa
 max  
b Iz 20  8,84  10 6
EXEMPLUL 5.4
Se consideră grinda simplu rezemată ca în Fig. 5.33. Ştiind că F1 = 20 kN,

F2=10 kN, M0=20 kN m, q=10 kN/m, l=5 m, a=1 m, b=2 m, c=1 m. Se
cere:
a) Calculul şi trasarea diagramelor de variaţie a eforturilor;
b) Dimensionarea grinzii din profil I (σa = 120 MPa);
c) Verificarea tensiunilor tangenţiale maxime din secţiunea grinzii.
Rezolvare:
a) Grinda simplu
rezemată este solicitată la
încovoiere plană. Se
determină reacţiunile în
reazeme scriind ecuaţiile
de echilibru static.
F x 0  H1  0
M (1) 0 
V2 l - F2 (l + c) - F1b +M0
qb 2 qa 2
-   0
2 2
M ( 2) 0 
V1l -
 ab
q a  b  l  a  
 2 
Fig. 5.33 F1(l-b) – M0 + F2 c = 0
de unde înlocuind numeric se obține:

qa 2 qb 2
F2 l  c   F1 b  M 0  
V2  2 2 
l
10  4 10 1
10  6  20  2  20  
2 2 19 kN
5
 ab 
q a  b  l  a    F1 l  b   M 0  F2 c
V1   2 

l
10  3  4,5  20  3  20 10
  41 kN
5
Pentru verificarea corectitudini calculului reacţiunilor, se utilizează
ecuaţia de proiecţii pe verticală:
 Fy  0  F1  F2  q a  b V1 V2  0;
20 10 10  3  4119  0.
Se calculează eforturile:
- pe intervalul 3-1, x  [0, a + b):
 x  0 ;  Ty  0

Ty   q  x 
 x  a ;  Ty   q  a  10  1 10 kN;

 x  0 ;  M z  0;
x2 
M z   q  q  a2 10  1
2 x  a ;  M z      5 kN  m.
 2 2
- pe intervalul 1-4, x  [a, a + b):
x  a ;
  Ty   q  a  V1  10 1  41  31 kN;
Ty   q  x  V1 
 x  a  b ;  Ty   q  a  b   V1  10  3  41  11 kN;

 q  a2 10 1
 x  a ;  M z     5 kN  m;
 2 2
 q  a  b  10  9
2
x2
Mz q  V1  x  a   x  a  b ;  M z    V1  b   
2  2 2
  41 2  37 kN  m.


- pe intervalul 4-2, x  [a+b, a + l):
Ty   q  a  bV1  F1  10  3  41 20   9 kN ;
 ab
M z   q  a  b    x    V1  x  a   F  x  a  b   M 0
 2 
 x  a  b ;  M z 17 kN  m;

 x  a  l ;  M z  10 kN  m;
- pe intervalul 5-2, x  [0, c):
Ty  F2 10 kN;
x  0;  M z  0
M z   F2  x1  1
 x1  c ;  M z   F2 c  10 1 10 kN  m
Pe baza calculelor analitice, în Fig. 5.33, s-au trasat diagramele de
eforturi Ty şi Mz.
b) Pentru dimensionare se va folosi formula lui Navier (5.22):
M 37 103 103
Wz nec  z max   246,67  103 mm3
a 150
Din Anexe se alege un profil I22, cu următoarele caracteristici
geometrice: Wz = 278∙103 mm3, Iz = 3060∙104 mm4, Sz = 162∙103 mm3.
c) Verificarea tensiunilor tangenţiale maxime se face cu formula lui
Juravski (5.28) în secțiunea 1, obţinându-se valoarea maximă a tensiunii
tangențiale la mijlocul înălţimii profilului:
Ty max  S z 31 103  162  103
 max    20,26MPa a
by  I z 8,1 3060  104
5.8. LUNECAREA LONGITUDINALĂ
Cu formula lui Juravski se calculează atât tensiunea τyx din secțiunea

normală a grinzii cât și tensiunile τxy din secțiunea paralelă cu zOx.
Se consideră două bare suprapuse (Fig. 5.34.a) în consolă, solicitate la
încovoiere de forţa F. Dacă barele nu sunt îmbinate şi se neglijează frecarea
pe suprafeţele de contact, deformarea are loc ca în Fig. 5.34.b. Fibrele de sus
ale barei de jos sunt întinse, în timp ce fibrele de jos ale barei de sus sunt
comprimate, cele două suprafeţe în contact lunecând una faţă de cealaltă.
Fenomenul se numeşte lunecare longitudinală.
Dacă barele sunt îmbinate, ele lucrează împreună la încovoiere, ca o
singură grindă compusă. Elementele de asamblare împiedică lunecarea
longitudinală, fiind solicitate la forfecare (Fig. 5.34.c).
Fig. 5.34
Dimensionarea acestora se face pe baza valorii forţei de lunecare

longitudinală Nl.
N l    xy bdx (5.34)
Efectuând această integrală pe lungimea corespunzătoare pasului
elementelor de asamblare a grinzilor compuse (nituri, cordoane de sudură,
pene) se determină forța de lunecare care solicită aceste elemente.
Fie grinda metalică din Fig. 5.35.a îmbinată prin sudare. Conform
relaţiei (5.34) forţa de lunecare are expresia
Ty S z
N l    xy bdx  l, (5.35)
Iz
unde:
ht b(h  2t ) 3 (b  t )h 3
S z  bt , Iy   , Ty  F
2 12 12
Cordonul de sudură este solicitat la forfecare (Fig. 5.35.b) după un
plan bisector de cele două forțe axiale Nl, egale și de sens contrar. În planul
de forfecare (haşurat) se dezvoltă tensiuni tangenţiale. Considerând că
acestea sunt uniform distribuite, rezultă:
N
 ef  l . (5.36)
2al
Forţa capabilă a unui cordon continuu de sudură este
N cap   as  a  l (5.37)
unde τas este rezistenţa admisibilă la forfecare a cordonului de sudură.
Fig. 5.35
Egalând forţa de lunecare cu forţa capabilă a două cordoane de sudură,

rezultă
Ty S z
l  2 as  a  l , (5.38)
Iz
deci grosimea minimă a cordonului de sudură este:
Ty S z
a (5.39)
2I z a
unde Sz este momentul static al suprafeţei corespunzătoare tălpii secţiunii,
calculat faţă de axa Oz.
Dacă sudura este discontinuă, vom avea parametri care definesc
sudura întreruptă: p - pasul cordonului, c - lungimea cordonului de sudură și
a - grosimea cordonului. De obicei se impun doi parametri şi rezultă al
treilea.
Forţa axială care revine unui pas se calculează:
Ty S z
N lp  p, (5.40)
Iz
iar forța capabilă a cordoanelor de sudură
N cap  2   as  a  c .
Grosimea cordonului de sudură și lungimea acestuia se adoptă de
regulă constructiv, rezultând pasul sudurii.
5.9. CENTRUL DE FORFECARE
La barele cu pereţi subţiri solicitate prin forţe perpendiculare pe axa barei, în

secţiunea transversală acţionează, în afara tensiunilor normale produse de
încovoiere, tensiuni tangenţiale. În general, tensiunile tangenţiale pot
proveni din forfecare şi din răsucire. Pentru separarea acestora se calculează
centrul de forfecare, a cărui poziţie este funcţie numai de geometria
secţiunii. Dacă forţa transversală din secţiune trece prin centrul de forfecare,
atunci se elimină răsucirea. Deci calculul momentului de răsucire se poate
face numai după determinarea centrului de forfecare.
Privită din punct de vedere al încovoierii, problema se pune şi altfel.
La secţiuni nesimetrice, chiar dacă planul forţelor transversale trece prin axa
barei, în afară de încovoiere se produce şi răsucire. Pentru a produce numai
încovoiere, forţa transversală din secţiune trebuie să treacă prin centrul de
forfecare, numit şi centrul de încovoiere.
Datorită dualităţii tensiunilor tangenţiale, acestea trebuie să fie
orientate paralel cu linia mediană a profilului. Rezultă că, în porţiunile
profilului care nu sunt paralele cu forţa transversală exterioară, acţionează
tensiuni tangenţiale care nu au direcţia forţei tăietoare, dar a căror mărime
este totuşi proporţională cu aceasta. Forţele tăietoare care rezultă din
însumarea acestor tensiuni tangenţiale se pot reduce la un cuplu diferit de
zero care produce răsucirea profilului.
În cazul profilelor subţiri deschise se aplică ipoteza lui Juravski
modificată, conform căreia pe o fâşie subţire din planul secţiunii
transversale, perpendiculară pe linia mediană a profilului, tensiunile
tangenţiale provenind din forfecare sunt constante şi orientate în direcţia
liniei mediane. Aşa cum se va prezenta în capitolul 6, dedicat studiului
răsucirii barelor drepte, tensiunile tangenţiale produse de răsucirea liberă
variază liniar pe grosimea peretelui, fiind nule pe linia mediană. Pe baza
ipotezei modificate a lui Juravski se calculează tensiunile tangenţiale
provenind din forfecare. Se calculează apoi rezultanta acestora şi, faţă de
poziţia punctului de aplicaţie al acesteia, se calculează momentul de răsucire
cu ajutorul căruia se determină în continuare tensiunile tangenţiale produse
de răsucire.
În cazul profilului U din Fig. 5.36.a, tensiunile tangenţiale din tălpi
produc forţe tăietoare orizontale egale şi de sensuri contrare. Acestea
formează un cuplu faţă de axa Ox, care tinde să producă răsucirea.
Fig. 5.36
Aceasta este evitată dacă forţa verticală F este aplicată în punctul C,

centrul de forfecare al secţiunii, producând un cuplu egal şi de sens contrar
cu cel al forţelor orizontale (Fig. 5.36.b). Formula lui Juravski (5.28) se
scrie:
T y  S z*
 xz  ,
  Iz
unde δ este grosimea profilului în zona unde se calculează tensiunile de
forfecare, iar S z* este momentul static, faţă de axa centrală principală Oz, al
porţiunii secţiunii transversale situate până la fâşia considerată.
La profilul din Fig. 5.36.a, tensiunile tangenţiale în talpa inferioară au
expresia:
T y  S z* Ty h
 xz     z (5.41)
  Iz   Iz 2
deci variază liniar, fiind nule la marginea profilului (z1=0) şi maxime la
inimă (z1=b)
Ty  b  h
 xz max  (5.42)
2 Iz
Forţa tăietoare orizontală dintr-o talpă se poate calcula:
 zx max    b T y    hb
2
T1   (5.43)
2 4I z
Cuplul forţelor orizontale este echilibrat de momentul forţei

transversale F = Ty aplicate în centrul de forfecare, la distanţa e de mijlocul
inimii este:
T1  h  F  e (5.44)
Din relațiile (5.44) și (5.43) rezultă poziţia centrului de forfecare:
T  h   h2  b2
e 1  (5.45)
Ty 4I z
  h3 h2
sau, înlocuind I z   2   h  , expresia independentă de grosimea
12 4
profilului:
3b 2
e (5.46)
h  6b
5.10. GRINZI DE EGALĂ REZISTENŢĂ
În lungul unei grinzi drepte cu secţiune transversală constantă, tensiunile

normale maxime produse la încovoiere au valori diferite, deoarece
momentul încovoietor variază de la o secţiune la alta. La dimensionare s-a
pus condiţia ca tensiunea maximă în fibrele extreme ale secţiunii în care
acţionează momentul încovoietor maxim să fie egală cu cea admisibilă. În
schimb, în celelalte secţiuni, tensiunea maximă este mai mică decât
tensiunea admisibilă a materialului grinzii, deci materialul nu este utilizat în
mod raţional. Pentru satisfacerea atât a condiţiei de rezistenţă cât şi a celei
de economicitate se construiesc grinzi cu secţiune variabilă, realizate astfel
încât tensiunea normală maximă din fiecare secţiune transversală să fie
egală cu cea admisibilă. Grinda în care tensiunea normală maximă din
fiecare secţiune transversală are aceeaşi valoare se numeşte grindă de egală
rezistenţă.
Ecuaţia grinzilor de egală rezistenţă este:
M M zx
 max  z  x    a  constant sau Wz  x   (5.47)
Wz  x  a
În aceste relaţii, modulul de rezistenţă variază în lungul grinzii după
aceeaşi lege ca şi momentul încovoietor, funcţie de distanţa x până la
secţiune. În continuare sunt prezentate câteva exemple de grinzi de egală
rezistenţă.
GRINDA ÎNCASTRATĂ, DE SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ CU LĂŢIME

CONSTANTĂ, ÎNCĂRCATĂ CU O FORŢĂ CONCENTRATĂ LA CAPĂTUL LIBER
Momentul încovoietor într-o secţiune aflată la distanţa x de capătul liber are

expresia:
M zx   F  x (5.48)
iar ecuaţia grinzii de egală rezistenţă este:
M zx F  x
Wz  x    . (5.49)
a a
Modulul de
rezistenţă, exprimat în
funcţie de lăţimea b şi
înălţimea y, devine:
b  y2
W z x   (5.50)
6
Legea de variaţie a
înălţimii se află egalând
relaţiile (5.49) cu (5.50):
b  y2 F  x
 
6 a
(5.51)
6F  x
y
b a
Se observă că
înălţimea grinzii variază
după o parabolă, valoarea
maximă fiind în
Fig. 5.37 încastrare.
6F l
Pentru x = l, rezultă y max  h 
b a
Grinda poate fi realizată practic, în două variante reprezentate în

Fig.5.37.a şi Fig. 5.37.b.
GRINDA ÎNCASTRATĂ, DE SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ CU ÎNĂLŢIMEA

CONSTANTĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINA CONCENTRATĂ LA CAPĂTUL LIBER
Momentul încovoietor are expresia din relaţia (5.48):

M zx   F  x
Modulul de rezistenţă va fi:
zh 2
Wz  x   ,
6
iar legea de variaţie a
lăţimii
z  h2 Fx

6 a
(5.52)
6 F  x
z 2
h  a
Lăţimea variază liniar,

valoarea maximă fiind,
pentru x = l:
6 Fl
z max  b  2
h a
Forma practică a grinzii
este prezentată în Fig.
5.38.
Fig. 5.38
GRINDA ÎNCASTRATĂ, DE SECŢIUNE CIRCULARĂ, ÎNCĂRCATĂ CU

SARCINA CONCENTRATĂ LA CAPĂTUL LIBER
Expresia momentului încovoietor este dată de relaţia (5.48):

M zx   F  x
Modulul de rezistenţă are expresia:
  d x3
W zx  ,
32
unde dx este diametrul grinzii la distanţa x.
Conform relaţiei lui Navier rezultă:
  d x3 Fx

32 a
(5.53)
32 F  x
dx  3
  a
Diametrul grinzii
variază după o
parabolă cubică,
valoarea maximă fiind
pentru x = l:
32 F  l
d max  d  3
  a
În practică
profilul parabolic se
înlocuieşte cu unul
Fig. 5.39 tronconic, mult mai
uşor de executat.
Grinda de egală rezistenţă va avea o formă tronconică, reprezentată cu linie
întreruptă în Fig. 5.39.
GRINDA SIMPLU REZEMATĂ., ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ CONCENTRATĂ

LA MIJLOCUL DESCHIDERII AVÂND SECŢIUNEA CIRCULARĂ
Momentul încovoietor
în secţiunea situată la
distanţă x de reazem
are expresia:
F
M z  x  V1  x   x ,
2
iar modulul de
rezistenţă:
  d x3
Wz  x   .
32
Legea de variaţie a
diametrului va fi:
  d x3 Fx

32 2 a
Fig. 5.40
Rezultă:
16 F  x
dx  3 ; (5.54)
  a
l 8F l
pentru x  ; d max  d  3
2   a
În cazul arborilor, profilul parabolic se înlocuieşte cu porţiuni
cilindrice, în fusuri şi în zona de calare a roţilor, iar între acestea variaţia
diametrului fiind liniară (Fig. 5.40).
SIMPLU REZEMATĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ CONCENTRATĂ

GRINDA
LA MIJLOCUL DESCHIDERII AVÂND SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ CU
LĂŢIME VARIABILĂ
Momentul încovoietor în secţiunea situată la distanţa x de reazem are

expresia:
F
M zx  x ,
2
iar modulul de rezistenţă:
z  h2
Wz  x   .
6
Conform formulei lui
Navier, legea de variaţie a
lăţimii grinzii este:
z  h2 Fx

6 2 a
(5.55)
3F  x
z 2
h  a
unde cu z s-a notat lăţimea
secţiunii, iar cu h înălţimea
secțiunii grinzii.
Lăţimea variază liniar,
valoarea maximă fiind la
l
mijlocul grinzii, pentru x 
Fig. 5.41 2
aceasta având valoarea:
3F l
z max  b 
2h 2   a
Forma practică a grinzii de egală rezistenţă (forma de romb), astfel
obţinută, se utilizează la construcţia arcurilor cu foi.
Se împarte lăţimea b (Fig. 5.41.a) în fâşii de lăţime b1, grosimea h şi
lungimea variabilă. Prin suprapunerea acestora şi prinderea lor cu o brăţară
se obţine arcul cu foi (Fig.5.41.b).
Numărul de foi necesar confecţionării arcului se obţine cu relaţia:
b
nnec  .
b1
5.11. BARE CU SECȚIUNE NEOMOGENĂ SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
Dacă în componenţa secţiunii transversale a unei grinzi, sunt prezente mai

multe materiale, deci secţiunea este neomogenă, tensiunile normale σ nu se
mai pot calcula cu relaţiile prezentate în paragrafele anterioare. Pentru a
prezenta modul de calcul a tensiunilor din fiecare material al secţiunii,
considerăm o astfel de grindă, realizată din două materiale diferite, E1, E2,
cu E1>E2, şi E1/E2=n, având aceeaşi lăţime b, rigidizate între ele (Fig. 5.42).
Fig. 5.42
Pentru aceste cazuri se constată verificarea ipotezei lui Bernoulli, prin

urmare deformaţiile specifice liniare ε sunt distribuite liniar pe secţiune,
Fig.5.42.b.
Distribuţia tensiunii normale σ pe secţiune este dată de relaţiile:

E
1  1 y (5.56)

E2
2  y (5.57)

Se constată conform relațiilor (5.56) şi (5.57), că pentru aceeaşi
ordonată y, la joncţiunea dintre cele două materiale, tensiunea normală σ
înregistrează un salt (Fig.5.42.c):
1  n  2 .
Considerând câte o suprafaţă elementară pentru fiecare din cele două
zone, forţele axiale elementare sunt:
E
dN1   1  dA  1 y  dA (5.58)

E2
dN 2   2  dA  y  dA (5.59)

Relaţiile (5.58) şi (5.59) sunt folosite pentru exprimarea forţei axiale
totale, N, în scopul găsirii poziţiei axei neutre: N   dN  0 . Această
integrală poate fi rezolvată pe secţiunea transversală considerată numai dacă
domeniul este continuu şi omogen. Pentru ca acest lucru să fie posibil se
aplică un artificiu de calcul şi anume în relaţia (5.58), prin înmulţire cu
raportul E2/E2, se obţine:
E E E E E
dN1  1 y  dA  2  2 y  dA  1  2 y  dA  n , (5.60)
 E2  E2 
relație în care produsul dA n poate fi considerat ca o arie elementară.
După cum se observă din relațiile (5.59) şi (5.60), putem considera că
secţiunea transversală este omogenă, cu acelaşi modul de elasticitate E2, în
cazul în care aria secţiunii transversale a materialului 1 este amplificată cu
raportul E1/E2=n, (Fig. 5.43.a).
Se ia ca bază de calcul în exemplul prezentat materialul 2, având
modulul de elasticitate longitudinal E2. Aria echivalentă A1echivalent, se obţine
prin amplificarea lăţimii b pentru materialul 1 cu raportul n=E1/E2,
b1echivalent=n⋅b, (Fig. 5.43.a).
Pentru noua arie echivalentă a întregii secţiuni, se calculează centrul
de greutate cu relaţiile cunoscute de forma:
yc 
 yi  Ai ; z   zi  Ai
 Ai  Ai
c
Fig. 5.43
În continuare se calculează tensiunile pe secţiunea transversală,

considerându-se secţiunea omogenă, având forma şi dimensiunile secţiunii
echivalente. Aceste tensiuni reprezintă tensiunea finală pentru materialul 2,
(Fig. 5.43.b). Pentru materialul 1 tensiunile finale se obţin prin amplificarea
tensiunilor calculate pentru materialul 2, cu raportul n=E1/E2, (Fig. 5.43.c).
După aceeaşi metodologie se pot calcula tensiunile pentru secţiunii
neomogene realizate din mai multe componente.
EXEMPLUL 5.4
Pentru grinda din Fig. 5.44.a, se cere

să se calculeze momentul capabil,
Mcap, pe care o poate suporta
cunoscând că este bimetalică, realizată
din două bare de secţiune pătrată, una
din cupru şi alta din oţel, lipite între
ele. Se dă σCu= 120 MPa; σOl=60 MPa
iar laturile celor două pătrate sunt de
20 mm. Se mai cunoaşte raportul
modulelor de elasticitate longitudinală,
n=EOl / ECu = 15/8=1,875.
Fig. 5.44
Rezolvare:
Dacă se ia ca bază de calcul cuprul, se amplifică cu factorul

n=EOl/ECu=1,875 aria secţiunii din oţel şi se obţine secţiunea echivalentă din
cupru (Fig. 5.44.c).
Poziţia centrului de greutate a secţiunii echivalente este dată de:
yc 
 yi  Ai  20  20  30  20  37,5 10  16,96 mm
 Ai 20  20  20  37,5
Momentul de inerţie axial central principal pentru secţiunea echivalentă,
este dat de relaţia:
37,5  20 3
I zC   I zi  y Ci  Ai  
2
2
 6,92 2  37,5  20 
i 1 12
20 4
  13,04 2  20  20  142681 mm 4
12
Tensiunea maximă din cupru, pentru secţiunea periculoasă (secţiunea
cu moment maxim), Fig. 5.44.a, este:
M  e2
 max Cu 
I zC
Din condiția de rezistență,  max Cu   aCu , se obține:
 aCu  I zC
M cap.Cu   371,56 Nm
e2
Pentru fibrele inferioare considerând secţiunea omogenă din cupru,
tensiunea maximă este:
M cap.Cu  e1
 Cu 
 max  44,17 MPa
I zC
Tensiunea maximă la nivelul fibrelor inferioare în cazul în care se ţine
cont de faptul că secţiunea este neomogenă, componenta de la partea
inferioară fiind realizată din oţel, rezultă:
E
 Cu  Ol  44,17  1,875  83   aOl  120 MPa
 max Ol   max
ECu
Similar se putea impune condiţia de rezistenţă pentru fibrele
inferioare, realizate din oţel, cu obligaţia de a verifica tensiunea maximă din
cupru, pentru momentul capabil determinat din condiţia de rezistenţă a
componentei din oţel. Momentul capabil al grinzii va fi aceea valoare
maximă a momentului capabil care satisface condiţiile de rezistenţă pentru
ambele materiale.
5.12. CONCENTRAREA TENSIUNILOR LA ÎNCOVOIERE
Ca şi în cazul altor solicitări, discontinuităţile geometrice (de exemplu:

arbore în trepte, găuri transversale, degajări, canale de pană), produc variaţii
locale importante ale tensiunilor, ale căror valori maxime sunt mai mari
decât cele calculate în ipoteza constanţei secţiunii transversale.
Tensiunile maxime se calculează cu relaţia:
 max  K t   nom ,
(5.50)
unde: σnom este
tensiunea nominală
obţinută în secțiunea
netă (secțiunea
redusă) iar Kt este
factorul teoretic de
concentrare al
tensiunilor elastice.
În Fig. 5.45 și
5.46 sunt prezentate
grafic valorile
factorului de
concentrare al
Fig. 5.45 tensiunilor Kt în
funcţie de raportul
între raza de
racordare şi lățimea
mai mică, pentru
diferite valori ale
raportului diametrelor
celor două porţiuni.
Graficele corespund
unor grinzi cu
secțiune rectangulară.
Raze de racordare
mici produc valori Kt
mari, deci trebuie
evitate în proiectare.
Fig. 5.46
5.13. DEFORMAŢIILE GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
Datorită tensiunilor normale ce iau naştere în secţiunea unei grinzii solicitate

la încovoiere, grinda se deformează, curbându-se. În majoritatea cazurilor
grinzile solicitate la încovoiere trebuie să satisfacă pe lângă condiţia de
rezistenţă şi condiţia de rigiditate, adică grinzile trebuie dimensionate în aşa
fel încât deformaţiile maxime să nu depăşească anumite limite impuse de
condiţiile de exploatare. În situaţia în care se depăşesc limitele impuse
pentru deformaţii, grinda se redimensionează, astfel încât condiţia de
rigiditate să fie îndeplinită.
Deformarea grinzilor solicitate la încovoiere este pusă în evidenţă de
deformarea fibrei medii deformate, care nu suferă modificări de lungime în
timpul deformării. Punctele de pe fibra medie deformată au atât deplasări pe
orizontală cât şi pe verticală. Deplasările orizontale sunt mult mai mici decât
cele verticale, acestea neprezentând importanţă mare în practică, motiv
pentru care se neglijează.
Studiul deformaţiilor grinzilor drepte solicitate la încovoiere plană
este posibil dacă se cunoaşte ecuaţia fibrei medii deformate, deplasările altor
puncte de pe grindă rezultând din ipoteza secţiunilor plane şi normale pe axa
grinzii (ipoteza lui Bernoulli).
5.13.1. ECUAŢIA DIFERENŢIALĂ A FIBREI MEDII DEFORMATE
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate (f.m.d.) depinde de modul de

încărcare şi rezemare al grinzii.
Se consideră o grindă dreaptă, simplu rezemată la capete, supusă
acţiunii unui sistem de forţe
perpendiculare pe axa sa,
conform Fig. 5.47.
Starea deformată din
dreptul unei secţiuni
transversale oarecare,
situată la distanţa x, se
caracterizează prin
următoarele mărimi
Fig.5.47 geometrice:
 deplasarea normală pe axa grinzii (pe direcţia Oy), numită săgeată,
care rezultă direct din ecuaţia fibrei medii deformate, ca fiind
ordonata v corespunzătoare unei abscise x:
v = f(x) (5.62)
 unghiul tangentei la fibra medie deformată, faţă de axa nedeformată
, denumită rotire, se obţine prin derivarea ecuaţiei fibrei medii
deformate:
dv
  tg   (5.63)
dx
 raza de curbură  a fibrei medii deformate, dată de cea de-a doua
derivată a ecuaţiei fibrei medii deformate:
d 2v
1 d 2x d 2 v d
   (5.64)
 3
d 2
x dx
  dv   2 2
1    
  dx  
La scrierea relaţiilor (5.63) şi (5.64) s-a ţinut seama de faptul că
dv
unghiul φ cu care se roteşte secţiunea este mic, termenul , panta
dx
tangentei la curba v = f(x), este de asemenea mic şi deci pătratul acestuia
devine neglijabil faţă de unitate.
Curbura fibrei medii deformată a unei grinzii se determină cu relaţia
prezentată la deducerea formulei lui Navier (5.19):
1 M z x 
 (5.65)
 EI z
unde produsul EIz, reprezintă modulul de rigiditate la încovoiere al secţiunii
transversale. Grinda este cu atât mai rigidă la încovoiere cu cât acest produs
are o valoare mai mare.
Expresia curburii din relaţiile (5.64), şi (5.65) conduce la ecuaţia
diferenţială a fibrei medii deformate :
1 d 2 v M z x 
  (5.66)
 dx 2 EI z
Fig. 5.48
Ţinând seama de modul de deformare a grinzii în raport cu sistemul de

axe de coordonate ales și semnul momentului încovoietor (Fig. 5.48),
d 2v
derivata a doua  v  , ce reprezintă legea de variaţie a săgeţii, trebuie să
dx 2
fie de semn contrar momentului, astfel încât ecuaţia diferenţială a fibrei
medii deformate devine:
d 2v M x 
2
 z (5.67)
dx EI z
Prin integrări succesive a ecuaţiei (5.67), se obţine legea de variaţie a
unghiului de rotire al unei secţiuni oarecare şi respectiv săgeata
corespunzătoare unui punct al fibrei medii deformate.
Integrarea ecuaţiei fibrei medii deformate se poate realiza prin metode
analitice, grafice sau grafo-analitice. Cele mai cunoscute metode sunt:
metoda generală de integrare directă, metoda identificării constantelor de
integrare și metoda parametrilor iniţiali.
5.13.2. METODA GENERALĂ DE INTEGRARE DIRECTĂ
Metoda generală de integrare a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate

se bazează pe ecuaţia diferenţială de ordinul doi (5.67):
d 2v M x 
2
 z
dx EI z
În aplicarea acestei metode, se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
 se alege o origine pentru axele de coordonate;
 se calculează reacţiunile în reazeme şi se scrie expresia momentului
încovoietor într-o secţiune oarecare, pentru fiecare interval al grinzii;
 prin integrarea succesivă a ecuaţiilor diferenţiale (5.67) se obţin
deformaţiile la încovoiere (rotirile φ şi săgeţile v). Pentru cazul
general în care atât momentul încovoietor, Mz(x), cât şi modulul de
rigiditate al secţiunii, EIz(x) sunt funcţie de variabila x, rezultă:
dv M x 
   z dx  C (5.68)
dx EI z x 
 M x  
v    z dxdx  Cx  D (5.69)
 EI z x  
 se determină constantele de integrare prin condiţiile la limită. Dacă n
este numărul intervalelor de variaţie a momentelor încovoietoare,
numărul constantelor de integrare este de 2n fiind necesare 2n
condiţii. Se pot scrie condiţii pe reazeme şi condiţii de continuitate
ale fibrei medii deformate, adică valorile deplasării săgeţii v sau
rotirii φ, în punctele de rezemare sau alte secţiuni caracteristice ale
grinzii.
Astfel, după cum se prezintă și în Fig.5.49:
a) în reazemul simplu (mobil) şi în cel fix, săgeata este nulă;
b) în încastrare, rotirea şi săgeata sunt nule;
c) în punctul de hotar dintre două intervale succesive tangenta la fibra
medie deformată şi săgeata au aceleaşi valori în ambele intervale
separate de acel punct.
Condiţiile necesare calculului constatelor de integrare pentru
încastrare, reazemul mobil şi reazemul fix, precum şi pentru o secţiune
intermediară în care nu există reazem dar reprezintă limita a două tronsoane,
sunt prezentate în Fig. 5.49, unde: 1st , 1dr , v1st , v1dr , reprezintă rotaţiile
respectiv săgeţile la stânga şi la dreapta în secţiunea 1 la distanţa
infinitezimală de abscisa x=a. Sensul pozitiv al rotaţiilor grinzii coincide cu
rotaţia axei x peste axa y printru un unghi φ≤90°.
dv
x  0  1   0; v1  0.
dx x 0
dv
x  0  1   0; v1  0.
dx x 0
dv
x  l  2   0; v2  0.
dx x l
dv
x  a  1st   1dr ;
dx xa
v st  vdr .
În continuare se pune în evidenţă

modul de calcul pe câteva
exemple simple.
Fig. 5.48
a) GRINDA ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ

CONCENTRATĂ LA CAPĂTUL LIBER
În secţiunea x, momentul
încovoietor este:
Mz(x) = - F∙x.
Introducând această
expresie în (5.67) se obţine
ecuaţia diferenţială:
d 2v
EI z 2  Fx (5.70)
Fig.5.50 dx
Prin integrări succesive se
obţine:
dv F  x 2
EI z    C,
dx 2
(5.71)
F  x3
EI z  v   C  x  D.
6
Condiţiile la limită, puse în încastrare, conduc la determinarea

constantelor de integrare C şi D:
dv
pentru x = l →  0 şi x = l → v = 0,
dx
Înlocuind în relaţiile (5.71) rezultă:
F l2
 C 0
 2 F l2 F l3
 de unde: C   şi D  .
 F  l 3
2 6
C l  D0

 6
Ca urmare ecuaţiile (5.71) se pot scrie:
dv Fx 2 Fl 2
EI z   ,
dx 2 2
(5.72)
Fx 3 Fl 2 Fl 3
EI z v   x
6 2 3
Valorile maxime ale rotirii şi ale săgeţii se obțin la capătul liber al
grinzii, adică pentru x = 0:
dv F l2
 tg      ,
dx 2 EI z
(5.72)
F l3
v max 
3 EI z
b) GRINDA ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT ŞI LIBERĂ LA CELĂLALT,

ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ UNIFORM DISTRIBUITĂ
Cunoscând expresia momentului

încovoietor în secţiunea x
qx 2
M z ( x)   ,
2
ecuaţia fibrei medii deformate se
scrie:
d 2 v qx 2
Fig. 5.51 EI z 2  (5.74)
dx 2
Prin integrări succesive rezultă:
dv qx 3
EI z   C,
dx 6
(5.75)
qx 4
EI z v   Cx  D.
24
Pentru determinarea constantelor de integrare se pun condiţiile la
limită în încastrare:
dv
pentru x = l →  0 şi x = l → v = 0.
dx
q  l 3
 C 0
 6 q l3 q l4
 de unde: C   şi D  .
q  l  C  l  D  0
4
6 8

 4
Ca urmare relaţiile (5.75) devin:
dv qx 3 ql 3
EI z   ,
dx 6 6
(5.76)
qx 4 ql 3 ql 4
EI z v   x
24 6 8
Rotirea şi săgeata maximă se obțin la capătul liber al grinzii,
corespunzătoare la x=0:
dv q l3
   ,
dx 6 EI z
(5.77)
q l4
v max 
8 EI z
c) GRINDA SIMPLU REZEMATĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ UNIFORM

DISTRIBUITĂ
Într-o secţiune x, momentul

încovoietor are expresia:
qx 2 ql qx 2
M z ( x)  V1  x   x
2 2 2
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate are forma:
Fig. 5.52
d 2v ql qx 2
EI z   x  (5.78)
dx 2 2 2
Prin integrare se obţine:
dv q  l  x2 q  x3
EI z    C,
dx 4 6
(5.79)
q  l  x3 q  x4
EI z v     Cx  D
12 24
Constantele de integrare se determină din condiţiile pe reazeme,
x = 0 → v = 0 şi x=l → v=0
q l3
D  0; C ,
24
Ca urmare, relațiile (5.79) devin:
dv ql 2 qx 3 ql 3
EI z  x   ,
dx 4 6 24
(5.80)
ql 3 qx 4 ql 3
EI z v   x   x
2 24 24
Săgeata maximă are loc la mijlocul grinzii, adică în secţiunea în care
dv l
derivate  0 . Pentru x = , rezultă:
dx 2
5 ql 4
v max  , (5.81)
384 EI z
iar rotirile maxime sunt în cele două reazeme, adică pentru x = 0 şi x = l:
ql 3 ql 3
1  ; 2   .
24 EI z 24 EI z
Din relaţiile de mai sus se observă că φ1= - φ2, adică rotirile fibrei
medii deformate sunt egale şi de semne contrare pe cele două reazeme.
Rotirea φ1, cu semnul plus, se măsoară în sens invers trigonometric iar
rotirea φ2, cu semnul minus, în sens trigonometric faţă de axa nedeformată a
grinzii.
d) GRINDA SIMPLU REZEMATĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ CONCENTRATĂ
Momentul încovoietor pe primul şi al doilea interval al grinzii are

expresia:
M z x  
Fb
- pentru x  [0,a) → x,
l
- pentru xa, l  → M z x   x  F x  a  .
Fb
l
Se scriu ecuaţiile diferenţiale
corespunzătoare fiecărei expresii
a momentelor şi se integrează.
 pentru x  [0,a)
 d 2v Fb
 z 2 
EI x,
 dx l
 dv Fbx 2
 z
EI    C1 , (5.82)
 dx 2 l
 Fbx 3
Fig. 5.53  EI z v    C1 x  D1
 6l
 pentru x a, l 
 d 2v
x  F x  a ,
Fb
 z 2 
EI
 dx l
 dv Fbx 2 Fx 2
 EI z    Fax  C 2 , (5.83)
 dx 2l 2
 Fbx 3 Fx 3 Fax 2
 z
EI v      C 2 x  D2
 6l 6 2
Constantele de integrare se obţin din condiţiile pe reazemele grinzii
şi condiţiile în punctele de hotar, astfel:
- pentru x = 0 → v1 = 0;
 dv   dv 
- pentru x = a →      ; v 13  v 3 2  ;
 dx 13  dx  3 2
- pentru x = l → v2 = 0.
Înlocuind aceste condiţii în relaţiile (5.82) şi (5.83), rezultă valoarea
constantelor de integrare:
C1 

Fb l 2  b 2 ; C2 
Fa
 
2l 2  a 2
6l 6l
Fa 3
D1  0 ; D2   .
6
Constantele de integrare se înlocuiesc în relaţiile (5.82) şi (5.83) care devin:
 pentru x0, a ,
 dv Fb 2 Fb l 2  b 2 
 z
EI   x 
dx 2l 6l
 (5.84)
 EI v  
 z
Fb
6l
x3 
Fb
6l
l 2  b2 x
 pentru xa,l ,
 dv Fb 2 Fx 2 Fa 2l 2  a 2 
 z
EI   x   Fax  ,
dx 2l 2 6l

 
(5.85)
 EI v   Fbx 3
Fx 3
Fax 2
Fa 2l 2
 a 2
Fa 3
   x
 z 6l 6 2 6l 6
Săgeata corespunzătoare punctului de aplicaţie a forţei se obţine pentru x=a:
Fa 2 b 2
v3  (5.86)
3 EI z l
Dacă sarcina F se aplică la mijlocul grinzii, rezultă săgeata maximă:
Fl 3
vmax  (5.87)
48 EI z
5.13.3. METODA IDENTIFICĂRII CONSTANTELOR ARBITRARE DE

INTEGRARE (METODA KLEBSCH)
Metoda are avantajul că, spre deosebire de metoda generală de integrare

directă a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate, indiferent de numărul
intervalelor existente pe grindă, necesită determinarea a numai două
constante de integrare. Pentru aceasta însă, este necesară respectarea unor
reguli de scriere a expresiilor momentelor încovoietoare şi de integrare a
acestora. Astfel:
1. Originea de măsurare a absciselor x, la scrierea momentelor
încovoietoare, este aceeaşi pentru oricare dintre intervalele grinzii (de
obicei, se alege capătul din stânga al grinzii);
2. Expresia momentului încovoietor dintr-un interval oarecare trebuie
să cuprindă expresia momentului încovoietor din intervalul precedent. În
acest scop, sarcinile distribuite se prelungesc după aceeaşi lege de variaţie
până la extremitatea din dreapta a grinzii, pe porţiunea pe care s-au prelungit
sarcinile distribuite se introduc sarcini egale şi de sens contrar;
3. Dacă într-o anumită secţiune a grinzii de abscisă li se aplică un
moment concentrat M0, acesta se introduce în expresia momentului
încovoietor sub forma M0(x – li)0;
4. La integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate (5.67),

parantezele de forma (x – li)n nu se desfac, considerându-se ca variabile
independente.
Respectând cele patru reguli mai sus amintite, numărul constantelor
de integrare, pentru grinda încărcată cu diverse sarcini, se reduce la două
constante care se determină din condiţiile pe reazeme.
Fig. 5.54
Spre exemplificare, se consideră grinda rezemată şi încărcată ca în

Fig.5.54. Expresiile momentului încovoietor pe cele patru intervale ale
grinzii sunt:
 qx 2
   
 1  3 M z x  V1 x 
 2
 qx  l 1 
2
qx 2
 3  4  M  x   V x    F x  l1 

z 1
2 2

4  2  M x   V x  qx  q x  l 1   F x  l   M x  l 0
2 2
 z 1
2 2
1 0 2

2  5  M x   V x  qx  q x  l 1   F  x  l   M x  l 0  V x  l 
2 2
 z 1
2 2
1 0 2 2
Integrând ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate pe cele patru

intervale, rezultă:
 d2 v qx 2
 EI z   V 1 x 
 dx 2 2
 2
qx 3
1  3   EI z
dv
  V1
x
  C1 (5.88)
 dx 2 6
 x 3 qx 4
 EI z v   V1   C1 x  D1
 6 24
 qx 2 q x  l1 
2
d2 v
 EI z   V1 x    F  x  l1 
 dx 2 2 2
 x 2 qx 3 q x  l1  F  x  l1 
3 2
dv
 EI z   V1     C2
3 4   dx 2 6 6 2 (5.89)

 EI v   V x  qx  qx  l1   F x  l1  
3 4 4 2
 z 1
6 24 24 6
  
 C 2 x D 2
 qx 2 qx  l 1 
2
d2 v
     F x  l1   M 0 x  l 2 
0
 z 2
EI V 1 x
 dx 2 2
 qx q x  l 1  F x  l1 
2 3 3 2
4  2 EI z dx  V1 2  6  6  2  M 0 x  l2   C3
dv x
(5.90)

 EI z v  V1 x  qx  qx  l 1   F  x  l1   M 0 x  l 2  
3 4 4 3 2
 6 24 24 6 2
  C3 x  D3

 qx 2 qx  l1 
2
d2 v
     F x  l1   M 0  x  l2  
0
 EI z 2
V1 x
 dx 2 2
  V2 x  l 

x 2 qx3 q x  l1  F x  l1 
3 2
 EI dv
  V1     M 0 x  l2  
 z dx 2 6 6 2
2  5  V2 x  l 
2 (5.91)
   C4
 2
 x3 qx 4 q x  l1  F x  l1  M 0  x  l2 
4 3 2
dv
 EI z   V1     
 dx 6 24 24 6 2
 V2 x  l 
3
   C4 x  D4
 6
Pentru determinarea celor opt constante de integrare, se introduc

condiţiile în punctele de hotar. Astfel:
 dv   dv 
      C1  C 2
- pentru x = l1  dx 13  dx  3 4
v   v   D1  D2
 13 3 4
 dv   dv 
      C 2  C3
- pentru x = l2 
 dx  3 4  dx  4  2
v   v   D 2  D3
 3 4 42
 dv   dv 
      C3  C 4
- pentru x = l3 
 dx  4  2  dx  2 5
v   v   D3  D 4
 42 2 5
Ținând cont de rezultatele de mai sus se obține:
C1  C2  C3  C4  C
(5.92)
D1  D2  D3  D4  D
În consecinţă cele opt constante de integrare s-au redus la două. Pentru
determinarea acestora se pun condiţiile pe reazeme.
Astfel:
 pentru x = 0 → v1 = 0 şi din relaţia (5.88) rezultă:
D1 =D = 0;
 pentru x = l → v2 = 0 şi din relaţia (5.90) rezultă:
1  l 3 ql 4 ql  l1  l  l1  M 0 l  l 2  
4 3 2
C3  C  V1   F  
l  6 24 24 6 2 
5.13.4. METODA PARAMETRILOR INIŢIALI
Metoda parametrilor iniţiali constituie o generalizare a metodei identificării

constantelor de integrare şi admite valabilitatea iniţială a aceloraşi ipoteze:
a) se respectă cele patru reguli enumerate la metoda Klebsch
referitoare la scrierea expresiilor momentelor încovoietoare şi la integrarea
ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate;
b) grinda are modulul de rigiditate constant pe întreaga lungime.
Pe baza rezultatelor obţinute prin metoda Klebsch, se însumează

termenii de acelaşi tip şi aceştia se aşează în ordinea crescătoare a puterilor
abscisei x. Valorile constantelor de integrare determinate din condiţiile la
limită puse în origine se aleg drept parametri iniţiali.
Considerându-se valorile unghiului de deformaţie şi al săgeţii în
origine ca fiind 0, respectiv v0, parametri iniţiali vor fi:
C  EI z tg  0  EI z  0;

D  EI z v0 .
Considerând cazul cel mai general când pe grindă acţionează momente
concentrate, sarcini concentrate şi sarcini uniform distribuite, parametri
iniţiali vor fi:
- pentru unghiuri de rotire:
 dv   n M i x  li  n F j x  l j 2 n
q k x  l k  
3
EI z    0        ; (5.93)
 dx   i 1 1! j 1 2! k 1 3! 
- pentru săgeţi:
 n M x  li 2 n F j x  l j 3 n qk x  lk 4 
EI z v  v0  x 0     i    ; (5.94)
 i 1 2! j 1 3! k 1 4! 
Cu ajutorul relaţiilor (5.93) şi (5.94), după determinarea parametrilor
iniţiali, 0 şi v0, se poate calcula tangenta la fibra medie deformată şi
săgeata în oricare secţiune a grinzii. Parametri iniţiali se determină din
condiţiile de rezemare ale grinzii:
- dacă originea sistemului de referinţă xOy s-a ales într-o încastrare
atât 0, cât şi v0, sunt nuli;
- dacă originea sistemului s-a ales într-un reazem simplu sau articulat,
fiind 0 ≠ 0 şi v0 = 0, este necesară impunerea unei alte condiţii în celălalt
reazem.
dv
Săgeata maximă va fi în secţiunea în care   0 .
dx
Metoda parametrilor iniţiali se va aplica în cele ce urmează pentru
două din exemplele prezentate anterior și soluționate prin metoda integrării
directe.
a) GRINDA SIMPLU REZEMATĂ, ÎNCĂRCATĂ CU SARCINĂ CONCENTRATĂ
Se consideră grinda din Fig. 5.55, încărcată cu sarcina concentrată F. Se

cere calculul săgeţii maxime. Aplicând relațiile anterioare (5.93) și (5.94) pe
cele două intervale ale grinzii se obține:
  dv  V1 x
2
Fb 2
 z
EI   0    x
  dx  2! 2l
1  3 (5.95)
 EI v  v  x   V1 x   Fb x 3
3


z 0 0
3! 6l
  dv   V1 x F x  a   Fb 2 F x  a 
2 2 2
 z
EI    0         x 
  dx   2! 2!  2l 2
3  2 (5.96)
       
 EI z v  v0  x 0    3! 

3 3 3
V x F x a Fb F x a
 x3 
1
  3!  6l 6
Parametri iniţiali, 0 şi v0, se determină punând condiţiile pe reazeme:
- pentru x=0 trebuie ca
v =0 şi din (5.95) rezultă
v0 = 0;
- pentru x=l trebuie ca
v=0 şi din ecuaţia săgeţii
(5.96) rezultă:
Fbl 3 F b 3
EI z 0 l  
6l 6
Fb l  b 
2 2
Fig. 5.55
0 
6 EI z l
Prin înlocuirea parametrilor iniţiali în ecuaţiile (5.95) rezultă:
 Fb l 2  b 2  Fb 2
 z
EI    x

1  3  6l 2l
 EI   Fb l  b   Fb x 3
2 2
(5.97)
 z 6 EI z l 6l
Dacă a > b, săgeata maximă se va afla în intervalul 1-3. Prin anularea
derivatei de ordinul întâi a săgeţii pe acest interval, rezultă:
Fb  l 2  b 2 2 l 2 b2
 
 x0   0 sau x0   (5.98)
2l  3  3
Înlocuind valoarea pozitivă a lui x0 în relaţia (5.98) rezultă:
 
3
Fb l 2  b 2 2
vmax  (5.99)
9 3 l EI z
Cea mai mare valoare a săgeţii se obţine când a = b = l 2 , adică prin
aplicarea sarcinii la mijlocul deschiderii grinzii:
Fl 3
vmax  f  ,
48 EI z
relație identică cu cea obținută prin metoda integrării directe (5.87).
Rotirile pe reazeme au valoarea:
Fl 3
1    2 .
16 EI z
b) GRINDA ÎNCASTRATĂ LA UN CAPĂT ŞI ÎNCĂRCATĂ CU SARCINA

UNIFORM DISTRIBUITĂ
Pentru grinda încărcată ca în

Fig. 5.56 se scriu ecuaţiile de
echilibru static:
H0  0
V0  ql  0; V0  ql
ql 2 ql 2
M0   0; M 0 
2 2
Relaţiile (5.93) şi (5.94) scrise
Fig. 5.56 pe intervalul (0-1) devin:
  dv  V0 x 2 qx 3
 z
EI   0  M x  
  dx
0
 2 6
 (5.100)
 EI z v  v0  x 0   M 0 2  V0 6  24

2 3
x x qx 4
pentru x = 0, rezultă 0 = 0 şi v0 = 0.
Înlocuind parametrii iniţiali în relaţiile (5.89) rezultă:
 dv qlx 2 qx 3
 EI z M0 x  
 dx 2 6
 (5.101)
 EI v  M x  ql x  qx
2 3 4
 z 0
2 6 24
Pentru capătul liber, x= l, din relația (5.101) obținându-se valorile
rotirii și săgeții maxime:
ql 3 ql 4
1  ; v1  (5.102)
6 EI z 8 EI z
5.13.5. METODA GRAFO-ANALITICĂ
Metoda grafo-analitică se poate folosi la calculul săgeţii sau rotirii într-o

secţiune a grinzii, fără să fie necesară şi ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate.
Se consideră o grindă cu secţiune constantă, simplu rezemată încărcată
cu o sarcină oarecare (Fig. 5.57).
Fig. 5.57
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate are forma:

d2 v
EI z 2   M z x  .
dx
Prin integrare se obţine:
x
   M z x dx  C .
dv
EI z (5.103)
dx 0
Integrala reprezintă aria diagramei de momente încovoietoare din
origine până la secţiunea x, şi se notează cu 0X:
x
 0 X   M z x dx.
0
Constanta de integrare C se determină din condiţia pe reazem:
dv
x=0 →  tg  0   0 → C = EIz 0;
dx
Expresia (5.103) devine:
 dv 
EI z   0     0 X (5.104)
 dx 
Integrând ecuaţia diferenţială (5.104) se obține:
x
EI z v  x 0      0 X dx  D (5.105)
0
Integrala definită se poate rezolva prin părţi:
x x
  0 X dx  x oX   xd 0 X  x  0 X  S 0 X 
0 0
(5.106)
 x  0 X  e1  0 X   0 X x  e1   e2  0 X  S X 0
x
unde s-a notat S 0 X   xd 0 X  e1  0 X şi reprezintă momentul static al

0
suprafeţei diagramei de momente  0 X în raport cu originea; e1 - abscisa

centrului de greutate a suprafeţei  0 X ; e2 – distanţa de la centrul de
greutate al suprafeţei  0 X până la secţiunea x; SX0 – momentul static al
suprafeţei diagramei de momente  0 X , faţă de secţiunea x.
Astfel, ecuaţia (5.105) va fi de forma:
EI z v  x 0   S X 0  D. (5.107)
Pentru determinarea constantei de integrare D se pune condiţia în
originea sistemului de referinţă:
x = 0 → v = v0; SX0 = 0, respectiv D = EIz v0.
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate se poate scrie sub forma:
EI z v  v0  x  0   S X 0 (5.108)
Constantele 0 şi v0 se determină din condiţiile pe reazeme.
În tabelul 5.2 se dau expresiile
ariilor diagramelor de momente  0 X
şi a poziţiei corespunzătoare a
centrelor de greutate pentru câteva
cazuri întâlnite frecvent în practică.
Pentru exemplificare, se
consideră grinda simplu rezemată
încărcată cu sarcină concentrată F
(Fig. 5.58).
Constantele de integrare se
determină din condiţiile pe reazeme:
Fig. 5.58 x = 0 → v = 0 și x = l → v = 0.
Tabelul 5.2
Înlocuind în ecuaţia (5.108) prima condiţie rezultă v0 = 0.

Din condiţia a doua rezultă:
S
EI z  l 0    S 21,   0  21 (5.109)
EI z  l
Momentul static al diagramei de momente se calculează ţinând seama
de relaţiile din Tabelul 5.2. Astfel:
Fl l l Fl 3
S 21  12 e2    
4 2 2 16
Fl 2
După înlocuirea lui S2-1 în relaţia (5.109), rezultă:  0  .
16 EI z
Săgeata la mijlocul grinzii, se determină calculând momentul static al
diagramei de momente faţă de mijlocul grinzii:
Fl l 1 1 l Fl 3
S 31   31 e2     
4 2 2 3 2 96
Înlocuind în ecuaţia fibrei medii deformate (5.108) atât pe pe S3-1 cât
şi φ0 se obţine:
 l Fl 2  Fl 3 Fl 3 Fl 3
EI z  v3      S 31 ; EI z v3   ; v3  v max  .
 2 16 EI z  32 96 48 EI z
EXEMPLUL 5.5
Se consideră grinda simplu rezemată şi încărcată ca în Fig. 5.59. Se cere:

a) Trasarea diagramelor de
variaţie a eforturilor;
b) Dimensionarea grinzii
(din profil I);
c) Verificarea tensiunilor
tangenţiale maxime din
secţiunea grinzii;
d) Calculul săgeţii la
distanţa b=3m de capătul
grinzii.
Rezolvare:
a) Se determină reacţiunile
în reazeme, scriind
expresiile momentului
încovoietor faţă de
reazemele 1 şi 2:
∑ , ∑
Rezultă:
l2
q   F1  l  a   F2  c
V1  2 
l
42
5   5  2 10  2
Fig.5.59  2  7,5 kN
4
l2 42
q  F2  l  c   F1  a 10  6  5   5  2
V2  2  2  27,5 kN
l 4
Expresiile eforturilor pe intervale sunt:
- pe intervalul x  [0,a)
 x  0  T y  7,5 kN

T y  V1  q  x 
 x  a  T y  V1  q  a  7,5  5  2   2,5 kN;

Se calculează distanţa x0 până la secţiunea în care se anulează forţa
tăietoare şi unde momentul încovoietor trece printr-un extrem.
V 7,5
V1  q  x0  0 ; x0  1   1,5 m.
q 5

 x  0  M z  0;

x2  1,5 2
M z  V1  x  q   x  x 0  1,5 m  M z  7,5  1,5  5   5,625kN  m;
2  2
 1,5 2
 x  a  M z  7,5  2  5   5 kN  m .
 2
- pe intervalul x  [a, l):
 x  a  T y  7,5  5  2  5   7,5 kN;
T y  V1  q  x  F1 
 x  l  T y  7,5  5  4  5   17,5 kN
 22
x2  x  a  M z  7,5  2  5   5 kN  m ;
M z  V1  x  q   F1  x  a   2
2
2  x  l  M  7,5  4  5  4  5  2   20 kN  m ;
 z
2
- pe intervalul x [l, l + c)
T y  V1  q  l  F1  V2  7,5  5  4  5  7,5   10 kN
 l  x  l  M z   20 kN  m
M z  V1  x  q  l   x    F1  x  a   V2  x  l  
 2 x  l  c  M z  0
Cu valorile calculate pentru forţele tăietoare şi momentele încovoietoare se
trasează diagramele de variaţie a acestora (Ty şi Mz) pe lungimea grinzii
(Fig. 5. 59).
b) Dimensionarea grinzii se efectuează cu relaţia (5.22):
M z max 20 106
Wz    133,33 103 mm3
a 150
Se alege din Anexe un profil I18 cu Wz=161∙103 mm3, Iz =1450∙104

mm4 şi Sz=93,4∙103 mm3.
c) Verificarea tensiunilor tangenţiale maxime se face cu formula lui
Juravski (5.28):
T S 17, 5 103  93,4 103
 max  y max z   16,33 N/mm 2   a
by  I z 6,9 1450 104
d) Calculul săgeţii în punctul 5, se va face cu metoda identificării
constantelor de integrare (metoda Klebsch).
- pe intervalul 1-3, x  [0,a)
 d 2v x2
 z 2
EI   V 1 x  q ,
 dx 2
 dv x2 x3
 z
EI   V1  q , C ,
 dx 2 6
 x3 x4
 EI z v   V1  q  Cx  D
 6 24
- pe intervalul 3-2, x  [a, l)
 d 2v x2
 EI z 2   V1 x  q  F1  x  a ,
 dx 2
 dv
 
x 2

x3

x  a 2  C ,
 z
EI V1 q F1
 dx 2 6 2
 x 3
x 4
x  a 3  Cx  D
 EI z v   V1  q  F1
 6 24 6
Pe intervalul 2-4, nu este necesară integrarea ecuaţiei diferenţiale a
fibrei medii deformate. Constantele C şi D se determină din condiţiile pe
reazeme.
- pentru x = 0 → v = 0 → D = 0
- pentru x = l → v = 0 de unde:
V1  
l3 q l4
 F1 
l  a 3  C  l  0
6 24 6
l2 q  l3
C  V1    F1 
l  a
3
42 5  43 5  23
 7,5     8, 33 kN  m2
6 24 6l 6 24 64
Înlocuind constantele în ecuaţia săgeţii pe intervalul 3-2 şi înlocuind x=3 m,
se obţine săgeata în punctul 5.
33 q  34
EI z v   V1    F1
3  2
3
 8,33  3
6 24 6
1  27 5  81 5  8,948
v5    7,5    24,99  
EI z  6 24 6  EI z
8,948
v5  12
 2,938  10 3  2,938 mm
2,1  10  1450  10 10
5 4
EXEMPLUL 5.6
Pentru grinda de rigiditate constantă, reprezentată în Fig.5.60, se cere să se

determine expresiile generale ale rotirii şi săgeţii (, v), precum şi expresiile
deformaţiilor în secţiunea (3) (3, v3). Se va folosi metoda parametrilor
iniţiali.
Fig. 5.60
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile din rezemele 1 şi 2, scriind ecuațiile de echilibru

static:
 Fx  0, de unde H1 = 0;
M (1)  0; F  7a  V2  5a  q  5a  4,5a  2,5F  a  2F  a  0 → V2 = 5F;
M ( 2) 0; 2F  6a  V1  5a  2,5F  a  q  5a  0,5a  2F  a  0 → V1 = 3F.
Unghiul de rotire şi săgeata, conform relaţiilor (5.93) şi (5.94), se scriu:
2 Fx 2 3F ( x  a ) 2 2,5Fa ( x  3a)
EI z    EI z 0    
2! 01 2! 13
1! 3 2
F ( x  3a) 3 5 F ( x  6a ) 2
  ;
a 3! 3 2
2! 2 4
2 Fx 3 3F ( x  a ) 3 2,5F ( x  3a) 2
EI z  v  EI z v0  EI z 0 x    
3! 0 1
3! 13
2! 3 2
F ( x  3a) 4
5 F ( x  6a ) 3
  
a 4! 3 2
3! 24
Parametrii în origine se determină din condiţiile la limită pe reazeme,
care, în acest caz, se pun numai referitor la săgeată.Astfel:
x  a  v  0; x  6a  v  0.
Rezultă:
 Fa 3
 0  EI v  aEI   ;
 z 0 z 0
3
 3 3 2 4
0  EI v  6aEI   F (6a )  F (5a )  2,5F (3a )  F (3a ) ,

 z 0 z 0
3 2 2 a 24
după efectuarea calculelor rezultând:
 Fa 3
 EI z v 0  aEI z  0   3 ;
 3
 EI v  6aEI    193Fa ,
 z 0 z 0
8
2 3
571Fa 177 Fa
de unde: EI z 0   ; EI z v0  
120 40
Rotirea şi săgeata au expresiile generale:
571Fa 2 3F ( x  a ) 2 5Fa ( x  3a) F ( x  3a) 3
EI z    Fx 2    
120 0 1 2 2 6a
13 3 2 3 2
5 F ( x  6a ) 2
 ;
2 2 4
177a3
571Fa x 2
Fx 3
F ( x  a) 3 5Fa ( x  3a) 2
EI z v      
40 120 0 1
3 0 1
2 13
4 3 2
Fa ( x  3a) 4 5 F ( x  6a ) 3
  
24 3 2
6 24
Punctul (3) este punct de hotar dintre intervalele 1 - 3 şi 3 - 2. Se
observă că trebuie considerate expresiile rotirii şi săgeții valabile pentru
intervalul 1 - 3. Din aceste expresii, pentru x = 3a, se obține:
571Fa 2 3F ( 2a ) 2
EI z 3    F (3a) 
2
;
120 2
177 Fa 3 571Fa 2  3a F (3a) 3 F (2a) 3

EI z v3     ,
40 120 3 2
211 Fa 2 97 Fa 3
de unde:  3   ; v3   
120 EI z 20 EI z
EXEMPLUL 5.7
Se consideră grinda simplu rezemată şi încărcată ca în Fig. 5.61. Se cere:

a) Trasarea diagramelor
de eforturi;
b) Dimensionarea
grinzii (din profil I);
c) Calculul săgeţii la
capătul liber prin
metoda grafo-analitică.
Rezolvare:
a) Din ecuaţiile de
echilibru static (ecuaţia
de momente faţă de
reazemul 1 şi 2) rezultă
valorile reacțiunilor în
cele două reazeme:
q l2
F a
V1  2 
l
10  25
 20  1
 2  21 kN
5
q l2
 F  l  a 
V2  2 
l
10  25
 20  6
 2  49 kN
Fig. 5.61 5
- pentru x  [0,l)
 x  0  T y  V1  21 kN
T y  V1  q  x 
 x  l  T y  V1  q  l  21 10  5   29 kN
V1 21
Ty  0  V1  qx0  0  x0    2,1 m
q 10

x  0  M z  0
2 
qx  q l2 10  5 2
M z  V1  x   x  l  M z  V1  l   21  5    20 kN  m
2  2 2
 10  2,12
 x  x  M  21  2,1   22, 05 kN  m

0 z
2
- pentru x1  [0,a)
Ty  F  20 kN
x  0;  M z  0
M z   F1  x1  1
 x1  a ;  M z   F  a   20  1  20 kN  m
b) Dimensionarea se face cu formula lui Navier (5.22)
M z max 22, 05 10 6
Wz nec   147 103 mm3
a 150
Se alege un profil I18 cu dimensiunile: Wz=161·103 mm3, Iz=1450·104
mm şi Sz = 93,4∙103 mm3.
4
c) Pentru aplicarea metodei grafo-analitice diagrama de momente se

construieşte prin suprapunerea efectelor (Fig. 5.61), pentru sarcina uniform
repartizată corespunde diagrama parabolică cu momentul încovoietor
ql 2
maxim M z  , iar pentru sarcina concentrată, diagrama cu momentul
8
încovoietor maxim Mz = - Fc.
Pentru calculul deplasărilor se foloseşte relaţia (5.108).
 
EI z v  v0  x 0   S X 0
Constantele de integrare se determină din condiţiile pe reazeme:
x = 0 → v = 0 → v0 = 0
x = l → v = 0 → EIz (-l0) = -S2-1
Momentul static al diagramelor de momente va fi:
2 q l2 l F c l q l4 F c l2
S 21   l   l    ,
3 8 2 2 3 24 6
rezultând:
q  l 3 F  c  l 10  53 20  1  5
EI z 0      35, 416 kN  m 2
24 6 24 6
Săgeata la capătul liber se determină înlocuind în relaţia (5.108) x = l + c:
EI z  v3  l  c  0  S 31
2 q l2 l  F  c  l  c  0  c  l  c
S 31     c  l   
3 8 2  2 3
2 10  5 3  5  20  1  5  1  1  5  1
    1   224, 58 kN  m 3
3 8 2  6
EI z v3  l  c 0  S31
EI z v3  6  35,416  224,58  12,084 kN  m3
12, 084  103  109
v3    3,968 mm
2,1 105  1450  10 4
5.14. GRINZI STATIC NEDETERMINATE. ECUAȚIA CELOR TREI MOMENTE
După cum s-a prezentat în paragraful §2.5, determinarea eforturilor într-un

sistem oarecare de bare este posibilă numai dacă se cunosc forţele exterioare
care-l solicită, adică dacă se cunosc sarcinile şi reacțiunile. Sistemul este
static determinat, dacă numărul necunoscutelor introduse de către reazeme
este egal cu numărul ecuațiilor de echilibru. În cazul în care numărul
necunoscutelor din reazeme depăşeşte numărul ecuaţiilor de echilibru,
sistemul este static nedeterminat. Gradul de nedeterminare (n) este egal cu
deferenţa dintre numărul necunoscutelor (r) şi numărul ecuaţiilor de
echilibru (s): n = r - s.
În construcţia de maşini se găsesc numeroase exemple de sisteme
static nedeterminate (arbori pe mai multe reazeme, grinzi dublu încastrate,
grinzi continue etc.). Mult mai multe situații de sisteme static nedeterminate
se întâlnesc în construcții. Structurile static nedeterminate sunt în general
mai economice, în sensul ca sunt mai rigide și mai rezistente. De exemplu, o
grindă dublu încastrată încărcată cu sarcină concentrată la mijlocul
deschiderii are săgeata în dreptul punctului de aplicație al forței un sfert din
săgeata unei grinzi simplu rezemate având aceeași deschidere și aceeași
solicitare, în timp ce momentul încovoietor maxim este redus la jumătate.
Ca urmare, rezultă necesitatea unei secțiuni diminuate în cazul grinzii

dublu încastrate, deci economie de material. Un dezavantaj al sistemelor de
grinzi static nedeterminate este acela că analiza lor necesită calculul
deplasărilor ceea ce implică cunoașterea secțiunii transversale, calculul de
dimensionare rezultând în urma încercărilor, pe când la sistemele static
determinate eforturile sunt independente de mărimea secțiunii.
Pentru rezolvarea problemelor static nedeterminate, ecuaţiilor de
echilibru din statică li se adaugă ecuaţiile rezultate din condiţiile de
compatibilitate a deformaţiilor, condiții care asigură continuitatea
deformațiilor în structură. Necunoscutele care se determină din aceste
condiţii se numesc static nedeterminate.
Ca mărimi static nedeterminate se pot
alege forţele sau momentele din reazeme.
Pe baza ecuaţiilor de deformaţii,
pentru ridicarea nedeterminării, se pot
utiliza următoarele metode: metoda
săgeţii şi ecuaţia celor trei momente
(aplicată la grinzile continue).
Prima metodă se prezintă sub forma
unui exemplu. Astfel, se cere să se
studieze variaţia eforturilor pentru grinda
din Fig.5.62. Gradul de nedeterminare
este: n=r-s =4-3=1, deci sistemul este
simplu static nedeterminat.
Fig.5.62 Metoda săgeţilor constă în
exprimarea în funcţie de eforturi a
deplasării unui punct în care se cunoaşte mărimea săgeţii. De regulă, se scrie
expresia săgeţii în unul din reazeme, unde deplasarea este nulă. Grinda dată
se poate înlocui cu una echivalentă, şi anume: o grindă simplu rezemată,
încărcată cu sarcina uniform distribuită q şi cu un moment M1 aplicat în
reazemul 1. Acest moment se alege ca mărime static nedeterminată. Se
trasează diagrama de momente prin suprapunerea efectelor, ştiind că
diagrama pentru sarcina q este parabolică, iar pentru M1 este liniară.
Pentru calculul deplasărilor se poate folosi oricare din metodele
prezentate anterior. De exemplu, utilizând metoda grafo-analitică, săgeata în
punctul 2 are expresia:
EI z (v  v0   0 x)  S 21.
Pentru determinarea constantelor se pun condiţiile pe reazeme.
- în încastrare, pentru x = 0 rezultă:
dv
v = v0 = 0 şi   0  0.
dx
- în reazemul 2 deplasarea este nulă, deci pentru x = l rezultă v = 0.
Înlocuind aceste valori în expresia deplasării punctului 2, rezultă: S21=0.
Momentul static al diagramei de momente se poate scrie însumând
momentul static al diagramei date de sarcina uniform distribuită cu
momentul static al diagramei momentului M1:
2 ql 2 l l 2 ql 2
S 21    M 1   l  0, de unde M 1   
3 8 2 2 3 8
După se s-a calculat mărimea static nedeterminată, problema studiului
variaţiei eforturilor se rezolvă al fel ca la grinzile static determinate.
În cazul grinzilor pe mai multe reazeme, metodele bazate pe aplicarea
directă a ecuaţiilor de deformaţie devin greoaie. În aceste cazuri, se
foloseşte ecuaţia celor trei momente, care se va prezenta în cele ce urmează.
ECUAȚIA CELOR TREI MOMENTE
Se consideră o grindă, pe mai multe reazeme, ca în Fig.5.63. Grinda este

static nedeterminată. Ca mărimi static nedeterminate se aleg momentele
încovoietoare în dreptul reazemele intermediare. Prin ecuaţia celor trei
momente se pot determina aceste momente, după care se pot calcula
reacţiunile şi eforturile.
Fig.5.63
Pentru deducerea ecuaţiei celor trei momente, se separă din grindă

două deschideri consecutive şi se studiază deformarea lor. În cazul
reazemelor elastice, care permit denivelări, fibra medie deformată va avea
forma din Fig.5.64.
Fig. 5.64
Considerând originea sistemului de axe în reazemul m, se scriu

deplasările reazemelor m -1 şi m + 1, folosind metoda grafo-analitică:
EI z (v m1  v m   m l m )   S m1,m ;
(5.110)
EI z (v m1  v m   m l m1 )   S m1,m .
Se observă că rotirea m în stânga reazemului m este pozitivă
(măsurată în sens invers trigonometric), iar în dreapta negativă (măsurată în
sens trigonometric). Din cele două relaţii se poate elimina m, înmulţind
1 1
prima relaţie cu , iar a doua cu şi adunând membru cu membru:
lm l m 1
v v v v  S m1,m S m1,m
EI z  m1 m  m1 m      (5.111)
 lm l m1  lm l m1
Calculul momentelor statice se poate face pentru grinzile echivalente.
Pentru porţiunea lm grinda echivalentă este o grindă simplu rezemată,
încărcată cu sarcinile Fn-1 şi Fn de pe grinda reală şi cu momentele Mm-1 şi
Mm de pe cele două reazeme. Analog, pentru porţiunea lm+1 din grinda
continuă, grinda echivalentă este grinda simplu rezemată, încărcată cu
sarcina F3 şi cu momentele Mm şi Mm+1 de pe reazeme.
Diagramele de momente se trasează separat pentru sarcinile de pe

grinda echivalentă şi separat pentru mărimile static nedeterminate
(momentele de pe reazeme).
Se notează cu Sm-1,m,s şi Sm+1,m,s momentele statice ale diagramelor de
momente corespunzătoare sarcinilor şi cu Sm-1,m,n şi Sm+1,m,n momentele
statice ale diagramelor de momente corespunzătoare mărimilor static
nedeterminate. Momentele statice rezultante vor fi:
S m1,m  S m1,m, s  S m1,m,n ;
(5.112)
S m1,m  S m1,m, s  S m1,m,n .
Momentele statice ale mărimilor static nedeterminate au expresiile:
M l l M l 2
S m 1,m,n  m 1 m  m  m m  l m ;
2 3 2 3 (5.113)
M m 1l m1 l m1 M m l m1 2
S m 1,m,n     l m 1 .
2 3 2 3
Înlocuind aceste relaţii în (5.112), se obţine:
M m 1l m2 2M m l m2
S m 1,m  S m 1,m, s   ;
6 6
(5.114)
M m1l m2 1 2M m l m2 1
S m 1,m  S m 1,m, s   
6 6
Prin înlocuirea acestor expresii în (5.111), se găseşte ecuaţia celor trei
momente, cunoscută şi sub numele de ecuaţia lui Clapeyron:
 v  v m v m 1  v m  S S
EI z  m 1     m 1,m, s  m 1,m, s 
 lm l m1  lm l m 1
(5.115)
 M m 1l m  2M m (l m  l m 1 )  M m 1l m 1 .
1
6
În cazul reazemelor rigide, membrul întâi se anulează şi ecuaţia
(5.115) se scrie sub forma:
 S m1,m, s S m1,m, s 
M m1l m  2M m (l m  l m1 )  M m1l m1  6    0. (5.116)
 lm l m1 
În această ecuaţie, momentele statice Sm-1,m,s şi Sm+1,m,s se pot calcula în
funcţie de sarcinile aplicate grinzii. Se observă că raportând aceste momente
statice la deschiderea respectivă, se obţin reacţiunile diagramelor de
momente, considerate ca sarcini fictive. Astfel, reacţiunea fictivă în
reazemul m va fi:
S m1,m, s S m1,m, s
Am, s    (5.117)
lm l m1
Cu această notaţie, ecuaţia (5.116) devine:

M m1l m  2M m (l m  l m1 )  M m1l m1  6 Am,s  0. (5.116)
Ecuaţia (5.116), scrisă în forma generală, se poate aplica la câte trei
reazeme consecutive ale grinzii continue, obţinându-se ecuaţiile
suplimentare necesare pentru calculul necunoscutelor static nedeterminate.
În cazul în care reazemele de capăt ale grinzii continue sunt încastrări,
pentru a putea aplica ecuaţia lui Clapeyron, acestea se înlocuiesc cu o
rezemare echivalentă: o articulaţie şi un reazem simplu, distanţa dintre ele
fiind l=0. În cazul în care grinzile au console, se calculează momentul
forţelor de pe consolă faţă de reazemul alăturat şi această valoare se va
înlocui în ecuaţia celor trei momente.
Reacţiunile se calculează scriind momentele faţă de reazemele opuse
ale grinzilor echivalente, adiacente. Astfel, reacţiunea în punctul m, dată de
forţele de pe grinda echivalentă din stânga, se calculează scriind momentele
faţă de reazemul m - 1:
M  M m  Fi ai
M m  Vm' l m   Fi ai  M m1 , de unde Vm'  m1  
lm lm
Reacţiunea în acelaşi punct m, dată de forţele din dreapta, se
determină din ecuaţia de momente faţă de reazemul m + 1:
M  M m  Fj b j
M m  Vm'' l m1   F j b j  M m1 , de unde Vm''  m1  
l m1 l m1
Reacţiunea rezultantă este:
M  M m M m1  M m  Fi ai  F j b j
Vm  Vm'  Vm''  m1     (5.119)
lm l m1 lm l m1
Se consideră grinda din Fig. 5.65.a. Pentru aplicarea ecuaţiei celor trei
momente se înlocuiesc încastrările cu o rezemare echivalentă, rezultând
grinda din Fig.5.65.b.
Ecuaţia lui Clapeyron se poate aplica la câte trei reazeme consecutive
după cum urmează:
M 0 l1  2M 1 (l1  l 2 )  M 2 l 2  6 A1,s  0;
M 1l 2  2M 2 (l 2  l3 )  M 3l3  6 A2,s  0;
M 2 l3  2M 3 (l3  l 4 )  M 4 l 4  6 A3,s  0;
M 3l 4  2M 4 (l 4  l5 )  M 5l5  6 A4,s  0;
M 4 l5  2M 5 (l5  l6 )  M 6 l6  6 A5,s  0.
Fig.5.65
Ţinând seama că l1 = 0 şi l6 = 0 şi, de asemenea, că momentele

încovoietoare pe reazemele extreme sunt nule (M0 = 0, M6 = 0), sistemul
permite determinarea tuturor necunoscutelor. Reacţiunile fictive A1,s … A5,s
se determină din diagrame de forma celor din Fig.5.65.c.
EXEMPLUL 5.8
Să se calculeze reacțiunile și să se traseze diagramele de eforturi pentru

grinda din Fig. 5.66.
Rezolvare:
Se observă că grinda este simplu static nedeterminată. Pentru a putea aplica

ecuația celor trei momente se înlocuieşte încastrarea cu o articulaţie şi un
reazem simplu, iar în reazemul 2 se aplică momentul:
qc 2
M2    Fc1.
2
Pentru grinda 0-1-2 se aplică
ecuaţia celor trei momente:
M 0 l1  2M 1 (l1  l 2 )  M 2 l 2 
 6 A1, s  0.
Se trasează diagrama de
momente pentru sarcina uniform
distribuită aplicată pe lungimea l2.
Reacţiunea fictivă în 1 va fi dată
numai de această diagramă de
momente, câmpul 0 - 1 fiind
neîncărcat:
S 2,1, s 2 ql 22 l ql 3
A1, s   l2  2  2 
l2 3 8 2l 2 24
Ştiind că M0 = 0 şi l1 = 0,
Fig.5.66 ecuaţia celor trei momente devine:
 qc 2  ql 23
2M 1l 2  M 2 l 2  6 A1, s  0 sau 2M 1l 2    Fc1 l 2  6  0,
 2  24
qc 2 ql 22 Fc1
de unde: M 1    
2 8 2
Reacţiunile în reazemele 1 şi 2 sunt:
M 2  M 1 ql 22 qc 2 Fc1 qc 2 ql 2 Fc1 ql 2
V1         
l2 2l 2 2l 2 l2 4l 2 8 2l 2 2
3qc 2 3Fc1 5ql 2
   ;
4l 2 2l 2 8
M 1  M 2 ql 22 qcl 2 Fl 2 qc 2 ql 2 Fc1 qc 2 Fc1
V2          
l2 2l 2 l2 l2 4l 2 8 2l 2 2l 2 l2
ql 2 3qc 2 3Fc1 3ql 2
  qc  F     qc  F .
2 4l 2 2l 2 8
În continuare calculul decurge ca pentru o grindă static determinată.
5.15. ENERGIA POTENŢIALĂ DE DEFORMARE LA ÎNCOVOIERE
Pentru calculul energiei de deformare la încovoiere se neglijează tensiunile

tangenţiale aplicându-se relaţia (2.88):
2
U d   U s dV   dV .
2E
V
Ţinând seama că la încovoiere tensiunea normală este dată de formula

lui Navier şi are expresia (5.20):
M y
 z ,
Iz
relația energiei de deformare devine:
M z2 2
Ud   y dA dx
V 2 EI 2
z
Deoarece momentul încovoietor este funcţie numai de x (este constant
în raport cu aria secţiuni), integrala se poate scrie:
M z2
Ud  dx  y 2 dA
l 2 EI 2 A
z
y dA  I z , se obţine expresia energiei de deformare la

2
Înlocuind
A
încovoiere:
M z2
Ud   dx (5.120)
l 2 EI
z
PROBLEME
P.5.1. Se consideră grinda încărcată și rezemată ca în Fig. 5.67. Să se

traseze diagramele de variaţie a eforturilor și să de determine valoarea forței
tăietoare și a momentului la mijlocul deschiderii grinzii.
Fig. 5.67
P.5.2. Să se traseze diagramele de variaţie ale eforturilor și să de determine

valoarea forței tăietoare și a momentului încovoietor la mijlocul distanței
dintre reazeme.
Fig. 5.68
P.5.3. Pentru grinda din figură să se calculeze valoarea forței tăietoare și a

momentului încovoietor în secțiunea situată la o distanță de 0,5 m față de
încastrare.
Fig. 5.69
P.5.4. Grinda cu două console din figură este solicitată de forța uniform
distribuită q. Care este valoarea raportului b/l pentru care momentul
încovoietor la mijlocul grinzii se anulează?
Fig. 5.70
P.5.4. Grinda încastrată din figură este solicitată de o forță concentrată la

mijlocul deschiderii și un cuplu la capătul liber. Să se traseze diagramele de
forță tăietoare și momente încovoietoare.
Fig. 5.71
P.5.5. Să se dimensioneze grinzile din Fig. 5.72- 5.75, știind că σa=150

MPa, și să se verifice tensiunea tangențială maximă.
Fig. 5.72
R: δnec=13,65mm
Fig. 5.73
R: δnec=28,24mm
Fig. 5.74
R: δnec=9,96mm
Fig. 5.75
R: δnec=14mm
P.5.6. Să se calculeze tensiunea normală maximă și tensiunea tangențială

maximă pentru grinda din Fig. 5.76.
Fig. 5.76
R: σmax=168,84 MPa; τmax=21,87 MPa
P.5.7. Să se dimensioneze cordonul de sudură pentru grinda din Fig. 5.77, a

cărei secțiune este sub formă de T, cunoscând că forța tăietoare este T=300
kN și τaf=80 MPa.
Fig. 5.77
R: a=15 mm
P.5.8. O grindă simplu rezemată compozită, este încărcată cu o sarcină

uniform distribuită, aplicată între reazeme (Fig. 5.78). Secțiunea transversală
dreptunghiulară este realizată din materiale diferite, lemn și oțel, dispuse
simetric. Se cunosc: sarcina distribuită q=40 kN, lungimea l=5 m, modulul
de elasticitate pentru oțel Eoțel=2,09·105 MPa, modulul de elasticitate pentru
lemn, Elemn=0,11∙105 MPa. Să se calculeze tensiunile normale maxime din
lemn și din oțel.
Fig. 5.78
R: σmax.OL=63,2 MPa; σmax.lemn=2,3 MPa

TORSIUNEA BARELOR DREPTE
6.1. GENERALITĂŢI. CALCULUL MOMENTELOR DE TORSIUNE ŞI

CONSTRUCŢIA DIAGRAMELOR DE VARIAŢIE ALE ACESTORA
În cazul în care torsorul de reducere al forţelor interioare în centrul de

greutate al secţiunii (Fig 1.9), are o singură componentă Mt= Mx, spunem că
avem de-a face cu o solicitare de torsiune pură. Efortul în secţiunea
transversală a barei Mt este cunoscut sub numele de moment de torsiune sau
de răsucire.
Solicitarea de torsiune se întâlneşte frecvent în construcţia de maşini,
la arborii maşinilor, arcuri elicoidale, burghie, bare de torsiune, structura de
rezistenţă a avioanelor etc.
Problemele torsiunii se pot soluţiona complet cu ajutorul metodelor
din rezistenţa materialelor numai
pentru barele care au secţiunea axial-
simetrică (circulară sau inelară).
Pentru alte forme de secţiune,
rezolvarea acestor probleme este
posibilă numai cu ajutorul metodelor
din teoria elasticităţii.
Un exemplu de bară, de
secţiune circulară solicitată la torsiune
Fig. 6.1 este prezentată în Fig. 6.1.
În general, momentul de torsiune nu rămâne constant în lungul unei
bare solicitate la torsiune. Pentru a stabili secţiunea cea mai solicitată a unei
bare solicitate la torsiune este necesar să se calculeze valoarea momentelor
de torsiune pe diferite intervale şi să se construiască diagrama de variaţie a
acestora. Diagrama de variaţie a momentelor de torsiune permite efectuarea
unui calcul economic a dimensiunilor barelor solicitate la torsiune, în
funcţie de valoarea momentelor de torsiune.
248 TORSIUNEA
Într-o secţiune oarecare a unei bare, momentul de torsiune este definit

ca fiind suma tuturor momentelor de torsiune din stânga acelei secţiunii, sau
din dreapta sa luate cu semn schimbat. Semnul momentului de torsiune se
stabileşte alegând un anumit sens de rotire a secţiunii ca fiind pozitiv,
inversul acestuia considerându-se negativ.
La trasarea diagramei de variaţie a momentelor de torsiune se ia drept
axă de referinţă o paralelă la axa barei. Momentele pozitive se reprezintă, la
scara aleasă, deasupra axei, iar cele negative sub axă. Pentru exemplificare,
se consideră cazul arborelui de transmisie din Fig. 6.2, care are momentul
motor M .
Pe diferite
intervale, se scriu
expresiile momentelor de
torsiune, trasându-se
apoi, diagramele de
variaţie ale acestora.
Convenţional, se alege
semnul plus, pentru
momentul de torsiune
motor (momentul maxim
de pe arbore) şi semnul
minus pentru restul
momentelor de torsiune
(momentele roţilor
conduse).
În unele aplicaţii se
Fig. 6.2 dau puterea transmisă şi
turaţia unui arbore, pe
baza cărora trebuie calculat momentul de răsucire. Pentru exprimarea
momentului de torsiune care solicită arborele, se pleacă de la expresia
cunoscută a puterii P, în mişcare de rotaţie:
n  n
P  M t   M t  2  Mt
60 30
2  n
în care:   este viteza unghiulară a arborelui [rad/s]; n – turaţia
60
arborelui. Momentul de torsiune se exprimă:
P 30 P
Mt    (6.1)
  n
Dacă în relaţia (6.1) se exprimă puterea P în cai putere (1 CP = 75

Kgf  m Nm
= 735, 45 ), iar turaţia, n, în [rot/min], relaţia devine:
s s
30 P P
M t  735,45  CP  7026 CP [ N  m] (6.2)
 n n
Nm
Exprimând puterea P în kW (1 kW = 1,36 CP  103 ), turaţia n
s
în [rot/min] se obține:
 9550 kW N  m
30 PkW P
M t  1000  (6.3)
 n n
6.2. TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII LA TORSIUNEA BARELOR DE SECȚIUNE

AXIAL-SIMETRICĂ
Se consideră o bară dreaptă cu secţiunea circulară, pe conturul căreia se

trasează o serie de linii drepte (generatoare) şi cercuri directoare,
echidistante, situate în plane perpendiculare pe axa barei. Astfel se formează
pe suprafaţa barei o reţea compusă din pătrate curbilinii (Fig. 6.3, a).
După solicitarea la răsucire a barei de către momentele de torsiune Mt
egale şi de semne contrare aplicate la capete (Fig. 6.3,b), analizând
deformația barei se constată că:
a) bara îşi păstrează
dimensiunile (lungimea şi
secţiunea) transversală;
b) cercurile directoare trasate
pe suprafaţa laterală a barei
nu-şi modifică forma,
păstrându-şi paralelismul şi
după aplicarea momentelor
de torsiune;
c) generatoarele cilindrului
devin curbe, luând forma unei
elice de egală înclinare. Drept
urmare pătratul abcd (Fig.
6.3.a) se deformează,
transformându-se într-un
Fig. 6.3 romb a'b'c'd' (Fig. 6.3, b).
250 TORSIUNEA
Pe baza acestor observaţii se pot trage următoarele concluzii:

 deoarece bara nu-şi modifică dimensiunile, rezultă că în secţiunile
transversale nu apar tensiuni normale ;
 în cazul răsucirii barelor cu secţiune axial-simetrică (circulară sau
inelară), se confirmă valabilitatea ipotezei lui Bernoulli, în baza
căreia secţiunile transversale, plane şi perpendiculare pe axa barei
înainte de deformare, rămân plane şi perpendiculare pe axa barei şi
după solicitare;
 deoarece după ce bara a fost solicitată la răsucire pătratul abcd s-a
transformat într-un romb a'b'c'd' rezultă că două secţiunii vecine se
rotesc una faţă de alta, fapt care confirmă că în bară se produc doar
lunecări specifice  având loc o solicitare de forfecare pură. Aceste
lunecări sunt produse de tensiunile tangenţiale  care lucrează în
planul celor două secţiuni şi sunt perpendiculare pe rază.
Pentru a stabili mărimea lunecării, se consideră un element de lungime
dx, separat dintr-o bară de lungime l și secţiune circulară încastrată la un
capăt şi solicitată la răsucire pură de momentul de torsiune Mt, în orice
secțiune fiind prezente numai tensiuni tangențiale (Fig. 6.4).
Fig. 6.4
Sub acţiunea momentului Mt, secţiunea cu centrul în O se roteşte cu

unghiul Δ faţă de secţiunea fixă (încastrată) a barei, iar un punct A de pe
contur se deplasează în A’, deformaţia unghiulară fiind max. Unghiul de
înclinare a generatoarei DA de pe conturul barei max este denumit lunecare
specifică maximă. Poartă indicele „max” pentru că se referă la lunecarea
care se produce la fibrele extreme.
Arcul AA’ poate fi exprimat atât, în funcţie de raza R şi unghiul de
rotire Δ, cât şi în funcţie de lunecarea specifică maximă max şi lungimea l:
AD  AA tg  max  l   max ; AA  R  d ,
de unde rezultă

l   max  R   ;  max  R . (6.4)
l
Din centrul barei, extragem un element infinitezimal de lungime dx şi rază r.
Pe baza unui raționament similar se obține:
BC  BB tg   dx   ; BB  r  d , (6.5)
de unde
d
dx    r  d ;   r . (6.6)
dx
d
Raportul notat cu θ se numeşte unghiul de răsucite specifică şi
dx
reprezintă unghiul cu care se rotesc una faţă de cealaltă două secţiuni
transversale ale barei, situate la o distanţă egală cu unitatea:
d
 (6.7)
dx
Cu aceasta relaţia (6.4) poate fi scrisă și sub forma:
 max  R (6.8)
Ţinând seama de legea lui
Hooke la răsucire, se obţine:
 max  G max  GR (6.9)
unde G este modulul de elasticitate
transversal şi max tensiunile
tangenţiale maxime din planul
secţiunii transversale.
Corespunzător unei fibre
oarecare a barei cilindrice situată la
distanţa r de axa acesteia rezultă:
Fig. 6.5   G  Gr (6.10)
252 TORSIUNEA
Din relaţiile (6.9) şi (6.10) se obţine legea de variaţie a tensiunilor

tangenţiale pe secţiunea transversală a barei circulare (Fig. 6.5).
 r r
 sau    max (6.11)
 max R R
Pentru a stabili relaţia de legătură dintre momentul de torsiune Mt,
care solicită bara şi tensiunea tangenţială  care ia naştere într-un punct al
secţiunii transversale al acesteia, se pune condiţia ca suma momentelor
eforturilor elementare dA faţă de centrul cercului, să fie egală cu momentul
de torsiune (Fig. 6.5):
M t     r dA   G   r 2 dA  G  r 2 dA, (6.12)
A A A
Întrucât răsucirea specifică  este constantă într-o secţiune oarecare
a barei, produsul G s-a putut scoate în faţa integralei.
Înlocuind în relaţia (6.12) expresia  r 2 dA  I p , care reprezintă
A
momentul de inerţie polar al secţiunii transversale a barei în raport cu polul
O, rezultă:
M t  G I P ,
sau
M
  t (6.13)
GI P
produsul GIp reprezentând rigiditatea la torsiune a barei.
Înlocuind valoarea lui  în expresia tensiunii tangenţiale (6.10) rezultă:
M r
 t , (6.14)
Ip
unde r este distanţa de la centrul secţiunii la punctul în care se calculează
tensiunea tangenţială (direcţia acesteia este perpendiculară pe raza punctului
respectiv).
Valorile maxime a tensiunilor tangenţiale se află în punctele situate
pe conturul secţiunii, respectiv:
M r M
 max  t max  t , (6.15)
Ip Wp
în care raportul dintre momentul de inerție polar Ip și raza R se notează cu
Wp și se numește modulul de rezistenţă polar:
Ip
Wp  . (6.16)
rmax
Se reamintește valoarea momentului de inerție polar și a modulului de
rezistență polar pentru secțiunea circulară plină (Fig. 6.6.a)
 d4 Ip  d3
Ip  , Wp   ,
32 d 2 16
respectiv secțiunea inelară
(Fig. 6.6b)

I p   D 4  d 4 ,
32
I p  D 4  d 4 
Wp   .
D 16 D
2
Relaţia (6.15) reprezintă
Fig. 6.6 relaţia de bază de la solicitarea
de răsucire a barelor drepte de secţiune circulară şi este utilizată la
rezolvarea problemelor fundamentale ale rezistenței materialelor la torsiune:
 problema de dimensionare:
M
W pnec  t (6.17)
a
 problema de verificare:
Mt
 ef   a (6.18)
W pef
 problema de încărcare capabilă (momentul de torsiune capabil):
M tcap W pef   a (6.19)
Cunoscând expresia răsucirii specifice, dată de relaţia (6.7), se poate
calcula unghiul de răsucire a două secţiuni aflate la distanţa l:
l l l
M Ml
   d    dx   t dx  t (6.20)
0 0 0
GI p GI p
Unghiul total de răsucire pentru o bară având n porţiuni cu rigiditate
constantă pe fiecare porţiune, se calculează cu relaţia:
n n M l
    i  
ti i
(6.21)
i 1 i  1 G i I pi
Dimensionarea arborilor de transmisie se poate face pe baza condiţiei

de rezistenţă sau pe baza condiţiei de deformaţie.
a) Calculul arborilor pe baza condiţiei de rezistenţă
Utilizând relaţiile modulului de rezistență şi de dimensionare rezultă:

254 TORSIUNEA
Mt  d3 PCP
Wpnec    7026
a 16 n a
sau
 d3 PkW
 9550
16 n a
pentru o anumită valoare a rezistenței admisibile la torsiune a se poate
exprima diametrul arborelui sub forma:
P P
d nec  k 3 CP [mm] sau d nec  k  3 kW [mm] (6.22)
n n
Coeficientul k este dat în manualele de specialitate în funcție de rezistența
admisibilă a materialului ales, de exemplu pentru a=20 N/mm2, valoarea lui
k=120.
b) Calculul arborilor pe baza condiţiei de deformaţie
Formula de calcul se deduce înlocuind în (6.13) expresia momentului de

torsiune și relația pentru momentul de inerție polar.
P 32 P 32
  7026 CP sau   9550 kW (6.23)
n Gd 4
n Gd 4
Din aceste relații se poate exprima diametrul în funcție de o anumită valoare
a răsucirii specifice admisibile a
P P
d nec  k1 4 CP [mm] sau d nec  k1 4 kW [mm] (6.24)
n n
Răsucirea specifică admisibilă variază între ¼ °/m și 1 °/m. Înlocuind în
relația (6.24) θ=¼ °/m, transformat în radiani, și G = 0,81·105 MPa, rezultă
k1=120.
În cazul în care cele două condiții trebuie îndeplinite simultan se va
folosi aceea care dă diametrul mai mare. În realitate arborii sunt solicitați și
la încovoiere, un calcul mai riguros al arborilor se va face în capitolul de
solicitări compuse.
EXEMPLUL 6.1
O bară din oţel cu rezistenţa admisibilă τa = 50 N/mm2 este solicitată la

răsucire de un moment Mt =750 Nm. Se cere să se dimensioneze bara în
două variante: a) de secţiune circulară plină, cu diametrul d1; b) de secţiune
inelară, cu diametrul interior d, diametrul exterior D (d=0,8D). Să se

compare ariile secţiunilor transversale în cele două cazuri.
Rezolvare:
Pentru ambele variante, se calculează modulul de rezistenţă polar necesar

utilizând relația de dimensionare (6.17):
M 750  10 3
Wp  t   15  10 3 mm 3
a 50
Varianta a.
 d13
Wp   0.196 d1  15  10 3
3
d1=42 mm
16
 d1 2
A1   1385 mm2
4
Varianta b.
 D 4  d 4 
Wp   0,1181D 3  15  10 3
16 D
D=50 mm, d=40 mm
 (D 2  d 2 )
A2   707 mm2
4
A1
Se observă că  2 deci, la lungimi egale, greutatea barei de secţiune
A2
inelară este jumătate din greutatea barei de secţiune circulară plină, pentru
aceeaşi tensiune tangenţială maximă pe conturul secţiunii. Aceasta se
explică prin variaţia liniară a tensiunilor tangenţiale în lungul razei.
Secţiunea inelară are aria distribuită mai avantajos pentru a prelua tensiunile
mari din vecinătatea suprafeţei piesei.
EXEMPLUL 6.2
Rotirea elicei unui omogenizator se realizează printr-un sistem de forma

celui din Fig. 6.7, incluzând un arbore cu secţiunea inelară, având diametrul
D = 90 mm respectiv d = 78 mm şi altul cu secţiunea circulară cu diametrul
d2 =80 mm. Turaţia primului arbore este n1 =1000 de rot/ min, iar a celui de
256 TORSIUNEA
al doilea este n2  n1 2 ,
ambii fiind confecţionaţi
dintr-un oţel cu a=50 MPa
şi unghiul de răsucire
specifică admis a =1,2∙10-5
rad/mm.
Se cere:
a) valoarea puterii maxime
care poate fi transmisă de la
motorul electric la elice;
b) verificarea unghiurilor de
răsucire specifică a celor doi
arbori.
Fig. 6.7
Rezolvare:
a) Ţinând seama de relaţia (6.19) se poate scrie momentul de torsiune

capabil ce poate fi transmis de fiecare din cei doi arbori:
M t 1 W p1  a 

 D4  d 4
a 
 
 90 4  78 4 
 50  3,12 103 N  mm
16 D 16  90
 d 23  803
M t 2 W p 2  a  a   50  5,026 103 N  mm
16 16
Funcţie de momentul de torsiune capabil, din relaţia (6.3) se
calculează puterea maximă pe care un arbore este capabil să o transmită:
P M n
M t  9550 kW [ N  m]  P  t [kW ]
n 9550
M t n1 3,12 10 1000
3
P1  1   326, 7 kW ;
9550 9550
3 1
M t 2 n2 5 , 026  10  1000
P2   2  263,14 kW
9550 9550
Puterea maximă ce poate fi transmisă de motorul electric până la elice,
fără a depăşi a = 50 MPa în arbori va fi P = 263,14 kW.
b) Unghiul de răsucire al celor doi arbori se calculează cu relaţia
(6.20):
263,14 10 3
Mt 9550
 ef1  1ef  1000  1,105 10 5 rad/mm  0,63  / m
GI p1 
0,81 10 5
 90  78
4
 4
32
263,14 10 3
M t 2ef 9550
 ef 2   500  1, 4879 10 5 rad/mm  0,85 / m
GI p 2   80 4
0,81 10 5
32
6.3. ENERGIA DE DEFORMARE ÎN CAZUL SOLICITĂRII LA TORSIUNE
Aşa cum s-a arătat în cazul solicitării de forfecare, relaţia (3.10), energia
potenţială specifică de deformare (lucrul mecanic specific interior) poate fi
scrisă sub forma:
1 1 2
U s  Ls       (6.25)
2 2 G
Energia potenţială de deformare (lucrul mecanic total interior)
înmagazinată în bara solicitată la torsiune va fi :
2
U d  Le   U s dV   dV , (6.26)
V V 2G
în care se introduce expresia tensiunii (6.15) şi dV = dA dx, rezultând:

M t2 r 2 M t2 M t2
Ud   dAdx   dx   r dA  
2
dx . (6.27)
A 2GI 2 l 2GI 2 A l 2GI
p p p
Dacă momentul de torsiune este constant pe lungimea barei expresia

energiei de deformare devine:
M2l
Ud  t (6.28)
2GI p
6.4. CALCULUL ARCURILOR ELICOIDALE CILINDRICE CU SPIRE STRÂNSE
Arcurile elicoidale se realizează prin înfăşurarea, după o elice, a unei

sârme sau vergele metalice de secţiune mică – circulară, dreptunghiulară sau
pătrată – pe o suprafaţă cilindrică, conică, etc. Rezultă astfel arcuri
elicoidale cilindrice, conice, parabolice şi hiperboloidale.
258 TORSIUNEA
În cele ce urmează se vor analiza arcurile elicoidale cilindrice, supuse

la tracţiune sau compresiune. Cele mai des întâlnite arcuri cilindrice sunt
cele cu spira de secţiune circulară. Distanţa axială cuprinsă între centrele de
greutate ale secţiunilor transversale a două spire alăturate se numeşte pas.
Arcurile elicoidale cilindrice cu spire strânse au unghiul de înclinare a spirei
faţă de un plan perpendicular pe axa arcului, relativ mic, în majoritatea
cazurilor sub 5°.
Fig. 6.8
În Fig. 6.8 este reprezentat un arc elicoidal (înainte Fig. 6.8.a şi după
solicitare Fig. 6.8.b) având raza de înfăşurarea R, diametrul spirei d, supus la
compresiune de o forţă F. Sub acţiunea acestei forţe în secţiunile
transversale ale arcului apar eforturile (Fig. 6.8.c):
N  F sin  ; T  F cos  ; M i  FR sin  ; M t  FR cos 
Ţinând seama de faptul că unghiul  este mic, ( sin   0 , cos  1 ), se pot
neglija eforturile N şi Mi, spira arcului fiind solicitată la forfecare de către
forţa tăietoare T = F şi la torsiune de către momentul de torsiune Mt = FR.
Eforturile T şi Mt produc în secţiunea transversală a spirei arcului numai
tensiuni tangenţiale τf respectiv τt.
Tensiunea tangenţială maximă rezultantă într-o secţiune transversală a
spirei poate fi obţinută prin însumarea algebrică a tensiunilor de forfecare τf
(calculate cu formula lui Juravski) cu tensiunea tangenţială cauzată de

răsucire τt (Fig. 6.9):
4 T M 16 FR  d 
 max   f  t    t  3 
1  (6.29)
3 A W p  d  3R 
d 1
De regulă raportul este mic faţă de unitate (practic  ),
3R 25
verificarea acestor arcuri făcându-se
neglijând forfecarea spirelor şi
considerând doar răsucirea lor:
16 FR
 max   a , (6.30)
 d3
Relaţia poate fi folosită la
dimensionarea arcurilor, pe baza solicitării
principale la torsiune:
16 F  R
d nec  3 (6.31)
a
Se alege un diametru standardizat
def > dnec, după care se face o verificare a
tensiuni tangenţiale maxime pe baza
solicitării de forfecare cu torsiune,
utilizând relaţia de verificare:
16 F  R  d 
Fig. 6.9  max   1    a (6.32)
 d  3R 
Valoarea rezistenţei admisibile pentru oţelul de arc călit (OLC 55A,
51VCr11A - EN 10089:2003 (STAS 795-80)) este de a = (400…600) MPa.
Deformaţia arcului respectiv săgeata acestuia, dată de deplasarea
punctului de aplicaţie a forţei F, pe direcţia axei cilindrului de înfăşurare, se
poate obţine aplicând principiul conservării energiei, adică se egalează
lucrul mecanic exterior cu energia potenţială de deformare acumulată în
spirele arcului.
Considerând că punctul de aplicaţie al forţei F, aplicată static, se
deplasează cu săgeata f, lucrul mecanic exterior va fi:
1
Le  F  f (6.33)
2
260 TORSIUNEA
Ţinând seama de expresia momentului de torsiune Mt = FR, l=2Rn

 d4
(unde s-a notat cu n numărul de spire al arcului), I p  , expresia
32
energiei de deformare (6.28) devine:
M 2 l F 2 R 2 2 Rn 32 F 2 R 3 n
Ud  t   (6.34)
2 GI p  d4 Gd 4
2G
32
Egalând (6.33) cu (6.34) rezultă expresia săgeţii arcului:
64 FR 3 n
f (6.35)
Gd4
Raportul dintre forţa aplicată şi săgeata arcului denumit constanta elastică a
arcurilor k este o caracteristică importantă a arcurilor elicoidale:
F Gd 4
k  (6.36)
f 64 R 3 n
Relaţia (6.36) exprimă creşterea lineară a săgeţii f odată cu creşterea forţei
F, arcul elicoidal cilindric având caracteristică liniară.
EXEMPLUL 6.3
Un arc elicoidal cu spire strânse (Fig. 6.8) având raza de înfăşurare R = 50

mm şi numărul de spire n = 6 spire, este comprimat de o forţă F = 3 kN.
Se cere:
a) dimensionarea spirei arcului;
b) verificarea tensiunii tangenţiale maxime (ţinând seama de torsiune şi
forfecare);
c) săgeata arcului;
d) lungimea necesară a barei din care este confecţionat arcul.
Rezolvare:
a) Spira arcului este solicitată, în principal, la răsucire de Mt = FR. Pentru

dimensionare se poate scrie:
M  d3 16 FR
W pnec  t   d nec  3
a 16 a
Se consideră că arcul se obţine prin înfăşurare la rece, din oţel 56Si17A,
pentru care se recomandă (conform STAS 7067–87) a=500 MPa.
Diametrul necesar spirei va fi:
16  3 103  50
d nec 
3 11, 517 mm
  500
Se adoptă def =12 mm.
b) Verificarea tensiunii tangenţiale maxime se face prin suprapunerea
efectelor torsiunii şi forfecării, conform relaţiei (6.29):
16 FR  d  16  3103  50  12 
 max  3 
1   1   477, 46 MPa   a
 d  3R   12 3
 3  50 
c) Săgeata arcului se calculează cu relaţia (6.35):
64 FR 3 64  3  103  503
f n  6  85,73 mm
Gd 4 0,81  105  12 4
d) Lungimea aproximativă a barei din care se confecţionează arcul se obţine
din considerentul că înclinarea spirelor este foarte mică şi când n < 7 spire,
STAS 7067–87 prevede încă 1,5 spire înclinate, adică:
l = 2R (n + 1,5) = 2 ·50·7,5 = 2356, 2 mm
6.5. TORSIUNEA BARELOR CU SECŢIUNE DREPTUNGHIULARĂ
Problema torsiunii unei bare cu secţiune transversală oarecare este mai

complexă decât a barei de secţiune circulară sau inelară, deoarece ipotezele
admise la bara de secţiune circulară nu rămân valabile pentru barele de
secţiuni oarecare. Îndeosebi, ipoteza secţiunilor plane (a lui Bernoulli), cum
arată de altfel şi experimentele, nu este respectată, diferitele puncte ale
secţiunii transversale deplasându-se diferit în lungul axei barei, astfel că
secţiunile transversale ale barei se deplanează (Fig. 6.10.a).
Soluţia generală a torsiunii libere a barelor de secţiune oarecare a
fost dată prima oară de Barre de Saint-Venant utilizând teoria elasticităţii, el
oferind şi rezolvarea pentru câteva tipuri de secţiuni. În continuare, se vor da
o parte din rezultatele studiului pentru bara de secţiune dreptunghiulară.
Dacă pe suprafaţa laterală a unei bare de secţiune dreptunghiulară
constantă se trasează o reţea de dreptunghiuri având laturile paralele cu axa
barei, respectiv perpendiculare pe acestea şi apoi se supune bara la torsiune,
se constată deplanarea secţiunilor transversale (Fig. 6.10.a). Dreptunghiurile
de pe suprafaţa laterală a barei se deformează transformându-se în
paralelograme, deformarea lor fiind cu atât mai accentuată cu cât sunt mai
aproape de mijlocul feţei laterale. Dreptunghiurile de lângă muchii rămân
aproape nedeformate.
262 TORSIUNEA
Fig.6.10
Aceste observaţii conduc la următoarele concluzii:

 în secţiunile transversale a barei iau naştere numai tensiuni
tangenţiale;
 tensiunile tangenţiale sunt maxime la mijlocul feţelor laterale,
deoarece în aceste zone deformaţiile sunt maxime, iar la muchii,
unde deformaţiile unghiulare sunt nule, tensiunile tangenţiale vor fi
şi ele nule.
Calculul exact bazat pe teoria lui Barre de Saint-Venant confirmă aceste
concluzii şi anume că tensiunea tangenţială maximă are loc în secţiunea
transversală în punctul ce reprezintă mijlocul laturii lungi, la mijlocul laturii
mai scurte se produce o tensiune tangenţială mai mică, iar în colţurile
secţiunii tensiunile tangenţiale sunt nule. Distribuţia tensiunilor  de-a
lungul axelor principale, de-a lungul diagonalelor şi pe contur este
prezentată în Fig. 6.10.b.
Tensiunea tangenţială maximă se produce la mijlocul laturilor lungi
ale secţiunii dreptunghiulare (h > b) și are valoarea:
M Mt
 yxmax  t   max . (6.37)
Wt  hb 2
La mijlocul laturii scurte:
 zx max     yx max (6.38)
Unghiul de răsucire specifică se calculează cu relația:
Mt Mt
  . (6.39)
GI t G hb 3
h
unde ,  şi  sunt coeficienţi numerici care depind de raportul al
b
laturilor secţiunii. Valorile acestor coeficienţii sunt date în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1
h
1 1,5 1,75 2 2,5 3 4 6 8 10 
b
 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
 1,000 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742
Indiferent de forma secţiunilor transversale, tensiunile tangenţiale

maxime se pot calcula, cu suficientă precizie, utilizând relaţii generalizate
de forma
M M
 max  t ,   t (6.40)
Wt GI t
unde Wt este modulul de rezistenţă la răsucire, iar It este momentul de
inerţie la răsucire al secţiunii (momentul de inerţie convenţional).
Relaţii pentru calculul acestor caracteristici geometrice se dau în
manuale de specialitate. La secţiunea circulară, It şi Wt sunt egale cu Ip,
respectiv Wp.
Pentru secțiunea dreptunghiulară momentul de inerţie convenţional It
şi modulul de rezistenţă la torsiune Wt, au expresiile:
I t   h b 3 , Wt   hb 2 (6.41)
Din tabelul 6.1 rezultă că pentru barele cu secţiune dreptunghiulară
h 1
îngustă, când  10 ,  =  = , relaţiile (6.37) şi (6.39) devin:
b 3
Mt 3Mt M
 max   2   a ; Wt  t (6.42)
Wt hb a
Mt 3Mt Mt l
    a ;   . (6.43)
GI t Ghb3 G It
Produsul GIt poartă numele de modul de rigiditate la torsiune.
Experimental răsucirea barelor poate fi studiată prin analogia cu
membrana (Prandtl) sau prin analogia hidrodinamică (Greenhill).
264 TORSIUNEA
În primul caz, se studiază deformaţiile unei membrane aplicate peste

un orificiu având forma secţiunii transversale a barei, sub acţiunea unei
presiuni uniform distribuite. Pe membrana bombată se trasează curbele de
nivel. Densitatea curbelor de nivel sau panta membranei într-un punct
oarecare sunt proporţionale cu tensiunea tangenţială din bară în punctul
respectiv. Tangenta la curba de nivel arată direcţia tensiunii tangenţiale.
Volumul cuprins între planul conturului şi suprafaţa bombată a membranei
este proporţional cu modulul de rigiditate la răsucire al secţiunii transversale
a barei.
În al doilea caz, se studiază liniile de curent ale curgerii unui lichid
incompresibil printr-un vas având forma secţiunii barei solicitate la răsucire.
Viteza fluidului într-un punct este proporţională cu tensiunea tangenţială în
punctul respectiv al barei răsucite.
6.6. TORSIUNEA BARELOR CU PEREŢI SUBŢIRI
Frecvent în practică se întâlnesc bare a căror secţiune transversală se

prezintă sub formă de dreptunghiuri înguste, legate rigid între ele sau sub
forma unui contur curb de grosime foarte mică. Astfel de bare se numesc
bare cu pereţi subţiri sau profile, ele putând avea secțiunea deschisă sau
închisă.
Fig. 6.11
La profilele cu secţiunea deschisă (Fig. 6.11, a, b, c, d), secţiunea

transversală are un singur contur, constituind un domeniu simplu conex.
Unele profile laminate din oţel şi anumite profile din aluminiu sunt
standardizate, având denumiri consacrate: profil U (Fig. 6.11.a), profil Z
(Fig. 6.11.b), cornier cu aripi neegale (Fig. 6.11.c) şi profil I sau dublu-T
(Fig. 6.11.d). În general, la profilele deschise colţurile sunt racordate la
interior pentru diminuarea concentrării de tensiuni. La profilele închise din
Fig. 6.11, e, f, g, secţiunea transversală constituie un domeniu dublu conex.
În construcţiile aeronautice se utilizează şi profile închise de mai multe ori,
deci multiplu conexe.
6.6.1. BARE CU PEREŢI SUBŢIRI AVÂND PROFIL DESCHIS
Deoarece şi în acest caz prin torsiune se produce deplanarea secţiunilor

transversale, problema torsiunii nu se poate rezolva cu metodele elementare
pe baza ipotezei secţiunilor plane. Considerând cazul torsiunii libere se
poate da o metodă aproximativă pentru determinarea tensiunilor tangenţiale
maxime şi a unghiului de torsiune,
utilizând soluţia pentru torsiunea
secţiunii dreptunghiulare înguste.
Astfel, acceptând în mod
aproximativ că la torsiunea profilului din
Fig. 6.12 fiecare dreptunghi se răsuceşte
independent, momentul de inerţie va fi
dat de suma momentelor de inerţie al
dreptunghiurilor componente. În acest
caz momentul de inerţie la torsiune al
secţiunii, va fi:
n
I t    i hi bi3 , (6.44)
Fig. 6.12 i 1
iar modulul de rezistenţă la torsiune

devine:
It
Wt  (6.45)
bimax
unde: hi şi bi sunt dimensiunile dreptunghiurilor; n – numărul
dreptunghiurilor; i – coeficient ce se alege în funcţie de raportul hi/bi din
tabelul 6.1.
266 TORSIUNEA
În cazul pofilelor deschise cu secţiuni compuse din dreptunghiuri cu

h 1
raportul i  10 ;  i  , momentul de inerţie la torsiune It va fi:
bi 3
1 n
I t   hi bi3 (6.46)
3 i 1
Tensiunea tangenţială maximă în secţiune va lua naştere la mijlocul
înălţimii dreptunghiului component cu grosimea cea mai mare, calculându-
se cu relaţia:
M M t bi max
 max  t  . (6.47)
Wt max It
Unghiul de răsucire specifică va fi:
M M
  t  ti (6.48)
GI p GI t i
unde: Mti este momentul de torsiune ce solicită dreptunghiul i; Iti –
momentul de inerţie la torsiune al dreptunghiului i.
EXEMPLUL 6.4
O bară din oţel dreaptă de lungime l = 1 m, confecţionată din oţel laminat la

cald U24, este supusă torsiunii libere, conform Fig. 6.13. Să se determine:
a) momentul de torsiune capabil;
b) unghiul efectiv de
răsucire specifică şi
rotirea relativă între
capetele profilului.
Rezolvare:
a) Forma şi dimen-
siunile profilului U24
se aleg din SR EN
10279:2002 (STAS
564–86). Din relaţia
(6.47), ţinând seama
Fig. 6.13 de (6.45) şi (6.46) se
obţine:
1 3
It
 hi bi3 1 h1 b1  h2 b2  h3 b3 
3 i 1
M tcap Wt  a  a  a  3 a 
bimax bimax b1
1

75,5 12,62 3  227,38  9,53  85 12,62 3 
3 80 1,0936 10 6 M Pa
12, 62
Pentru profilul U se alege a = 80 MPa.
b) Cu relaţia (6.48) se calculează unghiul efectiv de răsucire specifică:

Mt Mt 1, 0936  10 6
  
1 3 0,81  10 5  1782513, 85
G   hi bi
GI t 3
3 i 1
 7, 826  10 5 rad / mm  4, 48  / m
Rotirea relativă între capetele profilului va fi:
  l  7,826  10 5  1 103  7, 826  10 2 rad  4,48 
6.6.2. BARE CU PEREŢI SUBŢIRI AVÂND PROFIL ÎNCHIS
Deosebirea fundamentală care apare în cazul torsiunii barelor cu pereţi

subţiri având profil închis faţă de torsiunea celor cu profil deschis constă în
faptul că forţele elementare dA nu se reduc în secţiune la momente de
torsiune componente, Mti, corespunzând
fiecărui dreptunghi component, ci direct la
momentul de torsiune exterior, Mt, prin
fluxul tensiunilor tangenţiale pe întreg
conturul închis al secţiunii – Fig. 6.13.
Problema răsucirii acestor profile
poate fi rezolvată printr-o metodă, relativ
simplă, pe baza unor ipoteze simplificatoare,
cunoscute sub numele de ipotezele lui Bredt.
Drept urmare a grosimii foarte mici a
peretelui Bredt a admis următoarele ipoteze:
Fig. 6.13 1. Tensiunile tangenţiale sunt constante pe
grosime;
268 TORSIUNEA
2. Tensiunile tangenţiale sunt dirijate după tangenta la linia mediană a

secţiunii;
3. Produsul dintre tensiunea tangenţială  şi grosimea  a profilului, numit
fluxul tensiunilor tangenţiale, este constat în lungul liniei mediane a
profilului,  = constant.
Se izolează un element infinitezimal din peretele profilului (Fig. 6.14),
de lăţime dx paralelă cu axa barei şi de lungime arbitrară în lungul liniei
mediane a profilului (linia punctată). Fie δ1 grosimea în punctul 1 şi δ2
grosimea în punctul 2. Tensiunile τ1 şi τ2 sunt constante pe grosimea
peretelui. Conform dualităţii tensiunilor tangenţiale, pe feţele longitudinale
din 1 şi 2 acţionează tensiuni egale cu tensiunile tangenţiale din planul
secţiunii transversale, perpendiculare pe muchia comună. Forţa tăietoare pe
faţa 1, în lungul axei barei, este τ1δ1dx. Pentru echilibrul longitudinal al
elementului izolat, această forţă trebuie să fie egală cu forţa τ2δ2dx care
acţionează pe faţa 2. Rezultă τ1δ1dx = τ2δ2dx şi deoarece punctele 1 şi 2 au
fost alese arbitrar, produsul τ∙δ este constant în lungul conturului, ceea ce
confirmă ipoteza lui Bredt. Mărimea q=τ·δ se numeşte, după cum s-a
menționat, flux de forfecare sau fluxul tensiunilor tangențiale şi reprezintă o
forţă tăietoare pe unitatea de lungime a liniei mediane a secţiunii profilului
subţire.
Fig. 6.14
Forţa dF care acţionează tangenţial la contur, pe un element de

lungime ds, este dF=τδds. Momentul acestei forţe faţă de axa barei (sau faţă
de un punct din secţiune ales arbitrar) este:
dM t    r    ds (6.49)
Momentul exterior care solicită secţiunea este dat de suma momentelor
elementare în lungul conturului, conform relaţiei:
M t   dM t       r  ds       rds (6.50)
Produsul rds reprezintă dublul ariei cuprinse între razele polare şi
elementul de lungime ds, iar integrala reprezintă dublul ariei mărginite de
linia mediană a secţiunii Ω, adică:
 r ds  2 (6.51)
Astfel expresia (6.50) devine M t  2       , obținându-se valoarea
tensiunii tangențiale (formula lui Bredt):
Mt
  (6.52)
2
Tensiunea tangenţială maximă se produce în zona în care grosimea
profilului este minimă, adică:
Mt
 max  (6.53)
2 min
Răsucirea specifică  se obţine egalând lucrul mecanic elementar
exterior (corespunzător unităţii de volum) cu energia potenţială specifică de
deformare (6.25):
1
dLe  M t   (6.54)
2
2 2 2  2  2 ds
Us  dV   dA 1  
2G  
 ds  (6.55)
V 2G V 2G 2G
Rezultă:
1  2  2 ds  2  2 ds
2G   2G M t  
Mt   ;   (6.56)
2
Înlocuind valoarea lui  din (6.52), expresia răsucirii specifice
unghiulare, cunoscută sub numele de formula lui Bredt va fi :
Mt ds M
2 
   t (6.57)
4G  GI t
unde momentul de inerţie convenţional la torsiune este:
4 2
It  (6.58)
ds

270 TORSIUNEA
ds s i
Integrala  se poate calcula însumând rapoartele
i
, dintre
elementele si, din linia mediană şi grosimea i corespunzătoare acestor

elemente.
Dacă profilul are grosimea δ constantă în lungul conturului, atunci
MtS S
   (6.59)
4G  2
2G
unde S este lungimea totală a liniei mediane a conturului închis.
EXEMPLUL 6.5
O bară de lungime l=2 m confecţionată din OL37 având secţiunea

transversală din figura 6.15, este solicitată la torsiune de momentul Mt. Se
cere:
a) determinarea momentului de torsiune capabil;
b) valoarea răsucirii specifice şi rotirea relativă între capetele barei.
Rezolvare:
a) Fiind o bară cu pereţi subţiri având profil închis, din relaţia (6.52) rezultă:
M t cap  2   a   min  
în care:
Ω = (200 – 20)∙(100 – 10) = 16200 mm2;
min = 10 mm; a = 80 MPa (Anexa 3);
Mt cap = 2∙16200∙10∙80 = 25,92 106 N∙mm.
b) Pentru calculul răsucirii specifice se aplică

relaţiile (6.57) şi (6.58):
Mt ds Mt  h  1 b   2 
2 
  2   
4G  4G   2
2
1 
25,92 106  2  200  20 100  10 
 
2 
 
4  0,81 10 16200  10
5
20 
Fig. 6.16  1,37 105 rad/mm  7,86 10 4 /mm 
 0,786 /m
   l  1,37 105  2 103  2,74 102 rad  1,57.
PROBLEME
P.6.1. Prelungitorul din oțel al unei chei tubulare are diametrul d=80 mm și
lungimea de 200 mm. Dacă tensiunea tangențială admisibilă este τa=60 MPa
să se determine valoarea momentului capabil care poate fi exercitat de către
cheie. Care va fi unghiul de răsucire care va apare ca urmare a solicitării cu
momentul maxim? Se cunoaște G=78 GPa și se neglijează încovoierea
prelungitorului.
Fig. 6.17
R: Mtcap=6,03 N·m; φ=2,20°
P.6.2. O bară de oţel de secţiune circulară, variabilă în trepte, încastrată la

un capăt şi liberă la celălalt, este supusă acţiunii unor momente de torsiune
conform figurii. Se cere:
a) Verificarea barei,
ştiind că a=55 MPa;
a) Deformaţia la
răsucire pe lungimea
barei (deformaţia
totală).
R: φtotal=6,84·10-3 rad
Fig. 6.18
P.6.3. Pentru bara AB de secţiune inelară constantă, reprezentată în figură se

cere:
a) Valoarea forţei capabile, Fcap, ştiind că a =60 MPa;
b) Verificarea barei în baza condiţiei de rigiditate, cunoscând a = 400 mm,
a = 0,5 °/m;
c) Trasarea diagramei de variaţie a tensiunii  în secţiunile I - I şi II - II.
272 TORSIUNEA
Fig. 6.19
R: a) Fcap=4443 N; b) θef=18,5·10-6 rad/mm.
P.6.4. Pentru sistemul de două arcuri de oţel montate

în serie se cere:
a) Forţa capabilă, Fcap;
b) Săgeata f a celor două arcuri.
Se cunosc: n1 = 6, d1 = 4 mm, R1 = 15 mm, n2 = 8,
d2 = 5 mm, R2 = 20 mm, a = 500 MPa.
R: a) Fcap=682 N; b) f=26,04 mm. Fig. 6.20
P.6.5. Să se calculeze momentul de torsiune capabil pentru o bară realizată

din două profile U identice, rigidizate între ele, aşezate în două moduri.
Pentru momentele capabile calculate, se cere să se calculeze deformaţiile
unghiulare. Se dă τa=50 MPa, G=8⋅104 MPa.
Fig. 6.21
R: a) θ=14,125·10-6 rad/mm; b) θ=6,41·10-5 rad/mm

ANEXE
ANEXA 1 Constante elastice (E, G, ν) şi fizice (γ, α) ale unor materiale

ANEXA 2 Constantele elastice ale unor oţeluri aliate în funcţie de
temperatură şi regim de solicitare
ANEXA 3 Rezistențe admisibile ale unor materiale utilizate în construcția
de mașini
ANEXA 4 Coeficienţi de siguranţă (recomandaţi) în construcţia de maşini
ANEXA 5 Greutăţi volumice specifice şi coeficienţi de dilataţie termică
liniară ale unor materiale
ANEXA 6 Caracteristici mecanice pentru oţeluri turnate pentru construcţii
mecanice de uz general
ANEXA 7 Caracteristici mecanice pentru oţeluri de uz general pentru
construcţia de maşini
ANEXA 8 Caracteristici mecanice pentru oţeluri carbon de calitate
superioară de largă utilizare
ANEXA 9 Caracteristici mecanice pentru oţeluri aliate de largă utilizare
ANEXA 10 Caracteristici mecanice pentru fonte cenuşii
ANEXA 11 Caracteristici mecanice ale fontelor cu grafit nodular
ANEXA 12 Caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu turnate
ANEXA 13 Caracteristici mecanice ale alamelor turnate
ANEXA 14 Caracteristici mecanice ale unor aliaje Cu-Al (bronzuri cu
aluminiu) turnate în piese
ANEXA 15 Caracteristici mecanice ale unor materiale uzuale,
produse în forme masive
ANEXA 16 Caracteristici mecanice ale unor alame deformabile
ANEXA 17 Rezistenţe admisibile ale principalelor specii lemnoase folosite
în construcţii (cu încărcări permanente) definitive
ANEXA 18 Diametre nominale ale niturilor din oţel cu cap semirotund şi
ale găurilor de nit corespunzătoare
274 ANEXE
ANEXA 19 Diametre nominale ale niturilor din oţel cu cap semirotund şi

ale găurilor de nit corespunzătoare
ANEXA 20 Rezistenţele de calcul pentru şuruburi
ANEXA 21 Rezistenţele de calcul pentru suduri la elementele din oţel
ANEXA 22 Caracteristici geometrice ale unor secțiuni simple
ANEXA 23 Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale profilelor
I (după STAS 565-86)
ANEXA 24 Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale profilului
U (după STAS 564-86)
ANEXA 25 Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale unor
profile cornier cu aripi egale L (după STAS 429-91)
ANEXA 26 Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale unor
profile cornier cu aripi neegale LL (după STAS 425-80)
IPE (după EN 10025-2:2004)
IPN (după EN 10025-2:2004)
UPE (după EN 10025-2:2004)
UPN (după EN 10025-2:2004)
HE (după EN 10025-2:2004)
ANEXA 32 Date referitoare la răsucirea profilelor cu secţiuni simple
ANEXA 1
Constante elastice (E, G, ν) şi fizice (γ, α) ale unor materiale

Modulul de Modul de Coeficient de Greutatea Coeficient de
Denumirea elasticitate elasticitate contracție volumică dilatare termică
materialului longitudinal, E transversal, G transversală, ν specifică, γ liniară, α
x105 [MPa] x105 [MPa] x10-5 [N/mm3] x10-6 [1/oC]
Oţel carbon 2,0 – 2,1 0,81 0,24 – 0,28 7,85 10 – 13
Oţel aliat 2,1 0,81 0,25 – 0,30 7,85 10 – 13
Oţel turnat OT400 1,75 0,67 0,24 – 0,30 7,85 10 – 13
Oţel de arc 2,20 0,85 0,25 – 0,30 7,85 10 – 13
Fontă (cenuşie, albă) 1,15 – 1,60 0,45 0,23 – 0,27 7,25 10 – 11,4
Cupru laminat 1,10 – 1,30 0,49 0,31 – 0,34 8,3 – 8,9 17
Bronz fosforos 1,15 0,42 0,32 – 0,35 8,56 – 8,9 18
Alamă laminată la rece 0,91 – 0,99 0,35 – 0,37 0,32 – 0,42 8,4 – 8,73 19
Plumb 0,17 0,07 0,42 11,3 9,33
Aliaje de aluminiu 0,67 – 0,71 0,24 – 0,27 0,32 – 0,36 2,56 – 2,75 24 – 27
Duraluminiu 0,7 – 0,75 0,26 – 0,27
Beton B100-B300 0,21 – 0,40 0,08 – 0,13 0,16 – 0,20 1,8 – 2,2 7 – 13
Zidărie de cărămidă 0,025 – 0,03 - - 1,8 – 2,1 -
Lemn – în lungul 0,09 – 0,125
fibrelor
0,004 – 0,01 - 0,45 – 0,59 3,7 – 6,5
Lemn – perpendicular 0,003 – 0,01
pe fibre
Textolit 0,06 – 0,1 - - - -
Celuloid 0,017 – 0,02 0,006 – 0,007 0,39 - -
Cauciuc 0,00008 - 0,47 - -
Bachelită 0,02 – 0,06 0,007 – 0,021 0,35 – 0,38 - -
ANEXA 2
Constantele elastice ale unor oţeluri aliate în funcţie de temperatură

şi regim de solicitare
Marca Regimul de Modulul de elasticitate Modulul de elasticitate Coeficientul de contracţie
oţelului lucru longitudinal, transversal, transversală, ν
E x103 [MPa] G x103 [MPa]
Temperatura, [oC] Temperatura, [oC] Temperatura, [oC]
20 200 500 600 700 800 20 200 500 600 700 800 20 200 500 600 700 800
10Cr130 Static 210 188 160 125 - - 84 77 68 56 - - 0,25 0,20 0,20 0,16 - -
Dinamic 216 207 180 160 145 - 87 81 71 62 56 - 0,27 0,27 0,28 0,29 0,32 -
8Cr170 Static 210 192 163 130 - - 92 84 73 60 - - 0,14 0,14 0,12 0,10 - -
Dinamic 220 212 188 175 159 149 95 86 73 68 62 57 0,28 0,29 0,30 0,31 0,32 0,33
2NiCr185 Static 197 187 157 151 143 129 80 71 56 60 56 52 0,24 0,29 0,28 0,30 0,28 0,25
Dinamic 200 186 160 153 147 140 78 70 63 59 56 54 0,30 0,31 0,32 0,32 0,33 0,34
10TiNiCr180 Static 193 180 158 148 141 124 77 71 60 57 57 54 0,26 0,28 0,30 0,32 0,31 0,24
Dinamic 200 186 158 149 143 135 78 71 60 56 54 51 0,26 0,25 0,30 0,30 0,23 0,18
12NiCr250 Static 197 187 165 155 147 134 75 71 61 58 56 52 0,32 0,32 0,32 0,34 0,34 0,29
Dinamic 203 183 160 153 147 140 78 71 60 56 53 50 0,29 0,30 0,32 0,32 0,33 0,34
276 ANEXE
ANEXA 3
ANEXA 4
Coeficienţi de siguranţă (recomandaţi) în construcţia de maşini
Valorile coeficienţilor de siguranţă, c, faţă de:
Denumirea construcţiilor Limita de Rezistenţa de Rezistenţa la Sarcina critică de
curgere, σc rupere, σr oboseală, σ -1 flambaj, Fcf
Construcţii de maşini în general 1,3 – 2,0 2,0 – 4,0 1,2 – 3,5 -
Construcţii metalice 1,5 – 1,7 2,2 – 2,6 - 3,0 – 4,0
Rezervoare, cazane oţel 1,4 – 1,8 2,0 – 3,0 - 3,0 – 5,0
sau conducte oţel turnat 1,8 – 2,3 2,5 – 4,0 - -
Tije de piston 2,0 – 3,0 - 3,0 – 4,0 4,0 – 12,0
Cabluri - 8,0 – 20,0 - -
Roţi dinţate - - 2,2 – 3,0 -
ANEXA 5
Greutăţi volumice specifice şi coeficienţi de dilataţie termică liniară
ale unor materiale
Greutatea volumică specifică, γ Coeficient de dilataţie termică liniară, α
Denumirea materialului
x10-5 [N/mm3] ·x10-5 [1/oC]
Oţel 7,85 1,0 – 1,3
Fontă 7,25 1,0 – 1,14
Cupru 8,3 – 8,9 1,7
Aluminiu 2,56 – 2,75 2,4 – 2,7
Bronz 8,56 – 8,9 1,8
Alamă 8,4 – 8,73 1,9
Lemn (brad sau stejar) 0,45 – 0,69 0,37 – 0,65
Beton 1,8 – 2,2 0,7 – 1,3
Apă 1,0 -
Petrol (motorină) 0,93 -
Polei (chiciură) 0,9 -
ANEXA 6
Caracteristici mecanice pentru oţeluri turnate pentru construcţii
mecanice de uz general
Rezistenţa la oboseală prin ciclu simetric
Caracteristici mecanice statice la 20 [oC]
[MPa]
Simbol Rezistenţa la Limita de Lungirea la Gâtuirea la Încovoiere Tracţiune – Răsucire
tracţiune, σ r curgere, rupere, rupere, Z=Ψ σ-1 [MPa] compresiune, σ- 1 [MPa]
[MPa] σc [MPa] A5=δ5 [%] [%] 1t [MPa]
OT 400 390 200 25 35 160 105 90

OT 450 440 240 22 30 180 115 100
OT 500 490 270 18 25 200 130 110
OT 550 540 310 15 21 220 145 120
OT 600 590 340 12 18 240 155 135
278 ANEXE
ANEXA 7
Caracteristici mecanice pentru oţeluri de uz general pentru construcţia

de maşini
Caracteristici mecanice statice la 20 [oC] Rezistenţa la oboseală [MPa]
Rezistenţa Limita de Lungirea la Duritate Încovoiere Tracţiune- Răsucire
la curgere, rupere, Brinell, compresiune
Simbol tracţiune, σ [MPa] A =δ [%] HB
c 5 Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu
σr [MPa] [MPa] simetric pulsant simetric pulsant simetric pulsant
σ -1 σo σ -1t σot 1 o
OL32 320-400 160-180 33 - - - - - - -

OL34 340-420 180-420 31 95-120 170 220 120 190 95 120
OL37 370-450 210-240 25-26 100-135 185 250 135 220 105 140
OL42 420-500 230-260 22-25 110-130 200 290 145 240 115 150
OL44 440-550 260-290 22-25 - - - - - - -
OL52 520-620 350-360 20-22 - - - - - - -
OL50 500-620 270-290 19 140-160 240 320 175 270 140 170
OL60 600-720 300-320 13 160-180 280 360 200 300 160 190
OL70 min.320 340-360 10 180-210 330 420 230 350 190 220
OL00 min.320 - 20 - - - - - - -
Observaţie: Caracteristicile mecanice sunt determinate pe oţel în stare normalizată.
ANEXA 8
Caracteristici mecanice pentru oţeluri carbon de calitate superioară de

largă utilizare
Rezistenţa la oboseală [MPa]
Caracteristici mecanice statice la 20 [oC] Trecţiune-
Încovoiere Răsucire
compresiune
Simbol Rezistenţa Limita de Lungirea la Gâtuirea la Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu
la curgere, σc rupere, rupere, simetric pulsant simetric pulsant simetric pulsant
tracţiune, [MPa], A5=δ [%], Z=Ψ [%] σ -1 σo σ -1t σot 1 o
σr [MPa], min. min. min.
min.
OLC10 350 210 31 55 - - - - - -
OLC15 390 230 27 50 - - - - - -
OLC25 460 280 24 45 190-240 300 140-160 250 100-120 160
OLC35 540 320 21 40 230-280 370 180-190 310 140-160 190
OLC45 620 360 18 35 280-320 430 200-220 360 160-170 220
OLC55 680 400 14 35 - - - - - -
OLC60 710 410 14 30 320-360 500 230-260 420 190-200 230
Observaţie: Caracteristicile mecanice sunt determinate pe oţel în stare normalizată.
ANEXA 9
Caracteristici mecanice pentru oţeluri aliate de largă utilizare

Simbol Caracteristici mecanice statice la 20 [oC] Rezistenţa la oboseală [MPa]
Rezistenţa Limita de Lungirea Duritate Încovoiere Trecţiune- Răsucire
la curgere, la rupere, Brinell, compresiune
tracţiune, σc [MPa] A5=δ [%] HB Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu Ciclu
σr [MPa] [MPa] simetric pulsant simetric pulsant simetric pulsant
σ -1 σo σ -1t σot 1 o
13CrNi35 1150 950 10 2690 380-500 1090 370 1000 300 610
40Cr10 1000 800 10 2170 360-380 - - - - -
35CrNi15 750 520 16 2060 360-420 630 260 450-700 210 340
25MoCr11 650 420 17 2170 320-400 - 340 - 280 -
33MoCr11 900 700 12 2170 380-520 - 350 - 300 -
41MoCr11 950 750 11 2150 460-550 - - - 320 -
ANEXA 10
Caracteristici mecanice pentru fonte cenuşii

Caracteristici mecanice statice la 20 [oC] Rezistenţa la oboseală prin ciclu simetric
[MPa]
Simbol Rezistenţa la Rezistenţa la Duritate Modulul de Încovoiere Tracţiune- Răsucire
tracţiune, σ r compresiune, Brinell, HB elasticitate σ -1 compresiune  1
[MPa] σrc [MPa] [MPa] longitudinal, σ -1t
E x103 [MPa]
Fc150 110-250 min.60 1400-1900 70-85 70 45 60
Fc200 160-270 min.75 1700-2100 95-120 100 65 85
Fc250 210-320 min.83 1900-2400 115-130 115 70 100
Fc300 250-320 min.90 2000-2600 125-132 130 85 110
Observaţie: Rezistenţele la tracţiune depind de diametrul probei turnate.
ANEXA 11
Caracteristici mecanice ale fontelor cu grafit nodular

Rezistenţa Limita de Alungirea la Rezistenţa la Rezistenţa la Duritate Rezistenţa la
Structura la tracţiune, curgere, rupere, A5=δ compresiune, σrc încovoiere, σî Brinell, oboseală prin
σr [MPa] σ0,2 [MPa] [%] [MPa] [MPa] HB [MPa] ciclu simetric,
σ -1 [MPa]
Feritică 370-500 230-300 10-20 800-1050 800-950 150-200 220
(Fgn370...400)
Perlitică 500-800 350-450 >2 900-1300 800-1200 180-300 240-280
(Fgn600...800)
280 ANEXE
ANEXA 12
Caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu turnate

Tipul de aliaj Rezistenţa la tracţiune, σr Lungirea la rupere, A5=δ [%] Duritate Brinell, HBmin. [MPa]
[MPa] (10/1000/300)
Al-Cu 110-320 0,5-8 50-125
Al-Si 110-260 0,5-3 50-110
Al-Mg 130-240 1-6 45-75
Al-Zn 170-240 1-3 60-85
ANEXA 13
Caracteristici mecanice ale alamelor turnate

Caracteristica Turnare în nisip Turnare în cochilă
Rezistenţa la tracţiune, σr [MPa] 180-500 350-550
Duritate Brinell, HB [MPa] 400-1200 800-1500
Alungirea la rupere, A5=δ [%] 20-7 10-5
ANEXA 14
Caracteristici mecanice ale unor aliaje Cu-Al (bronzuri cu aluminiu)

turnate în piese
Tipul de aliaj Rezistenţa la tracţiune, σ r Lungirea la rupere, A5=δ Duritate Brinell, HB [MPa]
[MPa] [%]
CuAl9 340-390 15-16 80-90
CuAl9Fe3 440-490 10-12 90-100
CuAl9Fe5Ni5 540-640 10-11 110-120
CuAl10Fe3 490-540 12-14 100-120
CuAl10Mn2Fe3 440-490 12 90-100
ANEXA 15
Caracteristici mecanice ale unor materiale uzuale,

produse în forme masive
Materialul Densitatea, ρ Modulul de elasticitate Rezistenţa la Modulul de Rezistenţa
[g/cm3] longitudinal, E x103 tracţiune, σr elasticitate specifică la
[MPa] [MPa] specific, E/ρ rupere, σr/ρ
Oţel 7,80 210 340-2100 27000 43-270
Aliaje de Al 2,70 70 140-620 25000 52-230
Lemn 0,39 30 - 33300 -
Sticlă 2,50 70 700-2100 28000 280-840
Tungsten 19,30 350 1100-4100 18100 57-210
Beriliu 1,83 300 700 164000 380
ANEXA 16
Caracteristici mecanice ale unor alame deformabile
Starea Rezistenţa la Lungirea la rupere, Duritate Brinell, HB
Marca (STAS 95-80)
(simbolizare STAS) tracţiune, σ r [MPa] A5=δ [%] [MPa]
CuZn30 m (O) 280-360 50 70
1/2t (HA) 360-430 33 110
t (HB) 430-520 15 130
CuZn36(37) m 290-380 50 70
1/2t 380-450 28 110
t 450-540 12 140
CuZn39Pb2 m min.370 25 -
1/2t min.440 10 -
t 520 5 -
CuZn40 m 350 43 80
1/2t 420 23 115
t 480 12 140
ANEXA 17
Rezistenţe admisibile ale principalelor specii lemnoase folosite în
construcţii (cu încărcări permanente) definitive
Rezistenţe (tensiuni) admisibile [MPa]
Specia lemnoasă
Tipul solicitării Simbol
brad, molid, stejar, gorun, fag, frasin, plop, anin
pin salcâm ulm
Încovoiere σaî 10 13 11 8
Întindere în lungul fibrelor (tracţiune) σat 7 9 8,5 -
Compresiune (strivire) în lungul fibrelor σac, σas 10 13 11 8
Compresiune (strivire) normală pe fibre σac┴, σas┴ 1,5 3 2,4 1,5
Forfecare (din încovoiere) în lungul fibrelor  ai 2 3,2 2,6 1,6
Forfecare longitudinală a penelor prismatice cu  af 1 1,6 1,3 0,8
fibrele paralele cu ale grinzii îmbinate
Forfecare transversală a penelor prismatice cu  af ┴ 0,5 0,8 0,7 0,4
fibrele perpendiculare pe cele ale grinzii îmbinate
ANEXA 18
Rezistenţele de calcul pentru verificările niturilor
din îmbinări nituite în [MPa]
Coeficient Forfecare şi întindere în
Simbol Presiunea pe gaură la construcţii din:
aplicat faţă tija pentru nituri din :
Tipul solicitării de OL34 OL44 OL37; RCA37
A B σa sau R OL44 OL52
A B
Forfecare a Rfn 0,8 170 220 - - - -
Presiune pe σag Rpn 2,0 - -
320-360 420 500 600
pereţii găurii
Întindere în tijă σaî Rin 0,3; 0,4 70 100 - - - -
282 ANEXE
ANEXA 19
Diametre nominale ale niturilor din oţel cu cap semirotund şi ale
găurilor de nit corespunzătoare
dnit 1 1,2 (1,4) 1,6 2 2,5 3 (3,5) 4 5 6 8 10 12 (14) 16 (18) 20 (22) 24 (27) 30 (33) 36
dgaură 1,2 1,4 (1,6) 1,8 2,2 2,7 3,2 (3,7) 4,2 5,5 6,5 8,5 10,5 13 (15) 17 (19) 21 (23) 25 (28) 31 (34) 37
Observaţie: Dimensiunile din paranteză se vor evita, pe cât posibil.
ANEXA 20
Rezistenţele de calcul pentru şuruburi în [MPa]
Coeficient Forfecare şi întindere în tijă Presiune pe pereţii găurii
Simbol aplicat faţă pentru şuruburi din grupa: în construcţii din:
Categoria de:
Solicitare
şurubului
A B σa R 4.6
5.6 6.6 OL37 OL44 OL52
A B
Grosolane, Forfecare a Rfb 0,7 0,6 110-125 130 160 180 - - -
semiprecise sau
Presiune pe σag
precise, Rpb 1,33 1,6 - - - - 340 400 480
pereţi
introduse în
găuri obişnuite Întindere în σaî
Rib 0,73 0,8 115-130 210 210 240 - - -
tijă
Cu tijă precisă Forfecare a Rfb 0,8 0,8 130-150 210 210 240 - - -
Presiune pe σag Rpb
2,0 2,0 - - - - 420 500 600
pereţi
Întindere în σaî
Rfb 0,73 0,8 115-130 210 210 240 - - -
tijă
Buloane de Întindere în σaî
Rf 0,73 0,7 115-130 180 180 210 - - -
ancoraj tijă
ANEXA 21
Rezistenţele de calcul pentru suduri la elementele din oţel în [MPa]
Tipul Solicitarea Simbol Coeficient Tipul oţelului:
îmbinării A B aplicat faţă de OL37; RCA37 OLT45 OL44 OL52
σa sau R OSC44 OSC53
A B
RCA52
Compresiune σas Rcs 1,0 160-180 210 230 250 300
Suduri executate σas Ris 1,0 160-180 210 230 250 300
Cap la automat,
cap semiautomat şi de
Întindere
mână prin mijloace

fizice
Suduri executate σas Ris 0,8 130-145 170 180 200 240
semiautomat sau
manual
Forfecare as Rfs 0,65; 0,6 105-115 130 140 150 180
De colţ Forfecare as Rfs 0,7 110-125 150 160 170 210
Observaţie: Pentru profile şi table laminate cu grosimea t ≤ 16 [mm], valorile de mai sus se
multiplică cu 1,05.
ANEXA 22
284 ANEXE
ANEXA 22 (continuare)
286 ANEXE
288 ANEXE
ANEXA 23
Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale profilelor I
Iz, Iy – momente de inerţie axiale;

Wz, Wy – module de rezistenţă axiale;
iz, iy – raze de inerţie (raze de girație);
Sz – moment static al jumătății de secţiune
(după STAS 565-86)
Dimensiuni [mm] Aria Masa Caracteristici geometrice ale secţiunii

I secţiunii liniară
A Iz Wz iz Iy Wy iy Sz
h b t d=R r [cm4] [cm3] [mm] [cm4] [cm3] [mm] [cm3]
[mm2] [kg/m]
8 80 42 5,9 3,9 2,3 758 5,95 77,8 19,5 32 6,29 3,00 9,10 11,4
10 100 50 6,8 4,5 2,7 1060 8,32 171 34,2 40,1 12,2 4,88 10,7 19,9
12 120 58 7,7 5,1 3,1 1420 11,2 328 54,6 48,1 21,5 7,41 12,3 31,8
14 140 66 8,6 5,7 3,4 1830 14,4 573 81,9 56,1 36,2 10,7 14,0 47,7
16 160 74 9,5 6,3 3,8 2280 17,9 935 117 64,0 54,7 14,8 15,5 68,0
18 180 82 10,4 6,9 4,1 2790 21,9 1450 161 72,0 81,3 19,8 17,1 93,4
20 200 90 11,3 7,5 4,5 3350 26,3 2140 214 80,0 117 26,0 18,7 125
22 220 98 12,2 8,1 4,9 3960 31,1 3060 278 88,0 162 33,1 20,2 162
24 240 106 13,1 8,7 5,2 4610 36,2 4250 354 95,9 221 41,7 22,0 206
26 260 113 14,1 9,4 5,6 5340 41,9 5740 442 104 288 51,0 23,2 257
28 280 119 15,2 10,1 6,1 6110 48,0 7590 542 111 364 61,2 24,5 316
30 300 125 16,2 10,8 6,5 6910 54,2 9800 653 119 451 72,2 25,6 381
32 320 131 17,3 11,5 6,9 7780 61,1 12510 782 127 555 84,7 26,7 457
34 340 137 18,3 12,2 7,3 8670 68,0 15700 923 135 674 98,4 28,0 540
36 360 143 19,5 13,0 7,8 9710 76,2 19610 1090 142 818 114 29,0 638
40 400 155 21,6 14,4 8,6 11800 92,6 29210 1460 157 1160 149 31,3 857
ANEXA 24
Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale profilului U
Iz, Iy – momente de inerţie axiale;

Wz, Wy – module de rezistenţă axiale;
iz, iy – raze de inerţie (raze de giraţie);
Sz – moment static al jumătății de secţiune
(după STAS 564-86)
Dimensiuni, [mm] Aria Masa Caracteristici geometrice ale secţiunii

U ey secţiunii liniară
h b d t=R r [mm] A Iz Wz iz Iy Wy iy Sz
4 3 4 3 3
[mm2] [kg/m] [cm ] [cm ] [mm] [cm ] [cm ] [mm] [cm ]
6,5 65 42 5,5 7,5 4 14,2 903 7,09 57,5 17,7 25,2 14,1 5,07 12,5 -
8 80 45 6 8 4 14,5 1100 8,64 106 26,5 31,0 19,4 6,36 13,3 15,9
10 100 50 6 8,5 4,5 15,5 1350 10,6 205 41,2 39,1 29,3 8,49 14,7 24,5
12 120 55 7 9 4,5 16,0 1700 13,4 364 60,7 46,2 43,2 11,1 15,9 36,3
14 140 60 7 10 5 17,5 2040 16,0 605 86,4 54,5 62,7 14,8 17,5 51,4
16 160 65 7,5 10,5 5,5 18,4 2400 18,8 925 116 62,1 85,3 18,3 18,9 68,8
18 180 70 8 11 5,5 19,2 2800 22,0 1350 150 69,5 114 22,4 20,2 69,6
20 200 75 8,5 11,5 6 20,1 3220 25,3 1910 191 77,0 148 27,0 21,4 114
22 220 80 9 12,5 6,5 21,4 3740 29,4 2690 245 84,8 197 33,6 23,0 146
24 240 85 9,5 13 6,5 22,3 4230 33,2 3600 300 92,2 248 39,6 24,2 179
26 260 90 10 14 7 23,6 4830 37,9 4820 371 99,9 317 47,7 25,6 221
28 280 95 10 15 7,5 25,3 5330 41,8 6280 448 109 399 57,2 27,4 266
30 300 100 10 16 8 27,0 5880 46,2 8030 535 117 495 67,8 29,0 316
290 ANEXE
ANEXA 25
Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale unor profile

cornier cu aripi egale L
Iz, Iy, Iη, Iζ – momente de inerţie axiale (după STAS 429-91)

Wz, Wy – module de rezistenţă axiale
iz, iy, iη, iζ – raze de inerţie (raze de giraţie)
Dimensiunile Distanţa axelor

Caracteristici geometrice ale secţiunii
secţiunii, [mm] Aria Masa [cm]
L a g r secţiunii e w v v1 Iy=Iz Wy=Wz iy=iz Iη iη Iζ Wζ iζ
r1 2
A [cm ] [kg/m] [cm4] [cm3] [cm] [cm4] [cm] [cm4] [cm3] [cm]
20x20x3 3 1,12 0,88 0,60 0,84 0,70 0,39 0,28 0,59 0,61 0,74 0,16 0,19 0,38
20 3,5 2 1,41
20x20x4 4 1,45 1,14 0,64 0,90 0,71 0,41 0,36 0,58 0,77 0,73 0,21 0,23 0,38
25x25x3 3 1,42 1,11 0,72 1,02 0,87 0,80 0,45 0,75 1,26 0,94 0,33 0,32 0,48
25x25x4 25 4 3,5 2 1,85 1,45 0,76 1,77 1,08 0,89 1,01 0,58 0,74 1,60 0,63 0,43 0,40 0,48
25x25x5 5 2,26 1,77 0,80 1,13 0,91 1,20 0,71 0,73 1,89 0,91 0,52 0,46 0,48
30x30x3* 3 1,74 1,36 0,84 1,18 1,04 1,40 0,65 0,90 2,23 1,13 0,58 0,49 0,58
30 5 2,5 2,12
30x30x4 4 2,27 1,78 0,88 1,24 1,05 1,80 0,85 0,89 2,85 1,12 0,75 0,61 0,58
30x30x5 5 2,78 2,18 0,92 1,30 1,07 2,16 1,04 0,88 3,41 1,11 0,92 0,70 0,57
35x35x3* 3 2,04 1,60 0,96 1,36 1,23 2,29 0,90 1,06 3,63 1,34 0,95 0,70 0,68
35x35x4 35 4 5 2,5 2,67 2,09 1,00 2,47 1,42 1,24 2,95 1,18 1,05 4,68 1,33 1,23 0,86 0,68
35x35x5 5 3,28 2,57 1,04 1,48 1,25 3,56 1,45 1,04 5,64 1,31 1,49 1,01 0,67
40x40x3* 3 3,35 1,84 1,07 1,52 1,40 3,45 1,48 1,21 6,46 1,52 1,44 0,96 0,78
40 6 3 2,83
40x40x4 4 3,08 2,42 1,12 1,58 1,40 4,47 1,55 1,21 7,09 1,52 1,85 1,17 0,78
40x40x5 5 3,79 2,97 1,16 1,64 1,42 5,43 1,91 1,20 8,60 1,51 2,26 1,37 0,77
45x45x4 4 3,49 2,74 1,23 1,75 1,57 6,43 1,97 1,36 10,2 1,71 2,67 1,53 0,87
45 7 3,5 3,18
45x45x5 5 4,30 3,38 1,28 1,81 1,58 7,84 2,43 1,35 12,4 1,70 3,25 1,80 0,87
45x45x6 6 5,08 4,00 1,32 1,87 1,59 9,16 2,88 1,34 14,5 1,69 3,82 2,04 0,87
50x50x4 4 3,89 3,06 1,36 1,92 1,75 8,97 2,46 1,52 14,2 1,91 3,72 1,94 0,98
50x50x5 5 4,80 3,77 1,40 1,98 1,76 11,00 3,05 1,51 17,4 1,90 4,54 2,59 0,97
50 7 3,5 3,54
50x50x6 6 5,69 4,47 1,45 2,04 1,77 12,80 3,61 1,50 20,4 1,89 5,33 2,61 0,97
50x50x7 7 6,56 5,15 1,49 3,10 1,78 14,60 4,16 1,49 23,1 1,88 6,10 2,91 0,96
ANEXA 25
(continuare)
Dimensiunile
Distanţa axelor
secţiunii Caracteristici geometrice ale secţiunii
Aria Masa [cm]
L [mm]
secţiunii
A [cm2] [kg/m] Iy=Iz Wy=Wz iy=iz Iη iη Iζ Wζ iζ
a g r r1 e w v v1
[cm4] [cm3] [cm] [cm4] [cm] [cm4] [cm3] [cm]
60x60x5 5 5,82 4,57 1,64 2,32 2,11 19,4 4,45 1,82 30,7 2,30 8,02 3,45 1,17
60x60x6 6 6,91 5,42 1,69 2,39 2,11 22,8 5,29 1,82 36,2 2,29 9,43 3,95 1,17
60 8 4 4,24
60x60x8 8 9,63 7,09 1,77 2,50 2,14 29,2 6,89 1,80 46,2 2,26 12,1 4,86 1,16
60x60x10 10 11,1 8,69 1,85 2,61 2,17 34,9 8,41 1,78 55,1 2,23 14,8 5,67 1,16
70x70x6 6 8,13 6,38 1,93 2,73 2,46 36,9 7,27 2,13 53,5 2,68 15,2 5,59 1,37
70x70x7 7 9,40 7,38 1,97 2,79 2,47 42,4 8,41 2,12 67,1 2,67 17,5 6,27 1,36
70x70x8 70 8 9 4,5 10,60 8,36 2,01 4,95 2,85 2,49 47,5 9,52 2,11 75,3 2,66 19,7 6,91 1,36
70x70x9* 9 11,90 9,34 2,05 2,90 2,50 52,6 10,60 2,10 83,1 2,64 22,0 7,59 1,36
70x70x10 10 13,10 10,30 2,09 2,96 2,52 57,2 11,70 2,09 90,5 2,63 23,9 8,09 1,35
80x80x6 6 9,35 7,36 2,17 3,07 2,82 55,8 9,57 2,44 88,5 3,08 23,1 7,55 1,56
80x80x8 80 8 10 5 12,30 9,63 2,26 5,66 3,19 2,82 72,2 12,6 2,43 115 3,06 29,8 9,36 1,55
80x80x10 10 15,1 11,9 2,34 3,30 2,85 87,5 15,4 2,41 139 3,03 36,3 11,0 1,55
90x90x8 8 13,9 10,9 2,50 3,53 3,17 104 16,1 2,74 166 3,45 43,1 12,2 1,76
90x90x9 9 15,5 12,2 2,54 3,59 3,18 116 18,0 2,74 184 3,45 47,8 13,3 1,76
90 11 5,5 6,36
90x90x10 10 17,1 13,4 2,58 3,65 3,26 129 21,1 2,74 204 3,43 52,5 14,4 1,75
90x90x11 11 18,7 14,7 2,62 3,70 3,21 138 21,6 2,72 218 3,41 57,1 15,4 1,75
100x100x8 8 15,5 12,2 2,74 3,87 3,52 145 19,9 3,06 230 3,85 59,8 15,4 1,96
100x100x10 100 10 12 6 19,2 15,0 2,82 7,07 3,99 3,54 177 24,6 3,04 280 3,83 72,9 18,3 1,95
100x100x12 12 22,7 17,8 2,90 4,11 3,57 207 29,1 3,02 328 3,80 85,7 20,9 1,94
120x120x10 120 10 13 6,5 23,2 18,2 3,31 8,49 4,69 4,23 313 36,0 3,67 497 4,63 129 27,5 2,36
120x120x12 12 27,5 21,6 3,40 4,80 4,26 368 42,7 3,65 584 4,60 151 31,5 2,35
130x130x12 12 30,0 23,6 3,64 5,15 4,60 472 50,4 3,97 750 5,00 194 37,7 2,54
130x130x14 130 14 14 7 34,7 27,2 3,72 9,19 5,26 4,63 540 58,2 3,94 857 4,97 223 42,4 2,53
130x130x16 16 39,3 30,9 3,80 5,37 4,66 605 65,8 3,92 959 4,94 251 46,7 2,52
140x140x12 12 32,5 25,5 3,90 5,50 5,04 602 59,7 4,31 957 5,43 248 44,9 2,76
140x140x14 140 14 15 7,5 37,6 29,4 3,98 9,90 5,61 5,07 689 68,8 4,30 1094 5,42 284 50,5 2,74
140x140x16 16 42,2 37,3 4,20 5,90 5,09 772 79,1 4,28 1230 5,40 314 61,5 2,72
150x150x12* 12 34,8 27,3 4,12 5,83 5,29 737 67,7 4,60 1170 5,80 303 52,0 2,95
150x150x14 14 40,3 31,6 4,21 5,95 5,31 845 78,2 4,58 1340 5,77 347 58,3 2,94
150 16 8 10,6
150x150x16 16 45,7 35,9 4,29 6,07 5,34 949 88,7 4,56 1510 5,74 391 64,4 2,93
150x150x18 18 51,0 40,1 4,37 6,17 5,38 1050 98,7 4,54 1670 5,71 435 70,4 2,92
160x160x12 12 37,4 29,7 4,39 6,19 5,74 913 78,6 4,94 1450 6,23 376 60,5 3,17
160x160x14 14 43,3 34,0 4,47 6,30 5,77 1046 90,8 4,92 1662 6,20 431 68,1 3,16
160 17 8,5 11,3
160x160x16 16 49,1 38,5 4,55 6,42 5,79 1175 103 4,89 1866 6,17 485 75,3 3,14
160x160x18 18 54,8 43,0 4,63 6,53 5,82 1299 114 4,87 2061 6,13 537 82,1 3,13
292 ANEXE
ANEXA 26
Elemente constructive şi caracteristici geometrice ale unor profile

cornier cu aripi neegale LL
Iz, Iy, Iη, Iζ – momente de inerţie

axiale
Wz, Wy – module de rezistenţă
axiale
iz, iy, iη, iζ – raze de inerţie (raze de
giraţie)
(după STAS 425-80)
Dimensiunile Distanţa axelor, Caracteristici geometrice ale secţiunii

secţiunii, [mm] A Masa [cm]
LL 2
a b g r r1 [cm ] [kg/m] ey e z w w1 w2 v v1 tgα Iz Wz iz Iy Wy iy Iη iη Iζ iζ
[cm4] [cm3] [cm] [cm4] [cm3] [cm] [cm4] [cm] [cm4] [cm]
*
30x20x3 30 20 3 3,5 2 1,43 1,12 0,99 0,50 2,05 1,51 0,86 1,04 0,56 0,427 1,25 0,62 0,93 0,44 0,29 0,55 1,43 1,00 0,26 0,42
30x20x4* 4 1,86 1,46 1,03 0,54 2,02 1,52 0,91 1,04 0,58 0,427 1,59 0,81 0,92 0,55 0,38 0,55 1,81 0,99 0,33 0,42
40x20x3* 40 20 3 3,5 2 1,73 1,36 1,42 0,44 2,61 1,77 0,79 1,19 0,46 0,257 2,80 1,09 1,27 0,47 0,30 0,52 2,96 1,31 0,31 0,42
40x20x4* 4 2,26 1,77 1,47 0,48 2,58 1,80 0,83 1,17 0,50 0,252 3,59 1,42 1,26 0,60 0,39 0,51 3,80 1,30 0,39 0,42
45x30x4* 45 30 3 4,5 2 2,86 2,24 1,48 0,74 3,06 2,23 1,21 1,58 0,80 0,434 5,77 1,91 1,42 2,05 0,91 0,85 6,63 1,52 1,19 0,65
45x30x5 4 3,52 2,76 1,52 0,78 3,04 2,26 1,27 1,58 0,83 0,429 6,98 2,35 1,41 2,47 1,11 0,84 8,00 1,51 1,45 0,64
60x30x5* 60 30 5 6 3 4,29 3,37 2,15 0,68 3,89 2,67 1,20 1,77 0,72 0,256 15,6 4,04 1,90 2,60 1,12 0,78 16,5 1,96 1,69 0,63
60x30x6* 6 5,08 4,59 2,20 0,72 3,86 2,69 1,25 1,75 0,74 0,252 18,2 4,78 1,89 3,02 1,32 0,77 19,2 1,95 1,99 0,63
60x40x5* 5 4,79 3,76 1,96 0,97 4,10 3,01 1,68 2,10 1,10 0,434 17,2 4,25 1,89 6,11 2,02 1,13 19,8 2,03 3,54 0,86
60x40x6* 60 40 6 6 3 5,68 4,46 2,00 1,01 4,08 3,02 1,72 2,10 1,12 0,431 20,1 5,03 1,88 7,12 2,38 1,12 23,1 2,02 4,15 0,86
60x40x7* 7 6,55 5,14 2,04 1,05 4,06 3,03 1,77 2,09 1,14 0,427 22,9 5,79 1,87 8,07 2,74 1,11 26,3 2,00 4,75 0,85
65x50x6 6 6,58 5,16 2,04 1,29 4,52 3,60 2,15 2,39 1,50 0,575 27,2 6,10 2,03 14,0 3,77 1,46 33,8 2,27 7,43 1,06
65x50x7 7 7,60 5,96 2,08 1,33 4,50 3,62 2,19 2,39 1,52 0,572 31,1 7,03 2,02 15,9 4,34 1,45 38,5 2,25 8,51 1,06
65x50x8 65 50 8 6,5 3,5 8,60 6,75 2,11 1,37 4,49 3,64 2,23 2,39 1,54 0,569 34,8 7,93 2,01 17,7 4,89 1,44 43,0 2,23 9,57 1,05
65x50x9 9 9,58 7,52 2,15 1,49 4,48 3,63 2,28 2,36 1,57 0,567 38,2 8,77 2,00 19,4 5,39 1,42 47,0 2,25 10,5 1,05
75x50x7* 75 50 7 6,5 3,5 8,31 6,53 2,48 1,25 5,10 3,77 2,13 2,63 1,38 0,433 46,4 9,24 2,36 16,5 4,39 1,41 53,3 2,53 9,57 1,07
80x60x7* 80 60 7 8 4 9,38 7,36 2,51 1,52 5,55 3,79 2,17 2,92 1,40 0,546 59,0 10,7 2,51 28,4 6,34 1,74 72,0 2,77 15,4 1,28
80x65x6 6 8,41 6,60 2,39 1,65 5,61 4,63 2,69 2,94 2,01 0,649 52,8 9,41 2,51 31,2 6,44 1,93 68,5 2,85 15,6 1,35
80x65x8 80 65 8 8 4 11,0 8,66 2,47 1,73 5,59 4,65 2,79 2,94 2,05 0,643 68,1 12,3 2,49 40,1 8,41 1,91 88,0 2,82 20,3 1,36
80x65x10 10 13,6 10,7 2,55 1,81 5,56 4,68 2,90 2,95 2,11 0,640 82,2 15,1 2,46 48,3 10,3 1,89 10,6 2,79 24,8 1,35
90x60x6* 90 60 6 7 3,5 8,69 6,82 2,89 1,41 6,14 4,50 2,46 3,16 1,60 0,442 71,7 11,7 2,87 25,8 5,61 1,72 82,8 5,09 14,6 1,30
90x60x8* 8 11,4 8,96 2,97 1,49 6,11 4,54 2,56 3,15 1,69 0,437 92,5 15,4 2,85 33,0 7,31 1,70 107 3,06 19,0 1,29
100x50x8* 100 50 8 9 4,5 11,4 8,99 3,59 1,12 6,49 4,14 2,00 2,96 1,18 0,257 116 18,1 3,18 19,5 5,04 1,31 123 3,28 12,7 1,05
100x50x10* 10 14,1 11,1 3,67 1,20 6,43 4,40 2,08 2,93 1,22 0,253 141 22,2 3,16 23,4 6,17 1,29 149 3,25 15,4 1,05
100x75x7 7 11,9 9,32 3,06 1,83 6,96 5,42 3,10 3,61 2,18 0,553 118 17,0 3,15 56,9 10,0 2,19 145 3,49 30,1 1,59
100x75x9 100 75 9 10 5 15,1 11,8 3,15 1,91 6,91 5,45 3,22 3,63 2,22 0,549 148 21,5 3,13 71,0 12,7 2,17 181 3,47 37,8 1,59
100x75x11 11 18,2 14,3 3,23 1,99 6,87 5,49 3,32 3,65 2,27 0,545 176 25,9 3,11 84,0 15,3 2,15 214 3,44 45,4 1,58
120x80x8* 8 15,5 12,2 3,83 1,87 8,23 5,99 3,27 4,23 2,16 0,437 226 27,6 3,82 80,8 13,2 2,28 260 4,10 46,6 1,73
120x80x10* 120 80 10 11 5,5 19,1 15,0 3,92 1,95 8,18 6,03 3,37 4,21 2,19 0,435 276 34,1 3,80 98,1 16,2 2,26 317 4,07 56,8 1,72
120x80x12* 12 22,7 17,8 4,00 2,03 8,14 6,06 3,46 4,20 2,25 0,432 323 40,4 3,77 114 19,1 2,24 371 4,04 66,6 1,71
150x90x10* 150 90 10 12,5 6,5 23,2 18,2 5,00 2,04 10,1 7,05 3,60 5,03 2,24 0,360 533 53,3 4,80 146 21,0 2,51 591 5,05 88,3 1,95
150x90x12* 12 27,5 21,6 5,08 2,12 10,1 7,10 3,70 5,00 2,30 0,358 627 63,3 4,77 171 24,8 2,49 694 5,02 104 1,94
150x100x10* 10 24,2 19,0 4,80 2,34 10,3 7,50 4,10 5,25 2,68 0,442 552 54,1 4,78 198 25,8 2,86 637 5,13 112 1,15
150x100x12* 150 100 12 13 6,5 28,7 29,6 4,89 2,42 10,2 7,53 4,19 5,24 2,73 0,439 650 64,2 4,76 232 30,6 2,84 749 5,10 132 2,15
150x100x14* 14 33,2 26,1 4,97 2,50 10,2 7,56 4,28 5,23 2,77 0,435 744 74,1 4,73 264 35,2 2,82 856 5,07 152 2,14
ANEXA 27
294 ANEXE
296 ANEXE
298 ANEXE
ANEXA 28
300 ANEXE
ANEXA 29
302 ANEXE
ANEXA 30
304 ANEXE
ANEXA 31
306 ANEXE
308 ANEXE
310 ANEXE
312 ANEXE
ANEXA 32
Date referitoare la răsucirea profilelor cu secţiuni simple

Modulul de
Momentul de inerţie Punctele cu tensiuni
Forma secţiunii rezistenţă Observaţii
It [mm4] tangenţiale maxime
Wt [mm3]
Secţiune La mijlocul laturii lungi: Valorile coeficienţilor  ,
dreptunghiulară 
M
 t  și  se iau din tabel:
max
Wt
La mijlocul laturilor m=h/b   
scurte:
It    b 4
Wt    b 3 1,0 0,140 0,208 1,0
    max
1,5 0,294 0,346 0,859
La colţuri tensiunile sunt
nule. 2,0 0,457 0,493 0,795
3,0 0,790 0,801 0,753
4,0 1,123 1,150 0,745
Secţiune It 
m  0,63   b 4 Wt 
m  0,63   b 3 În punctele de pe latura m=h/b   
dreptunghiulară 3 3 lungă, cu excepţia
colţurilor: 6,0 1,789 1,789 0,743
M 8,0 2,456 2,456 0,742
max  t
Wt 10,0 3,123 3,123 0,742
La mijlocul laturilor Pentru m=h/b>4 se poate
scurte: utiliza atât tabela
  0,74  max coeficienţilor  ,  ,  cât
şi formulele date aici.
Secţiune ho2  bo2  1   2 W t1  2  h o  b o   1 La mijlocul laturii lungi: La colţurile interioare are
It  loc o intensă concentrare a
dreptunghiulară h   2  b  1  12   22 W t2  2  h o  b o   2 1 
Mt
tubulară Wt1 tensiunilor care ajung la
limita de curgere a
La mijlocul laturii scurte: materialului.
2  t
M În cazul unor racordări
Wt 2 făcute cu raza r, coeficientul
de concentrare
se ia:
max
k  1,74  3
r
Secţiune triunghiulară 3  a4
- La mijlocul laturilor: Triunghi echilateral
It  20  M t
80  max 
a3
La colţuri tensiunile sunt nule
Elipsă circulară  m
    b13
 
La extremitatea semiaxei h1 h2
It  

16 m2  1 
 b14  1   4 Wt 
16
 1 4  m mici:
M

b1 b2
m 1
max  t h2 b 2
Wt    1
h1 b1
La extremitatea semiaxei
mari: În cazul când grosimea  este
 mică, se poate admite o
  max
m distribuţie uniformă a tensiunilor
pe secţiune.
Mt

2 A 
Elipsă  m3 Wt 
  b3
m 
  b2  h La extremitatea h
m 1
It    b4  semiaxei mici:
16 m2  1 16 16 b
max 
Mt A – aria secţiunii
16  A 2

  b  h  b2  h2
3
  La extremitatea
Wt
semiaxei mari:
max

m
D4 D3 Pe fundul şanţului: Valorile coeficienţilor  , 

It    Wt   
16 8 Mt
max  d/D   d/D  
Wt
0,0 1,57 1,57 0,40 0,76 1,22
0,05 0,80 1,56 0,60 0,66 0,92
0,10 0,81 1,56 0,80 0,52 0,63
0,20 0,82 1,46 1,00 0,38 0,38
d4  h  h
2,6 
1 max
M
 t
h
 0,5
It    2,6   1 d3
16  d  Wt   d Wt d
8 h
0,3   0,7
d
Secţiune circulară It  Ip 
  d4
 0,1  d 4 Wp 
  d3
 0,2  d3  max 
16  M t
32 16   d3
pe contur
Coroană circulară 
  D 4  d4  
  D 4  d4  16  Mt d
It  Ip 
32
 Wp 
16  D
 max 

  D4  d4  
D

  D4
32
 1 4  
  D3
16

 1 4  pe conturul exterior
  max  
pe conturul interior
Secţiune pătratică It  0,141  a 4 W t  0,208  a 3 max la mijlocul

laturilor
  0 la colţuri
Secţiune hexagonală It  0,13  d2  A Wt  0,223  d  A max la mijlocul A – aria secţiunii

laturilor
Profile laminate cu secţiuni compuse din dreptunghiuri cu dimensiunile bi  ti şi cu bi  4  ti (bi –

înălţimea; ti – grosimea unui dreptunghi care alcătuieşte profilul).
It 
1
3
n

    b i  t i3
i 1

Valorile  în funcţie de forma scţiunii: I:   1,30 ; U: 1,30    1,00 ; L:   1,00
Tensiunile maxime apar în partea de mijloc la dreptunghiul de lătimea cea mai mare (t max) :
Mt
max   tmax
It
BIBLIOGRAFIE
1. Alămoreanu, E., Buzdugan, Gh., Iliescu N., Mincă, I., Sandu, M.,
Îndrumător de calcul în ingineria mecanică, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001.
2. Anghel, A., Rezistenţa materialelor. Partea. I, Editura Tehnică, Bucureşti,
1996.
3. Beer, F., Jonston, E., DeWolf, J., Mazurek, D., Mechanics of Materials. 6th
ed., McGraw-Hill, New-York, 2012.
4. Beer, F., Jonston, E., DeWolf, J., Mazurek, D., Statics and Mechanics of
Materials. McGraw-Hill, New-York, 2011.
5. Bal, N., Rezistenţa materialelor. Solicitări simple. Editura U.T.Press, Cluj
Napoca, 1999.
6. Bal, N., Rezistenţa materialelor şi elemente de teoria elasticităţii, Editura
U.T.Press, Cluj Napoca, 2003.
7. Bejan, M., Rezistenţa materialelor, vol. 1, Edituta AGIR, Bucureşti, 2005 şi
Editura MEGA, Cluj Napoca, 2005.
8. Botean, A., Metode numerice de calcul în rezistența materialelor: îndrumător,
Editura U.T.Press, 2006.
9. Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.
10. Buzdugan, Gh., Culegere de probleme de Rezistenţa materialelor, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973.
11. Craig, R., Mechanics of Materials, 3rd ed., John Wiley & Sons, New-York,
2011.
12. Creţu, A., Rezistenţa materialelor, Editura Mediamira, Cluj Napoca 2003.
13. Curtu, I., ş.a. Rezistenţa materialelor. Memorator. Lito Universitatea din
Braşov, 1989.
14. Deutch, I., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
15. Deutch, I., ş.a., Probleme de rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
16. Drobotă, V., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1982.
17. Faur, N., Mecanica materialelor: noțiuni fundamentale, statică, solicitări
simple. Editura Politehnica, Timișoara, 2005.
18. Gere, J., Mechanics of Materials, 6th ed., Brooks/Cole-Thomson Learning,
Belmont, 2004.
316 BIBLIOGRAFIE
19. Gere, J., Goodno, B., Mechanics of Materials, 7th ed., Cengage Learning,
Toronto, 2009.
20. Gere, J., Goodno, B., Mechanics of Materials. Brief Edition, Cengage
Learning, Toronto, 2012.
21. Hibbeler, R.C., Mechanics of Materials, 8th ed., Pearson Prentice Hall, New
York, 2011.
22. Mocanu, D. R., Rezistenţa materialelor. Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
23. Patnaik, S., Hopkins, D., Strength of Materials: A Unified Theory, Elsevier,
2004.
24. Păstrav, I., Rezistenţa materialelor. Vol. 1 şi 2, Litografia Institutului
Politenic,Cluj Napoca, 1983.
25. Păstrav, I., Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii. Litografia
Universităţii Tehnice, Cluj Napoca, 1993.
26. Păstrav, I., ş.a, Probleme de Rezistenţa materialelor. Vol. 1 şi 2, Litografia
Institutului Politenic, Cluj Napoca, 1987.
27. Philpot, T., Mechanics of Materials: An Integrated Learning System, John
Wiley & Sons, New-York, 2008.
28. Pilkey, W., Formulas For Stress, Strain, and Structural Matrices, John Wiley
& Sons, New Jersey, 2005.
29. Pytel, A., Kiusalaas, J., Mechanics of Materials, 2nd ed., Cengage Learning,
Stamford, 2012.
30. Ponomariov, S., D., ş.a., Calculul de rezistenţă în construcţia de maşinii,
Editura Tehnică, Bucureşti, vol. 1 şi 2., 1964.
31. Posea, N., Rezistenţa materialelor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1979.
32. Posea, N., Anghel, Al., Manea, C., Hotea, Gh. Rezistenţa materialelor.
Probleme. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
33. Radeș, M.,Rezistența Materialelor I.Editura Printech București, 2004.
34. Sofonea, G., Pascu, A., Rezistenţa materialelor, Editura Universității Lucian
Blaga, Sibiu, 2007.
35. Şomotecan, M., Hărdău, M., Bodea, S., Rezistenţa materialelor. Vol.I,
Editura U.T.Press Cluj Napoca, 2003.
36. Steif, P.S., Mechanics of Materials, Pearson Higher Education, New-York,
2012.
37. Tripa, M., Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1967.
38. Tripa, P., Rezistenţa materialelor. Editura Mirton, 1999.
39. Tripa, P., Hlușcu, M., Rezistenţa materialelor : noţiuni fundamentale şi
aplicaţii, Editura Mirton, Timişoara, 2006
40. Tudose, I., Constantinescu, D., M., Stoica, M., Rezistenţa materialelor.
Aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.
41. Tudose, I., Atanasiu, C., Iliescu, N., Rezistenţa materialelor. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

Rezistenta Materialelor - DUDESCU PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezistenta Materialelor - DUDESCU PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mircea Cristian DUDESCU

NOȚIUNI FUNDAMENTALE. SOLICITĂRI SIMPLE

Mircea Cristian DUDESCU

Tehnoredactare și coperta: Autorul

Obiectivul principal al unui curs de bază în domeniul mecanicii ar trebui să

structurilor supuse solicitărilor simple. Sunt astfel analizate solicitările

Mircea Cristian DUDESCU

Prefaţă ………………………………………………………………………... iii

1. Noţiuni introductive ................…………………………………………........ 1

2. Solicitări axiale ………………………………………............................ 41

2.8.3. Calculul săgeţii firelor având punctele de suspensie denivelate .. 89

3. Solicitări la forfecare. Calculul îmbinărilor …………………………....... 97

4. Caracteristici geometrice ale secțiunilor plane …………………………..….. 125

5. Încovoierea barelor drepte ……….............................................................. 149

5.13. Deformaţiile grinzilor solicitate la încovoiere …………………………. 208

6. Torsiunea barelor drepte ……………………............................................ 247

1.1. OBIECTUL REZISTENȚEI MATERIALELOR

Rezistența materialelor face parte din grupul disciplinelor fundamentale

Un alt aspect practic care nu trebuie neglijat, în afară de condiția de

dezvoltat metode numerice de calcul. Cea mai utilizată metodă de calcul

1.2. SCURT ISTORIC AL REZISTENȚEI MATERIALELOR

Dezvoltarea istorică a rezistenței materialelor este o fascinantă împletire a

Thomas Young (1773-1829) definește modulul de elasticitate

tensiunilor. Emile Winkler a contribuit la

1.3. CLASIFICAREA CORPURILOR ÎN REZISTENȚA MATERIALELOR

Modelul de calcul folosit în calculele analitice din rezistența materialelor

1.4. FORȚE EXTERIOARE ȘI FORȚE INTERIOARE

Înțelegerea rezistenței materialelor presupune cunoștințe de mecanică, motiv

1.4.1. SARCINI EXTERIOARE

Un corp poate fi supus diferitelor tipuri de sarcini. O clasificare a acestora se

După mărimea supra-

această arie este mică în comparație cu suprafața totală a corpului atunci

Forțele de legătură care apar în reazeme sau în punctele de contact între

În general stabilirea tipului de reazem se face foarte simplu,

1.4.3. ECUAȚII DE ECHILIBRU

Sub acțiunea sarcinilor și a reacțiunilor corpurile se află în echilibru.

Pentru grinda încastrată din Fig. 1.7 să se determine reacțiunile în reazeme.

Se notează cu  încastrarea, aceasta fiind și originea sistemului de

Ecuația de proiecții pe axa grinzii este:

Pentru grinda încastrată din Fig. 1.8 să se determine reacțiunile în reazeme.

Se notează cu  respectiv  cele două reazeme ale grinzii. Ecuația de

Din ecuația de moment față de reazemul  se obține:

1.4.4. FORȚE INTERIOARE (EFORTURI)

Forțelor exterioare care produc deformarea corpului li se opun forțele

În Fig. 1.9 este reprezentată schematic aplicarea metodei secțiunilor.

Componentele torsorului eforturilor (FR, MR) în cazul general sunt:

Utilizând un sistem de coordonate x,y,z fiecare din componentele

În paragraful anterior s-a arătat că forţa şi momentul care acţionează în

Considerând o arie mică ∆A aparţinând secţiunii, asupra acesteia va

Se defineşte tensiunea ca fiind intensitatea forţei interioare sau forţa

Cunoaşterea tensiunii p depinde de cunoaşterea vectorului ∆F definit

După sensul tensiunii normale avem solicitare de întindere sau

În sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI) care este sistemul

1.5.1. DUALITATEA TENSIUNILOR TANGENŢIALE

Considerăm un element de volum de material supus tensiunii tangenţiale ca

1.5.2. RELAŢII DE ECHIVALENŢĂ ÎNTRE EFORTURI ŞI TENSIUNI

Aplicarea metodei secţiunilor prezentată anterior, pune în evidenţă forţele

1.6. DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII

În proiectarea structurilor sau a organelor de maşini, deformaţiile corpului

obiectului nu se modifică ca urmare a acestei deplasări, fenomen cunoscut

Se observă că lungirea specifică este o mărime adimensională. În

calitatea acestuia. Valorile lui , determinate experimental, pentru diverse

Deformațiile unghiulare pot fi exprimate și funcție de deplasările u,v