LISTA SUBIECTELOR PENTRU EXAMEN LA DISCIPLINA

“Merceologia şi expertiza mărfurilor„

1. Semnificaţia şi obiectul de studiu al Merceologiei şi expertizei mărfurilor de larg

consum.
Merceologia, ca noţiune, este un termen format din expresia latină mercis (=al mărfii) şi
expresia grecească logos (=ştiinţă, cunoaştere).
Merceologia este ştiinţa cercetării multilaterale a mărfurilor, reunind într-oconcepţie
integratoare aspectele tehnico-economice şi sociale ale mărfurilor precum şicalitatea, utilizarea
şi măsura în care acestea satisfac nevoile de consum ale populaţiei încondiţii de eficienţă
economico- socială maximă.
Câmpul tematic al merceologiei vizează o paletă extrem de largă deelemente având ca
numitor comun marfa.
Merceologia studiază produsele sub multiple aspecte în toate etapelecircuitului fizic al
acestora de la producător până la consumator distingând: etapafabricaţiei, etapa transportului,
etapa stocării, etapa de utilizare efectivă, etapa postconsum.
Merceologia ca fiind ştiinţa care studiazămărfurile, atât cele materiale, cât şi cele fără
conţinut material, în toată varietatea şi complexitatea problematicii lor.
2. Conexiunea merceologiei cu alte ştiinţe.
În obiectul de studiu al merceologiei se găsesc sub diferite forme şi proporţii cunoştinţe
din circa 10 discipline sau ramuri ale acestora, motiv pentru care este inclusă în categoria
ştiinţelor de graniţă. Are legături clasice cu tehnologia, fizica, chimia, matematica,
dreptul,ştiinţe medicale, managementul, marketingul, informatica etc.
o Tehnologia - oferă merceologiei cunoştinţe tehnice referitoare latransformarea
materiilor prime în produse finite, la caracteristicile tehnice alemărfurilor, iar
merceologia transmite tehnologiei, prin feed-back, elementereferitoare la necesitatea
creării de noi produse sau de îmbunătăţire a celor existente(idei inovatoare rezultate în
urma cercetărilor realităţilor de pe piaţă).La graniţa conexiunii cu tehnologia au apărut
noi concepte, sisteme, metodede analiză, unele dintre ele constituindu-se în discipline
de sine stătătoare: ingineriavalorii, analiza valorii, metrologia, standardizarea,
calimetria.
o Matematica - contribuie la cunoaşterea aprofundată şi exactă a mărfurilor prin tehnici
de măsurare şi calculare a diferiţilor parametri iar elementele geometrieise regăsesc la
baza constructivă a produselor, la baza proporţiilor având şi un rolesenţial în design-ul
industrial şi în estetica produselor în general.
o Teoria informaticii - oferă principiile de bază ale conectării cibernetice,sistemice
precum şi a codificării mărfurilor.
o Ştiinţele medicale - oferă elemente utile merceologiei referitoare lacomplexitatea
organismului uman ca principal receptor şi raportor al utilităţii şicalităţii mărfurilor.
o Psihologia – utilă în definirea deciziei de cumpărare şi a fundamentării satisfacţiei.
3. Politica de protecţie a consumatorilor pe plan naţional şi internaţional.
o facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor
consumatorilor;
o promovarea unei cooperari internationale în domeniul protectiei consumatorilor;
o asigurarea accesuluiconsumatorilor la informatii corecte;
o crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
4. Tipuri de clasificări şi codificări ale mărfurilor.
Clasificările sistematice asigură ordonarea produselor pe categorii relativomogene, pe
baza unor criterii, stabilindu-se un sistem de relaţii între categoriileconstituite. Majoritatea
clasificărilor sistematice elaborate sunt clasificări ierarhice,cu structură arborescentă, pe
trepte (niveluri) de detaliere (agregare), între care existărelaţii de subordonare: treptele
superioare se obţin prin agregarea celor inferioare,derivate din ele.
În clasificările nesistematice produsele sunt cuprinse în ordinea apariţieilor, fără să se
ţină seama, deci, de categorii înrudite de produse.
Clasificările combinate asigură ordonarea produselor pe un anumit număr de categorii
omogene, în cadrul cărora se realizează, în continuare, clasificareanesistematică a
elementelor componente.
Codul este o combinaţie de elemente simbolice prin care se reprezintă oinformaţie.
Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic) cifre (cod numeric), sau litereşi cifre (cod
alfanumeric).Codificarea reprezintă, prin urmare, operaţiunea de transpunere în cod
aelementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene etc.
Codul cu bare este o modalitate de reprezentare grafică a caracterelor numerice sau
alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare închisă cu spaţii albede dimensiuni definite.
Ţinând seama de sistemul de codificare a informaţiilor, există două categoriide coduri de
bare:
o coduri cu bare liniare, în care informaţia este codificată pe o singurădirecţie, de regulă
pe orizontală;
o coduri cu bare bidimensionale, în care informaţia este codificată atât peorizontală, cât
şi pe verticală.
În funcţie decaracteristicile şirului de caractere pe care-l codifică, deosebim mai multe
tipuri de coduri:
o coduri numerice, care pot reprezenta numai cifre (de ex. codurile EAN şi UPC);
o coduri alfanumerice, care pot reprezenta atât cifre cât şi litere (de ex.codul 128 şi codul
39);
o coduri cu lungime fixă, care pot reprezenta şiruri cu un număr fix deelemente (de ex.
codul EAN, care poate reprezenta numai un şir numericde 8 sau 13 elemente);
o coduri cu lungime variabilă, care pot reprezenta şiruri conţinând unnumăr variabil de
elemente (de ex. codul 128 şi codul 39).
Codul universal al produselor (UPC) - Acest sistem se bazează pe un cod cu 12
caractere numerice: prima cifră reprezintă ocheie a clasificării (“chei number”), cinci cifre
identifică producătorul, următoarelecinci cifre produsul şi ultima este cifra de control.
Codul european al articolelor (EAN) - se bazează pe un cod cu 13 caractere numerice,
cu următoareasemnificaţie: primele două reprezintă ţara de origine (de ex.: Belgia = 54, Franţa
=30-37, Germania= 40-42, Japonia = 49, Anglia = 50, Ţările de Jos = 87 etc.), cincicifre
identifică producătorul, cinci cifre produsul şi ultima este cifra de control.
Alte tipuri de coduri cu bare:
o Codul 39 este primul sistem de simbolizare alfanumerică, discontinuu, în carefiecare
caracter este compus din nouă elemente (bere şi spaţii), dintre care treisunt mai late.
o Codul 93 este un sistem de simbolizare continuu, în care fiecare caracter este prezentat
prin nouă module, repartizate pe trei bare şi spaţii. Are două cifre decontrol (C şi K),
asigurând obţinerea unei densităţi de caractere. Acest cod permitereprezentarea 128 de
caractere ale normei ASCIL.
o Codul 128 este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru utilizareacaracterelor
ASCII. Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11module, repartizate pe
 trei bare şi trei spaţii. Are o cifră de control, asigurândobţinerea unei densităţi mari de
caractere.
o CODABAR reprezintă un sistem de simbolizare discontinuu, care permitereprezentarea
a 16 caractere (zece caractere numerice şi şase caractere speciale).
5. Proprietățile consumiste care condiționează utilitatea mărfurilor: gruparea și
caracteristica generală a grupelor (proprietățile sociale, funcționale, ergonomice, estetice,
de fiabilitate, de securitate, ecologice etc.).
 Indicatorii de adresa sociala si de necessitate sociala a marfurilor – ne permit de a
aprecia in ce masura marfurile produse sau realizate corespund necesitatilor unui
anumit grup de consumatori, care este situatia pe piata in ceea ce priveste satisfacerea
consumatorilor, cit de reale sunt necesitatile, preturile si posibilitatile acestor grupuri
de oameni de a le achita.
 indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor sociale – ne arata in ce mod marfurile
preconizate vor putea satisface necesitatii consumatorilor in plan social si sortimental,
precum si legatura lor cu alte grupuri de marfuri ce intra in acest grup functional. In
aceasta grupa de indicatori se mai include si indicatorii de uzura morala, care
caracterizeaza termenul de folosire a acestor marfuri, fiind limitat de posibilitatea
aparitiei unor marfuri identice, dar cu unele proprietati mai superioare.
Proprietatile functionale – permit a determina ce cerinte ai consumatorului poate satisface
marfa data si in ce masura in comparatie cu alte marfuri analogice. Se caracterizeaza prin:
-indicatori de perfectiune a indeplinirii principalelor functii
-indicatori de universialitate a folosirii marfurilor
-indicatorii perfectiunii indeplinirii operatiilor auxiliare
Proprietatea sigurantei marfurilorla exploatare – determina posibilitatile indeplinirii
functiilor sale a obiectului in termenul de functionare:
-va functiona obiectul permanent in timpul termenului de pastrare
-longevitatea
-posibilitatile de reparatie
-posibilitatile de functionare intimpul pastrarii – transportarii.
Proprietatile ergonomice a marfurilor – asigura comoditatea exploatarii obiectului
optimizarea sarcinilor fizice si psihice a omului ce sunt legate de obtinerea efectului necesar.
Se divizeaza in indicatori compusi, ce caracterizeaza:
-comoditatea operarii cu o marfa simpla pentru indeplinirea functiilor principale si secundare
(ex. comoditatea montarii/demontarii televizorului, transportarii)
-comoditatea conducerii unui aparat compus din punct de vedere tehnic (comoditatea in timpul
functionarii masinii de cusut)
-legeritatea insușirii de catre consumator a posibililor manipularii cu marfa (corespunderea
obiectelor cu posibilitatea organelor auditive, vizuale, gustative)
Proprietatile estetice – arata in ansamblu valoarea social - culturala, utilitatea,
oportunitatea, rationalitatea, etc. Proprietatile de securitate – prevad producerea marfurilor,
conditiilor de exploatare care practic nu au posibilitatile de imbolnavire, decapatare a unor
traume sau dureri.
Proprietatile ecologice a marfurilor – arata cum actioneaza marfa asupramediului
ambiant in timpulexploatarii.
6. Scopul, sarcinile şi subiectele activităţii de standardizare.
 Standardizarea reprezintă activitatea de elaborare şi implementare a unor documente
de referinţă (standarde), conţinând soluţii ale problemelor tehnice şicomerciale, referitoare
la procese şi la rezultatele acestora, au un caracter repetitiv înrelaţiile între parteneri
economici, ştiinţifici, tehnici şi sociali.
Scopurile principale ale standardizării sunt:
o asigurarea tehnico-normativă a conformităţii produselor, proceselor şi serviciilor cu
destinaţia lor
o protecţia intereselor consumatorilor şi a statutului prin asigurarea calităţii produselor,
proceselor şi serviciilor, caracterul inofensiv al acestora pentru viaţa şi sănătatea
oamenilor, bunurilor materiale ale lor şi pentru mediul înconjurător
o înlăturarea barierilor din comerţ, asigurarea competitibilităţii tehnice şi
informaţionale a interschimbabilităţii şi unificării
o asigurarea uniformităţii măsurărilor.
Subiectele de standardizare se consideră:
o produsele, procesele şi serviciile destinate unei utilizări repetate
o organizarea în republică a efectuării lucrărilor de standardizare, asigurare
metrologică şi certificare
o tehnologia utilizată la elaborarea documentelor normative
o clasificarea şi codificarea informaţiei tehnico-economice şi sociale
o sistemele şi metodele de asigurare a calităţii şi controlului calităţii, metodelor de
încercări
o elementele programelor social-economice şi tehnico-ştiinţifice de stat.
7. Clasificarea standardelor: Categorii şi tipuri de standarde - conţinutul, domeniile
şi nivelul de aplicare.
După conţinutul lor, standardele se clasifică în următoarele categorii:
 standarde de bază - Standardul care are o aplicare general sau care conţine prevedere
generale pentru un anumit domeniu. Un standard de bază poate fi utilizat ca un
standard cu aplicare directă sau ca bază pentru alte standard. Codurile de bună
practică sînt standarde de cadru general care conţin cerinţe de ansamblu. Ele pot fi
utilizate ca atare sau pot servi drept bază pentru alte standarde.
 standarde de terminologie - Standardul care specifică termeni, în general împreună
cu definiţiile lor şi uneori cu note explicative, figuri, exemple etc.
 standarde de încercare - Standardul care specific metode de încercare însoţite uneori
şi de alte prevederi referitoare la încercare, cum ar fi eşantionare, utilizarea metodelor
statistice, ordinea încercărilor.
 standarde de produse - Standardul care specific condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un produs sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de
utilizare a acestuia/acestora. Un standard de produs poate să conţină, în afară de
condiţiile privind aptitudinea de utilizare, fie în mod direct, fie prin referiri, elemente
privind terminologia, eşantionarea, încercarea, ambalarea, etichetarea şi uneori
condiţii privind tehnologia. Un standard de produs poate să fie complet sau nu, după
cum cuprinde toate condiţiile necesare sau numai o parte a lor. Astfel, se poate stabili
o diferenţiere între standard, ca de exemplu: standard de dimensiuni, standard pentru
material sau standard pentru condiţii de livrare.
 standarde de procese - Standardul care specifică condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un proces pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia. Standard
 de servicii: Standardul care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un
serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia.
 standarde de servicii - Standardul care specifică condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească un serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia.
Standardele pentru serviciu pot fi elaborate în domenii ca, de exemplu: curăţătorii,
administrarea hotelurilor, transporturi, întreţinerea vehiculelor, telecomunicaţii,
asigurare, bănci, comerţ.
 standarde de interfaţă - Standardul care specifică condiţii referitoare la
compatibilitatea produselor sau a sistemelor în punctele lor de interconexiune.
 standarde pentru date ce trebuie oferite - Standardul ce conţine o listă de caracteristici
pentru care valorile sau alte date urmează să fie declarate în specificaţia produsului,
procesului sau serviciului.
În acest sens anumite standard prevăd date care trebuie indicate de către producători, iar alte
standarde conţin date care trebuie indicate de către beneficiari.
După nivelul de standardizare, deosebim următoarele categorii de standarde:
 standarde de firmă, adoptate de societăţi comerciale, regii autonome sau de alte
persoane juridice;
 standarde profesionale, adoptate în anumite domenii de activitate, de organizaţii
profesionale, legal constituite;
 standarde teritoriale, adoptate la nivelul unei diviziuni teritoriale a unei ţări şi care
sînt puse la dispoziţia publicului;
 standarde naţionale, adoptate de către un organism naţional de standardizare şi care
sînt puse la dispoziţia publicului:
 standarde regionale, adoptate de către o organizaţie regională de standardizare sau
cu activitate de standardizare şi care sînt puse la dispoziţia publicului;
 standarde internaţionale, adoptate de către o organizaţie internaţională cu activitate
de standardizare şi care sînt puse la dispoziţia publicului;
8. Sortimentul mărfurilor: felurile și principiile de formare.
Sortimentul marfurilor reprezinta totalitatea sau varietatea de marfuri formata dupa
anumite criteria stiintifice care are drept scop satisfacerea cerintelor consumatorului.
Clasificarea sortimentului marfurilor in f-tie de aflare:
a)Sortimentul commercial(se afla la mai multe magazine,piata de consum)
b)Sortimentul industrial(se afla la o intreprindere de productie)
Clasificarea sortimentului in functie de capacitatea de cuprindere
a)sortiment simplu
b)sortiment complex
c)sortiment de grupa
d)sortiment complementar
e)sortimet mixt.
Clasificarea sortimentului in f-tie de caracterul cerintelor:
a)de baza
b)suplimentar.
9. Calitatea mărfurilor: factorii care influențează la formarea și păstrarea calității,
metodele de estimare a calității.
Calitatea este totalitatea de proprietati a productiei care determina posibilitatile ei de
satisface cerintelein corespundere cu standardele invigoare. Calitatea produselor se
determina dupa un complex de indicatori. Indicator de calitate reprezinta caracteristica
cantitativa auneia sau a citorva proprietati a productiei.
Calitatea marfurilor depinde de:
 Nivelulde organizare - este procentajul deaprovizionare a intregului sortimentde
marfa produsa cu standarde sauconditii tehnice.
 Calitatea materiilor prime - Materia prima se clasifica in alimentare si nealimentare.
Cele alimentare se imparte in:
o materii prime vegetale(fructe,legume,cereale)
o materii primeanimale(carne,peste)
o minerale(sarea,soda).
Cele nealimentare se impart:
o vegetale(lemn,bumbac)
o animale(piei de animale,lina,coarne)
o minerale(lut, minereuri demetale,nisip)
o organice(celuloza)
o sintetice(polimeri,piele artificiala)
 Procesele tehnologice - Calitatea produselor se formeaza prin actiunea proceselor
tehnologice care reprezintaun ansamblu de operatiimecanice,fizice,chimice care
prinactiunea simultana sau succesivatransforma materiile prime sisemifabricatele in
bunurimateriale
 Organizarea controlului - Calitatea depinde decultura de producere si de nivelul bazei
metrologice,controluldimensiunilor.
 Pastrarea si transportarea marfurilor - Una din conditiile necesare este ambalajul care
protejeaza marfurile de actiunea mediului si de deteriorari mecanice. O influenta
hotaritoare asupra calitatii produselor o au regimurile de temperatura si umiditate,
uneori si de ventilare.
Alti factori care influenteaza pastrarea produselor sint:
 igiena din spatiile de pastrare si transportare
 existenta mirosurilor straine
 vecinatatea produselor marfurilor.

Metodele de apreciere a calitatii

 Organoleptica - Prin aceasta metoda indicatorii de calitate se apreciaza cu ajutorul
organelor de simt: miros, gust, culoare, consistenta. Rezultatele depind de nr si
calificarea expertilor,este o metoda subiectiva.
 Fizica - Indicatorii de calitate sedetermina prin masurarea densitatii, a unghiului de
refractie, a punctului detopire si a altor parametri fizici.
 Chimica - Indicii de calitate se determina cu ajutorul reactiilor chimice specifice.
Ex:determinarea continutului de sare de bucatarie, metalele grele, aciditatea etc.
 Microbiologica - Se determinagradul de infectare generala cu microbi, prezenta
microbilor patogeni si a altor microorganisme periculoase. Pt aceste determinari sunt
necesare laboratoare amenajate, alimentare.
 Metoda de expertiza - Calitatea marfurilor se determina pe baza hotaririlor luate de
un grup de experti. In aceasta grupa sunt inclusi savanti, ingineri, tehnologi, disaineri,
specialisti de inalta calificare. Aceasta metoda este utilizata cind este imposibil sau
irational de folosit alta metoda.
  Metoda sociologica - Calitatea se determina pe baza sumarii si analizei parerilor
consumatorilor potentiali sau reali. Parerea consumatorilor se determina studiind
anchetele indeplinite de ei organizind adunari a consumatorilor, expozitii cu vinzare,
degustatii publice.
10. Certificarea mărfurilor.
Certificarea reprezinta o modalitatede atestare a conformitatii produselor, serviciilor
si a sistemului de management a calitatii unei intreprinderi cu un normativ prestabilit,
atestare pe care o realizeaza un organism neutru denumit organism de certificare.
Recunoasterea oficiala a competentei unui organism de certificare se efectueaza prin
acreditare.
Certificarea produselor si serviciilor - Acest tip de certificare prezinta mai multe
avantaje:
-certificarea ofera un avantaj commercial contribuind la promovarea produselor si
serviciilor. Ea reprezinta o dovada obiectiva ca sunt respectate caracteristicile de calitate
mentionate in standart, facilitind orientarea consumatorilor la alegerea produselor si
serviciilor.
-certificarea permite eliminarea incercarilor multiple si costisitoare effectuate de
producator, beneficiar si intermediari.
Tinind seama de aceste avantaje furnizorii sunt interesati sa imbunatateasca in
continuu calitatea produselor si serviciilor pe care le produc pt a putea asigura satisfacerea
conditiilor certificarii. Dovada conformitatii produselor poate fi: subforma unui certificat de
conformitate sau a unei marci de conformitate.
Certificatul de conformitate - reprezinta un document elaborat pe baza regulilor unui
sistem de certificare ce indica existenta increderii ca un produs identificat este in
conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. El contine o parte
informativa privind caracteristicile impuse; a doua parte – informatii referitoare la
organismul care a efectuat verificarile si uneori marca de conformitate.
Marca de conformitate - este omarca protejata aplicata pe baza regulilor unui sistem
de certificare ce indica existenta increderii ca produsul sau serviciul in cauza este in
conformitate cu un anumit standard. In present se practica 2 tipuri de certificare: obligatorie
și voluntara.
Certificarea obligatorie - se refera la produsele si serviciile care se reglementeza
obligatoriu si anume reglementari referitoare la protectia vietii, sanatatii consumatorului,
protectia muncii si a mediului inconjurator.
Certificarea voluntara - se refera la produsele si serviciile pt care nu exista reglementari
obligatorii. Acest tip de certificare este utilizat de intreprindere ca instrument pt pastrarea
pietelor si desfacere sau pt cucerirea unor piete noi.
11. Esenţa, sarcinile şi tipuri de expertize merceologice.
Expertiza merceologica - reprezinta activitatea de cercetare, evaluare si apreciere
fundamentala efectuata de unul sau mai multi experti a unor probleme contraversate privind
calitatea loturilor de produse, structura sortimentala sau starea lor calitativa.
Expertiza merceologica este utilizata pt cercetarea si clarificarea unor probleme
contravesate sau litigioase pe care le ridica practica, comertul cu marfuri alimentare sau
nealimentare.
Categoriile de expertiza:
1.Dupa domeniul de aplicare:
 o tehnice,merceologice;
o contabile,medicale;
o agricole, criminalistice.
2.Dupa continut:
o cu baza dedate de specialitate;
o cu baza de date comparate cu normative.
3.In functie de organul de dispunere:
o judiciare;
o extrajudiciare;
4.Dupa scopul urmarit:
o pt adunarea si evaluarea probelor;
o pt stabilirea starii infractorilor;
5.In functiede expert:
o oficiale;
o liberi cu juramint;
6.Dupa modul de prezentare:
o orale;
o scrise.
7:In functie de nr. specialistilor:
o singulare;
o colegiale;
o mixte.
8.Din punct de vedere al desemnarii expertilor:
o simple;
o supravegheate;
o contradictorii.
12. Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice.
Litgiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse urmatoarele:
o Substituirea de produs-care consta in livrarea unor produse cu aceleasi destinatie si pret
cu produsele contractate , dar care au indici de calitate diferiti.
o Denaturarea produselor-consta in fabricarea si comercializarea unor produse ale caror
caracteristici nu corespundvalorilor prescrise si nu sunt in concordanta cu pretul.
Localizarea sursei litigiului se face ţinînd cont de etapele pe care le parcurge marfa în circuitul
tehnic:
o Livrarea produselor – poate fi sursa de litigiu ca urmare a livrarii unor produse
necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.
o Transportul poate produce vicierea – pri utilizarea unor mijloace sau ambalaje
necorespunzatoare.
o Recepţia produelor este etapa în care pot apărea cele mai multe litigii.
o Depozitarea - poate să genereze degradări calitative dacă nu sunt respectare regulile
privind manipularea, amplasarea ori condiţiile de păstrare impuse diferitelor categorii
de marfuri.
Modul de urmările a respectării acestor reguli difera in funcţie de locul depozitului in circuitul
tehnic al mărfii:
o Conditiile in depozite cu ridicata - trebuie sa asigure condiţii care să permită obţinerea
proprietăţii produselor cît mai aproape de condiţiile initiale.
 o Depozitele comerţului cu amănuntul - servesc pentru a păstra pentru perioade relativ
scurte în condiţii de obicei greu de dirijat, fluctuantecu posibilitaţi minime de verificare
a calitaţii mprfurilor la primirea în depozite.
13. Elementele structurale ale expertizei merceologice. ???
14. Metodologia modernă de expertizare a mărfurilor nealimentare.
Acceptarea expertizei – presupuneun timp foarte scurt in care expertul legal instiintat
face cunostinta cu obiectivele expertizei sau intrebarile la care sa raspunda. Pentru aceasta el
are datoria de a se prezenta in fata instantei unde ia cunostinta de actele suplimentare si poate
face obiectii asupra termenului abordat pentru efectuarea expertizei. In formularea intrebarilor
obiectivele trebuie prezentate astfel incit expertul sa fie obligat sa analizeze toate aspectele
pentru lamurirea cazului respective.
Pregatirea expertizei – la aceasta etapa expertul se aprofundeaza in obiectivele expertizei
si cunoasterea sarcinilor ce ii revin sau intelegerea corecta a sensului intrebarilor la care trebuie
sa raspunda.
Principalele cai de documentare in activitatea de expertiza sint:
1.cunoasterea istorucului litigiului si stabilirea cronologiei faptelor.
Actele aflate la dosarul litigiului decare expertul se foloseste pentru cunoasterea si
prezentarea istoricului litigiului:
 cererea de actionarein litigiu si actele care sprijina actiuni reclamante.
 intimpinarea prezentata de partea reclamanta si actele care il sprijina
 procesele verbale alesedintei instantei
 actele depuse ulterior la solicitarea instanteisau a uneia din parti.
Istoricul litigiului il ajuta pe expert sa elaboreze un model de desfasurare a investigatiilor
luind in consideraretoate elementele din baza litigiului. La fel expertul poate reconstitui etapele
productiei sau a circulatiei marfurilor si poate sa stabileasca planul deelaborare a raportului de
expertiza.
2. studierea documentelor operative – in functie despecificul lor ele se impart in:
a)documentele carereglementeaza relatiileconreactuale dintre furnizorsi beneficiar:
o contractul
o anexele la contract
o probele de comanda
o corespondenta
b)documente de livrare – primire:
o factura
o specificatia
o avizul de expeditie
o fisa de receptie
c)documente de transport:
o scrisoarea de trasura
o foaie de parcurs
d)documente care atestacalitatea marfurilor:
o certificatul de calitate
o buletinul de analiza
o documentul de staresanitara
3.Studierea actelor normative sia documentelor carereglementeaza si prescriucalitatea
marfurilor:
  standarde
 certificate de provinienta
 conditii tehnice
4. documentarea bibliografica – este necesara expertului pentru a avea o imagine inansamblu
a stadiului problemei in literatura stiintifica.Materialele bibliografice sint:
 monografii
 enciclopedii
 studii si cercetari
5. documentarea pe teren – culegerea de marfuri,declaratii ale persoanelor careau participat
efectiv la producerea sau circulatia marfurilor care fac obiectul litigiului, verificarea actelor
originale intocmite la etapa de producere sau circulatie,observatii asupra locului unde a avut
loc vicierea.
In intreprinderi producatoare se efectuiaza:
o verificarea documentelor deconstatare privind cantitateasi calitatea materiei
primeintrate in fabricatie
o continutul, data si frecventaefectuarii controlului decalitate
o convorbiri cu cei care au fostmartori sau subiecti la producere
o verificarea registrului deanalize si a registrului defabricatie
o verificarea unor documenteoperative in cazul cind nu saudepus copii la dosarul
cauzeisau exista dubii in privintaveridicitatii lor
o acumularea de probe
o examinarea balantei demateriale
In intreprinderi comerciale se verifica:
o actele de receptie-registrul de analize
o registrul de stare calitativa amarfurilor depozitate
o convorbiri cu cei care au fostmartori sau subiecti
o acumularea de probe
Fixarea rezultatelor investigatiei pe teren, acest document contine:
o locul, data si duratainvestigatiei
o participantii
o felul investigatiilor
o continutul investigatiilor
o opiniile imputernicitilor inraport cu cele constatate obligatiile partilor de a furniza la un
termen prestabilit anumite informatii sau acte.
15. Perfectarea rezultatelor procedurii de expertiză a mărfurilor nealimentare.
Datele conţinute în raportul de expertiză trebuie să fie reale şi demonstrabile. Expertul
răspunde pentru toate datele trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justeţea datelor şi
responsabilitatea expertului faţă de acestea este caracteristica esenţială a unui raport de
expertiză.
Pentru aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere, printre altele, următoarele:
- analizele şi încercările de laborator să fie efectuate personal sau de laboratoare de analiză
autorizate în acest scop;
- aparatele şi metodele folosite să aibă o precizie cât mai ridicată, în acest scop este indicat
să se efectueze un număr cât mai mare de determinări (în special în cazul analizelor
organoleptice).
16. Rolul şi locul maselor plastice în viaţa cotidiană a omului contemporan.
Caracteristica maselor plastice obţinute în baza răşinilor policondensate: felurile,
proprietăţile de bază, utilizarea.
Industria materialelor plastice este cel mai dinamic sector din industria chimică. uşurinţa
de prelucrare şi lipire a acestor produse, prin greutatea redusă sinecostul redus .
In agricultură, în construcţia de maşini, în industria alimentară, în industria uşoară, în
producerea mărfurilor de uz casnic .
La momentul actual produc anual în jurul la 150 milioane tone de mase plastice.
reprezentată aproximativ de 50 tipuri de masă plastică, , dintre care 36 sunt termoplaste ,
celelalte 14 sunt mase plastice termoreactive.
1 tonă de mase plastice înlocuieşte câteva tone de metal, cu cheltuieli de obţinere mai
mici.
caracteristici pozitive:
 masa specifică redusă;
 rezistenţa mediu umed, la acţiunea corozivă a diferitelor substanţe, la acţiunea acizilor
şi alcaliilor;
 prelucrabilitate uşoară;
 proprietăţi igienico – sanitare, nu constituie medii propice pentru dezvoltarea
microorganismelor;proprietăţi fizice bune;
 rezistenţă mecanică; proprietăţi electroizolante;
Dezavantaje:
 nu au rezistenţă mare la temperaturi ridicate.
 Duritatea lor este scăzută, putîndu.-se zgîrîia uşor.
 Mărfurile din masă plastică se recomandă de a fi utilizate pentru consumul alimentelor
în stare rece
 Masele plastice prezintă fenomenul de îmbătrânire respectiv acţiunea oxigenului din
aer, a luminii şi a altor agenţi atmosferici.
Fenoplastele- sînt prin condensarea fenolilor cu aldehidă sînt uşoare, electroizolante, cu
o ridicată rezistenţă mecanică ,stabilitate termică;stabile faţă de acizi şi solvenţi organici;au
alungirea relativă la rupere . pentru lacuri;adezivi şi lianţi;
Aminoplastele trei grupe de aminolaste:pe bază de uree-formaldehidă;pe bază de
melamină-formaldehidă;pe bază de anilină-formaldehidă.bune electroizolante şi stabile faţă de
uleiuri şi grăsimi, agenţi de oxidare, acizi şi baze în concentraţie slabă. articolelor de menaj,
ca: ceşti, farfurii, pahare, tăvi, solniţe, linguri.
Poliuretanul expandat moale, uşor, elastic, cu structură celulară, culori alb gălbui. se
prelucrează în structuri afânate celulare prin expandare. ca materiale antişoc în construcţia
autovehiculelor.
17. Compoziţia maselor plastice: caracteristica generală a substanţei de bază,
materialelor de umplutură, plastifianţilor şi altor componenţi. Clasificarea maselor
plastice.
Substanţa de bază obţinută prin modificarea unor substanţe naturale sau pe cale sintetică
prin recţii de polimerizare. componentul principal ce contribuie la formarea proprietăţilor
maselor plastice.
Materialele de umplutură la sporirea rezistenţei mecanice, termorezistenţei, rezistenţei
chimice, proprietăţilor dielectrice. Cele mai utilizate materialele sub formă de pulbere fibre .
 Plastifiantul subst ce contribuie la sporirea plasticităţii, micşorarea fragilităţii şi rigidităţii,
mărirea rezistenţei la temperaturi joase, la acţiunea luminii, uşurează procesul de modelare.
se folosesc ftalaţii şi fosfaţii.
Coloranţii dau culoare materialului plastic, diversificarea sortimentului.
Stabilizatorii stabilitate la încălzire, oxidare şi lumină
I. După caracterul macrostructurii:
- Mase plastice omogene – este compus doar din materialul de bază – polietilena,
polipropilena.
- Mase plastice neomogene – conţin mai multe materiale – fenoplastul, aminoplastul.
II. După provenienţa materialului liant:
- Masele plastice pe bază de răşini sintetice.
- Masele plastice pe baza polimerilor naturali modificaţi şi a răşinilor naturale.
III. După reacţia de obţinere a polimerului:
- Reacţia de polimerizare – reacţia de unire a mai multor molecule cu legături multiple,
- Reacţia de policondensare – reacţia de unire a mai multor molecule, însoţite de eliminarea
de molecule: apă, alcool.
IV. După modul de obţinere a articolelor:
- Injectarea;
- Suflarea sub presiune;
- Ştanţarea;
- Calandrarea;
- Exdrudere;
- presare
V. După destinaţie:
- Articole de menaj:
a) Articole pentru îmbuteliere: butoaie, bidoane.
b) Articole pentru servirea mesei: farfurii, pahare.
c) Articole pentru păstrarea alimentelor: cutii de alimente, pentru ouă.
d) Articole pentru prepararea alimentelor: pahare gradate, forme pentru prăjituri
e) Articole pentru curăţenie: faraş pentru gunoi, bătător pentru covoare
f) Articole decorative: ghiveci
g) Articole diverse: umeraşe.
- Articole de galanterie:
a) Furnituri pentru îmbrăcăminte: nasturi.
b) Articole de toaletă: săpuniere
c) Articole pentru îngrijirea părului: pieptene, pierii, bijuterii
d) Articole pentru lucru manual: andrele, croşete
e) Articole pentru fumat: scrumiere
- articole de menire social culturală:
a) Articole de birou: rigle, penare
b) Articole foto: pelicola fotografică.
c) Articole auxiliare electronice: suport pentru CD
d) Articole pentru suport turism şi pescuit
e) Jucării.
18. Caracteristica maselor plastice obţinute în baza răşinilor polimerizate: felurile,
proprietăţile de bază, utilizarea.
Polietilena –structura liniară. alburie, în peliculă subţire este aproape transparentă,, se
dizolvă însă în benzen, xilen. Este stabilă la apă, acizi bazici.Polietilena are o greutate
specifică mica. electrotehnică ca izolant, fabricarea ambalajelor.
Polistirenul polimerizarea în suspensie a stirenului. se prezintă ca un corp solid,
incolor se îngălbeneşte prin expunerea la lumina soarelui sau la temperatura de 800C, este
solubil în unii solvenţi organici ca: benzen, nu se dizolvă în grăsimi şi uleiuri grase. Are
proprietăţi mecanice ridicate: rezistenţă,rezistă la acţiunea apei, casant. produselor
electroizolante, fiind cel mai ieftin polimer termoplastic.
Policlorura de vinil prin polimerizarea clorurii de vinil praf alb, rezistenţa la tracţiune,
stabilitate faţă de acţiunea apei, acizilor, bazelor.fabricării pieii artificiale.
Fenoplastele- prin condensarea fenolilor cu aldehidă sînt uşoare, electroizolante, cu o
ridicată rezistenţă mecanică ,stabilitate termică; pentru lacuri;adezivi şi lianţi;
Aminoplastele trei grupe de aminolaste:pe bază de uree-formaldehidă;pe bază de
melamină-formaldehidă;pe bază de anilină-formaldehidă.bune electroizolante. ceşti, farfurii,
pahare, tăvi, solniţe, linguri.
Polimetilmetacrilatul (sticla organică) este rigid, transparent, ca aspect se aseamănă
cu polistirena, dar la lovirea cu un bastonaş de lemn emite un sunet înfundat se zgîrîie uşor.
Celuloidul flexibil, suprafaţa lucioasă, netedă, Se înmoaie la căldură, este foarte
inflamabil, arde foarte repede cu flacără luminoasă, degajă miros de canforă.
Poliuretanul expandat moale, uşor, elastic, cu structură celulară, culori alb gălbui sau
colorat netransparent. Ca materiale antişoc în construcţia autovehiculelor.
Teflonul fabricarea utilajelor chimice, a recipienţilor din industria produselor
alimentare, casnice.
Cauciucul natural se extrage latex din sucul unor varietăţi de plante tropicale cum este
jucării, impermeabilizarea ţesăturilor.
Ebonita obţinut la vulcanizarea cu cantităţi mari de sulf (25-40 %) a cauciucului
natural sau sintetic. Masa plastică obţinută este un produs dur, cu mare rezistenţă mecanică,
fără proprietăţi elastice, casant şi bun izolator electric.
Bachelita galbenă până la brun, solubilă în acetonă, ca spume solide cu bună rezistenţă
mecanică, ca izolator termic al cisternelor auto.
Siliconul Cauciucul izolator electric dar are mică rezistenţă la abraziune. ca spumă
siliconică în construcţii, în electrotehnică, în industria constructoare de maşini .
19. Proprietăţile generale a maselor plastice: chimice, fizice şi mecanice. Caracteristica
maselor plastice obţinute în baza polimerilor naturali modificaţi: felurile, proprietăţile
de bază, utilizarea.
Proprietati chimice: rezistenta la agenti chimici,la apa-umezeala,acizi,baze,rezistenta
biologica.
Proprietati fizico-mecanice: determina comportarea mecanica a materialelor plastice sub
influienta sarcinilor exterioare.Sunt determinate de rezistenta la rupere,alungire relativa la
intindere,rezistenta la comprimare,rupere,la socuri,abraziune.
Materiile prime folosite la obţinerea maselor plastice sunt:
a) materii prime de bază: - polimerii sintetici,naturali prin reacţii de polimerizare şi
policondensare.
pot fi obţinute diferite tipuri de polietilenă.
- la presiune înaltă – polietilenă cu densitate mică
- la presiune mică – polietilenă cu densitate mare
În urma polimerizării nu se obţin deşeuri.
Reacţia de policondensare formează polimerul plus substanţe reziduale: apă, dioxid de
carbon, acid clorhidric, amoniac etc.
În dependenţă de tipul polimerului, proprietăţile masei plastice vor fi influenţate şi transmise
în mod direct.
b) materii prime auxiliare:
- plastifianţi – se folosesc cu scopul de a prelucra mai uşor masele plastice, sporesc proprietăţile
tehnologice ale polimerului.
- materiale de umplutură – îmmbunătăţesc rezistenţa maselor plastice la tracţiune, sporesc
duritatea, stabilitatea.
- stabilizatori – conferă maselor plastice stabilitate la încălzire, la acţiunea luminii, la acţiunea
oxigenului.
- materiale colorante (sau pigmenti sintetici) – se folosesc la obţinerea produselor de diferite
culori.
- materiale de întărire – se utilizează răşini sintetice (clei sintetic). Aceste materiale se folosesc
pentru ca materialul plastic să capete duritate.
20. Principiile şi metodele de obţinere a articolelor din mase plastice: esenţa metodelor,
particularităţile distinctive ale articolelor obţinute prin diferite metode.
Metoda de ambutisare la cald. săpuniere, tocuri pentru ochelari şi periuţe de dinţi,
portsigarete. folia se încălzeşte pe o placă specială, se apasă pe matriţă şi se fasonează cu
puansonul. Produsele fasonate se răcesc în ambutiş cu aer comprimat.
Surplusul semifabricatului se taie pe conturul articolului şi după extragerea din matriţa,
produsul se prelucrează pe margini.
Metoda de extrudere. umflare a ţevei (mânecă) obţinută prin extrudere. Mâneca e
umflată (suflată) cu aer fierbinte.
Metoda de calandrare. se foloseşte la obţinerea foliilor. ansamblu de cilindri,
fiecare următorul se roteşte în direcţie opusă. Distanţa dintre cilindri e manevrabilă şi se pot
obţine diverse grosimi ale foliilor.
Fasonarea pneumatică. pe acţiunea presiunii atmosferice sau în exces (1,5 – 5 atm ) a
aerului sau al altui gaz asupra semifabricatelor încălzite de termoplaste.
Metoda de vacuum cu încălzireplaca de masă plastică se prinde cu o ramă de matriţă,
după ce se încălzeşte până la înmuiere prin intermediul razelor infraroşii; între matriţă şi placă
se crează o depresiune şi placa uniformă preia forma matriţei; după răcire se extrage din
matriţă.
Metoda de vacuum cu presiune creării unei presiuni înalte (5 atm) care acţionează
asupra plăcilor de ,fasonarea pneumatică a plăcilor constă din matriţa şi camera pentru gaz,
care apasă asupra plăcii încălzite După deschiderea formei se prelucrează marginile produsului
prin tăiere.
Metoda de injectare. semifabricatul masei plastice sub formă lichidă şi cu ajutorul unui
piston se aduce la gura aparatului de suflat. Printr-un orificiu mic se suflă cu presiune masa
lichidă până nu se umple matriţa.
21. Mărfuri din mase plastice: clasificarea, proprietăţile consumiste, caracteristica
sortimentului.
I. După caracterul macrostructurii:
- Mase plastice omogene – este compus doar din materialul de bază – polietilena,
polipropilena.
- Mase plastice neomogene – conţin mai multe materiale – fenoplastul, aminoplastul.
II. După provenienţa materialului liant:
- Masele plastice pe bază de răşini sintetice.
- Masele plastice pe baza polimerilor naturali modificaţi şi a răşinilor naturale.
III. După reacţia de obţinere a polimerului:
- Reacţia de polimerizare – reacţia de unire a mai multor molecule cu legături multiple,
- Reacţia de policondensare – reacţia de unire a mai multor molecule, însoţite de eliminarea
de molecule: apă, alcool.
IV. După modul de obţinere a articolelor:
- Injectarea;
- Suflarea sub presiune;
- Ştanţarea;
- Calandrarea;
- Exdrudere;
- presare
V. După destinaţie:
- Articole de menaj:
a) Articole pentru îmbuteliere: butoaie, bidoane.
b) Articole pentru servirea mesei: farfurii, pahare.
c) Articole pentru păstrarea alimentelor: cutii de alimente, pentru ouă.
d) Articole pentru prepararea alimentelor: pahare gradate, forme pentru prăjituri
e) Articole pentru curăţenie: faraş pentru gunoi, bătător pentru covoare
f) Articole decorative: ghiveci
g) Articole diverse: umeraşe.
- Articole de galanterie:
a) Furnituri pentru îmbrăcăminte: nasturi.
b) Articole de toaletă: săpuniere
c) Articole pentru îngrijirea părului: pieptene, pierii, bijuterii
d) Articole pentru lucru manual: andrele, croşete
e) Articole pentru fumat: scrumiere
- articole de menire social culturală:
a) Articole de birou: rigle, penare
b) Articole foto: pelicola fotografică.
c) Articole auxiliare electronice: suport pentru CD
d) Articole pentru suport turism şi pescuit
e) Jucării.
Proprietatile consumiste:
 Proprietati functionale : Vesela de uz casnic e destinata pt a reception,pastra si apoi
restitui consumatorului bucatele si bunurile consummate. face parte din interierul
locuintei, 2 functii:1.receptioneaza,pastreaza bucatele,bauturile si 2.restituie
bucatele,bauturile total,partial dupa necessitate.
 Rezistenta art plastic fata de actiunea mecanica se caracterizeaza prin rezistenta la
compresiune,incovoiere.Pt indeplinirea functiei finale vesela trebuie sa aiba
forma,dimensiuni argumentate din punct de vedere functional.Metoda de baza pt
cercetarea acestei proprietati este cea organoleptica si expertiza.
 Proprietati igienice: nu constituie medii favorabile pentru dezvoltarea
microorganismelor.Igienitatea e conditionata de gradul de murdarire, depinde de starea
suprafetei,de proprietatile materialului.particularitatile constructive .
 Fiabilitatea: durata folosirii veselei de plastic e conditionata de uzura fizica,morala.Ca
indice al uzurii fizice serveste termenul de folosire pina la o limita conditionata de
aparitia unor defecte.Indice a uzurii morale serveste termenul de folosire pina la aparitia
unor obiecte cu proprietati noi, un rol anumit il are pastrarea in timpul
transportarii,depozitarii.
 Proprietati estetice:multe art.au forme luate din mediul inconjurator,decorul e divers
de la desene geometrice,inflorate si tematice.Prop.estetice se caracterizeaza prin
integritatea compozitiei,rationalitatea formei,expresivitate informative.Proprietatile
vizind forma sunt caracterizate prin indici unitary de baza ca solutionarea
spatiala,solutionarea decorative-estetica,iar prop.ce vizeaza armonizarea sunt
caracterizate cu proportionalitatea,perfectiunea.

22. Clasificarea şi caracteristica sortimentului produselor de spălat, proprietăţile

consumiste, ambalarea, marcarea şi păstrarea.
Săpunurile alcaline şi detergenţi-sunt denumiţi agenţi activi de suprafaţa pentru că au
proprietatea esenţială de a desprinde în soluţie sau în suspensie impurităţile aderente la diferite
suprafeţe.
Săpunurile sunt săruri de sodiu sau de potasiu ale acizilor graşi împreună cu alte
substanţe dau soluţii apoase cu proprietăţi detergente.
Defecte principale :
  Rîncezirea are loc ca urmare a oxidului acizilor graşi sub acţiunea oxigenului în
prezenţa luminii a umidităţii relative.
 Petele negre şi închiderea culorii apar datorită proporţiilor prea mari de uleiuri
 Inflorirea urmare a migrării electrolitului din interior.
 Apariţia de solzi şi a aspectului mat se datoreşte temperăturilor necorespunzătoare
 Clivajul se manifestă prin consistenţa necorespunzătoare, lipsa plasticităţii
 Grisarea se manifestă prin apariţia unei structuri grăunţoase .
Săpunul de rufe se obţine prin saponificarea grăsimilor cu soluţii alcaline.
Caracteristicele de calitate :
- forma bine definită, structura omogenă;
- cuoarea alb-gălbuie pînă la cafeniu deschis;
- conţinutul în acizi graşi cu cît este mai mare cu atît are o pondere de spălare mai bună;
- în timpul spălării trebuie să spumeze atît în apă caldă cît şi în pă rece
În condiţii de păstrare necorespunzătoare îşi pierde din umiditate, suprafaţa se acoperă
cu un strat alb de săruri, apare fenomenul de clivaj, dar nu trebuie să afecteze proprietăţile de
spălare. În condiţii normale de depozitare nu trebuie să prezinte pete datorită rîncezirii sau
miros rînced.
Sortimentele săpunului de rufe de consistenţă solidă sunt diferenţiate după procentul de acizi
graşi şi anume: tip 60,70 şi 72, fiecare se produce în cele două clase de calitate şi mai multe
variante.
Aceste sortimente se prezintă sub forme paralelipipedice sau calupuri cu gramaje diferite.
Marcarea se face prin ştanţare, cuprinzînd elemente obişnuite, denumirea, marca
fabricării.
Săpunul sub forma de pastă se produce în patru tipuri diferenţiate după procentul de acizi
graşi. Este destinat mai mult industriei şi mai puţin pentru uzul casnic. Săpunul sub formă de
fulgi se obţine din materii prime de calitate superioară şi este destinat pentru spălările fine. Se
prezintă sub forma de romburi mici, sticloase, de culoare alb-gălbuie, uşor solubil în apă şi
foarte spumant. Calitatea superioară este dată de în principal de procentul ridicat de acizi graşi,
83%. Se realizează în două sortimente: parfumat şi neparfumat.
Detergenţi sunt produse sintetice obţinute din derivaţi ai ţiţeiului şi alte substanţe care în
soluţie apoasă au putere mare de spălare îndepărtînd de pe suprafeţele materiilor impurităţile
şi substanţele grase.
a. După tipul substanţei active:
- detergenţi pe bază de săruri de sodiu ale alcootuor graşi primari sulfataţi
(alchil sulfaţi primari de sodiu);
- detergenţi pe bază de sulfonaţi de sodiu;
detergenţi pe bază de amestecuri de substanţe active
b. După destinaţie: . '
— detergenţi pentru înmuiere fi prespălarea materialelor textile;
— detergenţi pentru spălarea materialelor textile celulozice, din bumbac, in
- detergenţi pentru spălarea materialelor textile de mătase şi fibre chi
mice;
- detergenţi pentru spălări universale;
- detergenţi pentru covoare;
c. După forma de prezentare:
 detergenţi condiţionaţi în stare solidă (praf, granule, solzi);
 detergenţi condiţionaţi ta stare lichidă.
Produsele de spalat auxiliare: produse sodice,de azurare,pt ampretat,pt scos
pete,curatat,albit.Produse chimice pt curatat obiecte de uz
casnic:sortimentul,proprietatile,utilizarea.Particularitatile ambalarii,marcarii,pastrarii
produselor de spalat,de curatat pete.
Sint articole care contribuie la imbunatatirea activitatii de curatare si intretinere a obiectelor
de uz casnic.
 Produse sodice pt spalat si fiert rufe contribuie la eliminearea impuritatilor activitatii
de curatare,intretinere a obiectelor de uz casnic.
 P.de azurare(albastru de rufe) pt inalbirea textilelor dupa spalare.
 P.pt ampretare pe baza de amidon,rasini sintetice,amoniac.
 P.pt scos pete au compozitie chimica diferita in functie de natura
petei(grasimi,vin,rugina).
 P.pt curatat obtinute din amestecuri in proportii diferite de subst.abrazive,carbonat de
Ca,de sodiu,sapun.Se folosesc pt spalat,curatat vase de portelan,faianta,sticla,obiecte
metalic.Comercializate sub forma de praf de culoare alba,cenusiu,alb-galbui.
 P.pt curatat materiale textile,blanuri.Miorita-blanuri.Perinita-pt tapiterie.
 P.pt curatat,protejat,intretinut obiecte de uz casnic...pt suprafete metalice,obiecte de
Ag,pt aragaze.
 Alte produse pt curatat,dezinfectat,deodorant...pt mobila de
bucatarie,faianta,covoare,linoleum,pt intretinerea florilor.
Intrucit produsele chimice contin in anumite proportii subst.volatile
inflamabile,ambalarea,pastrarea necesita conditii deosebite.Ambalarea se face in cutii
metalice,butoaie din plastic,inchise pt a evita pierderile de continut si degradarea produselor.
Pastrarea se face in incaperi acoperite.
Expertiza organoleptică cuprinde identificarea următorilor indici:_
 identificarea marcării şi ambalării;
 identificarea sortimentului;
 identificarea caracteristicilor de calitate:
a) Culoare
b) Mirosul:
Mirosul este caracteristic dat de substanţa de parfumerie şi persistent un timp de 90 de zile
după care să-l piardă,mirosul nu trebuie să fie neplăcut.
Expertiza fizico-chimică se efectuează pentru identificarea următorilor indici fizici-chimici ai
detergenţilor:
 conţinutul în substanţă activă;
 aspectul soluţiei 1% produs;
 pH-ul soluţiei 1% produs;
 densitatea în vrac în stare netasată;
puterea de spumare,stabilitate şi densiunea spumei.
23. Produsele cosmetice: noţiuni generale, clasificarea,materia primă şi auxiliară,
sortimentul, indici de calitate.
Cuprind produsele destinate ingrijirii externe a corpului,mentinerea echilibrului si functiilor
fiziologice ale epidermei,in scop estetic.
1.Materii prime de baza:
*excipienti- asigurînd hrănirea şi protecţia pielii (vaselina şi parafina, lanolina, ceara, uleiuri
vegetale din diferite plante, seminţe şi fructe - floarea soarelui, arahide, cacao, migdale,
colesterolul).
*. substanţe active polenul şi lăptişorul de matcă, planctoane şi nămoluri termale, extracte de
plante, aminoacizi, gălbenuşul de ou, colagen .
*umectantii:glicerina-cresterea consistentei cremelor.Sorbitolul obtinut din glucoza,bine
absorbit de piele.
2. materii prime auxiliare :
emulgători (gelatină, cazeină, săpunuri)
aglutinanţi (pectina, guma arabică, amidon)
conservanţi (acid salicilic, acid boric) cu rol antioxidant. antiseptic, dezinfectant ;
dezodoranţi îndepărtează mirosul neplăcut al transpiraţiei ;
odoranţi imprimă un miros caracteristic plăcut produselor cosmetice ;
coloranţi (ocrul, indigoul, clorofila) cu scopuri decorative;
solvenţi (apă şi alcoolul) în care se dizolvă diferiţi constituenţi.
Sortimentul produselor cosmetice cuprinde 3 grupe mari si fiecare grupa la rindul ei se
imparte in mai multe subgrupe:
1. Produse de igiena
2. Produse de parfumerie
3. Produse cosmetice propriu-zise
Grupa produselor de igiena cuprinde:
- sapunuri de tualeta
- preparate pentru baie
- deodorante si antitranspirante
- pentru ingrijirea parului:
 nuantatoare si decolorante
 produse pentru indreptare, fixare
 produse pentru decorare
 produse pentru curatare
 produse pentru conditionare
- produse pentru ras
- produse de igiena
Grupa produselor de parfumerie:
- parfumuri
- ape de toaleta
- ape de colonie
Grupa produselor cosmetice propriu-zise:
- crème, emulsii, lotiuni, geluri si uleiuri pentru
- masti pentru fata
- baze nuantatoare (lichide, paste, pudre)
- pudre (de machiaj, dupa baie, pudre igienice)
- depilatoare
- produse pentru machiaj
- produse destinate aplicarii pe buze
- produse pentru ingrijirea unghiilor
- produse de albire a pielii
 - produse antirid.
La expertiza produselor cosmetice se determina:
1. denumirea produsului
2. marca de fabricatie comerciala
3. datele etichetei de prezentare (denumirea, modul de intrebuintare, termen de
valabilitate, producatorul, concentratia, standardul, compozitia chimica, etc.)
4. ambalajul (plastic, carton, sticla)
5. indicii organoleptici:
- aspectul exterior
- consistenta si mirosul (lichida, solida, semilichida, miros placut, puternic, normal)
- culoarea
- defectele (crapaturi, miros neplacut,etc.)
Carcateristici de calitate:
Aspectul-se apreciaza prin intinderea unui strat subtire pe epiderma,in laborator prin presare
intre doua placi de sticla.sa nu contina aglomerari,particole.
Mirosul-caracteristic mostrei etalon,fara misor de mucegai,rinced.
Continutul de apa si substante volatile-depinde de tipul de emulsie,continutul de
subst.alcoolice,de parfumare.
Continutul de subs.grase-in functie de tipul cremelor.
Indicele de saponificare-cantitatea de hidroxid de potasiu necesara pt neutralizarea acizilor
liberi.
Continutul de subst.nesaponificabile-se refera la uleiuri grasimi,ce sint insolubile in apa.
Stabilitatea-la 34 grade se apreciaza prin intervalul de timp exprimat in ore in care cremele isi
pastreaza omogenitatea.
Indicele de peroxid-indica gradul de rincezire a grasimilor.
24. Produsele de parfumerie: noţiuni generale, clasificarea,materia primă şi auxiliară,
sortimentul, indici de calitate.
Sînt produse hidroalcoolice cu miros plăcut ce se întrebuinţează cu scop igienic, pentru
înviorarea pielii, parfumarea părului şi a îmbrăcămintei.
La obţinerea articolelor de parfumerie se folosesc ca materii prime substanţe odorante :
uleiuri volatile (vegetale, animale sau sintetice), fixatori care întîrzie volatilizarea şi măresc
durabilitatea şi stabilitatea mirosului, alcool etilic şi coloranţi.
Produsele de parfumerie se diferenţiază după conţinutul de ulei de parfum la litru
produs, de concentraţia alcoolică, persistenţa mirosului.
Sortimentul produselor de parfumerie cuprinde :
apele de colonie care an un conţinut de ulei de parfum de 20—40 g ulei la litru de produs,
concentraţia alcoolică 70—75%, persistenţa mirosului 15—20 minute.

apele de toaletă : conţin 30 —40 g de ulei de parfum la litru de produs, concentraţia alcoolică
75— 80%, persistenţa mirosului 30 minute.
parfumuri : conţin 90-100 gr ulei de parfum la litru de produs, concentraţia alcoolică 80—
90%, persistenţa mirosului minimum 30 minute.
esenţe . de parfum : conţin.160—190 g ulei de parfum la litru de produs, concentraţia
alcoolică 100%, persistenţa mirosului minimum 200 minute.
Denumiri comerciale : Santal.
Verificarea calităţii se face prin metode organoleptice, urmărindu-se starea ambalajului
fără fisuri, buşoanele. asigure ,o închidere perfectă, să prezinte stabilitate);
Marcarea constă în aplicarea unor etichete curate, estetice care să cuprindă toate
menţiunile. de marcare specifice produsului respectiv.
 Limpiditatea inexistenţa unor sedimente sau particule de ulei deparfum în suspensie.
Transparenţa prin răsturnarea recipientului cu dopul în jos, lichidul privit în lumina
transparentă să fie perfect limpede.
Culoarea - incolore sau slab colorate pentru a nu păta îmbrăcămintea. Mirosul să fie
corespunzător sortimentului ; miros floral, dulceag, picant etc.
25. Clasificarea şi caracteristica materialelor de bază şi auxiliare şi rolul lor la formarea
calităţii mărfurilor din sticlă.
A. Materii prime principale
Vitrifianţii
Sunt oxizi acizi cu rol principal în obţinerea sticlei. Este constituentul de bază al sticlei.
De puritatea lui depinde calitatea lui de sticlă. Nisipul cuarţos nu trebuie să conţină
impurităţi Granulaţia particulelor de nisip prezintă importanţă asupra calităţii sticlei.
Granulaţia optimă este între 0,2-0,5 mm, iar nisipul trebuie să aibă minim 80% din
granulele cu aceste dimensiuni.
Fondanţii
oxizi alcalini care au rolul principal de a coborî temperatura de topire a vitrifianţilor.
îmbunătăţirea unor proprietăţi ale sticlei precum: luciul, transparenţa şi culoarea.
Stabilizanţii
Au rolul de a mări stabilitatea chimică, termică şi electrică a sticlei. Din această grupă
fac parte oxizi alcalino-pământoşi şi oxizii metalelor grele.
Cioburile de sticlă se folosesc în proporţie de 15-30% şi sunt acelea care rezultă din
procesul tehnologic. Ele reprezintă sticla gata elaborată, având toţi componenţii oxidici în
proporţiile necesare şi înglobând o mare cantitate de energie necesară reacţiilor ce au loc la
formarea sticlei.
B. Materii prime secundare
Afinanţii limpezi masa sticloasă de gaze rezultate din reacţii, pentru a micşora sau
elimina defectele din produsele finite produse de bule.
Decoloranţii. scopul înlăturării culorilor datorate impurităţilor din materiile prime.
Aceasta se poate face prin decolorarea chimică sau decolorarea fizică.
Coloranţii. pentru obţinerea unor sortimente de sticlă cu diferite culori.
Culoarea şi nuanţa culorii depind de compoziţia chimică a sticlei şi de concentraţia
oxidului de sticlă.
Opacizanţii. Au rolul de a conferi sticlei aspect translucid sau opalescent.
Ei au o viteză mare de cristalizare şi se separă în sticlă sub formă de microfaze sau
microcristale de culoare albă, dând un aspect lăptos.
Acceleratorii de topire. Au rolul de a intensifica reacţiile în stare solidă, şi accelerază
dizolvarea silicei în masa de sticlă topită. Se utilizează: clorura de sodiu,azotatul de sodiu,
trioxidul de arsen etc
Oxidanţii şi reducătorii. Au rolul de a realiza un mediu oxidant şi,respectiv, mediu
reducător în masa de sticlă topită.
26. Procesul de producere a articolelor din sticlă. Caracteristica metodelor de decorare
a articolelor din sticlă şi particularităţile distinctive.
Obţinerea produselor din sticlă comportă mai multe faze.
1. Recepţionarea materiilor prime şi auxiliare
La unele dintre materiile prime se verifică, prin analizele de laborator, compoziţia chimică,
culoarea, granulaţia, umiditatea şi altele.
2. Dozarea amestecului de materii prime se realizează prin cântărire conform reţetelor de
fabricaţie. Omogenizarea acestora se face cu utilaje speciale.
3. Topirea amestecului cuprinde:
• formarea masei sticloase se realizează la temperatura de 1200-15800C, ca rezultat al
descompunerii materiilor prime cu degajarea gazelor, a reacţiilor dintre componenţi şi
topitura integrală a amestecului.
• Afinarea (limpezirea) sticlei, constă în eliminarea completă a gazelor rezultate din reacţii..
Efectul asupra calităţii se manifestă prin apariţia de incluziuni gazoase în masa de sticlă (bule
de aer) care afectează aspectul şi rezistenţa mecanică.
• Omogenizarea masei sticloase se realizează prin agitare mecanică sau prin barbotare cu
gaze.
• Condiţionarea termică constă în menţinerea temperaturilor de topire a sticlei la o anumită
temperatură, în vederea fasonării în bune condiţii.
4. Fasonarea obiectelor din sticlă.
1 Suflarea :
-manuală (cu ţeava sticlarului)
-mecanică: semiautomată şi automată
Cavitatea interioară se formează prin introducerea unui jet de aer sub presiune în picătura
(priza) de sticlă.
Obiectele de sticlă au pereţii subţiri şi cu cavităţi interioare de forme variate şi complexe.
2 Presarea:
-manuală,
-semiautomată,
-automată
3 Suflare-presare Este un procedeu automat realizat cu maşini de fasonare prin suflare-
presare. Se aplică pentru obiecte cu gura largă cum sunt paharele, borcanele etc.
4 Tragerea Se aplică pentru geamuri, ţevi, plăci, iar produsele sunt de calitate superioară.
5 Laminarea Se aplică pentru geamuri ornament cu o faţă în relief.
5. Recoacerea operaţia de răcire lentă a obiectelor din sticlă în scopul înlăturării tensiunilor
interne.
Dintre operaţiunile de finisare, cea mai importantă este pictarea.
Operaţii mecanice de finisare ale obiectelor din sticlă
1 Tăierea (decalotarea)
Îndepărtarea prin tăiere a calotei ce rămâne după fasonare prin suflare.
Defecte: tăierea înclinată, decalotare cu ondulaţii, decalotare cu bavuri.
2 Şlefuirea Eliminarea proeminenţelor sau marginilor obiectelor după fasonare
Defecte: şlefuire incompletă, şlefuire neuniformă a muchiei sau suprafeţei, şlefuire oblică, şlif
asimetric, şlif pătruns etc.
3 Matisarea
Obţinerea unui aspect mat pe întreaga suprafaţă ,evidenţierea unor desene. Defecte: matisarea
neuniformă, matisarea incompletă etc.
4 Lustruirea mecanică Se execută cu discuri de pâslă, perie sau lemn moale, pe care se aduce
suspensie de abraziv foarte fin.
5 Sculptarea Constă în realizarea unui desen în adâncime sau la suprafaţa
6 Perforarea
Constă în executarea de perforări cu ajutorul burghielor alimentate.
Decorarea prin pictare constă în aplicarea pastelor de coloranţi speciali pentru sticlă
(coloranţi, fondanţi etc.) pentru mărirea valorii estetice. După metoda de aplicare a decorului,
deosebim:
• Cu pensula (pentru pictura manuală),
• Prin pulverizare cu suspensii coloidale a colorantului cu adaus de fixator;
• Cu şablonul (spaţii libere într-o suprafaţă);
• Prin sitografie sau serigrafie; se foloseşte o sită de mătase, material plastic etc., cu 4400-
6400 ochiur /cm2. Porţiunile pe care nu trebuie să se aplice decorul, se acoperă cu un lac
special;
• Cu decalcomanii cu culori fuzibile sau amestecate de metale preţioase şi emailuri colorate
pe straturi subţiri de lac organic.
După natura coloranţilor se deosebesc mai multe metode de picture şi anume: pictarea cu
emailuri (emailurile sunt uşor fuzibile cu compoziţii speciale), pictarea decorativă cu metale
şi pictare prin cementare (constă în difuzarea ionilor de argint sau cupru în stratul superficial
al sticlei dintr-un tratament termic special).
Pentru mărirea rezistenţei decorului aplicat prin pictare, urmează uscarea şi arderea acestuia.
Arderea decorului se face la temperaturi diferite (500-700oC), în funcţie de natura
materialelor colorante.
Operaraţiile chimice de finisare ale obiectelor din sticlă
1 Gravarea chimică Constă în obţinerea unor desene prin coordonarea suprafeţei cu ajutorul
acidului fosforhidric
2 Matisarea chimică Constă în transformarea suprafeţei luciose a obiectelor de sticlă în
suprafaţă translucidă care difuzează lumină.
3 Lustruirea chimică vor netezi şi îmbunătăţi luciul.
27. Clasificarea şi caracteristica sortimentului articolelor din sticlă (după destinaţie,
metoda de fasonare, compoziţia chimică, dimensiuni, complexitatea decorului şi
complecticitate).
Sortimentul:
1. Sticla comuna - poate fi incoloră, colorata, transparenta, trasnlucida, opaca. O copozitie
chimica simpla – solnite, pahare, etc.
2. Sticla cristal – contine Oxid de plumb.
3. Sticla semicristal – cantitati mici de oxid de plumb sau de loc, contine oxid de bariu,
calciu, zinc, ofera proprietate stralucitaore, duritate mai mare, sunet rasunator.
4. Sticla cristal adevarat:
- sticla cristal usoara – oxid de plumb 9-18 %
- sticla cristal semigrea – 18-30%
- sticla crsital grea – peste 30%
Cu cit cantitatea de oxid de plumb e mai mare cu atit sticla e mai scumpa, mai dura, mai
transparenta.
5. sticla optica – pentru lentile de ochelari, are grad inalt de omogenitate, pentru aparate
optice.
6. sticla speciala:
- sticla chimica – sticlarie pentru laborator
- sticla utilizata in electrotiehnica
- sticla armata- se folosesc armaturi metalice
- sticla calita- pentru automobile
- stigla in straturi (duplex, triplex) – sticla antiglont
- sticla termoabsorbanta
- sticla fonoabsorbanta.
28. Estimarea calităţii mărfurilor din sticlă în comerţ. Defectele mărfurilor din sticlă.
Marcarea ambalarea, transportarea şi păstrarea mărfurilor din sticlă. Expertiza
articolelor din sticlă.
Defecte de topire
- incluziuni de sticlă în sticlă; dungi fine, (aţe) valuri, striuri etc. Cauzate de compoziţia
chimică neomogenă a masei de sticlă;
- incluziuni de gaze de dimensiuni diferite, de regulă până la 0,8 mm.
- incluziuni de particule solide nevitroase: pietre, noduri sunt determinate de nerespectarea
granulaţiei şi pot influenţa proprietăţile de rezistenţă şi aspect;
- defectele de culoare sunt cauzate de cantitatea necorespunzătoare de decoloranţi -
stabilitatea chimică necorespunzătoare este caracterizată printr-o rezistenţă scăzută faţă de
acţiunea apei, la acizi sau la baze, datorită nerespectării cantităţii de stabilizanţi.
Defecte de fasonare
Sunt defecte care apar din operaţia de fasonare şi cuprind mai multe categorii de formă,
dimensiune, capacitate etc.
• Defectele de formă sunt abateri de la axa verticală de simetrie, de la secţiunea circulară, faţă
de planul orizontal de sprijin. Cele mai frecvente sunt: conicitate, ovalitate, abatere de la
verticalitatea produsului, deformare etc.
• Defecte de dimensiuni, capacitate şi masă sunt defecte care nu respectă toleranţa, admise în
ceea ce priveşte dimensiunile, capacitatea sau masa.
• Defectele de prelucrare sunt cauzate de calificarea executantului şi se referă la
neuniformitatea grosimii pereţilor din sticlă, incluziuni de gaze etc.
• Defecte de integritate sunt datorate unor surplusuri de masă de sticlă, discontinuităţi ale
suprafeţei şi sunt prezente prin: bravuri, rizuri, nervuri, fisuri, crăpături, lipituri etc.
Defecte de recoacere
Sunt cauzate de nerespectarea curbei de recoacere şi apar sub formă de tensiuni interne, fisuri
şi deformare (temperatură mai mare).
Defecte de călire
Sunt cauzate de nerespectarea parametrilor operaţiei de călire şi apar sub formă de urme ale
punctelor de susţinere în forme, deformări, fisuri.
Defecte de la prelucrarea ulterioară (finisarea)
- defecte ce pot apărea de la fiecare operaţie de finisare ca urmare a executării incorecte;
- defecte de şlefuire: şlif incomplet, şlif întrerupt, perete străpuns de şlefuire, neetanşeitatea
părţilor şlefuite etc.;
Mărfuri de sticlă
- defecte de decorare nerespectarea decorului de referinţă, a temperaturii de ardere sau
vâscozităţii pastei de decorare şi apar sub formă: décor asimetric, scurgeri de colorant, decor
nears, decor supraars ş.a.;
- defecte de polizare apar sub forma unor zgârieturi sau matizări a suprafeţei obiectului, ca
urmare a neuniformităţii granulaţiei materialului abraziv ş.a.;
- defecte de matizare cauzate de incorectitudinea executării operaţiei şi manifestate prin
suprafaţă incomplet matizată sau suprafaţă neuniform matizată etc.
Defecte din timpul manipulării, depozitării şi transportului
Sunt, în general, defecte de integritate şi apar sub formă de voalarea suprafeţei, fisuri,
ştirbituri, crăpături.
- voalarea suprafeţei are loc la contactul direct cu umiditatea, când se produce hidroliza sticlei
şi se manifestă prin diminuarea luciului, transparenţei şi a indicelui de refracţie.
- fisuri, crăpături etc. Sunt determinate de nerespectarea condiţiilor de ambalare, manipulare,
depozitare, transport.
Verificarea calităţii mărfurilor din sticlă
Verificarea calităţii mărfurilor din sticlă ce face prin analiza organoleptică şi prin metode de
laborator, se execută atât pentru produse individuale, cât şi pentru piesele ce compun
serviciile complexe.
Aspectul se verifică vizual, prin comparare cu mostra etalon. Se verifică culoarea şi nuanţa şi
nu se admite variaţie de nuanţă la piesele componente. La verificarea aspectului se urmăresc
defectele şi condiţiile de admisibilitate. Ovalitatea se verifică prin calcularea diferenţelor a
două diametre perpendiculare.
În cazul verificării calităţii obiectelor din serviciul din sticlă, se au în vedere condiţiile de
admisibilitate.
Rezistenţa la şoc termic reprezintă stabilitatea sticlei la variaţii de temperatură; se verifică
prin încălzirea obiectelor cu apă la temperatura de fierbere şi introducerea lor apoi într-o baie
cu apă rece la 200C. La examinarea produselor nu trebuie să apară fisuri şi crăpături.
Culoarea Incolore sau colorate; se admit slabe nuanţe verzui sau roze, respectiv slabă
variaţie de culoare.
Stabilirea sticlei faţă de agenţii chimici şi apă reprezintă pierderea masei în urma acţiunii
diferiţilor agenţi chimici (acizi, baze, săruri) sau la acţiunea apei.
După stabilitatea obiectelor de sticlă faţă de agenţii chimici, se cuprind patru clase de
stabilitate.
Tensiuni interne existente în obiectele de sticlă sunt evidenţiate cu ajutorul polariscopului.
Se admit variaţii uşoare de culoare ale obiectului cercetat faţă de culoarea normală a
câmpului vizual al polariscopului (violet).
Condiţiile de marcare, ambalare şi depozitare a mărfurilor din sticlă
Marcarea produselor din sticlă se face diferit, după calitate. Obiectele de cristal au eticheta
de formă, culoare şi dimensiune diferită în funcţie de calitate.
Marcaje folosite la etichetarea produselor din sticlă cristal
1 Rotund Auriu Cristal cu plumb
2 Pătrat Argintiu Latura 1 cm Sticlă cristalină
3 Triunghi echilateral
Argintiu Latura 1 cm Cristalin
Pe etichetă se trece marca de fabrică şi conţinutul în oxizi de plumb, în procente.
Ambalarea se realizează folosind ca materiale de producţie hârtia de diferite calităţi şi cutii
de carton; pe fiecare ambalaj trebuie menţiuni: marca de fabrică a producătorului, denumirea
produsului, calitatea, modelul, numărul bucăţilor ambalate, semnul de control Trebuie aplicat
şi semnul care defineşte fragilitatea ("FRAGIL").
Transportul trebuie făcut cu atenţie, pentru păstrarea integrităţii articolelor din sticlă.
Depozitarea trebuie efectuată în spaţii uscate, pentru a evita unele modificări de luciu şi
transparenţă datorate acţiunii prelungite a umiditetii.
29. Clasificarea şi felurile ceramicei fine (porţelanul, faianţa, majolica). Ceramica
populară şi particularităţile distinctive comparativ cu articolele ceramicei fine.
Porţelanul
Este un produs ceramic fin, cu structură vitrifiată, de culoare alb-cenuşiu sau alb-gălbui şi
translucid, în două grupe, şi anume: porţelanuri moi şi porţelanuri tari.
Porţelanurile moi au un conţinut ridicat de fondanţi şi se obţin la o temperatură de ardere
relativ joasă, adică sub 1300°C.
Tipuri de porţelanuri moi
1 Porţelanuri fosfatice
2 Porţelanuri moi feldspatice.
3 Porţelanurile de frită (artificiale)
Porţelanurile tari au un conţinut mai redus de feldspat decât cele moi (20-30%), ceea ce face
ca temperatura de ardere să fie mai ridicată şi este cuprinsă între 1300-1450°C. Se
caracterizează prin:
- grad de alb mai scăzut 65-75% (minim admis este de 62%);
- transluciditate bună,
- glazura este dură
- capacitatea de absorbţie a apei este max. 0,5%;
- stabilitate termică bună şi foarte bună;
- stabilitate chimică bună
După fondantul utilizat:
• Porţelan feldspatic care are drept agent de vitrifiere feldspatul.
• Porţelan felspato-calcic. Conţine minerale calcice, în special carbonatul de calciu, • Porţelan
magnezic. Conţine ca fondant steatitul şi are o glazură feldspatică.
Semiporţelanulmasă ceramică fină, cu multe caracteristici intermediare între faianţă şi
porţelan.- ciob alb-cenuşiu sau gri, mai compact decât faianţa;
- semivitrifiat, absorbţia de apă e de maximum 5%;
- rezistenţa mecanică mai ridicată decât faianţa;
- arderea se face la 1230-1300°C;
- glazurarea cu glazuri transparente sau opace, care se ard la temperaturi mai scăzute decât
biscuitul;
- este utilizat pentru articole de menaj folosite în industria hotelieră
Faianţa o masă ceramică fină, cu o structură poroasă obţinută din materiale argiloase, cuarţ,
calcar, felspat, dolomită, iar arderea se face la temperatură mai scăzută şi este cuprinsă între
850-1250°C.
Se caracterizează prin:
- culoare alb-gălbui, gălbuie;
- porozitate mare, exprimată prin absorbţia mare de apă (8-16%);
- glazura poate fi opacă, semiopacă, mată sau colorată;
- permeabilitatea faţă de lichide şi gaze datorită porozităţii mari;
- opacitate, spre deosebire de porţelan, care are o anumită transluciditate în funcţie de
grosimea ciobului.
Majolica după ardere se acoperă cu glazură opacă pe bază de plumb şi staniu, se decorează,
după care se glazurează a doua oară.
Ceramica comună
Ceramica comună este o masă obţinută din argile comune, cu un conţinut ridicat de oxizi de
fier, în amestec cu nisip şi calcar. Prezintă o culoare roşie sau neagră, iar structura este
granuloasă. Cuprinde trei tipuri: ceramica comună sau populară;ceramica comună
termorezistentă;majolica.
30. Caracteristica procesului tehnologic de producere a articolelor de porţelan.
Prepararea masei ceramice
. Materiile prime sunt dozate conform reţetei de fabricaţie, supuse sitării, deferizării şi
omogenizării, deoarece prezintă importanţă proporţia, granulaţia şi puritatea. În urma
amestecului cu apa, masa ceramică poate fi sub formă de: pastă ceramică, barbotină ceramică
(24-35% apă) şi pulbere ceramică. Granulaţia componenţilor determină calitatea produsului
ceramic brut, de aceea sitarea se va executa cu deosebită atenţie.
Fasonarea masei ceramice
Fasonarea masei ceramice este operaţia care dă forma obiectului şi poate fi:
- fasonarea plastică pentru paste ceramice;
- fasonarea prin turnare pentru barbotine ceramice;
- fasonarea prin presare pentru pulberi ceramice.
Metoda de fasonare se alege în funcţie de caracteristicile pe care dorim să
le aibă obiectul ceramic
Principalele metode de fasonare a masei ceramice
1 Fasonare plastică ● Strunjire
● Extrudere
● Presare in formede ipsos
Pentru produse cu forma unui corp derotaţie.
Poate fi manuală (roata olarului ),semiautomată şi automată.
Pentru produse cu profil simplu, ca: ceramica pentru constructii, cărămizi, ţigle etc.
Pentru produse din manufactura ceramică.
2 Turnare ● Prin varsare(golire)
● Prin umplere
● Turnare la cald sau Pentru produse cu forme foarte presiune complicate şi cu înalt grad de
precizie
Pentru produse cu forme complicate şi pereţi subţiri
Pentru produse cu forme simple dar pereţi groşi
3 Presare Se aplică pulberilor şi produselor ceramice tehnice: izolatori pentru bujii auto etc.
Din operaţia de fasonare pot rezulta multe defecte de fasonare ca: deformări, diferenţe de
masă, incluziuni, grosime neuniformă, rugozităţi pe suprafaţa produselor etc.
Uscarea produselor fasonate
Uscarea produselor fasonate se realizează în scopul trecerii masei ceramice fasonate,
înlăturării fenomenului de deformare ca urmare a evaporării bruşte a apei şi a eliminării
contracţiei.
Uscarea se poate realize pe cale naturală (sopronare) sau artificială (tunele de uscare).
În cazul în care uscarea nu este condusă corespunzator pot să apară defecte ca: deformări,
fisuri, crăpături etc.
Arderea produselor uscate (arderea I)
Arderea produselor uscate se realizează în cuptoare şi astfel are loc modificarea
proprietăţilor, creşterea compactităţii, a rezistenţei mecanice şi modificarea culorii. Până la
500°C îşi pierde apa de cristalizare, masa ceramică devine poroasă şi sfărâmicioasă, iar prin
amestecarea cu apa nu mai dă un material fasonabil. Pe la 750°C este tot poroasă, dar
rezistentă. La 1000°C porozitatea scade
din cauza unui fenomen de clincherizare, adică se formează o topitură parţială care astupă
porii şi reduce porozitatea. Clincherizarea poate progresa până la vitrifiere. Produsul rezultat
din prima ardere se numeşte biscuit.
Glazurarea
Glazurarea constă în depunerea unui strat subţire, sticlos pe suprafaţa produsului, care
pătrunde în interiorul porilor şi îl umple, masa ceramică devenind compactă pe suprafaţă.
Rezultă un produs ceramic cu proprietăţi îmbunătăţite şi anume: luciul, impermeabilitatea la
apă şi gaze, proprietăţi mecanice şi chimice superioare.
Glazurile utilizate pot fi: transparente sau incolore şi artistice (mate, metalizate, cristalizate,
colorate etc.). În condiţiile în care glazurarea nu este executată conform prevederilor
respective, pot apărea defecte ca: scurgeri de glazură, lipsă de glazură, exfolieri de glazură,
grunzi pe suprafaţa produsului (din cauza nesitării corespunzătoare) etc.
Arderea produselor glazurate ( arderea a II-a)
Arderea produselor glazurate se realizează la temperaturi mai scăzute decât prima ardere. În
urma arderii glazurii, se realizează aderenţa stratului de glazură pe suprafaţa produsului
ceramic.
Decorarea
Decorarea este operaţia de îmbunătăţire a aspectului exterior prin creşterea proprietăţilor
estetice. Se realizează prin: decorare pe glazură şi sub glazură.
Procedeele de decorare sunt diverse şi influenţează mult calitatea mărfurilor.
Arderea decorului ( Arderea a III-a)
Arderea decorului se realizează la temperaturi şi mai mici decât arderea glazurii şi anume la
400-500°C. În urma acesteia se conferă rezistenţa decorului la acţiuni mecanice şi chimice.
Defecte rezultate: decor supraars, decor neaderent etc.
31. Caracteristica metodelor de decorare a articolelor ceramice, particularităţile
distinctive.
 Pictare manuală Decorare cu o valoare artistică deosebită
 Decorare cu decalcomanii Este procedeul cel mai utilizat. Decalcomaniile sunt decoruri
în culori ceramice depuse prin imprimare pe o hârtie specială şi acoperite cu o peliculă
suport care face posibilă transferarea decorului pe produs în condiţii speciale.
 Pulverizare Suprafeţe uniform colorate şi pentru fonduri în degradeuri
 Sitografie Decorul este simplu ( desene geometrice, figuri simple).
 Se aplică pentru produsele de serie mare. Se folosesc site şablon.
 Serigrafie Se folosesc plăci de oţel sau cilindri pe care este gravat desenul. Decorul este
special şi se aplică pentru serii mici.
 Procedeul fotoceramic Reproducerea unor fotografii cu culori vitrifiabile pe suprafaţa
unui produs ceramic.
 Gravură Incrustaţii cu aur
 Ştampilare Pentru decoruri simple si mărci.
 Benzi şi linii Decorul cu linii are lăţimea 1,5-4 mm iar cel cu benzi peste 4 mm

32. Clasificarea şi caracteristica sortimentului veselei de menaj din ceramică.

Sortimentul de mărfuri ceramice este foarte divers, ca urmare a gamei largi de materii prime
şi auxiliare, a variatelor procedee de prelucrare, decorare, a extinderii domeniilor de utilizare
prin îmbunătăţirea proprietăţilor, a comercializării pe clase şi niveluri de calitate etc. Se
disting două grupe mari şi anume:
- mărfuri ceramice de menaj şi decorative;
- mărfuri ceramice pentru construcţii.
Caracterizarea merceologică ia în considerare materia primă, destinaţia şi modul de
comercializare. Astfel, putem evidenţia următoarele subgrupe de sortimente:
- articole de menaj din porţelan, sub formă de piese separate sau care compun servicii
complete (asamblate);
- articole de menaj din porţelan comercializate în seturi şi servicii complete (de masă, ceai,
cafea etc.);
- articole decorative din porţelan: vaze, bibelouri, coşuleţe, bomboniere, vase şi platouri
decorative etc., glazurate cu glazuri transparente, opace sau mate, nedecorate sau decorate
prin aplicarea coloranţilor sub, peste şi în glazură;
- articole de menaj din faianţă, sub formă de piese separate sau care compun servicii
complete;
- articole decorative din faianţă;
- articole de menaj din porţelan, faianţă şi olărie comună termorezistentă;
- articole de olărie comună, glazurate sau neglazurate (nesmălţuite) şi altele.
În funcţie de caracteristicile fizice şi condiţiile de aspect (numărul, mărimea şi poziţia
defectelor), articolele de menaj din porţelan şi faianţă se comercializează în trei calităţi: I, a
II-a, a III-a, marcate în culorile: roşu, verde şi albastru.
Luând în considerare criterii bine stabilite de încadrare în niveluri de calitate, distingem
calitatea: Masă, Superioară, Extra şi Lux. Criteriile de încadrare pe niveluri de calitate pentru
articolele de menaj din porţelan şi din faianţă sunt materia primă utilizată şi calitatea acesteia
(conţinutul max. de impurităţi de oxizi de fier), gradul de complexitate al produsului şi modul
de prelucrare şi decorare, gradul de noutate , mărimea seriei şi condiţiile de tehnoprezentare .
33. Recepţia calitativă a mărfurilor ceramice în comerţ. Defectele articolelor ceramice şi
influenţa lor la diminuarea calităţii. Expertiza articolelor ceramice.
Defectele mărfurilor ceramice pot fi clasificate după cauzele apariţiei lor în trei grupe:
de formă şi dimensiuni, de suprafaţă şi de decor.După mărimea lor, se clasifică în: defecte
foarte mici, defecte mici şi vizibile.
Defecte de formă şi dimensiuni abateri de la forma normală a obiectului sau de la
dimensiunile din normative. Cele mai frecvente defecte de formă sunt: deformarea marginilor
faţă de planul orizontal, ovaliatea si neplaneitatea suprafeţei de sprijin.
Defecte de suprafaţă afectează calitatea articolului referitoare la culoare si aspectul general.
Aspectul general este afectat de: glazură, pori, băşici, granule, griş, fisuri, ştirbituri, puncte
colorate .
Defecte de decor din operaţia de decorare, prin nerespectarea decorului de referinţă Analiza
organoleptică se face prin identificarea tipului de masă ceramică şi verificarea condiţiilor de
aspect . prin examinarea: structurii ciobului, culorii în secţiune, grosimii pereţilor, sunetului
la lovire, translucidităţii şi acoperirii cu glazură.
Verificarea translucidităţii se face prin aşezarea obiectului în faţa unei surse de lumină de
100 W la distanţa de 50 cm., iar la trecerea mâinii între obiect şi sursa de lumină trebuie să se
observe umbra acesteia pe suprafaţă.
Verificarea condiţiilor de aspect este foarte importantă deoarece cuprinde dimensiunile,
forma şi defectele.
Analiza de laborator pentru verificarea calităţii cuprinde verificarea unor caracteristici de
calitate. Astfel, se verifică prin metode de laborator: rezistenţa la şoc termic, absorbţia de apă,
rezistenţa glazurii la acizi, emisia de substanţe toxice din decor .
● Rezistenţa la şoc termic absenţa sau prezenţa fisurilor şi crăpăturilor în obiectele care sunt
supuse încălzirii şi răcirii bruşte în apă, în condiţii date.
● Emanaţia de substanţe toxice din decor şi toxicitatea glazurii prezintă o foarte mare
importanţă pentru condiţiile igienico-sanitare ale mărfurilor ceramice de menaj.
●Toxicitatea glazurii se exprimă convenţional prin constatarea urmelor de plumb cedate de
suprafaţa glazurată .
●Rezistenţa la acizi a glazuri
●Stabilitatea glazurii la colorare sub acţiunea pigmenţilor din ceai şi cafea.
●Rezistenţa la ciobire a obiectelor ceramice reprezintă rezistenţa obiectului la căderea de la
înălţimea de doi metri de-a lungul unei suprafeţe de oţel înclinată la un ughi de 80 °
●Rezistenţa la spargere a obiectului ceramic reprezintă rezistenţa obiectului ceramic la
căderea unei greutăţi cu masa de 35g de la înălţimea de 120cm.
34. Importanţa metalelor şi aliajelor în economia naţională şi rolul lor în producerea
mărfurilor de larg consum. Noţiuni generale despre metale şi aliaje. Clasificarea şi
caracteristica fontei şi oţelului: proprietăţile, mărcile, utilizarea.
Fonta: Prin procedeele de extragere a fierului din minereurile feroase nu se obţine-practic
fier pur, ci un aliaj al fierului cu carbonul, care conţine 1,7 - 6,67% carbon, alături de mici
cantităţi de mangan, siliciu, sulf, fosfor, numit fontă.
Fonta se poate utiliza ca atare pentru turnarea diferitelor piese şi produse cum sunt: corpuri de
maşini, conducte, fitinguri şi armaturi, vase de bucătărie etc.
Fontă se poate prelucra practic numai prin turnare şi aşchiere. Prezintă o rezistenţă la
tracţiune mijlocie. Fiind casantă, nu se pretează la forjare şi laminare. Este rezistentă la uzură
şi are o duritate mare. Fonta face parte din grupa metalelor corozive şi de aceea trebuie
protejată împotriva coroziunii.
In funcţie de modul de obţinere, fontele se pot împărţi în două mari grupe:
• fonte brute numite şi fonte de primă fuziune;
• fonte de turnătorie (fonte de a doua fuziune) obţinute prin retopirea fontelor brute cu
scopul de a li se îmbunătăţi unele proprietăţi.
Din punctul de vedere al conţinutului de mangan şi siliciu, fontele brute se clasifică la rândul
lor în:
• fonte brute nealiate, cu un conţinut de mangan şi siliciu sub 5%;
• fonte brute aliate, care conţin peste 5% din aceste elemente.
Fonte brute nealiate. Se produc următoarele tipuri: fonte obişnuite de turnătorie, pe bază de
cocs ,fonte speciale.
Fontele brute aliate au proprietăţi îmbunătăţite în ceea ce priveşte rezistenţa la coroziune şi
fluiditatea (se toarnă mai bine). Sortimentul cuprinde: fontele silicioase (simbol FS), fontele
oglindă (manganoase) simbolizate cu FOg şi fontele silicioase FSOg.
Fontele de turnătorie au o pondere de aproximativ 25% din producţia de fontă.
Oţelul. Este un aliaj fier-carbon care conţine 0,05 - 1,7% carbon. Oţelul conţine şi alte
elemente (mangan, siliciu, sulf, fosfor etc). pentru a îmbunătăţi proprietăţile mecanice şi
tehnologice (mangan, siliciu, molibden, nichel, crom, wolfram, mangan). Oţelul face parte
din grupa metalelor corozive şi, de aceea, el trebuie protejat împotriva coroziunii prin diferite
metode.
Oţelul se obţine prin afânarea fontei, reducând conţinutul de elemente nedorite până la
limitele maxime admise. Afânarea se realizează prin oxidarea elementelor care sunt apoi
îndepărtate sub formă de zgură.
a)compoziţia chimică
• oţeluri carbon care conţin fier şi carbon o serie de impurităţi printre care mangan, siliciu,
fosfor şi sulf
• oţeluri aliate se împarte la rândul său în: oţeluri slab aliate, mediu aliate şi înalt aliate, în
funcţie de conţinutul în metale de aliere;
b)modul de prelucrare
• oţeluri pentru turnare care au un coeficient de contracţie scăzut şi o viscozitate redusă în
stare topită;
• oţeluri pentru prelucrare prin deformare plastică, caracterizate de proprietăţi tehnologice
îmbunătăţite, astfel încât ele pot fi laminate, forjate, trefilate;
c) domeniul de utilizare
• oţeluri pentru structuri metalice şi construcţii
• oţeluri pentru construcţii mecanice
• oţeluri pentru deformare plastică la rece
• oţeluri pentru construcţii navale
• oţeluri pentru utilizări la temperaturi ridicate şi joase
• oţeluri pentru sârme de sudare
• oţeluri pentru arcuri
• oţeluri pentru prelucrare prin aşchiere pe maşini-unelte automate
• oţeluri rezistente la coroziune,
• oţeluri pentru scule
• oţeluri pentru rulmenţi;
• oţeluri cu proprietăţi electrice şi magnetice
35. Caracteristica metodelor de obţinere a articolelor metalice: turnarea, deformarea
plastică, aşchierea, tratamentul termic şi termochimic, asamblarea şi finisarea.
Operaţiile tehnologice se pot grupa în:
• operaţii de prelucrare
• tratamente termice şi termochimice
• operaţii de asamblare
• operaţii de protecţie şi decorative.

Turnarea constă în introducerea metalului topit într-o formă al cărei interior reproduce piesa.
După solidificarea metalului în formă rezultă piesa turnată.
Prelucrarea prin deformare plastică are la bază proprietatea de plasticitate a metalelor.
Deformarea materialelor este permanentă, fiind realizată în stare solidă, la cald sau la rece.
Laminarea este un trecerea materialului metalic printre doi cilindri care se rotesc în sensuri
opuse . Suprafaţa cilindrilor de lucru poate fi netedă sau profilată. Instalaţia care realizează
această prelucrare poartă numele de laminor. Prin laminare se obţin printre altele:
profiluri,table, benzi, sârme, ţevi.
Forjarea este operaţia prin care se dă materialului forma dorită prin batere la cald sau la rece,
prin presare la cald.Produsele obţinute prin forjare au caracteristici mecanice superioare
produselor obţinute prin laminare, dar mai ales pieselor obţinute prin turnare, datorită structurii
de forjare care este omogenă şi densă.
Forjarea se poate realiza prin două metode:
• forjarea liberă, • forjarea în matriţă (matriţarea)
ciocane, chei fixe, topoare, târnăcoape, lopeţi, cazmale, sape.
Trefilarea şi tragerea laminate prin trecerea acestora prin orificii numite filiere,ce au
diametrul mai mic decât semifabricatul prelucrat.
Extrudarea constă în introducerea materialului într-un container, presarea sa cu un piston
(numit poanson) acţionat de o presă şi curgerea sa prin orificiul unei matriţe de forma piesei
dorite.
Ambutisarea este operaţia prin care un semifabricat de formă plană este transformat într-unul
de formă cavă.
Bordurarea a marginii exterioare a unei piese pentru a se obţine o întărire a marginilor.
Indoirea-transformarea semifabricatelor plane în piese curbate,operaţii de îndoire:profilarea şi
îndreptarea.
Decuparea constă în separarea completă a unor părţi din material după un contur închis, partea
rămasă constituind deşeul .Decuparea se execută pe prese cu ajutorul stanţelor de decupat. sub
numele de ştanţare.
Prelucrarea metalelor prin aşchiere.Majoritatea pieselor componente ale maşinilor
şi ale aparatelor pentru care se cere o precizieridicată şi o netezire bună a. .suprafeţelor sunt
supuse unul- proces de -prelucrare mecanică prin aşchiere.
Strunjirea-operaţia de prelucrare prin aşchiere pe maşini-unelte numite strunguri. La aceasta
prelucrare, piesa metalică efectuează mişcarea principală de rotaţie. suprafeţele cilindrice
exterioare şi interioare, suprafeţele frontale, suprafeţele conice.
Frezarea-operaţia maşinile de frezat, cu scule numite freze. în cazul frezării, mişcarea
principală de aşchiere este executată de freză.
Rabotarea- pe şepinguri sau raboteze. La acest procedeu de prelucrare mişcarea de aşchiere
este rectilinie-alternativă.
Mortezarea maşini de mortezat.mişcarea principală de aşchiere este rectilinie-alternativă,
fiind executată de scula aşchietoare, iar mişcarea de avans este rectilinie.
Rectificarea - detaşarea de pe suprafaţa de prelucrat a unor aşchii subţiri cu ajutorulunor scule
abrazive. piatra abrazivă efectuează mişcarea principală de rotaţie.
Broşarea scule aşchietoare numite broşe care au mişcări rectilinii şi elicoidale pentru suprafeţe
interioare şi exterioare.
Găurirea-operaţia prin care se execută găuri cu burghiul în materialul pieselor. Alezarea-de
prelucrare fină a găurilor executate cu burghiul.
Tratamente termice şi termochimice:
Tratamentele termice:
Recoacerea tratamentul termic care constă în încălzirea produselor la temperaturi ridicate,
menţinerea prelungită la această temperatură urmată de o răcire lentă pentrurealizarea unui
anumit echilibru fizico-chimic şi structural. Recoacerea urmăreşte omogenizarea,
recristalizarea, înmuierea sau detensionarea metalelor.
Călireatratament termic constă în încălzirea pieselor din oţel sau din unele aliaje neferoase
până la o anumită temperatură urmată de o răcire bruscă în băi de ulei, băi cu emulsie de săpun
în apă.
Vitezele de răcire mari conduc la obţinerea unor structuri fine, care conferă oţelurilor o mare
duritate. Vitezele de răcire mai lente produc structuri mai puţin fine, care conduc la o duritate
mai redusă, dar la o tenacitate mai ridicată.
Revenirea. Piesele călite sunt foarte fragile şi au uneori o duritate mai mare decât cea necesară.
Ele nu pot fi întrebuinţate în stare călită, ci se supun unui tratament termic ulterior, numit
revenire. Acest procedeu constă în încălzirea pieselor urmată de o răcire lentă în aer sau în
ulei.scop mărirea tenacităţii, micşorarea durităţii şi îndepărtarea tensiunilor interne, adică
trecerea materialului călit într-o stare mai stabilă.
Tratamentele termochimice:
Cementarea difuziunea la cald a carbonului în piesele de oţel, suprafeţele devin foarte dure,
piesa rămânând totuşi tenace.
Nitrurarea difuziunea la cald-a azotului în piesele din oţel sau fontă, se aplică cu scopul de a
mărirezistenţa la uzură, oboseală,coroziune.
Cianizarea difuziunea la cald în stratul superficial al pieselor din oţel atât a carbonului, cât şi
a azotului.
Alitarea difuziunea aluminiului în produsele de oţel.
Cromizarea difuziunea cromului în stratul superficial al pieselor din oţel sau fontă. conduce
la mărirea durităţii, a rezistenţei la uzură, la coroziune şi la temperaturi înalte.
Operaţii de asamblare:
Asamblările nedemontabile-asamblări în care demontarea pieselor în caz de necesitate este
posibilă numai prin distrugerea parţială sau totală a acestora.
Nituirea operaţia tehnologică de găurire a elementelor îmbinării, de montare a niturilor şi de
formare a capului de închidere.
Fălţuirea- îndoirea una peste alta a marginilor pieselor din tablă subţire şi presarea
Sudarea- îmbinare a pieselor metalice prin folosirea încălzirii locale, a presării,cu sau fără
folosirea unui material de adaos.
Lipirea- operaţia de îmbinare a pieselor metalice din acelaşi material sau din materiale diferite,
întotdeauna însă cu material de adaos, având compoziţia chimică diferită de cea a materialelor
îmbinate.
• lipituri metalice moi. Au sub 450 °C.
• lipituri metalice tari. peste 450 °C).
Asamblările demontabile permit demontarea fără deteriorarea acestora.
Asamblarea filetată este formată din următoarele elemente principale: şurubul, piuliţa,şaiba
de protecţie.
Operaţii de protecţie şi decorative:
Acoperirile metalice:
• scufundare în metal topit. pot fi protejate produsele din cupru, oţel, alamă, bronz cu straturi
de staniu ,de plumb , de zinc. un consum ridicat de metal de acoperire
*galvanizare suprafaţa~unui obiect metalic este acoperită cu un strat din alt metal.
• pulverizare cu metal topit, constă în pulverizarea cu ajutorul aerului
• Placare; metalul de protejat se supune unei operaţii de acoperire.
Acoperirile de natură anorganică:
• Pasivizarea. realizată pe cale chimică prin scufundarea în băi acide sau
• Brunarea se face la cald prin scufundarea lor în anumite soluţii,hidroxidul de sodiu.
• Fosfatarea acoperire a unui metal cu un strat subţire de fosfat.
• Cromatarea acoperire a unui metal cu o peliculă subţire, rezistentă la coroziune
• Emailarea suprafaţa metalului de acoperit este depus un strat de borosilicaţi
Acoperirile de natură organică:
• Lacurile peliculă, lucioasă, aderentă, compactă şi dură. pe bază de uleiuri sicative, de răşini,
de derivaţi celulozici.
• Lacurile pigmentate peliculă colorată, opacă, lucioasă, aderentă, compactă şi dură.
• Vopselele peliculă colorată, dură. de ulei, bitum , răşini alchidice.
Decorarea produselor metalice:
Reliefarea scoaterea în relief a unor inscripţii sau desene.
Presarea în matriţă decorul se imprimă pe suprafaţa produsului metalic, survenind astfel o
modificare a grosimii materialului.folosită în special la decorarea tacâmurilor.
Pictarea manuală fabricarea unicatelor, produselor de serie mică şi a bijuteriilor.
Ştampilarea procedeul prin care decorul este aplicat cu ajutorul unor ştampile.
Pulverizarea aplicarea unui şablon pe produs şi depunerea.
Aplicarea de decalcomanii faze: transpunerea unei imagini sau a unei inscripţii tipărite pe o
hârtie specială;aplicarea hârtiei pe produsul pe care se transpune imaginea; transferarea
imaginii de pe suportul provizoriu pe produs, prin umezire sau încălzire.
Metoda fotografică aplicarea pe suprafaţa ce urmează a fi decorată a unui strat fotosensibil,
pe care se obţine prin diferite metode imaginea fixată apoi prin ardere.
36. Metalele neferoase şi aliajele lor: clasificarea, caracteristica sortimentului, domeniile
de utilizare.
Aluminiul bună conductibilitate electrică şi termică, fiind utilizat în electrotehnică, electronică
şi termotehnică. Se prelucrează foarte bine prin turnare datorită punctului său de topire scăzut
(660 °C), este foarte maleabil, permiţând laminarea sa în folii foarte subţiri , se poate trefila, se
prelucrează prin aşchiere uşor şi se poate suda.în aer se acoperă cu un strat compact şi aderent
de oxid care îl apără de coroziune.nu este toxic; apa, , uleiurile, alimentele nu acţionează asupra
lui. fabricarea veselei şi a ustensilelor de bucătărie.table, benzi, bare, ţevi, foi subţiri de
ambalaj, nituri.
Cuprul este un metal greu se topeşte la 1083 °C. Conductibilitatea, atât cea termică cât şi cea
electrică, sunt foarte bune, ductil, maleabil şi forjabil. Duritatea sa şi rezistenţa la tracţiune sunt
reduse, tenace. în atmosferă umedă se acoperă cu un strat subţire de carbonat bazic de cupru
de culoare verde care împiedică progresarea corodării.
Alama este un aliaj al cuprului cu zincul o grupă aparte o constituie tombacurile care sunt
aliaje cu un conţinut de zinc cuprins între 5 şi 20%. robinete pentru apă şi gaz, fitinguri, lagăre,
bucşe, piese de ornament.
Bronzul aliaj al cuprului cu staniul. Prelucrarea bronzurilor se poate face prin turnare sau prin
deformare plastică la cald sau la rece.
Sunt foarte rezistente la coroziune, au caracteristici mecanice foarte bune proprietăţi
antifricţiune . Din bronzurile de staniu se fac bare, diverse profiluri, lagăre, robinete, cuzineţi
etc.
Alpacaua. Aceasta este denumirea uzuală a aliajelor pe bază de cupru, sunt rezistente la
coroziune şi de aceea sunt întrebuinţate la producerea instrumentarului chirurgical, a
tacâmurilor, a instrumentelor de măsură, a obiectelor de artă.
Cromul metal greu temperatură de topire de 1520 °C. dur şi casant şi este destul de rezistent
faţă de agenţii chimici; în aer nu se oxidează şi nici umiditatea nu îi modifică luciul.
Nichelul este un metal alb-cenuşiu, relativ moale, ductil, rezistent la tracţiune şi coroziune. în
stare pură, nichelul este unul din metalele cele mai utilizate pentru acoperiri galvanice cu rol
estetic şi de protecţie împotriva coroziunii.având foarte bune proprietăţi magnetice, sunt
utilizate îa fabricarea transformatoarelor electrice.
Plumbul este un metal foarte greu de culoare cenuşie şi are o temperatura de topire scăzută
(327 °C). Este un metal maleabil, cu o rezistenţă" scăzută la tracţiune şi cu o alungire la rupere
ridicată (60%). Rezistă la atacul agenţilor corozivi din atmosferă, acoperindu-se cu o peliculă
de carbonat bazic de plumb. Din plumb se produc plăci pentru acumulatoare, mantalele
cablurilor electrice, se execută acoperirea prin plumbuire a tablelor de oţel şi se obţin unii
pigmenţi folosiţi în industria vopselelor .
Staniul. In stare pură este alb-argintiu şi foarte strălucitor. Are densitatea de 7,3 g/cm3 şi
temperatura de topire cea mai scăzută dintre metalele uzuale (232 °C). Fiind un metal moale şi
foarte plastic, poate fi prelucrat prin forjare şi laminare.Staniul rezistă la acţiunea acizilor slabi,
a acizilor organici, a soluţiilor de săruri. Netoxic/Tablele cositorite sunt folosite la obţinerea
ambalajelor ,fabricarea produselor de uz casnic.
Zincul este un metal de culoare alb-albăstruie,temperatura de topire de 419 °C. Este fragil la
temperatura ambiantă, dar devine maleabil la temperaturi cuprinse între 100 - 150 °C, când
poate fi laminat şi forjat. Peste 200 °C devine din nou casant.în atmosferă se acoperă cu o
peliculă protectoare de oxid de zinc care împiedică coroziunea. zincul se foloseşte la protecţia
contra coroziunii a semifabricatelor şi produselor din oţel care nu vin în contact cu produsele
alimentare (table, sârmă, plase, burlane, jgheaburi, găleţi, bidoane şi pâlnii pentru produse
petroliere).
37. Vesela metalică: clasificarea, caracteristica sortimentului. Proprietăţile consumiste
şi cerinţele de calitate prezentate veselei metalice.
Vasele metalice pentru bucătăriesunt utilizate la prepararea, păstrarea şi servirea
mâncărurilor.
Oalele sunt vase cilindrice cu capacităţi de peste 1 litru având înălţimea mai mare decât
diametrul şi fundul plat. Se execută prin ambutisare din tablă de oţel inoxidabil, tablă de oţel
carbon, tablă de aluminiu.Mânerele sunt executate din acelaşi material sau din alte materiale
cum ar fi bachelita.
Oalele de fiert sub presiune sunt vase la care capacul se închide ermetic, astfel încât, în timpul
fierberii, se produc presiuni ridicate care contribuie la reducerea duratei acestei operaţii Au
capacităţi de 3-10 litri.
Cratiţele sun vase cilindrice cu capacităţi de peste 0,5 litri având diametrul mai mare decât
înălţimea.executate prin ambutisare din tablă de oţel inoxidabil, tablă de oţel carbon, tablă de
aluminiu. dispun de două toarte sau de un mâner din acelaşi material ca vasul sau din bachelita.
Au capacităţi cuprinse între 0,5 1 şi 50 1. Se comercializează atât sub formă de piese separate,
cât şi în garnituri.
Tigăile-vase cilindrice cu marginea joasă şi cu fund plat, dotate cu o coadă sau cu două mânere
pentru manevrare. Sunt executate din tablă de oţel inoxidabil, Se comercializează atât sub
formă de piese separate, cât şi în garnituri.
Capacele-accesorii livrate împreună cu oalele, cratiţele şi tigăile sau separat de acestea. Sunt
executate din tablă de oţel inoxidabil, tablă de oţel carbon emailată, tablă de aluminiu sau din
sticlă termorezistentă. în vederea manevrării sunt prevăzute cu o toartă din acelaşi
Ceaunele vase de bucătărie din fontă cu diametrul mai mare decât înălţimea şi fundul plat sau
bombat. Pot fi neemailate, emailate doar în interior sau emailate atât în interior cât şi în exterior.
Pentru manevrare sunt prevăzute cu mânere sau toartă din sârmă de oţel. Ceaunele au de regulă
capacităţi cuprinse între 2 - 80 1.
Ibricele vase cilindrice cu cioc şi coadă. Sunt executate prin ambutisare din tablă de oţel
inoxidabil, tablă de oţel carbon emailată, tablă de aluminiu sau din tablă de cupru cositorită.
Unele produse au coada prevăzută cu un mâner din bachelita. Capacitatea ibricelor este e 0,3 -
1,5 1.
Ceainicele-vase cilindrice prevăzute cu ţeava pentru servit.Sunt executate din tablă de oţel
inoxidabil, tablă de oţel carbon emailată sau din tablă de aluminiu şi au capacităţi de 0,5 —51,
Tăvile pentru copt vase paralelipipedice cu marginile înalte. Sunt executate din oţel carbon
emailat sau cositorit. Pot avea lăţimi de 9-23 cm şi lungimi de 25 - 40 cm.
Formele pentru cozonaci vase cilindrice sau paralelipipedice având suprafaţa ondulată sau cu
nervuri. Sunt executate din tablă de oţel cositorit.
Tăvile şi platourile pentru servit sunt vase plate având forme şi dimensiuni diferite şi
marginile puţin ridicate. Sunt executate din tablă de argint, tablă de oţel inoxidabil, tablă de
oţel carbon emailată sau tablă de aluminiu.Sortimentul comercial cuprinde: tăvi şi platouri
ovale, tăvi şi platouri rotunde, tăvi dreptunghiulare, tăviţe pentru ochiuri, coşuleţe pentru pâine,
fructiere rotunde decupate sau nedecupate, fructiere ovale decupate sau nedecupate, fructiere
cu picior.
Verificarea aspectului exterior.Acesta trebuie să fie plăcut, suprafaţa să fie netedă, curată, fără
ondulaţii, ciupituri sau turtiri; să nu prezinte exfolieri ale stratului de email, pete de rugină,
porţiuni neacoperite cu cositor sau zinc şi nici scurgeri sau îngroşări ale stratului protector,
încheierea, fălţuirea şi nituirea să fie făcute corespunzător (etanş), roluirea marginilor să fie
uniformă şi complet închisă pe întreaga circumferinţă. Articolele destinate pentru păstrarea
lichidelor (găleţi, ligheane, cazane, bidoane etc.) nu trebuie să curgă. Capacele trebuie să adere
bine la bordura vasului pe întreaga lor circumferinţă.
Verificarea planeităţii suprafeţei de sprijin se face cu ochiul liber aşezându-se vasele pe o
suprafaţă perfect plană şi se apasă uşor cu mâna pe gura vasului, observând astfel dacă prezintă
denivelări.
Verificarea etanşeităţiise execută prin probe cu apă. După ce vasele vor fi ţinute un timp de
10—15 minute cu apă, se observă dacă ele prezintă scurgeri, respectiv lăcrimează (transpiră)
şi dacă pereţii si fundul vasului, în exterior, sunt umezi.
Verificarea rezistenţei toartelor (mânerelor) se face prin atârnarea de toartă sau de mâner a
unei greutăţi care trebuie să corespundă unei cantităţi de apă, de trei ori mai mare decât
capacitatea vasului. După efectuarea a două încercări, la interval de 5 minute, toartele, respectiv
mânerele, nu trebuie să se deformeze sau să se desprindă de corp.
Verificarea săgeţii pereţilor, care se face numai la vasele cilindrice, constă în aşezarea vasului
cu generatoarea pe o suprafaţă perfect plană. Se observă dacă între produs şi suprafaţă există
goluri.
Tacâmurileinclud piesele şi garniturile pentru bucătărie (diverse cuţite, spumiere, palete ),
piese şi garnituri pentru masă (linguri, furculiţe, linguriţe, cuţite etc.) şi piese pentru servit
(polonice, palete pentru tort, cleşti pentru prăjituri etc).
Ustensilele pentru pregătirea alimentelor sunt disponibile atât ca piese separate, cât şi sub
formă de garnituri formate din 2-6 piese. Se comercializează: spumiere ,linguri,palete ,polonice
mici,furci pentru carne,polonice mari,diverse cuţite.
Cuţitele pentru bucătărie:cuţite pentru zarzavat, despicat, pentru roşii,pentru bucătărie de uz
general,cofetări, friptură,şuncă ,carne,pentru tranşare ,brânză.
Tacâmurile pentru masă:furculiţele pentru aperitiv,lingurile, furculiţele, cuţitele şi linguriţele
pentru meniu, furculiţele şi cuţitele pentru peşte, lingurile, furculiţele şi cuţitele pentru desert,
linguriţele pentru îngheţată,linguriţele pentru ceai,furculiţele şi cuţitele.
Tacâmurile pentru servit: polonice pentru supă,palete pentru servit cartofi,palete pentru tort
cleşti pentru prăjituri, cleşti pentru cuburi de zahăr,cleşti pentru cuburi de gheaţă,furci pentru
friptură,furci pentru pâine ,linguri pentru sos.
Aspectul care se urmăreşte cu ochiul liber, observându-se: luciul, netezimea suprafeţei, forma,
simetria ovalului lafelor lingurilor şi linguriţelor, uniformitatea grosimii şi simetria dinţilor
furculiţelor, simetria lamei la cuţitele asamblate, simetria imprimării modelului.
Rezistenţa la încovoiere a furculiţelor şi lingurilor, a elasticităţii dinţilor la furculiţe sau a lamei
cuţitelor, se verifică cu dispozitive speciale, iar în urma încercărilor produsele nu trebuie să
prezinte deformări.
Grosimea si aderanţa stratului de acoperire la tacâmurile cositorite şi cromate se verifică prin
îndoirea acestora până la rupere, timp în care stratul de acoperire trebuie să rămână intact şi să
nu prezinte exfolieri.
Gradul de ascuţire a lamei cuţitelor se verifică tăind cu acestea o bandă de hârtie de scris de 5
cm lăţime, aşezată pe un suport de lemn. Tăietura trebuie să fie regulată, respectiv banda de
hârtie să nu prezinte sfâşieri sau striviri.
Calitatea tacâmurilor executate din oţel inoxidabil se verifică cu ajutorul acidului acetic
(concentraţie 0,5o/0) sau a clorurii de sodiu (0,25%). După ce se cufundă timp de 15 minute în
astfel de soluţii, tacâmul nu trebuie să prezinte urme de coroziune, înainte de cufundare,
tacâmul se degresează şi se spală. De asemenea, calitatea acestor tacâmuri se verifică şi prin
frecarea suprafeţei umezite cu un sulfat de cupru în urma căreia tacâmul nu trebuie să prezinte
urme de oxizi. La tacâmuri: abateri dimensionale peste toleranţele admise; ornamentul vătămat
sau mai puţin clar, asamblare asimetrică a lamei în mânerul cuţitului; lamă neascuţită sau
ascuţită neuniform; nituri proeminente, neşlefuite până la nivelul suprafeţii mânerului;
polizare incorectă în special la baza lingurilor; muchii tăioase; dinţi aşezaţi asimetric de axa
cozii şi cu distanţe neegale între ei; rizuri, asperităţi, urme de lovituri.
38. Aparate pentru prelucrarea termică a alimentelor: clasificarea, particularităţile
constructive, cerinţele de calitate şi controlul calităţii în comerţ.
în această grupă de mărfuri intră maşinile de tocat, maşinile de gătit cu combustibili.
Maşinile de tocat carne cu acţionare manuală se compun dintr-un corp, în care este montat
axul melcat cu rol de antrenare a cărnii, acţionat de o manivelă cu mâner ,în partea din faţă a
axului melcat este montat cuţitul care calcă pe sită, tăind astfel bucăţile de carne. Fixarea sitei
se realizează cu ajutorul unei piuliţe de strângere care se montează prin înşurubare în partea
din faţă a corpului maşinii.
Corpul, axul melcat, manivela şi piuliţa de strângere sunt realizate din
fontă, iar sita şi cuţitul din oţel. Axul melcat şi interiorul corpului sunt protejate împotriva
coroziunii prin emailare, iar exteriorul corpului., manivela şi piuliţa de strângere sunt vopsite.
Se comercializează:
• maşini de tocat carne cu prindere la-masă, disponibile în trei mărimi (5, 8,10,12) şi
• maşini cu fixare la masă, disponibile în trei mărimi (12, 22 şi 32).
Asemănătoare cu maşinile de tocat carne sunt maşinile pentru măcinat nuci şi maşinile de stors
fructe şi roşii.
Aparatele de gătit cu combustibili folosesc căldura degajată la arderea combustibililor pentru
pregătirea alimentelor. în funcţie de tipul de combustibil utilizat, se împart în:
• aparate de gătit cu combustibil gazos
• aparate de gătit cu combustibil lichid ^
• aparate de gătit cu combustibil solid.
Aparatele de gătit cu combustibil gazos au câştigat teren în defavoarea aparatelor de gătit cu
combustibil lichid şi a celor cu combustibil solid pentru care cererea este din ce în ce mai
redusă. Aceasta se datorează avantajelor oferite de aparatele de gătit cu combustibil gazos, care
constau în:
• punere în funcţiune şi întreţinere mai uşoară deoarece nu necesită conectarea la un coş de
evacuare a fumului şi nici evacuarea periodică a reziduurilor rezultate în urma arderii;
• reducerea duratei de pregătire a alimentelor datorită randamentului mai ridicat;
• reglarea mai precisă a temperaturilor de lucru.
Aparatele de gătit cu combustibil gazos funcţionează cu gaze naturale (GN) sau gaze petroliere
lichefiate (GPL). Condiţiile de ardere fiind diferite, pentru deosebire, pe aparat este marcat
tipul combustibilului. Trecerea de la un tip de combustibil la altul se poate realiza prin
schimbarea duzelor.
Din punct de vedere al formei constructive, distingem:
• reşouri
• maşini de gătit.
Reşourile sunt aparate de mici dimensiuni, care disoun de 1-3 ochiuri. Elementele
principale ale reşourilor sunt:
• carcasa realizată din tablă de oţel emailată. Ea are rol estetic.
• arzătoarele (ochiurile) asigură amestecul gaz-aer optim, pentru a se obţine o ardere
completă cu formare de bioxid de carbon şi vapori de apă.
• grătarul, executat din fontă emailată sau din sârmă de oţel nichelată, are rolul de
susţinere a vaselor şi de a asigura distanţa arzător-vas optimă.
• conductele realizează distribuirea gazului la dispozitivele de reglare şi apoi de la
acestea către arzătoare
• robinetele reglează debitul gazului distribuit arzătoarelor
Maşinile de gătit sunt aparate care, într-o configuraţie minimală, dispun de 3 — 6
ochiuri şi un cuptor. La aparatele performante pot fi întâlnite şi alte dotări precum: grătar,
rotisor.
După modul de producere a căldurii maşinile de gătit se clasifică în:
• maşini de gătit clasice care utilizează în exclusivitate căldura produsă prin arderea
combustibilului
maşini de gătit mixte care combină procedeul clasic de încălzire cu procedeul electric,
fiind dotate în acest sens eu elemente încălzitoare cu rezistenţă sau cu generatoare de
microunde.
Maşinile de gătit au în componenţa lor următoarele elemente principale:
• carcasa serveşte ca suport pentru susţinerea celorlalte componente ale maşinii,
• arzătoarele (ochiurile) sunt executate din fontă sau tablă de oţel.
• grătarul din fontă emailată sau sârmă de oţel nichelată.
• cuptorul delimitat de pereţi din tablă de oţel emailată sau tablă de oţel inoxidabil
® conductele de distribuţie a gazului la dispozitivele de reglarer şi apoi de la acestea
către arzătoare.
• robinetele dereglaj al debitului de gaz distribuit arzătoarelor.
• tabloul de comandă
• instalaţia electrică care, în varianta cea mai simplă, specifică maşinilor de gătit
clasice, include sistemul de iluminat al cuptorului
1
• sursă de lumină pentru iluminatul interior al cuptorului;
• dispozitiv de siguranţă care, în cazul stingerii accidentale a flăcării unui arzător sau
în cazul defectării unui organ indispensabil funcţionării sale, opreşte trecerea gazului spre
arzător;
• termostat pentru menţinerea constantă a temperaturii în cuptor; unele modele dispun
în acest sens şi de un termometru care indică temperatura înregistrată în cuptor;
• rotisor acţionat electric;
• ceas avertizor sau cronocontactor care permite programarea duratei de funcţionare;
• sistem de ventilaţie care realizează o circulaţie forţată a aerului cald, contribuind
astfel la scăderea duratei de pregătire a alimentelor;
• sistem catalitic de curăţire a cuptorului.
împreună cu maşina de gătit sunt livrate o serie de accesorii precum: grătar pentru copt,
grătar pentru plită, tavă de copt, tavă pentru fript, placă de patiserie etc.
defecte de emailare, nichelare:suprafeţe neacoperite, exfolieri, zgârieturi, lipsa luciului; lipsa
unor anexe ce selivrează o dată cu maşina; lipsa de planeitate a plitei, inelelor, capacelor; pete
de rugină; lipsa spaţiului de dilatare între ramă şi plită; căptuşirea cu material refractar în mod
necorespunzător.
39. Aparate electrice pentru prelucrarea mecanică a alimentelor şi maşinile de spălat
vesela: clasificarea, particularităţile constructive, sortimentul, cerinţele de calitate şi
controlul în comerţ.
Efectueaza operatii de:taiere,macinare,amestecare,batere,stoarcere.Parti
componente:carcasa,electromotorul,dispozitivul de transmisie,dispozitive de
lucru.componente pt alimentare cu energie electrica.
1.Aparat de macinat cafea:compus din carcasa din m.plastic rezistent,in care se afla un pahar
metalic.Capacul e in legatura cu intrerupatorul si se poate conecta numai dupa inchiderea
lui.Caraat:de calitate:putere absorbita:110-180W,turatia 18000-30000rot/min,fiabilitate
400min,clasa impotriva electrocutarii II.
2.mixerul din carcasa din plastic dur in care se afla electromotorul.e bazat pe formarea in lichid
a unui virtej,ca urmare a miscarii cutitelor.Trrebuie sa se respecte:-durata de functionare
neintrerupta nu trebuie sa depaseasca timpul,T lichidelor nu trebuie sa depaseasca 60 grade,nu
se introduc bucati mari.
3.Batatorul-are utilizari ca si ale mixerului,are palete pt batut spuma,creme,dispozitive pt
amestecat aluat.Carac.de calitatea:puterea motorului 100-300W,durata de functionare 5-10
min,capac vasului de mixare 0,5-1,5l.
4.aparat de stors fructe/legume-carcasa in partea de jos se afla motorul.in partea superioara
centrifuga,in interior sita,partea supresioara are capac.Trebuie de respectata:fructele se curata
de coarja,simburi,se taie bucati;durata de functiionare nu mai mare de 4-5min.
5.Robotul de bucatarie aparat multifunctional.Tocare carne,raderea,taierea legumelor.Prtea
cea mai importanta e blocul motor ce contine motorul,comutatorul,conexiunile electrice.are
accesoriile:mixerul si ansamblul de cutite,batatorul,risnita,masina de tocat,dispozitiv de
stoarcere,de curatat cartofi.Carac.de calitate:puterea absorbita:400-800W.,viteza de rotatie
14000rot/min,durata de utilizare anuala 600h,montarea,demontarea dispozitivelor se fc cind e
deconectat.
Cerinte de calitate:
a) tensiunea de alimentare exprimata in volti si frecventa in hz.
b) puterea absorbita se exprima in wati se determina cu watmetru. Produsul dintre puterea
absorbita si timpul de functionare reprezinta consumul de energie electrica.
c) protectia impotriva electrocutarii- exprima siguranta de functionare a aparatului din punct
de vedere al protejarii utilizatorilor la eventualele scurgeri de curent.
d) fiabilitatea – capacitatea unui aparat de a functiona o anumita perioada de timp fara
defectiuni.
e) mentenabilitatea – capacitatea unui aparat de a putea fi intretinut, reparat intr/o anumita
perioada de timp
f) dimensiunile/masa – trebuie sa faciliteze amplasarea intr-un spatiu cit mai redus.
40. Maşina de spălat albiturile: clasificarea, părţile componente, principiul de
funcţionare, sortimentul, proprietăţile consumiste, cerinţele de calitate şi recepţia
calitativă în comerţ.
Clasificare:
a)Dupa destinatie(care pot efectua una sau mai multe operatii:spalat,stors,spalat si stors,stors
si uscat,sau numia de uscat).
b)Dupa principiul de functionare:agitator,pulsator,tambur.
c)Dupa nr de bazine:unul sau 2 bazine pt spalat/stors rufe.
d)Dupa sis.de incalzire:cu incalzire completa,cu incalzire de completare,fara incalzire.
e)Dupa gr.de automatizare:simple ci 1 sau 2 bazine,automate cu 1 sau 2 bazine.
Partile principale:
*carcasa masinii-sustine,protejeaza toate partile componente,realizata din metal prevazut la
exterior cu pereti din tabla de otel emailata.
*bazinul de spalare-forma cilindrica din tabla de otel inoxidabil/plastic termorezistent.
*tamburul-forma cilindrica,din tabla de otel inoxidabil,pereti perforati,prevazut cu nervuri pt
antrenarea rufelor in timpul spalarii.
*motorul antreneaza tamburul rotativ cu viteza redusa pt operatia de spalare si limpezire a
rufelor cu viteza mare de stoarcere.
*mecanismul de transmisie-curea ce cupleaza axul motorului de axul tamburului.
*electrovalva-pt alimentarea cu apa.
*instalatia de incalzire a apei formata dintr-un element incalzitor in tub metali,pt a incalzi apa
la T 30-90 0C.
*programatorul-asigura succesiunea si durata operatiilor de prespalare,spalare,stoarcere.
Caracteristici de calitate:
1.Capacitatea de spalare-cantitatea max de rufe ce se pot spala intr-o incarcare,cuprinsa de la
1-5kg.
2.Capacitatea bazinului e data de cantitatea cu care se incarca bazinul la spalare,intre 20-60l.
3.Capacitatea de centrifugare-cantitatea max de rufe ce se poate stoarce la o singura incarcare.
4.Raportul de flota-raporul dintre masa rufelor de spalat si cantitatea de solutie necesara.
5.Nr.programelor de spalare-variaza intre 11-22 programe.
6.Timpul necesar pt efectuarea operatiilor de spalare i-a valori cuprinse intre 2-6min.
7.Puterea motoarelor:motorul spalator 250-520W,centrifuga 280-650W.
8.Puterea rezistentei pt incalzirea apei-1900-2300W.la spalare:40-50rot/min,centrifugare 120-
1500 rot/min.
9.Eficacitatea spalarii exprimata in gr.alb.
10.Nr. si varietatea comenzilor:-program de stoarcere,regulator de viteza pt
stoarcere,dispozitiv de eliminarea stoarcerii,dispozitiv de antisifonare,dispozitiv pt spalare cu
apa rece,pt spalare delicata,de reducere a spumarii excesive.
Sortimentul:
Masini care functioneaza cu procedeul „jetsistem” aplicat de firma Zanussi, Italia. Esenta
acestui procedeu consta in reglarea automata a debitului de apa in functie de cantitatea si tipul
rufelor. Avantajele: - scaderea substantiala a consumului de apa, detergent;
- dizolvarea totala a detergentului, repartizarea uniforma pe suprafata rufelor;
- repartizarea uniforma a apei de spalare, limpezire asigurind eficacitatea maxima a spalarii;
-folosirea unui sistem special de retinere a vaporilor de apa prevenind aparitia condensului.
Masini care utilizeaza tehnologia „Nexus” la masinile de spalat si de uscat rufe, aplica sisteme
de uscare „turbodry” principiul consta in: suflarea aerului incalzit de un filament electric prin
conducte de aer asupra rufelor aflate intr/un tambur cu rotile continue ce asigurauscarea optima.
Sistemul de spalare Activa utilizat de Candy, Italia se bazeaza pe efectul combinat al spalarii
cu jet de apa si variatia turatiei motorului. Avantajele: dublarea vitezei de rotatie a tamburului,
pomparea apei din cuva si pulverizarea direct peste rufe. Firma Candy utilizeaza si sistemul
Combiwash combinind eficient: spalarea prin imersia totala a rufelor in apa, sistem folosit si
la clatire oferind protejarea tesaturilor la actiunea mecanica din timpul utilizarii.
Masini de spalat rufe “Electrolux” Suedia utilizeaza sistemul Direct Spray, consta in stropirea
continua a rufelor cu apa si detergent eliminind operatia de prespalare.
Masini de spalat Indesit, Italia – sistemul de spalare in cascada optimizeaza consumul de
detergent.
Masini care utilizeaza sistemul (tip ploaie) firma Kelvinator, Italia combina eficient activitatea
de spalare cu imersia totala a rufelor, si o spalare fina prin picurare.
Cerinte de calitate:
a) tensiunea de alimentare exprimata in volti si frecventa in hz.
b) puterea absorbita se exprima in wati se determina cu watmetru. Produsul dintre puterea
absorbita si timpul de functionare reprezinta consumul de energie electrica.
c) protectia impotriva electrocutarii- exprima siguranta de functionare a aparatului din punct
de vedere al protejarii utilizatorilor la eventualele scurgeri de curent.
d) fiabilitatea – capacitatea unui aparat de a functiona o anumita perioada de timp fara
defectiuni.
e) mentenabilitatea – capacitatea unui aparat de a putea fi intretinut, reparat intr/o anumita
perioada de timp
f) dimensiunile/masa – trebuie sa faciliteze amplasarea intr-un spatiu cit mai redus.
41. Aparate pentru păstrarea la rece a alimentelor: clasificarea, părţile componente,
principiul de funcţionare, sortimentul, cerinţele de calitate şi controlul calităţii lor în
comerţ.
Sunt aparate pt pastrarea pe perioade relativ scurte a alimentelor cu ajutorul T scazute.Partile
componente: 1)dulapul frigorific format din 2 parti exterioara-dulapul si interioara-cuva.In
interiorul cuvei e amplasat vaporizatorul ce produce t scazuta,rafturile si cutiile pt alimente.
2.agregatul frigorific genereaza T scazute prin vaporizare(solutie de freoni).Sunt 2
tipuri:absorbtie,compresie.
Insatalatie electrica e formata din releu de pornire,intrerupator,cordon,lampa pt
iluminat,intrerupatorul.
Clasificarea racitoarelor si frigiderelor de uz casnic:
1)Dupa principiul de functionare(cu compresie,absorbtie).
2)Dupa aptitudinea de a functiona la T ambiante extreme(de clasa
subnormala,normala,subtropicala,tropicala).
3)Dupa realizarea operatiei de dezghetare(manuala,semiautomata,automata,cu aer uscat).
4)Dupa modul de acces la compartimentele de racire(tip dulap,lada,masa,bar).
5)Dupa posibilitatea de manevrare(stationare,fixe,mobile).
Caract.de calitate:*Vol.brut-vol.ocupate de elementele componente ca
vaporizatorul,gratarele,140-340l.
*Vol.util total-suma vol.utile totale ale compartimentelor cuvei.
*Vol.compartimentelor de joasa T.
*Suprafata utila de asezare a alimentelor
*Consumul de energie in 24h.
*T in compartimente
*T de racire min.in compartimentul pt congelarea alimentelor
*Capacitatea de congelare
*Protectia impotriva electrocutarii.
Congelatoarele:destinate pastrarii prin congelare a alimentelor pt o perioada indelungata,3-13
luni.Principiul de functionare e similar cu cel al frigiderului,insa instalatia de vaporizare aprope
in toata suprafata cuvei.Caracteristici de calitate:capacitatea totala 140-490l,cap.decongelare
in 24 h 5-25kg,consumul de energie in 24h 1,4-2,8kw.
Combinele frigorifice pastrarea la rece prin refrigerare,congelare.Carac.de calitate:cap.bruta
260-300l,cap.frigider 170-200l,cap.congelator 50-100l,cap.congelare 24h 8-18kg.
Sortimentul:
Frigidere Artic,se produc in 3 variante,are caract:cap.bruta 140,180,240 l;
*cap.congelare 14-19l,*cap.congelare 24h-4,5 5,5 7,5 kg.
Frigidere Stirom,are caract:cap.bruta 310-350l,cap.utila congelator 40-65l,cap.congelare in
24h 5kg,degivrare automata,clasa de functionare S si N.
Verif.calitatii:
1.Verif.etansanietatii usii se fc cu ajutorul unei benzi de hirtie care se asaza in diferite puncte
ale usii.
2.verif.emanarii mirosurilor.
3.Verif.functionarii termostatului se fc prin conectare,deconectarea circuitului electric.
Trebuie respectate:instalarea intr-un loc aerisit,racordarea la reteau electrica numai printr-o
priza,reglarea T in functie de T mediului ambiant.
Cerinte de calitate:
a) tensiunea de alimentare exprimata in volti si frecventa in hz.
b) puterea absorbita se exprima in wati se determina cu watmetru. Produsul dintre puterea
absorbita si timpul de functionare reprezinta consumul de energie electrica.
c) protectia impotriva electrocutarii- exprima siguranta de functionare a aparatului din punct
de vedere al protejarii utilizatorilor la eventualele scurgeri de curent.
d) fiabilitatea – capacitatea unui aparat de a functiona o anumita perioada de timp fara
defectiuni.
e) mentenabilitatea – capacitatea unui aparat de a putea fi intretinut, reparat intr/o anumita
perioada de timp
f) dimensiunile/masa – trebuie sa faciliteze amplasarea intr-un spatiu cit mai redus.
42. Clasificarea şi caracteristica sortimentului mobilei.
Dupa natura materiei prime: (din lemn masiv,din placi aglomerate,din rame placate,din
materiale combinate).
Dupa modul constructiv: (pe schelet,din panouri,din panouri si schelete,curbata).
Mod de asamblare(demontabila,nedemont,mixta).
Mod de finisare(slefuita,baltuita,ceruita,emailata,lacuita).
Felul ornamentelor(profilata,sculptata,incrustata,gravata,mozaicata,pictata).
Dupa stil(antic-grec si roman,gotic,Renastere,Baroc,Regence,Ludovic XV,clasic
francez,englez,modern,rustic,naturist).
Destinatie(pt uz casnic,institutii publice,cladiri social-
culturale,spitale,sanatorii,comercial,hotelier,scolar,industrial).
Mod de utilizare(pt depozitare,pt lucru,pt servit masa,pt sedere si odihna).
Mod de aranjare(aparenta,inzidita,camuflata,planta,modulara).
Mobilierul modern realizat prin linii clare şi la dimensiunile
spaţiilor de locuit şi din birouri, iar efectul modern este obţinut prin materialele noi,finisaj,
accesorii de feronerie, multifuncţionalitate şi comfort. imită anumite structuri lemnoase .
Mobilierul rustic. Are la bază ornamente ale artei populare. Se
carcterizează prin rezistenţă şi existenţa unei ornamentaţii specifice artei
populare bazate pe motive vegetale (frunze şi flori) sau decor simplu (linii, puncte,
Mobilier naturist. realizat din materiale lemnoase cu un coeficient
redus de prelucrare, păstrând fragmentele natural.se utilizează tulpini şi rădăcini de
arbuşti.Zonele din arbore utilizate sunt: buturuga, scorbura.
Mobilierul stil.
menţionăm:Renaştere, Baroc, Regence, Rococo şi stilurile clasice (Ludovic al XVI-lea).
Mobila stil „Renaştere”Are o valoare artistică deosebită. Mobila se caracterizează
prin:proporţionalitate,simetrie, transpunerea elementelor arhitecturale din
piatră în lemn,a celor mai rafinate forme create în antichitate.Apare în Italia.
Mobilierul stil „Baroc”. detalii şi ornamente excesive, contraste de culoare şi aur, jocuri de
umbre şi lumini, forme şi volumepline de mişcare.Apare în epoca târzie a Renaşterii, la sfârşitul
secolului al XVI-lea, fiind o continuare a Renaşterii.
Mobila stil Chippendale (Baroc englez 1718-1779). Este caracterizat
printr-un stil personal ce apare în Anglia, prin aplicarea ornamentaţiilor gotice şi
chineze . Stilurile Clasicismului:
Stilul Ludovic al XVI-lea. Se caracterizează prin revenirea la o linie
dreaptă renunţându-se la liniile curbe. Se folosesc: cerc, elipsă,prismă, dreptunghi. îmbinare a
motivelor antice romane şi greceşti cu cele egiptene şi chinezeşti.
Stilul Empire.caracterizat de preluarea ornamentelor antice greco-romane şi ale Egiptului
antic. Ornamentele dominante sunt cele sculptate grifoni, sfincşi.
Stilul Louis Philippe (stil clasic târziu 1830-1860) este cunoscut în
Anglia sub denumirea de stilul Victorian.El combină liniile drepte cu cele curbe şi păstrează
proporţiile caracteristice clasicismului şi barocului.
43. Clasificarea și caracteristica fibrelor textile.
In grupa textile sunt încadrate materiile prime, produsele semifabricate, semiprelucrate,
prelucrate, semifinite sau finite constituite exclusiv din fibre textile, fără a se ţineseama de
procesul de fabricaţie utilizat.
Clasificarea fibrelor textile se poate realiza după mai multe criterii, cel mai utilizat fiind bazat
pe provenienţă, mod deobţinere, natură şi compoziţie chimică:
fibre naturale:
 -vegetale (celulozice) - bumbac, in cânepă, iută, manila, etc.;
 animale (proteice) - lână, mătase;
 minerale (fibre de azbest);
 fibre chimice: din polimeri naturali (fibre celulozice,fibre proteice, fibre din
hidrocarburi), din polimeri sintetici (fibre obţinute prin polimer izare,
policondensare,poliadiţie);
 alte fibre industriale: fibre din sticlă, fibre metalice, fibre carbon, etc.
Aprecierea calităţii fibrelor textile se realizează prin verificarea proprietăţilor fizice (masă
specifică, culoare, luciu,lungime, fineţe sau densitate de lungime, rezistenţă specifică, alungire
la rupere, higroscopicitatea); proprietăţilor chimice (comportarea la agenţi chimici),
proprietăţilor termice (conductibilitate, stabilitate termică, comportare laflacără, comportare la
acţiunea luminii, etc.); proprietăţilor tehnologice.
44. Caracterizarea procesului tehnologic de obținere a țesăturilor textile.
A. Preparaţia
Încleierea → impregnarea firelor cu un apret care să le asigure o rezistenţă mai bună
Urzirea → aşezarea firelor de urzeală pe sulul urzelii → se ţine seama de lungimea ţesăturii şi
de lăţimea ei (nr. firelor de urzeală determină lăţimea)
Năvădirea → trecerea ordonată a firelor de urzeală prin cocleţii iţelor
B. Ţeserea propriu-zisă → se realizează modul de legare a firelor de urzeală cu cele de
bătătură → formează legăturile ţesăturilor
C. C. Finisarea
 Pârlirea → ţesătura se trece pe deasupra unei flăcări ce provoacă aprinderea şi arderea
firelor ieşite în exterior → ţesătura va avea faţa mai nete dă
 Descleierea → se îndepărtează substanţele de încleiere
 Fierberea → proces complex → 3 tipuri de acţiuni: - mecanice (presări, frecări), fizice
(temperatura), chimice (apa, detergenţi, săpun) → se îndepărtează cerurile, grăsimile,
substanţe proteice, pete etc.
 Albirea → urmăreşte obţinerea unui grad de alb mai avansat prin modificarea
proprietăţilor pigmenţilor naturali→ se utilizează: - substanţă pe bază de Cl, substanţă
pe bază de O2
 Mercerizarea → se face numai la ţesăturile de bumbac cu soluţie concentrată de NaOH
în urma acestei operaţii fibrele de bumbac se îndreaptă (din bandă răsucită bandă
dreaptă) → modifică anumite proprietăţi.
 Vopsirea → dictată de modă, putându-se diversifica sortimentele de ţesături poate fi:
- generalizată (de fond) → se realizează prin imersia ţesăturilor în colorant localizată
(imprimare) → se realizează pe porţiuni
 Apretarea → operaţia de realizare a unor proprietăţi suplimentare, prin aplicarea unei
anumite substanţe. Apreturile pot fi:
 De plinătate → dă o anumită rigiditate ţesăturilor
 De îngreunare → conferă moliciune, masă sporită şi luci
 De neşifonabilizare → pt.ca ţesăturile să-şi revină la forma iniţială
 De impermeabilizare → ţesăturile devin impermeabile la vapori de apă,
apă,aer
 De hidrofugare → ţesăturile devin impermeabile la apă dar permeabile la vapori şi
aer
 De rezistenţă la putrezire
 De ignifugare → ţesăturile devin rezistente la foc
 De antistatizare → elimină încărcarea electrostatică
 Antimolicide → împotriva moliilor
 Piuarea → densificarea prin înpâslire → se obţin ţesături tip postav rezultă o ţesătură
mai compactă, cu o termoizolare crescută se aplică la ţesăturile de lână se realizează în
mediu umed, la temperaturi ridicate, sub acţiunea unor forţe de presare şi frecare
 Sanforizarea → operaţia de scurtare forţată a ţesăturilor de bumbac pt.a le conferi
stabilitate dimensională
  Scămoşarea → se realizează una sau ambele feţe pufoase se face prin agăţarea capetelor
fibrelor şi tragerea lor la exterior cu ajutorul unor ace elastic.
45. Caracterizarea principalelor grupe de țesături.
Bumbacul → reprezintă prelungirile epidermice ale cojii seminţelor plantei este o fibră
unicelulară constituită din macromolecule celulozice orientate paralel cu axa fibrei la
microscop apare sub forma unei benzi răsucite cu elementele structurale vizibile.
Compoziţia chimică → celuloză 45-85%, proteine, grăsimi şi ceruri, substanţe minerale
Proprietăţi:
 Culoare → alb-gălbuie
 Fineţea (grosimea) → 16-30 microni
 Lungimea → 16-60 mm
 Repriza → 8,5%
 Alungirea → 6-8%
 Rezistenţa la rupere → ≈ 36Kgf/mm2
 Elastică şi suplă
 Repriza → umiditatea legal admisă
Alungirea → cât se alungesc fibrele la tracţiune fără să se rupă (poate fi elastică sau
plastică)
separarea fibrelor de seminţe → egrenare, după ce în prealabil a fost curăţat de impurităţile
minerale (praf, pietre) şi de cele vegetale (frunze, resturi de capsule)
din 100Kg bumbac → 30-40Kg fibre
fibrele foarte scurte (8-10 mm) care rezultă în urma egrenării se numesc linters şi se
utilizează pentru fabricarea fibrelor artificiale celulozice
Inul → o fibră pluricelulară are formă cilindrică, este transparentă, prezintă pereţi celulozici
groşi şi lumen subţire, întrerupt de striaţii transversale în formă de X capetele fibrei sunt
ascuţite
Proprietăţi:
 Repriza → 12%
 Masa specifică → 1,46 g/cm3
 Lungimea → 300 – 750 mm
 Alungirea → 2-4%
 Elasticitate mai mică decât a bumbacului
 Bun conducător de căldură
 Rezistenţa la rupere → 36-60 Kgf/mm2

Cânepa → fibră pluricelulară formă cilindrică, pereţi celulari subţiri şi lumen dezvoltat
întrerupt de striaţii în formă de X capetele fibrei sunt rotunjite.
Proprietăţi:
 Culoare → cenuşiu-verzuie
 Mată
 Masa specifică → 1,5 g/cm3
 Lungimea → 65-100 cm
 Alungirea → mai mică decât a inului
 Rezistenţa la rupere → mai mare decât a inului
 Repriza → 12%
separarea fibrelor de tulpini se poate face prin procedee biochimice, chimice, mecanice şi prin
aburire
Procedeul biochimic (topire) → tulpinile sunt introduse în apă, sunt atacate de bacterii care
distrug cuticula, eliberând fibrele de partea lemnoasă apoi sunt supuse prelucrării mecanice
(meliţare) pentru fărâmiţarea părţii lemnoase şi îndepărtarea mai uşoară a acesteia urmează
pieptănarea fibrelor cu ajutorul unor piepteni metalici pentru îndepărtarea resturilor tulpinilor
şi pentru paralelizarea fibrelor în urma acestui proces rezultă 2 tipuri de fibre:
 lungi → fuior
 scurte → cîlţi
Procedeul chimic → tratarea tulpinilor cu soluţii care înmoaie partea lemnoasă
Procedeul mecanic → separarea fibrelor de partea lemnoasă se face prin zgîriere

Procedeul aburirii → introducerea tulpinilor în autoclave unde este introdus abur fierbinte sub
presiune, determinând înmuierea şi desprinderea fibrelor de partea lemnoasă.
Lâna → cea mai importantă fibră naturală animal este alcătuită din cheratină (subst.proteică)
în proporţie de 83%, restul apă are formă cilindrică şi ondulaţii caracteristice se deosebesc 3
straturi:
 Strat cuticular → solzos, subţire, protejează fibra de acţiunea factorilor externi şi
determină împâslirea lânii
 Strat cortical → gros (90% din diametrul fibrei), format din celule alungite care conferă
proprietăţi ca: rezistenţă, elasticitate, stabilitate la îndoiri repetate, higroscopicitate
 Strat medular → canal interior, conţine aer, pigmenţi şi se observă la microscop mai
ales la fibrele de calitate inferioară
Prelucrarea lânii
Lâna → se obţine prin tunderea oilor (cojoc) sau de la oile sacrificate (lână tăbăcărească)
se spală cu săpun şi soluţie de NaOH pentru îndepărtarea impurităţilor şi a grăsimii (usuc)
este supusă pieptănării şi filării (toarcerii)
Proprietăţi:
Masa specifică → 1,3 g/cm3
Lungimea → 5-10 cm
Ondulaţiile → număr de încreţituri/cm
Rezistenţa la rupere → mai mică decât la fibrele vegetale
Alungirea → mare → 25-30%
Higroscopicitatea → cea mai higroscopică fibră naturală → 15 -18%
Mătasea → secreţia glandulară a viermilor de mătase alcătuită din 2 filamente de fibroină unite
din loc în loc de sericină (o substanţă galbenă) care conferă fibrei asprime şi rigiditate.
prin procesul de degomare → tratarea fibrei cu soluţie de NaOH → se îndepărtează
sericina şi fibra devine suplă şi lucioasă
pentru obţinerea fibrelor → gogoşile viermilor de mătase se opăresc sau se prăjesc şi se
utilizează doar partea din mijloc (cca.16% din lungimea fibrei)
mătasea crudă (borangicul) → se obţine prin unirea capetelor de fibre de pe 4-8 gogoşi şi
tragerea lor simultană într-un singur fir
Proprietăţi:
 Rea conducătoare de căldură şi electricitate
 Luciu → puternic → cea mai lucioasă
 Culoarea → după degomare → albă
  Se vopseşte cel mai bine din toate fibrele naturale
 Este degradată uşor de umezeală şi razele solare
46. Încălțămintea : funcțiile, părțile componente și sistemele de confecționare.
Încălțămintea este denumirea generică a tuturor produselor care sunt confecționate special
pentru acoperirea și protecția labei piciorului. În această categorie intră: ghetele, pantofii,
cizmele, bocancii, papucii, sandalele, adidașii dar nu și ciorapii.
Funcţiile încălţămintei:
 funcţia de protecţie
 funcţiaortopedică funcţia igienico-medicală
 funcţia estetică şi de personalizare

47. Clasificarea şi caracteristica sortimentului jucăriilor.

Sortimentul de jucarii este complex, putand fi grupat dupa urmatoarele criterii:
Dpa varsta
- 6-12luni; jucarii care produc sunete
- 1-2 ani papusi neimbracate, pasari si animale din cauciuc si mase plastice etc.
- 2-3 ani jucarii pe rotile, animale si papusi din materiale textile etc.
- 3-5 cuburi etc
- 5-6 jucarii mecanizate, jocuri sportive, jocuri care sa pregateasca pentru scoala
- 8-14 jucarii tehnice, stiintifice, piese pentru montat aparate
Dupa materia prima
- jucarii din metal, lem, plastic, materiale textile, cauciuc, materiale combinate
Din punctul de vedere al actionarii
- mecanice nearticulate, articulate, pe roti
- mecanice cu arc, volant, mecanism cu parghie
- electrice
- electronice
Din punct de vedere al comenzii
- cu comanda proprie, cu program, cu telecomanda
Din punct de vedere al miscarii
- cu miscare rectilinie, circulara, rectilinie alternativa, cu miscari combinate
Din punct de vedere al deplasarii
- statice, dinamice
Dupa forma de joc
- jocuri in aer liber, cu subiect de constructie, didactice, jocuri distractive
48. Clasificarea, sortimentul şi parametrii tehnico – funcţionali a radioreceptoarelor.
49. Clasificarea, sortimentul şi parametrii tehnico – funcţionali a televizoarelor.
50. Procesul de obţinere a hârtiei şi cartonului, sortimentul și indicii de calitate
Etapa 1 Prima etapă este pregătirea inițială a materiilor prime finite din lemn. Lemnul prelucrat
(molid, pin) este tăiat pe mașini speciale de lăcătuș cu un ferăstrău circular pe o pădure lungă
de 1,2 m, după care coaja este îndepărtată (uzată) pe mașina decojitoare prin metoda uscată.
Folosind un așchietor, bucățile de coajă sunt zdrobite în chipsuri de proces.
Etapa 2 A doua etapă este fabricarea produselor semifinite din pulberi termomecanice și din
lemn. În ateliere de lucru specializate (pulp de lemn) produce pulpă de lemn, obținută prin
abraziune mecanică în echilibrul dimensional al mașinilor de măcinat. Balanțele sunt încărcate
în mașina de șlefuit, apoi sunt presate pe toată lungimea pietrei rotative ceramice. Datorită
rotației pietrei, lemnul presat la ea este împărțit în fibre separate. După aceea, masa de lemn
este sortată, curățată, îngroșată, albită.
Magazinele de pastă termomecanică sunt destinate fabricării pulpei termomecanice
tehnologice din așchii. Pentru obținerea acesteia, așchii aburți sub presiune sunt supuși unei
măcinări în două etape. Masele termomecanice sunt, de asemenea, supuse etapelor de sortare,
îngroșare și albire.
Etapa 3 Producerea hârtiei. Hârtia din care sunt realizate broșuri în viitor se obține prin
amestecarea, obținută în prima și a doua etapă, a produselor semifabricate (pastă de lemn și
pastă termomecanică), precum și pulpa sulfatată comercială albă importată.
Masa de hârtie este alimentată la mașina de fabricat hârtie numai după terminarea etapelor
pregătitoare: sortarea, curățarea, sortarea fină și dezaerarea. O pânză de hârtie este formată în
partea din rețea a mașinii de hârtie, care este deshidratată datorită presiunii arborilor de presare.
Apoi, rețeaua de hârtie este uscată în cilindri speciali de uscare, care lucrează pe o pereche,
dând o netezire suplimentară datorită trecerii hârtiei prin arborii de calendare. Etapa finală este
înfășurarea hârtiei netede pe axele rolei. Mașina de tăiere taie foaia finisată de hârtie în rulouri
de formate necesare. După aceea, hârtia tăiată este împachetată și stocată. Hârtii de hârtie
fabricate în mod obișnuit sunt livrate clienților în transportul feroviar, în apă și în transportul
rutier.
51. Caracteristica metalelor folosite la obţinerea bijuteriilor.
52. Caracteristica pietrelor preţioase şi semipreţioase.
Pietrea prețioase:
 diamantul,
 smaraldul,
 safirul
 și rubinul
Pietre semiprețioase:
 Topazul
 Ametistul
 Granatul
 Acvamarinul
 Opalul
 Turcoazul
 Onixul
 Zirconul
 Spinelul
 Turmalina
 Jadul
 Perla
 Chihlimbarul
53. Pastele făinoase: clasificarea și caracteristica sortimentului.
Pastele făinoasese obţin din aluat crud nedospit, preparat din apăşi făină, uscat până la
umiditate 12-13%,şi care prezintă o stabilitate mare. Făina trebuie să provină din grâu dur de
extracţie 0-30, grişată,cu un conţinut de gluten umed de minim 28%.
Clasificarea pastelor făinoase se poate face în funcţie de reţeta defabricaţie în:
 Paste simple;
  Paste cu adaosuri.
Clasificarea pastelor făinoaseîn funcţie de tipul modelării este următoarea:
 Paste tubulare: macaroane;
 Paste filiforme: fidea, spaghete;
 Paste panglică: tăiţei, lazane;
 Paste figuri: cuburi, scoici, brăduţi;
 Paste umplute.
54. Laptele şi derivatele laptelui: clasificarea produselor lactate, valoarea alimentară a
laptelui.
Laptele este un produs natural, extrem de hrănit care cuprinde toate substanțele necesare pentru
a menține viața și dezvoltarea corpului pentru o lungă perioadă de timp (este separată de glanda
mamară în timpul perioadei de hrănire a puilor).
Produse lactate - produse alimentare din lapte. Smântână, brânză de vaci, kefir, iaurt sunt
cunoscute de toată lumea încă din copilărie. Produsele din lapte din cele mai vechi timpuri sunt
renumite pentru proprietatile sale de vindecare. Se folosește în medicina tradițională, medicina
populară, cosmetologia, industria alimentară.
Clasificarea produselor lactate:
1. Produse lactate (brânză de vaci, iaurt, brânză, smântână, iaurt, kefir, airan, shubat, koumiss,
ryazhenka). Acestea conțin "armată" de bacterii utile de acid lactic, care normalizează
microflora intestinală, distrug microorganismele patogene, elimină dysbacterioza.
2. Produse de separare a laptelui (smântână, unt, zer). Grăsimile furnizează corpului energie,
protejează împotriva hipotermiei. Serul intareste sistemul imunitar, imbunatateste digestia,
normalizeaza greutatea, elimina colesterolul. Produsele de separare păstrează toate
proprietățile laptelui.
3. Produse lactate de înaltă tehnologie (înghețată, lapte condensat, condensat, pulbere sau
pasteurizat). Nu furnizați valoare corpului uman.
Valoare nutrițională . Conținutul de proteine din laptele de vacă variază de la 2,7 până la 3,8%.
Principalele proteine din lapte - cazeină (2,7%), albumină (0,4%), globulină (0,12%) - sunt
compoziții complete de aminoacizi. Acestea au o valoare nutritivă ridicată și o bună
digerabilitate (96%).
Conținutul mediu de grăsime din lapte în lapte este de 3,9%. Grăsimea din lapte este bine
absorbită în organism, deoarece are un punct de topire scăzut (27-34 ° C) și este într-o stare
foarte dispersată - sub forma celor mai mici bile (până la 4 miliarde în 1 ml de lapte).
55. Caracteristica metodelor fizice de conservare: tipurile și esența lor, regimurile de
realizare, influența la calitate și mentenanță.
56. Ceaiul: factorii care influenţioază calitatea ceaiului, sortimentul şi indicii de calitate.
Ceaiul rezulta din prelucrarea mugurilor cu 2-5 frunze ai arborelui de ceai Thea chinensis, din
familia Rubacee. Ceaiul este promovat ca o bautura reconfortanta, sanatoasa, dietica si relativ
ieftina. Tara natala China,Japonia
Sortimentul de ceai include ceai negru si ceai verde (nefermentat si semifermentat)
Clasificarea ceaiului se face dupa mai multe criterii"
a)dupa dimensiunea frunzelor"
 frunze intregi
 frunze rupte
 runze strivite sau sub forma de praf.
b)dupa tehnologia de fabricatie"
  ceaiul negru (fermentat)
 ceaiul (semifermentat)
 ceaiul verde (nefermentat)
 ceaiul aromeat (parfumat)
 ceaiul instant.
Calitate ceaiului este influientata in mod hotarator de calitatea frunzelor prelucrate din cele
patru recolte(intre sfarsitul lunii aprilie si sfarsitul lunii septembrie) cel mai bun ceai se obtine
din frunzele primei recolte.
Calitatile ceaiului:
ceai negru: buchet, extra, calitate 1, 2,3
ceai verde: buchet, calitate 1,2,3
ceai sub forma de brichete (negru sau verde): calitate superioara 1,2,3
57. Cafeau: factorii care influenţiază calitatea cafelei.
Calitatea cafelei se diferenţiază după specia şi soiurile arborilor de la care provine, după zonele
geografice în care se cultivă, precum şi după condiţiile climaterice. Forma, mărimea, culoarea,
mirosul şi aspectul general sunt criterii organoleptice de apreciere a calităţii cafelei crude.
Gustul, mirosul şi aroma sunt cele mai importante caracteristici organoleptice şi se evaluează
prin examinarea cafelei prăjite şi măcinate ca atare, precum şi a infuziei pregătită prin
introducerea sa în apă fierbinte.
58. Crupele: clasificarea și caracteristica sortimentului.
Crupele – sunt produse mult apreciate în alimentaţie prin faptul că au o valoare
alimentarăridicată şi sunt uşor asimilate de organismul uman. Crupele se obţin prin prelucrarea
boabelor de cereale cu ajutorul unor maşini speciale.
În funcţie de materia primă şi tehnologia aplicată se clasifică:
Naturale Artificiale
Normale (întregi, fragmentate) Tapioca
Laminate (opărite, prăjite) Orez artificial
Expandate (din orez, porumb)
Crupele normale sunt de mai multe feluri:
 întregi: decorticate (hrişca); decorticate şi şlefuite (uneori polizate): orez, orz,mei;
 fragmentate : brizura de orez, orz, grişul, mălaiul.
Crupe laminate:
 opărite (fulgi de ovăz);
 prăjite (fulgi de porumb, grâu).
Crupe expandate:
 crupe întregi decorticate, şlefuite şi polizate (orez, arpacaş);
 crupe sfărâmate (brizură de orez, griş, mălai);
 crupe laminate (fulgi de ovăz, fulgi de porumb).
După natura bobului, crupele se clasifică în următoarele sortimente:
 crupe din porumb (mălaiul);
 crupe din grâu (grişul, arpacaşul);
 crupe din orez (orez şlefuit, polizat, glasat, brizură);
 crupe de orz (arpacaşul de orz);crupe de ovăz (fulgii de ovăz).
Crupele artificiale se obţin din amidon extras din cereale sau manioc, parţial cleificate(de
exemplu – tapioca din manioc, orez artificial din anumite specii de cereale) cele mai pretabile
la obţinerea crupelor sunt cerealele şi leguminoasele.
Tehnologia crupelor cuprinde două faze
1. Pregătirea boabelor (separarea impurităţilor şi după caz, aplicarea unui
proceshidrotermic urmat de uscare).
2. Decorticarea boabelor după care în funcţie de tipul crupei – şlefuire,
polizare,glazurare, laminare, prăjire, expandare.
59. Clasificarea cafelei şi indicii de calitate ai cafelei.
Cafea solubilă
Cafea solubilă sau cafea instant, este un derivat obținut din boabe de cafea zdrobite.
În procesul de obținere a cafelei solubile are loc o infuzie a cafelei măcinate cu apă
fierbinte, ulterior aplicându-se un proces de extracție a apei prin uscare. Aceasta se poate face
prin înghețare sau pulverizare în jet de aer fierbinte.
Tehnologia prin înghețare numită și liofilizare sau sublimare (engleză: freeze drying),
constă în înghețarea soluției de cafea la - 40 °C, ce capătă aspect de pudră cristalizată. Aceasta
este apoi introdusă în camere de vid, unde apa se evaporă treptat, menținând aroma cafelei și
lăsând în urmă granule fine de cafea solubilă.
Prin pulverizare în jet de aer fierbinte (engleză: spray drying), soluția de cafea este trecută
printr-un jet continuu de aer fierbinte, astfel încât se concentrează, obținându-se o pulbere fină
de cafea solubilă.
Cafea decafeinizată
Cafeaua decafeinizată sau decofeinizată, numită și cafea dietetică, este obținută în urma
unui proces industrial de extragere al cafeinei din boabele verzi de cafea, în procentaj de 97-
98%, numit decofeinizare. Cafeina extrasă este utilizată în industria farmaceutică ca tonic al
sistemului nervos central.
Cafeaua decofeinizată reprezintă opțiunea de a consuma cafea fără a beneficia de efectul
stimulant al cofeinei. Calitatea cafelei decofeinizate este aceeași cu cea a unei cafele clasice.
Se folosesc trei metode pentru a extrage cafeina din cafea:
-Folosirea unui solvent: Boabele de cafea crude sunt trecute în prealabil într-o baie cu aburi,
apoi se introduc într-un solvent. Sunt folosite mai multe substanțe, printre care alcool, acetonă,
clorură de metilen, acetat de etil, benzen. În prezent se folosește predominant acetatul de etil.
-Cu ajutorul dioxidului de carbon: Această metodă de decafeinizare constă în folosirea
dioxidului de carbon în formă lichidă pentru a extrage cafeina din boabele de cafea. Avantajul
acestei metode este acela că păstrează caracteristicile cafelei, dar are dezavantajul de a fi
costisitoare.
-Folosirea de „apă elvețienă”: Metoda apei elvețiene a fost descoperită și denumită astfel în
1930 după numele companiei elvețiene Swiss Water Decaffeinated Coffee Company. Această
metodă constă în introducerea cafelei crude în apă fierbinte. Dezavantajul major al acestei
metode este că sunt eliminate și principalele substanțe conținute de cafea. În timp metoda s-a
rafinat, fiind folosită apă saturată cu substanțele ce dau gustul cafelei în procesul de extracție a
cafeinei; în felul acesta se poate păstra gustul original al cafelei. În prezent mai există o singură
instalație, în Canada care utilizează această metodă.

60. Expertiza merceologică a articolelor de sticlă.