Sunteți pe pagina 1din 34

SC Institutul Naţional de Sticlă SA

SC Institutul Naţional al Lemnului SA

SC INCERPLAST SA

SC CEPROHART SA

Na ţ ional al Lemnului SA SC INCERPLAST SA SC CEPROHART SA Bd. Th.Pallady 47, Sector
Na ţ ional al Lemnului SA SC INCERPLAST SA SC CEPROHART SA Bd. Th.Pallady 47, Sector
Na ţ ional al Lemnului SA SC INCERPLAST SA SC CEPROHART SA Bd. Th.Pallady 47, Sector
Na ţ ional al Lemnului SA SC INCERPLAST SA SC CEPROHART SA Bd. Th.Pallady 47, Sector

Bd. Th.Pallady 47, Sector 3, Bucureşti

Str. Fabrica de Glucoză 2, Sector 2, Bucureşti

Str. Ziduri Moşi 23, Sector 2, Bucureşti

Bd.Al.I.Cuza nr.3, Brăila

Tel: +40 21 345 25 10;

Tel: 40-21-2331556

Tel:+40 21 252 23 56

Tel: +40 239 61 97 33

www.ins.ro

www.inl.ro

www.incerplast.ro

www.ceprohart.ro

SOLUŢII ALTERNATIVE

LA FABRICAREA AMBALAJELOR

PENTRU

CONFORMARE CU CERINŢELE EUROPENE

Raport final

iunie 2006

C 15/206 328/2005

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Cuprins

1

Implementarea Directivei 92/64/EC componentă a politicii de protecţie a mediului înconjurător

2

Tipuri de ambalaje şi funcţiile lor

3

Evoluţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în Romania

4

Transpunerea cadrului legislativ european în legislaţia naţională

5

Evaluarea conformităţii ambalajelor introduse pe piaţă în România cu cerinţele Directivei 94/62/CE

5.1

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia ambalajului. Identificarea soluţiilor de prevenire prin reducere la sursă.

5.1.1

Ambalaje din sticlă

5.1.2

Ambalaje din lemn

5.1.3

Ambalaje din material plastic

5.1.4

Ambalaje din hârtie şi carton

5.1.5

Ambalaje din metal

5.2

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind caracterul reutilizabil al ambalajului. Analiza sistemelor de reutilizare

5.2.1

Ambalaje din sticlă

5.2.2

Ambalaje din lemn

5.2.3

Ambalaje din material plastic

5.2.4

Ambalaje din metal

5.3

Evaluarea conformităţii cu cerinţele referitoare la ambalajele valorificabile (ca material, energetic, biologic). Soluţii de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

5.3.1

Ambalaje din sticlă

5.3.2

Ambalaje din lemn

5.3.3

Ambalaje din material plastic

5.3.4

Ambalaje din hârtie şi carton

5.3.5

Ambalaje din metal

5.4

Analiză tehnico-economică

5.4.1

Ambalaje din sticlă

5.4.2

Ambalaje din lemn

5.4.3

Ambalaje din material plastic

5.4.4

Ambalaje din hârtie şi carton

5.4.5

Ambalaje din metal

6

CONCLUZII

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Semnificaţia principalilor termeni utilizaţi

conform Anexei 1 la H.G. 621/2005 ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, deasemenea, considerat ambalaj;

ambalaj primar - ambalaj de vânzare - ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;

ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;

ambalaj terţiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorîrii în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

ambalaj reutilizabil - ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel;

ambalaj compozit - ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acelaşi tip de material;

colectare selectivă - colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale

deşeuri de ambalaje - orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din Anexa nr. I A la Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

426/2001;

obiectiv de reciclare - cantitatea totală de deşeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;

obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie - cantitatea totală de deşeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generată;

reciclarea deşeurilor de ambalaje - operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;

reciclarea organică - tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare) , în condiţii controlate, utilizându-se microorganisme, a părţilor biodegradabile ale deşeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerată reciclare organică;

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

reutilizarea ambalajelor - orice operaţie prin care un ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viaţă un număr minim de rotaţii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piaţă, care permit reumplerea ambalajului însuşi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deşeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;

sistem depozit - sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;

valorificare energetică - utilizarea deşeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperare de căldură;

conform SR EN 13427:2005 component al ambalajului - parte a unui ambalaj care poate fi separat manual sau cu ajutorul unor mijloace fizice simple;

conform SR EN 13428:2005 prevenire prin reducere la sursă - proces care permite asigurarea faptului că, pentru funcţii identice, greutatea, greutatea şi/sau volumul ambalajelor primare şi/sau secundare şi/sau terţiare au fost minimizate, cu respectarea păstrării acceptabilităţii de către utilizator, ca şi cu reducerea impactului asupra mediului;

punct critic pentru reducerea la sursă - criteriu specific de performanţă care interzice orice altă reducere suplimentară a greutăţii şi/sau a volumului ambalajului fără afectarea caracteristicilor funcţionale. Securităţii şi acceptabilităţii de către utilizator/consumator;

conform SR EN 13429:2005 sisteme de reutilizare - dispoziţii (organizatorice, tehnice, şi/sau financiare) care fac posibilă reutilizarea;

sistem în circuit închis - sistem în care ambalajul reutilizabil circulă în interiorul unei intreprinderi sau al unui grup organizat de intreprinderi;

recondiţionare - operaţii necesare pentru repunerea ambalajului reutilizabil în stare de funcţiune

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Preambul

Proiectul referitor la “Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea acestora cu cerinţele europene” a fost promovat şi finanţat de Ministerului Economiei şi Comerţului, Direcţia Infrastructura Calităţii şi Mediu în cadrul Planului Sectorial în domeniul Cercetării-Dezvoltării din Industrie. Monitorul proiectului: Liliana Nichita, Direcţia Infrastructura Calităţii şi Mediu Obiectivele proiectului:

Conformarea agenţilor economici cu cerinţele legislative din domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje; Promovarea unui management eficient în domeniul deşeurilor de ambalaje prin asigurarea unui nivel corespunzător din punct de vedere al realizării şi valorificării ambalajului; Proiectul a fost realizat de un consorţiu format din:

SC Institutul Naţional de Sticlă SA, responsabil de proiect Daniela-Maria Paraschivescu, SC Institutul Naţional al Lemnului SA, responsabil de proiect Alexandrina Mihalache SC INCERPLAST SA, responsabil de proiect Florentina Petrescu SC CEPROHART SA, responsabil de proiect Maria Gavrilă Conducătorul proiectului: SC Institutul Naţional de Sticlă SA Bucureşti, responsabil de proiect: Daniela-Maria Paraschivescu

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

1.

Implementarea

mediului înconjurător

Directivei

92/64/EC

componentă

a

politicii

de

protecţie

a

Protecţia mediului este una din marile provocări actuale, dată fiind amploarea prejudiciilor aduse mediului de către poluare. In procesul de negociere al Capitolului 22 din Aquis-ul Comunitar, România şi-a asumat o serie de angajamente care o obligă să se adapteze la modelul European de dezvoltare respectând mediul. Acesta se bazează pe principiul dezvoltării durabile care are în vedere satisfacerea nevoilor generaţiei prezente fără a prejudicia şansele generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Trei din cele patru domenii mari ale celui de-Al Şaselea Program de Actiune privind mediul al Comunitatii Europene, Managementul resurselor naturale şi al deşeurilor, Mediul şi sănătatea şi Schimbările climatice, sunt legate de dezvoltarea durabilă şi calitatea vieţii [1]. Acţiunile din domeniul Managementului resurselor naturale şi al deşeurilor urmăresc să asigure nedepăşirea de către consum a capacităţii de regenerare a resurselor oferite de mediu, precum şi decuplarea folosirii resurselor de creşterea economică prin creşterea eficienţei utilizării lor şi reducerea deşeurilor. Amploarea problemei deşeurilor de ambalaje şi importanţa ce i se acordă rezultă din menţiunea specială de la Art.14 din Directiva 92/64/EC ca planurile de management al Statelor Membre CE sa conţină un capitol special referitor la managementul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje. Acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului va fi aplicat în România începând cu anul 2007, cu o perioada de tranziţie de 3 ani până în anul 2010 pentru Directiva 94/62/CE referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.

2. Tipuri de ambalaje şi funcţiile lor

Ambalajele indeplinesc o serie de funcţii vitale în aprovizionarea produsului de la producător la consumator, astfel că ambalajele nu ar exista fără produsele pe care le conţin şi multe produse nu ar exista fără ambalajul care furnizează o modalitate de livrare. Gama de funcţii oferite de ambalaje include:

Protecţia şi prezervarea, de ex. prevenirea deteriorării fizice şi stoparea sau inhibarea schimbărilor chimice şi biologice în timpul transportului, manipulării şi depozitării; Consumul şi reţinerea, de ex. facilitarea distribuţiei şi depozitării unei anumite cantităţi de produs prin unitizare şi containerizare; Prezentarea/intensificarea vânzării de ex. pentru adăugarea de valoare, atragerea vânzărilor, branding şi imagine; Identificare şi informare de ex. furnizarea de informaţii despre produs şi companie, instrucţiuni de utilizare, manipulare şi depozitare, coduri de bare citibile de maşini sau om;

Comoditate de ex. modul de deschidere şi reînchidere, distribuţie. Pe lângă funcţiile de bază, ambalajele trebuie să răspundă unor ţinte în continuă schimbare (familii mai mici, consumatori cu mijloace mai reduse) şi unor nevoi sociale care afectează modul de consum. Dezvoltarea/consumul durabile influenţează funcţiile ambalajelor. Iniţiative precum reducerea greutăţii pot produce (şi au produs deja pe plan european) rezultate remarcabile fără a afecta condiţiile de livrare ale produsului, dar exista limite care nu pot fi depăşite fără progres tehnologic în ceea ce priveşte materialul, tehnologia, etc. Din acest motiv este important ca proiectarea ambalajului să fie integrată dintr-o fază incipientă cu modificările aduse procesulului din care rezultă produsul şi orice modificare a produsului sau a ambalajului trebuie să ia în considerare sistemul integrat (care cuprinde produsul şi mai multe nivele de ambalare). Tipurile de ambalaje şi alţi termeni referitori la ambalaje şi deşeuri de ambalaje se definesc în Directiva 92/64/EC transpusă în legislaţia românească de Hotărârea de Guvern nr. 621/2005. Ambalajele pot fi realizate din materiale diverse precum sticla, lemnul, materialele plastice, hârtia şi cartonul, metalul, etc.

Securitate de ex. evidenţierea desigilării, anti – contrafacere;

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Sticla este un material rigid, fragil, uzual transparent, translucid, sau strălucitor, obţinut prin topirea nisipului împreuna cu sodă, calcar şi alţi componenţi. Sortimentele de ambalaje fabricate din sticlă sunt buteliile, borcanele, baloanele, damigenele şi flacoanele. In standardul român SR 13443:1999 sunt specificate condiţiile tehnice de calitate pe care deşeurile de ambalaje din sticlă sub formă de cioburi (denumite uzual cioburi colectate) trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizate ca materie primă secundară. Ambalajele din lemn, nominalizate prin palete, lăzi, stelaje, tamburi, cutii şi coşuri, sunt formate din elemente prelucrate din lemn rotund, lobde, capete de buşteni, cherestea, rămăşiţe, doage, placaj, furnir, P.F.L, nuiele, etc. Deşeurile de ambalaje din lemn clasificate în majoritate, în categoria deşeurilor inerte (DI) şi Deşeuri Menajere şi Asimilate (DMA) reprezintă ambalajele din lemn, uzate (lăzi, paleţi, butoaie, etc.) la sfârşitul ciclului de viaţă. Materialele plastice, produse sintetice care conţin drept component esenţial un polimer înalt si care se pot prelucra uşor la cald sau la rece, cu sau fără presiune, au o largă utilizare ca materiale de ambalare. Tipurile de materiale plastice utilizate la producerea de ambalaje sunt: PET (polietilentereftalat), HDPE (polietilena de mare densitate), PVC (policlorura de vinil), LDPE (polietilena de mică densitate), PP (polipropilena), PS (polistiren) etc. In structura deşeurilor de ambalaje din materiale plastice ponderea cea mai mare o au buteliile PET (50%), urmate de ambalaje din PP şi PE (35%). Sortimentele de hârtii şi cartoane cele mai utilizate pentru ambalaje sunt: hârtiile şi cartoanele cu rezistenţă la grăsimi, hârtiile kraft, cartoanele duplex şi triplex, cartoanele ondulate, hârtiile şi cartoanele compozite, etc. Ambalajele din hârtie şi carton se pot prezenta sub formă de pungi, saci, cutii, etc. Deşeurile de ambalaje din hârtie şi carton se calsifică conform SR EN 643:2003 în: sortimente obişnuite, sortimente medii, sortimente superioare, sortimente kraft şi sortimente speciale. Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din aluminiu. Oţelul se utilizează în producerea de recipiente pentru ambalarea unei game largi de produse, cum sunt produsele alimentare, vopselele, etc. Ambalajele din aluminiul se utilizează pentru realizarea de recipiente pentru alimente şi băuturi, folii şi laminate.

3. Evoluţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în Romania

Cantitatea totală de ambalaje introduse pe piaţă (ambalaje din producţia internă, ambalaje importate şi ambalaje aferente produselor importate) a crescut în perioada 2002 – 2004 (figura 1) de la 850,0 mii tone la 1004,91 mii tone [2], [3], [4].

mii 1050

tone

1000

950

900

850

800

750

1004,91 983,983 937,126 892,82 892,5 850 2002 2003 2004 2005
1004,91
983,983
937,126
892,82 892,5
850
2002
2003
2004
2005

Figura 1

anul

Realizat Prognozat
Realizat
Prognozat

Evoluţia structurii deşeurilor de ambalaje în perioada 2002-2004 este redată în tabelul 1 şi reprezentată grafic pentru anul 2004 în figura 2.

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Tabelul 1

   

Materiale de Ambalare

 

Anul

Sticlă

Lemn

Plastic

Hartie +carton

Metal

 

2002 23,5

11,7

26,5

26,5

11,7

 

2003 23,5

11,7

26,5

26,5

11,8

 

2004 21,4

10,2

30,3

23,8

11,5

23,8%

2004

11,5% 21,4%
11,5%
21,4%

30,3%

Figura 2

10,2%

SticlaLemn plastic Hartie/carton Metal

LemnSticla plastic Hartie/carton Metal

plasticSticla Lemn Hartie/carton Metal

Hartie/cartonSticla Lemn plastic Metal

MetalSticla Lemn plastic Hartie/carton

4. Transpunerea cadrului legislativ european în legislaţia naţională

La nivel european, cadrul legislativ privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje este strâns legat de politica Uniunii Europene în domeniul Managementului deşeurilor care implică trei direcţii strategii complementare:

Eliminarea producerii deşeurilor la sursă;

Încurajarea reciclării şi refolosirii deşeurilor;

Reducerea poluării cauzată de incinerarea deşeurilor.

Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, amendată de Directiva 2004/12/CE, are drept scop armonizarea măsurilor naţionale referitoare la managementul ambalajelor şi al deşeurilor de ambalaje pentru a preveni impactul acestora asupra mediului şi a asigura în acest fel un nivel ridicat de protecţie a mediului. Ea stabileşte ca măsuri prioritare şi principii de gestionare a deşeurilor de ambalaje, următoarele:

Prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje; Creşterea gradului de reutilizare a ambalajelor; Creşterea gradului de reciclare a deşeurilor de ambalaje; Creşterea gradului de valorificare a acestor deşeuri. Aceste măsuri includ:

cerinţe esenţiale pentru materialele din care sunt produse ambalajele; obiective pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje (ca material, energetic, biologic). Obiectivul specific legat de reducerea cantităţii de deşeuri este ca până în anul 2010 deşeul „final” să reprezinte 20 % din produsul iniţial [5]. Directivele Comisiei Europene nu au putere de lege în Ţările Membre dar stabilesc termene în care acestea să-şi adapteze legislaţia la cerinţele directivelor. Perspectiva aderării la Uniunea Europeană a deteminat România să facă eforturi de armonizare a legislaţiei cu cea Europeană. Prin adoptarea de legi, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern sau ordine ale ministrului, au fost introduse în legislaţia naţională prevederile Directivei cadru privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje. Hotărârea de Guvern 621/2005, transpune în legislaţia romană prevederile Directivei 94/62/CE amendată cu Directiva 2004/12/CE. Articolul 4 din HG 621/2005 defineşte principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje, articolul 5 enumeră cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul pentru a fi introdus pe piaţă, iar articolul 8 stabileşte nivelurile maxim admise pentru conţinutul de metale grele din materialele pentru ambalaje.

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

In Anexa 4 se prezintă etapizarea obiectivelor naţionale pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje precum şi obiective individuale de reciclare pentru fiecare material conţinut de deşeurile de ambalaje, în conformitate cu perioada de graţie acordată Romaniei. Directiva 94/62/CE specifică în mod expres necesitatea pregătirii unor standarde legate de cerinţele esenţiale pentru a facilita implementarea acesteia. Articolul 6 din HG 621/2005 menţionează obligativitatea respectării standardelor române sau naţionale acolo unde nu sunt adoptate standarde europene armonizate pentru a se considera că ambalajul respectă cerinţele esenţiale [6]. Pentru minimizarea impactului ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje asupra mediului, Directiva 94/62/EC defineşte cerinţele esenţiale pe care un ambalaj trebuie să le respecte privind fabricarea şi compoziţia sa şi pentru a fi considerat ca reutilizabil respectiv valorificabil (ca material, energetic, biologic). Conservarea resurselor şi limitarea cantităţii de deşeuri, implică optimizarea sistemului din care fac parte ambalajele, în întregul său. Conform Directivei 94/62/CE se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale referitoare la:

Fabricarea şi compoziţia ambalajului:

volum şi greutate limitate la minimum necesar asigurându-se nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate atât pentru produsul ambalat cât şi pentru consumator; fabricare şi comercializare care să permită reutilizarea sau valorificarea, inclusiv reciclarea şi reducerea la minim a impactului asupra mediului; reducerea la minimum a conţinutului de substanţe şi materiale toxice în materialul de ambalare şi în componentele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje.

Caracterul reutilizabil al unui ambalaj:

proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să asigure un număr de rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate; posibilitatea prelucrării ambalajului uzat cu satisfacerea cerinţelor de sănătate şi de securitate; îndeplinirea cerinţelor specifice pentru ambalaje recuperabile când ambalajul nu mai poate fi reutilizat şi devine deşeu

Caracterul recuperabil al unui ambalaj

ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci cînd devine deşeu de ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat; procentul poate fi diferit în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului; deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice, trebuie să aibă o valoare calorică minimă care să permită optimizarea recuperării de energie; deşeurile de ambalaj tratate pentru obţinerea de compost trebuie să fie suficient de biodegradabile pentru a nu împiedica colectarea separată, procesul de obţinere al compostului sau activitatea în care acesta se foloseşte; ambalajul biodegradabil va putea fi supus descompunerii fizice, termice, chimice sau biologice, astfel ca cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă şi apă. Cerinţele esenţiale ale Directivei 94/62/CE, transpuse în legislaţia română prin HG.621/2005, au fost preluate în standarde române armonizate cu standardele europene. Este vorba de SR EN 13427: 2005, SR EN 13428: 2005, SR EN 13429: 2004, SR EN 13430:

2004, SR EN 13431: 2005, SR EN 13432: 2000 şi raportul CEN CR 13695. Utilizând metodologiile stabilite în aceste standarde, agenţii economici implicaţi în circuitul ambalajelor de la fabricare până la transformarea lor în deşeuri ultime, pot demonstra – la cerere – că respectă reglementările din domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

SR EN 13427: 2005 Condiţii referitoare la utilizarea standardelor europene în domeniul ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje.

Standardul propune un cadru de lucru în care pot fi utilizate împreună celelalte 5 standarde şi raportul CEN referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, de către cei

responsabili de introducerea pe piaţă a ambalajelor.

SR EN 13428: 2005 - Ambalaje - Cerinţe specifice fabricării şi compoziţiei. Prevenire prin reducerea la sursă

SR EN 13428: 2005 stabileşte o metodă de evaluare prin care să se demonstreze că reducerea greutăţii şi/sau volumului ambalajului pentru prevenirea prin reducere la sursă s-a făcut asigurând:

funcţionalitatea de-a lungul întregului lanţ de la aprovizionare până la utilizator; securitatea şi igiena pentru produs şi pentru utilizator/consumator; acceptabilitatea de către utilizator/consumator a produsului ambalat. Prin acelaşi standard se stabileşte metodologia şi procedura care trebuie urmată pentru minimizarea substanţelor periculoase care pot fi conţinute de ambalaje susceptibile să fie aruncate în timpul operaţiei de gestionare a deşeurilor. SR EN 13429: 2004 – Ambalaje – Reutilizare, stabileşte cerinţele pe care un ambalaj trebuie să le satisfacă pentru a fi clasificat ca reutilizabil şi procedurile pentru evaluarea conformităţii cu aceste cerinţe, inclusiv pentru sistemele asociate. In document se defineşte ambalajul reutilizabil ca ambalaj sau component al unui ambalaj care a fost proiectat şi construit pentru a realiza pe durata de viaţă un număr minim de trasee sau rotaţii într-un sistem pentru reutilizare. În standard se prezintă trei sisteme de reutilizare a ambalajelor folosite şi anume: sistem în circuit închis, sistem în circuit deschis şi sistem combinat.

SR EN 13430: 2004 – Ambalaje - Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile prin

reciclarea materialului, menţionează cerinţele pentru ca un ambalaj să fie clasificat ca recuperabil prin reciclarea materialului, adaptând procedurile de evaluare a conformităţii cu aceste cerinţe la perfecţionarea continuă a ambalajelor şi tehnologiilor de recuperare a acestora.

SR EN 13431: 2005 Ambalaje – Cerinţe referitoare la ambalajele valorificabile

energetic, inclusiv specificarea puterii calorice inferioare minime specifică cerinţele pentru ca un ambalaj să fie considerat valorificabil energetic şi stabileşte procedurile pentru evaluarea conformităţii cu aceste cerinţe. Pentru a permite optimizarea valorificării energetice într-un sistem industrial real, câştigul caloric teoretic trebuie să fie mai mare decât zero. Puterea calorică q net, trebuie să fie mai mare sau egal cu 5 MJ/kg pentru a îndeplini cerinţele de valorificare energetică. SR EN 13432: 2000 - Ambalaje - Cerinţe cu privire la ambalajele recuperabile prin compostare şi biodegradare specifică cerinţele şi procedurile pentru determinarea posibilităţii de compostare şi tratament anaerob ale ambalajelor şi materialelor de ambalaj.

SR EN 13437: 2003 Ambalaje şi reciclarea materialelor. Criterii pentru metodele de reciclare. Descrierea proceselor de reciclare şi schema fluxului.

Standardul defineşte criteriile pentru procedeele de reciclare şi descrie principalele procedee cunoscute de reciclare a materialelor şi relaţiile dintre ele. Prezintă stadiul actual al cunoaşterii în domeniul ambalajelor şi tehnologiilor de recuperare.

Raportul CEN CR 13695 care se referă la evaluarea impactului asupra mediului a celor 4 metale grele conţinute de ambalaje la sfârşitul ciclului de viată.

5. Evaluarea conformităţii ambalajelor introduse pe piaţă în România cu cerinţele Directivei 94/62/CE

La evaluarea conformităţii ambalajelor introduse pe piaţă în Romania cu cerinţele Directivei 94/62 au fost avute în vedere tipurile de ambalaje cu ponderea cea mai mare în cazul fiecărui material de ambalaj analizat. Pornind de la rezultatele evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale proiectul evidenţiază soluţii de reducere a impactului asupra mediului a deşeurilor de ambalaje din sticlă, lemn, hârtie şi carton, metal, în vederea conformării cu cerinţele esenţiale preluate în standardele române armonizate cu standardele europene, şi anume:

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

cerinţele esenţiale privind fabricarea şi compoziţia ambalajelor, prevenire prin reducere la sursă; cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj; cerinţele esenţiale privind caracterul recuperabil al unui ambalaj; analiza ciclului de viaţă al ambalajelor şi impactul asupra mediului pe durata ciclului de viaţă.

5.1 Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia

ambalajului s-a bazat pe metoda de evaluare din SR EN 13428. Au fost analizate: butelia din sticlă pentru bere de 0,5 l, lădiţele din lemn pentru fructe şi legume, butelia din PET monostrat de 2 l, cutia din carton ondulat tip III-C şi doza din metal pentru bere cu volum util 0,5 l. Criteriile de performanţă la evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea

ambalajului aplicate, pentru identificarea punctului critic pentru reducerea la sursă au fost:

protecţia produsului, procesul de fabricaţie, procesul de ambalare/umplere, logistica, prezentarea şi comercializarea, acceptarea de utilizator/consumator, informaţii, securitate, legislaţie [7] Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind compoziţia ambalajului s-a referit la determinarea cantităţii de substanţe periculoase.

5.1.1 Ambalaje din sticlă

La evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia ambalajului din sticlă, realizată la butelia din sticlă pentru bere s-au analizat 7 tipuri de butelii, cu volum util

de 0,5 l fabricate în ţară sau importate şi care au fost preluate din circuitul de utilizare. Ambalajul din sticlă cuprinde în afară de butelia din sticlă şi alte componente cu rol de prezentare a conţinutului, de redare a unor informaţii suplimentare, de asigurarea etanşeităţii, etc. Greutatea ambalajului este determinată de greutatea buteliei din sticlă care reprezintă 99 % din greutatea totală, în consecinţă reducerea greutăţii ambalajului în conformitate cu cerinţele Directivei 94/62/CE se poate realiza în principal pe seama reducerii greutăţii buteliei de sticlă. Analiza conformităţii ambalajelor din sticlă introduse pe piaţă în România cu cerinţele specifice fabricării şi compoziţiei a condus la următoarele concluzii:

există pe piaţă ambalaje din sticlă pentru bere, cu greutăţi diferite, care îndeplinesc funcţii identice; cele a căror greutate este mai mică (cu cca 10 %) provin din import; fabricantul autohton are o tehnologie de fabricaţie care reprezintă un punct critic din punct de vedere al cerinţei de reducere a greutăţii; procesul de ambalare/umplere reprezintă un punct critic din punct de vedere al cerinţei de reducere a greutăţii; nu există probleme legate de cerinţa privind conţinutul de substanţe periculoase în butelia din sticla pentru bere. Analiza fluxului tehnologic de fabricaţie al ambalajului din sticlă pentru identificarea soluţiilor de prevenire prin reducere la sursă (prin modernizarea şi/sau optimizarea unor operaţii tehnologice), a condus la identificarea unei soluţii alternative la fabricarea ambalajelor din sticlă pentru reducerea la sursă. Este vorba de trecerea de la procedeul suflat-suflat la procedeul presat-suflat pentru ambalaje cu gât îngust (Narrow Neck Press Blow) care poate asigura reducerea cu minim 10% a greutăţii. Procedeul NNPB permite o distribuţie mai bună a sticlei în pereţii produsului şi asigură condiţiile pentru eliminarea microfisurilor superficiale de pe suprafaţă. În acest mod pot fi atinse 2 obiective şi anume reducerea greutăţii şi menţinerea rezistenţei mecanice în condiţiile unor pereţi mai subţiri. Prin utilizarea acestui procedeu se elimină contra-suflarea (una din cauzele defectelor de tip “distribuţie inegală a sticlei în pereţi”) şi se egalizează timpii de contact sticlă/preformă, sticlă/formă finită cu timpul de reîncălzire, evitându-se formarea ondulaţiilor în pereţii produsului finit prin diminuarea neomogenităţii termice. În perspectiva apropiată principalul fabricant de ambalaje din sticlă din Romania are în vedere o investiţie majoră care va conduce la creşterea cu 40000 t a producţiei de ambalaje din sticlă cu care prilej se va moderniza şi tehnologia de fabricaţie [8].

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

Ambalajele din sticlă nu ridică probleme din punct de vedere al conţinutul de substanţe periculoase. Ponderea componentelor (etichete, inscripţionări) care pot conţine aceste substanţe reprezintă sub 1 % din greutatea ambalajului.

5.1.2 Ambalaje din lemn

Au fost testate în cadrul proiectului 2 tipuri de lăzi pentru transportul fructelor şi legumelor. Lada tip II pentru ardei gras, gogoşari şi varză timpurie în variantele tip II F (fag)

şi tip II P 1 (foioase moi - plop, anin) respectiv Lada Tip IV pentru roşii de seră, vişine, caise, struguri şi prune în variantele tip IV R (răşinoase - brad, molid) tip IV P (plop) elementele de fund cu grosime de 4÷5 mm, tip IV P 1 (plop) toate elementele cu grosime 3 mm, tip IV F 1 (fag) elementele cu grosime 3 mm şi tip IV F 2 (fag) elementele cu grosime 4 ÷ 5 mm. Testarea a constat din: determinarea rezistenţelor la compresiune, la încovoiere statică, la cădere liberă şi la vibraţii.

lamelele cu grosime de 3 mm, nu pot asigura robusteţea

necesară în exploatare. În acest caz punctul critic pentru reducerea la sursă este logistica; lăzile pentru transportul fructelor şi legumelor la care lamelele au grosime de 3 mm nu-şi pot îndeplini funcţia. Rezultatele încercărilor de laborator arată că ambalajele executate din plop au o robusteţe mult redusă comparativ cu cele de fag. Soluţia o reprezintă combinarea esenţelor de foioase tari cu foioase moi la realizarea ambalajului (părţile ambalajului mai solicitate - şipci de blocare, lamele de capăt - să se realizeze din esenţe tari – fag - iar restul din esenţe moi).

Analiza fluxurilor de fabricare a ambalajelor din lemn de tip lădiţe s-a bazat pe comparaţia metodei clasice prin fierăstruire (prezentată în 3 variante), cu metodele de fabricaţie prin decupare şi derulare. Metoda clasică de prelucrare prin fierăstruire este depăşită; în funcţie de material primă şi resursele financiare disponibile se poate opta pentru una din soluţiile următoare:

echiparea fabricilor de lăzi cu un număr mai mare de ferăstraie circulare (tip Gugeşti), cu pânze conice asigurând o reducere a consumului de lemn cu cca.

La ambalajele tip IV P 1 şi IV F 1

20 %.

înlocuirea ferăstraielor circulare cu fierăstraie panglică cu alimentator carusel, (reducere suplimentară a consumului specific de lemn cu cca 15 %); implementarea tehnologiilor noi de prelucrare a lemnului la care debitarea elementelor se face prin derulare şi decupare cu diminuarea suplimentară a pierderilor sub formă de rumeguş cu cca 5 %. Lemnul pur nu conţine substanţe periculoase decât sub formă de urme. Concentraţia de substanţe periculoase poate creşte datorită unor componente ale ambalajului (scoabe, cuie, agrafe) sau prin utilizarea de cerneluri, vopsele sau produse de conservare a lemnului dar influenţa lor nu este semnificativă datorită ponderii mici a acestora în greutatea amabalajului.

5.1.3 Ambalaje din material plastic

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia ambalajului din material plastic, s-a realizat pentru butelia din PET (polietilentereftalat) monostrat, nereturnabilă. Ambalajele cu sau fără capac au fost testate pentru determinarea: rezistenţei la compresiune, la cădere liberă şi la vibraţii. Analiza conformităţii ambalajelor din plastic, monostrat PET introduse pe piaţă în România cu cerinţele specifice fabricării şi compoziţiei a condus la următoarele concluzii:

există pe piaţă ambalaje din plastic, monostrat PET cu greutăţi diferite, care îndeplinesc funcţii identice; caracteristicile materialului ca şi parametrii de fabricare sunt diferiţi de la producător la producător, funcţie de materialul importat şi parametrii de lucru ai utilajului de prelucrare;

în ultimii 20 de ani, pe plan mondial, greutatea acestui tip de ambalaj s-a redus cu

30 %;

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

producătorii autohtoni au facut o serie de paşi în îndeplinirea cerinţei legate de reducerea greutăţii/volumului prin investiţii în reproiectarea matriţelor şi realizare de noi preforme; logistica reprezintă un punct critic din punct de vedere al cerinţei de reducere a greutăţii; Conţinutul de substanţe periculoase în materialul plastic trebuie obligatoriu verificat în cazul materialului reciclat dacă acesta urmează să fie folosit la fabricarea de ambalaje de material plastic. Analiza fluxurilor de fabricare a ambalajelor din material plastic tip PET a evidenţiat faptul ca o primă soluţie de reducere la sursă reproiectarea respectiv redimensionarea matriţelor pentru faza de injectare preformă pe linia de fabricaţie existentă, maşina automată pentru realizarea preformelor rămânând aceeaşi;

5.1.4 Ambalaje din hârtie şi carton

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia ambalajului din hârtie şi carton s-a făcut pentru cutia din carton ondulat tip III – C cu şteguri (separatoare). Cutia luată în studiu se foloseşte ca ambalaj terţiar la amblarea a 4 butelii PET de 1,5 litri conţinând vin (greutate maximă, produs ambalat - 6,5 kg). S-au determinat caracteristicile de rezistenţă la aplatizare (FCT) şi la compresie (strivire) pe cant (ECT), pe cartoane ondulate cu gramajul de 455 g/m 2 şi 400 g/m 2 . Datorită caracteristicilor de rezistenţă la aplatizare şi compresie, cutiile din carton ondulat asigură protecţia produselor în timpul transportului şi manipulării. Rezistenţa la compresiune a cartonului trebuie să fie suficient de mare, încât să nu se producă strivirea cutiei de la baza stivei, în condiţiile în care utilizatorul a respectat condiţiile stabilite privind greutatea produsului ambalat. Determinarea rezistenţei la compresie a cartoanelor ondulate permite aprecierea rezistenţei la strivire a cutiei şi anticipează comportarea acesteia în condiţii reale de stivuire, manipulare şi transport. În urma testării în laborator, s-a constatat că la cutia confecţionată din carton ondulat cu

gramajul de 455 g/m 2 , rezistenţa la compresie a fost cu 8,5 % mai mare faţă de cea a

400 g/m 2 , iar rezistenţa la aplatizare cu 28 % mai mare.

cartonului ondulat cu masa de

Rezistenţa mecanică cea mai bună la ambalarea a 6 kg produs (4 butelii PET cu vin de 1,5 l), a prezentat-o cutia din carton cu gramaj 455 g/m 2 . Reducerea la 400 g/m 2 , a permis ambalarea a maxim 4 kg produs. Nu se poate face o reducere la sursă sub 455 g/m 2 , deoarece nu pot fi asigurate caracteristicile funcţionale potrivit destinaţiei ambalajului, respectiv transportul şi manipularea a 6 kg de produs. Logistica, a fost identificată ca un punct critic al acestui ambalaj din punct de vedere al criteriilor de performanţă. Conţinutul de metale grele respectiv plumb şi cadmiu din hârtiile componente ale cartonului ondulat realizat pe toate tipurile de hârtii care pot fi utilizate la fabricarea cartonului ondulat (hârtia Schrenz, hârtia testliner, hârtia kraft), a evidenţiat valori inferioare celor maxim audmise. Plumbul provine probabil din maculatura tipărită (folosită ca materie primă), dar cantitatea este nesemnificativă. Testele pentru conţinutul de metale grele din diferite grupe de maculatură (materiale reciclabile), realizate în UE au evidenţiat că prezenţa plumbului (maxim 50 ppm) este datorată cernelurilor de tipar din maculatură ceea ce impune descernelizarea acesteia, în instalaţii speciale, înainte de introducerea pe fluxul de fabricaţie.

Analiza fluxului tehnologic de fabricaţie a cartonului ondulat pentru identificarea soluţiilor de prevenire prin reducere la sursă

Cartonul ondulat, produs papetar complex ca structură şi compoziţie fibroasă, reprezintă semifabricatul din care se obţin ambalajele din carton ondulat. Caracteristicile cartonului ondulat sunt structurale, de rezistenţă şi de imprimare (hârtia capac de la stratul de faţă). Cele mai importante caracteristici pentru ambalajele de carton ondulat sunt: masa, grosimea, rezistenţa la aplatizare, la plesnire şi la compresie pe cant. Tehnologia de fabricaţie cuprinde următoarele etape:

Fabricarea hârtiei strat ondulat (hârtie miez)

Hârtia strat ondulat este componentul principal al structurii de rezistenţă a cartonului ondulat prin forma sinusoidală şi punctele de legătură rigide cu straturile de hârtie capac. Ea se opune aplatizării (strivirii), amortizează şocurile exercitate pe feţele cartonului şi contribuie

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

la creşterea rezistenţei la strivire pe cant a cartonului ondulat. Sortimentul de hârtie miez cel mai utilizat la fabricarea cartonului ondulat este cel cu masa de 125 g/m 2 .

Fabricarea hârtiei strat neted (capac)

Hârtia strat neted trebuie să confere cartonului ondulat rezistenţă şi capacitate de imprimare. În funcţie de compoziţia fibroasă a hârtiei se pot fabrica sortimentele: kraftliner

cu min. 80 % celuloză sulfat rezistentă din răşinoase în compoziţie şi testliner cu 100 % maculatură sau cu amestecuri de maculatură şi celuloză în compoziţie. Caracteristicile de

rezistenţă ale hârtiei testliner sunt inferioare celei krafliner. Hârtia capac se poate fabrica cu gramaje de la 125 la 250 g/m 2 .

Fabricarea cartonului ondulat (semifabricatul)

Cartonul ondulat se fabrică din hârtie Schrenz (hârtia miez pentru ondulă), hârtie

testliner (hârtia capac) şi un adeziv (cleiul de amidon). În funcţie de numărul de straturi de hârtie, se deosebesc mai multe tipuri de carton ondulat:

- tipul II, compus dintr-un strat ondulat şi un strat neted

- tipul III, compus dintr-un strat ondulat prins între două straturi netede

- tipul V, compus din două straturi ondulate şi 3 straturi netede

- tipul VII, compus din trei straturi ondulate şi 4 straturi netede

Fabricarea cutiilor din carton ondulat

Pornind de la placa din carton ondulat se pot fabrica cutii clasice (şliţuire şi biguire pe slotter) şi cutii ştanţate (decupare şi biguire pe autoplatine). Fazele de fabricaţie a cutiei

sunt: imprimare, şliţuire şi biguire, pliere/asamblare, numărare/pachetizare. Din analiza tehnologiei de fabricare a ambalajelor din carton ondulat a rezultat că pentru reducerea greutăţii cutiei din carton ondulat, este necesar să se acţioneze pe tot fluxul de fabricaţie şi anume:

La obţinerea hârtiei Schrenz (miez) din 100% maculatură:

reducerea gramajului de la 125 g/m 2 la 100 g/m 2 ; introducerea în partea umedă, a amidonului cationic pentru îmbunătăţirea caracteristicilor de rezistenţă; experimentele la nivel pilot au demonstrat că prin reducerea gramajului şi introducerea în masă a amidonului cationic s-au obţinut creşteri semnificative ale rezistenţei la aplatizare a hârtiei miez; introducerea în partea umedă a poliacrilamidelor cationice, 2.5 - 3 kg/t, pentru creşterea rezistenţelor în stare uscată; tratarea la suprafaţă pe presa de tratare a instalaţiei, cu soluţii de amidon oxidat şi lignosulfonat de sodiu, care la o depunere de cca. 10 g/m , conduc la creşterea

2

caracteristicilor de rezistenţă la aplatizare şi plesnire cu cca. 30 %;

folosirea aditivilor menţionaţi, va permite reducerea gramajului hârtiei miez, fără

a afecta caracteristicile de rezistenţă ale acesteia, fapt stabilit prin cercetări şi experimentări la nivel pilot şi industrial. La obţinerea hârtiei capac (testliner) reducerea gramajului de la 125 la 100 g/m 2 prin:

introducerea în sistem a aditivilor pentru retenţie – deshidratare, introducerea în circuit a aditivilor funcţionali pentru creşterea rezistenţei în stare uscată şi umedă ( Kymene 611) tratarea hârtiei la suprafaţă cu amidon modificat creşterea presării, în zona preselor umede pentru compactizarea structurii în vederea creşterii densităţii de legare a fibrelor şi a caracteristicilor de rezistenţă.

Pentru cartonul ondulat:

reducerea grosimii cartonului ondulat prin micşorarea gramajelor hârtiilor

componente şi trecerea la fabricaţia de cartoane cu microondule

chimizarea procesului de fabricaţie a hârtiilor pentru ondulă şi capac, vor îmbunătăţi caracteristicile mecanice ale cartonului şi se va putea face reducerea

la sursă a cutiilor, destinate ambalării diferitelor produse

5.1.5 Ambalaje din metal

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia ambalajului din categoria ambalajelor din metal, s-a realizat la doza pentru bere, de 0,5 l, cutiile testate fiind

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

preluate din circuitul de utilizare. Dozele pentru bere analizate, confecţionate din oţel respectiv aluminiu, au fost identice ca design şi dimensiuni, capacul fiind prevăzut cu cheiţă; Analiza conformităţii ambalajelor din metal pentru bere introduse pe piaţă în România, cu cerinţele specifice fabricării şi compoziţiei a condus la următoarele concluzii:

- dozele de bere aflate pe piaţă, fabricate din oţel (greutate medie 30 g) sau din aluminiu (greutate medie 16 g) îndeplinesc aceeaşi funcţie dar dozele din oţel au greutatea mai mare cu peste 50 %; greutatea mai mare a ambalajului din oţel se datorează greutăţii specifice mai mari a acestuia (7,8 g/cm 3 faţă de 2,7 g/cm 3 la aluminiu);

- pe piaţă sunt introduse în circulaţie ambalaje care se înscriu în cerinţele Directivei 96/62 CE de reducere a greutăţii ambalajelor în condiţiile păstrării funcţiilor acestora;

- procesele de fabricaţie utilizate la realizarea cutiilor metalice pentru bere au evoluat către reducerea greutăţii produsului; în Europa, greutatea dozelor de aluminiu s-a redus cu aproape 20 % în perioada 1990-2003, aşa cum se menţionează într-un studiu de evaluare a rezultatelor aplicării Directivei 94/62 CE realizat în 2005 [8];

- procesele de ambalare/umplere şi logistică reprezintă puncte critice; pentru evitarea oricărei deteriorări în lanţul de transport, umplere şi ambalare pentru ambalajul din metal este necesară o rezistenţă mecanică definită;

- nu există probleme legate de cerinţa privind conţinutul de substanţe periculoase în cutia din metal pentru bere; conţinutul de plumb se situează destul de aproape de limita admisă (funcţie de originea materialelor reciclate);

- tehnologiile de fabricaţie şi materialele de decorare utilizate au evoluat în sensul reducerii conţinutului/înlocuirii metalelor grele.

al

ambalajului

Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind caracterul reutilizabil al ambalajului s-a bazat pe procedurile pentru evaluarea conformităţii din SR EN 13429, fiind analizate pe tipuri de material de ambalaj: butelia din sticlă pentru bere de 0,5 l, lădiţele pentru fructe şi legume şi paletii din lemn, navetele din material plastic pentru industria de panificaţie şi băuturi şi butoaiele metalice pentru bere. Pentru a evalua dacă ambalajul poate fi numit “reutilizabil” în condiţiile de utilizare prevăzute pentru acesta, este necesar să se asigure:

5.2

Evaluarea

conformităţii

cu

cerinţele

privind

caracterul

reutilizabil

1) că reutilizarea ambalajului este un scop deliberat al celui care ambalează/umple; 2) că ambalajul poate fi recondiţionat în mod satisfăcător; 3) că ambalajul poate fi reumplut/reîncărcat în mod satisfăcător; 4) că pe pieţele pe care furnizorul trebuie să comercializeze produsul ambalat, există disponibil un sistem adecvat care ajută la reutilizare [9].

5.2.1 Ambalaje din sticlă

Evaluarea conformităţii buteliei din sticlă pentru bere de 0,5 l, care reprezintă componenta reutilizabilă a ambalajului din sticlă pentru bere, a evidenţiat faptul că ea îndeplineşte cerinţele pentru a fi considerată reutilizabilă conform SR EN 13429 deoarece:

1) producătorii de bere care ambalează produsul în butelii din sticlă cu volum util de 0,5l reutilizează ambalajul din sticlă, pe ambalaj fiind menţionată sintagma ambalaj reutilizabil; 2) butelia din sticlă pentru bere poate fi golită fără a suferi stricăciuni semnificative care să o facă să nu mai poată fi folosită; 3) butelia din sticlă poate fi recondiţionată (curăţată de etichete, spălată) după orice standard specificat, cu păstrarea capacităţii de a asigura funcţia prevăzută (conţinere, protejare, manipulare, livrare) fără a prezenta risc pentru sănătatea şi securitatea persoanelor responsabile cu acest lucru; 4) procesul de recondiţionare se desfăşoară cu minimizarea impactului asupra mediului; 5) ambalajul poate fi reumplut fără risc pentru integritatea produsului sau pentru

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

sănătatea şi securitatea persoanelor responsabile de acest lucru; 6) pe pieţele pe care furnizorul trebuie să comercializeze produsul ambalat este disponibil un sistem de reutilizare; 7) sistemul de reutilizare identificat ca fiind corespunzător, în condiţii de utilizare reale, este conform cu specificaţiile pentru unul din tipurile de sisteme de reutilizare propuse în SR EN 13 429.

Analiza sistemelor de reutilizare a ambalajelor din sticlă

Reutilizarea buteliilor din sticlă se practică la ambalarea mai multor categorii de lichide precum apa minerală, băuturile răcoritoare şi berea. Ambalarea berii se face încă preponderent în ambalaje din sticlă (în anul 2005, ponderea a fost de 54 %). Între cele 10 butelii de sticlă pentru bere Tuborg testate în cadrul proiectului, preluate de pe traseul unei rotaţii în luna martie 2006, au predominat ambalajele fabricate în 2004 (provenite din import) urmănd buteliile fabricate în tară înainte de anul 2003 (când a început în România marcarea anului de fabricaţie pe butelii). Sistemul de reutilizare practicat de companiile de bere pentru ambalajele din sticlă este în circuit închis. Ambalatorul este proprietarul ambalajului pentru care practică sistemul depozit. La rândul său distribuitorul aplică şi el sistemul depozit către comercianţi (pentru vânzarea la raft) sau în circuitul BHR (baruri-hoteluri-restaurante). Afişarea valorii depozitului apare numai la vânzarea în supermarket (ex. Carrefour). Companiile de bere utilizează sistemul individual de reutilizare a ambalajelor (folosit de o companie sau pentru o anumită marcă a unei companii). Firma care ambalează este proprietara desenului produsului şi a ambalajului. Există companii precum producătorul de bere Tuborg care are atât butelia din sticlă personalizată cât şi lădiţa din plastic în care sunt ambalate buteliile din sticlă. Cele două ambalaje trebuie tratate ca un singur ambalaj reutilizabil care se reîntoarce la acelaşi ambalator.

5.2.2 Ambalaje din lemn

Ambalaje de transport tip lădiţe din lemn pentru legume şi fructe se distrug în majoritate după primul transport (cca. 80 %) fiind considerate de unică folosinţă şi de tip pierdut. Transportul ambalajelor goale de la distanţe mari este unul din considerente (economic) datorită căruia aceste ambalaje sunt mai ales de tip pierdut. Ambalajele de tip lădiţe executate din esenţe de foioase tari se pot reutiliza de 2-3 ori spre deosebire de cele executate din esenţe de foioase moi (plop, salcie, anin) care se deformează uşor şi sunt considerate de unică folosinţă. Folosind în structura constructivă amestec de esenţe foioase moi şi tari (la părţile ambalajului unde solicitările sunt mai mari precum şipci de blocare, lamele de capăt) se poate ajunge până la 5 reutilizări. Ambalaje de transport de tip paleţi şi europaleţi Paleţii utilizaţi în transportul, manipularea şi depozitarea mărfurilor în general sunt reutilizabili de 5 - 10 ori iar în unele cazuri (europaleţii) sunt interschimbabili în traficul intern şi internaţional. Numărul de rotaţii depinde de condiţiile de depozitare după folosinţă (ex. să nu se depoziteze în aer liber sau în mediu umed). Dată fiind reutilizarea şi interschimbabilitatea europaletelor plane, parametrii constructivi şi caracteristicile tehnice de calitate ale acestora sunt stabilite unitar pe plan internaţional de către Uniunea Internaţională a Căilor Ferate şi difuzate reţelelor de căi ferate naţionale (Fisa

UIC nr. 435-2/1990). Potrivit acestei norme, caracteristicile constructive ale europaletelor (forma, dimensiunile, materialele, execuţia, marcarea, rezistenţele mecanice) sunt unitare şi obligatorii pentru toţi producătorii şi utilizatorii de astfel de palete din Europa. Reutilizarea paleţilor implică măsuri speciale fitosanitare prin tratamente de antiseptizare specifice prevăzute în ISPM nr. 15 / 2002, prin tratamente chimice (cu produse nelavabile, prin impregnare cu produse pe bază de cupru-crom-arsen (CCA), cupru-crom-bor (CCB), si cu produse neremanente, prin gazare cu bromură de metil, fosfina, etc.) şi prin tratamente fizice (termice, iradieri cu microunde, radiaţii IR, UV, gama, etc.) aplicate cu scopul prevenirii şi combaterii importului şi exportului de agenţi biologici, în special de insecte provenite din fondul forestier. Ambalajele din lemn analizate îndeplinesc cerinţele pentru a fi considerate reutilizabile în conformitate cu SR EN 13429.

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

5.2.3 Ambalaje din material plastic

Principalele tipuri de ambalaje reutilizabile din material plastic sunt: bidoane, butoaie, containere, navete, lăzi şi paleţi. Ambalajele reutilizabile trebuie să fie mai rezistente decât cele de unică folosinţă conform unor norme recunoscute şi menţionate în fişa ambalajului. Analiza conformităţii cu cerinţele din SR EN 13 429, pentru navetele din material plastic destinate industriei panificaţiei şi băuturilor arată că acestea îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate reutilizabile. Sistemul de reutilizare folosit la ambalajele din material plastic analizate, este un sistem în circuit închis.

5.2.4 Ambalaje din metal

Multe din ambalajele din metal sunt utilizate pentru păstrarea conţinutului, deci trebuie asigurată o închidere ermetică. Ambalajele din metal fiind semirigide reutilizarea acestora nu este foarte uşor de realizat. În general se reutilizează ambalajele de dimensiuni mari cum sunt butoaiele metalice sau box-paleţii. Evaluarea conformităţii ambalajelor din metal cu cerinţele privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj s-a realizat pentru butoaie metalice (din oţel inoxidabil sau aluminiu) pentru bere cu capacitate de 20, 30, si 50 l. Concluzia care se poate desprinde este că butoaiele metalice pentru bere cu capacitate de 20, 30 şi 50 l îndeplinesc cerinţele privind caracterul reutilizabil conform SR EN 13 429. Sistemul de reutilizare practicat de companiile de bere pentru ambalajele din metal de tipul butoaielor pentru bere este în circuit închis. Ambalatorul este proprietarul ambalajului pentru care practică sistemul depozit. La rândul său distribuitorul aplică şi el sistemul depozit către comercianţi (pentru vânzarea la raft) sau în circuitul BHR (baruri-hoteluri-restaurante). Spre deosebire de ambalajul din sticlă pentru care poducătorul de bere aplică un depozit de circa 14 eurocenţi, pentru un butoi metalic pentru bere acest depozit este de 55-60 €. Valoarea depozitului este stabilită de proprietarul ambalajului. Sistemul depozit practicat în cazul ambalajelor reutilizabile, poate fi avut în vedere pentru aplicare în România la dozele metalice pentru bere ca soluţie de încurajare a returnării acestora. Trebuie pus la punct însă un sistem pentru colectarea acestora şi trebuie să fie făcut cunoscut. Poate fi spre exemplu preluat sistemul utilizat cu succes în Germania pentru ambalaje din sticlă, doze din metal şi ambalaje din material plastic, unde marile magazine sunt dotate cu „automate” care recunosc şi preiau ambalajele goale ale produselor comercializate în magazin, eliberând un bon pentru contravaloarea depozitului.

5.3 Evaluarea conformităţii cu cerinţele referitoare la ambalajele valorificabile (ca material, energetic, biologic). Soluţii de valorificare a deşeurilor de ambalaje. Evaluarea conformităţii ambalajelor din sticlă, lemn, materiale plastice, carton ondulat şi metal cu cerinţele esenţiale privind valorificarea prin reciclare

Ambalajele care a fost luat în studiu: butelia din sticlă pentru bere de 0,5 l, lădiţele din lemn pentru fructe şi legume, butelia din PET monostrat, cutia din carton ondulat tip III-C şi doza din metal de 0,5 l. Toate ambalajele luate în studiu îndeplinesc condiţiile pentru a fi reciclate ca material după încheierea ciclului de viaţă. Unitatea funcţională de ambalaj disponibilă pentru reciclare este în cazul ambalajelor analizate de cca 95 % la buteliile PET, 98 % la ambalajele din lemn, peste 99 % la ambalalele din sticlă şi carton şi 100 % la ambalajele din metal. Furnizorii de deşeuri de ambalaje trebuie să completeze declaraţia privind procentul de unitate funcţională de amblaj disponibilă pentru reciclare pentru a facilita valorificarea acestora.

Soluţii de valorificare a deşeurilor de ambalaje.

5.3.1 Ambalaje din sticlă

Inainte de 1990, au funcţionat în România 7 instalaţii de preparare a deşeurilor de ambalaje din sticlă colectate, având dotare asemănătoare, amplasate în incinta unor fabrici producătoare de ambalaje din sticlă. Dintre toate aceste instalaţii, proiectate şi realizate în România, astăzi mai este în funcţiune una singură. Operaţiile de prepararea a cioburilor erau impuse de gradul de impurificare al acestora, dependent de modul de colectare, depozitare şi transport. Prin preparare, cioburile erau aduse la puritatea şi granulometria care le face

Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformarea cu cerinţele europene

apte de a fi utilizate în procesul de fabricaţie al ambalajelor din sticlă. Cioburile transportate de la diferiţi furnizori, în vagoane CF sau auto, se descărcau la utilizator mecanizat sau manual şi se preparau prin sortare manuală, spălare, deferizare şi măcinare. Gradul mare de impurificare cu pământ impunea spălarea cioburilor, epurarea unui volum important de apă înainte de evacuare în sistemele de canalizare şi transport la groapa de gunoi a unei cantităţi mari de noroi.

Soluţii alternative de preparare a deşeurilor de sticlă pentru recuperare

Sistemul de reciclare practicat în tările europene presupune implicarea cetăţeanului în formarea „băncilor de butelii” (figura 3) care dau posibilitatea colectării separate a buteliilor pe culori, în containere speciale amplasate în locuri publice. Colectarea selectivă este primul

pas în asigurarea calităţii cioburilor şi reducerea cheltuielilor cu tratarea lor. Aceasta presupune educarea cetăţeanului pentru ca alături de sticlă să nu se introducă şi alte deşeuri şi ca buteliile să fie introduse în containere ţinând cont de culoare. Introducerea a 2 sticle verzi la 100 de sticle albe colectate pentru reciclare, compromite calitatea întregului lot de cioburi. In plus este important ca în containere să se introducă butelia fără etichete, capace, resturi alimentare etc. Spargerile trebuie evitate pe cât posibil.

alimentare etc. Spargerile trebuie evitate pe cât posibil. Figura 3 Men ţ inerea impurific ă rii
alimentare etc. Spargerile trebuie evitate pe cât posibil. Figura 3 Men ţ inerea impurific ă rii

Figura 3

etc. Spargerile trebuie evitate pe cât posibil. Figura 3 Men ţ inerea impurific ă rii cioburilor

Menţinerea impurificării cioburilor la un nivel cât mai redus implică depozitare în locuri curate şi transportul cioburilor în vehicule curate, acoperite. Tratatarea deşeurilor de ambalaje din sticlă colectate se bazează pe prescripţii tehnice minimale (tabelul 2), referitoare la calitatea cioburilor preparate, care în 1995 au fost stabilite la nivel european cu obiectivul de a fi aplicate cu o perioadă de graţie de 3-5 ani.

Tabelul 2

Nr.crt.

Caracteristici

UM

Valoare

1

Pietre, impurităţi ceramice

g/t

<

50

2

Impurităţi metalice magnetice

g/t

 

5

3

Impurităţi metalice non magnetice

g/t

 

5

4

Impurităţi organice

g/t

 

500

5

Impurităţi din material plastic

g/t

<

100

6

Umiditate

%

 

3

7

Granulometrie

>

5 cm

%

 

0

8

 

< 0,5 cm

%

max. 5