Sunteți pe pagina 1din 190

Cornel MARIN

ELEMENTE DE BAZĂ ÎN REZISTENŢA


MATERIALELOR ŞI TEORIA ELASTICITĂŢII
1
dr. ing. Cornel MARIN

ELEMENTE DE BAZĂ ÎN REZISTENŢA


MATERIALELOR ŞI TEORIA ELASTICITĂŢII

Recenzia ştiinţifică:
Prof. dr. ing. Nicolae ILIESCU
Conf. dr. ing. Anton Marian HADAR
2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


MARIN, CORNEL
ELEMENTE DE BAZĂ ÎN REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI TEORIA
ELASTICITĂŢII / Cornel Marin, - Târgovişte : Editura Macarie, 2002

210 p; 25cm - (Universitaria)


Bibliogr.
ISBN
I. -

Tehnoredactare computerizată: Cornel MARIN

2002 - Toate drepturile sunt rezervate autorului


3

CUPRINS
PREFAŢĂ
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
1.1. Obiectul disciplinei Rezistenţa Materialelor
1.2. Problemele Rezistenţei materialelor
1.3. Metode de studiu, modele de calcul şi ipoteze de lucru folosite în Rezistenţa materialelor
1.4. Clasicarea sarcinilor exterioare
1.5. Forţe elementare interioare şi eforturi
1.6. Tensiuni, deformaţii şi deplasări
1.7. Curba caracteristică a materialului
1.8. Coeficienţi de siguranţă şi rezisenţe admisibile

CAPITOLUL II – DIAGRAME DE EFORTURI ÎN BARELE DREPTE. RELAŢIILE


DIFERENŢIALE ÎNTRE EFORTURI
2.1. Diagrame de eforturi axiale
2.2. Diagrame de eforturi tăietoare şi eforturi încovoietoare
2.3. Diagrame de eforturi torsionale

CAPITOLUL III – CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR PLANE


3.1. Definiţii
3.2. Calculul momentelor de inerţie la translaţia axelor. Formulele lui Steiner.
3.3. Variaţia momentelor de inerţie cu rotaţia axelor
3.4. Valori extreme ale momentelor de inerţie axiale
3.5. Cercul momentelor de inerţie
3.6. Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane simple
3.7. Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane compuse

CAPITOLUL IV – ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE


4.1. Definiţii
4.2. Tensiunea la încovoierea pură. Formula lui Navier
4.3. Calcule de rezistenţă ale barelor supuse la încovoiere
4.4. Tensiuni tangenţiale la încovoierea simplă. Formula lui Juravski
4.5. Lunecarea longitudinală a barelor cu secţiune compusă supuse la încovoiere simplă.
4.6. Deformaţiile barelor supuse la încovoiere. Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate.
a. Metoda funcţiei de încărcare sau a funcţiei de forţă
b. Metoda lui Mohr

CAPITOLUL V – GRINZI CONTINUE


a. Ecuaţia celor trei momente sau ecuaţia lui Clapeyron.
b. Metoda funcţiei de încărcare.
5.1. Grinda continuă pe trei reazeme rigide punctuale situate la acelaşi nivel cu axa barei.
5.2. Grinda continuă pe patru reazeme rigide punctuale situate la acelaşi nivel cu axa barei.
5.3. Grinda continuă încastrată la un capăt şi situată pe un reazem punctual la acelaşi nivel cu
axa barei.
5.4. Grinda continuă încastrată la un capăt şi situată pe două reazeme punctuale la acelaşi
nivel
cu axa barei.
5.5. Grinda continuă încastrată la ambele capete fără reazem intermediar.
5.6. Grinda continuă încastrată la ambele capete şi situată pe un reazem punctual la acelaşi
4
nivel cu axa barei .
CAPITOLUL VI – ÎNTINDEREA ŞI COMPRESIUNEA BARELOR DREPTE
6.1. Generalităţi.
6.2. Tensiuni şi deformaţii în bara solicitată la întindere compresiune.
6.3. Deformaţii şi deplasări.
6.4. Energia potenţială de deformaţie la solicitarea de întindere-compresiune
6.5. Probleme static nedeterminate de întintindere şi compresiune

CAPITOLUL VII – RĂSUCIREA BARELOR DREPTE DE SECŢIUNE CIRCULARĂ


ŞI INELARĂ
7.1. Generalităţi.
7.2. Tensiuni tangenţiale şi deformaţii la răsucire
7.3. Energia potenţială de deformaţie la solicitarea de răsucire
7.4. Calculul arcurilor elicoidale cilindrice

CAPITOLUL VIII – STUDIUL DEPLASĂRILOR PRIN METODE ENERGETICE


8.1. Generalităţi.
8.2. Lucrul mecanic al forţelor sau cuplurilor exterioare
8.3. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic (Betti)
8.4. Teorema reciprocităţii deplasărilor (Maxwell)
8.5. Metoda Mohr Maxwell pentru calculul deplasărilor
a. Calculul deplasărilor la solicitarea de întindere - compresiune
b. Calculul deplasărilor şi rotirilor la solicitarea de încovoiere
c. Calculul rotirilor la solicitarea de răsucire
8.6. Metoda lui Vereşceaghin de integrare grafică
8.7. Regula lui Simpson pentru calculul integralelor
8.8. Teorema lui Castigliano

CAPITOLUL IX – SISTEME STATIC NEDETERMINATE DIN BARE DREPTE


9.1. Generalităţi
9.2. Metoda eforturilor. Sisteme de bază
9.3. Aplicaţia 1
9.4. Simetrii în sisteme static nedeterminate
9.5. Calculul deplasărilor în sisteme static nedeterminate
9.6. Aplicaţia 2

CAPITOLUL X–FLAMBAJUL DE COMPRESIUNE AXIALĂ A BARELOR DREPTE


10.1 Generalităţi
10.2. Formulel lui Euler pentru calculul forţei critice de flambaj de compresiune al barei
drepte
10.3. Limitele de aplicare ale formulei lui Euler. Flambajul elastic şi plastic.
10.4. Calculul la flambaj al barelor drepte.

CAPITOLUL XII – SOLICITĂRI SIMPLE ALE BAREI CURBE PLANE CU AXA


CIRCULARE
11.1. Relaţii diferenţiale dintre eforturi şi sarcinile exterioare. Diagrame de efortuturi
11.2. Tensiuni în bare curbe plane cu axa circulară
11.3. Calculul deplasărilor pentru bare curbe plane
11.4. Aplicaţie
5

CAPITOLUL XII – SOLICITĂRI DINAMICE


12.1. Generalităţi
12.2. Solicitări dinamice prin forţe de inerţie
12.3. Solicitări dinamice prin şoc

CAPITOLUL XIII – ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

13.1. STAREA SPAŢIALĂ DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎN JURUL UNUI


PUNCT DIN INTERIORUL UNUI CORP ELASTIC
13.1.1. Componentele tensorului tensiunilor din jurul unui punct din interiorul corpului elastic
13.1.2. Componentele tensorului deformaţiilor in jurul unui punct din interiorul corpului
elastic
13.1.3. Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale tensiunilor. Condiţiile de contur.
13.1.4. Ecuaţiile diferenţiale ale deformaţiilor elastice. Ecuaţiile geometrice (formulele
Cauchy)
13.1.5. Condiţiile de continuitate ale deformaţiilor elastice sau ecuaţiile lui Saint Venant.
13.1.6. Legea lui Hooke generalizată (ecuaţiile fizice).
13.1.7. Variaţia tensiunlor din interiorul unui corp. Tensiuni şi direcţii principale. Elipsoidul
tensiunilor. Tensiuni octaedrice. Cercurile tensiunilor.
13.1.8. Variaţia deformaţiilor din interiorul unui corp. Deformaţii şi direcţii principale. Relaţia
dintre constantele E, G, ν.
13.1.9. Deformaţia volumică specifică (ecuaţia lui Poisson)
13.1.10. Expresia energiei potenţiale de deformaţie totale, de modificare a formei şi de
modificare a volumului

13.2. STAREA PLANĂ DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎN JURUL UNUI PUNCT


DIN INTERIORUL UNUI CORP ELASTIC
13.1.1. Tensiuni şi direcţii principale penru starea plană de tensiuni. Cercul lui Mohr.
13.1.2. Cazuri particulare ale stării plane de tensiuni

CAPITOLUL XIV – TEORII DE REZISTENŢĂ


14.1. Generalităţi
14.2. Teoriile clasice de rezistenţă
14.3. Teoria lui Mohr
6

PREFAŢĂ
Această lucrare este rezultatul experienţei autorului în activitatea de curs şi seminar la
disciplina Rezistenţa materialelor, activitate desfăşurată începând din 1994 cu studenţii
Facultăţii de Inginerie Electrică şi Colegiului Universitar Tehnic din cadrul Universităţii
“Valahia” Târgovişte.
Lucrarea cuprinde 14 capitole fiind structurată într-o formă clasică, cu o parte teoretică
de prezentare bine fundamentată şi cu aplicaţii practice specifice, într-o formă accesibilă sper,
tuturor studenţilor de la specializările facultăţilor şi colegiilor tehnice , fiind în concordanţă cu
Programa analitică a disciplinei Rezistenţei materialelor (partea I).
Autorul speră că prezentarea sub această formă a teoriei şi problemelor de Rezistenţa
materialelor va fi utilă pentru însuşirea cunpştinţelor de bază de către toţi studenţii interesaţi,
precum şi pentru rezolvarea unor aplicaţii practice inginereşti de către ingineri şi specialiştii
proiectanţi în domeniul mecanic. De asemenea autorul recomandă folosirea în paralel cu acest
curs pentru partea aplicativă a culegerii de probleme apărută anterior în Editura Macarie în
anul 2001: REZISTENŢA MATERIALELOR- PROBLEME DE EXAMEN. Acest curs şi
culegerea de probleme sunt disponibile şi pe site-ul Universităţii Valahia Târgovişte care
poate fi accesat pe adresa: www/intranet/valahia.ro.
Autorul mulţumeşte pe acestă cale tuturor studenţilor şi colegilor pentru sugestiile pe
care le-au adus pe tot parcursul redactării acestei lucrări (începută din anul 1994). De asemena
doresc să îi mulţumesc d-lui prof. dr. ing. Nicolae ILIESCU, şeful Catedrei de Rezistenţa
materialelor din cadrul Universităţii POLITEHNICA Bucureşti şi d-lui Conf. dr. ing. Anton
HADAR de la aceeaşi Catedră, pentru observaţiile făcute şi răbdarea de care au dat dovadă la
parcurgerea manuscrisului.
Mulţumesc de asemenea d-lui prof. dr. ing. Mihail ATANASIU care prin bogata sa
experienţă de peste 50 de ani în învăţământul superior, a contribuit substanţial la pregătirea
mea pentru doctorat (fiindu-mi conducător de doctorat din 1996) şi la formarea mea ca şi
cadru didactic. Sugestiile şi remarcile D-sale în ceea ce prveşte calitatea actului de învăţământ
şi rigoarea ştiinţifică a oricărui curs sau articol publicat, au contribuit deplin la apariţia sub
această formă a prezentei lucrări.
De asemenea doresc să mulţumesc călduros sponsorilor care au contribuit la apariţia
acestei prime ediţii şi pe care îi asigur de recunoştinţa beneficiarilor acestei lucrări.

Târgovişte Autorul
7

CAPITOLUL I
INTRODUCERE

1.1. Obiectul disciplinei Rezistenţa materialelor


Mecanica este disciplina tehnică generală care s-a impus ca ramură a stiinţei
odată cu enunţarea celor trei principii de către Isaac Newton, principii care definesc
echilibrul respectiv mişcarea corpurilor sub acţiunea forţelor exterioare exercitate
asupra lor.
Mecanica clasică este o ramură a mecanicii ce studiază echilibrul respectiv
mişcarea sistemelor mecanice macroscopice (sisteme discrete rigide sau deformabile
de puncte materiale şi sisteme continue rigide - continuum material) pentru care
mişcarea se efectuează cu viteze neglijabile în raport cu viteza luminii.
Mecanica fluidelor este o ramură a mecanicii care studiază echilibrul respectiv
mişcarea sistemelor materiale continue deformabile de tipul fluidelor - incompresibile
(hidrostatica şi hidrodinamica) sau de tipul gazelor - compresibile (aerostatica şi
aerorodinamica).
Mecanica cerească este o ramură a astronomiei care studiază mişcarea
corpurilor cereşti sub acţiunea forţei de atracţie universală.
Mecanica relativistă studiază mişcarea sistemelor de particule elementare din
structura materiei care se efectuează cu viteze comparative cu viteza luminii şi
redefineşte noţiunile de spaţiu, timp şi masă (care formează o unitate indisolubilă şi
sunt interdependente): spaţiul nu mai este omogen şi izotrop, timpul nu mai este
omogen, masa este variabilă, depinzând de viteza cu care se mişcă particula.
Mecanica cuantică studiază mişcarea particulelor elementare din structura
materiei (electroni, mezoni, nucleoni) ţinând seama atât de proprietăţile lor materiale
cât şi de cele de undă.
Începând cu revoluţia tehnică din secolul XIX din Mecanica clasică s-au
desprins diferite ramuri tehnice cu preocupări de sine stătătoare şi cu un pronunţat
caracter aplicativ, aceste discipline fiind cunoscute sub denumirea generală de
Mecanică tehnică:
1. Statica construcţiilor este disciplina care se ocupă cu studiul echilibrului
elementelor de construcţii civile static determinate şi mai ales studiul sistemelor
static nedeterminate situate pe medii rigide sau elastice;
2. Rezistenţa materialelor este o disciplină tehnică generală care se ocupă cu studiul
echilibrului elastic al tensiunilor din interiorul unui corp solicitat de un sistem de
sarcini exterioare şi se bazează pe ipoteza corpului deformabil care ţine seama de
proprietăţile reale de elasticitate sau plasticitate ale corpurilor.
8
Din această disciplină s-au desprins apoi noi ramuri cum sunt:
3. Teoria elasticităţii şi Teoria plasticităţii ce studiază starea generală de tensiuni şi
deformaţii care se produce în interiorul unui corp datorită acţiunii unui sistem de
sarcini exterioare sau a unor câmpuri termice, care se bazează pe ipoteza
comportării liniar elastice respectiv neliniar plastică a materialului;
4. Teoria stabilităţii elastice studiază echilibrul la limită al corpurilor elastice supuse
anumitor sarcini exterioare, condiţiile în care aceste corpuri îşi pierd echilibrul
elastic stabil care caracterizează în general starea de tensiuni din interiorul lor;
5. Încercările mecanice experimentale este o disciplină complementară Rezistenţei
materialelor, care se ocupă cu determinarea experimentală a caracteristicilor
fizico-mecanice ale materialelor precum şi cu studiul experimental al stării de
tensiuni şi deformaţii în diferite elemente de construcţii;
6. Experimentul numeric este o disciplină apărută recent în practica inginerească care
care se ocupă cu determinarea experimental-numerică a stării de tensiuni şi
deformaţii pe un model virtual, utilizând programe de analiză cu elemente finite
sau programe de analiză cu elemente de frontieră, valori validate de rezultatele
analitice sau experimentale cunoscute (pachetul de analiză cu elemente finite
ANSIS 5.7 este validat de cca. 7000 de rezultate analitice sau experimentale).
Experimentul numeric s-a dezvoltat independent pe baza următoarelor metode :
a. Metoda diferenţelor finite care utilizează un model matematic diferenţial al
fenomenului care este transpus într-o formă compatibilă cu modul de operare
al calculatorului; această metodă se bazează pe aproximarea locală
punctiformă a variabilei de câmp, precum şi a derivartelor ei cu ajutorul unei
reţele rectangulare din domeniul studiat.
b. Metoda elementelor finite utilizează un model matematic integral al
fenomenului studiat, model care se obţine cu ajutorul metodelor variaţionale.
Spre deosebire de metoda diferenţelor finite, se aproximează variabila de
câmp cu ajutorul unor funcţii de aproximare pe subdomenii elementare ale
domeniului studiat numite elemente finite. De exemplu teorema de
staţionaritate a energiei potenţiale elastice a unui corp este o astfel de formă
variaţională (integrală) utilizeazată în studiul stării de tensiuni şi deformaţii
într-un corp elastic.
c. Metoda elementelor de frontieră utilizează de asemenea un model matematic
integral al fenomenului studiat. Această metodă a apărut ca o alternativă a
metodei elementelor finite în cazul unor probleme de frontieră cum ar fi de
exemplu: probleme cu gradienţi foarte mari pe frontiera domeniului, cu
domenii infinite, cu discontinuităţi şi concentratori de tensiuni, etc. De
exemplu teorema reciprocităţii lucrului mecanic (BETTI) este o formă
variaţională (integrală) pe frontiera domeniului..
Alte discipline din Mecanica tehnică sunt: Teoria profilelor cu pereţi subţiri, Teoria
plăcilor plane şi curbe, Metoda stărilor limită, Fotoelasticitatea, Tensometria,
Stabilitatea echilibrului elastic al plăcilor, Similitudinea sistemelor elastice, Fluajul.
9

1.2. Problemele Rezistenţei materialelor


În general în problemele de Rezistenţa materialelor se determină sau verifică
valorile anumitor mărimi în funcţie de altele pe baza unor relaţii matematice
specifice. Aceste mărimi pot fi grupate în trei clase:
1. mărimi ce caracterizează geometria piesei (forma şi dimensiunile piesei sau forma
şi mărimea diferitelor secţiuni);
2. mărimi ce caracterizează configuraţia şi intensitatea sarcinilor exterioare (tipul,
valoarea şi modul de aplicare a sarcinilor exterioare);
3. mărimi ce caracterizează proprietăţile fizico-mecanice ale materialului (limita de
elasicitate, de curgere, rezistenţa la rupere, etc.) şi siguranţa în funcţionare a piesei
(coeficienul de siguranţă, rezistenţa admisibilă, etc).
În funcţie de mărimile necunoscute, problemele Rezistenţei materialelor pot fi
în general de trei categorii:
1. Probleme de dimensionare atunci când se cunosc sarcinile din exploatare,
caracteristicile fizico-mecanice ale materialului, elemente legate de siguranţa în
funcţionare impusă piesei şi se doreşte proiectarea formei optime, determinarea
dimensiunilor piesei pentru ca acestea să îndeplinească:
(a) condiţiile de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate impuse piesei în timpul
funcţionării în ansamblul din care fac parte;
(b) condiţiile de economicitate (costuri minime legate de de material);
(c) condiţiile de rentabilitate (costuri minime legate de tehnologia de fabricaţie);
2. Probleme de verificare atunci când se cunosc forma şi dimensiunile piesei,
configuraţia şi mărimea sarcinilor, caracteristicile mecanice ale materialului şi se
doreşte să se verifice dacă sunt respectate condiţiile de rezistenţă, rigiditate sau
stabilitate pentru un anumit coeficient de siguranţă impus;
3. Probleme de calcul a sarcinii capabile când se cunosc forma şi dimensiunile
piesei, configuraţia de încărcare, caracteristicile mecanice ale materialului şi se
determină sarcina capabilă (sarcina maximă) ce o poate suporta piesa pentru un
anumit coeficient de siguranţă impus piesei.

1.3. Metode de studiu, modele de calcul şi ipoteze de lucru


folosite în Rezistenţa materialelor
Metodele de studiu clasice şi moderne utilizate pentru rezolvarea aplicaţiilor
tehnice de Rezistenţa materialelor sunt:
1. Metode teoretice bazate pe construcţii logice, algoritmi de calcul sau programe
speciale care utilizează un anumit aparat matematic care furnizează rezultate
teoretice acceptabile pentru un calcul ingineresc;
10
2. Metode experimentale pe modelul real sau pe o machetă, având ca scop
verificarea rezultatelor obţinute folosind metodele teoretice, în scopul validării
algoritmilor de calcul sau programelor de calcul folosite.
3. Metode experimental-numerice pe modelul virtual se bazează pe simularea
fenomenului fizic pe un model analitic, creat pa baza modelului matematic ce
caracterizează fenomenul (ecuaţiile diferenţiale, condiţiile la limita domeniului şi
condiţii iniţiale în cazul fenomenelor ce se desfăşoară în timp).
Calculul ingineresc s-a dezvoltat în mod sistematic pe baza experimentului pe
modelul real, care a fost absolut necesar pentru confirmarea ipotezelor de lucru şi a
modelului de calcul adoptat. Limitele experimentului pe modelul real s-au restrâns tot
mai mult odată cu dezvoltarea sistemelor tehnologice, a imposibilităţii reproducerii la
scară de laborator a unor instalaţii şi procese noi care au apărut.
Aceste schimbări au condus la apariţia experimentului numeric. Dezvoltarea
foarte rapidă a tehnicii hardware (în special apariţia calculatorului personal şi a
staţiilor grafice) şi software (apariţia programelor profesionale de analiză şi simulare)
a dus la dezvoltarea într-un ritm extraordinar a experimentului numeric. Modelul
matematic ce caracterizează un fenomen necesită transcrierea lui sub o formă
compatibilă cu modul de operare al calculatorului, acest lucru realizându-se cu
ajutorul programe specializate cu elemente finite având la bază un aparat matematic
riguros.
La rezolvarea unei probleme de Rezistenţa materialelor o influenţă hotărâtoare
asupra rezultatului îl are precizia calculului numeric, întrucât rezultatele obţinute
trebuie să fie cât mai apropiate de cele reale (determinate experimental), în Rezistenţa
Materialelor se admit erori de calcul în limitele de ± 2 ,5% .
Modelul de calcul folosit în calculele analitice din Rezistenţa materialelor este
o reprezentare simplificată (schematizată) a piesei şi configuraţiei de încărcare cu
sarcini exterioare conţinând informaţiile esenţiale care definesc: geometria corpului,
modul de constrângere (legăturile cu mediul fix şi legăturile cu celelalte elemente ale
ansamblului din care facre parte) şi configuraţia de încărcare. Modelul de calcul
utilizează diferite ipoteze simplificatoare care scot în evidenţă şi reţin aspectele
esenţiale ale geometriei corpului, legăturilor şi configuraţiei de încărcare.
După mărimea relativă a dimensiunilor principale ale geometriei corpului, se
folosesc trei tipuri de modele :
1. Modelul de tip bară (fig. 1.1.a) se utilizează atunci când una dintre dimensiunile
corpului este mult mai mare în raport cu celelalte două. Elementele specifice ale
acestui tip de model sunt: (a) axa longitudinală a barei şi (b) secţiunea normală
(pe axa longitudinală); în funcţie de forma axei longitudinale se deosebesc: bare
drepte, curbe, cotite. Exemple de piese ce utilizează modelul de tip bară: axul de
piston, biela, tija unei supape, şina de cale ferată, bara de filetare a strungului, axul
cu came al unui motor, arcul elicoidal, arborele unui reductor, arborele cotit al
unui motor, etc. Un caz particular al modelului de tip bară este firul flexibil care
preia numai forţe de întindere.
11

a. b.
c.
Fig.1.1

2. Modelul de tip placă (fig. 1.1.b) se utilizează atunci când una dintre dimensiunile
corpului este mult mai mică în raport cu celelalte două; elementele specifice
principale ale acestui tip de model sunt: (a) suprafaţa mediană a plăcii (forma şi
mărime) şi (b) grosimea plăcii. În funcţie de forma suprafaţei mediane se
deosebesc: plăci plane (circulare, dreptunghiulare, etc.), plăci curbe (de revoluţie,
riglate, etc.). În funcţie de grosime: plăci subţiri, plăci groase, plăci de grosime
neuniformă, etc. Plăcile foarte subţiri se mai numesc membrane şi suportă numai
eforturi de întindere. Exemple: discul unei supape, planşaiba unui strung, capul
unui piston, o foaie de geam, planşeul unei camere, capacul unui rezervor,
cilindrul unui motor, rezervoarele cilindrice, sferice, conice , etc.
3. Modelul de tip bloc regulat (fig. 1.1.c) se utilizează atunci când cele trei
dimensiuni ale corpului sunt cam de acelaşi ordin de mărime; se pot modela piese
având o formă geometrică simplă: sferă, cilindru, con, prismă, cub, etc. Exemple:
bile şi role de rulmenţi, matriţe simple, roţi dinţate, arbori scurţi, batiuri de maşini,
fundaţii, blocuri de beton, etc.
Rezolvarea clasică a multor aplicaţii tehnice se bazează deci pe creerea unor
modele de lucru şi introducerea unor ipoteze simplificatoare de calcul, ipoteze
rezonabile care simplifică modelul real şi ilustrează cât mai fidel comportarea globală
a sistemului real.
În Rezistenţa materialelor se utilizează în mod curent următoarele ipoteze
simplificatoare numite şi ipoteze de bază ale Rezistenţei materialelor:
1. ipoteza mediului continuu, omogen şi izotrop;
2. ipoteza deformaţiilor mici în raport cu dimensiunile corpului supus acţiunii unor
sarcini exterioare;
3. ipoteza secţiunii plane a unei bare supusă la încovoiere (ipoteza lui BERNOULLI)
şi a liniei drepte perpendiculare la suprafaţa mediană a plăcii supuse la încovoiere
(ipoteza lui KIRKHHOFF);
4. ipoteza privind ponderile relative ale tensiunilor sau a unor tipuri de solicitări
într-un corp supus acţiunii unor sarcini exterioare: unele dintre tensiuni pot fi
neglijate în raport cu altele (de exemplu într-o bară dreaptă tensiunile tangenţiale
produse de eforturile tăietoare se neglijează în raport cu cele normale produse de
12
eforturile încovoietoare, sau într-o bară curbă tensiunile normale produse de
eforturile axiale se neglijează în raport cu cele normale produse de momentele
încovoietoare; într-o placă tensiunile normale după o direcţie perpendiculară la
suprafaţa plăcii se neglijează în raport cu cele radiale sau circumferenţiale, etc.)
5. ipoteza privind legea distribuţiei tensiunilor într-o secţiune oarecare a unei bare:
! distribuţia uniformă a tensiunilor normale pe suprafaţa transversală în cazul
unei bare solicitată la eforturi axiale,
! distribuţia liniară a tensiunilor în cazul unei bare solicitată la încovoiere pură
(NAVIER),
! distribuţia liniară a tensiunilor tangenţiale în cazul unei bare de secţiune
circulară solicitată la răsucire,
! distribuţia uniformă a tensiunilor tangenţiale într-o secţiune longitudinală în
cazul unei bare solicitată la încovoiere simplă (JURAVSKI);
6. ipoteza privind valabilitatea legii lui HOOKE sau a unei relaţii liniare dintre
tensiuni şi deformaţii (în cazul solicitărilor în domeniul elasto-plastic a unor
materiale cum ar fi cele elasto-plastice, rigido-plastice, ideal elsto-plastice, ideal
plastice, etc. se folosesc anumite legi dintre tensiuni şi deformaţii).
7. principiul suprapunerii efectelor sau principiul independenţei acţiunii forţelor,
care se bazează pe ipoteza privind valabilitatea legii lui HOOKE;
8. ipoteza lui SAINT VENANT privind efectul unei sarcini distribuite pe o suprafaţă
care este acelaşi cu efectul unei sarcini concentrate echivalente, într-o zonă a
corpului îndepărtată de zona de acţiune a sarcinii distribuite;

1.4. Clasificarea sarcinilor exterioare


În timpul funcţionării, orice piesă de maşină sau element de construcţie este
supus unor sarcini exterioare, care în funcţie de efectul pe care îl produc asupra lui
pot fi de următoarele două tipuri: forţe sau cupluri de forţe. Sarcinile exterioare
reprezintă măsura acţiunilor altor corpuri sau câmpuri exterioare asupra piesei
studiate. Clasificarea sarcinilor exterioare se face după următoarele criterii:
1. după modul de aplicare: sarcini active (aplicate direct) şi sarcini pasive (aplicate
indirect) prin intermediul elementelor de legătură, numite şi forţe de legăură sau
reacţiuni;
2. după modul de distribuţie: sarcini concentrate, sarcini distribuite pe o zonă sau pe
o suprafaţă a corpului, sarcini volumice distribuite în toată masa corpului (de
exemplu greutatea, forţa electromagnetică);
3. după cauza producerii: sarcini datorate interacţiunii mecanice (de contact
mecanic) şi sarcini datorate unor câmpuri exterioare (gravitaţionale, electrice,
electromagnetice, etc.);
4. după variaţia în timp a poziţiei şi direcţiei lor: sarcini fixe şi sarcini mobile;
5. după variaţia în timp a intensităţii lor: sarcini statice şi sarcini dinamice;
13
6. după efectul produs în piesa solicitată: forţe (care produc solicitări de întidere,
compresiune şi forfecare) şi cupluri de forţe (care produc solicitări de încovoiere
şi de răsucire);
7. după natura lor: sarcini fundamentale (sarcini permanente, utile, suplimentare
controlate) şi sarcini accidentale sau întâmplătoare (necontrolate).

1.5. Forţe elementare interioare şi eforturi


Sub acţiunea sarcinilor exterioare iau naştere în interiorul piesei forţele
elemetare interioare respectiv tensiunile (definite ca raportul dntre forţele elementare
şi aria elementară corespunzătoare) caracterizate printr-o anumită distribuţie care
depinde de mai mulţi factori cum ar fi: mărimea şi modul de aplicare a sarcinilor
exterioare, geometria corpului, direcţia de măsurare, proprietăţile mecanice ale
materialului, etc.
Determinarea distribuţiei şi valorilor extreme ale tensiunilor în interiorul unui
corp este una dintre problemele cele mai importante ale Rezistenţei materialelor.
După stabilirea zonelor în care se produc şi valorilor acestor tensiuni, pe baza unei
Teorii de rezistenţă se determină tensiunea echivalentă şi se determină coeficientul
de siguranţă în raport cu tensiunea admisibilă a materialului.
Forţele interioare sau eforturile din secţiunea unei bare se pot pune în evidenţă
cu ajutorul metodei secţiunilor (Ritter) de la calculul grinzilor cu zăbrele. Secţionând
cu un plan imaginar o grindă cu zăbrele se introduc în secţiunile barelor respective
forţele interioare sau eforturile N, care împreună cu forţele exterioare direct aplicate
Fi şi cu forţele de legătură H,V, N corespunzătoare fiecărei părţi trebuie să se afle în
echilibru (vezi fig1.2).
F1 Forţe direct F3 Forţe direct F
12 α aplicate 8 N68 6 5 3 aplicate
4
N86
10 Forţe interioare 1
(eforturi) N
78
N87
H 11
N97 N79 2
Forţe de V 9 7 F2 4 N Forţe de
legătură Fig. 1.2 legătură

P
x
x C
C M
y M y
y dF
z dA
z z
Fig.1.3 Fig 1.4
14
Se consideră o bară dreaptă având axa longitudinală Ox (fig.1.3) încărcată cu
un sistem de sarcini exterioare (direct aplicate şi de legătură) care se secţionează cu
un plan imaginar P transversal şi perpendicular pe axă, obţinându-se două părţi.
Pentru a se păstra echilibrul celor două părţi este necesar să se introducă pe fiecare
faţă a secţiunii forţele elementare interioare (care sunt de fapt forţele interatomice ale
reţelei cristaline secţionate de planul imaginar) egale şi opuse pe cele două feţe ale
secţiunii, conform principiului acţiunii şi reacţiunii din Mecanica clasică (fig.1.4).
Dacă în jurul unui punct M se consideră o arie elementară dA (elementul de
arie dA poate fi o faţă a unui element de volum dV) atunci raportul dintre forţa
elementară interioară dF şi aria elementară dA se numeşte tensiune:
dF
p= (1.1)
dA
Dacă se reduc aceste forţe elementare dF care acţionează pe toată suprafaţa în
centrul de greutate al secţiunii barei considerate se obţine:
! pentru faţa din stânga a secţiunii (faţa pozitivă) un torsor (τint) format din
rezultanta ( R int ) şi cuplul rezultant ( M int ) ;
! pentru faţa din dreapta a secţiunii (faţa negativă) un torsor (-τint) format din
rezultanta (- R int ) şi un cuplu rezultant (- M int ) (fig.1.5).

Fi stg Fi dr
Faţa negativă
Faţa pozitivă

x
ext − M int
M stg
C int
Rdrext
ext R
Rstg C y
− R int M drext
y M int x

z
z Fig 1.5

Reducând şi sarcinile exterioare în acelaşi punct C, se obţine:


! pentru partea din stânga torsorul forţelor exterioare ( τ ext
stg
) format din rezultanta
Rstgext şi cuplul rezultant M stgext ;

! pentru partea din dreapta torsorul forţelor exterioare ( τ ext


dr ) format din rezultanta

Rdrext şi cuplul rezultant M drext (fig.1.5).


Ecuaţiile de echilibru al forţelor pentru fiecare dintre cele două părţi se scriu:
a. pentru partea din stânga: τ int + τ ext
stg = 0 ⇒ − τ
int
= τ ext
stg
(1.2)
sau : Rstgext + R int = 0; M stgext + M int = 0;
15
− R int = Rstgext ; − M int = M stgext ;
b. pentru partea din dreapta: − τ int + τ ext
dr = 0 ⇒ τ
int
= τ ext
dr

sau Rdrext − R int = 0; M drext − M int = 0; (1.3)


R int = Rdrext ; M int = M drext
Concluzii:
• elementele torsorului forţelor interioare corespunzătoare feţei din dreapta (-τint)
sunt egale cu elementele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii
din stânga ( τ ext
stg
);
• elementele torsorului forţelor interioare corespunzătoare feţei din stânga (τint) sunt
egale cu elementele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii din
dreapta ( τ ext
dr );

Dacă se descompun elementele torsorului forţelor interioare de pe faţa din


stânga (sau de pe faţa din dreapta) după cele trei direcţii ale triedrului triortogonal
drept Cxyz (fig. 1.6) se obţin şase componente notate cu: Nx, Ty, Tz, Mtx, Miy, Miz
numite eforturi secţionale (legate de secţiunea barei).
Pentru elementele torsorului forţelor interioare sunt valabile următoarele relaţii
vectoriale:
R int = N x + T y + T z (1.5)
M int = M iy + M iz + M tx (1.6)

C
C
Ty Nx Miy

Tz Mt x
y x y
R int Miz

M int
z (a) Fig. 1.6 (b) z

În funcţie de efectul pe care îl produc în bara dreaptă, eforturile secţionale au


următoarele denumiri:
• Nx eforturi axiale , produc solicitarea de întindere sau compresiune;
• Ty , Tz eforturi tăietoare , produc solicitarea de forfecare;
• Miy , Miz eforturi încovoietoare , produc solicitarea de încovoiere;
• Mtx eforturi de răsucire , produc solicitarea de răsucire sau torsiune.
16
Variaţia eforturilor pe lungimea barei se reprezintă grafic sub forma
diagramelor de eforturi, pentru trasarea cărora se ţine seama de următoarele
convenţii de semne (conform fig.1.7):
• eforturile de pe faţa din stânga secţiunii (faţa pozitivă) sunt pozitive dacă au
acelaşi sens cu axa respectivă şi negative dacă dacă au sens invers;
• eforturile de pe faţa din dreapta secţiunii (faţa negativă) sunt pozitive dacă au sens
invers axei respective şi negative dacă au acelaşi sens;
• un efort axial Nx pozitiv într-o secţiune produce solicitarea de întindere iar un
efort axial negativ produce solicitarea de compresiune;
• eforturile Miy şi Miz pozitive produc alungirea fibrei inferioare, respectiv
comprimarea fibrei superioare dacă privim în sens invers axelor Oy respectiv Oz;
• efortul Tz este pozitiv dacă produce rotirea în sens orar a celor două secţiuni
privind în sens invers axei Oy iar efortul Ty este pozitiv dacă produce rotirea în
sens antiorar a celor două secţiuni privind în sens invers axei Oz ;

faţa faţa
pozitivă negativă
Tz Tz
Mtx Ty Miy Mtx x
Nx Nx
y Miy y
Miz Ty
x Miz

z
a. z
b.
Fig 1.7

Pentru un sistem de forţe coplanare (din planul xOz , fig. 1.8) regula semnelor
de mai sus aplicată eforturilor N, Miz şi Tz pe cele două feţe ale secţiunii barei (care
corespund selor două sensuri de parcurgere) este prezentată în fig. 1.8;
faţa negativă faţa pozitivă

Miy Miy
Nx Nx x
x

Tz Tz
Regula corespunde Regula corespunde
ensului de parcurgere ensului de parcurgere
z de la stânga-dreapta de la dreapta- stânga z
Fig 1.8
17

1.6. Tensiuni, deformaţii şi deplasări


Secţionând o piesă cu un plan imaginar, asupra ariei elementare ∆A din
vecinătatea punctului M, va acţiona forţa interioară elementară ∆F (fig.1.9). Se
defineşte tensiunea ca valoarea la limită a raportului dintre forţa interioară elementară
ui ∆F şi aria elementară ∆A :

σi p
∆F d F
M p = lim = (1.7)
∆A τji uj ∆A→ 0
∆A dA
τki τi
vi Mărimea tensiunii depinde atât de mărimea şi
uk direcţia forţei dF cât şi de orientarea normalei
suprafaţei considerate dA (fig.1.9), deci tensiunea p
Fig. 1.9 este o mărime tensorială .
Tensiunea p se descompune în:
! componenta σ după normala ui la suprafaţa elementară dA numită tensiune
normală ;
! componenta τi după o direcţie vi cuprinsă în planul suprafeţei elementare dA,
numită tensiune tangenţială. Această componentă se descompune la rândul ei
după cele două direcţii uj şi uk din planul secţiunii obţinându-se tensiunile τji
respectiv τki (primul indice indică direcţia, al doilea indică normala la suprafaţă).
Între aceste componente se poate scrie relaţia vectorială:
p = σ i + τ i = σi + τ ji + τ ki (1.8)
şi relaţia scalară:
p 2 = σ i + τ i = σ i + τ ji + τ ki
2 2 2 2 2
(1.9)
Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru tensiuni ( σ ,τ ) este
1N N N
Pascalul: 1Pa= 2 şi multiplul ei 1MPa=106 2 = 1
m m mm 2
O σz x Dacă se consideră trei plane
τyz
τxz perpendiculare ale unui sistem triortogonal
drept Oxyz de versori i, j şi k , matricea celor
τzx τzy nouă tensiuni normale şi tangenţiale definite în
τzx σy raport cu aceste plane, se numeşte tensorul
y τxy τyx
σx tensiunilor şi defineşte complet starea de
σx
σy τxy tensiuni în jurul punctului considerat:
τzy τzx σ x τ xy τ xz 
τxz  
τyz Tσ = τ yx σy τ yz  (1.10)
z σz
Fig. 1.10
 τ zx τ zy σ z 
18
Sub acţiunea sarcinilor exterioare corpurile se deformează, adică îşi schimbă
forma şi dimensiunile iniţiale. Deformaţiile sunt de două feluri: liniare şi unghiulare.
Pentru a pune în evidenţă deformaţiile liniare se consideră o piesă cilindrică de
lungime L0 şi diametru d0, solicitată la întindere de o forţă axială F (fig. 1.11.a). Bara
suferă o deformaţie liniară longitudinală numită lungire longitudinală ( ∆ L=L1 -L0) şi
o deformaţie liniară transversală ( ∆ d0=d1 - d0) numită contracţie transversală.
Pentru deformaţiile liniare se utilizează însă următoarele mărimi adimensionale:
∆L
! deformaţia specifică longitudinală sau alungirea: ε l = (1.10)
L0
∆d
! deformaţia specifică transversală : εt = (1.11)
d0
Între cele două mărimi există relaţia de legătură: ε t = −ν ⋅ ε l (1.12)
unde ν este coeficientul contracţiei transversale (sau coeficientul lui Poisson).

d0 Mt
d0-∆d

F F dV
L0
L0+∆L
dV
Mt
a. γ
Fig. 1.11 b.

Pentru a pune în evidenţă deformaţiile unghiulare se consideră o piesă


cilindrică de diametru d solicitată solicitată la răsucire de un moment Mtx (fig. 1.11.b)
Dacă se studiază deformaţia un element paralelipipedic drept din vecinătatea
conturului (dV) se observă că suferă deformaţii unghiulare: unghiurile iniţiale de π/2
între muchiile concurente în punctul M se modifică cu valoarea γ (în radiani) care se
numeşte deformaţie unghiulară specifică sau lunecare specifică ( γ > 0 dacă unghiul
scade).
În cazul general, starea de deformaţii din jurul unui punct M, raportată la un
sistem de axe triortogonal drept Mxyz (fig. 1.12) se exprimă în funcţie de lungirile
specifice: εx, εy, εz corespunzătoare celor trei direcţii şi lunecările specifice: γxy, γyz,
γzx, corespunzătoare fiecărui plan, care sunt elementele unei matrici simetrice Tε,
numită tensorul deformaţiilor specifice:
 1 1 
 εx 2
γ xy γ xz
2 
1 1 
Tε =  γ yx εy γ yz  (1.13)
2 2 
1 γ 1
γ zy εz 
 2 zx 2 
19

dy(1+εy)
y dx(1+εx) Deplasarea reprezintă drumul
parcurs de un punct M în raport cu un
π/2-γxy sistem de referinţă fix Mx y z, şi se
u
y
v M x exprimă prin deplasările u, v, w, după
π/2-γyz π/2-γzx direcţia axelor Mx, My, respectiv Mz
w dx x
dy (fig. 1. 12).
M
În aceeaşi figură sunt reprezentate şi
dz dz(1+εz) semnificaţiile deformaţiilor specifice: εx,
z
εy, εz şi lunecărilor specifice: γxy, γyz, γzx.
z
Fig. 1.12

1.7. Curba caracteristica a materialului


Încercarea la tracţiune conform STAS SR EN 10002-1/1995 (înlocuieşte STAS
200-85) se face în scopul determinării următoarelor caracteristici mecanice
-alungirea procentuală la rupere (A)
-limita de curgere convenţională (Rp)
-limita de extensie convenţională (Rt)
-limita de curgere remanentă (Rr)
Încercarea la tracţiune constă în aplicarea progresivă a unei forţe de întindere F
pe direcţie longitudinală asupra unei piese cilindrice de o anumită formă numită
epruvetă până la ruperea ei. Deformaţiile longitudinale ∆L ale piesei se înregistrează
grafic pe o diagramă în funcţie de forţa de tracţiune F obţinânduse o diagramă ca în
fig.13.a pentru materiale liniare (oţeluri carbon, aliate, etc.), sau ca în fig. 13.b. pentru
materiale neliniare (bronzuri, alame, aliaje neferoase, etc.) .
F
F C C
A D
B D

B A
FeH Fmax Fu Fmax Fu
FeL Ft
Fp

∆L
0,2%L0 0,5%L0
Lungirea la rupere ∆L
Lungirea la rupere

a. Fig. 1.13 b.
Semnificaţia notaţiilor de pe curbele din fig. 13, conform STAS SR EN 10002-
1/1995 este următoarea:
20
! FeH forţa de tracţiune în momentul când se înregistrează prima scădere a sarcinii ;
! FeL forţa de tracţiune cea mai mică înregistrată în timpul curgerii plastice a
materialului epruvetei;
! Fmax forţa de tracţiune maximă înregistrată;
! Fu forţa de tracţiune din momentul ruperii epruvetei (ultima valoare înregistrată
înainte de rupere);
! Ft forţa de tracţiune înregistrată, corespunzătoare unei valori prescrise a lungirii
totale (∆L= 0,5 L0);
! FP forţa de tracţiune înregistrată, corespunzătoare unei valori a alungirii prescrise
ε= 0,2% (neproporţionale sau remanente).
Pe baza acestor diagrame se poate reprezenta grafic variaţia deformaţiilor
longitudinale specifice în funcţie tensiuni obţinându-se o reprezentare σ = f(ε)
numită curba caracteristică a materialului (fig.1.14).
D
σ
S

C
E
P
Rm Rr
σr0.01
σp

O ε=r % ε%
alungirea la rupere An
Fig. 1.14
Conform STAS SR EN 10002-1/1995, pe curba caracteristică (fig. 1.14) se
deosebesc următoarele puncte ce corespund unor caracteristici importante ale
materialului
1. Punctul P corespunde limitei de proporţionalitate σP care este valoarea maximă a
tensiunii atinsă în material pentru care mai este valabilă legea lui Hooke: σ = E ⋅
ε (unde E este modulul de elasticitate sau modulul lui Young).
Limita de proporţionalitate convenţională se determină din condiţia ca abaterea
modulului de elasticitate EP (corespunzătoare punctului P) faţă de valoarea E0
determinată pentru prima porţiune a curbei caracteristice să nu depăsească 10%:
E − Ep
e= 0 × 100% < 10%.
E0
Valoarea tensiunii corespunzătoare punctului P de pe curba caracteristică care
îndeplineşte această condiţie se numeşte limita de proporţionalitate convenţională
şi se notează σp10.
21
2. Punctul E corespunde limitei de elasticitate σe sau valoarea tensiunii atinsă în
material până la care comportarea materialului este perfect elastică (după anularea
forţei de întindere epruveta revine exact la forma iniţială). Experienţele au arătat
că nu există materiale perfect elastice şi epruveta suferă o deformaţie remanentă.
Se defineşte limita de elasticitate tehnică σe0,01 corespunzătoare unei valori
convenţionale maxime a deformaţiei specifice remanente εr = 0,01% .
3. Punctul C corespunde limitei de curgere aparentă Rc sau valoarea tensiunii din
epruvetă pentru care lungirea epruvetei creşte când sarcina F rămâne practic
constantă. După atingerea limitei de curgere aparentă Rc , curba caracteristică are
un traseu orizontal, uneori sinuos, numit palier de curgere. La unele materiale,
palierul de curgere nu există, ceea ce face ca limita de curgere aparentă să nu
poată fi stabilită.
Se defineşte limita de curgere remanentă Rr0,2 ca valoarea tensiunii pentru care la
descărcarea epruvetei se produce o alungire remanentă εr = 0,2% ;
4. Punctul D corespunde rezistenţei la rupere Rm sau valoarea tensiunii din epruvetă
corespunzătoare valorii maxime a sarcinii şi se determină cu relaţia:
Rm = Fmax / S 0
unde: Fmax - este forţa maximă înregistrată în timpul încercării;
S0 - aria secţiunii iniţiale a epruvetei.
5. Punctul S corespunde producerii ruperii pentru care se definesc:
! Alungirea la rupere An este dată de raportul procentual dintre creşterea
lungimii epruvetei (măsurată după rupere) şi lungimea iniţială. Alungirea la
rupere se notează cu An şi se calculează deci cu relaţia:
Lu − L0
An = ⋅100[% ]
L0
unde Lo este lungimea iniţială a epruvetei,
Lu - lungimea ultimă dintre repere, măsurată după rupere.
Indicele n este un factor dimensoinal pentru epruvete de secţiune circulară este:
n = L0 / d 0 , unde d0 este diametrul secţiunii iniţiale a epruvetei. Determinarea
alungirii la rupere se face în general, pe epruvete având n = 5 sau n = 10.
! Gâtuirea la rupere Z este dată de raportul procentual între variaţia ariei
secţiunii transversale a epruvetei ∆S=So- Su şi aria suprafaţei secţiunii iniţiale
şi se calculează cu relaţia:
So − Su
Z= ⋅ 100[% ]
So
unde Su este aria secţiunii transversale minime a epruvetei după încercare
S0 este aria secţiunii iniţiale a epruvetei
22

1.7. Coeficienţi de siguranţă şi rezistenţe admisibile


Pentru funcţionarea corespunzătoare a unei piese în ansamblul din care face
parte se impun în general una sau mai multe din următoarele condiţii :
a) condiţii de rezistenţă: piesa corespunde rolului funcţional din punct de vedere al
rezistenţei atunci când tensiunea echivalentă maximă nu depăşeşte o anumită
valoare stabilită convenţional numită tensiune admisibilă (σa):
σech < σa
Se cunosc cinci teorii clasice de rezistenţă şi o teorie modernă pentru calculul
tensiunii echivalente (vezi capitolul XV). Tensiunea admisibilă σa se determină în
funcţie de una dintre caracteristicile mecanice ale materialului (limita de curgere,
rezistenţa de rupere, etc) cu ajutorul relaţiei :
σ c ,r
σa =
cc ,r
cc este coeficientul de siguranţă faţă de limita de curgere pentru materiale tenace;
cr - coeficientul de siguranţă faţă de limita de rupere pentru materiale fragile.
Coeficientul de siguranţă c (cc,cr) ţine seama de tipul materialului, de tehnologia de
obţinere a semifabricatului, tratamentele termice aplicate, de durata de utilizare, de
tipul sarcinilor aplicate, de regimul de funcţionare, de modelul de calcul ales, de
condiţiile de lucru (temperatura, agentul de lucru, etc).
b) Condiţii de rigiditate: piesa corespunde rolului funcţional din punct de vedere al
deformaţiilor produse sub acţiunea sarcinilor exterioare, dacă acestea nu depăşesc
anumite limite, în caz contrar aceste deformaţii pot duce la pierderea rolului
funcţional sau la distrugerea sa.
c) Condiţii de stabilitate: piesa corespunde rolului funcţional din punct de vedere al
stabilităţii echilibrului elastic sub acţiunea sarcinilor exterioare, dacă aceste sarcini
nu depăşesc anumite valori critice, deşi condiţiile de rezistenţă şi rigiditate sunt
satisfacute; funcţionarea piesei în astfel de cazuri este compromisă sau pierderea
echilibrul stabil poate duce la distrugerea ei.
23

CAPITOLUL II
DIAGRAME DE EFORTURI ÎN BARELE DREPTE
RELAŢIILE DIFERENŢIALE ÎNTRE EFORTURI ŞI FORŢELE
EXTERIOARE

Se consideră modelul de tip bară solicitat de un sistem de forţe coplanare


cuprinse în planul Oxz. Eforturile secţionale pe faţa negativă (partea din dreapta a
secţiunii corespunzătoare sensului de parcurgere de la stânga spre dreapta) se
calculează ca sumă a tuturor proiecţiilor forţelor după axele Cx, Cz respectiv a
momentelor faţă de Cy, ce acţionează asupra părţii din stânga, cu respectarea
convenţiei de semne stabilite în capitolul I (fig. 2.1).

Miy Faţa negativă x


Nx

Tz
x
z Fig 2.1

2.1 Diagrame de eforturi axiale


Se consideră o bară dreaptă supusă acţiunii unor forţe axiale concentrate P şi
distribuite axial qx şi un tronson de lungime dx aflat la distanţa x de capătul din stânga
al barei. Pe feţele elementului vom avea eforturile axiale (pozitive) Nx respectiv
Nx+dNx (fig. 2.2). Variaţia eforturilor axiale Nx pe lungimea barei ca o funcţie de x:
Nx=Nx(x) se reprezintă sub forma diagramei de eforturi axiale. În continuare vom
nota Nx cu N.
Pentru a scrie relaţiile diferenţiale dintre eforturile axiale şi forţele exterioare
vom scrie ecuaţia de echilibru a forţelor exterioare şi eforturilor din cele două feţe ce
delimitează elementul considerat:
-N+qx dx+N+dN=0 (2.1)

Nx qx N+dN

x dx

Fig 2.2
24
dN
Rezultă dN=-qx dx sau = −q x (2.2)
dx
Dacă se integrează prima relaţie (2.2) se obţine expresia eforturilor axiale în
funcţie de forţele exterioare: N ( x ) = ∫ − q x dx (2.3)
Pe baza relaţiei (2.3) se trasează diagramele de eforturi axiale.
Este evident faptul că dacă qx=0, N=constant, adică în absenţa sarcinilor
distribuite eforturile axiale sunt constante pe acea porţiune.
În dreptul forţelor axiale concentrate trebuiesc determinate cele două valori ale
efortului în secţiunea respectivă: limita la stînga (Nst) respectiv la dreapta (Ndr).
Exemplu:
Să de traseze diagrama de eforturi axiale pentru bara dreaptă încărcată cu un
sistem format din două forţe axiale distribuite: qx1 , qx2 şi trei forţe axiale concentrate
4P, P şi 2P ca în fig.2.3.

0 1 2 3 4
qx1=P/a 4P P qx2=2P/a 2P

3a a 3a a

Fig 2.3

Se înlocuieşte legătura din secţiunea 0 (încastrarea) cu o forţă de legătură H0


(întrucât nu există alte sarcini exterioare:T=0, Mi=0, Mt=0) şi se scrie ecuaţia de
echilibru a forţelor exterioare şi de legătură pe direcţia axială (fig. 2.4):
-H0 + q1x ⋅3a + 4P – P - q2x ⋅2a + 2P=0 (2.4)
De unde rezultă: H0 = 6P (2.5)
0 1 2 3 4
H0 qx1=P/a 4P P qx2=2P/a 2P

3a a 3a a

Fig 2.4

! Pe tronsonul 0-1avem:
P
N 0−1 ( x ) = ∫ − q x1dx = − x + C1 (2.6)
a
25
Constanta de integrare C1 se determină din condiţia la limită a tronsonului 0-1:
 x 
x=0 ⇒ N(0)=+H0 deci C1=6P ⇒ N 0−1 ( x ) =  − + 6  P (2.7)
 a 
În secţiunea 1 vom avea efortul: N1=N0-1(3a)=3P
! Pe tronsonul 1-2 avem:
N1−2 ( x ) = ∫ − q x dx = C 2 (constant) (2.8)
Constanta de integrare C2 se determină din condiţia la limită a tronsonului 1-2:
x=0 ⇒ N(0)=N1=3P deci C2=3P ⇒ N1-2=3P (2.9)
! Pe tronsonul 2-3 avem:
N 2−3 ( x ) = ∫ − q x dx = C3 (constant) (2.10)
Constanta de integrare C3 se determină din condiţia la limită a tronsonului 2-3:
x=0 ⇒ N(0) =N2dr= N2st -4P=-P deci C3=-P ⇒ N2-3=-P (2.11)
! Pe tronsonul 3-4 avem:
2P
N 3−4 ( x ) = ∫ − q x 2 dx = x + C4 (2.12)
a
Constanta de integrare C4 se determină din condiţia la limită a tronsonului 3-4:
2x
x=0 ⇒ N(0)=N3dr=N3st +P=0 deci C4=0 ⇒ N 3− 4 ( x ) = P (2.13)
a
În secţiunea 4 vom avea efortul: N4=N3-4(a)=2P. Se observă că efortul axial
din secţiunea de capăt este egal cu forţa exterioară ce acţionează în această secţiune
(2P) şi este pozitiv, conform convenţiei de semne pentru faţa pozitivă stabilită la
capitolul I; spunem că diagrama de eforturi se închide.

Diagrama de eforturi axiale pentru exemplul considerat are forma din fig. 2.5.
0 1 2 3 4

6P qx1=P/a 4P P qx2=2P/a 2P

3a a 3a a

6P

3P
+ 2P
+
-
Fig 2.5
-P
26

2.2 Diagrame de eforturi tăietoare şi eforturi încovoietoare


Se consideră o bară dreaptă supusă acţiunii unor forţe perpendiculare pe axa
Ox concentrate şi / sau distribuite, momente după axa Oy şi un tronson din această
bară aflat la distanţa x de capătul din stânga de lungime dx, pe feţele căruia vom avea
numai eforturile tăietoare (pozitive) Tz şi Miy respectiv Tz+dTz şi Miy +dMiy (fig. 2.6).
Variaţia eforturilor Tz şi eforturilor Miy pe lungimea barei ca funcţii de x: Tz=Tz(x) şi
Miy =Miy(x) se reprezintă sub forma diagramelor de eforturi tăietoare respectiv a
diagramelor de eforturi încovoietoare. În continuare vom nota Tz cu T şi Miy cu Mi.
qz

M M+dM
C C’
T T+dT
x dx
Fig 2.6

Pentru a scrie relaţiile diferenţiale dintre eforturile T şi M şi forţele exterioare


vom scrie ecuaţiile de echilibru a forţelor exterioare şi eforturilor din cele două feţe
ce delimitează elementul considerat :
∑F z = 0 ⇒ −T + q z dx + T + dT = 0 ⇒ dT = − q z dx
q (dx )
2

∑ M C' z = 0 ⇒ − M − Tdx + z 2 + M + dM = 0 ⇒ dM = Tdx (2.14)

[
se neglijeaza (dx ) in raport cu dx
2
]
Dacă se integrează prima relaţie (2.14) se obţine expresia eforturilor tăietoare
funcţie de forţele exterioare: T ( x ) = ∫ − q z dx (2.15)
Dacă se integrează şi a doua relaţie (2.14) se obţine expresia eforturilor
încovoietoare funcţie de eforturile tăietoare: M ( x ) = ∫ Tdx (2.16)
Pe baza relaţiilor (2.15) şi (2.16) se trasează diagramele de eforturi T şi M.
Se observă că: dacă qz=0 ⇒ T=constant adică în absenţa sarcinilor distribuite
eforturile tăietoare sunt constante pe acea porţiune, respectiv dacă T=0 ⇒
M=constant, dacă eforturile tăietoare sunt nule pe o porţiune a barei, eforturile
încovoietoare sunt constante pe acea porţiune.
În dreptul forţelor (sau momentelor) concentrate trebuie să se determine cele
două valori ale efortului în secţiunea respectivă, sau limitele funcţiilor 2.15 (respectiv
2.16) la stînga Tst (Mst) respectiv la dreapta Tdr (Mdr).
27
Exemplu
Să de traseze diagramele de eforturi tăietoare şi eforturi încovoietoare pentru
bara dreaptă încărcată cu un sistem format din forţele distribuite qz1=2q , qz2=q,
forţele concentrate F1=4qa, F2=5qa şi momentele încovoietoare M1=2qa2, M2=8qa2
ca în fig.2.7.
qz1 F2 M2
M1

F1 qz2
2a a 2a 4a

Fig 2.7

Se înlocuieşte legătura din stânga (încastrarea) prin forţa de legătură V0 şi


momentul de legătură M0 (întrucât nu există sarcini şi cupluri axiale, H0 =0, Mt=0)
(vezi fig. 2.8) şi se scriu ecuaţiile de echilibru ale forţelor exterioare şi de legătură:
ΣFz=0 ⇒ +V0 + q1z ⋅ 2a –F1 +F2 - q2x ⋅ 4a =0 ⇒ V0 = qa (2.17)
ΣMOy=0 ⇒ - M0 + 2q⋅2a⋅a +4qa⋅3a - 2qa2 –5qa⋅5a+q⋅4a⋅7a - 8qa2 =0
⇒ M0 = qa2 (2.18)
0 1 2 3 4

qz1=2q F2=5qa
M1=2qa2
M0 M2=8qa2

x
V0 F1=4qa qz2=q
2a a 2a 4a

z
Fig 2.8

! Pe tronsonul 0-1 avem:


Eforturile tăietoare: T0−1 ( x ) = ∫ − q z1 dx = −2qx + C1 (2.19)
Constanta de integrare C1 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 0-1:
x=0 ⇒ T(0)=+V0 deci C1=qa ⇒ T0−1 ( x ) = −2qx + qa (2.20)
În secţiunea 1 vom avea efortul: T1=T0-1(2a)=-3qa
Eforturile încovoietoare: M 0−1 ( x ) = ∫ Tdx = − qx 2 + qax + C2 (2.21)
Constanta de integrare C2 se determină din condiţia la limită a tronsonului 0-1:
28
x=0 ⇒ M(0)=+M0 deci C1=qa2 ⇒ M 0−1 ( x ) = − qx 2 + qax + qa 2 (2.22)
În secţiunea 1 vom avea efortul: M1=M0-1(2a)=-qa2
! Pe tronsonul 1-2 avem:
Eforturile tăietoare: T1− 2 ( x ) = ∫ − q z dx = C3 (constant) (2.23)
Constanta de integrare C3 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 1-2:
x=0 ⇒ T(0)=T1=-3qa deci C2=-3qa ⇒ T1-2=-3qa (2.24)
În secţiunea 2 vom avea efortul: T2st=T1-2(a)=-3qa
Eforturile încovoietoare: M 1−2 ( x ) = ∫ Tdx = −3qax + C 4 (2.25)
Constanta de integrare C4 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 1-2:
x=0 ⇒ M(0)=M1 deci C1=-qa2 ⇒ M 1−2 ( x ) = −3qax − qa 2 (2.26)
În secţiunea 2 vom avea efortul: M2st=M1-2(a)=-4qa2
! Pe tronsonul 2-3 avem:
Eforturile tăietoare: T2−3 ( x ) = ∫ − q z dx = C5 (constant) (2.27)
Constanta de integrare C5 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 2-3:
x=0 ⇒ T(0)=T2dr= T2st +4qa=qa deci C5=q ⇒ T2-3=qa (2.28)
În secţiunea 3 vom avea efortul: T3st=T2-3(2a)=qa
Eforturile încovoietoare: M 2−3 ( x ) = ∫ Tdx = qax + C6 (2.29)
Constanta de integrare C6 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 2-3:
x=0 ⇒ M(0)=M2dr=M2st+2qa2=-2qa2 deci C6=-2qa2
⇒ M 2−3 ( x ) = qax − 2qa 2 (2.30)
În secţiunea 3 vom avea efortul: M3=M2-3(2a)=0
! Pe tronsonul 3-4 avem:
Eforturile tăietoare: T3−4 ( x ) = ∫ − q z 2 dx = qx + C7 (2.31)
Constanta de integrare C7 se determină din condiţia la limită pe tronsonul 3-4:
x=0 ⇒ T(0)= T3dr= T3st -5qa=-4qa deci C1=-4qa
⇒ T3−4 ( x ) = qx − 4qa (2.32)
În secţiunea 4 vom avea efortul: T4=T3-4(4a)=0
qx 2
Eforturile încovoietoare: M 3−4 ( x ) = ∫ Tdx = − 4qax + C8 (2.33)
2
Constanta de integrare C8 se determină din condiţia la limită a tronsonului 3-4:
29

qx 2
x=0 ⇒ M(0)=M3 deci C1=0 ⇒ M 3−4 ( x ) = − 4qax (2.34)
2
În secţiunea 4 vom avea efortul: M4=M3-4(4a)=-8qa2
Se observă că în secţiunea 4 avem eforturile: T4=0 şi M4=-8qa2. Se observă că
în secţiunea din capătul din deapta efortul tăietor este zero şi efortul încovoietor este
egal cu momentul exterior ce acţionează în această secţiune (8qa2) cu semn schimbat,
(conform convenţiei de semne pentru faţa pozitivă); spunem că diagramele de
eforturi se închid.
Diagramele de eforturi tăietoare şi încovoietoare pentru exemplul considerat au
forma din fig. 2.9.
Axa ordonatelor pentru diagrama de eforturi încovoietoare este orientată în jos.

0 1 2 3 4

qz1=2q F2=5qa
M0=qa2 M1=2qa2
M2=8qa2

x
V0=qa
F1=4qa qz2=q
2a a 2a 4a

z
Diagrama T + qa
qa

+ +
a/2
- -
-3qa -4qa
-8qa2

-4qa2

-2qa2
-qa2 - -

qa2
+
1,25qa2
Diagrama M +

Fig 2.9
30

2.3 Diagrame de eforturi torsionale


Se consideră o bară dreaptă supusă acţiunii unor momente axiale concentrate şi
distribuite mx şi un tronson din această bară aflat la distanţa x de capătul din stânga,
de lungime dx, pe feţele căruia vor acţiona numai eforturile axiale (pozitive) Mtx
respectiv Mtx+dMtx (fig. 2.10). Variaţia eforturilor axiale Mtx pe lungimea barei ca
funcţii de x: Mtx = Mtx (x) se reprezintă sub forma diagramei de eforturi axiale.
Pentru a găsi relaţiile diferenţiale dintre eforturile Mtx şi cuplurile axiale
exterioare vom scrie ecuaţia de echilibru a cuplurilor exterioare şi eforturilor ce
acţionează asupra elementul considerat :
- Mtx +mx dx+ Mtx +dMtx =0 (2.35)
Mtx mx Mtx+dMtx

x dx

Fig 2.10
dM tx
Rezultă dMtx =-mx dx sau = −mx (2.36)
dx
Dacă se integrează prima relaţie (2.36) se obţine expresia eforturilor axiale în
funcţie de forţele exterioare: M tx ( x ) = ∫ − m x dx (2.37)
Pe baza relaţiei (2.37) se trasează diagramele de eforturi torsionale.
Este evident faptul că dacă mx=0 ⇒ Mtx =constant, adică în absenţa sarcinilor
distribuite eforturile torsionale sunt constante pe acea porţiune.
În dreptul momentelor axiale concentrate trebuie să se determine cele două
valori ale efortului Mtx în secţiunea respectivă sau limitele funcţiei 2.37:
la stînga (Mtx st) respectiv la dreapta (Mtx dr).
Exemplu:
Să de traseze diagrama de eforturi axiale pentru bara dreaptă încărcată cu un
sistem format din două cupluri distribuite mx1=Pa/a , mx2=2Pa/a şi două cupluri
concentrate Mtx1 =5Pa, Mtx2 =3Pa ca în fig.2.11.
0 1 2 3 4
mx1 Mtx1 mx2 Mtx2

4a a 3a 2a

Fig 2.11
31
Se înlocuieşte legătura din secţiunea 0 (încastrarea) cu cuplul de legătură Mt0
(întrucât nu există alte sarcini exterioare: H0=0, V0=0 şi Miy=0) şi se scrie ecuaţia de
echilibru a sarcinilor exterioare şi cuplului de legătură (fig. 2.12):
-Mt0 + mx1 ⋅ 4a + Mtx1 – m2x ⋅2a - Mtx2 =0 (2.38)
De unde rezultă: Mt0 = 2Pa (2.39)
0 1 2 3 4

Mt0=2Pa mx1=P Mtx1=5Pa mx2=2P


Mtx2=3Pa
x
4a a 3a 2a

Fig 2.12

! Pe tronsonul 0-1:
M tx 0−1 ( x ) = ∫ − m x1 dx = − Px + C1 (2.40)
Constanta de integrare C1 se determină din condiţia la limită a tronsonului 0-1:
x=0 ⇒ Mtx (0)=+ Mt0 deci C1=2Pa ⇒ M tx 0−1 ( x ) = (− x + 2a )P (2.41)
În secţiunea 1 vom avea efortul: Mt1 = Mtx 0-1(4a)=-2Pa
! Pe tronsonul 1-2: M tx1−2 ( x ) = ∫ − m x dx = C2 (constant) (2.42)
Constanta de integrare C2 se determină din condiţia la limită a tronsonului 1-2:
x=0 ⇒ Mtx (0)= Mt1=-2Pa deci C2=-2Pa ⇒ Mtx 1-2=-2Pa (2.43)
! Pe tronsonul 2-3: M tx 2−3 ( x ) = ∫ − m x dx = C3 (constant) (2.44)
Constanta de integrare C3 se determină din condiţia la limită a tronsonului 2-3:
x=0 ⇒ Mtx (0) = Mt2dr= Mt2st -5Pa=-7Pa deci C3=-7Pa
⇒ Mtx 2-3=-7Pa (2.45)
! Pe tronsonul 3-4:
M 3−4 ( x ) = ∫ − m x 2 dx = 2 Px + C4 (2.46)
Constanta de integrare C4 se determină din condiţia la limită a tronsonului 3-4:
x=0 ⇒ Mtx (0)= Mt3=-7Pa deci C4=-7Pa ⇒ M tx 3− 4 ( x ) = 2 Px − 7 Pa (2.47)
În secţiunea 4 vom avea efortul: Mt4= Mtx 3-4(2a)=-3Pa. Se observă că efortul
axial din secţiunea de capăt este egal cu momentul exterior ce acţionează în această
secţiune (3Pa) cu semn schimbat, conform convenţiei de semne pentru faţa pozitivă;
spunem că diagrama de eforturi se închide.
32
Diagrama de eforturi axiale pentru exemplul considerat are forma din fig. 2.13.

0 1 2 3 4

Mt0=2Pa mx1=P Mtx1=5Pa mx2=2P


Mtx2=3Pa
x
4a a 3a 2a

Diagrama Mt +

2Pa
+

-2Pa -3Pa
-

-7Pa

Fig 2.13
33

CAPITOLUL III
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE
SECŢIUNILOR PLANE

3.1. Definiţii
Se consideră o secţiune transversală plană într-o bară având aria A, un element
de arie elementară dA al secţiunii şi un sistem rectangular de axe Oyz. Poziţia acestui
element de arie în raport cu axele sistemului rectangular este dată coordonatele (y , z)
şi respectiv în raport originea O de distanţa r (fig.3.1).
O
O y
r zC z -y +y dA y
dA
C
C

y dA
z yC
z
Fig. 3.1 Fig. 3.2

! Momentul static ale secţiuni plane în raport cu axa Oz (Sy) respectiv Oy (Sz), este
definit prin integrala:
S y = ∫ z dA respectiv S z = ∫ y dA (3.1)
A A

Dimensiunea pentru momentul static este [S] = L3


În Sistemul Internaţional unitatea de măsură pentru momentul static este m3 .
Ţinând seama de relaţia pentru calculul coordonatelor centrului de greutate al
secţiunii :

∫ y dA ∫ z dA
yC = A
respectiv zC = A
, (3.2)
A A
rezultă: S y = zC ⋅ A; S z = yC ⋅ A; (3.3)
unde: A este aria secţiunii plane respective;
zC, yC – sunt coordonatele centrului de greutate al secţiunii.
În raport cu un sistem central de axe (un sistem pentru care O≡C), momentele
statice ale secţiunii plane sunt nule (cf. 3.3), deoarece: yC = zC = 0.
34

! Momentul de inerţie axial al secţiunii plane în raport cu axa Oy şi Oz, este definit
prin integrala (strict pozitivă):
I y = ∫ z 2 ⋅ dA respectiv I z = ∫ y 2 ⋅ dA (3.4)
A A

! Momentul de inerţie polar al secţiunii plane în raport cu polul O este definit prin
integrala (strict pozitivă):
I 0 = ∫ r 2 ⋅ dA = ∫ (y 2 + z 2 )dA = I y + I z (3.5)
A A

Se observă că momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de


inerţie (axiale) faţă de două axe rectangulare ce trec prin polul respectiv.
! Momentul de inerţie centrifugal al secţiunii plane în raport cu axele rectangulare
Oy şi Oz, este definit prin integrala:
I yz = ∫ yz ⋅ dA (3.6)
A

Din relaţia (3.6) se observă că momentele de inerţie centrifugale pot fi pozitive,


negative sau nule. O secţiune plană având cel puţin o axă de simetrie are
momentul de inerţie centrifugal nul faţă de sistemul pentru care una din axe este
axa de simetrie. Proprietetea este evidentă dacă se ţine seama că secţiunea este
formată în perechi de elemente de arie simetrice (fig. 3.2) şi se poate scrie:
+ yz ⋅ dA − yz ⋅ dA = 0 (3.7)
Dimensiunea corespunzătoare pentru momentele de inerţie este [I ] = L4 .În
Sistemul Internaţional unitatea de măsură pentru momentul de inerţie este m4
! Raza de inerţie a secţiunii plane axială (în raport cu o axă) respectiv polară (în
raport cu polul O), se defineşte prin relaţiile:
Iy Iz I0
iy = ; iz = ; i0 = (3.8)
A A A
Dimensiunea corespunzătoare pentru raza de inerţie este [i ] = L
În Sistemul Internaţional unitatea de măsură pentru raza de inerţie este m.
Din formulele (3.8) rezultă: I y = i y2 ⋅ A; I z = i z2 ⋅ A; I 0 = i02 ⋅ A.
deci razele de inerţie reprezintă distanţa fictivă de la axa sau polul considerat până
la un punct în care ar fi concentrată întreaga arie a secţiunii considerate.
! Modulul de rezistenţă al secţiunii plane în raport cu o axă sau cu un pol, se
defineşte ca raportul dintre momentul de inerţie respectiv şi distanţa de la acea axă
sau acel pol până la punctul cel mai îndepărtat al secţiunii:
Iy Iz I0
Wy = ; Wz = ; WO = . (3.9)
z max y max rmax
Dimensiunea corespunzătoare pentru modulul de rezistenţă este [W ] = L3 .
35

3.2. Calculul momentelor de inerţie la translaţia axelor


Formulele lui Steiner.
Se consideră o secţiune plană care se raportează la un sistem de axe Oyz, şi un
sistem de axe O’y’z’ paralel cu sistemul Oyz (fig. 3.3), obţinut prin două translaţii
efectuate cu distanţa a după axa Oy şi respectiv b după axa Oz.
Un element de arie dA al secţiunii plane are coordonatele (y, z) în raport cu
sistemul de axe Oyz, respectiv coordonatele (y’, z’) în raport cu sistemul de axe
O’y’z’(fig. 3.3). Între aceste coordonate există relaţiile:
y' = y + a; z' = z + b (3.10)
Aplicând relaţiile (3.4) se calculează momentul de inerţie al secţiunii A în
raport cu axa O’y’ respectiv axa O’z’:
I y' = ∫ (z' ) ⋅ dA = ∫ (z + b ) dA = ∫ (z 2 + 2bz + b 2 )dA = I y + 2bS y + b 2 A
2 2

(3.11)
I z' = ∫ ( y' ) ⋅ dA = ∫ ( y + a ) dA = ∫ (y + 2ay + a )dA = I z + 2aS z + a A
2 2 2 2 2

Aplicând relaţiile (3.6) se calculează momentul de inerţie centrifugal al


secţiunii A în raport cu axele O’y’ şi O’z’:
I y' z' = ∫ y' z' dA = ∫ ( y + a )(z + b )dA = ∫ ( yz + az + by + ab )dA
(3.12)
⇒ I y' z' = I yz + aS y + bS z + abA
Rezultă astfel formulele lui Steiner pentru calculul momentelor de inerţie la
translaţia axelor:
I y' = I y + 2bS y + b 2 ⋅ A; I z' = I z + 2aS z + a 2 ⋅ A
I O' = I y' + I z' = I O + 2bS y + 2aS z + ( a 2 + b 2 ) A (3.13)
I y' z' = I yz + aS y + bS z + ab ⋅ A

a
O’ y'

b z' O y
C≡O y
dA z
z α
dA y'
z'
y'
y y'
y
z' z z' Fig. 3.4
Fig. 3.3 z

Dacă sistemul Oyz este un sistem central de axe (O≡C), faţă de acesta
momentele statice şi sunt nule (Sy =Sz=0) şi formulele lui Steiner (3.13) au forma
particulară:
36

I y' = I y + d y2' y ⋅ A
C C

I z' = I z + d 2
z ' zC ⋅A
(3.14)
C

I O' = I C + d 2 A; unde d 2 = d y2' y + d z2' z C C

I y' z' = I yz + d y' y ⋅ d y' y ⋅ A


C C C

3.3. Variaţia momentelor de inerţie la rotaţia axelor


Se consideră o secţiune plană şi două sisteme rectangulare de axe: sistemul
iniţial Oyz, respectiv sistemul O’y’z’ rotit cu unghiul α faţă de Oyz (fig.3.4). Un
element de arie dA al secţiunii are coordonatele y şi z în raport cu sistemul de axe
Oyz, respectiv coordonatele y’ şi z’, în raport cu sistemul de axe Oy’z’. Între cele
două perechi de coordonate există relaţiile, conform figurii 3.4:
 y' = z ⋅ sin α + y ⋅ cos α
 (3.15)
 z' = z ⋅ cos α − y sin α
Aplicând relaţiile (3.4) se poate calcula momentul de inerţie al secţiunii A în
raport cu axele O’y’ respectiv O’z’:
I y' = ∫ (z' ) ⋅ dA = ∫ (z ⋅ cosα − y ⋅ sinα) dA = I y cos2 α + I z sin2 α − 2I yz sinα cosα
2 2

I z' = ∫ (y' ) ⋅ dA = ∫ (z ⋅ sinα + y ⋅ cosα) dA = I y sin2 α + I z cos2 α + 2I yz sinα cosα


2 2

I O = ∫ (y' 2 +z' 2 )⋅ dA = I z' + I y' = I z + I y (3.16)


I y' z' = ∫ ( y' z' )⋅ dA = ∫ (z ⋅ sinα + y ⋅ cosα)(z ⋅ cosα − y ⋅ sinα)dA
⇒ I y' z' = (I y − I z )sinα cosα + I yz (cos2 α − sin2 α)
Deoarece IO’ = IO se observă că suma momentelor de inerţie axiale, în raport cu
orice pereche de axe rectangulare ce trec printr-un punct O, este un invariat.
Formulele (3.16) se mai pot scrie în funcţie de unghiul 2α astfel:
Iy + Iz Iy − Iz
I y' = + cos 2α − I yz sin 2α;
2 2
Iy + Iz Iy − Iz
I z' = − cos 2α + I yz sin 2α; (3.17)
2 2
I − Iz
I y' z' = y sin 2α + I yz cos 2α.
2

3.4. Valori extreme ale momentelor de inerţie axiale


Deoarece momentele de inerţie Iz’ şi Iy’ depind de unghiul 2α, se poate
determina valoarea extremă a acestora şi poziţiile axelor de coordonate pentru care
37

momentele de inerţie au valori extreme. Pentru aceasta se anulează derivatele în


raport cu unghiul 2α:
dI y ' Iy − Iz
=− sin 2α − I yz cos 2α = − I y ' z ' = 0
d (2α ) 2
(3.18)
dI z ' Iy − Iz
= sin 2α + I yz cos 2α = I y ' z ' = 0
d (2α ) 2
Din relaţia (3.18) rezultă următoarea proprietate: momentele de inerţie axiale
au valori extreme faţă de acel sistem de axe în raport cu care momentul de inerţie
centrifugal este nul. Reciproca acestei proprietăţi nu este adevărată.
2I yz  2 I yz 
tg 2α = − ⇒ 2α1 = arctg − 
 (3.19)
Iy − Iz  y I − I z 

respectiv: 2α 2 = 2α 1 + π ⇒ α 2 = α1 + π / 2 (3.20)
Deci cele două direcţii pentru care momentele de inerţie sunt maxime sau
minime sunt perpendiculare. Dacă se înlocuiesc în expresiile (3.17) valorile lui 2α1
respectiv 2α2 obţinute, rezultă valorile extreme ale momentelor de inerţie axiale:
I + Iz 1
I 1 ,2 = y ± (I y − I z )2 + 4 I yz2 (3.21)
2 2
Aceste valori se numesc momente de inerţie principale, iar axele
corespunzătoare (perpendiculare între ele) se numesc axe de inerţie principale. Dacă
se însumează momentele de inerţie principale (3.21), rezultă:
I1 + I2 = Iy +Iz = constant; (3.22)
Deci suma momentelor de inerţie axiale faţă de orice pereche de axe
rectangulare ce trec printr-un punct dat, este un invariat.

3.5. Cercul momentelor de inerţie


Relaţiile (3.17) pentru calculul momentelor de inerţie în raport cu un sistem de
axe rotit cu unghiul α se mai pot scrie sub forma:
Iy + Iz Iy − Iz
I y' − = cos 2α − I yz sin 2α ; (3.23)
2 2
Iy − Iz
I y 'z ' = sin 2α + I yz cos 2α .
2
Ridicând la pătrat expresiile (3.23) şi însumând membru cu membru rezultă:
2 2
 Iy + Iz   Iy − Iz 
 I y ' −  + I y ' z ' = 
2
 + I yz2 . (3.24)
 2   2 
38
I’yz Expresia obţinută reprezintă ecuaţia unui
cerc într-un sistem de axe în care pe abscisă se
M(I’y, I’yz)
măsoară momentele de inerţie axiale, iar pe
ordonată momentele de inerţie centrifugale

(fig.3.5) având centrul în punctul C de
I’z, I’y coordonate:
C
 I + Iz 
C  y ,0 
Iz  2 
M’(I’z, I’yz) Iy
şi raza:
Fig. 3.5
R=
1
(I y − I z ) + 4 I yz2 .
2

3.6. Caracteristici geometrice ale unor secţiuni plane simple


Se consideră următoarele secţiuni simple:
! O secţiune plană simplă în formă de dreptunghi, cu laturile b şi h raportată la
sistemul central de axe Oyz (fig.3.6). Un element de arie, al acestui dreptunghi, se
obţine ca o fâşie îngustă, de lungime b şi înălţime dz, situată la distanţa z de axa
Oy: dA=bdz. Momentul de inerţie axial al secţiunii dreptunghiulare, în raport cu
axa Oy, se poate scrie:
h
+
2
bh 3
I y = ∫ z ⋅ dA = ∫ z ⋅ b ⋅ dz =
2 2
. (3.25)

h 12
2

Dacă se procedează în mod similar pentru calculul momentul de inerţie axial în


raport cu axa Oz (elementul de arie se ia paralel cu axa Oz, dA=hdy) se obţine:
b
+
2
hb 3
I z = ∫ y ⋅ dA = ∫ y ⋅ h ⋅ dy =
2 2
. (3.26)

b 12
2

Momentul de inerţie polar, în raport cu punctul O, se calculează cu relaţia:


bh 3 hb 3 A( b 2 + h 2 )
IO = I y + I z = + = (3.27)
12 12 12
unde A=bh este aria secţiunii dreptunghiulare.
Din cauza simetriei, faţă de axele Oy şi Oz, momentul de inerţie centrifugal
este nul : Iyz = 0. (3.28)
Razele de inerţie, se calculează cu relaţiile:
Iy h 3 Iz b 3
iy = = ; iz = = (3.29)
A 6 A 6
39

I0 3( b 2 + h 2 )
i0 = = (3.30)
A 6
Modulele de rezistenţă în acest caz, se calculează cu relaţiile:
Iy bh 2 Iz hb 2
Wy = = ; WZ = = ;
z max 6 y max 6
(3.31)
IO A b2 + h2
WO = = .
rmax 6
b

dr
h
z d r y
C C

dy

z dz
y z Fig. 3.7
Fig. 3.6

! O secţiune simplă circulară pentru care elementul de arie se consideră un inel de


rază r şi lăţime dr (fig. 3.7): dA = 2πr ⋅ dr
(3.32)
Momentul de inerţie polar se scrie:
d/2
πd 4
I O = ∫ r ⋅ dA = ∫ r ⋅ 2πr ⋅ dr =
2 2
(3.33)
0 32
Din cauza simetriei există relaţia: I O = I y + I z = 2 I y = 2 I z (3.34)
de unde rezultă momentele de inerţie axiale:
I O πd 4
Iy = Iz = = (3.35)
2 64
Tot datorită simetriei, momentul de inerţie centrifugal este nul: Iyz = 0. Razele
de inerţie pentru secţiunea circulară sunt:
Iy πd 4 4 d
i y = iz = = ⋅ 2 = (3.36)
A 64 πd 4
I0 πd 4 4 d 2
i0 = = ⋅ 2 = (3.37)
A 32 πd 4
Modulele de rezistenţă pentru secţiunea circulară sunt:
40

I y πd 4 2 πd 3
W y = Wz = = ⋅ = ; (3.38)
d 64 d 32
2
I 0 πd 4 2 πd 3
Wo = = ⋅ = . (3.39)
d 32 d 16
2
! o secţiune simplă sub formă de triunghi
z oarecare raportată la un sistem de axe Oyz
(axa Oy coincide cu baya triunghiului, ca în
fig. 3.8). Baza triunghiului este b, înălţimea
h, iar elementul de arie dA este o fâşie
h îngustă cu baza variabilă b’ şi înălţimea dz,
paralelă cu axa Oy şi situată la distanţa z
C faţă de axa Oy.
h/3 dz Pe baza asemănării triunghiurilor având
y
z bazele b şi b’ se poate scrie relaţia:
b' O
b b' h − z
= ; de unde rezultă:
b h
Fig. 3.8
b
b' = (h − z ). (3.40)
h
În acest caz suprafaţa elementului de arie se scrie:
b
dA = b'⋅dz = (h − z )⋅ dz; (3.41)
h
Aplicând formula (3.4) se poate calcula momentul de inerţie al secţiunii
triunghiulare faţă de axa Oy (care coincide cu baza triunghiului):
b bh 3
z (h − z )dz =
h
I y = ∫ z ⋅ dA = ∫0
2 2
. (3.42)
h 12
Dacă dorim să determinăm caracteristicile geometrice în raport cu un sistem de
axe central, se aplică în mod corespunzător formulele lui Steiner (3.14) pentru
translaţia axelor de coordonate:
2
bh 3  h  bh bh 3
Iy = Iy − z ⋅ A = 2
C
−  ⋅ =
C
12  3  2 36
Iy bh 3 2 h 2
Raza de inerţie este: i y = = ⋅ C
= ; (3.43)
A 36 bh 6
bh 3
Iy 36 bh 2
Modulul de rezistenţă este: Wy = = = (3.44)
z max 2h 24
3
41

3.7. Caracteristici geometrice pentru secţiuni plane compuse


Pentru calculul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor plane compuse se
descompun acestea în suprafeţe simple (ale căror caracteristici se pot calcula uşor),
apoi se însumează ţinând seama de formulele pentru translaţiile sau rotaţiile axelor de
coordonate locale faţă de sitemul de axe central. Dacă secţiunea plană compusă
prezintă goluri, termenii corespunzători apar în formule cu semnul minus (sau se
scad).
y
O C2 y2 Pentru exemplificare, se consideră o secţiune
a plană compusă, în formă de L, pentru care se
cere să se determine:
z2
4a C1 C yC
! poziţia centrului de greutate,
y1 ! momentele de inerţie şi modulele de
rezistenţă faţă de cele două axe centrale CyC
z1
zC şi CzC (fig.3.9).
! razele de inerţie corespunzătoare;
a 2a ! modulele de rezistenţă .
z
Fig. 3.9
Pentru rezolvarea problemei, se descompune secţiunea în două dreptunghiuri,
notate cu 1 şi 2, având centrele de greutate notate în figură cu C1 şi respectiv C2. În
notarea momentelor de inerţie, indicele superior se referă la numărul dreptunghiului
secţiunii compuse, iar indicele inferior la axa în raport cu care se calculează acestea.
Cu dyy au fost notate distanţele dintre axe, iar cu A ariile dreptunghiurilor
corespunzătoare.
! Calculul momentului de inerţie al secţiunii faţă de axa Oy :
Momentul de inerţie al dreptunghiului 1, faţă de axa centrală corespunzătoare
acestuia C1y1 este:
a(4a ) 64a 4
3

I = (1 )
y1 = . (3.45)
12 12
Momentul de inerţie al aceluiaşi dreptunghi, faţă de axa Oy, se determină utilizând
formula lui Steiner pentru translaţia axelor:
64a 4 256a 4
+ 4a 2 (2a ) =
I y( 1 ) = I y( 1 ) + A1 ⋅ d y2 y =
2
. (3.46)
1
12 1
12
Pentru dreptunghiul 2 se procedează similar şi se obţine momentul de inerţie
faţă de axa centrală corespunzătoare acestuia C2y2:
2a ⋅ a 3 2a 4
I = (2)
y2 = ; (3.47)
12 12
respectiv momentul de inerţie faţă de axa Oy:
42
2
2a 4 2 a  8a 4
I (2)
y
=I (2)
y2
+ A2 ⋅ d 2
y2 y
= + 2a   = . (3.48)
12 2 12
Momentul de inerţie al întregii secţiuni faţă de Oy se obţine prin însumarea
valorilor obţinute pentru momentele de inerţie ale dreptunghiurilor :
256a 4 8a 4 264a 4
Iy = I + I = (1 )
y + (2)
y = = 22a 4 . (3.49)
12 12 12
Raza de inerţie a secţiunii compuse în raport cu axa Oy este:
Iy 22a 4 11
iy = = = a ; (3.50)
A 6a 2 3
Modulul de rezistenţă faţă de aceeaşi axă se calculează astfel:
Iy 22a 4
Wy = = = 5,5a 3 . (3.51)
z max 4a
! În mod similar se calculează momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa Oz :
Momentul de inerţie al dreptunghiului 1, faţă de axa centrală C1z1 este:
4a (a ) 4a 4
3

I =(1 )
z1 = (3.53)
12 12
Momentul de inerţie al aceluiaşi dreptunghi faţă de axa Oz, utilizând formula
lui Steiner pentru translaţia axelor este:
4a 4 16a 4
I = I + A1 ⋅ d = + 4a (0,5a ) =
(1) (1) 2 2 2
z z1 z1 z . (3.54)
12 12
Se procedează similar pentru dreptunghiul 2 şi se obţine momentul său de
inerţie faţă de axa centrală C2z2:
a ⋅ ( 2a )3 8a 4
I = (2)
z2 = ; (3.55)
12 12
respectiv momentul de inerţie faţă de axa Oz:
8a 4 104a 4
I = I + A2 ⋅ d = + 2a (2a ) =
(2) (2) 2 2 2
z z2 z2 z (3.56)
12 12
Momentul de inerţie al întregii secţiuni faţă de Oz se obţine prin însumarea
valorilor obţinute pentru cele două dreptunghiuri:
16a 4 104a 4 120a 4
Iz = I + I = (1)
z + (2)
z = = 10a 4 . (3.57)
12 12 12
Raza de inerţie a secţiunii compuse în raport cu axa Oz este:
Iz 10a 4 5
iz = = 2
=a (3.58)
A 6a 3
43

Modulul de rezistenţă faţă de aceeaşi axă este:


Iz 10a 4
Wz = = = 3,333 a 3 (3.59)
y max 3a
! Momentul de inerţie centrifugal al secţiunii faţă de axele Oy şi Oz.
Momentul de inerţie centrifugal al dreptunghiului 1, faţă de axele centrale C1y1 şi
C1z1 este nul deoarece ambele sunt axe de simetrie
Momentul de inerţie centrifugal al aceluiaşi dreptunghi faţă de axele Oy şi Oz,
utilizând formula lui Steiner pentru translaţia axelor (3.14) este:
I yz( 1 ) = I yz( 1 ) + A1 ⋅ d z z ⋅ d y y = 0 + 4a 2 (0 ,5a )( 2a ) = 4a 4
1 1 1
(3.60)
Se procedează similar pentru dreptunghiul 2 şi se obţine momentul său de inerţie
centrifugal faţă de axele Oy şi Oz:
I yz( 2 ) = I yz( 2 ) + A2 ⋅ d z z ⋅ d y y = 0 + 2a 2 (0 ,5a )( 2a ) = 2a 4
2 2 2
(3.61)
Momentul de inerţie centrifugal al întregii secţiuni se obţine prin însumarea
valorilor obţinute pentru cele două dreptunghiuri:
I yz = I yz( 1 ) + I yz( 2 ) = 6a 4 . (3.62)
În rezolvarea unor probleme de Rezistenţa materialelor intervin însă
caracteristicile geometrice faţă de axele centrale şi principale ale secţiunii. Pentru
determinarea lor în cazul unor secţiuni compuse, se aplică relaţiile lui Steiner pentru
translaţia axelor, după ce în prealabil s-au determinat caracteristicile geometrice faţă
de două axe oarecare (Oy şi Oz) şi poziţia centrului de greutate al secţiunii. După
determinarea acestor caracteristici se pot determina: momentele de inerţie principale
(maxim şi minim în raport cu direcţiile principale), modulul de rezistenţă şi razele de
inerţie corespunzătoare.
Pentru figura compusă considerată (fig. 3.9) vom calcula:
! Poziţia centrului de greutate al secţiunii (fig. 3.9):
A1 ⋅ d zz + A2 ⋅ d zz 4a 2 ⋅ 0,5a + 2a 2 ⋅ 2a
d zz = 1 2
= =a
C
A1 + A2 4a 2 + 2a 2
(3.63)
A1 ⋅ d yy + A2 ⋅ d yy 4a ⋅ 2a + 2a ⋅ 0 ,5a
2 2

d yy = 1 2
= = 1,5a
C
A1 + A2 4a 2 + 2a 2
! Momentele de inerţie al întregii secţiuni faţă de axele Cz şi Cy utilizând formula
lui Steiner (3.14) pentru translaţia axelor:
I z = I z − A ⋅ d zz2 = 10a 4 − 6a 2 (a ) = 4a 4
2

(3.64)
C C

I y = I y − A ⋅ d yy2 = 22a 4 − 6a 2 (1,5a ) = 8,5a 4


2
C C

! Razele de inerţie ale secţiunii compuse în raport cu axele Cz şi Cy :


44

Iz 4a 4 2 Iy 8,5a 4 17
iz = = C
2
= a ; iy = = 2
=a C
(3.65)
C
A 6a 3 A 6a 12 C

! Modulele de rezistenţă faţă de aceleaşi axe:


Iz 4a 4 Iy 8,5a 4
Wz = C
= = 2 a ; Wy =
3
= = 3,4 a 3 C
(3.66)
C
y max 2a z max 2,5a C

! Momentul de inerţie centrifugal al întregii secţiuni faţă de axele Cz şi Cy utilizând


formula lui Steiner (3.14) pentru translaţia axelor:
I yz = I yz − A ⋅ d zz ⋅ d yy = 6a 4 − 6a 2 (a )(1,5a ) = −3a 4
C C C
(3.67)
! Poziţia axelor principale cu ajutorul relaţiei (3.19):
2 I yz
tg 2α = − C
= 1,333 ⇒ α1 = 26,5650 si α 2 = 116,5650 (3.68)
Iy − Iz
C C

! Momentele de inerţie principale faţă de noile axe Czm şi Cym rotite cu ungiul α1 se
determină utilizând formula (3.21):
Iy + Iz
(I y − I z )2 + 4 I yz2 = 12,5a ± 7 ,5a
4 4
1
I max,min = C C
±
2 2 C
2 C
2 C
(3.69)
I max = I ym = 10a respectiv I min = I zm = 2,5a
4 4

! Razele de inerţie ale secţiunii compuse în raport cu axele Czm şi Cym :


I ym 10a 4 5 I zm 2,5a 4 10
i ym = = = a ; i zm = = = a ; (3.70)
A 6a 2 3 A 6a 2 24
! Modulul de rezistenţă faţă de axa Cym (fig. 3.10):
I ym 10a 4
W ym = = = 3,727 a 3 ;
z max 2,683a E
unde z max = max( z A ; z E ) = 2,683a; O
a
z A = 2 ,5a ⋅ cos α1 + a ⋅ sin α1 = 2,683a ;
z E = 0 ,5a ⋅ cos α1 + 2a ⋅ sin α1 + a ⋅ cos α1 = 2 ,236a . D 0,5a

! Modulul de rezistenţă faţă de axa Czm C α1 yC

(fig. 3.10): ymax 2,5a


α1 ym
I zm 2,5a 4 zmax
Wzm = = = 1,597 a 3 ;
y max 1,565a
unde y max = max( y B ; y D ; yO ) = 1,565a; A B
y B = 2 ,5a ⋅ sin α1 = 1,118a ; a 2a
zm
y D = −0 ,5a ⋅ sin α1 + 2a ⋅ cos α1 = 1,565a ;
yO = 1,5a ⋅ sin α1 + a ⋅ cos α1 = 1,565a ; zC

Fig. 3.10
45

CAPITOLUL IV
ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

4.1. Definiţii
O bară dreaptă este supusă la încovoiere dacă într-o secţiune oarecare
acţionează eforturi încovoietoare Miy , Miz. Dacă forţele care acţionează sunt situate
într-un plan de simetrie ce conţine axa barei, spunem că bara este supusă la
încovoiere plană simplă dacă în secţiunea ei apar şi eforturi tăietoare, respectiv
încovoiere pură, dacă în secţiunea ei apar numai eforturi încovoietoare (eforturi
tăietoare sunt nule).
Dacă planul de acţiune al forţelor exterioare este diferit de planele de simetrie
ale barei, sau dacă bara nu are nici un plan de simetrie, spunem că avem încovoiere
oblică. Dacă forţele care acţionează asupra barei nu sunt situate într-un singur plan,
dar intersectează axa longitudinală a barei spunem că bara este supusă la încovoiere
strâmbă. Dacă forţele care acţionează asupra barei nu intersectează axa longitudinală
a barei, spunem că bara este supusă la încovoiere cu răsucire.

4.2. Tensiunea la încovoiere pură. Formula lui Navier


Se consideră o bară dreaptă supusă la încovoiere pură şi un element din
această bară de lungime dx aflat la distanţa x de capătul ei (fig. 4.1).
ρ Se fac următoarele notaţii:

MN o fibră situată la distanţa z faţă de
axa neutră CC’;
Miy Miy+dMi
dϕ rotirea relativă a celor 2 supra-feţe
C C’ ale secţiunii elemntului dx;
z ρ raza de curbură a fibrei medii
M’ M M N’
deformate: dx = ρdϕ , întrucât fibra dx nu
îşi modifică lungimea.
x dx Se foloseşte ipoteza lui Bernoulli pentru
Fig 4.1 suprafeţele secţiunii :
∆( MN ) M ' N' − MN ( ρ + z )dx − ρdx z
ε= = = = (4.1)
MN MN ϕdx ρ
Fibra medie deformată poate fi considerată o curbă rectificabilă z=f(x) (funcţie
derivabilă de două ori) pentru care se poate scrie raza de curbură cu ajutorul relaţiei
cunoscute din geometria diferenţială:
46

1 z ′′
= (4.2)
ρ 1 + z′2
Folosind ipoteza deformaţiilor mici se poate neglija z ′ 2 în raport cu 1 şi relaţia
(4.2) se mai scrie:
1 d 2z
′′
=z = 2 (4.3)
ρ dx
Folosind legea lui Hooke (care exprimă relaţia liniară între tensiunile σ şi
deformaţia specifică ε a fibrei MN determinată cu relaţia 4.1) tensiunea normală la
încovoierea pură se scrie:
z
σ = Eε = E = Eω z (4.4)
ρ
1 dϕ
unde ω = = este rotirea specifică a secţiunii barei supusă la încovoiere.
ρ dx
Conform celor stabilite la capitolul I eforturile secţionale sunt rezultatul
reduceri forţelor interioare elementare în centrul de greutate al secţiunii. În cazul
barei drepte supusă a încovoiere pură, în secţiune apar numai tensiuni normale σ care
produc forţe elementare normale la secţiune dF= σ dA. Putem deci scrie relaţiile de
echivalenţă:
N = ∫ σdA = 0; M iy = ∫ z ⋅ σdA ≠ 0 (4.5)
A A

Din prima relaţie (4.5) rezultă: ∫ E ω zdA = 0 ⇒ E ω S y = 0 ⇒ S y = 0 , adică


A

axa Oy trece prin centrul de greutate al secţiunii C. Din a doua relaţie (4.5) rezultă:
M iy
∫A ω = ω = ⇒ ω =
2
E z dA M iy sau E I y M iy (4.6)
EI y
Temenul de la numitor EIy se numeşte rigiditatea la încovoiere a barei supusă
la încovoiere.Înlocuind relaţia (4.6) în (4.4) se obţine formula lui Navier:
M
σ = E ω z = iy ⋅ z (4.7)
Iy
Această formulă arată că tensiunea la
σmin încovoierea pură într-un punct al secţiunii este
C y direct proporţională cu momentul încovoietor
din secţiune şi cu distanţa z până la axa
neutră. Este evident faptul că pentru punctele
zmax zC situate pe axa Cy tensiunile sunt nule (σ=0)
de aceea axa Cy se mai numeşte axă neutră.
Tensiunea maximă (în valoare absolută) se
σmax z
Fig 4.2 obţine pentru punctele situate la distanţa cea
mai mare de axa neutră:
47

M iy M iy M iy
σ max = ⋅ z max = = (4.8)
Iy Iy Wy
z max
unde Wy este modul de rezistenţă la încovoiere în raport cu axa Oy (fig.4.2).
Semnul lui σmax depinde de semnele mărimilor Miz şi zmax.

4.3. Calcule de rezistenţă al barelor supuse la încovoiere


a. Calcule de verificare
Se consideră o bară dreaptă încărcată cu un sistem de forţe, pentru care se
cunosc: valoarea forţelor şi modul de amplasare, legăturile şi dimensiunile barei,
forma şi dimensiunile secţiunii şi materialul din care este executată. Pentru
verificarea la încovoiere a barei se parcurg următoarele etape:
1. se determină reacţiunile şi se trasează diagrama eforturilor încovoietoare;
2. se determină secţiunile periculoase ale barei şi valoarea momentului încovoietor
maxim (în modul) ;
3. se determină modulul de rezistenţă al secţiunii (secţiunilor) barei;
4. se calculează tensiunea σmax pentru secţiunea periculoasă şi se compară cu
tensiunea admisibilă a materialului: trebuie îndeplinită condiţia: σ max ≤ σ a
Rezistenţa admisibilă se determină în funcţie de tensiunea de curgere σc
(pentru materiale ductile) respectiv în funcţie de rezistenţa de rupere σr (pentru
materiale fragile) şi coeficientul de siguranţă corespunzător:
σc σr
σa = , respectiv: σa = (4.9)
cc cr
b) Calcule de dimensionare
Se consideră o bară dreaptă încărcată cu un sistem de forţe, pentru care se
cunosc: valoarea forţelor şi modul de amplasare, legăturile şi dimensiunile barei,
forma secţiunii şi materialul din care este executată bara. Pentru dimensionarea barei
supusă la încovoiere se parcurg următoarele etape:
1. se determină reacţiunile şi se trasează diagrama eforturilor încovoietoare;
2. se determină secţiunile periculoase ale barei şi valoarea momentului încovoietor
maxim (în modul);
3. se determină modulul de rezistenţă al barei Wy în funcţie de parametrul s al
secţiunii: Wiy = β s 3 ; (4.10)
4. se calculează parametrul s al secţiunii din condiţia:
M M M
W ynec = iy max ⇒ β ⋅ s 3 = iy max ⇒ s = 3 iy max (4.11)
σa σa β ⋅ σa
48

c) Calculul sarinii capabile


Se consideră o bară dreaptă încărcată cu un sistem de forţe, pentru care se
cunosc următoarele elemente: direcţia forţelor şi modul de amplasare, legăturile şi
dimensiunile barei, forma şi dimensiunile secţiunii barei şi materialul din care este
executată bara. Pentru calculul sarcinii capabile se parcurg etapele:
1. Se determină reacţiunile şi se trasează diagrama eforturilor încovoietoare.
2. Se determină secţiunile periculoase ale barei şi valoarea momentului încovoietor
maxim (în modul) în funcţie de sarcina parametrică P.
3. Se determină modulul de rezistenţă al secţiunii barei Wy ;
5. Se calculează sarcina capabil Pcap din condiţia:
M iy max = αPcap = W y σ a (4.12)

4.4. Tensiuni tangenţiale la încovoierea simplă.


Formula lui Juravski.
Se consideră o bară dreaptă supusă la încovoiere simplă (într-o secţiune a ei
există atât eforturi Miy cât şi Tz) şi un element din această bară de lungime dx aflat la
distanţa x de capătul barei fig. 4.3.
Fie AB o linie paralelă cu axa
neutră Cy situată la distanţa z faţă de
aceasta, de lungime b;
C’ Miy+d Miy Pe suprafaţa elementară dA aflată
în vecinătatea liniei AB acţionează atât
Tz+d Tz tensiunile normale σ datorate efortului
Tz A’ B’ încovoietor Miy (care se calculează cu
Miy C ajutorul formulei lui Navier) cât şi
τxz y tensiuni tangenţiale τ datorate eforturilor
τzx b D’ E’ tăietoare Tz.
A B Teorema dualităţii tensiunilor
dA dx
σ tangenţiale stabileşte că tensiunile
D E tangenţiale situale în două plane
z perpendiculare şi care sunt
perpendiculare pe muchia comună (linia
Fig 4.3 de intersecţie a celor două plane) sunt
egale şi opuse: τxz=τzx (4.13)
Deci tensiunile tangenţiale (τzx) care acţionează asupra elementului de arie dA
situat pe faţa secţiunii transversale ABED sunt egale cu tensiunile tangenţiale (τxz)
care acţionează asupra elementului da arie dA situat în secţiunea longitudinală
ABB’A’ (fig. 4.3).
49

Eforturile secţionale se obţin prin reducerea forţelor interioare elementare în


centrul de greutate al secţiunii. În cazul de faţă asupra elementului de arie din
secţiunea transversală acţionează:
! forţa elementară normală: dFn= σ ⋅ dA
! forţa elementară tangenţială: dFt= τzx ⋅ dA .
Pentru eforturile din secţiunea barei sunt valabile relaţiile de echivalenţă:
N = ∫ σdA = 0; Tz = ∫ τ zx dA ≠ 0; M iy = ∫ z ⋅ σdA ≠ 0 (4.14)
A A A

Vom scrie în continuare ecuaţia de echilibru pentru forţele care acţionează


asupra elementului de bară situat sub planul longitudinal ABB’A’:
− ∫ σdA − τ
ABED
xz ⋅ bdx + ∫ (σ + dσ )dA = 0
A' B' E ' D'

M iy   M iy + dM iy
− ∫ z ⋅ dA − τ xz ⋅ bdx +  z ⋅ dA = 0
∫  (4.15)
ABED I y
 
A' B' E ' D'  Iy

dM iy dM iy
− τ xz ⋅ bdx + ∫ z ⋅ dA = 0 ⇒ τ xz ⋅ bdx = ∫ z ⋅ dA
A' B' E ' D' Iy I y A' B' E' D'
Ţinând seama de relaţia pentru momentul static al secţiunii aflată sub linia AB
faţă de axa neutră Cy: S * y = ∫ z ⋅ dA şi de relaţia diferenţială dintre eforturile Tz şi
A' B' E ' D'

dM iy
Miy: Tz = din ultima relaţie rezultă formula lui Juravski:
dx
dM iy S y * S *
τ xz = ⇒ τ zx = τ xz = Tz y (4.16)
dx bI y bI y
Este evident faptul că eforturile tangenţiale τzx pe linia DE sunt nule (deoarece
momentul static al secţiunii aflată sub linia DE faţă de axa Cy este nul) ceea ce arată
că tensiunile tangenţiale din vecinătatea conturului sunt nule. De fapt tensiunile
tangenţiale în vecinătatea conturului sunt paralele cu acesta. Tensiunea tangenţială
maximă se obţine pentru valorile S*max şi bmin.
Exemplul 1
Se consideră o bară dreaptă având
h secţiunea dreptunghiulară b×h (fig.4.4).
C y Tensiunile tangenţiale τzx pe linia AB se
τmax
z determină formula lui Juravski :
zC’
A τ(z)
C’ B Sy *
τ zx = Tz
bI y
A* b Sy*= A*⋅ zC’ în care momentul static al porţiunii din
z secţiunea barei situată sub linia AB (vezi
Fig. 4.4 fig. 4.4) se calculează astfel :
50

h  1h  bh 
2

Sy*= A*⋅ zC’= b − z  ⋅  + z  =  − z 2  (4.17)


2  2 2  2 4 
Deci obţinem:
3Tz   z  
2
Sy *
Tz  h 2 2  12
τ zx = Tz =  − z ⋅ 3 = 1 − 4   (4.18)
bI y 2 4  bh 2bh  h  
Tensiunile tangenţiale τzx se reprezintă în fig. 4.4. ca o funcţie de gradul al II
lea (o parabolă), având un maxim pentru z=0:
Tz
τ zx max = 1,5 (4.19)
bh
Deci tensiunile tangenţiale maxime τzxmax apar în punctele axei neutre şi sunt
1,5 ori mai mari decât tensiunea tangenţială medie calculată cu formula de la
forfecarea pieselor subţiri.
Exemplul 2
Se consideră o bară dreaptă având
secţiunea circulară (fig.4.5) de diametru
d CC
d. Tensiunile tangenţiale τzx pe linia AB
C τmax
z zC’ y se determină formula lui Juravski :
ϕ
τ(z)
A C’ B Sy *
τ zx = Tz
bI y
A*
z unde momentul static al porţiunii din
secţiunea barei situată sub linia AB se
Fig. 4.5
calculează astfel (vezi fig. 4.5):
Sy*= A*⋅ zC’ (4.20)
d2
A* = (ϕ − sin ϕ cos ϕ) (4.21)
4
d 2 d sin ϕ d 2 sin ϕ cos ϕ d cos ϕ
ϕ ⋅ − ⋅
4 3ϕ 4 3 d sin ϕ( 1 − cos 2 ϕ )
zC' = =
d2 3( ϕ − sin ϕ cos ϕ )
(ϕ − sin ϕ cos ϕ)
4
d3
Deci obţinem: S y * = sin 3 ϕ ; de asemenea b = d sin ϕ .
12
Introducând în formula lui Juravski se obţine:
Sy * d 3 sin 3 ϕ 1 64 16Tz
τ zx = Tz = Tz ⋅ ⋅ 4 = sin 2 ϕ (4.22)
bI y 12 d sin ϕ πd 3πd 2
51

Tensiunile tangenţiale τzx se reprezintă în fig. 4.4. ca o funcţie de gradul al II


lea în sinϕ având un maxim pentru ϕ=π/2:
16Tz 4 Tz
τ zx max = = (4.23)
3πd 2 3 A
Deci tensiunile tangenţiale maxime τzxmax apar în punctele axei neutre şi sunt de
1,333 ori mai mari decât tensiunea medie calculată cu formula de la forfecarea
pieselor subţiri.
Exemplul 3
3a Se consideră o bară dreaptă având
A2*
secţiunea compusă din două
a τA’ dreptunghiuri ca în fig.4.6. Tensiunile
z τA
C A A’ tangenţiale τzx se determină formula lui
τmax
z y Juravski :
3a
zC Sy *
A1* τ zx = Tz
bI y
a a
Momentul de inerţie se determină aşa
z cum s-a stabilit la capitolul 3:

Fig 4.6 3a 2 ⋅ 1,5a + 3a 2 ⋅ 3,5a


zC = = 2,5a
6a 2
a ⋅ (3a ) 3a ⋅ (a )
3 3

Iy = + 3a 2 ⋅ a 2 + + 3a 2 ⋅ a 2 = 8,5a 4 (4.24)
12 12
Momentul static al unei porţiuni a secţiunii barei situată sub linia AA’ între
linia inferioară şi o linie situată la distanţa z de axa neutră se calculează astfel :
1
(2,5a + z ) = a (6,25a 2 − z 2 )
Sy1*= A1*⋅ zC’= a(2,5a − z ) ⋅ (4.25)
2 2
Tensiunile tangenţiale corespunzătoare acestei linii (situată la distanţa z) sunt:
Tz  
2
Sy *Tz ⋅ a 1  z 
τ zx = Tz = (6,25a − z )⋅ 4 = 2  6,25 −   
2 2
(4.26)
bI y 2a 8,5a 17a  a 
6Tz Tz
Pentru z=-0,5a se obţine: τ zx A = = 0 ,353
17a 2 a2
6,25Tz Tz
şi pentru z=0 se obţine un maxim local: τ zx max = = 0 ,368 (4.27)
17a 2 a2
Momentul static al porţiunii din secţiunea barei situată deasupra liniei AA’
(fig. 4.6) se calculează analog :

Sy2*= A2*⋅ zC’= 3a(1,5a − z ) ⋅


1
(1,5a + z ) = 3a (2,25a 2 − z 2 ) (4.28)
2 2
52

Tensiunile tangenţiale corespunzătoare acestei zone sunt:


Tz  
2
S y * Tz ⋅ 3a 1  z 
τ zx = Tz = (2,25a − z )⋅ 4 = 2  2,25 −   
2 2
(4.29)
bI y 6a 8,5a 17a  a 
2Tz Tz
Pentru z=-0,5a se obţine: τ zx A' = = 0 ,
117 (4.30)
17a 2 a2
Tensiunile tangenţiale τzx se reprezintă în fig. 4.6 ca o funcţie de gradul al II
lea având un maxim pentru z=0 şi un salt ( τ zx A = 3τ zx A' ) corespunzător lui z=-0,5a
unde lăţimea variază de la a la 3a.

4.5. Lunecarea longitudinală a barelor cu secţiune compusă


supuse la încovoiere simplă
Se consideră o bară dreaptă supusă la încovoiere simplă având secţiunea
compusă din două dreptunghiuri independente între ele (fig. 4.7) sau sudate între ele
(fig. 4.8).

3a 3a

a C1 a
y1 C y

3a 3a zC
C2 y2

a a a a

z z

Fig 4.7 Fig 4.8

Pentru secţiunea compusă din două bucăţi independente între ele momentul de
inerţie şi modulele de rezistenţă se determină ca sumă a momentelor de inerţie /
modulelor de rezistenţă pentru fiecare din cele două părţi , astfel:
a ⋅ (3a )
3
I =(1)
y = 2,25a 4 ;
12
3a ⋅ (a )
3
I (y 2 ) = = 0,25a 4 ⇒ I y = I (y1 ) + I (y 2 ) = 2,5a 3
12
I (y1 )
(4.31)
2,25a 4
Wy = (1)
= = 1,5a 3 ;
z max 1 1,5a
I (y 2 ) 0,25a 4
W y
(2)
= = = 0 ,5a 3 ⇒ W y = W y( 1 ) + W y( 2 ) = 2a 3
z max 2 0,5a
53

Pentru secţiunea compusă din două bucăţi sudate (fig. 4.8) momentul de inerţie
se determină la fel ca în cazul în care secţiunea ar fi dintr-o singură bucată (vezi
exemplul 3):
a ⋅ (3a ) 3a ⋅ (a )
3 3

Iy = + 3a 2 ⋅ a 2 + + 3a 2 ⋅ a 2 = 8,5a 4
12 12
(4.32)
I 8,5a 4

Wy = y = = 3,4a 3
z max 2,5a

a)

d d
P 3a

a
C y

L
3a zC
g
P/2 P/2

+ a a
P/2
z
- -P/2
Diagrama T b) c)
Fig 4.9

Să considerăm cel mai simplu exemplu de încovoiere simplă: cazul unei bare
de lungime L aflată pe două reazeme rigide la capetele ei, încărcată cu o forţă
concentrată P la mijlocul distanţei între reazeme (fig. 4.9).
Pentru secţiunea compusă din două bucăţi independente în urma încărcării cele
două bare se deplasează una în raport cu cealaltă, sau alunecă longitudinal una în
raport cu cealaltă (fig. 4.9.a). Prin sudarea celor două bucăţi (fig. 4.9.b) este
împiedicată lunecarea longitudinală şi cordonul de sudură este supus la forfecare,
jumătate într-un sens, cealaltă jumătate în celălalt sens. Pentru a determina forţa de
forfecare preluată de cordoanele de sudură (pentru jumătate din bară de lungime L/2
şi lăţimea în dreptul cordonului a) se foloseşte relaţia:
L/2 L/2
Tz S * L/2
P ⋅ 3a 3 3PL
Ff = ∫ τ xz a ⋅ dx =
0
∫0 bI y
⋅ a ⋅ dx = ∫
0 2a ⋅ 8,5a
4
⋅ a ⋅ dx =
34a
(4.33)
54

Verificarea cordonului de sudură (având lăţimea g ca în fig. 4.9.c) se face


astfel:
Ff 3PL 1 3P
τf = = ⋅ = ≤ τ af (4.34)
Af 34a Lg 34ag
unde τaf este rezistenţa admisibilă la forfecare a cordonului de sudură.
Dacă în locul cordonului de sudură sunt prevăzute două bolţuri cilindrice de
diametru d (fig. 4.9.b) (aproape de capete) atunci relaţia pentru verificarea acestor
elemente de rigidizare este :
Ff 3PL 4 6 PL
τf = = ⋅ 2 = ≤ τ af (4.35)
Af 34a πd 17πad 2

4.6. Deformaţiile barelor supuse la încovoiere. Ecuaţia


diferenţială a fibrei medii deformate.
Se consideră o bară dreaptă de lungime L supusă la încovoiere simplă având
rigiditatea la încovoiere EIy constantă pe lungimea sa. La paragraful 4.2 s-a arătat că
fibra medie deformată (sau linia elastică a barei) este caracterizată de ecuaţia
diferenţială :
1 dϕ d 2 w M
= = 2 = ω = iy (4.36)
ρ dx dx EI y

ϕ0 ϕ(x)
A
w0
B x
x w(x)
z L
Fig 4.10

Întrucât pentru sistemul de axe ales Oxz un moment încovoietor pozitiv aplicat
la capetele barei produce totdeauna săgeţi w(x) pozitive rezultă că derivata a două
este negativă w”(x)<0, de aceea este necesar ca în relaţia (4.36) să se introducă
semnul minus, adică ecuaţia diferenţială a rotirilor specifice şi a fibrei medii
deformate se scrie:
dϕ d 2 w M
= 2 = − iy (4.37)
dx dx EI y

Dacă se integrează ecuaţia diferenţială (4.37) se obţine rotirea secţiunii aflate la


distanţa x de capătul barei. Aceste rezultate se pot obţine prin metode analitice sau
metode grafo-analitice aşa cum rezultă din cele prezentate în continuare.
55

a. Metoda funcţiei de încărcare sau a funcţiei de forţă 1


Aceasta este o metodă analitică, care utilizează aşa numita funcţie de încărcare
sau funcţie de forţă. Integrând ecuaţia diferenţială (4.37) se obţine rotirea secţiunii
aflate la distanţa x de capătul barei:
dw M Φ ′( x )
ϕ( x ) = = ∫ − iy dx = ϕ0 + (4.38)
dx EI y EI y
unde: ϕ0 este rotirea secţiunii aflate la capătul din stânga al barei (originea barei),
Φ ′( x ) = ∫ − M iy dx (4.39)
reprezintă derivata funcţiei Φ(x), numită funcţie de încărcare sau de forţă.
Dacă se integrează încă o dată ecuaţia diferenţială (4.38) şi se ţine seama de
relaţia (4.39) se obţine săgeata (deplasarea după Oz) secţiunii aflate la distanţa x de
capătul barei:
Φ( x )
w( x ) = w0 + ϕ 0 x + (4.40)
EI y
unde s-a notat cu w0 deplasarea secţiunii din capătul din stânga al barei.
Constantele de integrare ϕ0 şi w0 se mai numesc parametrii din origine şi se
determină din condiţiile la limită ce se impun barei supuse la încovoiere (fie
deplasările impuse în dreptul reazemelor rigide sau elastice, fie rotirile ϕ impuse din
încastrări sau culisele elastice).
Se consideră în continuare o bară dreaptă OB de lungime L având rigiditatea la
încovoiere EIy constantă pe lungimea sa care este supusă la încovoiere simplă
datorită acţiunii a trei tipuri de sarcini exterioare (care pot fi atât forţe direct aplicate
cât şi forţe de legătură): un moment încovoietor N la distanţa a, o forţă concentrată P
la distanţa b şi o sarcină distribuită q la distanţele c şi d ca în fig. 4.11.

L
N P q
O B
a x
b
c
d
z x
Fig 4.11

Funcţia de încărcare Φ(x), se determină cu ajutorul următoarei relaţii generale:

1
Funcţia de încărcare (de forţă) a fost introdusă de către prof. dr. ing. Mihail ATANASIU în lucrarea
“Metode analitice noi în Rezistenţa materialelor” Ed. U.P.Bucureşti 1994
56

N( x − a )
( x − a + x − a ) + P( x − b ) ( x − b + x − b) +
2

Φ( x ) =
2 ⋅ 2! 2 ⋅ 3!
(4.41)
q( x − c ) 3
q( x − d )3
+ ( x − c + x − c)− (x − d + x − d )
2 ⋅ 4! 2 ⋅ 4!
iar derivata funcţiei de încărcare se determină astfel:
N
Φ ′( x ) = ( x − a + x − a ) + P( x − b ) ( x − b + x − b ) +
2 2 ⋅ 2!
(4.42)
q( x − c )2
( x − c + x − c ) − q( x − d ) ( x − d + x − d )
2

+
2 ⋅ 3! 2 ⋅ 3!
Parantezele din relaţiile de mai sus practic anulează efectul sarcinilor la stânga
punctului sau începutului intervalului lor de acţiune:
pentru x ≤ a
( x − a + x − a ) = 
0
etc. (4.43)
2( x − a ) pentru x > a
Ţinând seama de relaţiile (4.41), (4.42) şi (4.43) se obţine o regulă mult mai
simplă pentru calculul acestor funcţii într-un punct k al barei este dată în fig. 4.12:

N k N⋅ rN2 N⋅ rN
Φk = Φ ′k =
rN
2 1

P k
P⋅ rP2 P⋅ rP2
Φk = Φ ′k = Fig.4.12
rP 6 2

q k
q( Rq4 − rq4 ) q( Rq3 − rq3 )
rq Φk = Φ ′k =
Rq 24 6

b. Metoda lui Mohr


Dacă se integrează ecuaţia diferenţială (4.37) pe intervalul (0, x) se obţine
rotirea secţiunii aflate la distanţa x de capătul barei:
dw x
M
tgϕ = = − ∫ iy dx + tgϕ 0 (4.44)
dx 0 EI y


sau: tgϕ − tgϕ0 = − 0 x (pentru unghiuri mici tgϕ ≅ ϕ ) (4.45)
EI y
x

unde Ω 0 x = ∫ M iy dx reprezintă aria diagramei momentelor încovoietoare pe


0

intervalul (0, x) (fig. 4.13).


57

Relaţia (4.45) se numeşte ecuaţia rotirilor şi permite calculul rotirii ϕ într-o


secţiune oarecare a barei cu condiţia să se cunoască rotirea ϕ0 într-o secţiune
considerată ca origine şi aria diagramei de momente încovoietoare Ω0x.
L
N P q
O B x

a
b
c
d
z x

x
d1 d2

C Ω0x

+ Diagrama M
Fig 4.13

Dacă se integrează încă o dată relaţia (4.45) se obţine:


x

EI y ( w − x ⋅ tgϕ0 ) = − ∫ Ω 0 x dx + C (4.46)
0

Dacă se integrează prin părţi integrala din membrul drept se obţine:


x x

∫Ω
0
0x dx = xΩ 0 x − ∫ xdΩ 0 x = xΩ 0 x − d1 ⋅ Ω 0 x = ( x − d1 )Ω 0 x = d 2 ⋅ Ω 0 x = S x 0
0
(4.47)

unde Sx0 reprezintă momentul static al diagramei de momente încovoietoare


faţă de o axă paralelă cu Oz situată la disatanţa x de origine.
Constanta de integrare se obţine tot din condiţiile la limită (în origine):
EI y ( w0 − 0 ⋅ tgϕ 0 ) = − S x 0 + C (4.48)
Relaţia (4.46) devine:
EI y ( w − w0 − x ⋅ tgϕ0 ) = − S x 0 sau: (4.49)
S
w − w0 − x ⋅ tgϕ 0 = − x 0 (4.50)
EI y
Relaţia (4.50) se numeşte ecuaţia săgeţilor şi permite calculul săgeţii w într-o
secţiune oarecare a barei cu condiţia să se cunoască săgeata w0 şi rotirea ϕ0 în
secţiunea considerată ca origine şi momentul static al diagramei de momente
încovoietoare Sx0.
Metoda de calcul grafo-analitică de mai sus se mai numeşte metoda lui Mohr.
58

Aceste relaţii sunt valabile pentru orice tronson al barei, astfel încât se pot
calcula din aproape în aproape rotirile şi săgeţile pentru capetele fiecare tronson.
Aplicarea formulelor (4.45) şi (4.50) pentru calculul rotirilor şi săgeţilor se face
prin suprapunerea efectelor satrcinilor care acţionează pe tronsonul respectiv: pentru
cele trei tipuri de sarcini ale căror diagrame M(x) au forma din tabelul 4.1 formulele
de calcul ale ariei şi momentului static al diagramelor de momente încovoietoare sunt
date în tabel:
Tabelul 4.1:
Caz de încărcare şi Aria diagramei Momentul static la
diagrama de momente Ω01 diagramei S10

N
0 1

-N Ω01=-aN S10=-a2N/2
O - C

z a d2=a/2 x

P
0 1

-Pa Ω01=-a2 P/2 S10=-a3P/6


C
O -
z a d2=a/3 x

a
q
0 1

b
2
Ω01=-a3q/6 + b3q/6 S10=-a4q/24 + b4q/24
-qa /2

O - d2=a/4
x
d'2=b/4
z +qb2/2
59

CAPITOLUL V
GRINZI CONTINUE

Grinzile continue sunt sisteme static nedeterminate de tipul barelor drepte


situate pe mai multe reazeme, libere la capete sau încastrate, cu sau fără console, ca
în fig. 5.1. Reazemele pot fi situate la acelaşi nivel, sau pot fi denivelate. Reazemele
se consideră punctuale şi rigide.
q N
V1 P

H1
V2 V3 V4 V5
c b1 b2 b2 b3

a.

q N
M0 P
H0

V0 V2 V3
V1
b1 b2 b2 c

b. Fig 5.1

În cazul unei grinzi continue plane situată pe n reazeme avem n+1


necunoscute: H1, V1, V2, ... Vn şi se pot scrie din Mecanică 3 ecuaţii de echilibru:
∑F x = 0; ∑F z = 0; ∑M y = 0;

Aceasta este un sistem static nedeterminat având gradul de nedeterminare: GN=n-2


În cazul barelor încastrate la un capăt şi situate pe n reazeme acestea se pot
echivala cu o grindă continuă pe n+2 reazeme (cu b0=0 , fig. 5.2) care introduce n+3
necunoscute, deci este un sistem static nedeterminat având: GN=n
q N
P
H0

b0 b1 b2 b2 c
V1 V2 V3
V’0 V0
Fig 5.2
Pentru rezolvarea unor astfel de sisteme se pot folosi metode grafo-anlitice sau
analitice după cum urmează.
60

a. Ecuaţia celor trei momente (ecuaţia lui Clapeyron)


Dacă se secţionează bara în dreptul reazemului n, se pot pune în evidenţă două
tipuri de reacţiuni necunoscute (se face abstracţie de reacţiunile orizontale H fig. 5.3):
! Momentul încovoietor Mn care este acelaşi pentru cele două tronsoane care
concură în reazemul n;
! Reacţiunile Vns şi Vnd diferite pentru cele două tronsoane din reazemul n;
n-1 n n n+1
Mn-1
Mn Mn

bn bn+1
Vn-1d Vns Vnd Vn+1s

Fig 5.3

Dacă se consideră cazul general în care cele trei reazeme consecutive sunt şi
denivelate cu valorile wn-1 wn, wn+1, iar momentele de inerţie diferă pe cele două
tronsoane In şi In+1, se scrie ecuaţia săgeţilor conform metodei lui Mohr pentru
fiecare din cele două tronsoane alegând următoarele sensuri de deplasare:
! pentru primul tronson de la n la n-1:
S n −1 wn −1 − wn S
wn −1 − wn − bn tgϕ′n = − ⇒ tgϕ′n = ϕ′n = + n −1 (5.1)
EI n bn bn EI n
! pentru al doilea tronson de la n la n+1:
S n +1 wn+1 − wn S n +1
wn +1 − wn − bn +1tgϕ′n′ = − ⇒ tgϕ′n′ = ϕ′n = + (5.2)
EI n +1 bn +1 bn +1 EI n+1
Dacă se ţine seama că rotirile în dreptul reazemului n sunt egale şi opuse ca semn:
ϕ′n = −ϕ′n′ sau ϕ′n + ϕ′n′ = 0 , (5.3)
se obţine:
wn −1 − wn wn +1 − wn S S n +1
+ + n −1 + =0 (5.4)
bn bn+1 bn EI n bn +1 EI n+1
Se exprimă momentele statice Sn-1, Sn+1, ale diagramelor de momente static
nedeterminate datorate momentelor Mn-1, Mn, Mn+1 şi ale diagramelor de momente
datorate sarcinilor exterioare astfel (vezi fig. 5.4):
1 b 1 2b
S n −1 = S ns−1 + M n−1bn ⋅ n + M n bn ⋅ n
2 3 2 3
(5.5)
1 2b 1 b
S n +1 = S ns+1 + M n bn +1 ⋅ n +1 + M n +1bn+1 ⋅ n +1
2 3 2 3
61

n-1 P1 n n P2 n+1
P3
Mn-1 Mn Mn Mn+1
bn bn+1
xn-1 xn+1

bn/3 bn/3
bn+1/3 bn+1/3
Mn-1 Mn Mn Mn+1

Fig 5.4

Relaţia (5.4) devine: (5.6)


 w − wn wn +1 − wn   S ns−1 S ns+1  M n −1bn  M n bn M n bn +1  M n +1bn +1
6 E  n −1 +  + 6 + +
 + 2 +  + =0
 b n bn +1   bn I n b n +1 I n + 
1 I n  I n I n +1  I n +1

Aceasta se numeşte ecuaţia celor trei momente sau ecuaţia lui Clapeyron.
Pentru cazul particular în care bara are aceeaşi rigiditatela încovoiere EI şi nu
există denivelări ale reazemelor (wn-1=wn=wn+1 =0) relaţia (5.6) devine:
Ss Ss 
M n −1bn + 2 M n ( bn + bn +1 ) + M n +1bn +1 + 6 n −1 + n +1  = 0 (5.7)
 bn bn +1 

Ultima paranteză reprezintă suma reacţiunilor din reazemul n pentru barele


reciproce corespunzătoare celor două tronsoane de lungimi bn şi bn+1.
Reacţiunile din reazemul n se determină prin suprapunerea efectului celor două
seturi de reacţiuni corespunzătoare fiecărui tronson:
M − Mn M − Mn
Vn = Vns + n−1 + Vnd + n +1 unde: (5.8)
bn bn +1
Vns , Vnd sunt reacţiunile din reazemul n ale sarcinilor exterioare
corespunzătoare celor două tronsoane de lungimi bn şi bn+1.
M − Mn M − Mn
Vn′ = n −1 ; Vn′′ = n +1 (5.9)
bn bn +1
sunt reacţiunile suplimentare datorate celor trei momente Mn-1 , Mn Mn+1
pentru cele două tronsoane din reazemul n;
În cazul unei grinzi continue cu încastrare în capăt (fig. 5.1.b) se înlocuieşte
această încastrare cu două reazeme situale la distanţa b0=0. Ecuaţia celor trei
momente pentru reazemele 0-1-2 se scrie în acest caz:
Ss
2M 0 b1 + M 1b1 + 6 1 = 0 (5.10)
b1
62

b. Metoda funcţiei de încărcare1


Este o metodă analitică care elimină construcţiile grafice ale metodei Clpeyron,
permiţând determinarea directă a reacţiunilor din legăturile grinzii cu mediul fix.
Această metodă se bazează pe scrierea ecuaţiilor de deformaţii cu ajutorul funcţiei de
încărcare, prezentată în capitolul de încovoiere a barelor drepte:
EIw(x) = EIw0 + EIϕ 0 x + Φ( x )
(5.11)
EIϕ(x) = EIϕ0 + Φ' ( x )
Aceste ecuaţii de deformaţii se referă fie la valoarea săgeţii în dreptul
reazemelor, fie la valoarea rotirii secţiunii în încastrare.
Ecuaţia de deformaţii legate de deplasări se mai poate scrie cu ajutorul ecuaţiei
celor trei săgeţi care se obţine astfel:
! se scriu săgeţile corespunzătoare celor trei puncte i, j, k aflate la distanţele xi, xj,
respectiv xk de capătul barei (fig. 5.5):
EIwi = Φ (xi )+ EIϕ 0 xi + EIw0 Lj
EIw j = Φ (x j )+ EIϕ0 ( xi + Li ) + EIw0 − ( Li + L j ) (5.12)
EIwk = Φ(xk )+ EIϕ0 ( xi + Li ) + EIw0 Li

! se amplifică fiecare din cele trei ecuaţii cu expresiile din dreapta şi se adună
membru cu membru, iar după reducerea termenilor asemenea se obţine ecuaţia
celor trei săgeţi:
EI [wi L j − w j ( L j + Li ) + wk Li ] = Φ i L j − Φ j ( L j + Li ) + Φ k Li (5.13)
unde Φi, Φj, Φk sunt funcţiile de încărcare calculate în punctele i, j, k
corespunzătoare secţiunilor aflate la distanţele xi, xj, respectiv xk de capătul barei.

i wi j wj k wk

xi Li Lj
xj
xk

Fig.5.5

1
Acestă metodă pentru calculul reacţiunilor este prezentată de prof. dr. ing. Mihail ATANASIU în lucrarea
“Metode analitice noi în Rezistenţa materialelor” Ed. U.P.Bucureşti 1994
63

5.1. Grinda continuă pe trei reazeme rigide punctuale situale la acelaşi


nivel ca axa barei (3R)
Modelul matematic folosit este prezentat în figura generală 5.6 unde bara este
supusă la înconvoiere simplă prin acţiunea unor sarcini exterioare cunocute ca
module, direcţii şi poziţie, şi a forţelor de legătură cunocute direcţii şi poziţie, astfel:
! două forţe concentrate P1, P2 acţionând normal pe axa barei în planul principal,
! două sarcini uniform distribuite q1, q 2 , normale la axa barei în planul principal,
! două cupluri concentrate N1, N2 dirijate după Oy,cunoscute ca sens şi module.
! forţele de legătură (reacţiunile) V1, V2, V3 în cele trei reazeme punctuale rigide
(cunoscute ca direcţie si poziţie, dar necunoscute ca module).
f2

e2
g2
d2
f1
e1 P2
g1
d1 q1 q2
P1

N1 N2
V1 b2 V2 b3 V3 c
a
Fig. 5.6

Pentru determinarea celor 3 reacţiuni necunoscute se utilizează două ecuaţii din


Mecanică şi o ecuaţie de deformaţii din Rezistenţa materialelor:
ΣZs ↓ =V1+V2+V3 (5.14)
ΣM3s=V1 (b2+b3)+V2 b3 (5.15)
Ecuaţia celor 3 săgeţi se scrie pentru reazemele 1-2-3 astfel:
EI [w1b3 − w2 ( b2 + b3 ) + w3b2 ] = Φ1b3 − Φ 2 ( b2 + b3 ) + Φ 3b2 (5.16)
Dacă se înlocuiesc în ecuaţia (5.16) valorile săgeţilor în rezemele punctuale
rigide (w1=w2=w3=0) şi valorile pentru funcţiile de încărcare corespunzătoare:
V1 (b2 + b3 ) V2b33
3
V1b23
Φ1 = Φ1s Φ 2 = Φ 2 s −
; ; Φ3 = Φ3 s − − (5.17)
6 6 6
(unde cu Φ1S, Φ2S, Φ3S am notat funcţiile de încărcare corespunzătoare sarcinilor
exterioare cunoscute), atunci ecuaţia (5.16) devine:
64
 V1 (b2 + b3 ) V2b33 
3
 V1b23 
Φ1s b3 −  Φ 2 s − (b2 + b3 ) +  Φ 3s − −  b2 = 0
(5.18)
 6   6 6 

Notând cu A2s expresia : A2 s = Φ1s b3 − Φ 2 s ( b2 + b3 ) + Φ 3 s b2 ; (5.19)


atunci ecuaţia (18) devine:
V1b23 (b2 + b3 ) V1 (b2 + b3 ) b2 V2b2b33
3

− − = − A2 s (5.20)
6 6 6
b2 b32
Dacă se multiplică ecuaţia (5.15) cu şi se adună cu ecuaţia (5.20)
6
membru cu membru, se elimină V1 şi rezultă:
 b2b32 (b1 + b2 ) (b2 + b3 )b23 (b2 + b3 )3 b2  b2b32 !
V1 
6
+
6

6
=
6
∑ 3 S − A2 s
M (5.21)
 
Efectuând calculele din paranteză rezultă reacţiunea V1:
1  3A2 s b 3 ! 
V1 =  −
b 2 (b 2 + b 3 )  b 2b 3 2
∑M 
3s  (5.22)

Din ecuaţia (5.15) se obţine reacţiunea V2:
1 !  b 
V2 = ∑M 3s − 1 + 2 V1 (5.23)
b3  b3 
Din ecuaţia (5.14) rezultă reacţiunea V3:
V3 = ∑ Z i ↓ − V1 − V2 (5.24)

5.2. Grinda continuă pe patru reazeme rigide punctuale situale la acelaşi


nivel cu axa barei (4R)
Modelul matematic folosit este prezentat în fig. 5.7. Asupra barei acţionează
un sistem de sarcini după cum urmază:
! două forţele concentrate P1, P2, acţionând normal pe axa barei în planul principal,
la distanţele d1 şi d2 de capătul barei;
! două sarcini uniform distribuite q1, q 2 cunocute ca module, direcţii si poziţii pe
bară, acţionând normal pe axa barei în planul principal
! două momente concentrate după axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
! cele patru reacţiuni din reazemele simple punctuale rigide cu care bara este legată
de mediul fix, sub forma forţelor concentrate V1, V2, V3, V4, cunoscute ca direcţii si
poziţie pe bară, dar necunoscute ca module.
65

f2
e2
g2
d2
f1
e1 P2
g1
d1 P1 q1 q2

N1 N2
V1 V2 V3 V4
a b2 b3 b4 c

Fig. 5.7

Pentru determinarea reacţiunilor se calculează mai întâi funcţiile de încărcare


ale sarcinilor exterioare Φ1S, Φ2S, Φ3S, Φ4S , suma tuturor forţelor exterioare cu sensul
plus indicat (ΣZS↓), suma momentelor tuturor sarcinilor exterioare faţă de reazamul 4
cu sensul plus trigonometric (sensul axei Oy) : ΣM4S.
Pentru determinarea celor patru reacţiuni se folosesc două ecuaţii de echilibru
din Mecanică şi două ecuaţii de deformaţii, după cum urmează :
ΣZs ↓ =V1+V2+V3+V4 (5.25)
ΣM4s=V1(b2+b3+b4)+V2(b3+b4)+V3(b4) (5.26)
Celelalte două ecuaţii se scriu aplicând ecuaţia celor trei săgeţi pentru cele
două triplete de reazeme: 1-2-3 şi 2-3-4:
EI [w1b3 − w2 ( b2 + b3 ) + w3b2 ] = Φ 1b3 − Φ 2 ( b2 + b3 ) + Φ 3b2 (5.27)
EI [w2 b4 − w3 ( b3 + b4 ) + w4 b3 ] = Φ 2 b4 − Φ 3 ( b3 + b4 ) + Φ 4 b3 (5.28)
unde dacă se înlocuiesc valorile săgeţilor în rezemele punctuale rigide (toate sunt
nule) şi valorile pentru funcţiile de încărcare din reazeme :
V1b23
Φ 1 = Φ 1s ; Φ 2 = Φ 2s − ;
6
V1 (b2 + b3 ) V2 b33
3

Φ 3 = Φ 3s − − ; (5.29)
6 6
V1 (b2 + b3 + b4 ) V2 (b3 + b4 ) V3b43
3 3

Φ 3 = Φ 3s − − −
6 6 6

ecuaţiile (5.27) şi (5.28) devin:


66
  V1 (b2 + b3 ) V2 b33 
3
V1b23 
Φ 1s b3 −  Φ 2 s − (b2 + b3 ) +  Φ 3 s − −  b2 = 0
(5.30)
 6   6 6 

 V1 (b2 + b3 ) V2 b33 
3
 V1b23 
 Φ 2s −  b4 −  Φ 3 s − −  (b3 + b4 ) +
 6   6 6 
(5.31)
 V1 (b2 + b3 + b4 ) V2 (b3 + b4 ) V3b43 
3 3

+  Φ 3 s − − −  b3 = 0
 6 6 6 
Dacă se notează în ecuaţiile (5.19) şi (5.20) :
A2 s = Φ 1s b3 − Φ 2 s ( b2 + b3 ) + Φ 3 s b2
(5.32)
A3 s = Φ 2 s b4 − Φ 3 s ( b3 + b4 ) + Φ 4 s b3
atunci ecuaţiile (5.30) şi (5.31) se scriu astfel:
V1b23 (b2 + b3 ) V1 (b2 + b3 ) b2 V2 b33b2
3

− − = − A2 s (5.33)
6 6 6

V (b + b3 ) (b3 + b4 ) V2 b33 (b3 + b4 )


3
V b3
− 1 2 b4 + 1 2 + −
6 6 6
(5.34)
V1 (b2 + b3 + b4 ) b3 V2 (b3 + b4 ) b3 V3b43 b3
3 3

− − − = − A3 s
6 6 6
b b 
Dacă se multiplică ecuaţia (5.26) cu  3 4  şi se adună cu ecuaţia (5.34)
 4 
 3 
multiplicată cu   , eliminăm pe V3 şi rezultă :
2b
 4
 b3b4 b23 (b2 + b3 ) (b3 + b4 ) (b2 + b3 + b4 ) b3 
3 3

V1  (b2 + b3 + b4 ) − + − +
 4 4 4b4 4b4 
(5.35)
 b3b4 (b3 + b4 ) b33 (b3 + b4 ) b42 b3  b3b4 3A
+ V2 
4
+
4b4

4 
 =
4
∑ M 4S − 3S
3b4

 3( b3 + b4 ) 
Dacă se multiplică ecuaţia (5.33) cu  −  şi se adună cu ecuaţia
 b2 b3 
(5.35), eliminăm pe V2 şi rezultă reacţiunea V1:
3(b3 + b4 ) 1,5 bb !
A2 S − A3 S + 3 4 ∑ M 4 S
1 b2 b3 b4 4
V1 = (5.36)
b2 b3 (0,75b3 + b4 ) + b2 (b3 + b4 )
Înlocuind pe V1 în relaţia (5.22) vom obţine reacţiunea V2:
67

6 A2 S  b2  b2  
V2 = −   2 + 3  + 1 ⋅ V1 (5.37)
b2 b33  b3  b3  
Înlocuind V1 şi V2 în relaţia (5.26) obţinem reacţiunea V3:
1
[
!
V3 = ∑ M 3 S − (b3 + b4 )V2 − (b2 + b3 + b4 )V1
b4
] (5.38)

Înlocuind în relaţia (5.25) pe V1 , V2 şi V3 obţinem:


V4 = ∑ Z S ↓ −V1 − V2 − V3 (5.39)

5.3. Grinda continuă încastrată la un capăt şi situată pe un reazem


punctual la acelaşi nivel cu axa barei (I+R)
Modelul matematic folosit este prezentat în fig. 5.8: o bară dreaptă de secţiune
constantă pe lungimea sa, încastrată la un capăt şi situată pe un reazem punctual la
acelaşi nivel cu încastrarea care este supusă la înconvoiere simplă prin acţiunea unor
sarcini cunocute ca module, direcţii si poziţii pe bară, astfel:
• două forţele concentrate P1, P2, acţionând normal pe axa barei în planul principal,
la distanţele d1 şi d2 de capătul barei;
• două sarcini uniform distribuite q1, q 2 cunocute ca module, direcţii si poziţii pe
bară, acţionând normal pe axa barei în planul principal
• două momente concentrate după axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
• trei reacţiuni din încastrare şi reazemul punctual rigid cu care bara este legată de
mediul fix, sub forma forţelor V0, V1 şi a momentului din încastrare M0, cunoscute
ca direcţii si poziţie pe bară, dar necunoscute ca module.

b1 c

M0 P1 P2 N1 N2 q1 q2

V0 d1 V1
d2
g1
g2
e1
f1
e2
f2
Fig. 5.8
68

Pentru determinarea celor trei reacţiuni (M0, V0, V1) se folosesc două ecuaţii
de echilibru din Mecanică şi o ecuaţie de deformaţii:
↓ ΣZ s = V0 + V1 (5.40)
!
ΣM 1s = M 0 + V0 b1 (5.41)
M 0 b12 V 0b13
EIw1 = Φ 1s − − =0 (5.42)
2 6
Din relaţia (5.41) rezultă M0:
!
M 0 = ΣM 1s − V0 b1 (5.43)
Înlocuind pe M0 în relaţia (5.42) rezultă:
( )
!
ΣM 1s − V0 b1 b12 V0 b13
Φ 1s − − = 0; sau
2 6
! (5.44)
ΣM 1s b12  b13 b13 
Φ 1s − + V0  −  = 0
2 2 6
De unde rezultă reacţiunea V0:
!
3  ΣM 1s Φ1s 
V0 =  − 2  (5.45)
b1  2 b1 
Înlocuind pe V0 în ecuaţia (5.42) rezultă M0 :
!
3Φ1s ΣM 1s
M0 = 2 − (5.46)
b1 2
Din ecuaţia (5.40) se determina reacţiunea V1:
!
3  ∑ M 1s Φ 1s 
V1 =↓ ΣZ s −  − 2  (5.47)
b1  2 b1 

5.4. Grinda continuă încastrată la un capăt şi situată pe două reazeme


punctuale la acelaşi nivel cu axa barei (I+2R).
Modelul matematic folosit este prezentat în fig. 5.9: o grindă continuă
încastrată la un capăt şi situată pe două reazeme punctuale la acelaşi nivel cu
încastrarea, care este supusă la înconvoiere simplă prin acţiunea unor sarcini
cunocute ca module, direcţii si poziţii pe bară, astfel:
! două forţele concentrate P1, P2, acţionând normal pe axa barei în planul principal,
la distanţele d1 şi d2 de capătul barei;
! două sarcini uniform distribuite q1, q 2 cunocute ca module, direcţii si poziţii pe
bară, acţionând normal pe axa barei în planul principal
69

! două momente concentrate după axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
! patru reacţiuni din încastrare şi reazemele punctuale rigide cu care bara este legată
de mediul fix, sub forma forţelor V0, V1, V2, şi a momentului din încastrare M0 ,
cunoscute ca direcţii si poziţie pe bară, dar necunoscute ca module.
b1 b2 c

M0 P1 P2 N1 N2 q1 q2

V0 d1 V1 V2
d2
g1
g2
e1
f1
e2
f2
Fig. 5.7
Pentru determinarea celor trei reacţiuni M0, V0, V1 se folosesc două ecuaţii de
echilibru din Mecanică şi următoarele două ecuaţii de deformaţii:
ΣZ s ↓= V0 + V1 + V2 (5.48)
!
ΣM 2 s = M 0 + V0 ( b1 +b2 ) + V1b 2 (5.49)
M 0 b12 V0 b13
ΕΙw1 = Φ 1s − − =0 (5.50)
2 6
M 0 (b1 + b2 ) V0 (b1 + b2 ) V1b23
2 3

ΕΙw2 = Φ 2 s − − − =0 (5.51)
2 6 6
Din relatia (5.50) rezulta V0 în funcţie de M0 iar din relatia (5.49) rezultă V1 în
funcţie de M0 şi V0:
1  6Φ 1s 
V0 =  2 − 3M 0  (5.52)
b1  b1 

V1 =
b1
[
1 !
ΣM 2 s − M 0 − V0 (b1 + b2 ) ] (5.53)

Înlocuind pe V0 si pe V1 în relaţia (5.51) rezultă:


 (b1 + b2 )2 3(b1 + b2 )(b1 + 2b2 ) b22  Φ1s b2 !
Φ2s − M0  − −  − 2 (b1 + b2 )(b1 + 2b2 ) − 2 ΣM2s = 0 (5.54)
 2 6 6  b1 6

Din relaţia (5.54) rezultă M0:


70

6  Φ 1s  2b b  b ! Φ 
M0 =   3 + 2 + 1  + 2 ΣM 2 s − 2 s  (5.55)
3b1 + 4b2  b1  b1 b2  6 b2 
Se înlocuieşte M0 în expresia (41) şi rezultă V0:
6Φ 1s 18  Φ 1s  2b b  b ! Φ 
V0 = −   3 + 2 + 1  + 2 ΣM 2 s − 2 s  (5.56)
b13 b1 ( 3b1 + 4b2 )  b1  b1 b2  6 b2 
Se inlocuieşte M0 şi V0 în expresia (5.53) şi rezultă V1:
1
[
!
V1 = ΣM 2 s − M 0 − V0 (b1 + b2 )
b1
] (5.57)

Se înlocuieşte V0 şi V1 în expresia (5.48) şi rezultă V2:


V2 = ΣZ s ↓ −V0 − V1 (5.58)

5.5. Grinda continuă încastrată la ambele capete fără reazem intermediar (2I)
Modelul matematic folosit este prezentat în fig. 5.9: o grindă continuă încastrată la
un capăt şi situată pe două reazeme punctuale la acelaşi nivel cu încastrarea, care
este supusă la înconvoiere simplă prin acţiunea unor sarcini cunocute ca module,
direcţii si poziţii pe bară, astfel:
• două forţele concentrate P1, P2, acţionând normal pe axa barei în planul principal,
la distanţele d1 şi d2 de capătul barei;
• două sarcini uniform distribuite q1, q 2 cunocute ca module, direcţii si poziţii pe
bară, acţionând normal pe axa barei în planul principal
• două momente concentrate după axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
• patru reacţiuni din încastrările cu care bara este legată de mediul fix, sub forma
forţelor din încastrări V0, V1 şi a momentelor M0 , M1 cunoscute ca direcţii si
poziţie pe bară, dar necunoscute ca module.
L

P1 N1 N2 M1
M0 P2 q1 q2

V0 d1 V1
d2
g1
g2
e1
f1
e2 Fig. 5.9
f2
71

Pentru rezolvarea sistemului de două ori static nedeterminat se aplică ecuaţiile


de echilibru din Mecanică:
ΣZ s ↓= V0 + V1 (5.59)
!
ΣM 1s = M 1 + M 0 + V0 b1 (5.60)
şi următoarele două ecuaţii de deformaţii:
M 0 L2 V0 L3
EIw1 = 0 = Φ 1s − − (5.61)
2 6
M 0 L V0 L2
EIϕ1 = 0 = Φ'1s − − (5.62)
1 2
Din ecuaţiile (5.61) şi (5.62) rezultă reacţiunile V0 şi M0:
6 2Φ 
V0 = 2 
Φ'1s − 1s  (5.63)
L  L 
2  3Φ 
M 0 =  1s − Φ'1s  (5.64)
L L 
Din relaţiile (5.59) şi (5.60) rezultă reacţiunile V1 şi respectiv M1:
6 2Φ 
V1 = ΣZ s ↓ − 2  Φ'1s − 1s  (5.65)
L  L 
! 4 6Φ
M 1 = ∑ M 1s − Φ'1s + 21s (5.66)
L L

5.6. Grinda continuă încastrată la ambele capete cu un reazem


intermediar punctual rigid la acelaşi nivel cu axa barei (2I+R).
Modelul matematic folosit este prezentat în fig. 5.10: o grindă continuă
încastrată la un capăt şi situată pe două reazeme punctuale la acelaşi nivel cu
încastrarea, care este supusă la înconvoiere simplă prin acţiunea unor sarcini
cunocute ca module, direcţii si poziţii pe bară, astfel:
! două forţele concentrate P1, P2, acţionând normal pe axa barei în planul principal,
la distanţele d1 şi d2 de capătul barei;
! două sarcini uniform distribuite q1, q 2 cunocute ca module, direcţii si poziţii pe
bară, acţionând normal pe axa barei în planul principal
! două momente concentrate după axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
! patru reacţiuni din încastrările cu care bara este legată de mediul fix, sub forma
forţelor concentrate din încastrări V0, V1, şi a momentelor M0 , M1 cunoscute ca
direcţii si poziţie pe bară, dar necunoscute ca module.
Pentru rezolvarea sistemului de două ori static nedeterminat se aplică ecuaţiile
de echilibru din Mecanică:
72

b1 b2

M0 P1 P2 N1 N2 q1 q2 M2

V0 d1 V1 V2
d2
g1
g2
e1
f1
e2
f2
Fig. 5.10
ΣZ s ↓= V0 + V1 + V2 (5.67)
!
ΣM 2 s = M 0 + M 2 + V0 ( b1 +b2 ) + V1b 2 (5.68)
precum şi următoarele trei ecuaţii evidente de deformaţii:
M 0 b12 V0 b13
EIw1 = 0 = Φ 1s − − (5.69)
2 6
M 0 ( b1 + b2 )2 V0 ( b1 + b2 )3 V1b23
EIw2 = 0 = Φ 2 s − − − (5.70)
2 6 6
M 0 ( b1 + b2 ) V0 ( b1 + b2 )2 V1b22
EIϕ 2 = 0 = Φ' 2 s − − − (5.71)
1 2 2
Din ecuaţia (5.71) rezultă M0 în funcţie de V0:
1
M 0 = 2 ( 6Φ 1s − V0 b13 ) (5.72)
3b1
Se introduce această valoare în ecuaţiile (5.69) şi (5.70) şi rezultă :
1 6Φ 1s ( b1 + b2 )2 
V1 = 3  6Φ 2 s − 2
− V0 b2 ( b1 + b2 )2  (5.73)
b2  b1 
 3Φ 2 s
3 Φ' 2 s Φ ( b + 3b1 ) 
V0 =  − − 1s 22 
 b2 ( b1 + b2 ) ( b1 + b2 )
b1 b1 b2 
2Φ 3Φ 2 s Φ' 2 s Φ ( b + 3b1 )
M 0 = 21s − + + 1s 22
b1 b2 ( b1 + b2 ) ( b1 + b2 ) b1 b2

V1 =
1
2
[2Φ'2 s −2( b1 + b2 )M 0 − ( b1 + b2 )2 V0 ]; 5.74)
b2
V2 = ∑ Z s ↓ −V0 − V1 ;
!
M 2 = ∑ M 2 s − M 0 − V0 ( b1 + b2 ) − V1b2
73

CAPITOLUL VI
INTINDEREA ŞI COMPRESIUNEA
BARELOR DREPTE

6.1 Generalităţi
Dacă asupra unei bare drepte se aplică un sistem de forţe pe direcţia axei,
atunci o porţiune a barei este solicitată la întindere când eforturile axiale sunt pozitive
şi ea îşi măreşte lungimea (se lungeşte) şi este solicitată la compresiune atunci când
eforturile axiale sunt pozitive şi ea îşi micşorează lungimea (se scurtează) .
Într-o secţiune transversală a barei efortul axial pe faţa negativă (din dreapta,
corespunzătoare sensului de parcurgere al barei acelaşi cu sensul axei Ox) se
calculează ca suma tuturor forţelor axiale ce acţionează asupra părţii din stânga, iar
pe faţa pozitivă (din stânga, corespunzătoare sensului de parcurgere al barei opus
sensului axei Ox) se calculează ca suma tuturor forţelor axiale ce acţionează asupra
părţii din dreapta. Diagrama de eforturi axiale reprezinta variaţia eforturilor N pe
lungimea barei: N = N(x), aşa cum este reprezentată diagrama din fig. 6.2 pentru
cazul barei prezentate în fig. 6.1
0 1 2 3 4
4A 3A
2A A
H0 4P
3P 2P P

0,5a a 2a 3a

Fig.6.1

2P
+ x

-P -
-3P
Diagrama N
-4P
Fig.6.2

Se observă că forma diagramei de eforturi nu depinde de secţiunea barei şi nici


de sensul de parcurgere al ei. Pe tronsonul 0-1 eforturile din bară sunt pozitive (N>0),
deci pe această porţiune bara este supusă la întindere, iar pe tronsoanele 1-2, 2-3, 3-4
eforturile din bară sunt negative (N<0) deci bara este supusă la compresiune.
74

6.2. Tensiuni şi deformaţii în bara solicitată la întindere-


compresiune
Se consideră o secţiune transversală printr-o bară solicitată la întindere la
distanţa x de capătul ei şi un elemt din acestaă bară de lungine dx, ca în figura 6.3.
Ţinând seama de ipotezele de bază ale Rezistenţei Materialelor (ipoteza lui Bernoulli,
ipoteza valabilităţii legii lui Hooke şi principiul suprapunerii efectelor) sub acţiunea
sarcinilor exterioatre asupra barei, suprafaţa plană AA’ (înainte de aplicarea sistemului
de forte) rămâne tot plană şi perpendiculară pe axa barei A1A1’ şi după aplicarea
sistemului de forţe: deci orice punct al secţiunii suferă aceleaşi deplasare, adică
deformaţiile ∆(dx) ale diferitelor fibre ale barei sunt aceleaşi, deci deformaţiile
specifice pentru elementul de bară sunt constante (fig. 6.3.a): ε=constant (6.1)
A A1
N σ σ
N

A’ A1’
dx
x dx ∆(dx)

a. b.
Fig 6.3

Conform legii lui Hooke între tensiunile normale şi deformaţiile specifice


există relaţia: σ = E ⋅ ε , ţinând seama de (6.1) rezultă că tensiunile normale pe
suprafaţa secţiunii sunt constante (fig. 6.3.b): σ=constant (6.2)
Efortul axial elementar într-un punct oarecare al secţiunii este prin definiţie :
dN=σ dA (6.3)
iar efortul axial total se scrie : N = ∫ σdA = σ ∫ dA = σ ⋅ A (6.4)
A A

N
deci tensiunea normală este: σ= (6.5)
A
Relaţia (6.5) se utilizează pentru calculele de rezistenţă la solicitarea simplă de
întindere-compresiune astfel:
N
! Pentru calculul de verificare: σ max = ≤ σa (6.6)
A
unde N este efortul axial maxim iar σa este rezistenţa admisibilă a materialului;
N
! Pentru calculul de dimensionare: Anec = , (6.7)
σa
unde N este efortul axial maxim iar Anec este aria secţiunii periculoase;
! Pentru calculul sarcinii capabile: N cap = σ a A (6.8)
75
Pentru exemplul considerat în fig. 6.1, în tabelul 6.1 avem valorile tensiunii
pentru fiecare tronson (se consideră cunoscute valorile forţei P şi ale secţiunii A)
Tabelul 6.1
Tronson 0-1 1-2 2-3 3-4
Efortul N 2P -P -3P -4P
Aria 4A 3A 2A A
secţiunii
σ P/2A -P/3A -3P/2A -4P/A
Tipul de întindere compresiune compresiune compresiune
solicitare
Rezultă că valoarea maximă a tensiunii este pe tronsonul 3-4 :
4P 4P
σ max = − = (6.9)
A A

6.3. Deformaţii şi deplasări


Pentru calculul deformaţiei totale a unei bare supuse la întindere - compresiune
am văzut că elementul de lungime dx (infinit mic) pe feţele căruia acţionează
eforturile axiale N suferă deformaţia ∆(dx) (fig 6.3.a.) care se scrie:
∆( dx ) = ε ⋅ dx (6.10)
σ N
deoarece ε = (conform legii lui Hooke) şi σ = conform relaţiei (6.5), rezultă că
E A
deformaţia elemnului dx în funcţie de efortul axial N se scrie astfel:
N ⋅ dx
∆(dx ) = ε ⋅ dx = (6.11)
EA
Deformaţia totală a barei este suma integrală a acestor deformaţii elementare:
N
∆L = ∫ ∆( dx ) = ∫ εdx = ∫ dx (6.12)
! ! ! EA
unde EA se numeşte rigiditatea la întindere/compresiune a barei.
Pentru exemplul considerat în fig. 6.1, pentru fiecare tronson
avem: N / EA =const şi relaţia 6.12 se poate scrie pentru fiecare porţiune astfel:
Ni N!
∆! i = ∫ dx = i i (6.13)
!i EAi EAi
Deformaţia totală a barei este suma deformaţiilor corespunzătoare fiecărui tronson:
4
Ni ⋅ ! i
∆! = ∑ (6.14)
i =1 EAi
76
În tabelul 6.2 sunt date valorile acestor deformaţii pentru exemplul din fig. 6.1:
Tabelul 6.2
Tronson 0-1 1-2 2-3 3-4
Efortul N 2P -P -3P -4P
Rigiditatea 4EA 3EA 2EA EA
tronsonului
Deformaţia Pa/4EA -Pa/3EA -3Pa/EA -12Pa/EA
tronsonului
Deformaţia -181Pa/12EA
Totală a barei

6.4. Energia potenţială de deformaţie la solicitarea de


întindere - compresiune
Presupunem că asupra capătului liber al unei bare se aplică progresiv o forţă
axială până atinge valoarea maximă P (fig. 6.4.a); bara suferă deformaţii ce variază
liniar cu creşterea forţei ca în figura 6.4.b.

P
P

N N F
dx
∆!
a.
Fig 6.4 b. O ∆! u
du

Punctul de aplicaţie al forţei se deplasează cu ∆L, deci forţa efectuează lucru


mecanic care se acumulează integral sub formă de energie de deformaţie elastică a
barei. Lucrul mecanic total al forţei aplicate progresiv se scrie astfel:
∆!

L = ∫ Fdu (6.15)
0

Relaţia liniară dintre forţa F (aplicată progresiv asupra barei) şi deformaţia u


corespunzătoare acestei forţe se scrie:
P
F( u ) = ⋅u (6.15)
∆!
Relaţia (6.15) se scrie deci:
∆! ∆!
P P ∆! P∆!
L = ∫ Fdu = ∫0 ∆! ⋅ u du = ∫ udu = (6.16)
0 ∆! 0 2
77
Se observă că lucrul mecanic efectuat de forţa F este egal cu aria cuprinsă sub
diagrama de variaţie a forţei aplicate progresiv: F=F(u)
Dacă în locul barei de lungime ! se consideră elemntul de lungime dx şi în
locul forţei P efortul N pe feţele acestui element se poate scrie analog lucrul mecanic
elementar corespunzător acestui element sub forma:
∆ (dx ) ∆ (dx )
N N ∆ (dx ) N∆(dx ) N 2 ⋅ dx
dL = ∫ Fdu = ∫
0 0 ∆(dx )
⋅ u du = ∫ udu = 2 = 2 EA
∆(dx ) 0
(6.17)

Lucrul mecanic total se transformă în energie potenţială de deformaţie elastică


a barei şi se scrie:
!
N 2 dx !

L = U = ∫ dL = ∫ (6.18)
0 0 2EA

Ţinînd sema de expresia tensiunii şi deformaţiei specifice de mai sus se poate


exprima energia potenţială specifică U1 ca raportul dintre energia potenţială dU
corespunzătoare elementului de lungime dx şi volumul acestui element:
dU N 2 dx 1 1 1 1 2
U 1= = ⋅ = σ ⋅ ε = E ⋅ ε2 = σ (6.19)
dV 2 EA Adx 2 2 2E
Pentru exemplul considerat în fig. 6.1 energia potenţială totală (6.18) se scrie:
N2!
4 P 2 ⋅ 0,5a P2a 9 P 2 2a 16 P 2 3a 347 P 2 a
L =U = ∫ dx = + + + = (6.20)
0 2 EA 2E ⋅ 4 A 2E ⋅ 3 A 2E ⋅ 2 A 2E ⋅ A 12 EA
sau ţinând seama de relaţia (6.19) obţinem acelaşi rezultat: (6.21)
1  2 1  P2 P2 9P 2 16 P 2  347 P 2 a
U= 
2 E 
∑Vi σ i  = 2 E  0,5a ⋅ 4 A ⋅ 4 A 2 + a ⋅ 3 A ⋅ 9 A 2 + 2a ⋅ 2 A ⋅ 4 A 2 + 3a ⋅ A ⋅ A 2
  =
   12 EA

6.5. Probleme static nedeterminate de întindere şi compresiune


6.5.1. Dilatarea impiedicată
a) Dilatarea impiedicată fără joc (fig. 6.5.a.)
Se consideră o bară de lungime L şi secţiune constantă A fixată între doi suporţi
rigizi care este încălzită uniform astfel încât temperatura creşte de la t1 la t2. Se
cunosc: modulul de elasticitate E şi coeficientul de dilatare termică α al materialului.
Dorim să determinăm forţa axială P ce ia naştere în bară
P ∆L
P
L
∆L L
a.
δ
Fig 6.5 b.
78
Considerăm că această bară se dilată liber şi apoi ea suferă o comprimare
axială cu deformaţia ∆L, forţa de compresiune P fiind chiar forţa ce ia naştere la
dilatarea împiedicată:
! pentru faza de dilatare se poate scrie: ∆L = α ⋅ L ⋅ ∆t = αL(t 2 − t1 ); (6.22)
PL
! pentru faza de compresiune se poate scrie: ∆L = (6.23)
EA
Egalînd cele două expresii se obţine:
PL
αL(t 2 − t1 ) =
⇒ P = EA ⋅ α ⋅ (t 2 − t1 ) (6.24)
EA
Se observă că forţa axială nu depinde de lungimea barei, ci doar de rigiditatea
la compresiune EA , tipul materialului şi diferenţa de temperatură.

b) Dilatarea impiedicată cu joc (fig.6.5.b.)


Aceeaşi bară de lungime L şi secţiunea constantă aflată între doi suporţi rigizi
astfel încât există un joc axial δ ca în figura 6.5.b, este încălzită uniform de la
temperatura t1 la t2; Se cunosc: modulul de elasticitate E şi coeficientul de dilatare
termică α al materialului. Dorim să determinăm forţa axială P ce ia naştere în bară.
Se utilizează acelaşi raţionament ca la problema precedentă: bara se dilată cu:
∆L = α ⋅ L ⋅ ∆t = αL(t 2 − t1 ); întrucât bara are un joc δ atunci se poate considera că ea
se comprimă cu cantitatea: ∆L − δ = PL / EA . Egalînd cele două expresii se obţine:
PL  δ
αL∆t − δ = ⇒ P = EAα∆t −  (6.25)
EA  L
Observaţie: Pentru ∆t ≤ δ / αL valorile forţei axiale din bară nu sunt negative
aşa cum rezultă din relaţia (6.25) ci sunt nule.

6.5.2. Bara dublu articulată cu secţiunea omogenă(fig. 6.6)


Se consideră o bară articulată la ambele capete de lungime L şi secţiune
constantă, solicitată la distanţa a faţă de capătul din stânga cu o forţă axială P (fig.
6.6). Dorim să determinăm valorile reacţiunilor din cele două articulaţii.

H1 1 P 3 2 H2

a
L

Fig 6.6
O primă ecuaţie se scrie pentru echilibrul forţelor astfel:
H1 + H2 - P = 0 (6.26)
79
A doua ecuaţie se obţine din condiţia ca deformaţia totală a barei să fie nulă:
Ndx
0 = ∆L = ∫ ; (6.27)
L EA

Eforturile axiale pe cele două tronsoane ale barei se scriu:


N13 = - H1 ; N32 = -H1 + P (6.28)
deci relaţia (6.26) se scrie:
1 a 1 L
0= ∫ (− H 1 )dx + EA ∫a ( − H 1 + P )dx
EA 0
(6.29)
Ha − H1 + P
0= − 1 ⋅a + ⋅( L − a )
EA EA
 a a
Rezultă: H 1 = P 1 −  ; H2 = P ⋅ (6.30)
 L L
6.5.3. Bara de secţiune neomogenă solicitată la compresiune (fig. 6.7)
Se consideră o piesă de lungime L (mm) şi secţiune neomogenă formată din trei
piese din materiale diferite (de exemplu două tuburi din aluminu şi cupru şi un
cilindru din oţel), solicitată la compresiune cu o forţă axială P (fig. 6.6). Dorim să
determinăm valorile forţelor preluate de cele trei piese având rigidităţile la
compresiune respectiv E1A1, E2A2 şi E3A3 , iar tubul interior este mai scurt decât
tubul exterior cu δ şi bolţul interior mai lung decât tubul exterior cu δ (mm).
P O primă ecuaţie se scrie pentru echilibrul
forţelor astfel:
E1A1 δ
δ N1 + N2+ N3 - P = 0 (6.26)
E2A2 A doua ecuaţie se obţine din condiţia că
L între deformaţiile celor două perechi de
piese există relaţiile:
E3A3
∆L2 = ∆L1 − δ
; (6.27)
∆L3 = ∆L2 + δ

Fig 6.7
Deformaţiile celor trei piese se scriu:
N1 dx N1 L N2 L N3L
∆L1 = ∫ = ; ∆L2 = ; ∆L3 = (6.28)
L E1 A1 E1 A1 E 2 A2 E3 A3
Introducând aceste relaţii în ecuaţiile (6.27) se obţine:
N1 L N 2 L N3L N2 L
= − δ; = +δ (6.29)
E1 A1 E 2 A2 E3 A3 E 2 A2
Rezultă un sistem de trei ecuaţii (6.26) şi (6.29) din care se obţin valorile
forţelor axiale N1, N2 şi N3 ale celor trei piese.
80
6.5.4. Sistem plan de bare paralele (fig. 6.8)
Se consideră un sistem format din 4 bare având aceeaşi lungime L şi rigidităţile
la întindere - compresiune: E1A1, E2A2, E3A3, respectiv E4A4, fixate la unul din capete
de un perete fix iar la celălalt capăt de o bară rigidă de lungime 5a ca în fig. 6.8. La
capătul barei rigide acţionează o forţă P. Dorim să determinăm forţele axiale pe care
le preiau cele 4 bare. Se pot scrie numai două ecuaţii de echilibru din Mecanică:
V + N1 + N2 + N3 + N4 - P = 0 (6.30)
N1 ⋅a + N2 ⋅2a + N3 ⋅3a + N4 ⋅4a - P⋅5a=0 (6.31)
Avem 5 necunoscute : V, N1, N2, N3 şi N4 .Celelalte trei ecuaţii rezultă din
condiţiile de deformaţii şi se pot scrie ţinând seama de asemănarea unor triunghiuri
∆L1 ∆L2 ∆L3 ∆L4
din fig. 6.8: = = = (6.32)
a 2a 3a 4a

E1A1 E2A2 E3A3 E4A4

a a a a a

N1
V a a a a a
N2 N3 N4
∆L1
∆L2 ∆L3 P
∆L4

Fig.6.8.

Deformaţiile celor 4 bare se scriu:


N1 L N2 L N3L N L
∆L1 = ; ∆L2 = ; ∆L3 = ; ∆L4 = 4 ; (6.33)
E1 A1 E2 A2 E3 A3 E2 A2
Înlocuind în relaţiile (6.32) se obţine:
81
N1 N2 N3 N4
= = = (6.34)
E1 A1 2 E 2 A2 3E3 A3 4 E 2 A2
Rezultă un sistem de cinci ecuaţii (6.31), (6.32) şi (6.34) din care se obţin
valorile reacţiunii V şi a forţelor axiale N1, N2 , N3 şi N4 din cele 4 bare.

6.5.5. Sistem spaţial de bare paralele (fig. 6.9)


Se consideră un sistem format din 4 bare având aceeaşi lungime L şi aceleaşi
rigidităţi la întindere EA, fixate la unul din capete de un perete fix iar la celălalt capăt
de o placă rigidă avînd dimensiunile a × b ca în fig. 6.9. Într-un punct al plăcii de
coordonate A(xA, yA, 0) acţionează o forţă P. Dorim să determinăm forţele axiale pe
care le preiau cele 4 bare. Se pot scrie trei ecuaţii de echilibru din Mecanică:
ΣFz=0 : N1 + N2 + N3 + N4 - P = 0 (6.35)
ΣMOx=0 : N3 ⋅ b + N4 ⋅b - P⋅y0=0 (6.36)
ΣMOy=0 : N2 ⋅ a + N3 2a - P⋅x0=0 (6.37)
Ultima ecuaţie rezultă din condiţia de deformaţii şi se poate scrie ţinând seama
relaţia geometrică evidentă dintre cele patru deformaţii:
∆L1 + ∆L3 ∆L2 + ∆L4
= ⇔ N1 + N 3 = N 2 + N 4 (6.38)
2 2
z

EA L
L EA
N1
N4
O L EA y
L EA
P x0 C
a
N2 y0 N3
b
x
A B

A ∆L (∆L2+∆L4)/2 ∆L4 C
2

O ∆L1 (∆L1+∆L3)/2 ∆L3 B


Fig.6.9
82
83

CAPITOLUL VII
RĂSUCIREA BARELOR DREPTE
DE SECŢIUNE CIRCULARĂ ŞI INELARĂ

7.1. Generalităţi
Această solicitare este specifică barelor de torsiune, arborilor, arcurilor, etc.
Pentru un arbore care transmite o putere dată P, având turaţia n (rot/min), cuplul sau
momentul de răsucire Mt, se calculează cu ajutorul relaţiei cunoscută din Mecanică:
Mt = P/ω (7.1)
unde: ω=2π n este viteza unghiulară a arborelui.
În Sistemul Internaţional de unităţi de măsură mărimile din relaţia (7.1) au
dimensiunile: [Mt]SI= Nm; [P]SI= W=Nms-1; [ω]SI= s-1; (7.2)
Ţinând seama de unităţile de măsură utilizate curent în calculele inginereşti:
[Mt] = Nm; [P]= kW; [ω]= min-1; ([n]= rot/min) (7.3)
P ⋅ 103 30000 P P
relaţia (7.1) devine: M t = = ⋅ = 9549,3 ⋅ (7.4)
2πn π n n
60
Pentru un arbore de secţiune circulară sau inelară efortul de răsucire (torsional)
pe faţa negativă (din dreapta, corespunzătoare sensului de parcurgere al barei acelaşi
cu sensul axei Ox) se calculează ca sumă a tuturor momentelor axiale Mtx ce
acţionează asupra părţii din stânga, iar pe faţa pozitivă (din stânga, corespunzătoare
sensului de parcurgere al barei opus sensului axei Ox), ca suma tuturor momentelor
axiale Mtx ce acţionează asupra părţii din dreapta, cu respectarea convenţiei de semne.
Diagrama de eforturi de răsucire reprezintă deci variaţia eforturilor Mt pe
lungimea barei: Mt= Mt(x) . În fig. 7.1 şi 7.2 sunt prezentate două exemple practice de
diagrame de eforturi.
Mt1
x
z
Mt2 Mt3 Mt4

Mt2
+

- Mt4
Diagrama Mt
Mt3+ Mt4
Fig. 7.1
84
În Figura 7.1 este prezentat cazul unui arbore care primeşte fluxul de putere la
roata 1 având cuplul Mt1 şi îl transmite în două sensuri la roţile 2, 3, 4 prin cuplurile
Mt2, Mt3, respectiv Mt4. Este valabilă relaţia: Mt1 = Mt2+ Mt3+ Mt4.

Mt1
x
z
Mt2 Mt3 Mt4

Diagrama Mt

- Mt4
Mt3+ Mt4
Mt1= Mt2+ Mt3+ Mt4
Fig. 7.2

În Figura 7.2 este prezentat cazul unui arbore care primeşte fluxul de putere la
roata 1 având cuplul Mt1 şi îl transmite într-un singur sens la roţile 2, 3, 4 prin
cuplurile Mt2, Mt3, respectiv Mt4. Este valabilă şi aici relaţia:
Mt1 = Mt2+ Mt3+ Mt4

7.2. Tensiuni tangenţiale şi deformaţii la răsucire


Se consideră o bară dreaptă de secţiune constantă (circulară sau inelară) de
lungime L solicitată la răsucire la capetele ei de momentul Mt. Pentru uşurinţa
studiului tensiunilor şi deformaţiilor sunt necesare următoarele ipoteze:
! Ipoteza lui Bernoulli - o secţiune plană şi normală pe axa barei rămâne după
deformarea ei tot plană şi normală pe axa barei;
! O reţea de generatoare trasate pe suprafaţa exterioară a barei cilindrice devine o
reţea de linii elicoidale după deformare iar cercurile nu-şi modifică forma
(fig.7.3.a), astfel încât un element de volum dV din vecinătatea suprafeţei
exterioare de forma unui paralelipiped drept devine după deformare un
paralalipiped având muchiile înclinate cu unghiul γ faţă de axa barei (fig. 7.3.b);
! ipoteza valabilităţii legii lui Hooke). Între tensiunile tangenţiale τ şi deformaţiile
unghilare γ există o relaţie linară de forma τ = G⋅γ (7.5)
Se consideră un element din bară situat între două secţiuni paralele O şi O’, de
lungime dx şi o linie BA paralelă cu axa situată la distanţa r de axa barei, După
aplicarea momentului de răsucire Mt cele două secţiuni paralele O (fixă) şi O’ se
rotesc între ele cu unghiul dϕ, iar generatoarea BA devine o elice BA’ (fig. 7.3.c).
În fig. 7.3.c, există relaţia geometrică evidentă:
A1 A1′ rdϕ
γ ≈ tgγ = = = r ⋅θ (7.6)
dx dx
85

dV
Mt
a.

Mt
dx Mt
r
O O’ R Mt
γ
B A γ
γmax A’

c. ϕ dV
dx
Fig. 7.3 b.


unde: θ = este răsucirea specifică (7.7)
dx
γ - lunecare specifică (variaţia ungiului de π/2) (fig. 7.3.b);
Relaţia (7.5) dintre tensiuni şi deformaţia unghiulară se scrie:
τ = G⋅θ⋅ r (7.8)
Efortul de răsucire Mt este rezultatul însumării momentelor forţelor elementare
dF=τ⋅ dA care apar în secţiunea barei ca urmare a tensiunilor tangenţiale (fig. 7.4):
R R R

M t = ∫ r ⋅ dF = ∫ r ⋅ τdA = ∫ r ⋅ τ ⋅ 2πrdr = Gθ∫ 2πr 3 dr =GI p ⋅ θ (7.9)


A 0 0 0

D
d
τmax
τmax

τmin
τ dF τ dF
τmax Mt Mt

a. Fig. 7.4 b.

Rezultă că răsucirea specifică este direct proporţională cu momentul de


M
răsucire Mt: θ = t (7.10)
GI p
unde GIp este rigiditatea la răsucire a barei.
M
Relaţia (7.8) devine: τ = t ⋅r (7.11)
Ip
86
Rensiunea tangenţială maximă se obţine pentru r=R:
M M M
τ max = t = t = t (7.12)
Ip I p Wp
R
unde Wp este modulul de rezistenţă polar (la răsucire)
! momentul de inerţie şi modulul de rezistenţă polar pentru secţiunea circulară:
D/2
πD 4 Ip πD 3
I p = ∫ 2πr dr =
3
; Wp = = (7.13)
0 32 D / 2 16
! momentul de inerţie şi modulul de rezistenţă polar pentru secţiunea inelară:
D/2
π( D 4 − d 4 ) Ipπ( D 4 − d 4 )
I p = ∫ 2πr dr =
3
; Wp = = (7.14)
d/2 32 D/2 16 D
Deformaţii la răsucire
Relaţia (7.10) pentru răsucirea specifică se mai scrie:
dϕ M t Mt
θ= = ⇒ dϕ = ⋅ dx (7.15)
dx GI p GI p
Integrînd relaţia (7.15) pe lungimea L a barei se obţine unghiul de deformaţie
totală al barei ϕ (sau de rotire a secţiunii aflată la distanţa L faţă de secţiunea din
M
capătul barei): ϕ = ∫ t ⋅ dx (7.16)
L GI p

7.3. Energia potenţială de deformaţie la solicitarea de răsucire


Presupunem că asupra capătului liber al unei bare se aplică progresiv un
moment axial până atinge valoarea maximă Mt0 (fig. 7.5.a); bara suferă deformaţii
unghiulare ce variază liniar cu creşterea momentului ca în figura 7.5.b. , deci
momentul ce se aplică progresiv efectuează lucru mecanic care se presupune că
acumulează integral sub formă de energie de deformaţie elastică a barei.

∆ϕ Mt0

Mt Mt Mt0
Mt
dx
a.
O
dϕ ∆ϕ ϕ
Fig 7.5 b.

Lucrul mecanic total al momentului aplicat progresiv se scrie astfel:


87
∆ϕ

L = ∫ M t dϕ (7.17)
0

Relaţia liniară dintre momentul Mt (aplicat progresiv asupra barei) şi


deformaţia ϕ corespunzătoare acestei forţe se scrie:
M t0
Mt(ϕ) = ⋅ϕ (7.18)
∆ϕ
Relaţia (7.17) se scrie deci:
∆ϕ ∆ϕ
M t0 M t 0 ∆ϕ M ∆ϕ
L = ∫ M t dϕ = ∫0 ∆ϕ ⋅ ϕ dϕ = ∫ ϕdϕ = t 0 (7.19)
0 ∆ϕ 0 2
Dacă în locul barei de lungime L se consideră numai elemntul de lungime dx,
lucrul mecanic elementar corespunzător acestui element se poate scrie analog:
M dϕ
dL = t (7.20)
2
Energia potenţială de deformaţie elastică a barei şi se scrie:
M t2 dxL

U =L=∫ (7.21)
0 2GI p

Ţinînd sema de expresia tensiunii şi lunecării specifice deduse mai sus, se


poate exprima energia potenţială specifică U1 ca raportul dintre energia potenţială dU
corespunzătoare elementului de lungime dx şi volumul acestui element:
dU 1 1 1 2
U 1= = τ ⋅ γ = G ⋅ γ2 = τ (7.22)
dV 2 2 2G

7.4. Calculul arcurilor elicoidale cilindrice


Arcul elicoidal este o bară curbă în spaţiu având axa geometrică sub forma unei
elice cilindrice (fig. 7.6).

P
R

d Mt=PR cosα

M=PR
α Psinα
Mi=PR sinα

P
Pcosα
P a. Fig 7.6 b.
88
S-au utilizat următoarele notaţii:
- R raza de înfăşurare a spirei (raza cilindrului de înfăşurare)
- D diammetrul spiei arcului
- α unghiul de înclinare al spirelor sub acţiunea forţei axiale P
- n numărul total de spire
- L=2πRn lungimea totală a spirelor arcului
Din fig. 7.6.b se observă că într-o secţiune a arcului acţionează patru eforturi:
efortul axial Psinα, efortul tăietor Pcosα, momentul încovoietor Mi=PRsin α şi
momentul torsional Mt=PR cosα.
Deoarece unghiul α este mic sin α ≅ 0 şi cosα ≅ 1 efortul axial şi momentul
încovoietor se neglijează. Calculul de rezistenţă se face deci la solicitarea de răsucire
(principală ) şi de forfecare (secundară):
PR P
τ max = + ≤ τa (7.23)
Wp A
Pentru calculul săgeţii arcului f (sau a comprimării arcului sub acţiunea forţei
P) se egalează lucrul mecanic al forţei P cu energia potenţială de deformaţie elastică
înmagazinată de arc:
Pf M t2 L 64 PR 3 n P
= ⇒f = = (7.24)
2 2GI p Gd 4 k
Gd 4
unde s-a notat cu k = constanta elastică a arcului (constantă).
64 R 3 n
Deci între forţa P şi săgeata f există o relaţie liniară care se reprezintă în STAS
sub forma caracteristicii elastice liniare a arcului.
89

CAPITOLUL VIII
STUDIUL DEPLASĂRILOR PRIN METODE
ENERGETICE

8.1. Generalităţi
În cazul solicitărilor corpurilor liniar elastice, se poate considera că lucrul
mecanic produs de forţele exterioare se acumulează integral sub formă de energie
potenţială de deformaţie elastică. Folosind expresiile analitice ale energiei potenţiale
în funcţie de eforturi, tensiuni şi deformaţii se obţin relaţii care pot servi la studiul
deplasărilor şi deformaţiilor, sistemelor statice nedeterminate, vibraţiilor, etc.
Metodele de calcul care utilizează expresia energiei potenţiale de deformaţie elastică
se numesc metode energetice.
Expresiile energiei potenţiale de deformaţie în cazul barei drepte scrise în
funcţie de cele patru tiputi de eforturi secţionale ale sunt date în tabelul 8.1:
Tabelul 8.1
Întindere-
Tipul de solicitare compresiune Încovoiere Forfecare Răsucire
Efortul secţional N Mi T Mt
Expresia energiei N2 M 2 dx kT 2 M t2
U =∫ i U =∫ U =∫
potenţiale de U = ∫l 2 EA dx l 2 EI l 2GA
dx
l 2GI p
dx
deformaţie în funcţie de
efort

8.2. Lucrul mecanic al forţelor/cuplurilor exterioare


Dacă la capetele unei bare drepte acţionează câte o forţă de întindere care
creşte progresiv de la zero la valoarea maximă P (fig.8.1.a), atunci lucrul mecanic al
acestei forţe se scrie (vezi paragraful 6.3 şi fig.6.4) astfel:
∆!
P
∆!
P ∆! P∆!
L = ∫ Fdu = ∫ ⋅ u du = ∫ udu = (8.1)
0 0 ∆! ∆! 0 2
Dacă la capetele barei drepte acţionează câte un moment încovoietor care
creşte progresiv de la zero la valoarea maximă Mo (fig.8.1.b), atunci lucrul mecanic
al acestei forţe se scrie analog:
M 0 ∆ϕ
L= (8.2)
2
90

P M0 M0
P

∆! ∆ϕ
a.
Fig. 8.1 b.

Dacă la capetele unei bare drepte de secţiune circulară acţionează câte un


moment de torsiune care creşte progresiv de la zero la valoarea maximă Mt0 atunci
lucrul mecanic al acestei forţe se scrie analog:
M t 0 ∆ψ
L= (8.3)
2
Dacă asupra barei se aplică un al doilea sistem de forţe independent de primul
atunci lucrul mecanic al forţelor cuplurilor pe deplasările produse de acest sietm de
∆! ∆!

forţe /cupluri este: L = ∫ Fdu = ∫ P du = P ⋅ ∆! la întindere,


0 0

respectiv L = M 0 ∆ϕ la încovoiere şi L = M t 0 ∆ψ la răsucire (8.4)

8.3. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic (Betti)


Să considerăm că asupra unei bare drepte se aplică două stări succesive de
solicitare. Considerăm că cele două stări de solicitare sunt caracterizate de câte o
forţă. Lucrul mecanic total produs de cele două stări succesive de solicitare se va
scrie astfel (fig. 8.2):
a. cele două stări se aplică în ordinea 1-2: L1−2 = L11 + L12 + L22 (8.5)
b. cele două stări se aplică în ordinea 2-1: L2−1 = L22 + L21 + L11 (8.6)

unde: L11 - lucrul mecanic produs de forţele din prima stare pe deplasările
1
proprii: L11 = F1 w11 ;
2
L12 - lucrul mecanic produs de forţele din prima stare pe deplasările produse de
a doua stare de încărcare: L12 = F1 w12 ;
L22 - lucrul mecanic produs de forţele din a doua stare pe deplasările proprii:
1
L22 = F2 w22 ;
2
L21 - lucrul mecanic produs de forţele din a doua stare pe deplasările produse de
prima stare: L21 = F2 w21 ;
Deoarece în acest caz (ipoteza de corp liniar elastic) lucrul mecanic se
acumulează integral sub formă de energie potenţială de deformaţie elastică, este
evident că această energie potenţială nu depinde de succesiunea aplicării celor două
stări de încărcare, deci vom avea: L1− 2 = L2−1 ⇒ L12 = L21 (8.7)
91

F1 F2

w11 w22
w12 a.

F1 F2

w22
w11
b. w12
Fig. 8.2

Aceasta reprezintă expresia teoremei lui Betti. Enunţul acestei teoreme este
următorul: Dacă asupra unui corp elastic se aplică două stări succesive de
încărcare, lucrul mecanic efectuat de forţele/cuplurile din prima stare pe deplasările
produse de a doua stare este egal cu lucrul mecanic efectuat de forţele/cuplurile din
a doua stare pe deplasările produse din prima stare.

8.4. Teorema reciprocităţii deplasărilor (Maxwell)


Considerăm că cele două stări de solicitare sunt caracterizate de câte o forţă
având aceeaşi valoare F1=F2=P.
1 1
L1− 2 = Pw11 + Pw22 + Pw12 (8.8)
2 2
1 1
L2 −1 = Pw22 + Pw11 + Pw21 (8.9)
2 2
Din teorema lui Betti rezultă:
L1− 2 = L2 −1 ⇒ w12 = w21 (8.10)

Aceasta reprezintă expresia teoremei reciprocităţii deplasărilor (Maxwell) şi


are următorul enunţ: Deplasarea produsă în secţiunea 1 a unei bare când o forţă
oarecare P este aplicată în secţiunea 2 este egală cu deplasarea produsă în
secţiunea 2 de aceeaşi forţă P care acţioneză în secţiunea 1. Cele două deplasări se
consideră că au direcţia forţelor.
92

8.5. Medoda Mohr-Maxwell pentru calculul deplasărilor


8.5.1. Calculul deplasărilor la solicitarea de întindere compresiune
Se consideră o bară dreaptă solicitată axial de cele două stări succesive: prima,
starea de încărcare reală dată, a doua se consideră starea de încărcare cu o forţă
unitară aplicată în secţiunea în care dorim să calculăm deplasarea δA corespunzătoare
capătului A al barei .
a. Starea 1 de încărcare
b. Starea 2 de încărcare
H P 3P A h A 1
2P

! δA

N N n n
x dx ∆(dx) Fig. 8.3 x dx δ(dx)

L21 - lucrul mecanic produs de forţele din a doua stare pe deplasările produse de
prima stare este: L21 = 1 ⋅ δ A (8.11)
L12 - lucrul mecanic produs de forţele din prima stare pe deplasările produse de a
doua stare de încărcare;
Nndx Nndx
dL12 = N ⋅ ∆(dx ) = ⇒ L12 = ∫ (8.12)
EA ! EA
ndx
unde ∆(dx ) = este deformaţia elementului dx sub acţiunea forţelor din a
EA
doua stare.
Egalând cele două expresii (8.11) şi (8.12) se obţine deplasarea capătului barei
care coincide cu deformaţia totală a barei:
Nn
δ A = ∆! = ∫ dx (8.13)
l EA
care reprezintă expresia matematică a metodei Mohr Maxwell de calcul a
deplasărilor la întindere-compresiune
În cazul în care dorim să calculăm deplasarea în altă secţiune, se aplică în
secţiunea respectivă o forţă axială egală cu unitatea. Dacă rezulatul obţinut este
pozitiv, atunci deplsarea reală coincide ca sens cu sensul forţei unitare aplicate.

8.5.2. Calculul deplasărilor şi rotirilor la solicitarea de încovoiere


Se consideră două stări de încărcare a unei bare supusă la încovoiere. Prima:
starea reală de încărcare a barei (fig.8.4.a) iar a doua: starea de încărcare
corespunzătoare unei forţe unitare aplicată în secţiunea dorită, atunci când se doreşte
93

calculul săgeţii (fig.8.4.b) sau cea corespunzătoare unui moment unitar aplicat în
secţiunea dorită, atunci când se doreşte calculul rotirii (fig.8.4.c) pe direcţia deplasării
(fig. 8.4).
a. Starea 1 de încărcare
P q ϕA

Mi Mi

N x dx
A
wA

b. Starea a2a de încărcare


P=1 dθ
A m'i m'i

x dx

c. Starea a2a de încărcare



A m''i m''i

N=1 x dx

Fig. 8.4

Calculul săgeţii vA . Se calculează:


L21 - lucrul mecanic produs de forţele din a doua stare pe deplasările produse de
prima stare este: L21 = 1 ⋅ w A (8.14)
L12 - lucrul mecanic produs de forţele din prima stare pe deplasările produse de a
doua stare de încărcare;
mi′dx M m′dx
dL12 = M i ⋅ dθ = M ⇒ L12 = ∫ i i (8.15)
EI ! EI
mi′dx
unde dθ = este rotirea feţelor elementului dx sub acţiunea forţelor din a
EI
doua stare.
Egalând cele două expresii (8.14) şi (8.15) se obţine deplasarea secţiunii A a
barei (săgeata barei în punctul A):
M i mi′dx
wA = ∫ (8.16)
! EI

Calculul rotirii ϕA . Se calculează analog:


L21 - lucrul mecanic produs de cuplul din a doua stare pe deplasările produse de prima
stare este: L21 = 1 ⋅ ϕ A (8.17)
94

L12 - lucrul mecanic produs de forţele /cuplurile din prima stare pe deplasările
produse cuplul din a doua stare de încărcare este:
mi′′dx M m′′dx
dL12 = M i ⋅ dψ = M ⇒ L12 = ∫ i i (8.18)
EI ! EI
mi′′dx
unde dψ = este rotirea feţelor elementului dx sub acţiunea forţelor din a
EI
doua stare. Egalând cele două expresii (8.17) şi (8.18) se obţine rotirea secţiunii A
M i mi′′dx
ϕA = ∫ (8.19)
! EI
În cazul în care se cere deplasarea sau unghiul de rotire din altă secţiune, se
aplică în secţiunea respectivă o forţă egală cu unitatea, respectiv un cuplu egal cu
unitatea. În cazul barelor supuse la încovoiere se neglijează deformaţiile datorate
forţelor axiale sau tăietoare.

8.5.3. Calculul rotirilor la solicitarea de răsucire


Se consideră două stări de încărcare ale une bare de secţiune circulară (inelară)
supusă la răsucire: Prima: starea reală de încărcare a barei (fig. 8.5.a) iar a doua,
starea de încărcare corespunzătoare unui moment unitar aplicat în secţiunea în care
dorim să determinăm rotirea (fig. 8.5.b).
a. Starea 1 de încărcare ϕA
b. Starea 2 de încărcare
Mt0 P! 3P ! 2P ! mt0 Mt=1

!

Mt Mt mt mt
x dx Fig. 8.5 x dx

L21 - lucrul mecanic produs de cuplul din a doua stare pe deplasările produse de prima
stare este: L21 = 1 ⋅ ϕ A (8.20)
L12 - lucrul mecanic produs de cuplurile de răsucire din prima stare pe deplasările
produse cuplul din a doua stare de încărcare este:
m dx M m dx
dL12 = M t ⋅ dϕ = M t t ⇒ L12 = ∫ t t (8.21)
GI p ! GI p
dϕ mt
unde θ = = este rotirea specifică a elementului dx sub acţiunea
dx GI p
cuplurilor axiale din a doua stare. Egalând cele două expresii se obţine
M i mi′′dx
ϕA = ∫ (8.22)
! EI
95

8.5.4. Aplicaţie
Aplicarea metodei Mohr Maxwell sub forma de mai sus este destul de laborioasă
datorită expresiilor analitice ale eforturilor pentru cele două stări de încărcare, aşa
cum rezultă din următorul exemplu din fig. 8.6 relativ simplu pentru care se cere
deplasarea w4 şi rotirea ϕ4 a capătului din dreapta al barei.
1 3 2 ϕ4 4
P
w4

P/2 P/2
a/2 a/2 a/2
a. Starea 1 de încărcare

P=1

-1/2 3/2
a/2 a/2 a/2

b. Starea a2a de încărcare

N=1

1/a -1/a
a/2 a/2 a/2

c. Starea a2a de încărcare


Fig. 8.6

Pentru starea 1 de încărcare expresiile momentului pentru fiecare din cele trei
tronsoane sunt (se consideră originea mobilă pentru fiecare troson):
P Pa  Pa 
M 13 = x; M 32 =  + x  − Px =  − x ; M 24 = 0 (8.23)
2 22  22 
Pentru a doua stare de încărcare (fig. 8.6.b) expresiile momentului pentru
fiecare din cele trei tronsoane sunt:
1 1a  1
m13′ = − x; m32′ = −  + x ; m24′ = − (a + x ) + 3 x (8.24)
2 22  2 2
Pentru a doua stare de încărcare (fig. 8.6.c) expresiile momentului pentru
fiecare din cele trei tronsoane sunt:
x 1a  1
m13′′ = ; m32′′ =  + x ; m′24′ = (a + x ) − 1 a = 1 (8.25)
a a2  a a
96

Înlocuind în exresia (8.16) se obţine săgeata w4: (8.26)


Mm′ 1 a / 2 P  1  a/2
Pa  1  a   Pa 3
w4 = ∫ dx = ∫ x ⋅  − x dx + ∫0 2  2 − x  − 2  2 + x dx  = − 32EI
l EI EI  0 2  2  
Înlocuind în exresia (8.19) se obţine rotirea ϕ4:
Mm′′ 1 a / 2 P x a / 2 P  a 1a  Pa
2

ϕ4 = ∫
EI  ∫0 2 a ∫0 2  2
dx = x⋅ +  − x   + x  = (8.22)
l EI a2  16 EI

8.6. Metoda lui Vereşceaghin de


y dA=M(x)dx integrare grafică a integralelor de
forma ∫ Mmdx
M(x)
C Pentru calculul integralei ∫ Mmdx
unde funcţia m(x) este o funcţie liniară,
xA xB Vereşceaghin a propus o metodă mult mai
x dx
xC x rapidă, metodă grafoanalitică care este
prezentată mai jos. Din fig 8.7 se poate
y scrie:
m(x)
dA =M(x)dx şi m(x)=xtgα (8.23)
yC
deci integrala de la xA la xB devine:
xA xB
x x xB xB
xC
∫ M ( x )m( x )dx = ∫ xtgαdA =
xA xA
Fig. 8.7 xB
(8.24)
= tgα ∫ xdA = S y tgα = A xc ⋅ tgα = A y c
xA

unde : yc reprezintă ordonata corespunzătoare centrului de greutate C al suprafeţei


diagramei M(x) din diagrama m(x);
A este aria diagramei M(x) cuprinsă între xA şi xB (fig 8.7).
Formulele pentru calculul distanţei până la centrul de greutate şi al ariei unor
suprafeţe uzuale din diagrama M(x) sunt date în tabelul 8.2:
Tabelul 8.2:
Figura geometrică Aria Distanţa xC

y
A=ah xC=a/2
C
h
x
xC a
97

C h A=ah/2 xC=2a/3
x
xC a

y
A=ah/3 xC=3a/4
h
C

xC a
x

A=2ah/3 xC=3a/8
h
C

xC a
x

8.7. Regula lui Simpson de calcul a integralei de forma ∫ Mmdx


Pentru calculul integralei de forma ∫ Mmdx în care funcţia M(x)⋅m(x) este o
funcţie de gradul max III (fig.8.8) se poarte folosi regula 1/3 a lui Simpson:
xB
a
∫ M ( x)m( x)dx = 3 (h k
xA
1 1 + 4hk + h2 k 2 ) (8.25)

y
y M(x)
M(x)

h3 h4
h2 h3 h1 h2
h1

xB xA a a a xB x
xA a a x
y y
m(x)
m(x) k3 k4
k3 k1 k2
k1 k2

xB xA a a a xB x
xA a a x
Fig. 8.8 Fig. 8.9
98

unde : h1, h2, h3 sunt valorile ordonatelor din cele două diagrame de pe diagrama
M(x) şi k1, k2, k3 sunt valorile ordonatelor de pe diagrama m(x) corespunzătoare lui xA
şi xB şi mijlocului distanţei dintre xA şi xB (fig 8.8)
Pentru calculul integralei de forma ∫ Mmdx în care funcţia M(x)⋅m(x) este o
funcţie de gradul max IV (fig.8.9) se poarte folosi regula 3/8 a lui Simpson:
xB
3a
∫ M ( x)m( x)dx = (h1k1 + 3h2 k 2 + 3h3 k3 + h4 k 4 ) (8.26)
xA 8
unde : h1, h2, h3 h4, sunt valorile ordonatelor din diagrama M(x) şi k1, k2, k3 k4,
valorile ordonatelor din diagrama m(x) corespunzătoare lui xA şi xB şi celor două
puncte ce împart distanţa dintre xA şi xB în trei părţi egale (fig 8.9).
P
1 3 2 4

P/2 P/2
a/2 a/2 a/2

+
Pa/4 P=1

-1/2 3/2
a/2 a/2 a/2
a/2
-
N=1

1/a -1/a
a/2 a/2 a/2

Fig. 8.10 +1

Aplicând metoda lui Vereşeagin pentru aplicaţia de la pargraful 8.5.4 (fig 8.10)
se obţin următoarele rezultate:
99

1  1 Pa a 1  a  1 Pa a 2  a  Pa 3
w4 = ⋅ ⋅ ⋅ −  + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅−  = −
EI  2 4 2 3  2  2 4 2 3  2  32 EI
(8.27)
1  1 Pa a 1 1 Pa a 2  Pa 2
ϕ4 = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅1 + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅1 =
EI  2 4 2 3 2 4 2 3  16 EI
Aplicând formula lui Simson pentru aplicaţia de la pargraful 8.5.4 (fig 8.10) se
obţin următoarele rezultate: (8.28)
a  Pa  a  Pa  a  a  Pa  a  Pa  3a   a 
EIw4 =  0⋅0 + 4⋅ ⋅−  + ⋅  −  +  ⋅−  + 4⋅ ⋅  −  + 0 ⋅  − 
2⋅6  8  8  4  4  2 ⋅ 6  4  4  8  8   2 
Pa 3
EIw4 = −
32
a  Pa  1  Pa  1  a  Pa  1  Pa  3   Pa 2
EIϕ 4 = 0 ⋅ 0 + 4 ⋅ ⋅   + ⋅   + ⋅   + 4 ⋅ ⋅   + 0 ⋅ (1) = 16
2 ⋅ 6  8  4  4  2  2 ⋅ 6  4  2  8 4 

8.8. Teorema lui Castigliano


Terema lui Castigliano permite calculul deplasărilor liniare sau unghiulare ale
unui punct sau plan al unui corp elastic sub acţiunea forţelor sau cuplurilor aplicate
asupra lor. Fie un sistem de forţe P1 , P2..., Pn independente ce acţionează asupra
unui corp astfel încât energia potenţială de deformaţie elastică acumulată de acesta
are valoarea U (fig.8.10).
Se consideră că una dintre forţe Pi suferă o creştere de dPi, atunci energia
δU
potenţială de deformaţie elastică creşte dela valoarea iniţială U la U + dPi .
δPi

dPi Considerăm că cele două serii de forţe se


aplică în ordine inversă, adică mai întâi se
Pi dδi aplică forţa dPi apoi se aplică forţele P1, P2, ...
δi Pn
Pn. Se notează cu:
Ai
A’i dδi - deplasarea punctului Ai produsă datorită
acţiunii forţei dPi pe direcţia ei;
δi - deplasarea punctului Ai produsă datorită
acţiunii forţelor P1, P2,... Pi,... Pn pe direcţia
P2
forţei Pi.
P1 Lucrul mecanic efectuat de forţa dPi pe
Fig. 8.10 deplasarea proprie dδi este:
dPi
L′(dPi ) = ⋅ dδ i (8.29)
2
Lucrul mecanic efectuat de forţa dPi pe deplasarea δi este:
L ′′(dPi ) = dPi ⋅ δ i (8.30)
100

Energia potenţială de deformaţie elastică totală acumulată de corp va fi:


1
U tot = dPi dδ i + dPi δ i + U (8.31)
2
Deoarece în acest caz (corp liniar elastic) energia potenţială de deformaţie
elastică nu depinde de succesiunea aplicării celor două stări de încărcare, vom avea:
∂U 1
U+ dPi = dPi dδ i + dPi δ i + U (8.32)
∂Pi 2
unde dacă se neglijează infinitul de ordinul II în raport cu cei de ordinul I obţinem:
∂U ∂U
dPi = dPi δ i ⇒ δi = (8.33)
∂Pi ∂Pi
Aceasta este expresia teoremei lui Castigliano, care are următorul enunţ:
Deplasarea δi pe direcţia unei forţe exterioare Pi este egală cu derivata
parţială a energiei potenţiale totale a corpului scrisă în funcţie de Pi. Dacă în locul
forţei Pi se consideră un moment Mk , atunci deplasarea unghiulară ϕk a planului în
care acţionează cuplul Mk este egală cu derivata parţială a energiei potenţiale totale
a corpului scrisă în funcţie de Mk .
∂U
ϕk = (8.34)
∂M k
Pentru a determina deplasarea liniară sau unghiulară a unui punct (sau plan) în
cazul în care în punctul (sau planul) respectiv nu acţionează o forţă exterioară (sau un
cuplu exterior) se aplică în secţiunea respectivă o forţă fictivă P0 (sau un cuplu fictiv
M0) care serveşte numai la exprimarea energiei potenţiale de deformaţie U şi apoi la
∂U ∂U
determinarea derivatei parţiale (respectiv ) din teorema lui Castigliano.
∂P0 ∂M 0
Pentru aplicaţia de la pargraful 8.5.4 dacă aplicăm teorema lui Castigliano (fig
8.11) şi obţinem aceleaşi rezultate:
1 3 2 4
P P0

P/2-P0/2 P/2+3P0/2
a/2 a/2
a/2
a.
P M0

P/2+M0/a P/2-M0/a
a/2 a/2 a/2

b. Fig. 8.11
101

M i2
Expresia energiei de deformaţie este:U = ∫ dx (8.35)
l 2 EI
deci relaţiile (8.33) şi (8.34) devin :
∂U ∂M i M i ∂U ∂M i M i
w4 = =∫ ⋅ dx; ϕ4 = =∫ ⋅ dx (8.36)
∂P0 l ∂Pi EI ∂M 0 l ∂M 0 EI
Expresiile momentului M(x,P0) pe cele trei tronsoane în primul caz (fig. 8.11.a)
sunt:
P − P0 P − P0  a 
M13 = x; M 32 =  + x  − Px;
2 2 2 
(8.37)
P − P0 P + 3P0
M 24 = (a + x) − P a + x  + x
2 2  2
iar derivatele parţiale corespunzătoare sunt:
∂M 13 x ∂M 32 1a  ∂M 24 1 3x
=− ; = −  + x ; = − (a + x ) + (8.38)
∂P0 2 ∂P0 22  ∂P0 2 2
Expresiile momentului M(x) pe cele trei tronsoane pentru P0=0 sunt
P Pa  Pa 
M 13 = x; M 32 =  + x  − Px =  − x ; M 24 = 0 (8.39)
2 22  22 
Rezultă:
1 a/2 P  x  a/2 P  a  1  a  Pa 3
EI ∫0 2  2  ∫0 2  2
w4 = x  −  +  − x  −  + x  dx = − (8.40)
 2  2  32 EI
Expresiile momentului M(x,M0) pe cele trei tronsoane în al doilea caz (fig.
8.11.b) sunt:
P M   P M  a
M 13 =  + 0  x; M 32 =  + 0  x +  − Px; (8.41)
2 a  2 a  2
P M  l  P M 
M 24 =  + 0 (l + x ) − P + x  +  − 0  x = M 0
2 l  2  2 l 
iar derivatele parţiale corespunzătoare sunt:
∂M 13 x ∂M 32 1  a ∂M 24
= ; =  x + ; =1 (8.42)
∂M 0 a ∂M 0 a  2 ∂M 0
Rezultă:
1 a/2 a x a/2
P  a 1 a Pa 2
ϕ4 = ∫ x
EI 0 2 a
⋅ dx + ∫0  2  2 
x + − Px a

x +
2


dx =
16 EI
.
 
102
103

CAPITOLUL IX
SISTEME STATIC NEDETERMINATE
FORMATE DIN BARE DREPTE

9.1. Generalităţi
Prin sistem static nedeterminat format din bare drepte (hierstatic) se înţelege
acel sistem pentru care nu se pot determina folosind ecuaţiile de echilibru din
Mecanică, toate forţele de legătură cu mediul fix (sistem static nedeterminat exterior)
respectiv toate eforturile din barele sale (sistem static nedeterminat interior)
În primul caz (sistem static nedeterminat exterior) gradul de nedeterminare GNe
este diferenţa dintre numărul de necunoscute introduse de legături NN (numărul de
reacţiuni) şi numărul de ecuaţii de echilibru independente EI ce se pot scrie din
Mecanică. Pentru sistemul de bare articulate plan din fig. 9.1 gradul de nedeterminare
exterioară se calculează astfel: GNe=NN-EI=5-3=2
P
a a a a
B
a
a 2P 2 2P

P
a

2P
A Fig.9.2
Fig.9.1
În al doilea caz (sistem static nedeterminat interior) gradul de nedeterminare
GNi este diferenţa dintre numărul de necunoscute introduse de barele sistemului NB
(eforturi axiale din barele sistemului) şi numărul de ecuaţii de echilibru independente
EI ce se pot scrie din Mecanică (prin metoda izolării nodurilor EI=2n-3, n= numărul
de noduri). Pentru sistemul de bare articulate plan din fig. 9.1 plan gradul de
nedeterminare interior este: GNi=NB-EI=8-7=1. Deci gradul de nedeterminare global
în acest caz este: GN = GNe+ GNi=3
În cazul unui sistem spaţial de bare articulate vom avea analog:
GNe=NN-EI unde EI = 6
GNi=NB-EI unde EI = 3n-6
În cazul unui sistem plan format din bare sudate (cadru plan) (fig.9.2) numărul
de necunoscute introdus de fiecare bară este 3 şi corespunde celor trei eforturi care
apar în secţiunea barei N, T şi Mi . Fiecare contur interior plan introduce deci trei
104
necunoscute care corespund celor trei eforturi din secţiunea barei (fig.9.3), deci
gradul de nedeterminare interior este: GNi=3.
Mi2 Mi2 T2
Mi Mi
B
N2 N2
N T2
N
T T Mi1 Mi1 T1 2P

N1 N1
P
T1
A
Fig.9.3 Fig.9.4
Pentru sistemul de bare sudate plan din fig. 9.2 gradul de nedeterminare
exterior se calculează analog: GNe=NN-EI=6-3=3, iar gradul de nedeterminare
interior este GNi=3 (are un singur contur interior). Deci gradul de nedeterminare al
sistemului în acest caz este: GN = GNe+ GNi=6.
Într-adevăr secţionând cadrul cu un pan imaginar ca în fig. 9.4 şi introducând
eforturile secţionale: N1, T1, Mi1, N2, T2, Mi2 rezultă două cadre static determinate (în
ipoteza că cele 6 eforturi de mai sus sunt cunoscute), cu câte 3 necunoscute în A şi B
şi cu câte 3 ecuaţii de echilibru din Mecanică, deci sistemul de bare din fig. 9.4 are
gradul de nedeterminare egal cu 6.
În spaţiu numărul de necunoscute introduse este după cum urmează: un contur
închis introduce 6 necunoscute, o încastrare introduce 6 necunoscute, o articulaţie
sferică 3 necunoscute, etc. şi numărul de ecuaţii independente de echilibru ce se pot
scrie este 6.
Grinzile continue sunt de asemenea sisteme static nederminate: astfel grinda
încastrată la un capăt şi situată pe două reazeme rigide punctuale are gradul de
nedeterminare GNe =5 – 3 = 2, iar o grinda încastrată la ambele capete şi situată pe
un reazem rigid punctual are gradul de nedeterminare : GNe =7 – 3 = 4 (vezi capitolul
V - Grinzi continue)

9.2. Metoda eforturilor. Sistem de bază.


Ecuaţiile de condiţie ale metodei eforturilor
Pentru rezolvarea sistemelor static nedeterminate de tipul celor prezentate mai
sus se folosesc diferite metode: metoda eforturilor, metoda deplasărilor, etc.
Metoda eforturilor introduce un număr de necunoscute X1, X2, ... Xn, prin
suprimarea legăturilor exterioare (reacţiunilor), sau a legăturilor interioare (a barelor
aparţinând contururilor închise) şi transformarea lui într-un sistem static determinat
numit sistem de bază sau sistem fundamental.
Necunoscutele X1, X2, ... Xn se numesc eforturi static nedeterminate. Pentru
sistemul de bare articuate din fig. 9.1 de trei ori static nedeterminat sunt prezentate
două sisteme de bază în fig. 9.5.a,b (X1, X2, X3 sunt eforturile static nedeterminate),
105
iar pentru sistemul de bare sudate din fig. 9.2 de 6 ori static nedeterminat în fig.9.4 a
fost deja prezentat un sistem de bază (X1≡N1, X2≡T1, X3≡Mi1, X4≡N2 , X5≡T2 , X6≡Mi2
sunt eforturile static nedeterminate),
P P
a a a a

X3
X3 2P 2 2P 2
a a

X3 X1 X3 X2
2P X1 2P
X2 X1
a. Fig.9.5 b.

Transformarea sistemului static nedeterminat dat (sistemul real) în sistem de


bază se poate face în mai multe moduri. Sistemul de bază trebuie să fie un sistem
indeformabil geometric, adică un sistem care să nu permită deplasări cinematice sub
acţiunea sarcinilor exterioare.
În principiu, metoda eforturilor se bazează pe scrierea condiţiilor de deplasări
ale diferitelor puncte ale sistemului de bază, datorate sarcinilor exterioare şi
necunoscutelor static nedeterminate, care deplasări trebuie să fie identice cu cele ale
sistemului real.
Aceste condiţii se pot obţine imediat pentru sistemele static nedeterminate
exterior anulând deplasările diferitelor puncte ale sistemului de bază, deplasări
obţinute prin suprapunerea efectelor forţelor exterioare aplicate şi a eforturilor static
nedeterminate în sistemul de bază.

P
1 4 5 1 4 5

δ30 δ31
X3 2P 2

2 X3 X1
2P 3 δ20 3 δ21
2 X1=1
X2 δ11
δ10
b.
a. Fig.9.6

Astfel pentru sistemul de bază din fig 9.5 s-au făcut următoarele notaţii:
δ10 – deplasarea nodului 3 pe direcţia efortului X1 sub acţiunea forţelor exterioare P,
2P şi 2P 2 ;
106
δ20 – deplasarea nodului 3 pe direcţia efortului X2 sub acţiunea forţelor exterioare P,
2P şi 2P 2 ;
δ30 – deplasarea nodului 4 pe direcţia efortului X3 sub acţiunea forţelor exterioare P,
2P şi 2P 2 ;
δ11 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X1 sub acţiunea uneui forţe X1=1;
δ21 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X2 sub acţiunea uneui forţe X1=1;
δ31 – deplasarea nodului 4 după direcţia efortului X3 sub acţiunea uneui forţe X1=1;
δ12 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X1 sub acţiunea uneui forţe X2=1;
1 4 5 1 4 5

δ32 X3=1 δ33

X3=1
δ22 δ23
2 3 3
2
X2=1 δ12
δ13
c. Fig.9.6 d.

δ22 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X1 sub acţiunea uneui forţe X2=1;
δ32 – deplasarea nodului 4 după direcţia efortului X1 sub acţiunea uneui forţe X2=1;
δ13 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X1 sub acţiunea uneui forţe X3=1;
δ23 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X2 sub acţiunea uneui forţe X3=1;
δ33 – deplasarea nodului 3 după direcţia efortului X3 sub acţiunea uneui forţe X3=1.
Deplasările totale δ1 şi δ2 ale nodului 3 după cele două direcţii X1 şi X2 se obţin
prin suprapunerea efectelor celor patru stări de încărcare şi trebuie să fie identice cu
cele din sistemul real (adică nule):
δ1= δ10 + δ11X1 + δ12X2 + δ13X3 = 0 (9.1)
δ2= δ20 + δ21X1 + δ22X2 + δ23X3 = 0
Pentru sistemul static nedeterminat interior deplasarea nodului 4 în sistemul de
bază pe direcţia efortului X3 sub acţiunea forţelor exterioare aplicate, trebuie să fie
egală şi de sens contrar cu cea corespunzătoare acţiunii eforturilor static
nedeterminate X1, X2 şi X3 aplicate de asemenea în sistemul de bază şi care se obţin
prin suprapunerea efectelor:
-δ30 = δ31X1 + δ32X2 + δ33X3. (9.2)
Rezolvând sistemul format din cele trei ecuaţii (9.1) şi (9.2) se obţin
necunoscutele static nedeterminate X1, X2 şi X3 .
107
Deplasările δio, δij se detremină folosind metoda Mohr-Maxwell:
Nb
N k nik ! k Nb nik n jk ! k
δ io = ∑ ; δ ij = ∑ (9.3)
k =1 EAk k =1 EAk
unde Nk este efortul axial din bara k atunci când în sistemul de bază acţionează
forţelor exterioare date.
nik este efortul axial din bara k atunci când în sistemul de bază acţionează
forţa unitară Xi=1.

9.3. Aplicaţia 1
Se consideră sistemul static nedetreminat format din două bare sudate din fig.
9.7, se alege sitemul de bază ca în fig. 9.8 şi ecuaţiile ce condiţie ale metodei
eforturilor se scriu în mod analog:
δ1= δ10 + δ11X1 + δ12X2 + δ13X3 = 0
δ2= δ20 + δ21X1 + δ22X2 + δ23X3 = 0 (9.4)
δ3= δ30 + δ31X1 + δ32X2 + δ33X3 = 0
P X3
P
a a a a B
B X1

a a X2
2P 2P

a a

A Fig.9.7 A Fig.9.8

Pentru calculul deplasărilor δio, δij se foloseşte metoda Mohr-Maxwell, iar


pentru calculul integralelor, formula lui Simsom sau regula lui Vereşceaghin:
-Pa
P X1=1
-
-Pa

2P
M0 m1
-

-
-
-2Pa -Pa A a. Fig.9.8 -2a b.
108

2a 1
+ +
2a 1
X2=1 X3=1
+
m2 m3
+ +

c. Fig.9.8 d.

Avem următoarele valori ale deplasărilor δi0 (Simson): (9.5)


2a
EIδ 10 = ∫ M 0 m1dx = [(−Pa) ⋅ 0 + 4(−Pa)(−a) + (−Pa)(−2a)] +
6
a
+ [0 ⋅ (−a) + 4(−Pa)(−1,5a) + (−2Pa)(−2a)] = 11 Pa3
6 3
a
EIδ 20 = ∫ M 0 m2 dx = [0 ⋅ a + 4(−0,5Pa) ⋅ 1,5a + (−Pa)2a] + 2a [(−Pa)2a + 4(−Pa)2a + (−Pa)2a] +
6 6
a
+ [0 ⋅ (2a) + 4(−Pa)(2a) + (−2Pa)(2a)] = − 41 Pa3
6 6
a
EIδ 30 = ∫ M 0 m3 dx = [0 ⋅ 1 + 4(−0,5Pa) ⋅ 1 + (−Pa) ⋅1] + 2a [(−Pa) ⋅ 1 + 4(−Pa) ⋅ 1 + (−Pa) ⋅1] +
6 6
a
+ [0 ⋅1 + 4(−Pa) ⋅1 + (−2Pa) ⋅1] = − 7 Pa2
6 2
respectiv δij (Simson): (9.6)
2a
EIδ 11 = ∫ m12 dx = [0 ⋅ 0 + 4(−a)(−a) + (−2a)(−2a)] = 8 a 3
6 3
2a
EIδ 12 = EIδ 21 = ∫ m1 m2 dx = [2a ⋅ 0 + 4(2a)(−a) + (2a)(−2a)] = −4a 3
6
2a
EIδ 13 = EIδ 31 = ∫ m1 m3 dx = [1 ⋅ 0 + 4(1)(−a) + (1)(−2a)] = −2a 2
6
2a
EIδ 22 = ∫ m22 dx = [0 ⋅ 0 + 4(a)(a) + (2a)(2a)] + 2a [2a ⋅ 2a + 4(2a)(2a) + (2a)(2a)] = 32 a 3
6 6 3
2a
EIδ 23 = EIδ 32 = ∫ m2 m3 dx = [0 ⋅ 1 + 4(a)(1) + (2a)(1)] + 2a [2a ⋅ 1 + 4(2a)(1) + (2a)(1)] = 6a 2
6 6
2a
EIδ 33 = ∫ m32 dx = [1 ⋅ 1 + 4(1)(1) + (1)(1)] + 2a [1 ⋅ 1 + 4(1)(1) + (1)(1)] = 4a
6 6

Folosind regula lui Vereşceaghin se obţin aceleaşi valori pentru deplasări:


109

1 5 11
EIδ 10 = ∫ M 0 m1dx = 2a(−Pa) ⋅ (−a) + a(−2Pa) (−2a) = Pa 3
2 6 3
1 5 1 41
EIδ 20 = ∫ M 0 m2 dx = a(−Pa) (2a) + 2a(−Pa) ⋅ (2a) + a(−2Pa) ⋅ (2a) = − Pa 3 (9.7)
2 6 2 6
1 7
EIδ 30 = ∫ M 0 m3 dx = a(−Pa) ⋅ 1 + 2a(−Pa) ⋅ 1 = − Pa 2
2 2

1 2 8
EIδ 11 = ∫ m12 dx = 2a (−2a) (−2a) = a 3
2 3 3
1
EIδ 12 = EIδ 21 = ∫ m1 m2 dx = 2a (−2a) 2a = −4a 3
2
1
EIδ 13 = EIδ 31 = ∫ m1 m3 dx = 2a (−2a) ⋅1 = −2a 2
2
(9.8)
1 2 32 3
EIδ 22 = ∫ m dx = 2a (2a) ⋅ (2a) + 2a (2a) 2a =
2
2 a
2 3 3

EIδ 23 = EIδ 32 = ∫ m2 m3 dx = 2a ⋅ 1 ⋅ a + 2a ⋅ 1 ⋅ 2a = 6a 2

EIδ 33 = ∫ m32 dx = 2 ⋅ 2a ⋅ 1 ⋅ 1 = 4a

Introducând valorile obţinute în sistemul (9.4) se obţine


X3=-0,1875Pa  8a 3
P 11a 3
 X 1 − 4a X 2 − 2a X 3 = −
3 2
P
B
 3 3
a a X1=-0,906P  32a 3 41a 3
 − 4 a 3
X 1 + X 2 + 6 a 2
X 3 = P (9.9)
a  3 6
X2=0,406P
2P  7a 2
− 2a X 1 + 6a X 2 + 4aX 3 =
2 2
P
 2
a
A Rezolvând acest sistem rezultă:
HA
X 1 = −0,906 P;
MA
Fig.9.9 X 2 = 0,406 P; (9.10)
VA X 3 = −0,1875 Pa

Reacţiunile din A rezultă din ecuaţiile de echilibru (fig.9.9):


∑F x = 0 : H A + 2 P − 0,906 P = 0 ⇒ H A = −1,094 P
∑F y = 0 : V A − P + 0,406 P = 0 ⇒ V A = 0,594 P
(9.11)
∑M z = 0 : M A − 2 P ⋅ a − P ⋅ a − 0,1875 Pa + 0,406 P ⋅ 2a + 0,906 P ⋅ 2a = 0
⇒ M A = 0,5635 P

Cu aceste date se pot trasa diagramele de eforturi N, T şi M (fig. 9.10).


110
0,594P -0,3755Pa
-0,1875Pa
+ -
- - +
-0,906P - -0,406P 0,2185Pa

- N -0,906P T + 0,5305Pa
+ M
-0,594P
-
1,094P Fig.9.10
-0,5635Pa

9.4. Simetrii în sisteme static nedetreminate


Metoda eforturilor introduce în sistemele static nedeterminate un număr mare
de necunoscute X1, X2, ... Xn, prin suprimarea legăturilor exterioare sau a interioare şi
transformarea lor în sisteme static determinate (sisteme de bază).
Anumite sisteme prezintă simetrii care permit încă de la început determinarea
unor necunoscute (fie că sunt nule sua egale pe perechi), ceea ce micşorează gradul
de nedeterminare.
Mi Mi
Dacă se secţionează o bară cu un plan
imaginar şi se introduc eforturile
N N secţionale pe cele două feţe ale secţiunii
T T se observă (fig. 9.11) că eforturile N şi
M sunt eforturi simetrice , iar efortul T
Fig.9.11 este un efort antisimetric.
În fig. 9.12 este prezentat un sistem simetric încărcat simetric cu cele două
diagame de eforturi T şi M. Se observă din aceste diagrame că efortul antisimetric T
este nul în planul de simetrie. Acestă proprietate se poate generaliza astfel: în planul
de simetrie al unui cadru (simetric) încărcat simetric eforturile antisimetrice sunt
nule.
q q
A B A B

qa/2 qa/4 q -qa/4


qa/2
Diagrama T
qa/4 qa/4
T=0 Diagrama T

-qa2/16 -qa/4
Diagrama M

M=0
Diagrama M qa2/16
Mmax=qa2/8

Fig.9.12 Fig.9.13
111
În fig. 9.13 este prezentat un sistem simetric încărcat antisimetric cu diagamele
de eforturi T şi M corespunzătoare. Se observă din aceste diagrame că efortul simetric
M este nul în planul de simetrie. Acestă proprietate se poate generaliza astfel: în
planul de simetrie al unui cadru (simetric) încărcat antsimetric eforturile simetrice
sunt nule.

9.5. Calculul deplasărilor în sisteme static nedetreminate


Deplasările din sistemele static determinate se pot calcula cu metode
energetice (Metoda Mohr Maxwell) prin suprapunerea efectelor forţelor exterioare
date şi a eforturilor static nedeterminate (acum cunoscute) în sistemul de bază, care
este echivalent din punct de vedere mecanic cu sistemul real. Astfel deplasarea
punctului A pe direcţia forţei FA (fictive) se determină cu relaţia:
δ A = δ A0 + δ A 2 X 2 + δ A3 X 3 + ...δ An X n (9.12)
unde deplasările au aceeaşi semnificaţie: δA0 – deplasarea punctului A pe direcţia FA
în sistemul de bază sub acţiunea forţelor exterioare date;
δAi – deplasarea punctului A pe direcţia forţei FA , în sistemul de bază, sub acţiunea
unei forţe unitare Xi=1;expresiile acestor deplasări prin metoda Mohr Maxwell sunt:
δA =
1
EI
[∫ M m dx + X ∫ m m dx + X ∫ m m dx + ... + X ∫ m m dx]
0
A 1 A 1 2 A 2 n A n

δA =
1
EI
[∫ M m dx + X m m + X m m + ... + X m m ]
0
A 1 A 1 2 A 2 n A n (9.13)

δA =
1
EI
[∫ ( M + X m + X m + ... + X m )m dx]= EI1 ∫ M m dx
0
1 1 2 2 n n A A

Acest rezultat arată că deplasarea într-un punct oareacare A al unui sistem


static nedeterminat se obţine cu formula lui Mohr Maxwell în care se înmulţesc:
diagrama de momente reale M cu diagrama mA coespunzătoare unei forţe unitare
aplicate în sistemul de bază pe direcţia pe care dorim să determinăm deplasarea.
Pentru cadrul de la aplicaţia 9.3 dorim să calculăm deplasarea punctelor de
aplicaţia ale celor două forţe exterioare 2P şi P.
Se construiesc cele trei diagrame M, mC şi mD (fig.9.14. b, c,d).
Deplasările se calculează folosind regula 1/3 a lui Simson:
a
EIδ D = ∫ MmD dx = [(0,2185Pa) ⋅ 0 + 4(−0,0785Pa)(−0,5a) + (−0,3755Pa)(−a)] +
6
a
+ [(−0,3755Pa) ⋅ (−a) + 4(0,0755Pa)(−a) + (0,5305Pa)(−a)] +
6 (9.14)
a
+ [(0,5305Pa) ⋅ (−a) + 4(−0,01655Pa)(−a) + (−0,5635Pa)(−a)] = 0,0278Pa3
6
a
EIδ C = ∫ MmD dx = [(0,5305Pa) ⋅ 0 + 4(−0,01655Pa)(−0,5a) + (−0,5635Pa)(−a)] = 0,0994Pa3
6
112

X3=-0,1875Pa -0,3755Pa
P -0,1875Pa
B - -0,0785Pa
-0,3755Pa
a a X1=-0,906P +
a 0,2185Pa
X2=0,406P 0,0775Pa
2P
+ 0,5305Pa
a M
-0,01655Pa
A Sistemul de bază -
HA -0,5635Pa
MA
b.
a. -a 1
VA
-
D

1 - mD
C mC

- -a
-a c. Fig.9.14 d.

9.6. Aplicaţia 2
Se consideră sistemul format din 7 bare rigide articulate în noduri , de secţiune
constantă. În nodul 5 acţionează două forţe exterioare P şi 2P (fig. 9.15). Bara este
legată de mediul fix prin două articulaţii (nodurile 1,2) şi un reazem rigid (nodul 3).
Dorm să determinăm reacţiunile din articulaţiile 1, 2 şi reazemul simplu 3, precum şi
deplasările pe orizontală şi verticală ale nodului 5.

1 4 5 P 1 4 5 P
a a a a

a 2P 2P
a

X1
3 3
2 2
X2
Fig.9.15 Fig.9.16

Acesta este un sistem de două ori static nedeterminat exterior. Sistemul


de bază se obţine suprimând legătura din nodul 2 şi introducând necunoscutele static
nedeterminate X1 şi X2 (fig. 9.16).
113
Ecuaţiile de condiţie se obţin scriind deplasările nodului 2 în sistemul de bază
după cele două direcţii (X1 şi X2 ) care trebuie să fie identice cu cele din sistemul real
(nule):
δ1= δ10 + δ11X1 + δ12X2 = 0 (9.15)
δ2= δ20 + δ21X1 + δ22X2 = 0
unde:
δ10 , δ20, reprezintă deplasarea nodului 2 în sistemul de bază pe direcţia lui X1
respectiv pe direcţia lui X2, sub acţiunea forţelor date P şi 2P;
δ11 , reprezintă deplasarea nodului 2 în sistemul de bază pe direcţia lui X1, sub
acţiunea unei forţe X1=1;
δ12 =δ21 , reprezintă deplasarea nodului 2 în sistemul de bază pe direcţia lui X1, sub
acţiunea unei forţe X2=1 respectiv deplasarea nodului 2 pe direcţia lui X2 pentru o
forţă X1=1(conform teoremei lui Betii aceste deplasări sunt egale);
δ22 , reprezintă deplasarea nodului 2 în sistemul de bază, pe direcţia lui X2, sub
acţiunea unei forţe X2=1;
Aceste deplasări se determină prin metoda Mohr-Maxwell:
N 0 p nip N 0 p nip L p 1
δ i0 = ∑ ∫ dx = ∑ = ∑ N 0 p nip L p
p EAp p EAp EA p
(9.16)
nip n jp nip n jp L p 1
δ ij = ∑ ∫ dx = ∑ = ∑ nip n jp L p
p EAp p EA p EA p

unde:
! EA sunt rigidităţile barelor articulate constante şi aceleaşi pentru toate barele;
! N0 sunt eforturile din barele sistemului de bază sub acţiunea forţelor exterioare P şi
2P (fig. 9.16), p=1,2…7;
! n1 ,n2 sunt eforturile din barele sistemului de bază sub acţiunea unei forţe X1=1
(fig. 9.17) , respectiv a unei forţe X2=1 (fig. 9.18) , p=1,2…7;

2P 1
-P 1 P
4 3P 5 P -1 1 4 5
1 0

-2P -2P 2P 1 1
2 2P -2 2 P - 2 0
X1=1
-2P 0
3 3
2 2
4P
Fig.9.16 Fig.9.17
114
Înlocuind valorile corespunzătoare ale eforturilor axiale din fig. 9.16, 9.17,
9.18 rezultă:
-1
1 4 5 δ 10 =
1
EA i
∑ N 0i n1i Li = − 3 − 4 2 ( Pa
EA
)
0 0
1 Pa
δ 20 =
EA i
∑ N 0i n2i Li = 2
EA
0
( )
-1 0 1 a
0 δ 11 =
EA i
∑ n1i n1i Li = 3 + 2 2
EA
(9.17)
0 1 a
2 3
δ 12 = δ 21 =
EA i
∑ n1i n2i Li = −
EA
X2=1
1 a
Fig.9.18
δ 22 =
EA i
∑ n2i n2i Li =
EA

Se introduc aceste valori în (9.15) şi rezolvând sistemul rezultă următoarele


valori pentru necunoscutele X1 şi X2:
1+ 4 2 3
X1 = P = 1,379 P; X2 = − P = −0,621P (9.18)
2+2 2 2+2 2
Din ecuaţiile de echilibru pentru toate forţele din sistemul de bază rezultă şi
celelalte necunoscute ale problemei (fig. 9.19):
H1 = − P − X 1 ⇒ H1 = −2,379 P;
V1 = 2 P − X 2 − V3 ⇒ V1 = 0 (9.19)
V3 = 4 P − X 1 ⇒ V3 = 2,621P

Pentru a calcula deplasările nodului 5 se foloseşte metoda Mohr Maxwell:


N p n5 Hp L p 1 N p n5Vp L p 1
u5 = ∑ = ∑ N p n5 Hp L p ; v5 = ∑ = ∑ N p n5Vp L p (9.20)
p EAp EA p p EAp EA p
unde:
! Np sunt eforturile din barele sistemului real dat sub acţiunea forţelor
exterioare, de legătură şi a necunoscutelor static nedeterminate X1 şi X2 (fig. 9.19);
! n5H sunt eforturile din barele sistemului de bază, sub acţiunea unei forţe X=1
aplicată în nodul 5 pe direcţia deplasării căutate (u5) (fig. 9.20);

V1=0
1 4 5 -1 1 4 5 X=1
2,379P 3P P 1 1
H1=-2,379P
-0,621P 2P
0 0 0
0,879P 0
-2,828P
X1=1,379P
-2P 0
3 3
2 2
V3=2,621P
Fig.9.20
X2=-0,621P
Fig.9.19
115
! n5V sunt eforturile din barele sistemului de bază, sub acţiunea unei forţe X=1
aplicată în nodul 5 pe direcţia deplasării căutate (v5) (fig. 9.21);
Înlocuind valorile eforturilor corespunzătoare din fig. 1.15, 1.16, 1.17 , 1.18 ,
1.19 şi 1.20 rezultă:
Pa Pa
u 5 = −5,379 ; v5 = −13,035 (9.21)
EA EA

1
1 4 5
0 -1

0
X=1
1
- 2 2

1
2 3
-1
Fig.9.21
116
117

CAPITOLUL X
FLAMBAJUL DE COMPRESIUNE AXIALĂ
AL BARELOR DREPTE

10.1. Generalităţi
Fenomenul de pierdere al stabilităţii echilibrului elastic ce ia naştere în
interiorul unui corp care este supus acţiunii unor anumite tipuri de sarcini, se
întâlneşte la numeroase elemente din construcţia dre maşini. De exemplu: o bară
dreaptă supusă la o forţă de compresiune P (fig.10.1.a); un inel supus unei forţe
distribuite pe lungimea sa la exterior (pe partea convexă) (fig.10.1.b); o bară subţire
încărcată cu o forţă perpendiculară le axa ei(fig.10.1.c), un cilindru sau o sferă supusă
unei forţe distribuite pe suprafaţă la exteriorul său (pe partea convexă) (fig.10.1.d).
P
P

c.
Q
Q

b. d.
a. Fig 10.1
În cazul barei supusă la compresiune axială (fig.10.1.a), atât timp cât forţa P nu
depăşeşte o anumită valoare valoare (numită critică Pcr), dacă se aplică o forţă
transversală Q acesta va produce încovoierea barei, iar după înlăturarea ei ea revine
la forma iniţială (dreaptă) de echilibru. Spunem că bara se află în domeniul
echilibrului elastic stabil. Atunci când forţa P atinge valoarea critică Pcr, după
aplicarea şi înlăturarea forţei Q ea nu mai revine la forma de echilibru. Spunem că
bara a ieşit din domeniul echilibrului elastic stabil (echilibru nestabil). Acest
fenomen de trecere din starea de echilibru stabil în cea de echilibru nestabil se
numeşte în acest caz flambaj de compresiune axial a barelor drepte.
118
Experienţele arată că valoarea forţei critice de flambaj Pcr depinde atât de
materialul, forma şi dimensiunile barei, cât şi de modul de rezemare al barei - sau
legăturile cu mediul fix - şi modul aplicare a sarcinilor exterioare.
Calculul la flambaj constă în alegerea pentru siguranţă a forţei maxime Pmax de
cf ori mai mică decât forţa critică de flambaj Pcr. Relaţia de dimensionare, verificare
sau calculul forţei capabile la flambaj se bazează deci pe relaţia:
Pcr
cf = ≤ caf (10.1)
Pmax
unde caf este coeficientul de siguranţă la flambaj admisibil.
Tensiunea critică de flambaj σcr este tensiunea de compresiune
corespunzătoare forţei critice de flambaj:
Pcr
σ cr = (10.2)
A
Tensiunea critică de flambaj σcr poate să fie în unele cazuri cu mult inferioară
limitei de curgere σc , de elasticitate σe , de proporţionalitate σp sau chiar tensiunii
admisibile σa .
Dacă tensiunea critică de flambaj este mai mare decât limita de curgere (σcr >
σc) practic nu se mai poate vorbi de flambaj, deoarece materialul intră în domeniul
curgerii plastice care se manifestă prin deformaţii foarte mari.
Dacă tensiunea critică de flambaj este inferioară limitei de curgere dar mai
mare decât limita de proporţionalitate (σp < σcr < σc ) spunem că avem flambaj în
domeniul elasto-plastic (sau mai simplu flambaj plastic) iar dacă este inferioară
limitei de proporţionalitate (σcr < σp) spunem că avem flambaj în domeniul
elastic(sau mai simplu flambaj elastic). Problema calculul tensiunii critice de
flambaj în domeniul elastic a fost rezolvată din sec. XVIII de către LEONARD
EULER În continuare este prezentat modul de calcul al forţei critice pentru bara
dreaptă de secţiune constantă.

10.2. Formulele lui EULER pentru calculul forţei critice de


flambaj de compresiune al barei drepte
a) Bara dreaptă de secţiune constantă articulată la ambele capete
Se consideră o bară dreaptă de lungime L şi secţiune constantă, articulată la
capete, supusă unei forţe axiale de compresiune P. Acestă forţă creşte de la zero până
la valoarea critică Pcr când bara flambează după direcţia corespunzătoare momentului
de inerţie minim Imin (care în fig. 10.2 este axa Oy). Fie w(x) săgeata barei la distanţa
x de capăt . Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate este:
EI min w′′ = − M iy (10.3)

unde momentul încovoietor are expresia: M iy ( x) = Pcr w( x) (10.4)


119
Ecuaţia (10.3) se mai scrie:
Pcr Pcr
Pcr
O x. w′′ + ⋅w=0 (10.3’)
EI min
x
w(x)
z Pcr
Notând cu: α2 =
Fig. 10.2 EI min
ecuaţia diferenţială (10.3’) devine: w′′ + α 2 w = 0 (10.3”)
Ecuaţia caracteristică corespunzătoare este:
r 2 + α 2 = 0; cu radacinile r1, 2 = ±iα
Soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene (10.3”) se scrie:
w( x) = C1e iαx + C2 e − iαx (10.5)
deoarece această soluţie trebuie să fie reală, explicitând eiαx şi e-iαx ea devine:
w( x) = A sin α x + B cosα x (10.6)
Constantele A şi B se determină din condiţiile la limită ale problemei:
x=0 , w=0 ⇒ B=0 (10.7)
x = L, w = 0 ⇒ AsinαL=0 şi deoarece A ≠ 0
⇒ sin αL=0 ⇒ αL=kπ sau α 2 L2 = k 2π 2
Înlocuind pe α 2 rezultă:
Pcr 2 k 2π 2 EI min
L = k 2π 2 ⇒ Pcr = (10.8)
EI min L2
 kπ 
Soluţia problemei se scrie deci: w( x) = A sin x (10.9)
 L 
Pentru k=1 rezultă forţa critică de flambaj fundamentală, iar forma fibrei medii
deformate corespunde unei semisinusoide pe lungimea barei (fig. 10.3.a):
4π 2 EI min  πx 
k = 1 ⇒ Pcr1 = ; w( x) = A sin  (10.10)
L2 L
Pentru k=2 forţa critică de flambaj care este de 4 ori ai mare decât cea
fundamentală iar forma fibrei medii deformate corespunde unei sinusoide întregi pe
lungimea barei (practic în acest caz bara este prevăzută cu un reazem intermediar
situat la jumătatea distanţei, ca în fig. 10.3.b):
4π 2 EI min  2πx 
k = 2 ⇒ Pcr 2 = ; w( x) = A sin  (10.11)
L2  L 
Pentru k=3 forţa critică de flambaj este de 9 ori ai mare decât cea fundamentală
şi forma fibrei medii deformate corespunde a trei semisinusoide pe lungimea barei
(practic în acest caz bara este prevăzută cu două reazeme intermediare situate la
aceeaşi distanţă L/3, ca în fig. 10.3.c):
120
9π 2 EI min  3πx 
k = 3 ⇒ Pcr 3 = ; w( x ) = A sin  (10.12)
L2  L 
Pcr1 Pcr1

L
a.

Pcr2 Pcr2

L/2 L/2

b.

Pcr3 Pcr3

L/3 L/3 L/3


Fig. 10.3
c.

b) Bara dreaptă de secţiune constantă încastrată la un capăt şi liberă


la celălalt
Se consideră o bară dreaptă de lungime L şi secţiune constantă încastrată la un
capăt şi liberă la celălalt, supusă unei forţe axiale de compresiune P. Acestă forţă
creşte de la zero până la valoarea critică Pcr, când bara flambează după direcţia
corespunzătoare momentului de inerţie minim Imin (care în fig. 10.4 este axa Oy). Fie
w(x) săgeata ei la distanţa x de capăt.
Momentul încovoietor are în acest caz aceeaşi expresie (10.4): M iy ( x) = Pcr w( x)

Pcr Se obţine deci aceeaşi


O
ecuaţie diferenţială (10.3’):
x.
Pcr
w(x) w′′ + ⋅w=0 (10.13)
EI min
x
z Soluţia ecuaţiei diferenţială
Fig. 10.4
are aceeaşi formă (10.6):
w( x) = A sin α x + B cosα x (10.14)
iar derivata ei este: w′( x) = αA cosα x − αB sin α x (10.15)
Constantele A şi B nu mai sunt aceleaşi şi se determină din condiţiile la limită
ale problemei care în acest caz se scriu:
x=0 , w=0 ⇒ B=0 (10.16)
121
x = L, w’=ϕ = 0 ⇒ αA cosαL=0 deoarece αA ≠ 0
( 2k − 1 ) 2 π 2
⇒ cos αL=0 ⇒ αL=(2k-1)π /2 sau α L =
2 2

4
Înlocuind pe α 2 rezultă:
Pcr 2 ( 2k − 1 )2 π 2 ( 2k − 1 )2 π 2 EI min
L = ⇒ Pcr = (10.17)
EI min 4 4 L2
Pentru k=1 rezultă forţa critică de flambaj fundamentală pentru acest caz:
π 2 EI min
k = 1 ⇒ Pcr1 = (10.18)
4 L2
iar forma fibrei medii deformate corespunde unui sfert de sinusoidă (fig. 10.4):
 πx 
w( x) = A sin  (10.19)
 2L 
c) Bara dreaptă de secţiune constantă încastrată la un capăt şi articulată
la celălalt
Se consideră o bară dreaptă de lungime L şi secţiune constantă încastrată la un
capăt şi articulată la celălalt, supusă unei forţe axiale de compresiune P. Acestă forţă
creşte de la zero până la valoarea critică Pcr, când bara flambează după direcţia
corespunzătoare momentului de inerţie minim Imin (care în fig. 10.5 este axa Oy). Fie
w(x) săgeata ei la distanţa x de capăt. În articulaţia O acţionează şi forţa de legătură Q
după Oz (care readuce bara în poziţia din fig.)
Momentul încovoietor are în acest caz expresia:
M iy ( x ) = Pcr ⋅ w( x ) − Q ⋅ x
Înlocuind în (10.3) se obţine
Pcr Q x. ecuaţia diferenţială de ordinul II:
Pcr Q
O w′′ + ⋅w= x (10.20)
x w(x)
EI min EI min
Soluţia ecuaţiei omogene
z Fig. 10.5
are aceeaşi formă (10.6):
w( x) om = A sin α x + B cosα x (10.21)
Soluţia generală a ecuaţiei (10.20) se scrie ca suma dintre soluţia ecuaţiei
omogene şi o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale :
Q
w( x) = w( x) om + w( x) p = A sin α x + B cosα x + x (10.22)
Pcr
Q
iar derivata ei este: w′( x) = αA cosα x − αB sin α x + (10.23)
Pcr
Constantele A şi B se determină din condiţiile la limită ale problemei, care se
scriu în acest caz astfel:
122
x=0 , w=0 ⇒ B=0
Q
x = L, w = 0 ⇒ A sin αL + L=0 (10.24)
Pcr
Q
x = L, w’= ϕ =0 ⇒ αA cosα L + =0
Pcr
Dacă multiplicăm a doua ecuaţie (10.24) cu (-L) şi adunăm cu prima rezultă:
A ( sin αL − αL ⋅ cos αL ) = 0 şi întrucât A≠0 trebuie ca paranteza să fie nulă:
sin αL − αL ⋅ cos αL = 0 sau : tgαL = αL , care este o ecuaţie transcendentă.
Prima soluţie nenulă a ecuaţiei transcendente este pentru:
α1 L = 4,4934 ( rad ) ≅ tgα1 L = 4,4932 ⇒ α12 L2 = 20,19 = 2,046π 2 ≅ 2π 2
Rezultă forţa critică de flambaj pentru acest caz :
Pcr1 2π 2 2π 2 EI min
= α1 = 2
2
⇒ Pcr1 = (10.25)
EI min L L2

d) Bara dreaptă de secţiune constantă încastrată la un capăt şi având o


culisă la celălalt capăt
Se consideră o bară dreaptă de lungime L şi secţiune constantă încastrată la un
capăt şi având o culisă la celălalt capăt, supusă unei forţe axiale de compresiune P.
Acestă forţă creşte de la zero până la valoarea critică Pcr, când bara flambează după
direcţia corespunzătoare momentului de inerţie minim Imin (care în figura 10.6 este
axa Oy). În culisa O mai acţionează cuplul de legătură M0. Fie w(x) săgeata ei la
distanţa x de capăt. Momentul încovoietor are în acest caz expresia:
M iy ( x ) = Pcr ⋅ w( x ) − M 0 (10.26)

M0 Înlocuind în (10.3) se obţine


Pcr ecuaţia diferenţială:
Pcr M0
O x w′′ + ⋅w= (10.27)
x w(x) EI min EI min
z
Soluţia omogenă a ecuaţiei
Fig. 10.6
(10.27) are aceeaşi formă (10.6):
w( x) om = A sin α x + B cosα x (10.28)
Soluţia generală a ecuaţiei (10.27) se scrie ca suma dintre soluţia ecuaţiei
omogene şi o soluţie particulară:
M0
w( x) = w( x) om + w( x) p = A sin α x + B cosα x + (10.29)
Pcr
respectiv derivata ei: w′( x) = αA cosα x − αB sin α x (10.30)
123
Constantele A şi B se determină din condiţiile la limită ale problemei care se
scriu în acest caz:
M
x = 0: w=0 ⇒ B+ 0 =0
Pcr
w’ =0 ⇒ A=0 (10.31)
M
x = L, w=0 ⇒ B cosαL + 0 = 0
Pcr
w’= ϕ =0 ⇒ − αB sin α L = 0 (B≠0)
Din prima şi a treia ecuaţie (10.31) rezultă: cosαL=1 cu soluţiile: αL=2kπ ,
iar din ultima ecuaţie rezultă: sin α L = 0 cu soluţiile: αL=kπ . Prima soluţie αL
comună nenulă este: α1L=2π . Înlocuind pe α rezultă:
Pcr1 2 4π 2 EI min
L = 4π 2 ⇒ Pcr1 = (10.32)
EI min L2
Soluţia ecuaţiei diferenţiale se scrie pentru acest caz:
M0 2M 0
w( x) = (1 − cosα x) = sin 2 αx (10.33)
Pcr Pcr
şi reprezintă o sinusoidă completă le lungimea barei.
Observaţie:
Expresiile forţei critice de flambaj pentru fiecare din cele 4 cazuri diferă doar
printr-un coeficient, astfel încât se pot scrie sub forma generală:
π 2 EI min
Pcr = (10.34)
( k f L )2
Pentru fiecare din cele 4 cazuri fundamentale prezentate mai sus kf are
valorile: a) kf=1; b) kf=2; c) kf= 2 / 2 ; d) kf=0,5.
Notând cu L f = k f L lungimea de flambaj, această mărime care depinde de
modul de rezemare a barei, se obţine formula lui Euler pentru calculul forţei critice de
flambaj al barei drepte supusă la compresiune:
π 2 EI min
Pcr = (10.35)
L2f
Tensiunea critică de flambaj se calculează cu relaţia (10.2):
Pcr π 2 E I min π 2 E 2
σ cr = = 2 = 2 imin
A Lf A Lf

I min
unde: imin = (10.36)
A
124

10.3. Limitele de aplicare a formulei lui Euler.


Flambajul elastic şi flambajul plastic
Lf
Dacă în relaţia (10.36) se notează : λ = (10.38)
imin
care se numeşte coeficientul de zvelteţe sau coeficientul de subţirime al barei, atunci
tensiunea critică de flambaj se scrie:
π 2E
σ cr = 2 (10.38)
λ
Tensiunea critică de flambaj σcr
σcr este o funcţie hiperbolică de coeficientul
de zvelteţe λ, numită hiperbola lui Euler
Zona flambajului elastic σcr = f(λ) şi este reprezentată în fig.
10.7.
σp
Întrucât formula pentru calculul
tensiunii critice de flambaj s-a stabilit pe
baza unor relaţii care admit valabilitatea
legii lui Hooke, atunci ele sunt valabile
numai pentru: domeniul de tensiuni :
λ0 λ σ cr ≤ σ p
Fig. 10.7

(σp - limita de proporţionalitate).


Linia λ=λ0 împarte domeniul funcţiei σcr = f(λ) în două zone:
I. λ > λ 0 , σ cr < σ p - zona flambajului elastic (10.39)
II. λ < λ 0 , σ p ≤ σ cr ≤ σ c - zona flambajului plastic (elasto-palstic) (10.39’)
Încercările experimentale au demonstrat că există o bună concordanţă între
valorile forţei critice de flambaj (tensiunii critice) determinate prin măsurători şi cele
determinate cu ajutorul formulei lui Euler în zona flambajului elastic. Pentru a
determina valoarea lui λo se înlocuieşte în relaţia (10.38) σcritic cu σp şi rezultă :
λ 0 = π2 E / σ p . (10.40)

De exemplu pentru OL37 considerând pentru σp=210 MPa, E=2,1⋅ 106MPa,


rezultă λo≅100
Pentru zona flambajului plastic σ c ≤ σ cr ≤ σ p în cazul oţelurilor traseul
curbiliniu al curbei caracteristice face dificilă detreminarea forţei critice de flambaj
cu ajutorul formulei lui Euler datorită necunoaşterii valorii modului de elasticitate; în
plus, la descărcarea barei curba caracteristică este o linie dreaptă paralelă cu cu
porţiunea rectilinie având panta egală cu E. Engesser-Karaman a introdus noţiunea de
modul de elasticitate redus:
125
I1 I
E r = ET
+E 2 (10.41)
I I
unde: I1 şi I2 sunt momentele de inerţie ale celor două părţi ale secţiunii pentru care
tensiunile σ1 şi σ2 produse la încărcare –descărcare diferă datorită curbării
accentuate a barei (axa neutră a secţiunii nu mai trece prin centrul de greutate
al secţiunii);
ET modul de elasticitate care este egal cu panta la curba caracteristică în
punctul corespunzător forţei maxime.
Forţa critică de flambaj se determină cu o formulă similară:
π 2 Er I
Pcr = (10.42)
L2f
Teoria Engesser-Karaman nu se aplică datorită incertitudinii asupra valorilor
modului de elasticitate redus. Acestă inceritudine a condus pe unii cercetători ca să
dea diferite relaţii analitice pentru funcţia σcr = f(λ) din zona flambajului plastic ,
relaţii stabilite pe baza înercărilor experimentale.
Zona După studiile făcute de
σcr
flambajului TETMAJER şi IASINSKI se poate
plastic considera în domeniul flambajului
C B plastic (adică pentru σ c ≤ σ cr ≤ σ p , sau
σc A Zona flambajului elastic
σp
între punctele A şi B din fig. 10.8) o
relaţie liniară de forma:
σ cr = a − bλ (MPa) (10.43)
unde coeficienţii a şi b s-au determinat
O λ experimental .
λ1 λ0
Fig. 10.8
Tabelul 10.1
Material a b λo λ1
OL37 (σc=240MPa) 304 1,12 105 60
OL (σr=480MPa) 460 2,57 100 60
(σc=310MPa)
OL (σr=520MPa) 577 3,74 100 60
(σc=360MPa)
Oţel aliat (5%Ni) 461 2,25 86 0
oţel aliat (Cr-Mo) 980 5,3 55 0
Duraluminu 372 2,14 50 0
Lemn (fibră longitudinală) 28,7 0,19 100 0
126
Pentru diferite materiale, valorile acestor coeficienţi, precum şi valorile
coeficienţilor de zvelteţe λo şi λ1 sunt daţi în tabelul 10.1. Pentru materiale casante se
foloseşte o relaţie parabolică. Astfel pentru fontă (λo=80 şi λ1=0) avem următoarea
formulă:
σ cr = 776 − 12λ + 0,053λ2 (MPa) (10.44)

10.4. Calculul la flambaj al barelor drepte


a. Calculul de dimensionare
Calculul de dimensionare se începe cu formula lui Euler, rezultând momentul
de inerţie necesar:
π 2 EI min Pcr caf Pmax L2f
Pcr = ; unde = caf ⇒ I min = (10.45)
L2f Pmax π2 E
Întrucât formula folosită este valabilă pentru zona flambajului elastic trebuie să
verificăm dacă λo > λ. Se determină momentul de inerţie imin:
I min L
imin = şi coeficientul de subţirime: λ = f (10.46)
A imin
Dacă: λ > λ0 ⇒ dimensionarea cu formula lui Euler este corectă;
λ < λ0 ⇒ dimensionarea nu este corectă şi se folosesc în continuare
formulele pentru domeniul flambajului plastic (Tetmajer - Iasinski):
σ cr = a − bλ , rezultând dimensiunea secţiunii (aria necesară sau monetul de
σcr A caf Pmax
inerţie minim): = caf ⇒ a − bL f = ⇒ Anec sau I min (10.47)
σ max I min A

b. Calculul de verificare
Calculul de verificare se face calculând coeficientul de zvelteţe pentru a stabili
în ce zonă se produce flambajul:
1. Dacă λ > λ0 verificarea coeficientului de siguranţă la flambaj se face cu
ajutorul formulei lui Euler :
Pcr π 2 EI min
≥ caf ; unde Pcr = (10.48)
Pmax L2f
2. Dacă λ < λ0 verificarea coeficientului de siguranţă la flambaj se face cu
ajutorul formulelor pentru domeniul flambajului plastic (Tetmajer
- Iasinski):
σ cr Pmax
≥ caf unde σ cr = a − bλ si σ max = (10.49)
σ max A
127
c. Calculul forţei capabile
La fel ca în cazul calculului de verificare se determină coeficientul de zvelteţe
pentru a stabili în ce zonă se produce flambajul:
1. Dacă λ > λ0 calculul forţei capabile se face cu ajutorul formulei lui Euler :
Pcr π 2 EI min
Pmax = = (10.50)
caf caf L2f
2. Dacă λ < λ0 ⇒ verificarea coeficientului de siguranţă la flambaj se face cu
ajutorul formulelor pentru domeniul flambajului plastic (Tetmajer
- Iasinski):
σ cr a − bλ
Pmax = σ max A = A= A (10.51)
caf caf
128
129

CAPITOLUL XI
SOLICITĂRI SIMPLE ALE BAREI CURBE
PLANE CU AXA CIRCULARĂ

11.1. Relaţii dierenţiale dintre eforturi şi sarcinile exterioare


Diagrame de eforturi în bare curbe

q Q=qds
Se consideră o bară curbă având
x axa de formă circulară încărcată cu
My My+dMy
sarcini exterioare sub forma unor
N N+dN dθ/2 forţe concentrate sau distribuite
T
cuprinse în planul barei (Oxz),
dθ/2 R T+dT
momente după axa Oy şi un element
de lungime ds din această bară având
dθ/2 dθ/2
unghiul la vârf dθ aflat la unghiul θ
θ de capătul ei, pe feţele căruia vom
avea eforturile tăietoare N, T şi My
(pe faţa negativă) respectiv N+dN,
z T+dT şi My +dMy (pe faţa pozitivă),
Fig. 11.1
(fig. 11.1).
Pentru a găsi relaţiile diferenţiale dintre aceste eforturi şi forţele exterioare
vom scrie ecuaţiile de echilibru a forţelor/cuplurilor exterioare şi eforturilor
corespunzătoare celor două feţe ale elementului :
dθ dθ
∑F x = 0 ⇒ (−N + N + dN) cos
2
− (T + T + dT) sin = 0
2
dθ dθ
∑Fz = 0 ⇒ (N + N + dN) sin 2 + (−T + T + dT) cos 2 + qds = 0 (11.1)
dθ  dθ 
∑MOy = 0 ⇒− (T + T + dT)R sin 2 + (N − N − dN)R1 − cos 2  − M + M + dM = 0
Dacă ecuaţiile (11.1) se fac următoarele aproximări:
2
dθ dθ dθ  dθ  dθ
sin ≅ ; cos ≅ 1;   ≅ 0 in raport cu (11.2)
2 2 2  2  2
Ecuaţiile (11.1) devin:
dN − Tdθ = 0; Ndθ + dT + qds = 0; dM − Tds = 0 (11.3)
Înlocuind în expresiile (11.3) dθ = ds / R se obţin relaţiile diferenţiale dintre
eforturi pentru bara curbă plană:
130
dN T dT N dM
= ; = − −q ; =T (11.4)
ds R ds R ds
Dacă se integrează relaţiile (11.4) se obţin expresiile eforturilor axiale tăietoare
şi înconvoietoare pe lungimea barei curbe (variabila independentă s):
1 1
N ( s) =
R
∫ Tds ; T ( s) = − ∫ ( N + qR)ds ; M ( s ) = ∫ Tds ;
R
(11.5)

Dacă variabila independentă este θ = s / R atunci relaţiile (11.5) se scriu:


N (θ ) = ∫ Tdθ ; T (θ ) = − ∫ ( N + qR)dθ ; M (θ ) = R ∫ Tdθ ; (11.6)
Observaţii:
! Pe baza relaţiilor (11.5) şi (11.6) se trasează diagramele de eforturi în mod
asemănător cu trasarea diagramelor de eforturi pentru barele drepte: în dreptul
forţelor (momentelor) concentrate trebuie să se determine cele două valori ale
efortului în secţiunea respectivă, adică limitele funcţiilor la stînga Tst (Mst)
respectiv la dreapta Tdr (Mdr). Diagramele se construiesc în coordonate polare de o
parte şi de alta a axei circulare a barei respectând acceaşi regulă a semnelor ca la
barele drepte (N şi T pozitive în exteriorul barei, iar M pozitiv în interior).
! din (11.5 şi 11.6) rezultă că funcţiile pentru cele două eforturi: axiale şi
înconvoietoare, au acceaşi formă, diferind doar printr-un coeficient (1/R) şi o
constantă de integrare (dată de condiţiile la limită);
! din (11.4) rezultă că pentru T=0 se obţin valori maxime sau minine (locale) ale
eforturilor N şi M, iar pentru q=0 şi N=0 se obţin valori maxime sau minine
(locale) ale eforturilor T;
! pentru R → ∞ relaţiile (11.4) devin relaţiile diferenţiale ale eforturilor
coresunzătoare barelor drepte ( s → x ), deduse la capitolul II:
dN dT dM
= 0; = −q ; =T (11.7)
dx dx dx

11.2. Tensiuni în bare curbe plane cu axa circulară


Eforturile N , T şi Mi produc în secţiunea barei curbe aceleaşi tipuri de
tensiuni ca şi la bara dreaptă. Astfel eforturile axiale N produc tensiuni normale cre
se determină cu relaţia:
N
σ= (11.8)
A
Eforturile tăietoare T produc în secţiunea barei tensiuni tangenţiale care se
determină cu formula lui Juravski:
Sy *
τ zx = Tz (11.9)
bI y
131
Eforturile M produc tensiuni normale care se determină cu altă relaţie decât în
cazul barelor drepte (Navier). Se fac următoarele ipoteze de calcul şi simplificări ale
modelului real: se admite valabilă legea lui Hooke şi ipoteza lui Bernoulli, forţele
acţionează în planul axei geometrice al barei , secţiunea admite un plan de simetrie
care coincide cu planul axei geometrice al barei.
σmin
-

My C
My
C e N
C’ y
dθ N
N’ +
B A z R2 σmax
A’
R
∆(dθ) r
R1
z

O
dθ-∆(dθ)

Fig. 11.2
O’
Se consideră un element infinit mic din bara curbă delimitat de două plane ce
trec prin puntele C şi C’ (Fig. 11.2), având unghiul la centru dθ, care este supus unui
efort încovoietor Miy pe feţele sale.
În fig. 11.2 s-au făcut următoarele notaţii:
! R raza axei geomerice a barei curbe corespunzătoare centrelor de greutate ale
secţiunilor (cerc);
! r raza fibrei neutre a barei, corespunzătoare axelor neutre ale secţiunilor
! e = R - r distanţa de la centrul de greutate la axa neutră ;
! R1, R2 raza interioară respectiv exterioară a secţiunii barei;
! AB o fibră situată la distanţa z de fibra neutră a barei.
Elementul de bară se deformează sub acţiunea momentului încovoietor pozitiv
ca în fig. 11.2, astfel încât fibra AB se lungeşte devenind A’B şi unghiul dθ se
micşorează devenind dθ -∆(dθ). Ţinând sema de aceasta se poate scrie:
ds= AB=(r-y) dθ; ∆(AB)= ∆ds= A’B – AB=z∆( dθ) (11.10)
Deformaţia specifică a elementului AB=ds este:
∆( ds ) z ⋅ ∆( dθ )
ε= = (11.11)
ds ( r − z )dθ
132
Conform legii lui Hooke tensiunea se scrie:
∆( ds ) E ⋅ ∆( dθ ) z z
σ = Eε = = ⋅ = EΩ ⋅ (11.12)
ds dθ r−z r−z
unde cu Ω s-a notat rotirea specifică relativă a celor două secţiuni.
Se observă că legea de variaţie a tensiunilor pe suprafaţa secţiunii este
hiperbolică. Întrucât în secţiunea barei efortul N este nul se poate scrie:
z z
N = ∫ σdA = ∫ EΩ ⋅ dA =EΩ ⋅ ∫ dA = 0 (11.13)
A A r−z A r − z

z
Deoarece EΩ ≠ 0 din (11.13) rezultă: ∫ r − z dA = 0 (11.14)
A

relaţie din care rezultă poziţia axei neutre (raza r) a barei.


Ecuaţia de momente faţă de axa Nz arată că suma momentelor tuturor forţelor
elementare dF = σ dA este egală cu momentul încovoietor al secţiunii (efortul Miy):
z2 z 2 − rz + rz
M iy = ∫ z ⋅ σdA = EΩ ∫ dA = EΩ ∫ dA
A A r − z A r−z
rz
M iy = − EΩ ∫ zdA + ∫ dA = − EΩ ⋅ S *Ny = − EΩ ( −e ⋅ A ) = EΩ e ⋅ A (11.15)
A A r − z

M
⇒ EΩ = iy
e⋅ A
unde S*Ny este momentul static al secţiunii în raport cu axa Ny iar a doua integrală
este nulă, conform (11.14).
Înlocuind în (11.12) expresia lui EΩ obţinută prin (11.15) se obţine expresia
tensiunii la încovoiere a barelor curbe:
M iy z
σ= ⋅ (11.16)
e⋅ A r − z
Tensiunea maximă / minimă se obţine pentru fibrele extreme (fig. 11.2). Pentru
Miy > 0 tensiunea este pozitivă în fibra interioară (R1) şi negativă în fibra exterioară
(R2), deci avem:
M iy z M iy r − R1 M iy d1
σ max = ⋅ = ⋅ = ⋅ >0
e⋅ A r − z z = r − R1
e ⋅ A R1 e ⋅ A R1
(11.17)
M iy z M iy R2 − r M iyd
σ min = ⋅ = ⋅ = ⋅ 2 <0
e⋅ A r − z z = R2 − r
e ⋅ A R2 e ⋅ A R2
133
Observaţii:
! Dacă Miy < 0 tensiunile sunt negative în fibra inferioară (R1) şi pozitive în fibra
exterioară (R2);
! tensiunea în fibra interioară este de regulă mai mare decât cea în fibra exerioară,
M iy d1 M d
în modul: ⋅ > iy ⋅ 2 (11.18)
e ⋅ A R1 e ⋅ A R2
! Tensiunile datorate eforturilor axiale N şi momentelor încovoietoare Miy se adună
algebric în secţiunea periculoasă (în care momentul încovoietor este maxim în
modul)
! eforturile axiale N şi momentele încovoietoare Miy sunt de regulă maxime în
aceeaşi secţiune datorită faptului că anularea derivatei (T=0) are loc în aceeaşi
secţiune (vezi 11.4).

11.3 Calculul deplasărilor pentru bare curbe plane


Deplasările pentru barele curbe plane se pot calcula prin metode energetice
(Mohr Maxwell). Întrucât deplasările datorate eforturilor N şi T în general se
neglijează în raport cu cele produse de efortul Miy , deplasarea (rotirea) unei secţiuni
oarecare al barei A se poate scrie astfel:
1
δA =
EI
∫ M ⋅ m A dθ (11.19)

unde M=M(θ) este expresia funcţiei momentului încovoietor pe lungimea barei


datorat forţelor reale ce acţionează aupra barei;
mA=mA(θ) este expresia funcţiei momentului încovoietor datorat unei forţe (sau
cuplu) unitare ce acţionează aupra barei în punctul A pe direcţia pe care dorim
să determinăm deplasarea (rotirea secţiunii).
În aplicaţia de la paragraful 11.4 se calculează separat deplasările după cele
două direcţii: cea orizontală δH şi cea verticală δV şi apoi se aplică principiul
suprapunerii efectelor calculânduse (geometric) deplasarea totală cu relaţia:
δ A = δ 2H + δV2 (11.20)

11.4. Aplicaţie
Se consideră bara curbă având axa geometrică sub forma unui semicerc ca în
fig.11.3.a. Asupra capătului A ala barei acţionează sub unghiul α=450 o forţă
concentrată P=2 2 P şi un cuplu M=2PR. Să se determine reacţiunile din încastrare,
diagramele de eforturi N, T şi M, valoarea maximă a tensiunii din secţiunea
periculoasă şi deplasarea punctului de aplicaţie a forţei şi cuplului.
134

n y
R P R

t P
θ θ MB HB
A
A
α=450 O B α=450 O x
2PR 2PR VB
2P 2 2P 2
Fig.11.3.a Fig.11.3.b
Calculul reacţiunilor din B
Pentru a determina reacţiunile din încastrare se scriu ecuaţiile de echilibru din
Mecanică pentru forţele şi cuplurile ce acţionează pe bara curbă astfel (fig.5.1.b):
∑F = 0
x ⇒ 2P 2 cos α + H B = 0; H B = −2P
∑F = 0
y ⇒ − 2P 2 sin α + VB = 0 ; VB = 2P (11.21)
∑M = 0 Bz ⇒ 2P 2 sin α ⋅ 2R − 2PR + M B = 0; M B = −2PR

Diagramele de eforturi N, T şi M
Pentru trasarea diagramelor se exprimă eforturile N, T şi M în funcţie de
forţele aplicate şi unghiul θ (ca parametru) şi se trasează prin patru puncte, (respectiv
θ = 0; π / 4; π / 2; 3π / 4; π ) astfel:
! Efortul N într-o secţiune oarecare situată la unghiul θ faţă de A, se determină ca
sumă a proiecţiilor după direcţia tangentei la cerc (t) a tuturor forţelor situate în
stânga secţiunii (fig.11.3.b):
N ( θ ) = −2 P 2 cos α ⋅ sin θ + 2 P 2 sin α ⋅ cos θ = 2 P( − sin θ + cos θ ) (11.22)
! Efortul T într-o secţiune situată la unghiul θ faţă de A se determină ca sumă a
proiecţiilor tuturor forţelor situate în stânga secţiunii pe direcţia normalei la cerc
(n) (direcţia razei) (fig.11.3.b) :
T ( θ ) = −2 P 2 cos α ⋅ cos θ − 2 P 2 sin α ⋅ sin θ = −2 P(cos θ + sin θ ) (11.23)
! Efortul M într-o secţiune oarecare situată la unghiul θ faţă de A se determină ca
suma cuplurilor şi momentelor faţă de secţiunea curentă a tuturor forţelor situate în
stânga secţiunii (fig.5.1.b)
M ( θ ) = −2 P 2 [cos α ⋅ R sin θ + sin α ⋅ R( 1 − cos θ )] + 2 PR = 2PR(cosθ − sin θ ) (11.24)
Din aceste diagrame rezultă următoarele:
135
! diagrama N şi M admite un maxim (în modul) pentru θ = 1350 , ce corespunde
punctului în care se anulează efortul T (rezultă din relaţia difrenţială între cele
dN dM
două eforturi =T , = T ⋅ r ). Valoarea eforturilor pentru θ = 1350 , este:
dθ dθ
N=-2 2 P; M=-2 PR 2 (11.25)
Diagrama N Diagrama T

-2P - - -2P
1350 -2 2 P -2 2 P
+ 0 1350 +
45
450 +2P
+2P O -2P -2P O
Fig. 11.3.c Fig. 11.3.d

Diagrama M • diagrama T admite un maxim pentru


θ = 450 , ce corespunde punctului în care se
anulează efortul N, din relaţia difrenţială
-2PR între cele două eforturi:
- -2 PR
0 2
135 dT
450 = − N − qr , q=0

+
+2PR O -2PR
Valoarea efortului este:
Fig. 11.3.e
T = -P 2 (11.26)

Calculul tensiunii maxime în secţiunea periculoasă:


Întrucât ambele eforturi N şi M sunt negative, valorile maxime sunt:
N max = N θ=135 , M max = M
0
θ =135 0
, atunci tensiunile maxime sunt în fibra interioară
(negative):
N max M i max d / 2 − e
σ max = + (11.27)
A A⋅e R1
N max M i max d / 2 − e 8 2 P 8 2 PR d − 2e
σ max = + = + 2 ⋅ (11.28)
A A⋅e R1 πd 2
πd ( R − r ) 2 R − d
unde r distanţa până la axa neutră pentru secţiunea circulară este dată de:
d2
r= ; (11.29)
4( 2 R − 4 R 2 − d 2 )
iar e distanţa dintre cele două axe Cy şi Ny este:
e=R–r (11.30)
136
Calculul deplasării şi rotirii secţiunii A
Deplasările δH , δV şi ϕA se calculează prin metoda Mohr-Maxwell şi
integrarea analitică a funcţiilor obţinute:
mH M o mV M o mA M o
δH = ∫ ds; δV = ∫ ds ; ϕA = ∫ ds ; (11.32)
EI EI EI
unde mH , mV şi mA sunt momentele produse în bara curbă sub acţiunea unor forţe
unitare aplicate în A pe orizontală, pe verticală şi respectiv momentul produs de un
cuplu unitar aplicat în A, conform fig. 11.3. f, g, h .

R R

1 θ A θ
A
O B 1 O B
Fig.11.3.f Fig.11.3.g
Din fig.11.3. f, g, h rezultă
expresiile celor trei funcţii mH , mV şi
R mA au forma:

θ mH ( θ ) = − R sin θ;
A
O mV ( θ ) = R ( 1 − cos θ ); (11.33)
B
1 Fig.11.3.g mA ( θ ) = 1
Înlocuind în relaţiile de mai sus expresia (11.24) a momentului M=M(θ) şi
expresiile (11.33) pentru mH , mV şi mA în relaţiile (11.32) rezultă :
1 1 π
δH =
EI
∫ M ( θ ) ⋅ mH ( θ ) ds = EI ∫0 2 PR( − sin θ + cos θ )( − R sin θ ) Rdθ =
π (11.34)
2 PR 3  θ sin 2θ cos 2θ  π 2 PR 3 PR 3
=  − +  = ⋅ =π
EI  2 4 4  0 2 EI EI
1 1 π
δV =
EI
∫ M ( θ ) ⋅ mV ( θ ) ds =
EI 0
∫ 2PR( − sin θ + cos θ )R( 1 − cos θ ) Rdθ =
π (11.35)
2PR3  cos 2θ θ sin 2θ  PR3
=  cos θ − + sin θ − −  = −(4 + π)
EI  4 2 4 0 EI
3
2 PR
Deplasarea totală este: δ = δ H + δV = π + ( 4 + π )
2 2 2
(11.36)
EI
1 1 π PR 2
ϕA =
EI
∫ M ( θ ) ⋅ mA ( θ ) ds = EI ∫0 2PR( − sin θ + cos θ ) Rdθ = 4 EI (rad) (11.37)
137

CAPITOLUL XII
SOLICITĂRI DINAMICE

12.1. Generalităţi
În multe aplicaţii din construcţia de maşini se întâlnesc solicitări care nu
satisfac condiţiile unei solicitări statice admise până acum: forţele nu se aplică
progresiv, nu sunt constante în timp sau prezintă discontinuităţi, sarcini care se
manifestă prin şocuri dure sau moi sau acţionează local producând o stare de tensiuni
de contact specifică (contact hertzian) sau deformaţii plastice mari. Aceste solicitări
intră în categoria solicitărilor dinamice şi pot fi clasificate în :
! solicitări prin forţe de inerţie ca rezultat al forţelor de inerţie ce apar datorită
acceleraţiilor unor piese în mişcare;
! solicitări prin şocuri produse datorită variaţiilor bruşte a vitezelor sau
acceleraţiilor pieselor aflate în mişcare;
! solicitări la oboseală datorate variaţilor periodice ale eforturilor sau tensiunilor
din piese care se repetă ciclic, produse de sarcini din exterior sau de forţele de
inerţie ce apar în timpul vibaţiilor mecanice.

12.2. Solicitări dinamice prin forţe de inerţie


a. Solicitări dinamice axiale ale barei drepte
Se consideră o bară dreaptă la capătul căreia este fixat un corp de masă M, care
se roteşte în jurul unei axe verticale cu vitea unghuiulară constantă ω. Bara este de
secţiune constantă A, are lungimea L şi masa specifică pe unitatea de lungime γ (masa
barei este: m=γL). Într-o secţiune oarecare a barei avem eforturi axiale, tăietoare şi
încovoietoare datorate greutăţii corpului de masă M, greutăţii proprii a barei şi a
forţelor de inerţie centrifuge, conform proncipiului lui d’Alembert din Mecanica
analitică (fig. 12.1).
ω M
x
O
x
L a)

dFi N x
Mi
x dx T
x
b) Fig.12.1 c) z
138
Pentru un element de bară de lungime dx situat la distanţa x de axa de rotaţie
(fig. 12.1.b), forţa centrifugă ce acţionează asupra lui se scrie:
dFi = xω 2 dm = xω 2γdx (12.1)
Efortul axial N din secţiunea aflată la distanţa x de axa de rotaţie, se scrie
pentru faţa pozitivă (fig. 12.1.c) astfel:
L
1
N ( x) = Lω M + ∫ dFi = Lω 2 M + ( L2 − x 2 )ω 2γ
2
(12.2)
x 2
Se observă că N(x) are o variaţie parabolică şi este maximă pentru x=0:
 1   m
N max = Lω 2  M + Lγ  = Lω 2  M +  (12.3)
 2   2
Diagrama de variaţie a eforturilor axiale este reprezentată în fig. 12.2
ω M

Nmax

+
x Fig.12.2

b. Solicitări dinamice în cazul volantului


Pentru calculul volantului la solicitări dinamice se fac următoarele ipoteze de
calcul: grosimea obezii se neglijează în raport cu raza volantului R, se neglijează
greutatea volantului (sau axa de rotaţie este verticală) şi se face abstracţie de existenţa
spiţelor. Cu aceste ipoteze simplificatoare problema se reduce la calculul unui cadru
circular încărcat cu o sarcină uniform distribuită (fig. 12.3) :
dF Rω 2γds
p= = = Rω 2γ (12.4)
ds ds
unde am notat cu γ masa specifică pe unitatea de lungime a obezii (M=2πRγ).
Fiind un cadru plan simetric cu o infinitate de axe de simetrie încărcat simetric,
eforturile antisimetrice T sunt nule. De asemenea eforturile încovoietoare sunt nule
datorită relaţiilor diferenţiale dintre eforturi:
dN T dM
= = 0 ⇒ N = ct ≠ 0; = T ⇒ M = ct = 0 (12.5)
ds R ds
139

dF
R
ω
θ
O
ω N N

Fig.12.3

Scriind ecuaţia de proiecţii pe direcţie verticală a forţelor exterioare de inerţie


dF şi eforturilor din secţiunea volantului obţinem:
π

2 N − ∫ dF sinθ ds = 0 ⇒ 2 N − ∫ R 2ω 2γ dθ = 0
L 0 (12.6)
⇒ N = R 2ω 2γ = v 2γ
unde v =ωR este viteza periferică a volantului.
Relaţia de dimensionare / verificare se scrie ţinând seama de ipotezele de
N v 2γ
calcul, pentru care tensiunile pot fi considerate constante: σ = = ≤σa
A A

12.3. Solicitări dinamice prin şoc


a. Solicitări dinamice axiale ale barei drepte
Se consideră o bară dreaptă verticală la capătul
căreia este fixat un opritor. Bara este de secţiune
constantă A, are lungimea L . Dealungul barei cade
P un corp degreutate P de la înălţimea h (fig. 12.4) care
loveşte opritorul. În urma impactului bara suferă
lungirea δd, după care corpul de greutate P se opreşte
şi apoi bara începe să se scurteze şi au loc vibraţii
A L longitudinale care se amortizează după un timp .
h Pentru a determina această deformaţie δd,
efortul axial Nd ce ia naştere în bară sau tensiunea
dinamică σd corespunzătoare în vederea verificării
δst sau dimensionării barei, se face următoarea ipoteză:
energia potenţială gravitaţională a corpului ce cade
δd
Fig.12.4 de la înălţima h, se acumulează în întregime sub
formă de energie potenţială de deformaţie elastică a
barei:
2
N dx
Ep=U ⇒ P (h + δ ) = ∫
d
d
(12.7)
2 EA
L
140
Deoarece rigiditatea la întindere a barei EA=const., efortul axial Nd este
constant pe lungimea barei. Relaţia (12.7) devine:
2

P (h + δ d ) =
N d2 L

PL
(h + δ d ) = 1  N d L  (12.8)
2 EA EA 2  EA 
Ţinând seama de expresiile deformaţiilor statică şi dinamică a barei:
Pdx PL N d dx N d L
δ st = ∫ = ; δd = ∫ = (12.9)
L EA EA L EA EA
relaţia (12.8) devine: 2δ st (h + δ d ) = δ d
2
(12.10)
Aceasta este o ecuaţie de gradul al II-lea în δ d care admite două soluţii: soluţia
negativă nu este acceptabilă, deci soluţia unică este:
(
δ d = δ st + δ st2 + 2hδ st = δ st 1 + 1 + 2h / δ st ) (12.11)
Se notează paranteza din relaţia (12.11) cu ψ, care se numeşte multiplicator
sau factor de impact:
ψ = 1 + 1 + 2h / δ st (12.12)
Se observă din acestă expresie că pentru: h=0 ⇒ ψ=2, deci efectul sarcinii P
aplicată brusc asupra capătului barei este de două ori mai mare decât în cazul în care
aceasta se aplică static (progresiv, de la 0 la valoarea maximă P).
Tensiunea dinamică care ia naştere în bară atunci când se atinge deformaţia
maximă δ d este proporţională cu δ d dacă se ţine seama de relaţiile :
P E Nd E
σ st = = δ st ; σd = = δd ; (12.13)
A L A L
deci: ( )
σ d = σ st 1 + 1 + 2h / δ st = σ st ⋅ ψ (12.14)
Relaţia de verificare (dimensionare) în acest caz este:
P
⋅ψ ≤ σ a (12.15)
A
Dacă în expresia (12.12) se face aproximarea:
2h 2hEA
ψ≅ = (12.16)
δ st PL
şi se înlocuieşte în relaţia (12.15) se obţine:
P 2hEA 2hEP
≤σa ⇔ ≤ σ a2 ⇔ (AL ) ≥ 2hEP (12.17)
A PL AL σ a2
Deci în cazul solicitărilor dinamice prin şoc este necesar să se dimensio-neze
atât secţiunea A cât şi volumul barei (AL)nec pentru a putea prelua şocul.
141
b. Solicitări ale barei drepte prin şoc transversal
Se consideră o bară dreaptă de secţiune constantă A, are lungimea L situată pe
două reazeme rigide punctiforme la capetele ei. La mijlocul barei cade de la înălţimea
h un corp de greutate P (fig. 12.5). În urma impactului bara suferă deformaţii care se
concretizează la mijlocul ei prin săgeata fd, după care corpul de greutate P se opreşte
şi apoi bara începe să vibreze transversal (vibraţii flexionale) şi se amortizează după
un timp oarecare.

EI h

δst
L/2 δd
L/2

M(x) PL/4
Fig.12.5
Pentru a determina această deformaţie fd, eforturile încovoietoate Mi(x) ce ia
naştere în bară şi tensiunea dinamică σd corespunzătoare lui Mimax în vederea
verificării sau dimensionării barei, se face aceeaşi ipoteză: energia potenţială
gravitaţională a corpului de greutate P se acumulează în întregime sub formă de
energie potenţială de deformaţie elastică a barei (se neglijează greutatea barei):
M id2 dx
Ep=U ⇒ P (h + f d ) = ∫ (12.18)
L 2 EI

efortul încovoietor se poate scrie (fig. 12.5):


 Pd
 2 ⋅ x pentru x ∈ [0, L / 2]
M id (x ) =  (12.19)
 Pd ⋅ ( L − x) pentru x ∈ [ L / 2, L]
 2
Deoarece rigiditatea la încovoiere a barei EI=const, relaţia (12.18) devine:
Pd2  L / 2 2 L

P(h + f d ) =  ∫ x dx + ∫ ( L − x) dx 
2

8EI  0 L/2 
2 (12.20)
Pd2 L3 PL 3
1  Pd L3 
P(h + f d ) = ⇔ (h + f d ) =  
96 EI 48EI 2  48EI 
142
Ţinând seama de expresiile săgeţilor statică şi dinamică la mijlocul barei:
PL3 Pd L3
f st = ; fd = (12.21)
48EI 48EI
relaţia (12.20) se scrie: 2 f st (h + f d ) = f d
2
(12.22)
Se obţine aceeaşi ecuaţie (12.10) de gradul al II-lea în fd care admite soluţia
valabilă: (
f d = f st 1 + 1 + 2h / f st ) (12.23)
Multiplicatorul sau factorul de impact este în acest caz:
ψ = 1 + 1 + 2h / f st (12.24)
Se observă din acestă expresie că pentru: h=0 ⇒ ψ=2, deci efectul sarcinii P
aplicată brusc asupra mijlocului barei este de două ori mai mare decât în cazul în care
aceasta se aplică static (progresiv, de la 0 la valoarea maximă P).
Tensiunea dinamică maximă care ia naştere în bară atunci când se atinge
deformaţia maximă fd se scrie ţinând seama de relaţiile :
M M
σ st = max = f stα ; σ d = d max = f d α ; (12.25)
W W
deci tensiunea dinamică maximă este: σ d = σ st ⋅ ψ (12.26)
Relaţia de verificare /dimensionare în acest caz este:
M ψM max ψPL
σ d = d max = = ≤σa (12.27)
W W 4W
Dacă în expresia (12.24) se face aproximarea:
2h 96hEI
ψ≅ = (12.28)
f st PL3
şi se înlocuieşte în relaţia (12.27) se obţine:
PL 96hEI hEP
≤σa ⇔ (AL ) ≥ β 2 (12.29)
4W PL 3
σa
În cazul solicitărilor dinamice prin şoc este deci necesar să se dimensione-ze
atât secţiunea A cât şi volumul barei (AL)nec.

c. Solicitări ale arborilor prin şoc torsoinal


Se consideră o bară dreaptă de secţiune circulară constantă (arbore de diametru
d) aflată în mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω=const., la capătul căreia se află
un volant de moment de inerţie mecanic J (fig. 12.6). La un moment dat se produce o
blocare bruscă a arborelui în secţiunea din celălalt capăt astfel încât se poate
considera că întreaga energie cinetică a volantului se transformă în energie potenţială
de deformaţie elasică a arborelui (se neglijează energia cinetică a arborelui şi
deformaţia elastică a volantului). Efortul torsional din arbore este constant pe
lungimea sa L, deci se poate scrie:
143
1 M2 1 M2L
Jω 2 = ∫ td dx ⇒ Jω 2 = td (12.30)
2 L 2GI p 2 2GI p

J
GIp d

ω
L
Fig.12.6

Arborele suferă o deformaţie torsională care se concretizează prin unghiul ϕd


cu care se roteşte volantul din momentul frânării şi până la oprire:
M td M L
ϕd = ∫ dx = td (12.31)
L GI p GI p
Tensunea dinamică maximă se scrie:
16M td πd 3
τ d max = ⇒ M td = τ d max (12.32)
πd 3 16
Înlocuind în relaţia (12.30) se obţine:
2
1 2 16 L  πd 3τ d max  1 L πd 2 2
Jω =   ⇔ Jω 2
= τ d max (12.33)
2 Gπd 4  16  2 4G 4
πd 2
Înlocuind volumul arborelui V = L se obţine tensunea dinamică maximă:
4
2GJ
τ d max = ω ≤τa (12.34)
V
Ca şi în celelalte două cazuri prezentate, în acest caz se dimensionează volumul
arborelui pentru a putea prelua şocul produs prin blocarea capătului său:
2GJω 2
Vnec = (12.35)
τ a2
144
145

CAPITOLUL XIII
ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII

13.1. STAREA SPAŢIALĂ DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎN


JURUL UNUI PUNCT DIN INTERIORUL CORPULUI

13.1.1. Componentele tensorului tensiunilor în jurul unui punct din


interiorul corpului elastic
Se consideră un corp elastic solicitat de un sistem complex spaţial de sarcini şi
un punct oarecare P(x, y, z) din interiorul lui. Se separă în jurul punctului un element
de volum paralelipipedic, cu cele trei feţe adiacente perpendiculare între ele Oxy,
Oyz, Ozx (P≡O, fig. 13.1).
Cele 9 componente ale tensiunilor pe fiecare
σz faţă a paralelipipedului determină tensorul
O≡P x
τxz τyz tensiunilor care se exprimă sub forma unei
τzy matricii 3×3 (tensor de ordinul II):
y σy
τxy σ x τ xy τ xz 
σx τzx τ
σx  
yx
Tσ =τ yx σ y τ yz  (13.1)
τxy τyx τ τ τ zy σ z 
zx  zx
τzy
σy Conform teoremei dualităţii, între tensiunile
τyz τxz tangenţiale există relaţiile: τxy = τyx ,τyz = τzy,
σz τxz = τzx, ceea ce conduce la concluzia că
z starea de tensiune într-un punct este
Fig. 13.1 caracterizată de şase mărimi scalare
independente: trei componente normale σx ,
σy , σz şi trei tangenţiale τxy , τyz , τzx .
Indicele componentelor normale semnifică direcţia axei pe care acţionează, iar
pentru componentele tangenţiale primul indice semnifică direcţia axei după care
acţionează iar al doilea direcţia normalei la suprafaţa pe care acţionează.
A cunoaşte starea de tensiune într-un punct din interirul unui corp înseamnă a
cunoaşte cele şase tensiuni ca funcţii de coordonatele punctului respectiv. Teoria
elasicităţii se ocupă cu analiza stării de tensiuni şi determinarea valorilor principale
(maxime şi minime) ale tensiunilor precum şi a direcţiilor după care acţionează
acestea.
145
146

13.1.2. Componentele tensorului deformaţiilor în jurul unui punct


din interiorul unui corp.
Se poate arăta că există o analogie perfectă între relaţiile care descriu starea de
tensiune din jurul unui punct şi cele care descriu starea de deformaţie.
Astfel, dacă se consideră o deformaţie specifică liniară ε de-a lungul unei direcţii
normale la o suprafaţă oarecare On (fig. 13.2) având cosinuşii directori ! , m şi n,
componentele sale de pe cele trei axe de coordonate se scriu în funcţie de

O x
componentele tensorului deformaţiilor
εx
εy astfel:
γxy 1 1
εz
δx γzx δ x = ε x ⋅ ! + γ xy ⋅ m + γ xz ⋅ n
y 2 2
δy
γyz 1 1
δz ε δ y = γ yx ⋅ ! + ε y ⋅ m + γ yz ⋅ n (13.2)
2 2
n 1 1
δ z = γ zx ⋅ ! + γ zy ⋅ m + ε z ⋅ n
2 2
z Fig. 13.2
respectiv:
ε = prOn (δ x ) + prOn (δ y ) + prOn (δ z )
(13.3)
ε = ε x ⋅ ! 2 + ε y ⋅ m 2 + ε z ⋅ n 2 + γ xy ⋅ !m + γ yz ⋅ mn + γ zx ⋅ n!
Tensorul deformaţiilor se exprimă analog sub forma unei matricii 3×3 :
 1 1 
 ε γ γ xz
2 
x xy
2
 
 1 1 
Tε = γ yx ε y γ yz (13.4)
2 2 
1 1 
 γ zx γ zy ε z 
 2 2 

13.1.3. Ecuaţiile diferenţiale de echilibru ale tensiunilor.


Condiţiile pe contur
Variaţia componentelor tensorului tensiune în jurul unui punct din centrul de
masă al elementului de volum dV=dxdydz, se determină ţinând seama că aceste valori
sunt prin ipoteză funcţii continue de coordonatele punctului respectiv: deci pentru
variaţiile dx, dy, dz ale elementului creşterile acestor tensiuni vor fi egale cu
diferenţialele lor “parţiale” în raport cu variabilele respective ( din cauza numărului
prea mare al acsetor tensiuni , în fig 13.3 sunt reprezentate numai variaţiile
componentelor orientate după axa Ox):

146
147
∂σ x ∂ τ xy ∂ τ xz
σx →σx+ dx; τ xy → τ xy + dy; τ xz → τ xz + dz
∂x ∂y ∂z
∂ τ yx ∂σ y ∂ τ yz
τ yx → τ yx + dx; σ y →σ y+ dy; τ yz → τ yz + dz (13.5)
∂x ∂y ∂z
∂ τ zx ∂ τ zy ∂σ z
τ zx → τ zx + dx; τ zy → τ zy + dy; σz →σz+ dz;
∂x ∂y ∂z
Să presupunem că asupra elementului
O dx x de volum dV=dxdydz, în afară de tensiuniile
τxz
de mai sus acţionează şi forţele masice pe
dy unitatea de volum care sunt reprezentate
prin proiecţiile lor pe axe X, Y şi Z. Ţinând
y τxy ∂σ x
dz σx + dx seama de variaţiile tensiunilor de la o faţă la
σx ∂x alta a elementului (13.5), de expresiile
∂τ xy
τ xy + dy forţelor elementare pe feţele elementului şi
∂y
de forţele masice date, ecuaţiile de proiecţii
pe axa Ox sunt:
∂τ xz  ∂τ xy 
τ xz + dz  ∂σ 
∂z  σ x + x dxdydz+  τ xy + dydzdx+
 ∂ x   ∂ y 
z
 ∂τ 
+  τ xz + xz dzdxdy (13.6)
Fig. 13.3  ∂z 
− σ x dydz− τ xy dzdx− τ xz dxdy+ Xdxdydz= 0
O x Făcând reducerile de termeni asemenea
τxz avem:
∂ σ x ∂τ xy ∂ τ xz
y ∂τ + + +X =0 (13.7)
τ xz + xz dz ∂x ∂ y ∂z
τzx ∂z
M
Ecuaţiile de proiecţii pe axa Oy şi Oz
se obţin analog:
∂ τ yx ∂ σ y ∂τ yz
+ + +Y = 0
∂τ xz ∂x ∂y ∂z
τ xz + dz (13.7’)
∂z ∂ τ zx ∂τ zy ∂ σ z
Fig. 13.4 + + +Z =0
z ∂x ∂ y ∂z
În cazul în care elementul de volum este în mişcare (de exemplu de vibraţie)
asupra lui mai acţionează şi forţele de inerţie şi ecuaţiile (13.7) şi (13.7’) se scriu:
∂ σ x ∂ τ xy ∂ τ xz ∂2u
+ + +X =ρ 2
∂x ∂ y ∂z ∂t
∂τ yx ∂ σ y ∂τ yz ∂ 2v
+ + +Y = ρ 2 (13.8)
∂x ∂ y ∂z ∂t
∂τ zx ∂τ zy ∂ σ z ∂2 w
+ + +Z = ρ 2
∂x ∂y ∂z ∂t
147
148
În absenţa forţelor masice şi de inerţie ecuaţiile (13.8) se scriu:
∂ σ x ∂τ xy ∂ τ xz
+ + =0
∂x ∂ y ∂z
∂ τ yx ∂ σ y ∂ τ yz
+ + =0 (13.9)
∂x ∂y ∂z
∂ τ zx ∂τ zy ∂ σ z
+ + =0
∂x ∂y ∂z
Scriind ecuaţia de momente a celor 4 forţe elementare corespunzătoare tensiunilor
tangenţiale pe cele patru feţe faţă de axa paralelă cu Oy ce trece prin centrul M al
elementului de volum (singurele care dau momente, vezi fig. 13.4) avem:
dz dx  ∂τ  dz  ∂τ  dx
τ xz dxdy ⋅ − τ zx dydz ⋅ − τ xz + xz dz dxdy ⋅ + τ zx + zx dx dydz ⋅ =0 (13.9)
2 2  ∂z  2  ∂x  2

Dacă se neglijează termenii infinit mici de ordinul patru în comparaţie cu


termenii infinit mici de ordinul trei şi se fac reducerile de termeni asemenea, rezultă:
(τ xz −τ zx ) dxdydz=0 şi deoarece dxdydz ≠ 0 rezultă : τ xz =τ zx (13.10)
Acestă relaţie exprimă legea dualităţii tensiunilor tangenţiale
În mod similar se dovedeşte valabilitatea acestei legi pentru celelalte două
tensiuni tangenţiale.
Ecuaţiile diferenţiale ale echilibrului elastic sunt stabilite pentru o zonă oarecare
din interiorul corpului. Dacă zona respectivă este situată în vecinătatea conturului
corpului, atunci trebuiesc scrise anumite relaţii de echilibru care poartă numele de
condiţii pe contur.
Se consideră elementul de volum tetraedric
din vecinătatea conturului pentru care se
σz cunoaşte forţa elemntară de suprafaţă f (forţa
O A
τyz σz pe contur), ce acţionează pe suprafaţa
τxy τzy elementară de contur notată în fig. 13.5 cu
τ x
B ABC.
τzx fx
fy
Ecuaţiile de echilibru în proiecţii pe cele trei
τyx axe se scriu:
σx
y fz f x A − σ x A! − τ xy Am − τ xz An = 0
n
f f y A − τ yx Al − σ y Am − τ yz An = 0 ⇒
C
f z A − τ zx Al − τ zy Am − σ z An = 0
z
Fig. 13.5 f x = σ x ! + τ xy m + τ xz n = 0
f y = τ yx ! + σ y m + τ yz n = 0 (13.11)
f z = τ zx ! + τ zy m + σ z n = 0
Ecuaţiile echilibrului elastic şi condiţiile pe contur se mai numesc ecuaţiile
statice ale Teoriei Elasticităţii.
148
149

13.1.4. Ecuaţiile diferenţiale ale deformaţiilor elastice (ecuaţiile


geometrice sau formulele lui Cauchy)
În vecinătatea punctului P, se consideră punctele A, B, C la distanţele dx, dy, dz
(fig.13.6.a). Dacă punctul P are deplasările după cele trei axe Ox, Oy, Oz, notate cu
u, v, w, atunci prin dezvoltarea în serie Taylor a funcţiilor conţinute u, v, w şi
păstrarea derivatelor de ordinul unu, deplasările punctelor A, B, C vor fi:
∂u ∂v ∂w
u A = u + dx; v A = v+ dx; wA = w+ dx;
∂x ∂x ∂x
∂u ∂v ∂w
u B = u + dy; v B = v+ dy; wB = w+ dy; , (13.12)
∂y ∂y ∂y
∂u ∂v ∂w
uC = u + dz; vC = v+ dz; wC = w+ dz;
∂z ∂z ∂z
uP uA
O≡P uP dx A uA x O≡P x
vP A
wP vP A”
vA wA P’ α vA
B dy
vB uB A’
wB dz
β
y
uC
vC B
C vB B” B’
wC uB
z
b)
a) Fig. 13.6
Pe baza acestor componente în fig. 13.6.b, este reprezentată în planul Oxy,
poziţia înainte şi după deformare a segmentului PA şi PB, care au devenit P’A’,
respectiv P’B’. Deformaţia segmentului PA = dx în direcţia axei Ox, se scrie:
 ∂u  ∂u
∆(PA) = ∆(dx) = P’A” - PA =  dx + u + dx−u −dx= dx (13.13)
 ∂x  ∂x
Deformaţia specifică liniară în sensul axei Ox este :
∂u
dx
∆(dx) ∂ x ∂u
εx= = = (13.14)
dx dx ∂ x
Deformaţia segmentului PB = dy în direcţia axei Oy, se scrie:
 ∂v  ∂v
∆(PB) = ∆(dy) = P’B” - PB =  dy + u + dy −u −dy = dy (13.15)
 ∂y  ∂y
Deformaţia specifică liniară în sensul axei Ox este :
∂v
dy
∆(dy ) ∂ y ∂v
εy= = = (13.16)
dy dy ∂ y
149
150
∂w
În mod analog se găseşte: εz= (13.17)
∂z
Pentru unghiul de rotire al muchiei PA în planul Oxy avem :
∂v ∂v
v+
dx−v
A′A′′ ∂x ∂x
tgα = = = (13.18)
P′A′ dx+u + ∂ u dx−u 1+ ∂ u
∂x ∂x
∂u
Dacă se neglijează la numitor termenul =ε x în raport cu 1, rezultă:
∂x
∂v
tgα ≈α = (13.19)
∂x
În mod analog, pentru unghiul de rotire al muchiei PB în planul Oxy:
∂u
tgβ ≈ β = (13.20)
∂y

Prin urmare, deformaţia unghiulară sau lunecarea specifică γxy, care este
modificarea unghiului drept în planul Oxy (fig.4.3.b) are valoarea:
∂v ∂u
γ xy = α + β = + (13.21)
∂x ∂y
În mod analog se obţin modificările de unghiuri în celelalte două plane :
∂w ∂v ∂u ∂w
γ yz = + ; γ zx = + (13.22)
∂y ∂z ∂z ∂x

În consecinţă, între deformaţiile specifice liniare în punctul curent P(x, y, z)


lunecările specifice în planele Oxy, Oyz, Ozx şi deplasările u, v, w din punctul P
există relaţiie diferenţiale:
 ∂u  ∂v ∂u
ε x = , γ x y = ∂ x + ∂ y
 ∂ x

 ∂v  ∂v ∂u
ε y = , γ x y = + (13.23)
 ∂ y  ∂x ∂y
 dw  ∂v ∂u
ε z = γ x y = +
 dz  ∂x ∂y

Dacă variaţia deplasărilor din punctul curent P se notează prin vectorii:


∂ u  ∂ u  ∂ u 
     
∂ x  ∂ y  ∂ z 
∂ v  ∂ v  ∂ v 
δx = , δy = , δz =  (13.24)
∂ x  ∂ y  ∂ z 
∂ w ∂ w  ∂ w 
     
 ∂ x   ∂ y   ∂ z 

150
151
Se poate definii tensorul deplasărilor specifice în punctul P:
∂ u ∂u ∂u 
 
∂ x ∂y ∂z 
∂ v ∂v ∂v 
[
Tδ = δ x , δ y , δ z ] =  (13.25)
∂ x ∂y ∂z 
∂ w ∂w ∂ w
 
 ∂ x ∂y ∂ z 

carereprezintă un tensor de ordinul doi; se poate descompune acest tensor într-unul


simetric Tε şi altul antisimetric Tω, adică:
Tδ = Tε + Tω (13.26)
unde tensorul simetric Tε se scrie:
 ∂u 1  ∂ u ∂ v 1  ∂ u ∂ w 
  +   + 
 ∂x 2  ∂ y ∂ x 2∂ z ∂ x 
  ∂ v ∂ u ∂v 
1 1  ∂ v ∂ w 
Tε =   +   +  (13.27)
2  ∂ x ∂ y ∂y 2∂ z ∂ y 
 
 1  ∂ w ∂ u 1  ∂ w ∂ v ∂w 
 2  ∂ x + ∂ y   + 
2  ∂ y ∂ z ∂z 
 
şi tensorul antisimetric Tω se scrie:
 1  ∂ v ∂ u 1  ∂ u ∂ w 
 0 −  −   − 
 2  ∂ x ∂ y 2∂ z ∂ x 
  ∂ v ∂ u 
1 1  ∂ w ∂ v 
Tω =   −  0 −  −  (13.28)
 2  ∂ x ∂ y 2  ∂ y ∂ z 
 
 1  ∂ u ∂ w 1  ∂ w ∂ v 
− 2  ∂ z − ∂ x   − 
2  ∂ y ∂ z
0 
 
Dacă se folosesc relaţiile dintre deformaţii şi deplasări (13.23) tensorul simetric
Tε (13.27) reprezintă tensorul deformaţiilor:
 1 1 
 εx 2
γ yx
2
γ 
zx
 
1 1
Tε =  γ xy εy γ  (13.29)
2 2
zy

1 1 
 xz γ εz 
 2 
yz
2

Tensorul antisimetric Tω reprezintă tensorul rotaţiilor rigide ale elementului,


rotaţii care nu prezintă interes, deoarece acestea au numai rolul de a deplasa
elementul, nemodificându-i forma şi nici dimensiunile.
Prin urmare, starea de deformaţie din jurul unui punct este complet definită dacă
se cunoaşte tensorul deformaţie Tε din acel punct .
151
152

13.1.5. Condiţiile de continuitate ale deformaţiilor elastice (ecuaţiile


lui Saint Venant).
Dacă se dau diferite valori ale deplasărilor după cele teri axe (u, v, w), formulele
lui Cauchy permit calculul celor 6 componente ale deformaţiei (εx, εy, εz, γxy, γyz, γzx.)
În schimb dacă se cunosc componentele deformaţiei, nu se pot obţine valori
determinate ale componentelor deplasării. Deci între componentele deformaţiei
trebuie să existe anumite relaţii matematice care să exprime faptul că materialul
corpului este un mediu continuu care îşi păstrează acestă proprietate şi după
deformarea corpului. Aceste relaţii sunt de două feluri:
! relaţii între componentele deformaţiilor situate în acelaşi plan
Se derivează parţial relaţiile (13.14), (13.16), (13.21) după cum urmează:
∂u ∂2 ∂ 3u ∂v ∂2 ∂ 3v
εx= ; (ε x )= ; εy= ; ( )
εy = 2
∂x ∂y 2 ∂ x∂y 2 ∂y ∂x 2 ∂ x ∂y
(13.30)
∂u ∂v ∂2 ∂ 3u ∂ 3v
γ xy = +
∂y ∂x
; (γ xy ) = +
∂x∂y ∂x∂ y 2 ∂ x 2 ∂y
Rezultă deci următoarele relaţii :
∂ 2ε x ∂ ε y ∂ 2 γ xy
2

+ =
∂y 2 ∂x 2 ∂x∂y
∂ 2ε y ∂ 2ε z ∂ 2 γ yz
+ = (13.31)
∂z 2 ∂y 2 ∂y∂z
∂ 2ε z ∂ 2ε x ∂ 2 γ zx
+ =
∂x 2 ∂z 2 ∂z∂x
! relaţii între componentele deformaţiilor situate în plane diferite:
Se derivează parţial relaţiile (13.21), (13.22) după cum urmează:
∂γ xy ∂ 2u ∂ 2v
= +
∂z ∂ y∂z ∂ z∂x
∂γ yz ∂ 2 v ∂ 2 w
= + (13.32)
∂x ∂ z∂x ∂ x∂y
∂γ zx ∂ 2 w ∂ 2 u
= +
∂y ∂ x∂y ∂ y∂z
Însumând primele două relaţii membru cu mebru şi scăzând a treia se obţine:
∂γ xy ∂γ yz ∂γ zx ∂ 2v
+ − =2 (13.33)
∂z ∂x ∂y ∂ z∂x
! Derivând parţial în raport cu y se obţin relaţii între componentele deformaţiilor
situate în plane diferite:
∂  ∂γ xy ∂γ yz ∂γ zx  ∂ 3v ∂ 2ε y
 + − = 2 =2 (13.34)
∂y  ∂z ∂x ∂y  ∂x∂y∂ z ∂ z∂ x
152
153
În mod analog se obţine:
∂  ∂γ zx ∂γ xy ∂γ yz  ∂ 3u ∂ 2ε x
 + − = 2 =2
∂x  ∂y ∂z ∂x  ∂x∂y∂ z ∂ y∂z
... (13.34’)
∂  ∂γ yz ∂γ zx ∂γ xy  ∂ 3w ∂ 2ε z
 + − = 2 =2
∂z  ∂x ∂y ∂z  ∂x∂y∂ z ∂ x∂ y

Cele 6 ecuaţii care leagă cele 6 deformaţii specifice se numesc condiţiile de


continuitate sau ecuaţiile lui Saint Venant.

13.1.6. Legea lui Hooke generalizată (ecuaţiile fizice)


În cazul general, forma relaţiei tensiuni - deformaţii σ =f(ε) reflectă de fapt
dependenţa între componentele tensorului tensiune Tσ şi componentele tensorului
deformaţie Tε adică:
Tε = f (Tσ ) (13.35)
Dacă funcţia f(ε) este o funcţie liniară, acesta conduce la o corespondenţă
biunivocă între Tε şi Tσ şi relaţia (13.35) poartă denumirea de legea lui Hooke
generalizată.
Pentru a găsi forma concretă a legii (13.35) vom examina din nou un element de
volum din corp de forma unui paralelipiped în cazul general al stării de tensiune din
spaţiu (fig.13.1). Relaţia dintre tensiuni şi deformaţii în starea de tensiune spaţială se
poate exprima cu uşurinţă prin extinderea legii lui Hooke de la întinderea -
compresiunea simplă şi lunecarea simplă pentru care avem relaţiile binecunoscute:
σ = εE; τ = γG (13.36)
Posibilitatea practică de a face această extrapolare se justificată prin determinări
experimentale pentru multe din materialele folosite în tehnică, dacă sunt respectate
următoarele condiţii (ipoteze de bază):
! prezenţa simultană a tuturor componentelor tensorului tensiune, la fel ca şi
prezenţa lor separată (dacă aceasta este posibilă), menţine materialul în domeniul
deformaţiilor elastice;
! materialul poate fi considerat izotrop;
! deformaţiile sunt foarte mici în comparaţie cu dimensiunile corpului;
! procesul deformaţiei este izotermic.
Aceste condiţii fac posibilă aplicarea principiului suprapunerii efectelor,
considerând volumul elementar acţionat pe rând de perechile de tensiuni normale σx,
σy, σz, τyz, τzx, τyx .
Se consideră paralelipipedul elementar acţionat de tensiunile σx, (fig.13.7):

153
154
acesta prezintă o întindere
monoaxială
O≡P ε’x
dx σ
dy producând după direcţia Ox alungirea ε x′ = x
E
ε’y şi contracţiile biaxiale după direcţiile normale
y
dz σx
Oy şi Oz:

σx
σx
ε ′y =ε z′ =−ν ε ′x =−ν
, (13.37)
E
ε’z unde E este modulul de elasticitate
longitudinal şi ν coeficientul lui Poisson.
Admiţând apoi că asupra paralelipipedului
z elementar acţionează numai tensiunile σy
Fig. 13.7
respectiv numai σz , prin raţionamente
analoage obţinem:
σ σ
ε ′y′= y , ε ′x′=ε ′z′=−ν ε ′y′=−ν y (13.37’)
E E
σ σ
ε ′z′′= z , ε ′x′′=ε ′y′′=−ν ε ′z′′=−ν z
E E
Prin suprapunerea efectelor celor trei încărcări independente, deformaţiile
specifice ale elementului (fig.5.5.a) după cele trei direcţii vor fi date de :
σ σ σ 1
ε x =ε ′x +ε ′x′+ε ′x′′= x −ν y −ν z = [σ x −ν (σ y +σ z )]
E E E E
σ σ σ 1
ε y =ε ′y +ε ′y′+ε ′y′′= x −ν y −ν z = [σ y −ν (σ z +σ x )] (13.38)
E E E E
σ σ σ 1
ε z =ε′z +ε′z′ +ε′z′′= x −ν y −ν z = [σ z −ν(σ x +σ y )]
E E E E
Admiţând apoi că asupra
O x
paralelipipedului elementar (fig. 13.8)
τxz
acţionează numai tensiunile tangenţiale τxz =
τzx , se va produce o deformare unghiulară a
y
feţelor paralele cu planul Oxz, fără a se
γxz deforma celelalte feţe ale paralelipipedului.
Conform legii lui Hooke scrisă sub forma
(13.37) putem scrie:
τxz
τ
γ ′zx = zx , γ xy′ = y ′yz =0 (13.39)
G
z Fig. 13.8 unde G este modulul de elasticitate
transversal.
În mod analog, dacă asupra paralelipipedului elementar (fig. 13.8) acţionează
numai tensiunile tangenţiale τyz=τzy respectiv τxy=τyx vom obţine:

154
155
τ
γ ′yz′ = yz , γ ′zx′ =γ ′xy′ =0 (13.39’)
G
τ
γ ′xy′′ = xy , γ ′yz′′ =γ ′zx′′ =0
G
Aplicând principiul suprapunerii efectelor acţiunii tuturor componentelor
tensorului tensiune rezultă următoarele componente ale tensorului deformaţie:
τ
ε x = [σ x −ν (σ y +σ z )],
1
γ xy = xy
E G
τ
ε y = [σ y −ν (σ z +σ x )],
1
γ yz = yz (13.40)
E G
τ
ε z = [σ z −ν (σ x +σ y )],
1
γ zx = zx
E G
Formulele (13.40) exprimă relaţiile care există între componentele deformaţiei
şi componentele tensiunilor. Uneori este necesar să se exprime tensiunile în funcţie
de deformaţii. Este uşor de observat că se obţin relaţiile:
E  3ν 
σx= ε x+ ε m , τ xy =Gγ xy
1 + ν  1−2ν 
E  3ν 
σ y= ε + ε , τ yz =Gγ yz , (13.41)
1 + ν  1−2ν 
y m

E  3ν 
σz= ε + ε , τ zx =Gγ zx .
1 + ν  1−2ν 
z m

unde s-a notat cu εm deformaţia medie: ε m = (ε x +ε y +ε z )


1
(13.42)
3

13.1.7 Variaţia tensiunilor din interiorul unui corp. Tensiuni şi


direcţii principale. Elipsoidul tensiunilor. Tensiuni octaedrice.
Cercurile tensiunilor
a. Tensiuni şi direcţii principale
Se izolează, dintr-un corp, un tetraedru elementar având laturile OA = dx, OB =
dy, OC = dz, pe feţele căruia s-au introdus tensiunile corespunzătoare (fig. 13.9),
astfel:
1. pe feţele ortogonale din planele de coordonate acţionează tensiunile σx, σy, σz,
τxy, τyz, τzx
2. iar pe faţa înclinată de arie dA, a cărei normală ν are cosinuşii directori ! = cos
( n ,Ox) = =cosα, m = cos( n , Oy)= cosβ, n=cos( n , Oz)=cosγ, acţionează
vectorul tensiune p având componentele : px , py , pz .
156
Feţele ortogonale au ariile şi
σz
tensiunile respectiv:
O
τyz σz A
- Aria (OBC) = dAx = ! dA, cu
τxy τzy tensiunile : σx, τxy, τzx.
x
τ
- Aria (OAC) = dAy = m dA, cu
B
τzx px tensiunile: τyx, σy, τyz. (13.43)
y
τyx py - Aria (OAB) = dAz = n dA, cu
σx tensiunile : τzx , τzy , σz.
pz
Proiecând pe axele de coordonate
n toate forţele care acţionează asupra
p
tetraedrului se obţine respectiv:
C
(13.44)
z px ⋅ dA - σx dAx - τxy dAy - τxzdAz = 0
Fig. 13.9 py ⋅ dA - τyx dAx - σy dAy - τyzdAz = 0
pz ⋅ dA - τzx dAx - τzy dAy - σ z dAz = 0
Împărţind cu dA şi ţinând seama de relaţiile (13.42) se obţine:
px = σx ! + τxy m + τxz n
py = τyx ! + σy m + τyz n (13.45)
pz= τzx ! + τzy m + σ z n
 p x  σ x τ yx τ zx  ! 
    
sau matricial: p
  
y
= τ xy
σ y
τ zy  m  (13.46)
 p  τ τ σ  n 
 z   xz yz z 
sau: p = Tσ n (13.47)
Rezultă tensiunea totală:
p= p x2 + p y2 + p z2 (13.48)
Dacă se descompune tensiunea totală p după direcţia normalei n şi o direcţie
din planul secţiunii ABC situată în acelaşi plan cu p şi n , se poate exprima
tensiunea normală σ ca proiecţie a tensiunii p pe direcţia normalei n :
σ = prν p = !p x + mp y + np z =
(13.49)
= σ x ! 2 + σ y m 2 + σ z n 2 + 2τ xy ⋅ !m + 2τ yz ⋅ mn + 2τ zx ⋅ n!

Tensiunea tangenţială de pe faţa ABC se poate obţine cu relaţia: τ = p 2 − σ 2. sau:


τ 2 = p x2 + p x2 + p x2 − (σ x ! 2 + σ y m 2 + σ z n 2 + 2τ xy ⋅ !m + 2τ yz ⋅ mn + 2τ zx ⋅ n! ) (13.50)
157
Există însă secţiuni având o anumită orientare a normalei n pentru care
tensiunile tangenţiale sunt nule. Să considerăm în continuare că suprafaţa BCD din
fig. 13.9 este o astfel de secţiune. În acest caz putem scrie p ≡ σ şi τ = 0 , iar relaţiile
(13.45) devin:
p x = σ ⋅ !; p y = σ ⋅ m; pz = σ ⋅ n (13.51)
Se înlocuiesc aceste relaţii în (13.45) şi se obţine:
(σ x
− σ )! + τ xy m + τ xz n = 0;
τ yx ! + (σ y − σ )m + τ yz n = 0; (13.52)
τ zx ! + τ zy m + (σ z − σ )n = 0.
Rezultă astfel un sistem de ecuaţii omogene având ca necunoscute cosinuşii
directori ! , m, n cu următoarea legătură între ele:
! 2 + m 2 + n 2 = 1. (13.53)
Pentru ca sistemul de ecuaţii omogene (13.52) să prezinte soluţii diferite de
zero, este necesar ca determinantul său să fie nul:
σ x −σ τ xy τ xz
τ yx σ y −σ τ yz =0 (13.54)
τ zx τ zy σz −σ
Dezvoltarea acestui determinant conduce la următoarea ecuaţie de gradul III în σ :
σ 3 − I 1σ 2 + I 2σ − I 3 = 0; (13.55)
care admite trei rădăcini reale numite tensiuni principale: σ 1 > σ 2 > σ 3 .
Coeficienţii acestei ecuaţii se numesc invariaţii stării generale de solicitare şi
au următoarele expresii:
I1 = σ x + σ y + σ z (13.56)
σ x τ xy σ y τ yz σ z τ zx
I2 = + + =
τ yx σy τ zy σ z τ xz σ x (13.57)
= σ xσ y + σ yσ z + σ zσ x − τ xy2 − τ yz2 − τ zx2 ;
σ x τ xy τ xz
I 3 = τ yx σ y τ yz (13.58)
τ zx τ zy σ z
Dacă se înlocuiesc, pe rînd, tensiunile principale σ 1 ,σ 2 ,σ 3 , determinate, în
sistemul de ecuaţii (5.45) şi se rezolvă ţinând seama de (13.52), se găsesc cosinuşii
directori ! i , mi , ni ai normalelor la secţiunile principale (numite şi direcţii
principale):
σ = σ1 ⇒ ! 1 ,m1 ,n1 ; σ = σ 2 ⇒ ! 2 ,m2 ,n2 ; σ = σ 3 ⇒ ! 3 , m 3 , n3 . (13.59)
158
Asa cum rezultă la pararaful 13.2 pentru tensiunile tangenţiale se găsesc trei
valori extreme:
σ1 − σ 2 σ2 − σ3 σ − σ1
τ12 = τ 21 = ; τ 23 = τ 32 = ; τ 31 = τ13 = 3 (13.60)
2 2 2
Deoarece există de relaţia de ordine σ 1 > σ 2 > σ 3 , rezultă τ max = τ13 = τ 31
Se demonstrează la pararaful 13.2 că planele în care acţionează tensiunile
tangenţiele maxime sau minime sunt planele bisectoare ale unghiurilor diedre definite
de secţiunile principale, luate două câte două.
Se consideră un cub elementar având dx=dy=dz, orientat după direcţiile
principale: cele două secţiuni în care acţionează tensiunile tangenţiale τ12 şi τ 21 sunt
perpendiculare între ele şi sunt dispuse la 450 faţă de secţiunile principale pe care
acţionează tensiunile σ1 şi σ 2 (fig.13.10). În mod similar se găsesc secţiunile pe care
secţiunile pe care acţionează:
τ 23 = τ 32 şi τ 31 = τ13 . (13.61)

O 1 O 1 O 1
τ21
2 2 2
τ32 τ23
τ12 τ31
τ13

3 3
3
a. c.
b. Fig. 13.10

b. Elipsoidul tensiunilor
Se consideră expresia tensiunii normale σ , de pe o faţă înclinată oarecare
ABC (fig. 13.9):
σ = σ x ! 2 + σ y m 2 + σ z n 2 + 2τ zy !m + 2τ yz mn + 2τ zx n! (13.62)

z Pe normala la suprafaţa ABC, cu


"
se ia un vector v , coliniar σ , de
σ3
valoare:
O k
σ1 x v=± ; (13.63)
σ
σ2
de unde:
y k2
σ= 2, (13.64)
Fig. 13.11 " v
Dacă proiecţiile vectorului v , pe axele de coordonate, sunt:
159
x = v ⋅ !; y = v ⋅ m; z = v ⋅ n (13.65)
atunci cosinuşii directori ai normalei la suprafaţa ABC sunt:
x y z
!= ; m= ; n= . (13.66)
v v v
Se înlocuiesc expresiile (13.66) şi (13.64) în (13.62) şi se obţine:
x2 y2 z2 xy yz zx k 2
σ x 2 + σ y 2 + σ z 2 + 2τ xy 2 + 2τ yz 2 + 2τ zx 2 = 2 (13.67)
v v v v v v v
2
După simplificarea cu v , rezultă:
σ x ⋅ x 2 + σ y ⋅ y 2 + σ z ⋅ z 2 + 2τ xy ⋅ xy + 2τ yz ⋅ yz + 2τ zx ⋅ zx = k 2 (13.68)
Aceasta este ecuaţia unei cuadrice şi reprezintă suprafaţa generată de vârful
"
vectorului σ orientat după normala la planul ABC, când aceasta are toate orientările
posibile din spaţiu. Forma concretă a cuadricei depinde de valoarea constantei
arbitrare k. Dacă se face o rotire convenabilă a sistemului de axe, se obţine anularea
termenilor care conţin tensiunile tengenţiale şi se obţin direcţiile principale (σx=σ1;
σy=σ2; σz=σ3). Relaţiile (13.68) devin:
σ1 ⋅ x2 + σ 2 ⋅ y2 + σ 3 ⋅ z2 = k 2 (13.69)
În acest caz, relaţiile (13.45) devin:
p x = σ 1 ⋅ !; p y = σ 2 ⋅ m; p z = σ 3 ⋅ n; (13.70)
iar relaţia (13.62) se scrie:
σ = σ 1 ⋅ !2 + σ 2 ⋅ m2 + σ 3 ⋅ n2 (13.71)
Din expresiile (13.70) se scot cosinuşii directori:
p p p
!= x; m= y; n= z. (13.72)
σ1 σ2 σ3
care se înlocuiesc în (13.53), obţinându-se:
2
p x2 p y p z2
+ + = 1. (13.73)
σ 12 σ 22 σ 32
A rezultat ecuaţia unui elipsoid, raportat la axele sale (fig. 13.11), denumit
elipoidul tensiunilor sau elipsoidul lui Lame de semiaxe OA= σ1,OB=σ 2 , OC=σ3.

c. Tensiuni octaedrice
Octaedrul este un volum cu opt feţe
O
triunghiulare, egal înclinate faţă de sistemul
triortogonal de axe (fig. 5.14) În acest caz
x
pentru normalele la cele opt feţe avem:
τoct
3
σoct !=m=n= care rezultă din condiţia:
y 3
voct ! 2 + m 2 + n 2 = 1; (13.74)
Fig. 13.12 z
160
Având în vedere că: p X = σ 1 ⋅ l ; pY = σ 2 ⋅ m; p Z = σ 3 ⋅ n; (13.75)

rezultă: poct = p x2 + p y2 + p z2 = (σ
2
1 + σ 22 + σ 32 ) / 3 (13.76)

şi: σ oct = σ1l 2 + σ 2 m 2 + σ 3 n 2 = (σ1 + σ 2 + σ 3 ) / 3 = σ med (13.77)


Deci, tensiunea normală pe una din feţele octaedrului, este egală cu media
tensiunilor principale . Rezultă tensiunea tangenţială octaedrică:
σ 12 + σ 22 + σ 32 (σ 1 + σ 2 + σ 3 )
2

τ oct = p − σ = 2
oct
2
oct
− =
3 9 (13.78)
1
= (σ 1 − σ 2 )2 + (σ 2 − σ 3 )2 + (σ 3 − σ 1 )2 = 2 τ 12 + τ 22 + τ 32
3 3

d. Cercurile tensiunilor
Se consideră relaţiile 13.48 şi 13.70:
p 2 = p x2 + p y2 + p z2 = σ12 ! 2 + σ 22 m 2 + σ 32 n 2 = σ 2 + τ 2 ;
σ = σ1 ! 2 + σ 2 m 2 + σ 3 n 2 ; (13.79)
! 2 + m 2 + n 2 = 1. (13.80)
Se procedează la eliminarea lui m2 şi n2, între aceste trei relaţii. În acest scop,
din relaţia (13.80) rezultă:
n2 = 1 − !2 − m2 ; (13.81)
şi se înlocuieşte în cele două relaţii precedente:
σ12 ! 2 + σ 22 m 2 + σ 32 (1 − ! 2 − m 2 ) = σ 2 + τ 2 ; (13.82)
σ = σ1! 2 + σ 2 m 2 + σ 3 (1 − ! 2 − m 2 ); (13.83)
care se pot scrie forma:
(σ 2
1 − σ 32 )! 2 + (σ 22 − σ 32 )m 2 = σ 2 + τ 2 − σ 32 ; (13.84)
(σ 1 − σ 3 )! 2 + (σ 2 − σ 3 )m 2 = σ − σ 3 . (13.85)
Relaţia (13.85) se înmulţeşte cu σ 2 + σ 3 , astfel încât:
(σ 1 − σ 3 )(σ 2 + σ 3 )! 2 + (σ 22 − σ 32 )m 2 = (σ − σ 3 )(σ 2 + σ 3 ). (13.86)
Prin scăderea relaţiilor (13.84)şi (13.86) se obţine:
(σ 1 [ σ1 + σ3 ) − (σ 2 + σ3 )]! 2 = σ 2 + τ 2 − σ32 − (σ − σ3 )(σ 2 + σ3 );
− σ 3 )( (13.87)
respectiv, după transformările de rigoare se obţine:
(σ − σ )(σ − σ ) + τ
2 3
2
= (σ1 − σ 2 )(σ1 − σ 3 )! 2 ; (13.88)
161
Dacă se procedează similar, eliminând n2 şi ! 2, respectiv ! 2 şi m2, rezultă alte
două expresii, de formă asemănătoare, astfel încât se obţin relaţiile:
(σ − σ )(σ − σ ) + τ = (σ −σ )(σ − σ )! ;
2 3
2
1 2 1 3
2

(σ − σ )(σ − σ ) + τ = (σ − σ )(σ − σ )m ;
3 1
2
2 3 2 1
2
(13.89)
(σ − σ )(σ − σ ) + τ = (σ − σ )(σ − σ )n .
1 2
2
3 1 3 2
2

Pentru cazul particular, când α = 90 0 ,cos α = 1 = 0, prima dintre relaţiile


(13.89)devine:
(σ − σ )(σ − σ ) + τ
2 3
2
= 0. (13.90)
σ 2 + σ3  σ − σ3
Aceasta reprezintă ecuaţia unui cerc cu centrul C1  ,0  şi raza r1 = 2
 2  2
ca în fig. 13.13.
În mod similar, pentru β = 900 , m = 0, a doua relaţie devine ecuaţia unui cerc,
(σ − σ3 )(σ − σ1 ) + τ 2 = 0, cu centrul C2  σ3 + σ1 ,0  şi raza r2 =
σ 3 − σ1
.
 2  2
Pentru γ = 90 0 , n = 0 a treia relaţie devine ecuaţia unui alt cerc,
(σ − σ1 )(σ − σ 2 ) + τ 2 = 0 cu centrul C3  σ1 + σ 2 ,0  şi raza r3 =
σ1 − σ 2
.
 2  2
Se poate arăta că o stare oarecare
τ de tensiune se poate reprezenta, în
planul Oστ , printr-un punct situat
în afara cercului C1 şi a cercului
C3, dar în interiorul cercului C2.
σ Într-adevăr, dacă este valabilă
O C1 C2 C3
relaţia de ordonare a tensiunilor
principale, σ 1 > σ 2 > σ 3 , pentru
σ1 ! ≠ 0, m ≠ 0, n ≠ 0 se obţine:
σ2
(σ 1 − σ 2 )(σ1 −σ 3 )! 2 > 0;
σ3
Fig. 13.13 (σ 2 − σ 3 )(σ 2 − σ1 )m 2 < 0; (13.91)
(σ 3 − σ1 )(σ 3 − σ 2 )n 2 > 0;
care introduse în relaţiile (13.89) conduc respectiv la inegalităţile:
(σ − σ )(σ − σ ) + τ
2 3
2
> 0;
(σ − σ )(σ − σ ) + τ
3 1
2
< 0; (13.92)
(σ − σ )(σ − σ ) + τ
1 2
2
>0
şi care reprezintă tocmai zonele haşuarate situate în afara cercului C1 şi a cercului C3
şi în interiorul cercului C2, ceea ce confirmă afirmaţia de mai sus.
162

13.1.8. Variaţia deformaţiilor din interiorul unui corp. Deformaţii


şi direcţii principale. Relaţia dintre constantele elastice E, G şi ν
a. Deformaţii şi direcţii principale
Să considerăm un sistem de axe Oxyz şi un corp raportat la acest sistem de axe.
Acum, după ce deformaţiile normale şi tangenţiale în raport cu axele x, y, z au fost
"
definite, să considerăm deformaţia normală într-o direcţie oarecare n (fig.13.14).
Fie punctele infinit vecine M (x, y, z) şi N (x
O≡M dx x + dx, y + dy, z + dz) care aparţin corpului
dy şi care după deformare devin respectiv M1
M1 (x1, y1, z1) şi N1 (x1 + dx1, y1 + dy1, z1 +
y dz1) adică după deformare segmentul MN
devine segmentul M 1 N1 astfel că
dz deformaţia specifică în punctul M (a
segmentului MN ) se defineşte prin:
M 1 N1 − MN ds1 −ds
ε= = (13.93)
MN ds
N
unde:
N1 2
z ds 2 =MN =dx 2 +dy 2 +dz 2 (13.94)
Fig. 13.14
2
ds12 =MN =dx12 +dy12 +dz12
1 (13.95)
şi x1 = x + u ⇒ dx1 = dx + du,
y1 = y + v ⇒ dy1 = dy + dv, (13.96)
z1 = z + w ⇒ dz1 = dz + dw.
Ridicând la pătrat relaţia (13.93)şi ordonând termenii se obţine :
d s12 =d s 2 ( ε 2 +2ε+1 ) (13.97)
unde dacă ţinem seama de ipoteza micilor deformaţii, se neglijează termenii de
ordinul doi (ε2 = 0) obţinem: 2εd s 2 =d s12 −d s 2 (13.98)
Ţinând seama de formulele (13.94), (13.95) şi (13.96) membrul drept al
ecuaţiei (13.98) devine:
2εd s 2 =2( dxdu+dydv+dz dw )+du 2 +dv 2 +dw2 (13.99)
Ţinând seama de relaţiile diferenţialelor du, dv, şi dw:
∂u ∂u ∂u
du= dx+ dy+ dz
∂x ∂y ∂z
∂v ∂v ∂v
dv= dx+ dy+ dz (13.100)
∂x ∂y ∂z
∂w ∂w ∂w
dw= dx+ dy+ dz
∂x ∂y ∂z
163
şi neglijând termenii de ordinul doi du2, dv2, şi dw2 relaţia (13.99) devine:
∂u  
εds 2 = (dx )2 + ∂v (dy )2 + ∂w(dz )2 + ∂u + ∂v dxdy+
∂x ∂y ∂z  ∂ y ∂x 
(13.101)
 ∂v ∂ w   ∂ w ∂u 
+ + dydz+ + dzdx
 ∂z ∂ y   ∂x ∂z 
Împărţind membru cu membru cu ds2 şi ţinând seama de relaţiile :
dx dy dz
=cos( n ,x )= ! , =cos( n ,y )=m , =cos( n ,z )=n . (13.102)
ds ds ds
precum şi de relaţiile (13.23) rezultă relaţia (13.3):
ε = εx ! 2 + εy m2 + εz n2 + γx y ! m + γy z m n + γz x n ! (13.103)
Prin urmare, deformaţia specifică a unui segment oarecare care trece printr-un
punct oarecare M (x, y, z) poate fi exprimată în funcţie de cele şase componente ale
deformaţiei definite în raport cu axele de coordonate (vezi fig. 13.2). Prin urmare,
componentele deformaţiei pot fi scrise ca tensor într-o matrice pătrată 3×3:
 1 1 
 εx 2
γ yx γ zx
2 
 
1 1 
Tε =  γ xy εy γ zy (13.104)
2 2 
1 1 
 xz γ yz εz 
 2 2 
Se poate demonstra că între teoria tensiunilor şi cea a deformaţiilor, analogia
este deplină. Toate formulele din teoria deformaţiilor se pot scrie prin analogie cu
formulele corespunzătoare din teoria tensiunilor.
Există astfel trei direcţii principale 1, 2, 3, pentru care ε1 > ε2 > ε3 au valori
extreme iar lunecările specifice sunt nule. Direcţiile principale ale tensorului Tε
coincid cu direcţiile principale ale tensorului Tσ pentru corpurile izotrope şi liniar -
elastice. Mărimile lungirilor specifice principale sunt date de ecuaţia de gradul III în ε
scrisă sub forma determinantului:
1 1
ε x −ε γ yx γ zx
2 2
1 1
γ xy ε y −ε γ zy =0 (13.105)
2 2
1 1
xz
γ yz ε z −ε
2 2
analoagă ecuaţiei (13.54); în acelaşi fel se găsesc şi cei trei invarianţi I’1, I’2, I’3
corespunzători tensorului deformaţiilor specifice.
164
De asemenea, se poae demonstra că lunecările specifice au valori extreme în
planele bisectoare ale diedrelor având ca normale direcţiile principale două câte două.
Lunecările specifice maxime sunt date de :
γ12 = ε1 - ε2 ; γ23 = ε2 - ε3; γ13 =γmax = ε1 - ε3 (13.106)
Se poate defini prin analogie deformaţia octaedrică normală εoct şi deformaţia
octaedrică tangenţială γoct .

b. Relaţia dintre constantele elastice ale materialului E, G şi ν


Din relaţiile (13.40) se obţine:
1
ε1 = [σ1 −ν(σ 2 +σ 3 )]
E
1
ε 2 = [σ 2 −ν(σ 3 +σ1 )] (13.107)
E
1
ε 3 = [σ 3 −ν(σ1 +σ 2 )]
E
şi ţinând seama de relaţiile (13.106) se obţine:

ε1 − ε 2 =
1+ ν
(σ1 − σ 2 ) = γ12 = τ12 = σ1 − σ 2 (13.108)
E G 2G
E
de unde rezultă: G= (13.109)
2(1+ν )
numită relaţie de izotropie, care arată faptul că între E, G şi ν există numai două
constante elastice independente, cea de-a treia fiind funcţie de cele două.

13.1.9. Deformaţia volumică specifică (ecuaţia lui Poisson).


Se consideră un paralelipiped elementar din interiorul unui corp elastic având
laturile dx, dy, dz , care în urma deformaţiei are dimensiunile dx1 , dy1 , dz1 ( fig.
13.14). Astfel, volumul iniţial fiind:
dV = dx dy dz (13.110)
iar după deformare dV1 = dx1 dy1 dz1 adică:
 du  dv  dw 
dV1 = (dx+du )(dy +dv )(dz + dw)= dxdydz1+  1+  1+ =
 dx  dy  dz  (13.111)
= (1+ε x )(1+ε y )(1+ε z )dxdy dz
se defineşte deformaţia specifică volumică în jurul unui punct, prin raportul:
∆(dV ) dV1 −dV
εv = = =(1+ε x )(1+ε y )(1+ε z )−1 (13.112)
dV dV
165
unde neglijând termenii care conţin produse ale deformaţiilor specifice, rezultă:
εv = εx + εy + εz , (13.113)
1
Notând deformaţia medie cu: εm = ( εx + εy + εz ) (13.114)
3
avem relaţia: εv = 3 εm . (13.115)
Adunând membru cu membru primele trei relaţii (13.40) se obţine:
1−2ν
εx + εy + εz = (σx + σy + σz) (13.116)
E
σ +σ +σ
Notând tensiunea medie cu: σm = p = x y z (13.117)
3
E
relaţia (13.116) devine: σm = εm (13.118)
1−2ν
Deci tensiunea medie este proporţională cu deformaţia medie. Ţinând seama de
relaţiile (13.115), ecuaţia (13.118) se mai poate scrie şi sub forma:
E
σm = εv. (13.119)
3( 1−2ν )
Expresia (13.119), precum şi (13.118) poartă denumirea de legea variaţiei
elastice a volumului. Cercetările experimentale au confirmat această lege chiar şi
pentru valori ale tensiunii medii care depăşesc limita de elasticitate a materialului σe.
Relaţia (13.119) se mai poate scrie şi :
3( 1−2ν )
εv = σm (13.120)
E
Din ecuaţia lui Poisson rezultă că deformaţia volumică este nulă atunci când este
îndeplinită condiţia:
σx + σy + σz = 0 (13.121)
E
Se notează modulul de elasticitate cubică: K = (13.122)
3( 1−2ν )
1
ecuaţia lui Poisson se scrie: εv = σm (13.123)
K
Revenim din nou la ecuaţiile (13.41) şi scădem din membrii din stânga şi din
dreapta relaţia (13.117), obţinem:
E  3ν  E E
σ x −σ m =  ε + ε m − εm = (ε x −ε m ) = 2G (ε x −ε m )
1 + ν  1−2ν  1−2ν 1+ ν
x

σ y −σ m = . . . =
E
(ε y −ε m ) = 2G(ε y −ε m ) (13.124)
1+ ν
E
σ z −σ m = . . . = (ε z −ε m ) = 2G(ε z −ε m )
1+ ν
166
Dacă se adaugă relaţiile:
1 1 1
τ xy =2G γ xy , τ yz =2G γ yz , τ zx =2G γ zx . (13.125)
2 2 2
Relaţiile (13.124) şi (13.125) se folosesc în teoria deformaţiilor plastice şi
reprezintă legea variaţiei formei exprimând faptul că componentele tensiunilor şi ale
deformaţiilor, corespunzătoare variaţiei formei sunt proporţionale unele cu altel. Ele
se pot scrie matricial astfel:
 1 1 
 ε x −ε m γ xy γ xz 
 σ x −σ m τ xy τ xz   2 2 
   1 1 
 τ yx σ y −σ m τ yz =2G γ yx ε y −ε m γ yz  (13.126)
  2 2
σ z −σ m   
 τ zx τ zy
 1γ 1
 zx
γ zy ε z −ε m 
 2 2 
În concluzie se obţine relaţia de descompunere a tensorilor tensiune şi
deformaţie ca o sumă a doi tensori: unul sferic modificator al volumului (TSσ şi TSε )
şi unul deviator (TDσ şi TDε) modificator al formei:
 σm 0 0   σ x −σ m τ xy τ xz 
   
Tσ = TSσ + TDσ =  0 σm 0  +  τ yx σ y −σ m τ yz  (13.127)
 0  
 0 σ m   τ zx τ zy σ z −σ m 

 1 1 
 ε x −ε m γ xy γ xz
 εm 0 0  2 2 
   1 1 
Tε = TSε + TDε =  0 εm 0  + γ yx ε y −ε m γ yz (13.128)
0 2 2
 0 ε m   
 1γ 1
γ zy ε z −ε m 
 zx
 2 2 

13.1.10 Expresia energiei potenţiale de deformaţie totale, de


modificare a formei şi modificare a volumului.
Sub acţiunea forţelor exterioare, corpul elastic suferă o deformaţie în urma
căreia forţele efectuează un anumit lucru mecanic. Considerăm că acest lucru
mecanic se transformă integral în energie potenţială de deformaţie care, în urma
înlăturării forţelor exterioare, este consumat pentru restabilirea formei iniţiale
nedeformate.
Întrucât energia potenţială de deformaţie specifică se referă la un volum
elementar egal cu dV, energia potenţială de deformaţie totală a unui corp se obţine cu
ajutorul relaţiei: U = ∫ U 1 dV , (13.129)
(V )
167
Se consideră un cub cu laturile egale dx=dy=dz=1. Pe feţele acestui cub se
dezvoltă tensiunile normale şi tangenţiale σx , σy, σz , τxy , τyz , τzx şi el suferă
deformaţiile specifice εx ,εy, εz, γxy, γyz, γzx . Starea generală de deformaţie poate fi
considerată ca fiind rezultatul însumării a trei stări liniare de întindere simplă (σx -εx ,
σy -εy, σz -εz) şi a trei stări liniare de forfecare pură (τxy - γxy, τyz - γyz, τzx - γzx ). Se
poate exprima energia specifică de deformaţie totală pentru starea generală de
deformaţie:

U1 =
1
2
[σ x ε x +σ y ε y +σ z ε z +τ xy γ xy +τ yz γ yz +τ zx γ zx ]. (13.130)

Folosind legea generalizată a lui Hooke (13.40) şi înlocuind în expresia


(13.130) se obţine:

U1 = [σ x +σ y +σ z −2ν(σ x σ y +σ y σ z +σ z σ x )]+ 1 (τ 2xy +τ 2yz +τ 2zx )


1 2 2 2
(13.131)
2E 2G
În funcţie de tensiunile principale (13.131) se scrie:
1 2 2 2
U1 = [σ1 +σ 2 +σ 3 −2ν(σ1σ 2 +σ 2 σ 3 +σ3σ1 )] . (13.132)
2E
Prin aplicarea forţelor exterioare, un corp îşi schimbă forma şi dimensiunile
iniţiale. Corespunzător, energia de deformaţie înmagazinată în corp se compune din
două cantităţi: o energie de variaţie a volumului U1V, şi o energie de variaţie a formei
U1D .
Să presupunem un paralelipiped cu laturile dx, dy, dz, care după deformare îşi
modifică proporţional dimensiunile:
dx1=(1+εx)dx, dy1 =(1+εy)dy, dz1=(1+ εz)dz (forma nu se modifică) deci există
relaţia de asemănare:
dx1 dy1 dz1
= = (13.133)
dx dy dz
care conduce la condiţia: εx = εy = εz = ε0 (13.134)
Introducând aceste valori în relaţiile (5.18), rezultă că starea de tensiune care
produce deformaţii egale după cele trei direcţii are componentele egale:
σx = σy = σz = σ0 (13.135)
sau după cele trei direcţii principale cu componentele egale:
σ1 = σ2 = σ3 = σm (13.136)
Energia potenţială specifică de modificare a volumului se calculează înlocuind
relaţia (13.136) în (13.132):
3( 1−2ν ) 1−2ν
U 1V = σm = (σ1 +σ 2 +σ 3 )2 (13.137)
E 6E
168
Energia potenţială specifică de modificare a formei se calculează scăzând din
energia potenţială specifică totală energia potenţială specifică de modificare a
volumului:
1+ν 2 2 2
U 1D =U 1 −U 1V = [σ1 +σ 2 +σ3 −(σ1σ 2 +σ 2 σ3 +σ 3σ1 )] (13.138)
3E
care se poate scrie şi sub forma:

U 1D =
1+ν
6E
[(σ1 −σ 2 )2 +(σ 2 −σ 3 )2 +(σ 3 −σ1 )2 ]
sau : (13.139)

U 1D =
3E
[
2( 1+ν ) 2
τ12 + τ 23 +τ 31
2 2
]
Divizarea energiei potenţiale de deformaţie specifice în cele două componente
este legată de divizarea tensorului tensiunii în două componente (13.127):
 σm 00   σ1 −σm 0 0 
   
Tσ = TSσ + TDσ =  0 σm 0  +  0 σy −σm 0 
0
 0 σm   0 0 σz −σm 

 σ1 −σ2 σ1 −σ3 
 + 0 0  (13.140)
 2 2   τ12 + τ13 0 0 
2 σ2 −σ1 σ2 −σ3   
TDσ =  0 + 0  =  0 τ 21 + τ23 0 
3 2 2  0
 0 τ31+ τ32 
0 σ −σ σ −σ
 0 3 1
+ 3 2 
 2 2 
Tensorul sferic produce numai modificarea volumului, iar tensorul deviator
produce modificarea formei.
169

13.2. STAREA PLANĂ DE TENSIUNI ŞI DEFORMAŢII ÎN


JURUL UNUI PUNCT

13.2.1. Tensiuni şi direcţii principale pentru starea plană de


tensiuni . Cercul lui Mohr
a. Tensiuni şi direcţii principale
Un corp este supus la o stare plană de tensiune dacă are aceaşi distribuţie a
tensiunilor în toate planele paralele cu un plan dat. Starea plană de tensiune se
întâlneşte la plăci plane de grosime neglijabilă acţionate de un sistem de forţe
coplanare, la corpuri de secţiune constantă, la care intensitatea direcţia şi sensul
forţelor aplicate rămân constante în lungul generatoarelor respective (cum ar fi de
exemplu tuburile cu pereţi groşi). Corpurile respective se pot deforma liber, în lungul
direcţiei normale pe planele considerate. Dacă deformarea în lungul direcţiei normale
pe planele considerate este împiedicată, atunci se obţine o stare plană de deformaţii şi
o stare spaţială de tensiuni deoarece împiedicarea deformării produce tensiuni şi pe a
treia direcţie.
Se consideră solicitarea unei plăci plane de un sistem de forţe cuprinse în
planul Oxz; tensorul tensiunii va fi caracterizat doar prin compomentele ce acţionează
în acest plan:
σ x τ xz 
Tσ =   (13.141)
σ τ
 zx σ z
O τxz z
dA sinα x
în schimb, tensorul deformaţiei va avea
α B toate componentele diferite de zero:
τzx
 1 1 
 ε γ γ xz
σx τ 2 
x xy
2
 
1 1
σ Tε =  γ yx ε y γ yz  (13.142)
dA cosα dA
 2 2 
α 1 
n 1
 γ zx γ zy εz 
 2 2 
C În acest caz particular, există doar
Fig. 13.15 două tensiuni principale, respectiv două
z
direcţii principale.
Se consideră placa subţire, de grosime constantă h acţionată de forţe coplanare
cu suprafaţa mediană a plăcii. Dacă din această piesă se separă un element elementar
de volum cu baza un triunghi dreptunghic şi înălţimea egală cu grosimea plăcii ,
ipotenuza BC făcând un unghi oarecare α cu Oz (sau normala la faţa BC face unghiul
α cu Ox) ca în fig. 13.15.
170
Pe cele trei feţe laterale ale elementului acţionează tensiunile normale şi
tangenţiale: σx , τzx , σz , τxz respectiv σ , τ. Se pune următoarea problemă: dacă
se cunosc tensiunile de pe feţele perpendiculare OB şi OC (σx , τzx , σz , τxz) şi unghiul
α, care este expresia tensiunilor (σ , τ) pe faţa înclinată BC ?
Suprafaţa laterală ale elementului prismatic pe care acţionează tensiunile (σx ,
τzx ) este dAx= dA cosα, cea pe care acţionează (σz , τxz) este dAz= A sin α şi cea pe
care acţionează (σ , τ ) este dA.
Se scriu cele două ecuaţii de echilibru ale forţelor pentru elementul OBC, în
proiecţii pe direcţia lui σ, respectiv pe direcţia lui τ:
∑F σ
= 0 ⇒ σ ⋅ dA − σ x dA cos α ⋅ cos α − σ z dA sin α ⋅ sin α −
(13.143)
− τ zx dA cos α ⋅ sin α − τ xz dA sin α ⋅ cos α = 0;
∑F τ
= 0 ⇒ τ ⋅ dA − σ x dA cos α ⋅ sin α + σ z dA sin α ⋅ cos α +
(13.144)
+ τ zx dA cos α ⋅ cos α − τ xz dA sin α ⋅ sin α = 0.
Simplificând prin dA şi ţinând seama de principiul dualităţii tensiunilor
tangenţiale τ zx = τ xz , se obţine:
σ = σ x cos 2 α + σ z sin 2 α + 2τ zx sin α ⋅ cos α; (13.145)
τ = (σ x − σ z )sin α ⋅ cos α − τ zx (cos 2 α − sin 2 α ). (13.146)
Aceste relaţii se pot exprima şi în funcţie de argumentul 2α astfel:
σx + σz σx − σz
σ= + cos 2α + τ zx sin 2α; (13.147)
2 2
σ − σz
τ= x sin 2α − τ zx cos 2α. (13.148)
2
Pentru a determina valorile extreme ale funcţiilor σ(α) şi τ(α) în funcţie de
unghiul α, se anulează derivata lor în raport cu 2α :
dσ σ −σz
=− x sin 2α + τ zx cos 2α = −τ = 0. (13.149)
d (2α ) 2
dτ σ − σz
= x cos 2α + τ zx sin 2α = 0; (13.150)
d (2α ) 2
Deoarece expresia derivatei lui σ în raport cu 2α este identică cu expresia lui -τ
(α), rezultă că tensiunile normale vor avea valori extreme în acele secţiuni în care
tensiunile tangenţiale sunt nule (reciproca acestei proprietăţi nu este adevărată), ceea
ce confirmă faptul că în planele de acţiune ale tensiunilor principale tensiunile
tangenţiale sunt nule. Valorile extreme ale tensiunilor normale σ1 şi σ2 se numesc
tensiuni principale iar normalele la planele pe care acţionează acestea se numesc
direcţii principale.
Soluţia ecuaţiei (13.149) este soluţia ecuaţiei trigonometrice:
171
2τ zx
tg 2α = ; (13.151)
σx − σz
2τ zx
de unde rezultă: 2α = arctg + kπ . (13.152)
σx − σz
Dintre aceste valori, sunt distincte doar primele două :
1 2τ zx π
α1 = arctg si α 2 = α1 + (13.153)
2 σx − σz 2
Deci, înclinările direcţiilor principale sunt date de α1 şi α2 care diferă între ele
0
cu 90 , adică cele două sunt perpendiculare între ele.
Înlocuind în relaţia (13.147) se obţin tensiunile principale:
σ + σz 1
σ1,3 = x ± (σ x − σ z )2 + 4τ 2zx (13.154)
2 2
Soluţia ecuaţiei (13.150) este soluţia ecuaţiei trigonometrice:
σ − σx
tg 2α* = z ; (13.155)
2τ zx
σ − σx
de unde rezultă: 2α* = arctg z + kπ . (13.156)
2τ zx
Dintre aceste valori, sunt distincte doar primele două :
1 σ − σx π
α *1 = arctg z si α *2 = α *1 + (13.157)
2 2τ zx 2
Şi în acest caz înclinările direcţiilor planelor date de α*1 şi α*2 diferă între ele
0
cu 90 , adică cele două plane sunt perpendiculare între ele.
Înlocuind în relaţia (13.147) se obţin tensiunile extreme:
1
τ13 ,31 = ±(σ x − σ z )2 + 4τ 2zx . (13.158)
2
Se obsearvă din produsul tg 2α ⋅ tg 2α* = −1 că cele două drepte având pantele
π
m1 = tg 2α şi m2 = tg 2α * sunt perpendiculare, adică: 2α* = 2α ± .
2
π
Rezultă că α* = α ± adică secţiunile pe care acţionează valorile extreme ale
4
tensiunilor tangenţiale τ , sunt bisectoarele unghiurilor diedre definite de secţiunile pe
care acţionează tensiunile principale.
Se observă că suma tensiunilor principale nu depinde de unghiul α:
σ1 + σ 3 = σ x + σ z = cons tan t ; (13.159)
sau suma tensiunilor normale, de pe oricare pereche de plane perpendiculare între ele
este o constantă, denumită invariantul stării plane de tensiune. Diferenţa tensiunilor
principale dă:
172

σ 3 − σ1 = (σ x − σ z ) + 4τ 2zx = 2τ13 ;
2
(13.160)
σ1 − σ 3
de unde: τ13 = (13.161)
2
Ultima relaţie arată că valorile extreme ale tensiunilor tangenţiale se mai pot
calcula ca semidiferenţa tensiunilor principale.

b. Cercul tensiunilor (cercul lui Mohr)


Relaţiile de calcul (13.147) şi (13.148) se pot pune sub forma:
σx + σz σx − σz
σ− = cos 2α + τ zx sin 2α; (13.162)
2 2
σ − σz
τ= x sin 2α − τ zx cos 2α; (13.163)
2
care, ridicate la pătrat şi însumate membru cu membru dau relaţia:
2
 σ + σz   σ − σz  2
σ − x  +τ = x  + τ zx
2
(13.164)
 2   2 
Această relaţie reprezintă ecuaţia cercului tensiunilor pentru starea plană de
tensiune în coordonate σ - τ:
σ +σ  1
cu centrul C x z ,0 şi raza r = (σx − σz ) + 4τ2zx .
2

 2  2
Dacă se consideră că sistemul de axe Oxz coincide cu direcţiile principale:
σx≡σ1 , σz≡σ3 , τxz=0 atunci relaţia (13.164) se scrie:
2 2
 σ + σ3   σ − σ3 
σ − 1  +τ = 1 
2
(13.165)
 2   2 
Se obţine astfel ecuaţia cercului
τ
lui Mohr pentru starea plană de tensiune
M în coordonate σ - τ , reprezentat în
figura 13.16.
r =(σ1-σ3)/2
O 2α σ Coordonatele punctului M sunt
tensiunile de pe faţa BC a elementului
C[(σ1+σ3)/2]
iar coordonatele punctului M’ exprimă
σ1 tensiunile de pe o faţă perpendiculară pe
M’ faţa BC
σ3
Fig. 13.16
173
13.2.2. Cazuri particulare ale stării plane de tensiuni
a. Întinderea sau compresiunea după două direcţii perpendiculare
Se consideră un element de placă dreptunghiular de grosime h solicitat numai
la întindere după două direcţii perpendiculare, cu tensiunile normale: σx > 0 şi σz >
0 şi tensiunile tangenţiale pe cele patru feţe laterale nule τ zx = τ xz = 0 (fig. 13.17).
σz Deci tensiunile normale sunt principale
O x σx = σ1 , σz = σ3 .
α B Tensiunile de pe o secţiune înclinată cu
τ unghiul α sunt:
σx M σx σx + σz σx − σz
σ
σ= + cos 2α; (13.166)
n 2 2
σ − σz
τ= x sin 2α. (13.167)
C D 2
σz În cazul particular când σ x = σ z = σ 0 , se
z
Fig. 13.17 obţine: σ = σ 0 ; τ = 0 (13.168)
Deci dacă elementul de volum este solicitat la întindere (sau compresiune)
egală după două direcţii perpendiculare, atunci în orice punct al său apare o stare de
solicitare de întindere (sau compresiune), uniformă după toate direcţiile ce trec prin
acel punct.

b. Întinderea şi compresiunea simultană


după două direcţii perpendiculare
Dacă elementul de placă de grosime h este
σz solicitat simultan la întindere şi la compresiune
O x după două direcţii perpendiculare (fig. 13.18)
B atunci tensiunile tangenţiale pe cele patru feţe
α laterale sunt nule, τ zx = τ xz = 0 iar tensiunile
τ
normale sunt chiar tensiunile principale:
σx M σx
σ σ x = σ1 > 0 ; σ z = σ 3 < 0
n Formulele de clcul ale tensiunilor, de pe o
secţiune înclinată BC se scriu:
C D σx + σz σx − σz
σ= + cos 2α; (13.169)
σz 2 2
z
Fig. 13.18 σ − σz
τ= x sin 2α. (13.170)
2
În situaţia σ x = σ z = σ 0 , aceste formule iau o formă şi mai simplă:
174
σ = σ 0 ⋅ cos 2α ; (13.171)
τ = σ 0 ⋅ sin 2α . (13.172)
Pentru secţiuni înclinate la 450, faţă de secţiunile principale, se obţine:
σ = 0; τ = ±σ 0 . (13.173)
Rezultatele arată că asupra feţelor unui element cu normalele feţele rotite la
0
45 , faţă de direcţiile principale, vor acţiona numai tensiuni tangenţiale, deci acest
element va fi solicitat la forfecare pură.

c. Forfecarea pură
O τxz Se consideră un element pătrat de placă
B x
solicitat forfecare pură adică pe feţele lui vor
α
τzx acţiona numai tensiunile τ zx = τ xz şi
τ
σ x = σ z = 0 (fig. 13.19). Formulele de calcul
τzx
σ pentru tensiunile σ şi τ pe o secţiune înclinată
cu α sunt:
C D σ = τ zx ⋅ sin 2α ; (13.174)
τxz n
τ = −τ zx ⋅ cos 2α (13.175)
z
Pentru secţiuni înclinate la 450, faţă de
Fig. 13.19
axele Ox şi Oz, se obţin:
σ = τ zx ; τ = 0; (13.176)
respectiv:
σ1 = + τ zx ; σ 3 = −τ zx . (13.177)

La cazul precedent, s-a plecat de la întindere şi compresiune, egale pe două


direcţii perpendiculare, pentru a se obţine pe feţe înclinate cu 450 solicitarea de
forfecare pură; în cazul acesta se pleacă de la solicitarea de forfecare pură şi se obţine
pe feţe înclinate cu 450 solicitarea de întindere şi compresiune, egale pe două direcţii
perpendiculare.
Solicitarea de forfecare pură prezintă o împortanţă practică deosebită pentru
acele materiale care au o bună rezistenţă la compresiune, dar se comportă slab la
întindere. Este cazul pentru fonte, piatră, cărămidă, beton, sticlă, etc. Asemenea
materiale se rup, de obicei, după secţiuni dispuse perpendicular pe direcţia de acţiune
a tensiunilor σ1 adică secţiuni dispuse la 450 faţă de secţiunile pe care se manifestă
solicitarea de forfecare pură.
175
d. Încovoierea simplă a unei bare cu secţiunea simetrică
Se consideră o bară dreaptă de secţiune constantă solicitată de un sistem de
forţe coplanare în planul de simetrie axială Oxz. Starea de tensiuni în planele paralel
cu Oxz este aceeaşi, deci putem afirma că în acest caz avem o stare plană de
tensiuni(fig. 13.20). Tensiunile într-un punct M al secţiunii sunt σx , σz= 0 şi τzx şi au
următoarele legi de distribuţie:
M iy Tz S y *
σx = ⋅ z; τ zx = τ xz = (13.178)
Iy bI y
σmin
B
σ3 σ3

σ1 σ3
C C x
τmax τzx σ3 σ1
σx
σ1 σ1
A
σmax
z
Fig. 13.20

2τ zx
Direcţiile principale sunt date de: tg 2α = ; (13.179)
σx
Deci direcţiilor principale date de α1 şi α2 diferă în funcţie de valorile σx , şi
τzx adică de poziţia punctului M pe suprafaţa secţiunii (fig. 13.20). Înlocuind în relaţia
(13.154) se obţin tensiunile principale:
σx 1
σ1,3 = ± σ x + 4τ 2zx
2
(13.180)
2 2
Din relaţia 13.180 se observă că σ1≥ 0 şi σ3 ≤ 0 iar valorile diferă în funcţie de
poziţia punctului pe suprafaţa secţiunii. Astfel în cazul secţiunii dreptunghiulare
avem:
3Tz
! pentru punctul C : σx=0, τyx= τ max = ⇒ (fig. 13.20)
2bh
2τ zx π 3π σx 1
tg 2α = = ∞ ⇒ α1 = , α 2 = ; σ1,3 = ± σ x + 4τ 2zx = ± τ max .
2

σx 4 4 2 2
6M iy
! pentru punctul A : σx=σmax=+ , τyx=0 ⇒ (fig. 13.20)
bh 2
2τ zx π σx σx
tg 2α = = 0 ⇒ α1 = 0, α 2 = ; σ1,3 = ± ; σ1=σx , σ3=0.
σx 2 2 2
176
6M iy
! pentru punctul B : σx=σmin= − , τyx=0 ⇒ (fig. 13.20)
bh 2
2τ zx π σx σx
tg 2α = = 0 ⇒ α1 = , α 2 = 0 ; σ1,3 = ± ; σ1=0 , σ3= − σx .
σx 2 2 2
Direcţiile principale se rotesc din punctul A în punctul B al secţiunii cu 900 în
sens trigonometric (cînd eforturile secţionale Tz şi Miy sunt pozitive). Înfăşurătoarele
direcţiilor principale corespunzătoare lui σ1 şi σ3 sunt două curbe perpendiculare între
ele numite linii izostatice de întindere resectiv de comprersiune (fig. 3.21), care
prezintă o importanţă deosebită la materialele care se comportă diferit la întindere-
compresiune (de exemplu în cazul betonului armat se caută ca armăturile din oţel să
urmeze traseul isostaticelor de întindere).

B
σ3 σ3

C σ1 σ3
x
τzx σ3 σ1
σx
σ1 σ1
A
Fig. 13.20
z
177

CAPITOLUL XIV
TEORII DE REZISTENŢĂ

14.1. Generaliţi
Teoria stărilor limită sau teoriile de rezistenţă caută să dea răspuns la
întrebarea: care sunt condiţiile pentru care se atinge starea limită de rezistenţă într-un
corp elastic ? Este cunoscut faptul că încărcările exterioare produc în interiorul unui
corp elastic stări de tensiuni şi deformaţii având distribuţii complexe ale tensiunilor şi
deformaţiilor. Aceste stări complexe de solicitare produc anumite stări limită care se
compară cu starea limită de rezistenţă corespunzătoare celei mai simple solicitări, cea
de întindere.
Prin stare limită de rezistenţă pentru solicitarea de întindere se înţelege starea
de solicitare corespunzătoare fie atingerii unei caracteristici naturale a materialului
(cum ar fi limita de proporţionalitate σp, de elasticitate σe, de curgere σc, sau
rezistenţa de rupere σr), fie a unei caracteristici convenţionale (cum ar fi rezistenţa
admisibilă σa).
În general pentru calculul de verificare, tensiunea maximă produsă în piesă
trebuie să fie inferioară rezistenţei admisibile a materialului:
σmax ≤ σa (14.1)
Ipoteza că un anumit factor ce caracterizează starea de tensiuni şi deformaţii
este preponderent în atingerea stării limită şi că valoarea limită a acestuia trebuie să
fie egală cu cea corespunzătoare de la întinderea simplă, constituie o teorie de
rezistenţă sau o ipoteză de rupere. Pe baza factorului preponderent, se stabileşte o
relaţie între tensiunile principale σ1, σ2, σ3 din piesă şi tensiunea σk corespunzătoare
stării limită de la întinderea simplă.
Coeficientul de siguranţă corespunzător stării reale de tensiune (fig.6.1.a) se
determină cu relaţia:
C =σ k / σ ech (14.2)
care este analogă relaţiei pentru întinderea simplă: C = σ k / σ max (14.3)
Întrucât tensiunea echivalentă corespunzătoare stării limită - ca funcţie de
tensiunile principale - se scrie σech = f (σ1 , σ2 , σ3) înlocuind în (14.2) rezultă că
starea limită se poate exprima printr-o funcţie:
F (σ 1 , σ 2 , σ 3 , σ k ) = 0 (14.4)
care reprezintă în sistemul de axe (σ1 , σ2 , σ3) o suprafaţă închisă.
178
O stare oarecare de tensiune se reprezintă în acest sistem de coordonate printr-
un punct P(σ1 , σ2 , σ3). Dacă punctul P este în interiorul suprafeţei dată de relaţia
(14.4.) atunci starea de tensiune corespunzătoare este inferioară stării limită, iar dacă
punctul P se află pe suprafaţă, atunci starea de tensiune este la limită. În afara
suprafeţei, spunem ccă avem o stare periculoasă de tensiune.
Teoriile de rezistenţă diferă între ele prin factorii ales ca preponderent în
atingerea stării limită şi poartă denumirea acestor factori. Astfel, avem:
1. (Tσ ) teoria tensiunii normale maxime ( G. Galilei);
2. (Tε ) teoria deformaţiilor maxime (E. Moriotte);
3. (Tτ ) teoria tensiuni tangenţiale maxime (C. Coulomb);
4. (TE ) teoria energiei potenţiale specifice totale de deformaţie (E. Beltrami);
5. (TED ) teoria energiei potenţiale specifice de deviaţie (M.T.Huber, H.Hencky,
R.Mises)
Ca o generalizare a teoriilor de mai sus numite clasice, a apărut şi teoria lui
Mohr (TM) , care exprimă sub o formă unitară starea limită dintr-un corp pentru caree
se ţine seama de tipul de solicitare şi comportarea diferită a materialui la întindere şi
compresiune.
Valabilitatea uneia sau alteia dintre teoriile de mai sus pentru o anumită stare
de solicitare se poate demonstra experimental. Astfel, din experienţele efectuate pe
cuburi de marmură supuse la compresiune uniformă triaxială, rezistenţa la rupere este
practic nelimitată, întrucât pentru o astfel de solicitare probele nu s-au distrus.
Experienţele efectuate pe cilindri subţiri supuşi la torsiune, în care se realizează
o stare de forfecare pură (σ1 = - σ2 = τxy), au arătat că starea limită se atinge pentru:
τ lim =τ k = σ k / 2 .

14.2. Teoriile clasice de rezistenţă


1. Teoria tensiunii normale maxime (sau a tensiunii principale) (Tσ )
Conform aceastei teorii starea limită într-un corp se atinge atunci când
tensiunea normală maximă σ1 într-un punct al său, atinge valoarea σk
corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă. Starea generală de tensiune este
caracterizată prin componentele normale principale σ1 , σ2 , σ3.
Condiţia generală de rezistenţă : σmax ≤ σa (14.5)
conform acestei teorii se exprimă prin relaţiile:
- σk ≤ σ1 ≤ σk; - σk ≤ σ2 ≤ σk; - σk ≤ σ3 ≤ σk (14.6)
În sistemul de coordonate (σ1, σ2, σ3) relaţiile (14.6) reprezintă interiorul unui
cub cu laturile 2σk, iar pentru starea plană de tensiune (σ2 = 0) interiorul unui pătrat
(fig.14.1). Dezavantajele acestei teorii sunt următoarele:
179
- suprafaţa limită fiind închisă înseamnă că la compresiune uniformă triaxială
distrugerea are loc pentru σ1 = σ2 = σ3 = −σk, (şi nu concordă cu realitatea);
- teoria aceasta nu ţine seama de valorile diferite ale rezistenţei la întindere şi
compresiune monoaxială. O îmbunătăţire parţială se aduce teoriei prin luarea în
considerare a limitei de rezistenţă la compresiune σ′k = α σk (α > 1);
- starea limită în cazul forfecării pure (σ1 = − σ3 = τxz, σ2 = 0), se reprezintă
conform acestei teorii prin 2 puncte E şi F de pe a doua bisectoare, corespunzând
lui: σ1= −σ3 = τlim = σk ; experienţele au arătat însă, că starea limită are loc pentru
τ lim =± σ k / 2 care corespunde punctelor L şi L’(fig.14.1).
D’ C’ Condiţia de rezistenţă conform teoriei
D1 -σk Tσ se scire sub forma:
L
E σech = max{σ1 , σ2 , σ3 } ≤ σa (14.7)
A’ B’
-σk σk σ1 Pentru starea plană (14.7) devine:
O
σ ech = max{σ1 , σ 3 }≤ σ a (14.8)
D L’ C
unde tensiunile principale σ1 ,σ3 se
σk
C1 calculează cu formulele (13.154).
A F

B
σ2 Fig. 14.1
σ3

2. Teoria deformaţiei specifice maxime (deformaţiei principale) (Tε )


Conform aceastei teorii, starea limită într-un punct oarecare al corpului se
atinge atunci când lungirea specifică maximă atinge valoarea deformaţiei principale
εk corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă. Condiţia de rezistenţă pentru
acest criteriu este :
σa
ε max ≤ ε a = , (14.9)
E
unde εa este deformaţia specifică corespunzătoare tensiunii admisibile σa.
S-a notat cu ε1 , ε2 , ε3 deformaţiile principale corespunzătoare tensiunilor
principale σ1 , σ2 , σ3 şi cu εk deformaţia limită corespunzătoare stării limită de la
întinderea simplă, atunci condiţia (14.9) se exprimă prin relaţiile:
- εk ≤ ε1 ≤ εk; - εk ≤ ε2 ≤ εk; - εk ≤ ε3 ≤ εk. (14.10)
Ţinând seama de relaţia:
σk
εk = (14.11)
E
şi de relaţiile (13.107) care reprezintă legea lui Hooke generalizată, înlocuind în
(14.10) se obţin următoarele relaţiile în tensiuni:
180
- σk ≤ σ1 - ν ( σ2 + σ3 ) ≤ σk,
- σk ≤ σ2 - ν ( σ3 + σ1 ) ≤ σk, (14.12)
- σk ≤ σ3 - ν ( σ1 + σ2 ) ≤ σk.
În cazul stării plane de tensiune (σ2 = 0) relaţiile (14.12) devin:
- σk ≤ σ1 - ν σ3 ≤ σk,
- σk ≤ σ3 - ν σ1 ≤ σk (14.13)
σ1=σ3=-σk/(1-ν) care în sistemul de coordonate (σ1, σ3)
-σk reprezintă interiorul unui paralelogram
σ1= -σ3=σk/(1+ν) care este reprezentat în fig. 14.2.
Pentru materiale fragile rezultatele
-σk σk obţinute cu Tε sunt mai bune decât cele
O σ1 obţinute prin teoria Tσ.

-σ1= σ3=σk/(1+ν) Condiţia de rezistenţă după teoria


σk
Tε , pentru starea generală de solicitare
Fig. 14.2 σ3 se scrie sub forma:
σ ech = max{σ1 −ν(σ 2 +σ 3 ); σ 2 − ν(σ 3 +σ1 ); σ 3 −ν(σ1 +σ 2 )} ≤ σ a (14.14)
Pentru starea plană de tensiune (σ2 = 0) relaţia (14.14) se scrie:
σ ech = max{σ1 −νσ 3 ; σ 3 − νσ1 }≤ σ a (14.15)
unde valorile tensiunilor principale σ1 > σ3 se calculează cu formulele (13.154).
Înlocuind aceste valori în relaţia (14.15) se obţine:
2
σ +σ  σ −σ 
σ ech = (1−ν ) x z + (1+ν )  x z  +τ 2xz ≤ σ a (14.16)
2  2 

Luând coeficientul lui Piosson ν=0,3 se obţine:

σ ech = 0,35(σ x +σ z ) + 0,65 (σ x −σ z ) +4τ 2xz ≤ σ a


2
(14.17)

Iar pentru coeficientul lui Piosson ν=0,25 se obţine formula lui Saint - Venant:
2
3
(σ x +σ y ) + 5  σ x −σ y  2
 +τ xy ≤ σ a (14.18)
8 4  2 
181
3. Teoria tensiunii tangenţiale maxime (Tτ )
Conform aceastei teorii starea limită într-un corp se atinge atunci când într-un
punct din interiorul lui se produc lunecări după planele pe care acţionează tensiunile
tangenţiale maxime, sau atunci când tensiunea tangenţială maximă atinge valoarea τk
corespunzătoare stării limită de la întinderea simplă.
Tensiunile tangenţiale maxime conform (13.60) sunt:
σ1 − σ 2 σ − σ3 σ − σ1
τ12 = ; τ 23 = 2 ; τ 31 = 3 (14.19)
2 2 2
Valoarea tensiunii tangenţiale maxime corespunzătoare stării limită de la
întinderea simplă este: τ k = σ k / 2 (14.20)
Condiţia de rezistenţă după teoria Tτ , pentru starea generală de solicitare se
scrie sub forma:
- τk ≤ τ12 ≤ τk; - τk ≤ τ23 ≤ τk; - τk ≤ τ31 ≤ τk (14.21)
sau sub forma:
- σk ≤ σ1 - σ2 ≤ σk; - σk ≤ σ1 - σ3 ≤ σk; - σk ≤ σ2 - σ3 ≤ σk (14.22)
Relaţiile (14.22) reprezintă în sistemul de axe (σ1, σ2, σ3) o prismă hexagonală
regulată având ca axă trisectoarea primului treideru: σ1 = σ2 = σ3 .
Pentru starea plană de tensiune (σ2 = 0) se
obţine un hexagon neregulat (fig.14.3) având
-σk B’ ecuaţiile corespunzătoare celor 6 laturi:

L
σ1 - σ3 = ± σk

-σk O σk σ1 σ1 = ± σk (14.23)
A’ A σ3 = ± σk,

L’
Se observă că rezultatele obţinute
folosind aceatsă teorie coincid cu cele de la
σk B teoria Tσ în cadranele I şi III; în cadranele II şi
σ3 Fig. 14.3 IV, ce corespund unor stări de tensiune cu σ1 ⋅
σ2 < 0, conturul este reprezentat de dreptele
AB’ şi A’B.
Se observă că pentru starea limită de forfecare pură σ1 = -σ2 =±τk corespund
punctele L şi L’ (fig.14.1), ceea ce este în concordanţă cu rezultatele experimentale.
Deoarece teoria Tτ a fost verificată experimental în cazul stării de forfecare
pură, ea dă rezultate bune în toate cazurile, cu excepţia stărilor de tensiune apropiate
de întinderea uniformă triaxială, în care tensiunile τ sunt foarte mici şi ruperea nu se
produce prin lunecări, ci prin smulgere. Se observă că teoria Tτ nu depinde de
tensiunea normală pe planul de alunecare şi nici de rezistenţa diferită a materialelor la
compresiune şi întindere.
182
Condiţia de rezistenţă după teoria Tτ pentru o stare generală de solicitare se
scrie sub forma:
σ ech = max{σ1 −σ 2 ; σ1 −σ 3 ; σ 2 −σ 3 }≤ σ a (14.24)
Pentru o stare plană de tensiuni (σ2 =0) condiţia de rezistenţă (14.24) devine:
σ ech = max {σ1 ; σ1 − σ 3 ; σ 3 }≤ σ a (14.25)
Dacă σ1 ⋅ σ3 < 0, atunci termenul σ1 - σ3 din relaţia (14.25) este cel mai
mare şi avem:
σ ech = σ1 −σ 3 ≤ σ a (14.26)
Dacă σ1 ⋅ σ3 > 0, cea mai restictivă este una din condiţiile :
σ ech = σ1 ≤ σ a ; σ ech = σ 2 ≤ σ a (14.26’)
Întrucât condiţiile de rezistenţă ale teoriei Tτ nu conţin constanta elastică ν, ele
pot constitui şi criterii de plasticitate pentru calculul în domeniul plastic.

4. Teoria energiei specifice totale de deformaţie (TE)


Această teorie admite că într-un corp nu se atinge starea limită atât timp cât
energia potenţială specifică totală U1 corespunzătoare unui element de volum din
jurul oricărui punct al său, este inferioară valorii U1k corespunzătoare stării limită de
la întinderea simplă: U1 ≤ U1k .
Pentru o stare generală de tensiuni energia specifică totală de deformaţie se
exprimă conform (13.132) cu relaţia:
1 2 2 2
U1 = [σ1 +σ 2 +σ3 −2ν(σ1 σ 2 +σ 2 σ3 +σ 3 σ1 )], (14.27)
2E
iar valoarea corespunzătoare pentru solicitarea de întindere simplă (σ1 = σk, σ2 = σ3
= 0) a energiei specifică totală de deformaţie devine:
σ 2k
U 1k = (14.28)
2E
Egalând expresiile (14.27) şi (14.28) starea limită după teoria TE se exprimă
prin relaţia:
σ12 +σ 22 +σ 32 −2ν(σ1σ 2 +σ 2 σ 3 +σ 3 σ1 ) = σ k (14.29)
Condiţia de rezistenţă după teoria TE se scrie deci sub forma:
σ ech = σ12 +σ 22 +σ 32 −2ν(σ1σ 2 +σ 2 σ 3 +σ 3 σ1 ) ≤ σ a (14.30)
În cazul stării plane de tensiune (σ2=0) se obţine în sistemul de coordonate (σ1,
σ3 ) ecuaţia unei elipse având semiaxa înclinată cu α=450 ca în figura 14.4:
σ ech = σ12 +σ 32 −2νσ1σ 3 ≤ σ a (14.31)
183

σ1=σ3=-σk / 2 − 2ν -σk σ1=σ3=-σk -σk


σ1=-σ3=σk / 2 + 2ν
σ1=-σ3=σk / 3
L
L
σk
-σk O σk σ1 -σk O σ1
L’
L’
σ1=-σ3=-σk / 2 + 2ν σ1=σ3=σk / 2 − 2ν σ1=-σ3=-σk / 3
σk
σk σ1=σ3=σk
σ3
Fig. 14.4
σ3 Fig. 14.5

5. Teoria energiei specifice de deviaţie TED (sau de variaţie a formei)


Teoria energiei specifice de deviaţie (sau de variaţie a formei) se aplică în
cazul solicitărilor cu compresiune preponderentă (adică pentru σ1+σ2+σ3 < 0). Ea se
bazează pe rezultatele experimentale obţinute cu un corp elastic comprimat uniform
triaxial, care rezistă foarte bine în comparaţie cu acelaşi corp elastic comprimat
monoaxial. La o compresiune uniformă triaxială se modifică numai volumul faţă de
cazul compresiunii monoaxiale când se produce şi o modificare a formei. Această
teorie admite deci ca factor preponderent energia potenţială specifică de variaţie a
formei.
Conform acestei teorii într-un corp se atinge starea limită atunci când energia
specifică de deviaţie U1D corespunzătoare unui element de volum din jurul unui punct
al său, atinge valoarea U1k corespunzătoare energiei specifice de deviaţie pentru
starea limită de la întinderea simplă. Pentru o stare de tensiune oarecare, energia
specifică de deviaţie U1D se scrie conform (13.138):
1+ν 2 2 2
U 1D = [σ1 +σ 2 +σ3 −(σ1σ 2 +σ 2 σ3 +σ 3σ1 )], (14.32)
3E
iar valoarea corespunzătoare pentru solicitarea de întindere simplă (σ1 = σk, σ2 = σ3
= 0) a energiei specifică totală de deformaţie devine:
1+ν 2
U 1Dk = σk . (14.33)
3E
Egalând expresiile date de relaţiile (14.32) şi (14.33), stare limită după teoria
TED se exprimă prin relaţia:
σ12 +σ 22 +σ 32 − (σ1σ 2 +σ 2 σ 3 +σ 3 σ1 )=σ k (14.34)
Condiţia de rezistenţă după teoria TED se scrie deci sub forma:
σ ech = σ12 +σ 22 +σ 32 − (σ1σ 2 +σ 2 σ 3 +σ 3 σ1 ) ≤ σ a (14.35)
184
care în sistemul de coordonate σ1 , σ2 , σ3 reprezintă un cilindru având ca axă
trisectoarea σ1 =σ2 = σ3. Se observă că pentru σ1 =σ2 = σ3 = σm relaţia (14.34)
devine σk=0 adică starea limită nu se atinge oricât de mare ar fi σm ; rezultă că
trisectoarea nu intersectează suprafaţa limită şi deci cilindrul este deschis atât în zona
compresiunilor cât şi a întinderilor triaxiale uniforme. Deci teoria TED este o teorie de
lunecare ca şi Tτ.
În cazul stării plane de tensiune (intersectând cilindrul cu planul σ2 = 0) se
obţine o elipsă (fig.14.5) care trece prin vârfurile hexagonului de la teoria Tτ având
ecuaţia:
σ12 +σ 32 − σ1σ 3 =σ k (14.36)
În cazul stării de forfecare pură (σ1 =-σ2 =± τ) starea limită este reprezentată de
punctele L şi L’ , astfel încât rezultă valoarea limită a tensiunii:
τ k = σ k / 3 =0 ,577σ k (14.37)
care este foarte apropiată de cea determinată experimental (τ=0,5 σk).
Prin urmare, teoria TED prezintă aceleaşi avantaje ca teoria Tτ având avantajul
că exprimă condiţia de rezistenţă printr-o singură relaţie şi ia în consideraţie şi
influenţa tensiunii intermediare σ2, datorită căreia suprafaţa limită de la Tτ (prismă) s-
a transformat într-un cilindru.
Observaţii
1) Teoria aceasta prezintă aceleaşi dezavantaje ca şi teoria Tτ , adică nu poate fi
aplicată la stări de tensiune apropiate starea de întinderea triaxială uniformă.
2) La fel ca şi teoria Tτ , teoria TED, neconţinând constante elasice poate fi folosită
sub forma relaţiilor (14.34) şi (14.35) ca un criteriu de plasticitate pentru calculul în
domeniul elasto - plastic.

14.3. Teoria lui Mohr (TM)


Ca şi teoria Tτ , teoria lui Mohr admite că starea limită se atinge când într-un
punct din interiorul corpului se produc lunecări după planele pe care acţionează
tensiunile tangenţiale maxime, prin lunecare.
Altfel exprimat, primele deformaţii de lunecare apar atunci când tensiunea
tangenţială maximă (τ) dintr-un plan atinge o anumită valoare care depinde de
tensiunea normală (σ) din planul de lunecare. Aceasta dependenţă τ = f(σ) reprezintă
în sistemul de coordonate (τ ,σ) o curbă care este denumită curba intrinsecă de
rezistenţă sau înfăşurătoarea lui Mohr, simetrică faţă de axa σ .
Pentru o stare spaţială de tensiune cu σ1 > σ2 > σ3, am văzut la paragraful
13.1.7.d că tensiunile σ şi τ corespunzătoare unei stări limită pot fi reprezentate în
sistemul de coordonate (τ, σ) prin cele trei cercuri ale lui Mohr (fig. 14.6).
185
Se observă că valoarea maximă
σ1 −σ3
τ τ max =τ 2 = (14.38)
2
este dată de raza cercului mare C2.
Pentru a nu depăşi starea limită trebuie
σ ca cercul mare a lui Mohr, pentru orice
O C1 C2 C3
solicitare posibilă, să nu intersecteze
curba intrinsecă (la limită să fie
tangent la această curbă).
σ1 Dacă se consideră o serie de
cercuri ale lui Mohr de diametre σ1 -
σ2
σ3, reprezentând diferite stări limită
σ3 corespunzătoare diferitelor tipuri de
Fig. 14.6 solicitare, curba intrinsecă reprezintă
înfăşurătoarea acestor cercuri
(fig.14.7).
Teoria lui Mohr, întâmpină dificultăţi din cauza necunoaşterii curbelor
intrinseci pentru diferite materiale. De aceea, în calcule se utilizează o schematizare
curbei lui Mohr prin două linii drepte tangente la cercurile limită corespunzătoare
solicitărilor de întindere şi compresiune simplă (fig.14.8).
τ

C2 C0 O C1 C3 C4 C5 σm
σ

Fig. 14.7

G τ
D

E
F σ
σac C2 σ3 O C C1 σ1 σat

Fig. 14.8
186
Se notează cu σat tensiunea admisibilă la tracţiune şi cu σac tensiunea
admisibilă la compresiune . Cercurile având centrele C1 şi C2 au respectiv razele
σ σ
RC1 = at , RC 2 = ac . Din asemănarea triunghiurilor C1CF şi C1C2E rezultă proporţio-
2 2
nalitatea laturilor , adică:
C1C F C
= (14.39)
C1C2 EC 2
σ σ −σ
unde: C1 C =OC1 −OC = at − 1 3
2 2
σ σ
C1 C2 =C2 O+OC1 = at + ac (14.40)
2 2
σ +σ σ
F C =C D−F D= 1 3 − at
2 2
σ σ
EC 2 =C 2 G − EG = ac − at
2 2
Inlocuind relaţia (14.40) în (14.39) şi luând în faţa lui σac semnul minus, (limita
la compresiune fiind dată pozitivă), se obţine următoarea relaţie:
σ
σ1 − at ⋅σ3 =σ at (14.41)
σ ac
σ
Notând K = at , relaţia (14.41) devine relaţia lui Mohr :
σ ac
σech = σ1 - K σ3 (14.42)
Acestă relaţie care exprimă tensiunea echivalentă conform teorirei lui Mohr, în
cazul particular al materialelor care rezistă la fel la întindere şi la compresiune
(σat = σac , K=1) devine condiţia de rezistenţă corespunzătoare teoriei tensiunii
tangenţiale maxime Tτ:
σech = σ1 - σ3 (14.43)
În cazul forfecării pure (σ1 = - σ3 = τ) relaţia (14.42) se scrie:
σ
τ + K τ = σech sau τ ech = ech (14.44)
1+ K
În cazul stării plane de tensiune (σ1, σ3 ) condiţia de rezistenţă se exprimă:
σech = σ1 - Kσ3 ≤ σa (14.45)
Relaţia (14.45) reprezintă, pentru cazul stării plane de tensiune cu σ1 ≥ σ3,
o generalizare a teoriilor clasice prezentate mai sus.
Astfel:
- pentru K = 0, se obţine Tσ şi Tτ (varianta σ1 ⋅ σ2 > 0 ) ;
- pentru K = 1, se obţine Tτ (varianta σ1 ⋅ σ2 < 0 ) ;
- pentru K = ν = 0,3 se obţine Tε ;
σ
- pentru K = at se obţine TM ;
σ ac
187
Dezavantaje ale teoriei - neglijarea influenţei tensiunii intermediare care are
drept consecinţă faptul că nu dă o reprezentare corectă a ruperilor din vecinătatea
întinderilor uniforme triaxiale, pentru care se recomandă aplicarea teoriei Tσ .
Experienţele au arătat că arătat că niciuna din teoriile de rezistenţă nu s-a impus ca o
teorie general valabilă. Totuşi, în majoritatea stărilor de tensiune teoria lui Mohr,
cazul ei particular, teoria tensiunii tangenţiale maxime şi teoria energiei de
deformaţie modificatoare de formă (de deviaţie ) dau rezultatele cele mai apropiate
de cele obţinute experimental.
188
189

BIBLIOGRAFIE

1. Atanasiu, M.- Metode analitice noi în Rezistenţa materialelor. Ed. U.P.B.


1994
2. Buzdugan, Gh. - Rezistenţa materialelor. Ed.Academiei, Bucureşti 1986
3. Buzdugan, Gh. s.a. - Culegere de probleme din Rezistenţa Materialelor
E.D.P. Bucureşti 1979
4. Bucura I, Constantinescu E, Alexandrescu I, - Rezistenţa Materialelor
Culegere de probleme. Vol. 1. Ed. Tehnică. Bucureşti 1997
5. Creţu, A- Rezistenţa materialelor. Probleme alese. Ed. Univ. Tehnice Cluj
Napoca 1993
6. Drobotă, V. - Rezistenţa materialelor. Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1982
7. Deutsch, I.s.a. - Probleme din Rezistenţa materialelor. Ed. Did. şi
Pedagogică Bucureşti 1986
8. Iliescu, N., Jiga, G. , Hadar A.- Teste grilă de Rezistenţa materialelor. Ed.
Printech, Bucureşti 2000
9. Mirolioubov, I, et coll, - Problemes de Rezistance des materiaux, Ed. Mir
Moscou, 1977
10.Petrescu, Gh., Marin, M.- Rezistenţa materialelor. Ed.Certi Craiova 1994
11.Posea, N. s.a. - Rezistenţa materialelor. Probleme. Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică Bucureşti 1986
12.Radu, Gh., Munteanu M. Gh. –Rezistenţa materialelor şi elemente de Teoria
elasticităţii. Vol. 1, 2. Ed. Macarie Târgovişte, 1994
13.Stepine, P.- Rezistance des materiaux, Ed. Mir Moscou, 1986
14.Tudose I., s.a - Rezistenţa materialelor. Aplicaţii. Ed. Tehnică, Bucureşti
1990