CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I- AMBALAJ- IMPORTANTA SI ROL

1.1. DEFINIREA, ROLUL SI FUNCTIILE AMBALAJULUI

1.2. TIPURI DE AMBALAJE

CAPITOLUL II- GESTIONAREA AMBALAJELOR IN VEDEREA

RECUPERARII RESPECTAND IGIENA SI SECURITATEA MUNCII

2.1. GESTIONAREA AMBALAJELOR IN VEDEREA RECUPERARII

2.2. MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE
AMBALAJE

BIBLIOGRAFIE
 ARGUMENT

Datorita faptului ca 70% din deciziile de cumparare sunt luate in functie

de ambalaj si de metoda de ambalare , acest mijloc de protectie poate influenta
comportamentul de cumparare al consumatorilor.
Am ales tema „ Gestionarea ambalajelor in vederea recuperarii
respectand igiena si securitatea muncii„ deoarece ambalajul a ajuns sa fie
motivul principal in functie de care se fac majoritatea cumparaturilor.
Lucrarea am structurat-o pe douacapitole, in care am prezentat cateva
aspecte privitoare la ambalaje dar si la modalitatea de gestionare a acestora .
Mi-am inceput lucrarea cu un prim capitol in care am vorbit despre
ambalaj.
Conceput ca element sistemic, amabalajul impreuna cu produsul ocupa un
loc din ce in ce ma important atat in sfera productiei, cat si a circulatiei bunurilor
materiale. Ambalajul modern nu se limiteaza doar la protejarea produsului, el
constituind un mijloc de comunicare intre produs si client. Pentru a indeplini
acest rol intermediar, ambalajul trebuie sa constituie un mijloc de informare cat
mai completa asupra produsului respectiv.
In acest capitol am vorbit despre rolul ambalajului, functiile pe care le
indeplineste si clasificarea lui.
Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de
produse în timpul manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de
a proteja, a conserva şi prezenta produsele pînă la momentul consumării şi
utilizării lor.
  Ambalajul uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor,
creând posibilitatea de autoservire, de informare a consumatorilor asupra
conţinutului, modului de păstrare şi apreciere a produsului, uşurând transportul
către consumatori şi prezentarea produselor într-o formă atrăgătoare.
Considerat  de multe ori fără importanţă, ambalajul este însă un produs
indispensabil  tranzacţiilor  comerciale  datorită  rolului  şi  funcţiilor  pe  care le
indeplineste.
Rolul si importanta ambalajului se reflecta în cele trei functii ale acestuia:
- conservarea si protectia produselor si a calitatii acestora;
- manipularea, transportul, depozitarea;
- promovarea vanzarii marfurilor si informarea consumatorului.
Clasificarea ambalajelor se poate face după mai multe criterii, astfel:
După natura materialului din care sunt obţinute:
- ambalaje din hârtie-carton;
- ambalaje din sticlă;
- ambalaje din metal;
- ambalaje din mase plastice;
- ambalaje din materiale textile;
- ambalaje din lemn;
 - ambalaje din materiale complexe.
După natura produsului ambalat:
- ambalaje pentru produse alimentare;
- ambalaje pentru produse industriale;
- ambalaje pentru produse periculoase.
In capitolul al doilea am am vorbit despre gestionarea ambalajelor in vederea
recuperarii respectand igiena si securitatea muncii .
Toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au
fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în
gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de
ambalaje, indiferent de modul de generare sunt supuse gestionarii.
Principiile specifice pentru desfășurarea activității de gestionare a
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje sunt:
a) prevenirea, ca prioritate de producere de deşeuri de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la
reducerea cantităţilor eliminate prin depozitare finală.
Regimul ambalajelor si deseurilor de ambalaje a fost reglementat in tara
noastra prin legislatie adecvata care sa permita integrarea europeana , revenindu-
ne obligatia de a monitoriza conformitatea actiunilor ce se intreprind de catre
agentii economici , consiliile locale si nu in ultimul rand de catre populatie , in
prevederile legale.
 CAPITOLUL I
AMBALAJ- IMPORTANTA SI ROL

1.1. DEFINIREA, ROLUL SI FUNCTIILE AMBALAJULUI

Ambalajele sunt materiale care învelesc un produs sau un ansamblu de

produse în timpul manipulării, transportului, depozitării şi vânzării în scopul de
a proteja, a conserva şi prezenta produsele pînă la momentul consumării şi
utilizării lor.
  Ambalajul uşurează şi scurtează durata de aprovizionare a consumatorilor,
creând posibilitatea de autoservire, de informare a consumatorilor asupra
conţinutului, modului de păstrare şi apreciere a produsului, uşurând transportul
către consumatori şi prezentarea produselor într-o formă atrăgătoare.

    

Considerat  de multe ori fără importanţă, ambalajul este însă un produs
indispensabil  tranzacţiilor  comerciale  datorită  rolului  şi  funcţiilor  pe  care le
indeplineste.
Rolul si importanta ambalajului se reflecta în cele trei functii ale acestuia:
- conservarea si protectia produselor si a calitatii acestora;
- manipularea, transportul, depozitarea;
- promovarea vanzarii marfurilor si informarea consumatorului.
1. Functia de conservarea si protectia produselor si a calitatii
acestora
Aceasta functie presupune protejarea produsului de mediul extern
(factorii fizici, chimici, biologici) si este considerata functia de baza a unui
ambalaj.
Protectia impotriva factorilor fizici
Factorii fizici sunt :
- solicitarile mecanice (trepidatiile din timpul transportului) – pot
comprima, tasa produsul în ambalaj, creând-se un spatiu între produs si ambalaj
si ca urmare produsul nu mai este protejat împotriva solicitarilor mecanice
ulterioare;
- lumina care produce decolorari si degradari ale marfurilor.
Exemplu : produsele care contin coloranti naturali se decoloreaza sub actiunea 
luminii sau prezinta pete si culoare neuniforma.
Pentru a opri patrunderea luminii în interiorul ambalajului se foloseste
ambalajul opac ca, de exemplu cel obtinut din aminoplaste (materiale plastice) –
pentru medicamente – sau din materiale complexe – pentru lapte, sucuri.
- temperatura - ambalajul trebuie sa protejeze produsul de temperaturile
ridicate sau scazute ori de variatii de temperatura; se folosesc în acest scop
ambalaje din materiale plastice, lemn, folii de aluminiu, protectii suplimentare
din rumegus;
- pentru a asigura protectia produsului, ambalajul trebuie se fie rezistent
la temperaturi ridicate (daca produsul necesita sterilizare) sau la temperaturi
scazute (daca produsul este conservat prin congelare).
Protectia impotriva factorilor chimici
Ambalajul trebuie sa asigure protectia produselor fata de diferite substante
chimice, ca: amoniac, hidrogen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, apa, vapori.
Ambalajul joaca un dublu rol:
a) de bariera la transferul de gaze din exteriorul în interiorul ambalajului:
- bariera la oxigen si vapori de apa eliminându-se riscul dezvoltarii bacteriilor,
mucegaiurilor si oxidarii produselor.
- bariera la substante volatile din mediu (fum, parfumuri) care ar putea modifica
proprietatile organoleptice (gust, miros).
b) de bariera la transferul de gaze din interior spre exterior, evitându-se
pierderea aromei produsului (de exemplu la cafea), deshidratarea produsului sau
pierderea gazului sau amestecului gazos introdus în ambalaj în vederea
conservarii produsului (dioxid de carbon, azot).
Pe de alta parte, ambalajul trebuie sa fie neutru fata de produs sa nu influenteze
negativ produsul în urma unor reactii chimice.
Protectia impotriva factorilor biologici
Rolul ambalajului este de a proteja produsele fata de microorganismele din
atmosfera, fata de insecte si rozatoare, împiedicând astfel contaminarea lor (sa
asigure o etanseitatea perfecta fata de germenii microbieni).
Pe de alta parte, ambalajul împiedica contractul direct dintre produsele
sterile si persoanele care le manipuleza.

2.Functia de manipulare, depozitare, transport

Se considera ca, pe parcursul circuitului tehnic, marfurile si ambalajele
lor sunt supuse la circa 30-40 operatii de manipulare, deci unor solicitari
macanice care le pot deteriora.
Pentru a înlesni operatiile de manipulare, depozitare, transport, ambalajele
trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
•    sa faciliteze manipularea produselor, prin forma, greutate, volum,
prezenta unor orificii care sa permita prinderea lor;
•    sa asigure securitatea operatorilor si stabilitatea încarcaturii;
•  sa fie usor de stivuit;
 •  sa fie precizate conditiile in care pot fi manipulate;
•  sa reziste la variatii de temperatura si umiditate in spatii deschise;
•  sa fie adaptate la normele de transport;
•  sa prezinte un raport optim volum-greutate;
•   sa poata fi adaptate la unitatile de încarcare utilizate (palete, camioane,
vagoane).
Ambalajul ofera o serie de informatii cu privire la conditiile de
manipulare, depozitare, transport, printr-o serie de simboluri.
În perioada actuala s-au rationalizat procesele de manipulare, depozitare,
transport prin operatiuni de paletizare, containerizarea, modulare.
Paletizarea permite manipularea, deplasarea, stivuirea produselor grupate
pe unitati de încarcare, folosindu-se palete si electrostivuitoare.
Containerul este un utilaj pentru transportul economic al marfurilor,
construit din materiale rezistente, flexibile eventual, care permit plierea dupa
utilizare, asigura foarte bine integritatea si calitatea marfurilor.
Modularea consta în corelarea dimensiunilor ambalajelor de desfacere cu
cele ale ambalajelor de transport general, cu ale containerelor, ale mijloacelor de
transport si cu cele ale spatiului de depozitare.

3. Functia de promovare a marfurilor si informarea a consumatorilor

Aceasta functie are o importanta deosebita, deoarece acceptarea unor
produse de catre consumatori depinde într-o mare masura de estetica
ambalajului.
Pe de alta parte, ambalajul informeaza consumatorul asupra produsului,
iar pe de alta parte, îl atrage prin dimensiunea sa estetica.
În cazul vânzarii prin autoservire, de exemplu, ambalajul înlocuieste arta
vânzatorului prin contactul direct al cumparatorului cu produsul respectiv,
contribuind, astfel la promovarea produselor pe piata.
Pentru a-si îndeplini aceasta functie, ambalajul trebuie sa îndeplineasca o
serie de conditii:
- sa atraga atentia cumparatorului în mod spontan;
- sa fie usor de recunoscut; sa sugereze o idee precisa despre produs;
- ambalajul atrage atentia cumparatorului prin modul de realizare, eticheta,
marca, design;
- sa faca publicitate produsului, dar in nici un caz sa nu induca in eroare
cumparatorii;
- pentru acesta, ambalajul trebuie sa comunice publicului caracteristicile
produsului, elemente de identificare ale produsului, conditiile de utilizare; -
informatiile prezentate prin texte, etichete, pictograme, coduri ce se refera la
marca, denumire, provenienta, mod de utilizare, toxicitate, impactul asupra
mediului înconjurator, termen de valabilitate, etc.;
- sa puna în valoare caracteristicile esentiale ale produsului astfel încât
consumatorii sa-l deosebeasca cu usurinta de produsele similare;
- noul ambalaj sa nu duca la scaderea încrederii clientilor fideli în calitatea
produsului,
- sa fie superior celui vechi;
- sa permita situarea produsului într-o grupa de produse;
- caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanta, actionând asupra
psihicului cumparatorului, determinând astfel atractia fata de produs.
Exemplu :
► forma – ambalajul trebuie sa tina seama de ambianta, locul, modul de
utilizare a produselor, caracteristicile produsului, conditiile de pastrare;
ambalajul trebuie sa se caracterizeze prin soliditate, greutate redusa, durabilitate,
functionalitate.
► culoarea – actioneaza si ea asupra psihicului cumparatorului, deoarece, în
momentul vizualizari produsului, cumparatorul sesizeaza mai întâi culoarea,
apoi marca, forma, design-ul.
► grafica – trebuie sa fie simpla, expresiva, clara, ilustratia sa fie compatibila
cu produsul ambalat, iar prin elementele coloristice, stil, echilibru, sa puna în
valoare denumirea produsului si marca, sa permita o citire rapida, corecta, facila,
fara sa dea nastere la confuzii.
În conditiile în care raportul calitate-pret este egal la mai multe produse,
acelea care se diferentiaza prin creativitatea ambalajelor ies in evidenta fata de
cele concurente, fiind preferate si cumparate de consumatori.
Ambalajul a devenit în ultima perioada unul dintre cele mai importante
criterii de achiziţionare a unui produs. O bună prezentare a produselor
comercializate creează o primă imagine, care are un rol esenţial în decizia de
cumpărare.
Importanţa ambalajului este atât de mare, încât acesta poate contribui la
succesul sau insuccesul unei afaceri. Specialiştii în domeniu spun că modul în
care este prezentat produsul poate contribui în proporţie de 20% la succesul
acestuia.

1.2. TIPURI DE AMBALAJE

In ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de

vedere al materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere
funcţional.
Clasificarea ambalajelor se poate face după mai multe criterii, astfel:
După natura materialului din care sunt obţinute:
- ambalaje din hârtie-carton;
- ambalaje din sticlă;
- ambalaje din metal;
- ambalaje din mase plastice;
- ambalaje din materiale textile;
- ambalaje din lemn;
 - ambalaje din materiale complexe.
După natura produsului ambalat:
- ambalaje pentru produse alimentare;
- ambalaje pentru produse industriale;
- ambalaje pentru produse periculoase.
După tipul ambalajului:
- lazi;
- butelii;
- cutii;
- borcane;
- flacoane;
- damingene;
- tavite;
- saci;
- butoaie;
- cosuri;
- containere;
- sacose;
- pungi;
- bidoane;
După sistemul de confecţionare:
- ambalaje fixe;
- ambalaje demontabile;
- ambalaje pliabile.
După gradul de rigiditate:
- ambalaje rigide;
- ambalaje semirigide;
- ambalaje suple.
După sistemul de închidere:
- ambalaje deschise;
- ambalaje închise(cu capac, dop, buson, etc.);
- ambalaje etanse.
După domeniul de utilizare:
- ambalaje de transport;
- ambalaje de prezentare;
- ambalaje de desfacere.
După natura de utilizare:
- ambalaje recuperabile (reciclabile, recuperabile);
- ambalaje nerecuperabile.
 1. Ambalaje din hartie si carton

Cartonul reprezintă o aglomerare de fibre celulozice rezultate din prelucrarea

materiilor prime vegetale cum ar fi: paie de cereale, coceni de porumb, stuf,
lemn de brad, pin, fag, plop etc.
El este o hârtie groasă, compactă şi foarte puţin flexibilă.
In ziua de azi există o varietate foarte mare de producători de carton, iar
inovaţiile în domeniu îmbunătăţesc constant utilizarea la confecţionarea
ambalajelor şi ajută în acelaşi timp la protejarea mediului înconjurător.
Principalele tipuri de cartoane utilizate la confecţionarea ambalajelor sunt:
- Cartonul plat - se deosebeste de hartie prin faptul ca este un strat mai gros
si mai rigid,
- Cartonul duplex - este format din 2 straturi diferite de material fibros unite
in stare umeda prin presare,
- Cartonul triplex - este format din 3 straturi diferite de material fibros unite
in stare umeda prin presare,
- Cartonul ondulat - este format din 4 staturi netede si din 3 straturi
ondulate, unite intre ele printr-un adeziv,
- Cartonul microondulat - este usor, are o rezistenta buna la plesnire si este
un bun inlocuitor al cartonului duplex si triplex.

                  

  

Ambalajele din carton prezintă următoarele avantaje în utilizare:

- sunt materiale ecologice, reciclabile şi netoxice; cartonul ondulat este unul
dintre cele mai ecologice şi solide materiale de ambalare, care nu este
depăşit din punctul de vedere al performanţelor economice şi ecologice de
nici un alt material;
- sunt flexibile, uşoare, igienice, apte pentru a veni în contact cu alimentele;
se caracterizează prin rigiditate şi rezistenţă foarte bună;
- sunt rezistente la grasimi, gaze, hidrocarburi, acizi (hârtia tratată prin
acoperire şi laminare);
În funcţie de forma ambalajelor confecţionate din carton distingem:
- cutii din carton,
- tăvi, tăviţe din carton,
- lăzii (cutii mari) din carton,
- tuburi din carton,
- separatoare din carton,
- colţare din carton,
- plăci din carton,
- role din carton.
Cutiile din carton sunt cele mai utilizate ambalaje din carton şi sunt
disponibile într-un număr foarte mare de forme şi dimensiuni, cu multe utilizări
de la cutii de cereale pentru micul dejun la cutii pentru pantofi, cutii pentru
sucuri de fructe şi până la cutii pentru cele mai sofisticate aparate electronice ca
telefoanele mobile sau pentru electrocasnice de mari dimensiuni ca frigidere,
maşini de spălat, aragazuri.
Ambalaje din hartie

Ambalajul din hârtie este un mod civilizat şi

eficient de a ambala diferite produse alimentare
sau nealimentare şi totodată un excelent suport
pentru a promova produsele. Hârtia este ideală
pentru ambalat, datorită flexibilităţii şi abilităţii
de a se plia perfect pe produse.
 

În ambalarea produselor sunt utilizate mai multe tipuri de ambalaje de hârtie:

- pungi de hârtie:
- pungi simple cu fundul în V cu sau fără burduf lateral (pentru produse
farmaceutice, de panificaţie, fast -food, etc),
- pungi cu fund pătrat (pungi de faină, mălai, griş, pesmet , etc)
saci de hârtie:
- saci mici cu capacitate de 3-5-10 kg. (nisip de pisici , glet , etc),
- saci mari cu capacitate de 20-50 kg. (ciment , etc)
- sacoşe de hârtie:
- cu mâner decupat,
- cu mâner exterior,
- cu mâner răsucit.
- hârtie de împachetat
 
Pungile de hârtie simple sunt folosite pentru vânzarea produselor vrac atât
în alimentaţie publică, cât şi în alte domenii.
Hârtia utilizată în operaţia de ambalare poate fi:
- netratată (inferioară, obişnuită sau superioară),
- tratată (cerată, metalizată, acoperită cu polimeri),
- specială (creponată, anticorosivă).
Folosirea hârtiei la fabricarea ambalajelor are următoarele avantaje:
- au masă proprie mică;
- se pot modela la forma şi dimensiunile dorite;
- se pot inscripţiona uşor, direct, fără să mai fie necesară ataşarea etichetei;
- au costuri reduse;
- sunt biodegradabile sau se pot recicla;
- unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor şi grăsimilor.

   

2. Ambalaje din plastic

 
 
Materialele plastice au o pondere de folosire pentru
confec ţionare ambalaje foarte mare, datorită avantajelor
pe care acestea le prezintă:
 
I
- izolează bine produsele atât alimentare cât şi cele nealimentare;
- sunt nealterabile;
 - sunt uşoare;
- sunt rezistente la rupere;
- impermiabile la apă, aer şi gaz;
- rele conducătoare de căldura;
- au rezistenţă termică atât la temparaturi înalte cât şi la temperature joase;
- au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele şi
culorile realizabile;
preţ scăzut.
Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecţionarea ambalajelor
sunt:
- polietilena - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea
pungilor;
- polipropilena - un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi
scăzute, utilizat la confecţionarea recipienţilor, care se pot steriliza;
polistirenul
- clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite
tipuri de P.V.C. (moale sau dur), serveşte ca material pentru
confecţionarea seringilor, cutiilor, foliilor şi flacoanelor.
Ambalajele din materiale plastice sunt dintre cele mai variate, prezentându-se
în nenumarate variante constructive cum ar fi:
pungi, sacoşe şi saci din material plastic;
Sunt destinate pentru ambalarea si transportul unei
game foarte largi de produse alimentare, farmaceutice,
chimice, textile etc.
 
 
 
butelii şi flacoane din materiale plastice;
Se folosesc pentru produse lichidele alimentare
(apă, bauturi racoritoare, lapte şi produse
lactate,vin, ulei, sosuri etc,) produse cosmetic,
soluţi chimice, detergenţi etc
 
tuburi deformabile din material plastic;
Se utilizează pentru
ambalarea produselor păstoase in industria alimentară
(muştar, maioneză, piureuri, pastă tomate) a cremelor şi
unguentelor în industria farmaceutică şi cosmetică.
 
 
 
 
caserole din polistiren;
 Sunt utilizate ca ambalaje pentru diverse produse, cum ar fi:
carnea şi preparatele din carne, produse de patiserie şi cofetărie,
semipreparate alimentare, pretându-se la încălzirea în cuptorul cu
microunde.
 
 
cutii şi recipiente de capacitate mică din materiale plastice;
 
Acestea se utilizează la ambalarea produselor semipăstoase:
produse lactate (iaurt, creme, brânză proaspătă, îngheţată
etc.), semipreparate (maioneză), mezeluri si pentru prduse
cosmetice, vopseluri.etc.
 
 
 
lăzi din material plastic;
Navetele (lăzile) din plastic au diferite forme  şi dimensiuni
şi sunt utilizabile ca ambalaje pentru sticle de bere de 0,5 si
1 litru, pentru legume fructe, pentru carne şi mezeluri,
pentru paine si produse de panificatie. Navetele (lăzile) sunt
rezistente la şoc şi la temperaturi scăzute, adecvate pentru
pastrarea produselor refrigerate.
 
 
bidoane, canistre şi butoaie din materiale plastice;
Acestea se folosesc pentru transportul laptelui şi
produselor lactate (smântână, branză proaspătă,
îngheţatşă frişcă etc.) precum si pentru toate produsele
lichide.

3. Ambalaje din metal

Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din

aluminiu. Oţelul se utilizează în producerea de recipiente pentru
ambalarea unei game largi de produse, cum sunt produsele
alimentare, vopselele, etc. Ambalajele din aluminiul se
utilizează pentru realizarea de recipiente pentru alimente şi
băuturi, folii şi laminate.
 
Ambalajele din metal şi aliaje sunt folosite cu precădere în industria
alimentară la ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi legume, băuturilor
alcoolice şi nealcoolice. Opinia consumatorilor este mai puţin favorabilă
metalelor deoarece acestea pot influenţa gustul produselor ambalate.
Ambalajele metalice se realizează din tabla de oţel
cositorită, aluminiu si materiale combinate (materiale plastice,
carton si metal). În ultima perioadă a crescut ponderea
ambalajelor din aluminiu şi aliaje din aluminiu datorită unor
avantaje pe care le oferă aceste materiale.
Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi
următoarele:
- au proprietăţi de barieră foarte bune;
- nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;
- se pot inscripţiona uşor;
- se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare.
Din material metalice se confecționează următoarele ambalaje:
cutii metalice;
doze de aluminiu;
bidoane și butoaie metalice;
ambalaje tip aerosol (spray);
tuburi deformabile.
Cutiile din metal sunt folosite în industria alimentară
pentru ambalarea şi conservarea alimentelor.
Sistemul de ambalare, materialul folosit şi tipul de
ambalaj trebuie să asigure stabilitatea alimentului, să
nu permită transferul unor substanţe toxice din
materialul de ambalare sau în timpul procesului
ambalării către aliment, să evite schimbul de umiditate cu mediul, impurificarea
cu substanţe nedorite din mediu, contaminarea cu microorganisme şi favorizarea
unor reacţii fotochimice sau determinate de contaminarea microbiologică.
Cutiile metalice oferă avantajul rigidităţii, evitând riscurile de spargere în
timpul transportului.

   
Bidoanele și butoaiele metalice
Bidoanele metalice se folosesc în industria alimentară pentru cantităţi mai
mari de produse transportate precum  lapte,  smântână  etc.
Butoaiele metalice se confectionează din aluminiu, oţel inoxidabil sau
tablă decapată. Pot fi cilindrice sau bombate, situaţie în care sunt prevăzute cu
două inele din cauciuc, pentru a uşura rostogolirea. Se folosesc pentru bere sau
pentru vin precum și pentru produse petroliere.
 Ambalaje de tip aerosol (spray) sunt folosite la ambalarea de: substanţe
aromatizante, creme, frişcă, îngheţată, sosuri, maioneză, brânză topită, muştar
etc.
Produsul este ambalat şi se evacuează sub presiune.
Un ambalaj de tip spray are trei părţi componente:
- recipientul sau doza;
- agentul propulsor şi substanţa activă;
- dispozitivul de comandă.
Recipientul e ste partea constitutivă de bază a ambalajului în care se
găseşte amestecul şi este confecţionat din tablă de oţel protejată sau neprotejată
sau din aluminiu.

   
Tuburi deformabile Sunt ambalaje folosite la produsele păstoase, creme,
geluri cum ar fi: maioneza, muştarul, paste condimentate, pastă de dinţi.
Evacuarea conţinutului se face prin mărirea presiunii interioare la deformarea
manuală a ambalajului. Dacă capacul ambalajului este deschis, conţinutul se
revarsă în exterior.
4. Ambalaje din lemn

Lemnul este unul din cele mai vechi materiale

folosite pentru ambalare. În ultimii ani însă, din cauza
reducerii exploatării masei lemnoase la nivel
mondial, ponderea utilizării sale în industria
ambalajelor a scăzut considerabil (la 3-8% din total),
fiind substituit din ce în ce mai mult cu materialele
plastice şi cartonul ondulat.
 
Utilizarea lemnului ca material de
ambalare este redusă la ambalaje
exterioare de mari dimensiuni. Principalele avantaje ale folosirii lemnului
pentru confec ţionarea ambalajelor sunt protecţia ridicată ce o asigură
produselor din interior şi faptul că ambalajele din lemn sunt refolosibile.
Principalele caracteristici ale ambalajelor din lemn sunt:
- rezistenţă bună la solicitări mecanice;
- rezistenţă  bună la uzură;
- conductibilitate electrică foarte mică;
- sunt ecologice.
Printre dezavantaje ambalajelor din lemn enumerăm:
- spaţiul mare ocupat de ambalaje atunci când nu sunt folosite,
- domeniul restrâns de utilizare,  şi
- cantităţile tot mai reduse de lemn disponibile pentru ambalaje
Cele mai utilizate ambalaje din lemn
- lăzi din lemn;
- cutii din lemn;
- paleţi din lemn;
- butoaie din lemn,
- coşuri din lemn.

    
Lăzile din lemn se confectionează din şipci de lemn, din placaj sau din
plăci fibrolemnoase. Se folososc ca ambalaje secundare (lăzile compartimentate
pentru sticle, numite şi navete), sau ca ambalaje primare (lăzi pentru legume şi
fructe, lăzi pentru produse grase-unt, margarină, unturã).
Cutiile din lemn sunt obiecte în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în
interior, în care se păstrează, se transportă sau care protejează diverse obiecte.
Paletul din lemn este o platformă orizontală care foloseşte pentru
depozitarea, transportarea şi distribuirea produselor. Utilizarea paleţilor din lemn
este importantă pentru că permite transportul mai multor mărfuri în acelaşi timp,
utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie. Există paleţi de uz general, paleţi –
lăzi şi paleţi de uz special.
 Butoaiele de lemn sunt vase închise, de diferite capacităţi şi care sunt
folosite pentru producerea/prelucrarea, transportarea şi depozitarea vinului şi a
băuturilor alcoolice distilate,  pentru  peşte  sărat,  pastă  de  tomate  etc precum
şi pentru păstrarea şi învechirea distilatelor mai ales cele confecţionate din lemn
de dud.

Coşuri din lemn sunt obiecte de diferite forme, făcute dintr-o împletitură
de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la
transportarea sau la depozitarea unor produse.
Cea mai veche intrebuintare a cosurilor din lemn împletite o
reprezintă depozitarea pâinii.

5. Ambalaje din sticlă

Sticla este considerată materialul ideal pentru

ambalaje datorită caracteristicilor sale şi a avantajelor
pe care le oferă ca ambalaj.
Sticla este utilizată cu precădere la ambalarea
produselor lichide sau vâscoase  în domeniul
alimentar,  dar  şi  în industria farmaceutică, la
ambalarea produselor chimice etc.
Avantajele utilizării sticlei ca material de
ambalare sunt următoarele:
- este impermeabilă  la gaze, vapori, lichide;
- este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu
pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat;
- este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;
- nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;
- este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;
 - poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului
împotriva radiaţiilor ultraviolete;
- este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;
- are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la
ambalarea unor băuturi ca: şampanie, cidru etc.;
- este reciclabilă, nu poluează mediul;
- se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.
Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de:
rezistentă  la  şoc  mecanic,   rezultând  dificultăţi  în  transport  şi depozitare;
rezistenţă  scăzută la şoc termic;
masă proprie mare.

   
Din sticlă sunt realizate ambalajelor sub formă de pahare, borcane, butelii,
flacoane etc, pentru produsele alimentare lichide, păstoase şi chiar pentru cele
solide.
Convenţional, ambalajele de sticlă se pot grupa în două mari categorii:
ambalaje de sticlă cu gât îngust (diam. interior sub 30 mm) - butelii pentru
ambalarea lichidelor;
ambalaje de sticlăcu gât larg - borcane pentru ambalarea produselor semilichide
sau solide.
 CAPITOLUL II
GESTIONAREA AMBALAJELOR IN VEDEREA RECUPERARII
RESPECTAND IGIENA SI SECURITATEA MUNCII

2.1. GESTIONAREA AMBALAJELOR IN VEDEREA RECUPERARII

Toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au

fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în
gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de
ambalaje, indiferent de modul de generare sunt supuse gestionarii.Principiile
specifice pentru desfășurarea activității de gestionare a ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje sunt:
a) prevenirea, ca prioritate de producere de deşeuri de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la
reducerea cantităţilor eliminate prin depozitare finală.
Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare
cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje care
trebuie atinse la nivel naţional sunt următoarele:
a) valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de
energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje;
b) reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de
ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă şi
hârtie/carton, minimum 50% pentru metal, minimum 15% pentru lemn și
minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca
material plastic, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de
ambalaj.

Operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru

colectarea și valorificarea întregii cantități de ambalaje devenite deşeuri, după
cum urmează:
 a) operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt
responsabili pentru deşeurile de ambalaje generate de ambalajele primare,
secundare şi terţiare folosite pentru ambalarea produselor pe care le introduc pe
piaţa naţională, cu excepţia ambalajelor de desfacere;
b) operatorii economici care supra-ambalează produse ambalate în
vederea revânzării/redistribuirii pe piaţa naţională sunt responsabili pentru
deşeurile de ambalaje generate de ambalajele utilizate pentru supra-ambalare;
c) operatorii economici care comercializează sau distribuie gratuit, pentru
prima oară, pentru piaţa naţională ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru
deşeurile de ambalaje generate de respectivele ambalaje;
d) operatorii economici care dau spre închiriere, sub orice formă, cu titlu
profesional ambalaje sunt responsabili pentru deşeurile de ambalaje generate de
respectivele ambalaje.
Operatorii economici sunt obligați să asigure preluarea de la beneficiari și
de la consumatori a deșeurilor de ambalaje pentru care sunt responsabili și să
asigure valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de
energie şi, respectiv, reciclarea acestora.
Obligaţiile operatorilor economici se pot realiza:
a) individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile
produse sau;
b) prin intermediul unui operator economic autorizat de către comisia
constituită la nivelul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Societăţile care preiau obligațiile producătorilor de ambalaje și produse
ambalate au obligaţia să asigure reciclarea deșeurilor de ambalaje preluate în
limita cantităţilor de ambalaje preluate care devin deșeuri în cadrul activităților
de producție și distribuție/comercializare.
Ambalajele returnabile
Operatorii economici deţinători de deşeuri de ambalaje/ambalaje
returnabile rezultate din activitatea lor comercială, industrială sau de producţie,
inclusiv cele colectate au obligaţia:
a) să returneze ambalajele returnabile către furnizori;
b) să încredințeze/comercializeze deșeurile de ambalaje către un colector aflat
sub contract cu operatori care preiau obligațiile producătorilor de ambalaje și
produse ambalate sau
c) să asigure reciclarea acestor deșeuri de ambalaje cu asigurarea trasabilității și
să raporteze, către agenția județeană de protecție a mediului anual cantitățile de
deșeuri de ambalaje generate, cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate,
metoda de reciclare și operatorii economici care au efectuat operațiile de
reciclare.
Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel
organizată încât să nu introducă bariere în calea comerţului.

2.2. MANAGEMENTUL AMBALAJELOR SI DESEURILOR DE

AMBALAJE

Regimul ambalajelor si deseurilor de ambalaje a fost reglementat in tara

noastra prin legislatie adecvata care sa permita integrarea europeana ,
revenindu-ne obligatia de a monitoriza conformitatea actiunilor ce se intreprind
de catre agentii economici , consiliile locale si nu in ultimul rand de catre
populatie , in prevederile legale.
Semnificatia termenilor specifici
Hotararea de Guvern nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si
deseurilor de ambalaje defineste termenii specifici astfel:
•    “Ambalaj” inseamna orice produs , indiferent de materialul din care este
confectionat ori de natura acestuia , destinat sa cuprinda bunuri , in scopul
retinerii , protejarii , manipularii , distributiei si prezentarii acestora , de la
materii prime la produse procesate , de la producator pana la utilizator sau
consumator. Produsul nereturnabil destinat acelorasi scopuri este , deasemenea ,
considerat ambalaj.
•    “ Deseuri de ambalaje” sunt ambalajele sau materialele de ambalare care nu
mai satisfac cerintele si scopul pentru care au fost proiectate si fabricate si care
raman dupa ce a fost utilizat produsul ambalat.
•    “Producator” este persoana resposabila pentru proiectarea si realizarea unui
produs , in scopul introducerii pe piata , in numele sau;
•    “Importator” este orice persoana fizica sau juridica cu sediul in Romania ,
care introduce pe piata un produs provenit dintr-o alta tara , avand
responsabilitati ca ale producatorului din Romania ;
•    “Colector” este orice agent economic autorizat care desfasoara activitati de
colectare a deseurilor;
•    “ Valorificator” este orice agent economic autorizat , care realizeaza
operatiuni de valorificare;
•    “ Reciclarea deseurilor de ambalaje” este operatiunea de reprelucrare intr-un
proces de productie a deseurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate in scopul
initial sau pentru alte scopuri;
•    “ Valorificare” este orice operatiune de dezmembrare , sortare, reciclare,
taiere , maruntire , presare , balotare , topire – turnare , pretratare , amestec sau
alta operatiune care determina schimbarea naturii sau compozitiei , efectuata
asupra unui deseu industrial prin procedee industriale in vederea reutilizarii ;
•    “ Introducerea pe piata a unui produs” este actiunea de a face disponibil
pentru prima data  , contra cost sau gratuit , un produs din domeniul
reglementat  , in vederea distribuirii si/sau utilizarii;
•    “ Comercializare” este punerea la dispozitie tertilor , inclusiv importul pe
teritoriul Romaniei.

Categorii de ambalaje
•    “ Ambalaj primar – ambalaj de vanzare” este ambalajul conceput si realizat
pentru a indeplini functia de unitate de vanzare , pentru utilizatorul final sau
pentru consumator in punctul de achizitie
•    “ Ambalaj secundar – ambalaj grupat – supraambalaj “ este ambalajul
conceput pentru a constitui la punctual de achizitie o grupare a unui numar de
unitati de vanzare , indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator
sau consumatorul final ori daca serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor
in punctul de vanzare ; acesta poate fi separat de produs fara a afecta
caracteristicile produsului
•    “ Ambalaj tertiar – ambalaj de transport” este ambalajul conceput pentru a
usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje
grupate , in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii sau al
transportului
•    “ Ambalaj reutilizabil” este ambalajul refolosit pentru acelasi scop , a carui
returnare catre consumator sau comerciant este asigurat de plata unei sume –
sistem depozit , prin rechizitionare sau in alt mod.

Tipuri de ambalaje dupa constituienta materiala

•    Ambalaje din materiale plastice:PET – polietilen tereftalat ,HDPE –

polietilena de mare densitate,PVC – policlorura de vinil,LPDE – polietilena de
mica densitate,PP – polipropilena,PS – polistiren
•    Ambalaje din hartie si placi fibrolemnoase: Carton ondulat,Carton
neondulat,Hartie
•    Ambalaje metalice:Otel ,Aluminiu
•    Ambalaje din lemn:Lemn,Pluta
•    Ambalaje textile:Bumbac,Iuta
 •    Ambalaje din sticla:Sticla incolora,Sticla verde,Sticla bruna
•    Ambalaje din materiale compozite:Hartie si carton / diverse metale,Hartie si
carton / plastic, Hartie si carton / aluminiu,Hartie si carton  / tabla
galvanizata,Hartie si carton / plastic/ aluminiu,Hartie si carton / plastic/
aluminiu/tabla galvanizata,plastic/ aluminiu,plastic / tabla galvanizata,plastic/
diverse metale,Sticla / plastic,Sticla / aluminiu,Sticla / tabla galvanizata,Sticla /
diverse metale
Cerinte esentiale privind ambalajele
Se admite introducerea pe piata numai a amabalajelor care indeplinesc
cerinte de fabricatie si compozitie , de reutilizare si de recuperare pentru a
preveni poluarea mediului si a sanatatii populatiei.
•    Cerinte esentiale specifice privind fabricarea si compozitia ambalajului :
-         sa asigure nivelul cerut de siguranta , igiena si acceptabilitate
-         sa permita reutilizarea sau recuperarea , inclusiv reciclarea si care sa
reduca la minim impactul negativ asupra mediului
-         sa fie reduse la minim continutul de substante si materiale toxice si de
alte substante periculoase din materialul de ambalare ce se pot regasi in emisii,
cenusa sau levigat dupa eliminarea prin incinerare
•    Cerinte esentiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj
-         sa permita mai multe rotatii in utilizare
-         sa satisfaca exigentele de securitate si sanatate
-         sa devina dupa ce nu mai poate fi reutilizat deseu de ambalaj recuperabil
•    Cerinte esentiale specifice privind caracterul recuperabil a unui ambalaj:
-         sa permita atunci cand devine deseu de ambalaj, ca un procent din
materialele folosite sa fie reciclat
-         sa permita optimizarea recuperarii energetice la o valoare calorica
minima la incinerare
-         sa fie suficient de biodegradabil atunci cand deseurile se elimina prin
compostare;
-         sa permita la descompunerea fizica , chimica , termica sau biologica a
deseului de ambalaj , transformarea in CO2, H2O si biomasa.

Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje

Activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje are la
baza principiile generale prevazute in O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul
deseurilor , aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 426/2001
Principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje sunt :
-         prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;
-         reutilizarea ambalajelor;
-         reciclarea deseurilor de ambalaje;
-         alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la
reducerea cantitatilor eliminate prin depozitare finala.
 Valorificarea deseurilor de ambalaje este inclusa prinicipiilor generale care stau
la baza gestionarii grupelor de deseuri industriale reciclabile ( deseuri metalice
feroase, neferoase , deseuri de hartii-cartoane, deseuri de sticla, mase plastice,
cauciuc , textile ) precizate in O.U.G. nr. 16/2001 , aprobata cu modificari si
completari prin legea nr. 465/2001 , acestea fiind :
-         utilizarea numai  a acelor procedee de gestionare a deseurilor industriale
reciclabile care nu constituie un risc pentru sanatatea populatiei si pentru mediul
inconjurator;
-         poluatorul plateste
-         responsabilitatea producatorului
-         utilizarea celor mai bune tehnici disponibile , fara antrenarea unor costuri
excesive.
Legislatia nationala in domeniul stabileste ca principiile privind
gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje sunt valabile pentru toate
ambalajele introduse pe piata , indiferent de materialul din care au fost realizate
si de modul lor de utilizare in activitatile economice , comerciale , in
gospodariile populatiei.
Recuperarea , valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de
ambalaje.
In contextul Directivei 94/62/EC , transpusa in legislatia romaneasca prin
H.G. nr. 349/2002 privind ambalajele si deseurile de ambalaje , este esential ca
toti cei implicati in producerea , folosirea , importul sau distribuirea de
ambalaje si produse ambalate sa constientizeze ca ambalajele devin deseuri , sa
accepte ca sunt responsabili pentru ele si sa actioneze , dupa caz , pentru
recuperare , valorificare si reciclare in conformitate cu principiile specifice de
gestiune ale acestora.
Principiile privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje sunt
valabile pentru toate ambalajele introduse pe piata , indiferent de materialul din
care au fost realizate si de modul lor de utilizare in activitatile economice ,
comerciale , in gospodariile populatiei sau in orice alte activitati , precum si
toate deseurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost
fabricate , indiferent de modul de generare , de recuperare , de reciclare sau de
valorificare.
In acest sens  sunt stabilite obligatiile ce revin agentilor economici ,
consiliilor locale pentru managementul ambalajelor si deseurilor din ambalaje ,
in spiritul H.G. nr. 349/2002 , cu aplicarea principiilor enuntate anterior :
-         conformarea in standardele europene armonizate ori standardele
nationale;
-         limitarea concentratiei de plumb , cadmiu , mercur si crom hexavalent
prezente in ambalaje
-         utilizarea sistemului de marcare si identificare pentru ambalaje in vederea
imbunatatirii activitatilor de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje
-         ambalajele sa corespunda unor utilizari multiple
-         etichetarea cu sintagma “ambalaj reutilizabil “
-         primirea ambalajelor la schimb sau returnarea cumparatorului a valorii
acestuia cand utilizeaza sistemul depozit
Indeplinirea obiectivelor privind recuperarea si reciclarea deseurilor
de ambalaje pana in anul 2010 , constand in :
-         recuperarea a 50% din greutatea deseurilor de ambalaje
-         reciclarea a 25% din greutatea de ambalaj continute in deseurile de
ambalaj recuperate , cu un procent de 15% din greutatea fiecarui tip de material
de ambalaj
Recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaj se realizeaza de catre
agentii economici in doua moduri :
-         individual , utilizand resurse proprii
-         prin transferarea acestei responsabilitati pe baza de contract catre un
agent economic legal constituit.
Furnizarea catre Ministerul Mediului conform Ordinului M.A.P.M. nr.
1190/2002 , a urmatoarelor informatii :
-         Planul de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje
-         Planul privind informarea consumatorilor referitor la sistemele de
recuperare a deseurilor de ambalaje precum si alte informatii utile
-         cantitatea de ambalaje introdusa pe piata reutilizate precum si cantitatea
de deseuri de ambalaje recuperate si reciclate
-         orice modificari ale informatiilor furnizate
-         Planul de recuperare a deseurilor de ambalaje si cantitatea de deseuri de
ambalaje recuperate la nivelul consiliilor locale
La nivel local consiliile asigura :
-         spatii de amplasare a containerelor speciale de colectare selectiva a
deseurilor de ambalaje recuperabile
-         asigurare spatiilor pentru depozite de colectare a deseurilor de ambalaje
de la populatie
Organizarea campaniilor de informare in domeniul gestionarii
ambalajelor si deseurilor de ambalaje
Stimularea activitatii de management a ambalajelor si deseurilor de ambalaje
O activitate mnageriala buna in domeniu gestiunii ambalajelor si
deseurilor de ambalaje se reflecta in starea calitatii mediului. Realizarea
obiectivelor de recuperare –reciclare stabilite in Anexa nr. 4 din H.G. nr.
349/2002 , etapizat pana in anul 2010 , determina refacerea cadrului natural si
mentinerea calitatii mediului la nivelul cerintelor europene.
Pentru a determina o mai buna preocupare manageriala in domeniu
gestiunii ambalajelor si deseurilor de ambalaje , un rol important il are aplicarea
principiilor “poluatorul plateste” si “responsabilitatii producatorului” .
Actuala legislatie in domeniu stabileste sursele de constituire a Fondului
pentru mediu ,  destinat in special pentru realizarea proiectelor prioritare de
protectie a mediului , precum si sanctiuni contraventionale pentru incalcarea
atributiilor din activitatea de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje.
Fondul pentru mediu , potrivit Legii nr. 73/2000 avea printre sursele de
constituire : o cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de
producatori si importatori , cu exceptia celor utilizate pentru medicamente ,
pentru activitati desfasurate in perioada 7 iunie 2002 – 2003.
Pentru a stimula direct reducerea poluarii mediului cu deseuri de
ambalaje , prin O.U.G. nr. 86 / 2003 de modificare a Legii nr. 73/2000 privind
Fondul pentru mediu , s-a stabilit ca obligatie de plata 10.000 lei/Kg din
greutatea ambalajelor introduse pe piata nationala de producatorii si
importatorii de bunuri ambalate , cu exceptia celor utilizate pentru
medicamente. Aceasta suma se va plati numai in cazul neindeplinirii
obiectivelor anuale de valorificare si reciclare prevazute de H.G. nr. 349/2002 ,
plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivele anuale prevazute in acesta
Hotarare si obiectivele realizate efectiv de agentii economici care introduc pe
piata bunuri ambulate.
 Bibliografie

1)    Ana Lucia Ristea „Tehnologia Comercializarii Marfurilor”,

1997, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

2)    C-tin Tudose, Vasile Dinu „Tehnologia Comercializarii

Marfurilor”, manual pentru licee economice, administrative, de servicii si
comerciale, 1993, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3)    Gabriela Iordache, Delia Georgescu, Valentina Capota „Comert

si Servicii”, manual pentru clasa a XI-a, 2005, Editura Niculescu;

4)    Suzana Ilie, Roxana Georgescu „Studiul Marfurilor”, manual

pentru Scoala de arte si Meserii, clasa a X-a, 2005, Editura Polirom;

6)    Institutul Virgil Madgearu „Meseria de Comerciant”,1995,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;