Sunteți pe pagina 1din 15

CUPRINS

ARGUMENT ……………………………………………….............pag 2

CAPITOLUL I. OFERTA DE MARFURI ....................................pag 3

1.1. Continutul si structura ofertei de marfuri .....................pag 3

1.2. Caracteristicile ofertei de marfuri si principalele surse de


formare a acesteia......................................................................................pag 5

CAPITOLUL II
CALITATEA OFERTEI DE MARFURI ....………………...........pag 7

 2.1. Conceptul de calitate .....................................................pag 7


2.2. Factori care influenteaza calitatea marfurilor...............pag 9
2.3. Analiza calitatii marfurilor...............................................pag 11
2.4. Indici şi funcţii ale calităţii mărfurilor...........................pag 12

BIBLIOGRAFIE ……………….........…………………………..............pag 15

ARGUMENT

1
Calitatea este un concept care se utilizează în domeniile vieții economice și
sociale, însă care prezintă un caracter subiectiv și care are semnificații particulare
pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen
general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie
generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți
în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite.
Calitatea superioară a mărfurilor oferite de firme constituie criterii de bază
pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de
calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori
reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității
produselor/serviciilor pe piață.
In epoca contemporana, marea diversitate de alimente disponibile, compozitia
chimica complexa a acestora, riscurile de imbolnavire prin intermediul alimentelor
ingerate, schimbarea mediului in care omul isi desfasoara activitatea, au determinat
o revizuire a conceptiei despre mantinerea si modul de determinare a calitatii
produselor.
S-a accentuat raspunderea celor care comercializeaza alimente atat in ceea ce
priveste mentinerea cat si in ceea ce priveste controlul calitatii.
In lucrarea de fata ne vom opri asupra Analizei calitatii ofertei de marfuri pe
piata.
Lucrarea este structurată pe doua capitole.
În primul capitol, „Oferta de marfuri “ am prezentat continutul si structura ofertei de
marfuri.
În continuare am prezentat caracteristicile ofertei de marfuri si modul de formare al
acestora.
În capitolul al II-lea al lucrării, „Calitatea ofertei de marfuri ”, am vorbit
despre conceptul de calitate si anume despre originea si formele intalnite in practica.
Cel mai important aspect prezentat in acest capitol a fost cel cu privire la
factorii care influenteaza calitatea, deoarce cunosterea lor poate inflenta foarte mult
determinare si modificarea calitatii marfurilor.
Cresterea exigentelor consumatorului si ale societatii in ansamblu a impus
necesitatea cunosterii factorilor ce influenteaza calitatea si modul de actiune a
fiecaruia.

CAPITOLUL I
OFERTA DE MARFURI

1.1. Continutul si structura ofertei de marfuri

2
Productia realizata in vederea satisfacerii nevoilor de consum se confrunta cu
cererea in cadrul pietei, sub forma ofertei de marfuri. Oferta de marfuri reprezinta
forma sociala pe care o imbraca produsele destinate schimbului prin intermediul
relatiilor de piata. Realizarea finala a ofertei are loc in urma confruntarii sale cu
cererea, prin actele de vanzare – cumparare, care preced si conditioneaza trecerea
marfurilor in consum. Oferta de marfuri se afla insa in stransa si permanenta
legatura cu productia de marfuri, reprezentand, de fapt, finalizarea acesteia pe piata.
Sub aspectul ariei sale de cuprindere, oferta se refera atat la produsele
existente in circulatie, cat si la cele care, iesite din procesul de fabricatie si urmand a
fi trimise pe piata, se mai afla in cadrul unitatilor producatoare.
In profil macroeconomic, oferta cuprinde toate produsele destinate
satisfacerii consumului prin intermediul circulatiei, respectiv, atat bunuri si servicii
destinate consumului intermediar sau formarii brute a capitalului fix, cat si bunuri
sau servicii care asigura consumul final al populatiei.
In cadrul ofertei, se disting doua elemente principale: fondurile de marfuri
atribuite retelei de distributie in decursul unei perioade, spre a fi vandute – asa-zisa
oferta reala sau efectiva – si stocurile de marfuri existente in diferite verigi ale
circuitului economic – asa-zisa oferta pasiva.
O importanta deosebita o detine structurarea si clasificarea ofertei de marfuri.
Acest proces reclama utilizarea unui ansamblu de elemente specifice, care
contribuie, pe de o parte, la o evidentiere clara a caracteristicilor marfurilor, iar, pe
de alta parte, ofera posibilitatea organizarii in mod corespunzator a proceselor de
comercializare.
In raport cu destinatia produselor in procesul de consum, oferta poate fi
grupata in trei mari categorii de produse:
 Produse destinate consumului final, care alcatuiesc ansamblul obiectelor
materiale sau imateriale realizate si achizitionate pentru satisfacerea directa a
nevoilor umane.
 Produse destinate consumului intermediar, care reprezinta ansamblul
bunurilor si serviciilor oferite agentilor economici antrenati in actiuni productive,
pentru a le consuma in procesul de productie, in vederea realizarii altor bunuri si
servicii.
 Produse de echipament, o grupa care cuprinde bunurile utilizate la
organizarea unui proces de productie si a caror durata de viata este de cel putin un
an. Produsele de echipament au in vedere, indeosebi, formarea stocurilor de capital,
participand astfel al acumularea bruta de capital fix.
Folosind drept criteriu durata de viata a diferitelor produse, in cadrul
continutului sau, oferta de marfuri poate fi structurata in doua mari categorii de
produse:
 Bunuri nedurabile, categorie    formata din articolele de uz curent, de mare
difuziune, in general standardizate, relativ usor accesibile ca pret si ca posibilitati de
aprovizionare. Asemenea produse se caracterizeaza printr-o vanzare de masa,

3
adresandu-se practictuturor categoriilor de consumatori si, in marea lor majoritate
intra in consum asociate unele cu altele; sunt substituibile in procesul de utilizare, in
general, cu putine exceptii participa la un singur ciclu de folosire, utilizarea
asigurandu-se prin distrugerea lor continua.
    Bunuri durabile, categorie formata din produse de folosinta indelungata,
caracterizate printr-o perioada relativ mare de utilizare si printr-un anumit grad de
finisaj si de tehnicitate. Bunurile de folosinta indelungata nu sunt distruse in cadrul
unui singur act de folosire.
Criteriile merceologice structureaza oferta de marfuri in doua categorii de
produse: alimentare si nealimentare.
 Pentru procesul de productie si, in special pentru cel de comercializare
prezinta importanta structurarea ofertei si din punct de vedere al unor criterii de
consum, cum ar fi, de exemplu, cele privind locul produselor in consumul
populatiei si modul de solicitare a acestora de catre consumatori. In aceasta
directie, se pare ca folosirea concomitenta a ambelor criterii ofera o structura mai
functionala, necesara atat in directionarea productiei, cat si in orientarea
corespunzatoare a procesului de comercializare. Imbinarea celor doua criterii
genereaza urmatoarea structura a ofertei:
    Bunuri primare de consum, destinate satisfacerii, indeosebi, a nevoilor
fiziologice ale populatiei: hrana, imbracaminte, incaltaminte, locuinta – solicitate de
consumatori in mod curent, cand este vorba de hrana, periodic, cand se are in vedere
imbracamintea, si rar, in cazul    locuintei.
 Bunuri de necesitate medie, destinate satisfacerii    nevoilor de confort,
intretinerea sanatatii, petrecerea timpului liber in mod agreabil, produse alimentare
superioare, autoturisme, etc. Aceste bunuri sunt solicitate de consumatori la
intervale mari de timp sau chiar foarte rar; in ultimul timp intervalul de solicitare s-a
restrans simtitor, iar frecventa cererii pentru produsele respective a crescut,
imbracand, in cele mai multe cazuri, aspectul unei cereri periodice.
 Bunuri de lux, in majoritatea lor produse cu o semnificatie mai mult sociala,
posesia lor procurand o satisfactie episodica sau mai putin practica, potentialul de
consum devenind astfel nelimitat. Pentru comert indeosebi, aceasta categorie de
produse are o importanta deosebita, intrucat, deoarece se cauta mereu produsele cele
mai noi, mai rare si mai fine, vanzarile pot fi multiplicate in mod exponential.

1.2. Caracteristicile ofertei de marfuri si principalele surse de formare a


acesteia

Dupa cum am vazut, oferta este o notiune complexa, cu un grad relativ ridicat
de eterogenitate. Din acest motiv, pot fi identificate tendinte si caracteristici
comune, ale ofertei privite in ansamblul sau, dar, in acelasi timp putem identifica
trasaturi si tendinte specifice anumitor segmente ale ofertei.

4
Ca o caracteristica comuna apare tendinta de crestere continua si in ritm
intens a volumului de marfuri oferit pietei. Fenomenul apare ca urmare a imbinarii a
doua elemente importante ce actioneaza concomitent in cadrul economiei mondiale.
Primul are in vedere sporirea permanenta a capacitatii de productie si a
productivitatii muncii. Cel de-al doilea element se refera la mondializarea pietei,
care contribuie la accentuarea gradului de penetrare, in cadrul fiecarei piete interne,
a unor produse realizate in exterior.
Aceleasi fenomene subliniate anterior, ce caracetrizeaza evolutia economiei
mondiale, genereaza si importante schimbari sortimentale in structura ofertei de
marfuri. Acest aspect se materializeaza in largirea gamei sortimentale, precum si in
crearea de noi produse.
Una dintre caracteristicile ofertei de marfuri o constituie in prezent impletirea
stransa a bunurilor cu serviciile in procesul de satisfacere a nevoilor si cresterea
ponderii serviciilor ca element constitutiv al ofertei.
Ca o consecinta a caracteristicilor prezentate mai sus apare cresterea calitatii
bunurilor ce alcatuiesc oferta de marfuri.
In ceea ce priveste caracteristicile specifice doar unui anumit segment al
ofertei de marfuri, sunt de remarcat cele privitoare la bunurile de utilizare
productiva. Acestea se disting printr-o serie de particularitati. Astfel, prin locul pe
care il ocupa in procesul de productie, bunurile productive conditioneaza intreaga
activitate lucrativa a utilizatorilor. Ele influenteaza calitatea si regularitatea
productiei, pretul de vanzare al produselor finite, etc. De asemenea, forma, calitatea,
utilizarea si randamentul lor sunt strict definite din punct de vedere tehnic. Ele
genereaza o structura rigida a pietei in cadrul careia intra ca obiect. Daca in cazul
bunurilor de consum piata este alimentata printr-o multitudine de canale, in cazul
bunurilor industriale rigiditatea provine de la utilizarea in general a unui singur
canal, cu variatii putine si de slaba amplitudine a cantitatii de bunuri.

Innoirea produselor si diversificarea ofertei de marfuri

Procesul de diversificare a ofertei de marfuri este generat de modificarea


nevoilor consumatorilor. El consta in aparitia produselor noi si in diferentierea
ofertei, individualizarea acesteia in procesul concurential.
1. Largirea gamei sortimentale si schimbarea structurii sortimentelor
Notiunea de produs nou are in vedere un bun material ce prezinta elemente
constructive, functionale, fiabilitate, mentenabilitate, valente estetice, ergonomice,
comerciale, precum si componente acorporale deosebite, realizat in vederea
satisfacerii superioare a nevoilor de consum sau a acoperirii unui spectru mai larg de
nevoi. Aceste produse pot fi grupate in:
 Produse absolut noi, care apar pentru prima data pe piata;
 Produse noi cu caracteristici functionale superioare, diferite de cele existente
pe piata, contribuind la satisfacerea unor necesitati rezolvate anterior cu alte
marfuri similare;

5
  Produse ameliorate, care au parametri functionali, estetici si comerciali
superiori fata de bunurile existente;
 Produse ce largesc gama sortimentala existenta prin crearea unor varietati noi
ale aceluiasi bun.
Produsele care apar, formand oferta din cadrul pietei pot avea o viata mai
lunga sau mai scurta, fiecare conturandu-si propriul ciclu de viata. Ciclul de viata al
unui produs desemneaza perioada in cadrul careia bunul respectiv exista pe o
anumita piata, respectiv intervalul cuprins intre finalizarea bunului de catre
producator si vanzarea sa prin intermediul unui vanzator consumatorului intermediar
sau final. Ciclul de viata al produselor nu se confunda cu durata de viata fizica sau
cu ciclul de utilizare, care are in vedere timpul scurs intre faza finala a fabricatiei
unui exemplar dintr-un produs si distrugerea sau casarea sa de catre consumator.
Fazele pe care le parcurge un produs in cadrul ciclului de viata sunt: aparitia pe piata
a produsului (lansare); cresterea cererii si, respectiv a ofertei pe piata pentru
produsul in cauza; maturitatea, care corespund etapei in care produsul a atins
limitele de saturatie ale pietei; declinul, faza in care produsul este mai putin cerut de
consumatori si care se incheie cu disparitia lui de pe piata. Ciclul de viata difera de
la un produs la altul, atat ca durata totala, cat si a fiecarei faze in parte.
Pentru comert, cunoasterea fazei din ciclul de viata al unui produs prezinta o
importanta deosebita. Motivul este legat de faptul ca intrarea rapida a unui produs in
faza de declin inseamna uzarea morala prematura, fenomen insotit de regula de
crearea unor stocuri peste limitele normale, greu vandabile. Pentru prevenirea unor
asemenea consecinte, comertul trebuie sa participe la actiunile de diversificare, in
principal prin furnizarea informatiilor referitoare la volumul si structura cererii
consumatorilor. Cercetarile trebuie continuate si dupa lansarea produselor, pentru a
se putea asigura comertului elementele pentru prelungirea duratei de viata a
produsului pe piata si a asigurarii unei eficiente economice corespunzatoare.
Diversificarea ofertei este sustinuta printr-un program deliberat de diferentiere
a produselor realizate initial, in asa fel incat cresterea sa pe piata sa se realizeze prin
aportul diferit al variantelor sub care produsul a evoluat in cadrul ciclului de viata.
Solutionarea unei asemenea probleme poate avea in vedere:
 activizarea procesului de utilizare de catre consumatorii obisnuiti;
 largirea posibilitatilor de folosire a produsului de catre consumatori;
 cautarea de noi consumatori;
 realizarea unor noi variante de produs.

CAPITOLUL II
CALITATEA OFERTEI DE MARFURI

Obiectivul urmărit prin analiza şi evaluarea calităţii ofertei mărfurilor este


obţinerea unor mărfuri de calitate, realizate prin metode şi mijloace optime.
Nivelul calitativ al mărfurilor poate fi apreciat cu ajutorul metodelor de

6
verificare a calităţii acestora, prin monitorizarea într-un anumit interval de timp, prin
compararea produselor similare realizate de firme concurente, respectiv prin
constatarea prezenţei defectelor. În acest ultim caz se continuă investigaţiile în
vederea determinării cauzelor acestora astfel încât să se identifice şi să se aplice cele
mai sigure modalităţi de remediere a defectelor şi înlăturare a cauzelor ce le produc.
Scopul acestor metode este de a preveni sau de a interveni operativ pe
circuitul tehnico-economic al mărfii, astfel încât calitatea reală a mărfii să
corespundă celei prescrise sau contractate, acţiuni care, la rândul lor, să se
desfăşoare într-un raport optim performanţe-preţ.

 2.1. Conceptul de calitate

Notiunea de calitate a produselor si problemele legate de realizarea acesteia i-


au preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. Dupa unii autori, cuvântul “calitate”
sau “qualitas” isi are originea în latinescul “qualis” care are întelesul de fel de a fi.
Literatura de specialitate furnizeaza un numar considerabil de definiţii date
conceptului de calitate. Dupa unii specialişti, calitatea produselor este considerată
satisfacerea unei necesităţi; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu
specificatiile; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost
mai mic pentru o utilizare data.
În activitatea practică, pentru definirea calităţii se utilizeaza o serie de termeni
ca, de exemplu:
-calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura în care produsul
proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire, la
fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale si optime din
punct de vedere economic;
-calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu
documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata de
procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si control,
manopera, etc.
-calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de
furnizor.
Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si
diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a evoluat si s-a
diversificat, vorbindu-se despre:
-“calitatea potentiala” , reprezentand calitatea produsului dupa proiectare, inainte
de asimilarea lui in fabricatie;
-“caliatea partiala” , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea ceruta;
-“calitatea realizata”, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul liniei de
productie.

7
-“calitatea asigurata” , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar
cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune
corectiva)
-“calitatea totala” , in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate,
estetica, etc.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs
sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau
implicite.
Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau
servicii care:
1) sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit;
2) sa satisfaca asteptarile clientului;
3) sa se conformeze standardelor si specificatiilor;
4) sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii;
5) sa fie disponibile la un pret competitiv;
6) sa fie furnizate la un cost care aduce profit.
Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete ti a
caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost
create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile concrete care definesc
calitatea unui produs alimentar in functie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-
chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.
Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din definitia de mai sus, este determinata
de: parametrii tehnici (functionalitate, rezistenta la uzura, etc.), parametrii
economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect,
culoare, forma).
Calitatea produselor prezinta o deosebita insemnatate pentru intreaga
societate, deoarece are efecte favorabile in toate domeniile activitatii economice. De
aceea aceasta notiune care exprima unitatea insusirilor esentiale ale marfurilor a
capatat importanta majora fiind reglementata prin legea calitatii.
La nivelul comertului, s-au infiintat, in cadrul intreprinderilor comerciale
laboratoare de control a calitatii produselor, servicii de calitate si comisii de receptie
pe grupe de marfuri, care au obligatia sa stabileasca calitatea marfurilor la primire,
precum si sa urmareasca modul cum produsele isi mentin calitatea pe parcursul
perioadei de pastrare garantata de producator.
Calitatea marfurilor este determinata de o serie de factori ca: materia prima,
procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, pastrarea. Toti acesti factori
formeaza continutul unor documente, elaborate la nivel central si denumite
standarde de stat. Ele prescriu conditiile de calitate a marfurilor

2.2. Factori care influenteaza calitatea marfurilor

8
Intrucat marfurile isi pot modifica, calitatea si pe parcursul comercializarii
este necesar sa intregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca:
pastrarea, conditiile de ambalare si gradul de calificare a lucratorului din comert.
Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile
folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului, materii prime si
materii auxiliare.
Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate pe baza
unor retete de fabricatie sau a unui proces tehnologic. In cadrul acestuia o
contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca
(lucratorul).
Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El se
obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme, marimi si culori
variate, in functie de produsul ambalat.
Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste
urmatoarele conditii:
– este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului;
– este neutru fata de produsul ambalat;
– corespunde din punct de vedere igienico-sanitar;
– are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa
stimuleze vanzarea produsului;
– este usor de manipulat.
Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si de
a contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui. Ambalajele
sunt diferentiate dupa mai multe criterii:
– dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din hartie,
lemn, textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe.
– dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante.
– dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere – prezentare
Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi
timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a frumosului.
Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – indentificare a
produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor.
Formele de marcare sunt:
– etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului
ambalat
– banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase
– ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata)
– stantarea – o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte,
aplicata pe ambalaje din sticla
– stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest
material.
Continutul marcarii consta in urmatoarele:

9
– elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau
emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul
– elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de
utilizare sau chiar de pastrare
Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii
produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.
Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care are
rolul de mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia. Pentru a-si
indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure:
– mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse;
– conditii de temperatura, umiditate, aerisire – specifice grupelor de produse;
– conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului;
– o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata
transportului.
Pastrarea este importanta o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol
determinant asupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate.
Pastrarea reprezinta actiunea de mentinere a proprietatilor unui produs, o
perioada determinata, intr–un anumit echilibru, in relatie cu factorii de mediu.
Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt:
– asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (adica temperatura,
umiditate, etc.)
– aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse, deoarece
sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice
– asigurarea conditiilor de igiena sanitara
– aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui control
permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea.
Cerintele de pastrare prezinta particularitati pe grupe de produse, a caror
nerespectare reduce perioada de garantie acordata de producator.
Calitatea produselor si mentinerea ei este influentata si de nivelul de pregatire
a lucratorului din industrie si comert.
Pe durata pastrarii produselor, sub actiunea unor factori interni si externi pot aparea
o serie de modificari cu implicatii diverse asupra calitatii acestora.
Factorii care actioneza pe durata pastrarii si depozitarii sunt factori de agresiune:
– factori interni ( structura si compozitia chimica a produsului, proprietatiel
produselor, prezenta substantelor de conservare)
– factori externi ( factori fizico–mecanici, factori fizico–chimici);
– factori de poluare biologica ( enzime, microorganisme);
– factori de poluare si contaminare chimica.

2.3. Analiza calitatii marfurilor

10
Marfa reprezintă un bun material obţinut printr-un proces de muncă şi care
satisface anumite cerinţe. El însumează o serie de caracteristici care se mai numesc
parametrii sau însuşiri.
Caracteristicile derivă din valoarea de întrebuinţare a produsului, care
reprezintă de altfel, suportul material al valorii. Valoarea se ascunde sub învelişul
material al mărfurilor, datorită muncii omeneşti depuse pentru obţinerea
proprietăţilor produselor respective şi se regăseşte în preţ (fetişismul mărfii).
Valoarea de întrebuinţare reprezintă astfel, corespondentul material al
necesităţilor umane.
Gradul în care sunt satisfăcute nevoile sociale ale beneficiarilor şi respectiv
ale societăţii, reprezintă calitatea mărfurilor.
În sens mai larg, calitatea se defineşte ca "ansamblu măsurabil al valorilor de
întrebuinţare, al proprietăţilor utile ale mărfurilor, care exprimăgradul de eficienţă al
satisfacerii unei nevoi sociale". Aceasta înseamnă că noţiunea de calitate reprezintă
de fapt o formă de manifestare a valorii de întrebuinţare a produselor, care exprimă
capacitatea mărfurilor de a satisface eficient cerinţe ale consumatorilor, sau o parte
ale acestora.
Deoarece calitatea produselor este influenţată de valorile lor de întrebuinţare,
atunci când analizăm calitatea nu putem considera egale toate valorile de
întrebuinţare, deoarece nu ar fi util, real, raţional şi nici economic. Valorile de
întrebuinţare pe ansamblu se studiază atunci când se face analiza tehnică a valorii,
când se stabileşte atât gradul de utilitate cât şi eficienţa economico-socială a mărfii.
De asemenea, mai trebuie ţinut cont şi de faptul că pe piaţă nu se solicită
întotdeauna produse de calitate foarte bună. În general se preferă mărfuri care au
calitatea asigurată aproximativ 80%, deoarece acestea au pe de o parte preţuri
accesibile, iar pe de altă parte, unele produse (ca de exemplu îmbrăcămintea,
produsele electrocasnice, etc.) se uzează mai repede moral decât fizic, ceea ce
determină pe unii consumatori să-şi procure produse noi.
Calitatea diferenţiază produsele cu aceeaşi destinaţie, după gradul de utilitate
şi după gradul de satisfacere a cerinţelor, dar se are în vedere nu numai eficienţa
produsului, ci şi posibilitatea de utilizare a acestuia în timp (fiabilitatea). Din aceste
motive, caracteristicile calitative trebuie identificate în cele trei perioade ale
produselor:industrială, comercialăşide utilizare, fapt care determină de altfel şi
împărţirea caracteristicilor în următoarele grupe: −caracteristici de proces
−caracteristici de bază
−caracteristici de exploatare .
Caracteristicile de bază au rol direct în funcţionarea produsului şi se pot
estima prin analiza fiecărui produs. Ele sunt împărţite în patru subgrupe:
−caracteristici funcţionale, care includ:
−parametrii tehnici (viteză, randament, precizie, rezistenţă);
−proprietăţi fizico-chimice;
−dimensiuni geometrice, etc.

11
De obicei, la bunurile de folosinţă îndelungată, aceste caracteristici de bază
sunt înscrise în cartea tehnică a produsului.
−caracteristici economice, care descriu efortul care se depune în exploatarea
produsului şi care se referă concret la: cheltuieli de exploatare, întreţinere, montaj,
consum energetic, termen de garanţie;
−caracteristici estetice, care se referă la formă, contur, proporţii, culoare, grad
de finisare, mod de ambalare;
−caracteristici sociale, care descriu efectul produsului asupra oamenilor: grad
de poluare, ergonomie, confort, siguranţă în exploatare etc. În cadrul acestor
caracteristici, caracteristicile ergonomice se referăla relaţia om-produs, la uşurinţa
exploatării, la solicitările fizice şi psihice din timpul exploatării produsului.
Caracteristicile de exploatare descriu comportarea produselor în timp. Se
referă la disponibilitate, fiabilitate, mentenabilitate, conservabilitate, durabilitate.
Calitatea mărfurilor are caracter istoricşi dinamic. Caracterul istoric, deoarece
diferă în timp, în funcţie de condiţiile economice, politice şi sociale din fiecare ţară.
Caracterul dinamic rezultă din entropia (schimbarea) mărfii, privită ca o mărime din
teoria informaţiei şi care reflectă cantitatea de informaţie raportată la un element al
mesajului transmis. La scara socială, caracterul dinamic rezultă din caracterul
evolutiv al necesităţilor umane, din evoluţia ştiinţei şi tehnicii, din mobilitatea şi
dezvoltarea producţiei, din interdependenţa între producţie şi consum. Calitatea
trebuie să prezinte caracter dinamic, deoarece stabileşte astfel echilibrul permanent
între nevoi şi satisfacerea nevoilor cu produse.
Dinamismul calităţii se manifestă extensiv şi intensiv. Extensiv ca urmare a
creşterii numărului proprietăţilor utile ale produsului (de exemplu, foen simplu, cu
cască, cu mai multe viteze), iar intensiv concretizat prin îmbunătăţirea
caracteristicilor produsului (de exemplu, telefon cu tastatură, cu memorie).

2.4. Indici şi funcţii ale calităţii mărfurilor

Indici de calitate
Caracteristicile unui produs, care-l diferenţiază de un alt produs, se mai numesc şi
proprietăţi ale produselor (starea de agregare, culoarea, luciul, rezistenţa).
Proprietăţile produsului, care corespund cel mai mult destinaţiei sale, poartă
denumirea de condiţii de calitate (gradul de alb, viteza, silenţiozitatea). Expresia
cifrică sau noţională pe care o poate lua proprietatea unui produs la un moment dat,
în principiu la prescrierea şi determinarea calităţii, se numeşte indice de calitate.
Deci, proprietatea unui produs este o noţiune de definire, iar indicele de calitate
este o noţiune măsurabilă, deoarece prescrie şi exprimă calitatea produselor.
Importanţa indicilor de calitate derivă din faptul că ei determină efectiv calitatea
produselor şi contribuie la ridicarea permanentă a acesteia.
Tipuri de indici de calitate:

12
a)indici cifrici, care pot avea valori absolute (de exemplu: 150 kg, 3000
rotaţii/minut), sau valori relative (5%). Sub aspectul formei, aceşti indici pot fi
limitativi (de exemplu, până la 5%), sau de interval (de exemplu, 10-15%);
b)indici noţionali, care se folosesc în special la exprimarea proprietăţilor
psihosenzoriale. Ei pot fi sub formă de adjective (cu sau fără grade de comparaţie:
alb, mai alb, dulce, mai moale), sau sub formă de perechi de cuvinte (gros-subţire,
plin-gol, dulce-amar).
Din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizaţi, distingem: a)indici
cu care operează de obicei furnizorii când îşi prezintă produsele. De exemplu:
consum de benzină la 100 km;
b)indici care caracterizează ponderea produselor cu defecte faţă de întreaga masă
de produse realizate pe o perioadă dată;
c)indici care caracterizează mărimea refuzului de mărfuri de către beneficiar;
d)indici care caracterizează gradul de utilitate al produselor potrivit cu destinaţia
dată.
La studierea proprietăţilor unui produs, în funcţie de indicii de calitate urmăriţi în
utilizarea produsului, putem remarca proprietăţi de performanţă, normale sau
necorespunzătoare. Această împărţire se impune, dacă se are în vedere că nici
consumatorii nu sunt omogeni în privinţa cerinţelor lor, unii preferă produse de
performanţă, alţii produse de calitate medie. Profesioniştii preferă de obicei produse
performante (de exemplu, la aparate de radio, la instrumente muzicale), pe când
majoritatea consumatorilor doresc calitate bunăla produse, dar nu solicită neapărat
proprietăţi la valori de performanţă, pentru care ar trebui să plătească un preţ mai
mare.

Funcţiile calităţii mărfurilor


Se mai numesc şi caracteristici de calitate, cu toate că între aceste
douămodalităţi de exprimare existăşi diferenţe. Astfel, funcţiile se referă numai la
acelea care definesc destinaţia produsului.
După natura şi destinaţia economică a produselor, caracteristicile de calitate se
împart în:
a)caracteristici constructive tehnice (concepţia constructivă, tehnologia de
fabricaţie, proprietăţi fizice, chimice, tehnologice) şi de disponibilitate (fiabilitate,
mentenabilitate);
b)caracteristici economice, referitoare la un sistem de indicatori care definesc prin
costuri şi prin preţuri efortul depus pentru realizarea produselor (randament, indici
de utilizare, valoare nutritivăşi calorică);
c)caracteristici psihosenzoriale şi sociale, care sunt influenţate şi reflectă totodată
calitatea vieţii populaţiei (caracteristici ecologice, de design, ergonomice).
După modul în care pot fi măsurate, comparate şi determinate:
a)direct măsurabile (greutatea unui produs, conţinutul de impurităţi);
b)indirect măsurabile (fiabilitatea);

13
c)comparabile obiectiv cu mostra etalon (gradul de alb, culoarea); d)comparabile
subiectiv cu mostra etalon(gradul de acoperiri galvanice); e)numărabile (număr
de şuruburi dintr-un subansamblu).
Aprecierea caracteristicilor de calitate, indiferent din care grupă fac parte, sunt
legiferate diferit de fiecare ţară în care se obţin produsele a căror caracteristici se
analizează. Aceasta, pentru că aprecierea calităţii presupune o anumită scară de
valori, anumite norme, care diferă în funcţie de nivelul tehnicii şi de calitatea vieţii
din ţările respective.
Întrucât caracteristicile de calitate arătate au în vedere produsul finit, iar calitatea
produsului se formează încă din procesul de fabricaţie a lui, noţiunea de calitate s-a
extins. Ea priveşte caracteristicile pe care trebuie să le deţinăprodusul încă din faza
de cercetare a lui (de marketing), se urmăresc apoi caracteristicile în continuare, în
faza obţinerii produsului şi mai mult, acolo unde este cazul se are în vedere şi
calitatea serviciilor care se pot oferi odată cu desfacerea produsului. S-a ajuns astfel
la un concept nou al calităţii, acela de CALITATE TOTALĂ.
Calitatea totală reprezintă o strategie a calităţii, a cărei raţiune este de a oferi
reguli după care să se stabilească obiectivele calităţii şi constituie un suport pentru
sistemul unei calităţi cât mai optime a produsului.
Obiectivele calităţii se vor putea atinge numai dacă există o bunăconducere
managerială la întreprinderi, întrucât s-a constatat că succesul marilor firme se
datorează în principal unor puternice personalităţi antreprenoriale (manageriale). În
reuşita afacerilor, aceste personalităţi au două merite mari şi anume:
a)scânteia de geniu (inspiraţia miraculoasă) ca urmare a unor calităţi native,
îmbinate cu o bună pregătire profesională;
b)valorificarea "scânteilor" datorate unui complex de calităţi pe care trebuie să le
deţină un bun manager. Dintre aceste calităţi se remarcă: inventivitatea,
ingeniozitatea, curajul, perseverenţa, voinţa, fermitatea, tenacitatea. De asemenea,
managerul trebuie să dispună de maleabilitate, comunicativitate, sociabilitate,
umanism şi de un mare spirit de sacrificiu. Aceasta, deoarece indiferent de vârstă,
situaţie sau domeniu, când se începe o afacere aceasta va deveni prioritarăşi va
asigura viitorul familiei. Doar atunci când munceşti pentru altcineva, familia ta
devine prioritară.
Un bun manager nu are voie să fie comod, să amâne rezolvarea anumitor situaţii,
să trişeze, să ezite, să menajeze pe unii angajaţi, sau să fie laş.
Se poate trage concluzia că pentru obţinerea unor produse corespunzătoare
calitativ, eficiente şi competitive pe piaţă, interferenţa management-calitate are un
rol esenţial, care duce în final la obţinerea de profit pentru întreprindere.

Bibliografie

14
1)    Ana Lucia Ristea „Tehnologia Comercializarii Marfurilor”, 1997,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

2)    C-tin Tudose, Vasile Dinu „Tehnologia Comercializarii


Marfurilor”, manual pentru licee economice, administrative, de servicii si
comerciale, 1993, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3)    Gabriela Iordache, Delia Georgescu, Valentina Capota „Comert si


Servicii”, manual pentru clasa a XI-a, 2005, Editura Niculescu;

4)    Suzana Ilie, Roxana Georgescu „Studiul Marfurilor”, manual pentru


Scoala de arte si Meserii, clasa a X-a, 2005, Editura Polirom;

6)    Institutul Virgil Madgearu „Meseria de Comerciant”,1995, Editura


Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

15