CUPRINS

ARGUMENT ......................pag 2 CAPITOLUL I

Notiuni generale despre marfa................................pag 4

CAPITOLUL II

Calitatea marfurilor si factorii care o influenteaza.....................pag 8

CAPITOLUL III

Pastrarea si comercializarea marfurilor.pag 12

BIBLIOGRAFIE .......................pag 18

ARGUMENT

Calitatea reprezinta o problema destul de importanta atat la produsele alimentare cat si la produsele nealimentare, fiind principalul criteriu dupa pret in alegerea produsului. De aceea cred ca problema calitatii este una esentiala si extistentiala in evolutia lucrurilor si fenomenelor, si a fost indelung abordata si studiata de catre specialistii din diferite domenii de activitate. Cu toate acestea, cercetarea ei nu s-a dovedit niciodata incheata definitiv, tocmai din cauza complexitatii sale. Astfel incat exista, si e firesc sa fie astfel cand cercetarea este riguroasa si obiectiva, pareri, opinii contradictorii chiar si in definirea conceptuala a acestuia. Intro lume a competitiei globale crescande, asistam la evolutii spectaculoase in oferta de marfuri, in acord cu cresterea continua a exigentelor clientilor si ale societatii in ansamblu. Aceste evolutii determina cresterea importantei calitatii produselor ca factor determinant al competivitatii intreprinderilor. In epoca contemporana, marea diversitate de alimente disponibile, compozitia chimica complexa a acestora, riscurile de imbolnavire prin intermediul alimentelor ingerate, schimbarea mediului in care omul isi desfasoara activitatea, au determinat o revizuire a conceptiei despre mantinerea si modul de determinare a calitatii produselor. S-a accentuat raspunderea celor care comercializeaza alimente atat in ceea ce priveste mentinerea cat si in ceea ce priveste controlul calitatii.. In lucrarea de fata ne vom opri asupra mentinerii calitatii ofertei de marfuri. Lucrarea este structurat pe trei capitole. n primul capitol, Notiuni generale despre marfa, am prezentat notiunea de marfa si cele mai importante trasaturi. n continuare am prezentat clasificarea marfurilor, clasificare ce prezinta o importanta deosebita in studiul marfurilor. n capitolul al II-lea al lucrrii, Calitatea marfurlor si factorii care o influenteaza, in care am vorbit despre conceptul de calitate si anume despre originea si formele intalnite in practica. Cel mai important aspect prezentat in acest capitol a fost cel cu privire la factorii care influenteaza calitatea, deoare cunosterea lor poate inflenta foarte mult determinare si modificarea calitatii marfurilor. Cresterea exigentelor consumatorului si ale societatii in ansamblu a impus necesitatea cunosterii factorilor ce influenteaza calitatea si modul de actiune a fiecaruia. In capitolul al III-lea Pastrarea si comercializarea marfurilor, am pus in evidenta procesele si modificarile calitatii marfurilor alimentare in timpul pastrarii si comercializarii. CAPITOLUL I
2

NOTIUNI GENERALE DESPRE MARFA 1.1.IMPORTANTA SI SEMNIFICATIA CONCEPTULUI DE MARFA Cercetarea teoretica a marfii cunoaste o etapa de emancipare la nivelul principiilor si tezelor, remarcandu-se o parasire a abordarilor doctrinar-materialiste care au monopolizat stiinta economica romaneasca in ultimele decenii. In acest context se disting cateva incercari de abordare a problematicii marfii in traditia scolii economice occidentale. Astfel, marfa nu mai este considerata exclusiv un bun gandit si realizat pentru schimb si vandut ulterior, ci reprezinta un bun care se vinde si se cumpara. Realitatea evidentiaza frecvente situatii in care bunuri din cele mai variate categorii isi alterneaza statutul economic in mod repetat conform contextului economic si intereselor detinatorilor de bunuri. Marfa, ca produs al muncii, are o anumita valoare a carei marime este determinata de valoarea materiilor prime si auxiliare introduse in fabricare, de uzura aparatelor si a instalatiilor tehnologice folosite, de timpul de munca necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, insumate, determina valoarea marfii si se exprima prin pret. Marimea valorii exprimata prin pret este insa stabilita si in functie de modul cum marfa satisface o anumita necesitate a omului, adica in functie de valoarea de intrebuintare. Marfa este corespondentul material al unei necesitati de consum determinata. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piata obiect material (inclusiv ca suport pentru informaii variate) apare in dubla ipostaza: ca produs-entitate pana in faza contractarii, apoi ca lot de marfa identica,, omogena si finita de produse pana in momentul vanzarii, cand este transmis consumatorului, din nou, ca produs-entitate. Marfa, pentru a fi realizata pe piata, trebuie sa fie cat mai repede si cat mai eficace ndreptata spre consumatorul final, astfel incat ciclul bani-marfa-bani sa se efectueze in conditii cat mai avantajoase si pentru productor si pentru consumator. Totalitatea bunurilor care se interpun intre o nevoie sau o dorinta exprimata sau implicita a consumatorilor, pe de o parte, si satisfacia acestora, pe de alta parte, in societatea contemporana, ia forma de marfa, adica se concretizeaza in ceva care rezulta prin transferul de la producator la consumator (obiect material, substanta, serviciu, idee, informatie), transferul decurge prin intermediul schimbului pe piata contra banilor, concretizarea reprezinta rezultatul posibil a fi obtinut la un moment dat, intr-un anumit loc si in forma adecvata , in urma procesului de proiectare, productie si distributie catre consumator, iar referinta comuna recunoscuta care permite perceperea, dimensionarea, clasificarea, manipularea, schimbul, acceptarea marfii este valoarea. Marfa, conform abordarii merceologiei traditionale, reprezinta un bun economic mobil destinat schimbului, care indeplineste anumite cerinte de materialitate si de transferabilitate.
3

Marfa poate fi considerata, pe de o parte, mijloc de satisfactie a unor nevoi particulare derivate din dorintele subiective si aspiratiile individului , iar pe de alta parte, sistem de mijloace de produtie derivate din sistemul de consum social. Marfurile de astazi au devenit mai complexe pentru a raspunde mai bine comportamentelor consumatorilor; in timp ce marfurile sunt din ce n ce mai diferentiate, comportamentele de consum tind sa se uniformizeze. Merceologia contemporana trebuie s fie in masura sa individualizeze elementele caracteristice ale procesului de fabricatie a produsului care stau la baza crearii valorii de schimb a marfii pe piata. Astazi, exista marfuri care par s creeze relatii singulare si complexe intre oameni, apartinand unor medii diferite si detinand cunostinte diverse. In concluzie, marfa contemporana prezin o configuraie totalizatoare, care include: o componenat functionala satisface o destinatie precisa, corespunde unui scop bine stabilit; o componenta instrumentala circulatia tehnico-economica a marfii se bazeaza pe o logistica tehnica i comerciala judicios stabilite; o componenta estetica marfa reprezinta un element de mediere intre sfera nevoilor i oportunitatile sistemului de productie prin intermediul designului si esteticii sale; o componenta sociala, respectiv determina un anumit nivel de satisfactie in utilizare si in consum, creeaza preferinte si fidelizeaza consumatorul, ii confera prestigiu in societate si ii asigura un statut social. Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii: - dupa felul materialelor utilizate, pot fi : naturale si sintetice; - dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate si produse finite; - dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc. Termenul marfa a cunoscut diferite semnificatii : - un bun gandit si realizat pentru schimb; - un bun care se vinde si se cumpara; - bun material destinat schimbului pe piata; - ceea ce se vinde si se cumpara; - produs luat de la producator si pus la indemana consumatorilor cu un beneficiu; - orice obiect cu care se face negot, care se cumpara si se vinde; - produs al muncii destinat schimbului. Din definitiile intalnite ale termenului marfa, rezulta cateva trasaturi esentiale: - marfa este rezultatul muncii omenesti; - o marfa satisface o naumita trebuinta de interes larg, cu alte cuvinte are o finalitate preconizata;

- marfa este destinata schimbului, deci este gandita si realizata exclusiv prentru consumul nepropriu; - schimbul marfii se face prin vanzare- cumparare, adica prin fapte de comert. 1.2. CALSIFICAREA MARFURILOR Clasificarea reprezinta o modalitate de ordonare a elementelor unei multimi compuse din fapte, proprietati sau idei. In practica economica, at cand se vorbeste despre calsificarea marfurilor sunt utilizati urmatorii termeni: - sortiment de produse - sortiment industrial - sortiment comercial Sortimentul de produse reprezinta multimea marfurilor realizate sau coemrcializate de o anumita organizatie in scopul satisfacerii cererii consumatorului. Sortimentul industrial reprezinta oferta unei firme producatoare sau a unei ramuri industriale. Sortimentul comercial care se desfac intr-un loc de vanzare. Clasificarea marfurilor cea mai des intalnita care furnizeaza informatii deosebit de importante este cea merceologica, si anume: sectorul alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul produse alimentare) grupa o parte din sector (de exemplu, grupa carne si produse din carne) subgrupa o parte din grupa (de exemplu, subgrupa produselor din carne o formeaza preparatele din carne). articolul se deosebeste de alt articol prin multe proprietati ( exemplu unt); sortul se deosebeste de altul, printro singura proprietate ( untul superior). Obiectul clasificarii marfurilor il constituie sortimentul de produse. Sortimentul de produse reprezinta multimea marfurilor realizate sau comercializate de o anumita organizatie, in scopul satisfacerii cererii unui anumit segment de consumatori si care asigura o activitate rentabila. Dea lungul timpului au fost elaborate diferite sisteme de clasificare a marfurilor. Pe masura progreselor inregistrate in stiinta , tehnica, in dezvoltarea comertului, criteriile de clasificare au fost reconsiderate. Clasificarea marfurilor este de doua feluri: marfuri alimentare , de exemplu: - produse de morarit si panificatie; - legume, fructe si produse obtinute din prelucrarea lor; - zahar si produse zaharoase; - produse gustative . marfuri nealimentare, de exemplu: - marfuri textile si din piele;
5

- marfuri cosmetice, chimice; - marfuri din lemn, sticla; - marfuri ceramice, metalice. Clasificarea marfurilor mai poate fi realizata asa cu se prezinta si in tabelul urmator : NR CRT 1 CRITERII DE CLASIFICARE TIPURI DE MARFURI

Marime Marfuri mici si mari Masa Marfuri usoare si grele Criterii de clasificare folosite inca din perioada ec. naturale Originea geografica Criterii ce s-au constituit odata cu extinderea religiei comerciale Criterii tehnice folosite in urma dezvoltarii tehnologiei Criterii genetice dupa felul materiei prime Propietatile produsului Criterii tehnologice (grad de prelucrare Criteriul destinatiei Marfuri clasificate in functie de zona,continent Marfuri clasificate in functie de caracteristici si tehnici tehnologice Marfuri naturale si sintetice Clasificarea merceologica Materii prime Semifabricate SF Produse finite Imbracaminte Incaltaminte Electrocasnice Produse sportive

4 5 6

CAPITOLUL II
6

CALITATEA MARFURILOR SI FACTORII CARE O INFLUENTEAZA 2.1. CONCEPTUL DE CALITATE Notiunea de calitate a produselor si problemele legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp n urm. Dupa unii autori, cuvntul calitate sau qualitas isi are originea n latinescul qualis care are ntelesul de fel de a fi. Literatura de specialitate furnizeaza un numar considerabil de definiii date conceptului de calitate. Dupa unii specialiti, calitatea produselor este considerat satisfacerea unei necesiti; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu specificatiile; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil; un cost mai mic pentru o utilizare data. n activitatea practic, pentru definirea calitii se utilizeaza o serie de termeni ca, de exemplu: -calitatea proiectat (calitatea concepiei) reprezint msura n care produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire, la fabricatia produsului respectiv, a unor procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic; -calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata de procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire si control, manopera, etc. -calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de furnizor. Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a evoluat si s-a diversificat, vorbindu-se despre: -calitatea potentiala , reprezentand calitatea produsului dupa proiectare, inainte de asimilarea lui in fabricatie; -caliatea partiala , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea ceruta; -calitatea realizata, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul liniei de productie. -calitatea asigurata , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si actiune corectiva) -calitatea totala , in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate, estetica, etc. Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau servicii care: 1) sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit; 2) sa satisfaca asteptarile clientului; 3) sa se conformeze standardelor si specificatiilor; 4) sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii; 5) sa fie disponibile la un pret competitiv; 6) sa fie furnizate la un cost care aduce profit. Calitatea produselor este definita prin totalitatea insusirilor concrete ti a caracteristicilor care determina utilizarea lor in raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienta lor economica. De pilda, insusirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar in functie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar. Calitatea unei marfi, asa cum rezulta din definitia de mai sus, este determinata de: parametrii tehnici (functionalitate, rezistenta la uzura, etc.), parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, forma). Calitatea produselor prezinta o deosebita insemnatate pentru intreaga societate, deoarece are efecte favorabile in toate domeniile activitatii economice. De aceea aceasta notiune care exprima unitatea insusirilor esentiale ale marfurilor a capatat importanta majora fiind reglementata prin legea calitatii. La nivelul comertului, s-au infiintat, in cadrul intreprinderilor comerciale laboratoare de control a calitatii produselor, servicii de calitate si comisii de receptie pe grupe de marfuri, care au obligatia sa stabileasca calitatea marfurilor la primire, precum si sa urmareasca modul cum produsele isi mentin calitatea pe parcursul perioadei de pastrare garantata de producator. Calitatea marfurilor este determinata de o serie de factori ca: materia prima, procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, pastrarea. Toti acesti factori formeaza continutul unor documente, elaborate la nivel central si denumite standarde de stat. Ele prescriu conditiile de calitate a marfurilor 2.2. FACTORI CARE INFLUENTEAZA CALITATEA PRODUSELOR Intrucat marfurile isi pot modifica, calitatea si pe parcursul comercializarii este necesar sa intregim grupa factorilor specifici etapei productive cu factori, ca: pastrarea, conditiile de ambalare si gradul de calificare a lucratorului din comert. Primul factor cu influenta hotaratoare asupra calitatii il formeaza materiile folosite, denumite, dupa contributia ce o au in obtinerea produsului, materii prime si materii auxiliare. Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operatii desfasurate pe baza unor retete de fabricatie sau a unui proces tehnologic. In cadrul acestuia o
8

contributie hotaratoare o au starea de functionare a aparatelor cat si forta de munca (lucratorul). Ambalajul. Acest factor implicat in definirea calitatii este tot o marfa. El se obtine in intreprinderi speciale, din materii prime diferite, in forme, marimi si culori variate, in functie de produsul ambalat. Ambalajul are influenta pozitiva asupra produsului atunci cand intruneste urmatoarele conditii: este bine construit ca sa poata asigura integritatea produsului; este neutru fata de produsul ambalat; corespunde din punct de vedere igienico-sanitar; are insusiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate sa stimuleze vanzarea produsului; este usor de manipulat. Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat si de a contribui la mentinerea calitatii acestuia pe toata perioada folosirii lui. Ambalajele sunt diferentiate dupa mai multe criterii: dupa felul materialului folosit la confectionare, ambalajele pot fi: din hartie, lemn, textile, sticla, metal, mase plastice sau materiale complexe. dupa procedeul confectionarii sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante. dupa domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere prezentare Ambalajul, in general, reprezinta un mijloc de protectie a marfii, dar in acelasi timp, trebuie sa fie si un element de raspandire, de concretizarea a frumosului. Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare indentificare a produsului si estetic, determinat de varietatea solutiilor. Formele de marcare sunt: etichete litografiate, care cuprind printr-o grafica estetica si fotografia produsului ambalat banderole litografiate folosite de regula la produse zaharoase ambalaje de hartie superioara (cerata, metalizata) stantarea o imprimare codificata aplicata pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicata pe ambalaje din sticla stampilarea si pirogravarea sunt imprimari in lemn, aplicate ambalajelor din acest material. Continutul marcarii consta in urmatoarele: elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau emblema acesteia, cantitatea ambalata, pretul elemente de informare privind compozitia produsului ambalat, indicatii de utilizare sau chiar de pastrare Ca factor care influenteaza calitatea, marcarea contribuie la cresterea valorii produsului, trezind totodata curiozitatea cumparatorului.
9

Transportul constituie un sector important al economiei nationale, care are rolul de mentine calitatea produselor pe perioada efectuarii acesteia. Pentru a-si indeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie sa se asigure: mijlocul de transport corespunzator fiecarei grupe de produse; conditii de temperatura, umiditate, aerisire specifice grupelor de produse; conditii de igiena sanitara pe perioada manipularii si transportului; o aranjare corespunzatoare a ambalajelor care sa permita stabilitate pe toata durata transportului. Pastrarea este importanta o etapa importanta a circulatiei marfurilor, cu rol determinant asupra calitatii produselor. Se face in spatii special amenajate. Pastrarea reprezinta actiunea de mentinere a proprietatilor unui produs, o perioada determinata, intrun anumit echilibru, in relatie cu factorii de mediu. Cerintele unei bune pastrari a marfurilor sunt: asigurarea parametrilor de pastrare specifici fiecarui produs (adica temperatura, umiditate, etc.) aranjarea marfurilor respectandu-se vecinatatea admisa intre produse, deoarece sunt produse care transmit in spatiul de pastrare mirosul lor specifice asigurarea conditiilor de igiena sanitara aranjarea ambalajelor in asa fel incat sa permita exercitarea unui control permanent asupra modului cum produsele isi mentin calitatea. Cerintele de pastrare prezinta particularitati pe grupe de produse, a caror nerespectare reduce perioada de garantie acordata de producator. Calitatea produselor si mentinerea ei este influentata si de nivelul de pregatire a lucratorului din industrie si comert. Pe durata pastrarii produselor, sub actiunea unor factori interni si externi pot aparea o serie de modificari cu implicatii diverse asupra calitatii acestora. Factorii care actioneza pe durata pastrarii si depozitarii sunt factori de agresiune: factori interni ( structura si compozitia chimica a produsului, proprietatiel produselor, prezenta substantelor de conservare) factori externi ( factori fizicomecanici, factori fizicochimici); factori de poluare biologica ( enzime, microorganisme); factori de poluare si contaminare chimica.

10

CAPITOLUL III Pastrarea si comercializarea marfurilor

Procese si modificari ale calitatii marfurilor alimentare in timpul pastrarii si comercializarii Sub influenta factorilor care apar inevitabil n timpul depozitarii si comercializarii se pot produce modificari nedorite care afecteaza calitatea marfurilor alimentare. De aceea pastrarea pe timpul depozitarii n spatii fixe sau mobile trebuie facuta n asa fel nct sa previna alterarea, degradarea, contaminarea chimica sau microbiologica, desi, pentru anumite produse se pot produce simodificari pozitive (nvechirea vinurilor, maturarea brnzeturilor, etc.) n urma actiunii. Modificari fizice Modificarile fizice, frecvente la marfurile alimentare, sunt determinate de actiunea factorilor interni si externi, ducnd la aparitia unor procese ca nghetarea, topirea, evaporarea, etc. care antreneaza numeroase efecte. Cele mai importante modificari sunt cele datorate parametrilor atmosferici: temperatura si umiditatea. Scaderea temperaturii sub limita normala, optima determina modificari negative ale calitatii marfurilor alimentare ca: nghetarea si dilatarea, precipitarea, modificarea solubilitatii si vscozitatii, etc. Astfel, prin nghetare, apa si modifica volumul ceea ce determina o crestere mare a presiunii , cu consecinte asupra recipientilor de sticla. Pastrarea conservelor n ncaperi nencalzite determina cresterea n volum a continutului si aparitia bombajului fizic (bombaj rece) care dispare de obicei daca se revine la temperatura normala. Temperatura scazuta determina dezemulsionarea emulsiilor de tipul apa n ulei si ulei n apa, iar n cazul bauturilor alcoolice tari se reduce stabilitatea solutiilor (se separa colorantii din solutiile alcoolice) . Cresterea temperaturilor peste limita stabilita determina modificari fizice importante ca: dilatarea, cresterea presiunii vaporilor n recipiente sau topirea unor componenti ai produsului. De exemplu la bauturile alcoolice tari mbuteliate exista pericolul exploziei datorita coeficientului de dilatare termica a alcoolului etilic care este de 8,46 ori mai mare dect al apei, iar n cazul produselor sub forma de emulsii acestea se pot separa usor la temperaturi de +25C+35C. Oxidarea pigmentilor existenti n produsele alimentare. Majoritatea substantelor organice colorate existente n produsele alimentare prezinta sensibilitate la oxigen, din care cauza pot aparea denaturari profunde ale culorii n acelasi timp cu aparitia degradarii gustului si reducerii valorii nutritive.

11

ncepnd din perioada transportului si depozitarii, culoarea fructelor rosii, n special a capsunilor, visinelor, cireselor, se degradeaza, cu aparitia defectului de culoare cunoscut sub denumirea de seald, care se caracterizeaza printr-o pierdere locala a pigmentului antocianic, n urma oxidarii enzimatice. Procesul este influentat de temperatura si de timpul de transport-depozitare, manifestndu-se intens dupa o pastrare de 4 ore la 30C Pigmentii hemici, care dau culoarea carnii se oxideaza cu transformari profunde ale culorii: de la rosu-nchis, culoare normala, se trece la rosu deschis sau la cenusiu-brun, n functie de tipul de oxidare. La vitamine, oxidarea acidului ascorbic este cea mai frecvent ntlnita; este influentata de pH si temperatura. n prezent, pe parcursul circuitului tehnico-economic al marfurilor alimentare se iau masuri de stabilizare a produselor fata de oxidare, pentru prevenirea alterarilor si degradarilor. n acest scop se folosesc antioxidanti n limitele reglementarilor sanitare, metode de ambalare si ambalaje corespunzatoare, procese tehnologice de prevenire a oxidarii . Modificarile fizice datorate umiditatii relative a aerului din mediul nconjurator, respectiv a continutului de apa din produs, sunt importante si multiple. De exemplu, cresterea umiditatii relative a aerului determina la marfurile alimentare higroscopice aglomerari sub forma de bulgari, iar scaderea umiditatii relative sub limita prevazuta de standarde determina evaporarea apei din alimente, avnd consecinte negative asupra calitatii. Pentru mentinerea integritatii fizice a produselor alimentare, se recurge n prezent la ambalaje cu proprietati-bariera la vaporii de apa, marindu-se conservabilitatea n timp a produselor alimentare. Factorii tehnici, administrativi si umani care determina calitatea Pentru a obtine maximul de eficacitate si pentru a satisface asteptarile cumparatorului, este esential ca sistemul de conducere a calitatii sa fie adecvat tipului activitatii si produsului sau serviciului oferit. Un sistem de conducere a calitatii are doua aspecte interdependente si anume: 1) Nevoile si interesele companiei respectiv atingerea si mentinerea calitatii dorite la un cost optim 2) Nevoile si asteptarile cumparatorului; pentru cumparator exista o nevoie de incredere in posibilitatea firmei de a furniza calitatea dorita. Calitatea produsului se realizeaza in procesul de productie insa se constata in procesul de consumare a acestora. De aceea se impune evidenierea deosebirilor dintre calitatea produciei i calitatea produselor. Obinerea unei calitati satisfacatoare implica parcurgerea ansamblului de activitati din spirala calitatii, pornind de la prospectarea pietei si sfarsind cu activitatea de analiza, incercari, desfacere si service. Spirala calitatii reprezinta un model conceptual al activitatilor interdependente care isi exercita influenta lor asupra calitatii unui produs sau
12

servicii in intreaga desfasurare a fazelor incepand cu identificarea nevoilor pana la evaluarea satisfacerii lor. Politica in domeniul calitatii reprezinta orientarile si obiectivele generale ale unei firme in ceea ce priveste calitatea. Conducerea calitatii reprezinta un aspect al functiei generale de conducere care determina si implementeaza politica in domeniul calitatii. Sistemul calitatii este constituit din ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitati, procedee si resurse orientat pentru implementarea conducerii calitatii. Controlul calitatii cuprinde tehnicile si activitatile cu caracter operational utilizate pentru indeplinirea cerintelor privind calitatea. Activitatile menite sa dea incredere conducerii unei firme ca este atinsa calitatea propusa sunt numite frecvent asigurarea interna a calitatii. Activitatile urmarind sa dea incredere beneficiarului ca sistemul calitatii furnizorului va conduce la un produs sau serviciu care va satisface cerintele de calitate exprimate de cumparator sunt denumite asigurarea externa a calitatii. Caracteristici de calitate Caracteristicile de calitate sunt acele proprietati ale marfurilor, cu ajutorul carora se evalueaza la un moment dat gradul de satisfacere a nevoilor clientilor. Aprecierea cantitativa a calitatii presupune, in primul rand, identificarea tuturor caracteristicilor unui produs si apoi formarea de grupe tipologice in functie de diferite criterii. 1. In raport cu natura si efectul pe care il au in procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza in urmatoarele tipologii: a)Caracteristici tehnice Se refera la insusirile valorii de intrebuintare a produsului care confera acestuia potentialul de satisfacere a utilitatilor consumatorilor. Se caracterizeaza in proprietati fizice, chimice, biologice, intrinsece structurii materiale a produsului si determinate de conceptia constructiv-functionala a acestuia. Caracteristicile tehnice sunt direct sau indirect masurabile obiectiv, cu o precizie suficienta prin mijloace tehnice. b)Caracteristici psiho-senzoriale Aceste caracteristici vizeaza efecte de ordin estetic, organoleptic, ergonomic pe care produsele le au asupra utilizatorilor prin forma, culoare, gust, grad de confort. Producatorii trebuie sa aiba in vedere permanent faptul ca aceste caracteristici prezinta o mare variabilitate in timp si spatiu, ca aprecierea lor se afla sub incidenta unor factori de natura subiectiva.

13

c)Caracteristici de disponibilitate Aceste caracteristici reflecta aptitudinea produselor de a-si realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata, aptitudine definita prin doua concepte fundamentale : fiabilitatea si mentenabilitatea. Fiabilitatea reflecta capacitatea unui produs de a-si indeplini functiile fara intrerupere datorita defectiuniilor intr-o perioada de timp specificata si intr-un sistem de conditii de utilizare dat. Mentenabilitatea are caracter probabilistic ca si fiabilitatea si masoara sansa ca un produs sa fie repus in functiune intr-un interval specificat de timp, in conditiile existente de intretinere si reparatii. Se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de menetenanta, randamentul, gradul de valorificare a materiilor prime. d)Caracteristici de ordin social general Aceste caracteristici vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii populatiei. 2. Dupa importanta lor in asigurarea utilitatii si functionalitatii produselor, caracteristicile se grupeaza astfel: a) Caracteristici de baza (absolut necesare) b) Caracteristici secundare, care pot sa lipseasca sau pot fi realizate la nivele inferioare, reducandu-se astfel costurile inutile fara ca gradul de utilitate al produselor sa fie semnificativ afectat. 3. In functie de destinatia si caracterul folosirii produselor in procesul de consum, caracteristicile se pot grupa astfel: a)Caracteristici ale mijloacelor de munca -durabilitate, greutate, consumuri specifice, temperatura, precizie de lucru, estetica; b) Caracteristici ale obiectelor muncii -usurinta prelucrarii si economicitatea acesteia, asigurarea calitatii cerute produsului finit, soliditate, componenta chimica. c) Caracteristici pentru obiectele de consum individual -gust, forma, rezistenta la rupere si la frecare, elasticitate. 4. Dupa modul de compensare a caracteristicilor de calitate distingem: a) Caracteristici masurabile direct ( greutate, rezistenta, continutul de substante utile) b) Caracteristici masurabile indirect ( fiabilitatea unui utilaj determinata pe baza probelor de rezistenta la uzura ) c) Caracteristici comparabile obiectiv cu mostra etalon ( numarul de defecte pe cmp de tesaturi, tabla ) d) Caracteristici comparabile subiectiv cu mostra etalon ( grad de vopsire, finisajul unei mobile, grad de cromare)

14

5. In functie de modul de exprimare deosebim: a) Caracteristici cuantificabile: cote dimensionale, greutati, rezistente, debite. b) Caracteristici atributive: care definesc calitatea prin calificative ( corespunzator, necorespunzator ). Indiferent de gruparea utilizata, se poate spune ca aceste caracteristici confera produsului calitatea. Standarde, norme, reglementari privind calitatea Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica astfel: 1. Documente care prescriu calitatea produselor: -standarde -caiete de sarcini -norme tehnice 2. Documente care certifica calitatea produselor: -buletin de analiza -certificatul de omologare -certificatul de garantie -certificatul de calitate Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care vine sa intregeasca prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi parametri. Se elaboreaza prin conlucrarea furnizorului cu beneficiarul, stabilind pe langa nivelul de calitate a produselor metodele de control, modalitatile de receptie, ambalare, livrare. Norma tehnica reprezinta documentatia tehnic-economica in care sunt cuprinse prescriptiile de calitate a unui produs. Normele tehnice pot fi : departamentale de intreprindere (norme interne) Buletinul de analiza este un document de certificare a calitatii prin care se face o descriere detaliata a anumitor caracteristici fizice, mecanice ale produsului. Certificatul de omologare este documentul prin care se face omologarea produselor, cu scopul de a verifica daca produsele noi corespund documentatiei tehnico-economice. Omologarea se face in doua etape : a) Omologarea preliminara (de prototip) in urma careia unitatea producatoare poate trece la pregatirea fabricatiei si executiei serie zero (tiparul de proba). b) Omologarea finala, pe baza careia se definitiveaza documentatia pentru fabricatie de serie. Certificatul de garantie este documentul prin care se garanteaza calitatea produsului. Un certificat de garantie cuprinde: -denumirea completa a produsului -data livrarii catre unitatea beneficiara sau data cand a avut loc vanzarea -termenul de garantie
15

-semnatura conducatorului unitatii Certificatul de garantie are un dublu rol: -confirma calitatea produsului -garanteaza cumparatorului remedierea defectelor aparente sau ascunse ivite in perioada de garantie (care obligatoriu va fi inscrisa in certificat) Certicatul de calitate este documentul care certifica calitatea produselor in raportul dintre unitati. El trebuie sa mentioneze incercarile fizice, mecanice, chimice, organoleptice si probele la care a fost supus produsul in conformitate cu documentele tehnico-normative sau alte conditii de calitate prevazute in contract. Se semneaza de conducatorul unitatii si de seful compartimentului CTC.

16

Bibliografie

1) Ana Lucia Ristea Tehnologia Comercializarii Marfurilor, 1997, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti; 2) C-tin Tudose, Vasile Dinu Tehnologia Comercializarii Marfurilor, manual pentru licee economice, administrative, de servicii si comerciale, 1993, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 3) Gabriela Iordache, Delia Georgescu, Valentina Capota Comert si Servicii, manual pentru clasa a XI-a, 2005, Editura Niculescu; 4) Tantica Petre , Gabriela Iordache Studiul Calitatii Produselor si Serviciilor , manual pentru, clasa a IX-a, 2004, Editura Niculescu; 5) Rodica Pamfilie , Aurica Purcarea Studiul Calitatii Produselor si Serviciilor , manual pentru, clasa a IX-a, 2004, Editura Economica 6) Institutul Virgil Madgearu Meseria de Comerciant,1995, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

17