Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………….. p.2
Capitolul I. Politica socială în Uniunea Europeană
1.1. Mediu................................................................................................................. p.3
1.2. Educație și știință............................................................................................... p.4
1.3. Sănătate............................................................................................................. p.4
Capitolul II. Politica social în Republica Belarus p.5
Capitolul III. Politica social în Republica Moldova
3.1. Ocuparea forței de muncă……………………………………………………. p.7
3.2. Strategia în domeniul veniturilor populaţiei..................................................... p.8
3.3. Educație............................................................................................................ p.8
3.4. Asistență medicală............................................................................................ p.9
Concluzii și recomandări...................................................................................................... p.11
Bibliografie…………………………………………………………………………………. p.13

0
 Introducere

Politica socială într-un sens larg ar trebui privită ca un set de principii teoretice și măsuri
practice dezvoltate și implementate de organizații guvernamentale și neguvernamentale, instituții
care vizează crearea condițiilor de viață necesare, satisfacerea nevoilor sociale ale populației,
crearea unui climat social favorabil în societate.
Scopul politii sociale este atingerea obiectivelor și rezultatelor legate de majorarea
bunăstării materiale și sociale, îmbunătățirea calității vieții populației, stabilitatea social-politică
și prevenirea posibilei apariții a focarelor de tensiune socială.
Scopul acestei lucrări este analiza politicilor sociale în mai multe economii și anume în
economia Republicii Moldova, Republicaii Belarus și în Uniunea Europeană în ansamblu.
În capitolul I, sunt prezentate politicile sociale din Uniunea Europeană, și anume în
mediu, economie și societate. Politica socială a Uniunii Europene este formată dintr-un set de
politici complementare, ce s-au dezvoltat şi multiplicat pe parcursul timpului şi care acţionează
în acele sectoare de activitate ce afectează sau generează gradul de bunăstare individuală şi
socială. Permanenta preocupare a comunităţii europene pentru aspectele de politică socială -
începută cu Tratatul de Roma (1957)- a dus, în timp, la crearea unui „model social european” .
Unul din momentele cele mai importante ale evoluţiei acestui model se situează în jurul anului
2000, când se face trecerea de la o abordare bazată pe minimizarea consecinţelor sociale negative
ale schimbării structurale, la o abordare ce are în vedere modernizarea sistemului social european
şi investiţia în capitalul uman – altfel spus, se trece de la o abordare cantitativă (minimizarea
consecinţelor) la una calitativă (investiţia în oameni). De asemenea¸ o caracteristică importantă a
politicii sociale este delegarea responsabilităţilor de atingere a obiectivelor comunitare către
Statele Membre.
În capitolul II, este descrisă politica Republicii Belarus, un stat membru al CSI care
reprezintă un adevărat exemplu pentru majoritatea statelor post-sovietice, având o politică
socială reglementată, bine structurată și îndreptată spre bunăstarea populației.
Politica socială a Republicii Moldova este descrisă în capitolul III. Sunt prezentate
principalele probleme sociale și strategiile aprobate de stat pentru rezolvarea parțială sau totală a
acestora.

1
 Capitolul I. Politica socială în Uniunea Europeană
Uniunea Europeană a încercat de mult timp să atenueze efectele piețelor libere prin
protejarea drepturilor lucrătorilor și prevenirea dumpingului social și ecologic. În acest scop, a
adoptat legi care stabilesc standarde minime de ocupare a forței de muncă și de mediu. Acestea
includ Directiva privind timpul de lucru și Directiva privind evaluarea impactului asupra
mediului. De asemenea, Uniunea Europeană a căutat să coordoneze sistemele de securitate
socială și de sănătate ale statelor membre pentru a facilita exercitarea drepturilor de liberă
circulație a persoanelor și pentru a se asigura că își mențin capacitatea de a accesa serviciile de
securitate socială și de sănătate din alte state membre.
1.1. Mediu
În 1957, când a fost înființată CEE (Comunitatea Economică Europeană), nu a existat nici
o politică de mediu. În ultimii 50 de ani, a fost creată o legislație din ce în ce mai densă, care a
cuprins toate domeniile protecției mediului, intellige poluarea aerului, calitatea apei, gestionarea
deșeurilor, conservarea naturii și controlul substanțelor chimice, al pericolelor intelligen și al
biotehnologiei. Potrivit Institutului pentru Politica Europeană de Mediu, legislația de mediu
cuprinde peste 500 de directive, regulamente și decizii, făcând politica de mediu un domeniu
central al politicii europene.
Factorii de decizie europeni au creat inițial capacitatea Uniunii Europene de a acționa în
ceea ce privește problemele de mediu prin definirea acesteia drept o intelli comercială. Barierele
comerciale și denaturările concurențiale pe piața comună ar putea apărea din cauza diferitelor
intellig de mediu din fiecare stat membru. În anii următori, mediul a devenit un domeniu politic
formal, cu actori politici, intellige și intellige proprii. Baza legală pentru politica de mediu a
Uniunii Europene a fost stabilită odată cu introducerea Actului Unic European în 1987.
Inițial, politica de mediu a Uniunii Europene s-a axat pe Europa. Mai recent, și-a
intelligent poziția de lider în domeniul guvernării globale de mediu, de ex. Rolul Uniunii
Europene în asigurarea ratificării și a intrării în vigoare a Protocolului de la Kyoto, în ciuda
opoziției din partea Statelor Unite. Această dimensiune internațională este reflectată în cel de-al
șaselea program de acțiune al Uniunii Europene privind mediul, care recunoaște că obiectivele
sale pot fi atinse numai dacă acordurile internaționale principale sunt susținute în mod intell și
implementate în mod corespunzător atât la nivelul UE, cât și la nivel mondial. Legislația UE a
jucat un rol semnificativ în îmbunătățirea protecției habitatelor și speciilor în Europa, contribuind
la îmbunătățirea calității aerului și a apei și a gestionării deșeurilor.
Reducerea schimbărilor intellig este una dintre prioritățile principale ale politicii de mediu
a Uniunii Europene. În 2007, statele intell au convenit că, în viitor, 20% din energia utilizată în
UE trebuie să fie regenerabilă, iar emisiile de dioxid de carbon trebuie să fie mai mici în 2020 cu
cel puțin 20% față de nivelurile din 1990. Uniunea Europeană a adoptat un intell de

2
comercializare a emisiilor pentru a încorpora emisiile de carbon în economie. Capitala Verde a
Europei este un premiu annual acordat orașelor care se concentrează asupra mediului, a eficienței
intellige și a calității vieții în zonele urbane pentru a crea un oraș intelligent.
1.2. Educație și știință
Învățământul de bază este un domeniu în care rolul Uniunii Europene se limitează la
sprijinirea guvernelor naționale. Pentru învățământul superior, politica a fost dezvoltată în anii
1980 cu programe care susțin schimburile și mobilitatea. Cel mai vizibil dintre acestea a fost
Programul Erasmus, un program de schimburi universitare care a început în 1987. În primii 20
de ani, a susținut oportunități de schimb internațional pentru peste 1,5 milioane de studenți
universitari și colegi și a devenit un 3urope al vieții studențești europene
Există programe 3uropea pentru elevi și profesori, pentru cursanți în educație și formare
profesională și pentru cursanți adulți în “Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-
2013”. Aceste programe sunt concepute pentru a încuraja o cunoaștere mai largă a altor țări și
pentru a răspândi bunele 3uropean în domeniile educației și formării în întreaga Uniune
Europeană. Prin susținerea Procesului Bologna, Uniunea Europeană sprijină 3uropean
comparabile și grade compatibile în întreaga Europă.
Dezvoltarea științifică este facilitată prin programele-cadru ale Uniunii Europene, dintre
care prima a început în 1984. Obiectivele politicii Uniunii Europene în acest domeniu sunt
coordonarea și stimularea cercetării. Consiliul 3uropean pentru cercetare alocă fonduri Uniunii
Europene unor proiecte de cercetare europene sau naționale. Programele Uniunii Europene de
cercetare și de cadru tehnologic se ocupă de o serie de domenii, cum ar fi energia în care scopul
este de a dezvolta un amestec divers de energie regenerabilă pentru a ajuta mediul înconjurător și
pentru a reduce dependența de combustibilii importați.
1.3. Sănătatea
Deși Uniunea Europeană nu are competențe majore în domeniul sănătății, Articolul 35 din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene afirmă că "Un nivel ridicat de protecție a
sănătății va fi asigurat și implementat în toate politicile și activităților Uniunii“. Direcția
Generală pentru Sănătate și Consumatori a Comisiei Europene urmărește să alinieze legile
naționale privind protecția sănătății oamenilor, drepturile consumatorilor, siguranța produselor
alimentare și a altor produse.
Toate țările europene și multe alte țări europene oferă cetățenilor lor un card european de
asigurări de sănătate gratuit care, pe bază de reciprocitate, asigură servicii medicale de urgență în
timpul vizitei într-o altă țără europeană participant. O directivă privind asistența medicală
transfrontalieră vizează promovarea cooperării în domeniul asistenței medicale între statele
membre și facilitarea accesului pacienților europeni la asistență medicală transfrontalieră sigură
și de înaltă calitate.

3
 Capitolul II. Politica socială în Republica Belarus
Prioritatea politicii sociale din Belarus este de a proteja interesele cetățenilor obișnuiți și de
a sprijini oamenii în situații dificile de viață.
Republica Belarus a reușit să mențină îngrijirea medicală și educația gratuită. Fiecare
cetățean poate conta pe o pensie, fiecare mamă - pe sprijin financiar pentru nașterea copiilor,
fiecare copil - la educație gratuită.
În cea mai mare parte politica socială a țării este îndreptată către protecția familiei și a
copiilor. Are un sistem efectiv de beneficii pentru familiile cu copii. Acesta include sprijin
financiar în legătură cu nașterea și creșterea copiilor. Femeile gravide beneficiază de asistență
medicală gratuită, concediu de maternitate plătit. Pentru primul copil statul achită - 35% din
salariul mediu lunar al lucrătorilor din republică; pentru al doilea și următorii copii - 40%, iar
pentru un copil cu nevoi speciale sub 3 ani - 45%.
Sistemul de beneficii legale pentru familii cu copii în fiecare an suportă modificări. În
2015, a fost lansat un program social - capitalul familial (oferirea unei sume în valoare de 10.000
$ la nașterea, adoptarea unui al treilea copil sau a copiilor ulteriori).
În clasamentul anual al țărilor favorabile pentru întemeierea unei familii, Belarus ocupă
locul 25 din 179 de țări ale lumii. Acesta este cel mai bun indicator între țările CSI.
Protecția socială a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu nevoi speciale. Există diferite
programe speciale de stat care au rolul de a acorda ajutor diferitor categorii de cetățeni care au
nevoie de acesta. Este asigurată menținerea nivelului de trai a acestor persoane, rezolvarea
problemelor social-cotidiane, precum și acordarea serviciilor medicale inclusiv reabilitarea
social-psihologică.
O atenție deosebită se acordă veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial și persoanelor
cu nevoi speciale. Aceștea au dreptul de a îmbunătăți sănătatea în sanatoriile finanțate de
Ministerul muncii și protecției sociale. Sunt 4 la număr și anual primesc circa 16.5 mii de
persoane.
Asistență socială. În fiecare regiune administrativă a republicii au fost create și se dezvoltă
dinamic centre de asistență socială. Pe lângă acestea în țară există astăzi 80 aziluri pentru
persoane în vârstă și persoane în vârstă cu nevoi speciale, 47 aziluri pentru persoane cu boli
psiho-neurologice (12.6 mii persoane), 23 centre pentru persoane cu nevoi speciale generale (4.0
mii persoane), 10 centre pentru copii și tineri cu nevoi speciale (1.7 mii persoane).
Putem concluziona că pentru Republica Belarus dezvoltarea potențialului uman este unul
dintre scopurile principale ale politicii sociale, Acest scop poate fi realizat doar prin sporirea
eficienței utilizării forței de muncă, inclusiv îmbunătățirea condițiilor de muncă; dezvoltarea
securității muncii, dezvoltarea infrastructurii sociale și crearea condițiilor confortabile de viață
pentru cetățeni.

4
 Capitolul III. Politica socială în Republica Moldova
Schimbările profund democratice care sunt în curs de desfăşurare în Republica Moldova
necesită prezenţa unor instituţii sociale care să funcţioneze la standardele ţărilor dezvoltate. Spre
deosebire de acestea, societatea în ţările din estul Europei nu are experienţa unei organizări
riguroase datorită sistemului totalitar care a preluat pentru o perioadă lungă de timp orice formă
de administrare. Astfel nou createle state independente au moştenit o societate fără mecanisme
sociale non-guvernamentale, fără experienţa unei bune administraţii.
Principalele probleme cu care se confruntă populaţia, şi din cauza cărora implementarea
unui sistem de politici sociale riguroase este imperioasă sunt în primul rând:
 Şomajul şi migraţia forţei de muncă
 Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei
 Sărăcia.
Dată fiind situaţia Republicii Moldova, Ministerul Economiei și Infrastructurii stabileşte o
strategie de dezvoltare social – economică pe termen mediu 2015-2020. În aceste condiţii se
impune crearea unui cadru instituţional, legislativ şi organizatoric propice dezvoltării unei noi
societăţi în care primordial să fie rolul jucat de individ, şi care în acelaşi timp să-i poată satisface
nevoile în materie de bunăstare, ocrotire a sănătăţii şi protecţie împotriva şomajului.
Ministerul Economiei și Infrastructurii defineşte aşadar obiectivele sociale ale acestei
strategii, care vor constitui principalul punct de reper în ducerea la îndeplinire a acesteia:
 creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă în economie, anularea tendinţei de
reducere a locurilor de muncă - se preconizează, într-o perioadă de 4 ani, de a majora
numărul locurilor de muncă şi a angajaţilor cu 180 mii sau cu 15 la sută. Nivelul de
ocupare a forţei de muncă în economie (ponderea populației ocupate în rândul
persoanelor cu vârsta peste 15 ani) va creşte de la 39% la 45%.
 creşterea accelerată a salariilor - avînd drept reper creşterea PIB-ului cu 46% timp de 4 de
ani, salariul mediu lunar real va creşte cu 50%, iar valoarea nominală va crește cu 82%.
 un cuantum al pensiei medii depăşind minimul de existență pentru un pensionar.
 creşterea indicatorilor privind ocuparea forţei de muncă a populaţiei în economie şi
creşterea accelerată a salariilor vor contribui la îmbunătățirea raportului dintre numărul
de salariați și pensionari şi la formarea în bugetul asigurărilor sociale obligatorii a
volumului de mijloace, necesare şi suficiente pentru o creștere substanțială a pensiilor.
Până în momentul de faţă sunt elaborate strategii în ceea ce priveşte:
 Reducerea sărăciei
 Ocupării forţei de muncă
 Asistența medicală
 Educație.

5
 3.1. Ocuparea forței de muncă
În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă există o serie de indicatori care pot construi o
imagine fidelă a acesteia: reducerea forţei de muncă, creşterea salariului mediu, diversificarea
structurii ocupaţionale şi a surselor de venituri, scăderea populaţiei apte de muncă şi a celei
ocupate, apariţia şi extinderea unor forme atipice de ocupare, angajarea unei părţi însemnate a
populaţiei active în economia subterană, emigrarea şi imigrarea forţei de muncă. Evoluţia actuală
a pieţei forţei de muncă se datorează fluctuaţiilor economice, acestea generând prin
inconsecvenţă o piaţă rigidă, tensionată, marcată de puternice dezechilibre structurale, teritoriale,
ocupaţionale şi profesionale.
Problemele de bază:
 de mult timp se înregistrează tendinţele de reducere a numărului locurilor de muncă, a
numărului de angajaţi şi a nivelului de ocupare a forţei de muncă în economie. Din anul
1993 pînă în anul 2015, numărul de angajaţi s-a redus cu aproximativ 500 mii de
persoane sau cu 29%, iar rata de ocupare a populației a scăzut de 1,4 ori.
 s-a creat o structura de ocupare a forţei de muncă ineficientă cu o pondere mare a
persoanelor ocupate în sectorul informal şi în sectorul agrar, cu o pondere joasă şi care
este în continuă scădere a celor angajaţi În perioada 2010-2015, numărul celor ocupaţi în
sectorul informal al economiei a crescut de la 354 mii de persoane pînă la 418 mii de
persoane sau cu 18%. Ponderea acestora în numărul total al angajaţilor a crescut de la
31% pînă la 35%.
 fenomenul de migrare a forţei de muncă peste hotarele ţării înregistrează indicatori înalţi
fără o tendinţă spre diminuare. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, numărul
migranţilor moldoveni din ultimii ani a constituit circa 350 mii de persoane, iar potrivit
datelor Băncii Mondiale – mai mult de 700 mii de persoane.
 se intensifică problema asigurării economiei cu personal de specialităţile necesare şi
avînd nivelul de formare profesională necesar. Angajatorii din diferite sectoare ale
economiei tot mai des se confruntă cu imposibilitatea de a găsi lucrători de profesiile şi
calificarea necesară. Majoritatea şomerilor înregistraţi (61%) au studii medii generale, în
timp ce angajatorii solicită lucrători calificaţi şi cu experienţă de lucru în profesia
solicitată.
Strategia de ocupare a forţei de muncă prevede:
 creşterea numărului de locuri de muncă şi a numărului angajaţilor cu 150 de mii, şi a
nivelului de ocupare a forţei de muncă de la 40% pînă la 45%;
 modificarea structurii de ocupare a forţei de muncă pe direcţia ocupării forţei de muncă
formale şi ocupării forţei de muncă în sectoarele non-agrare, creşterea numărului de
angajaţi;

6
  asigurarea ritmurilor înalte preconizate de creştere a economiei cu forţă de muncă
pregătiţă profesional şi cu un nivelul de calificare corespunzător.

3.2. Strategia în domeniul veniturilor populaţiei

Ritmurile modeste de creştere a veniturilor băneşti reale ale populaţiei nu permit asigurarea
unui nivel de trai decent. În anul 2015, cuantumul venitului mediu pe cap de locuitor a constituit
1756,2 lei sau 93,3 dolari, depăşind doar cu 1% valoarea minimului de existenţă.
Pe lângă aceasta se identifică mai multe probleme legate de veniturile populației:
 se înregistrează o povara fiscală excesivă asupra remunerării muncii, ceea ce provoacă
ocuparea forţei de muncă tenebre şi achitarea salariilor “în plicuri”;
 se înregistrează o diferenţiere pronunţată a salariului mediu lunar în diferite sectoare ale
economiei. Atunci cînd salariul în agricultură constituie 67% din salariul mediu pe ţară,
iar în educaţiei acest raport este de 83%, în asigurarea socială 59%, în energetică acesta
este deja de 1,8 ori mai mare, în sectorul intermedierii financiare – de 1,9 ori, în
informatică şi comunicaţii – de 2,1 ori. În 2015, o salarizare sub nivelul mediu o aveau
circa 60% din totalul de angajaţi, în agricultură – 87% din angajaţi, în educaţie – 65%.
 persistă un nivel extrem de scăzut al pensiilor:
 mărimea reală a pensiei medii este de 2,3 ori mai mică decît în anul 1990;
 pensia medie este cu 19% mai mică decât valoarea minimului de existență;
 sistemul de asigurare cu pensii funcţionează ineficient – ratele ridicate ale primelor de
asigurări, pe de o parte, şi pensii disproporționat de mici, pe de altă parte;
Strategia în domeniul veniturilor populaţiei prevede:
 asigurarea unor ritmuri anticipative ale creşterii salariilor, pensiilor şi indemnizaţiilor
sociale comparativ cu ritmul de creştere a PIB;
 reducerea nivelului de diferenţiere a populaţiei după mărimea veniturilor obţinute.

3.3. Educație
Problemele de bază:
 cuprinderea copiilor în învăţămîntul preşcolar este insuficientă din aspectul pregătirii
copiilor pentru instruirea ulterioară şi dezvoltarea abilităţilor de învățare; insuficiența
finanţării provoacă necesitatea perceperii de plăţi și taxe de la părinţi;
 este acută problema ce ţine de cuprinderea incompletă a copiilor din mediul rural în
învăţămîntul primar şi existența copiilor care nu frecventează şcoala;
 există o inegalitate nejustificată a accesului la învăţămîntul mediu general între copiii din
mediul urban şi cel rural;

7
  structura specialităţilor, pentru care asigură formarea profesională instituţiile de
învăţămînt superior, mediu de specialitate şi secundar profesional, este slab legată de
necesităţile economiei şi angajatorilor;
 răspîndirea învăţămîntului contra plată şi a plăţilor neformale în sistemul de învăţămînt
nu garantează calitatea studiilor şi încalcă drepturile studenţilor din familiile puțin
asigurate;
 întregul sistem de învăţămînt al Moldovei se caracterizează printr-o calitate
nesatisfăcătoare a educației şi pregătirea generaţiei tinere pentru activitatea de muncă,
corespunzătoare cerințelor moderne;
 nivelul de salarizare în sistemul de învăţămînt rămîne sub media pe economie, ceea ce are
un impact negativ asupra structurii pe vîrste şi nivelul profesional al cadrelor didactice, în
special în sistemul de învăţămînt primar şi secundar;
 baza tehnico-materială şi infrastructura şcolilor primare, gimnaziilor, liceelor, instituţiilor
de învăţămînt profesional-tehnic şi mediu de specialitate are nevoie de modernizare.
Esenţa strategiei prevede:
1. asigurarea unei acoperiri de 100% a copiilor în învăţămîntul primar;
2. creşterea nivelului de cuprindere în învăţămîntul gimnazial pînă la 95%;
3. îmbunătăţirea calitativă a condiţiilor tehnico-materiale şi de infrastructură a procesului
didiactic şi creşterea remunerării muncii cadrelor didactice;
4. orientarea sistemului de învăţămînt spre asigurarea calității educației, conform
standardelor internaţionale şi rigorilor actuale.

3.4. Asistență medicală

Situaţia din domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei Moldovei ar putea fi calificată ca
satisfăcătoare, și care se agravează pe mai mulţi parametri.
Problemele de bază:
 creşte mortalitatea generală a populaţiei, precum şi mortalitatea prin cele mai răspîndite
maladii şi afecţiuni cu caracter social (cu excepţia tuberculozei);
 nu se menţine un acces egal pentru diferite grupuri ale populaţiei la serviciile medicale, în
cea mai proastă situaţiei aflîndu-se grupurile defavorizate ale populaţiei şi locuitorii din
localităţile rurale;
 volumul şi nivelul finanţării sănătăţii (% faţă de PIB), cît şi structura cheltuielilor pentru
finanţarea sănătăţii nu sînt pe deplin optime, nu corespund necesităţilor raţionale;
 este în reducere numărul asistenților medicali, ceea ce solicită eforturi suplimentare din
partea medicilor;

8
  funcţionarea şi dezvoltarea sistemului sănătăţii nu se concentrează spre rezultate finale,
care trebuie să fie apreciate printr-un set de indicatori privind starea de sănătate a
populaţiei;
 modernizarea bazei material-tehnice a instituțiilor medicale publice este blocată de
nivelul scăzut de finanţare a investiţiilor capitale;
 nu sînt suficient protejate drepturile pacienţilor, în sistemul de sănătate este răspîndită
corupţia, populaţia este supusă unor costuri forţate pentru tratament chiar în situaţia cînd
are poliţă de asigurare medicală.
Potrivit strategiei, dezvoltarea sistemului de sănătate va fi direct orientat spre obținerea
rezultatelor finale, exprimate prin îmbunătăţirea sănătății populaţiei, prin extinderea accesului
populaţiei la servicii medicale şi creşterea calităţii acestora prin intermediul:
1. creşterii substanțiale a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății şi creşterii eficienţei
utilizării acestora;
2. îmbunătățirii asigurării populaţiei cu personal medical şi servicii medicale;
3. modernizării bazei tehnico-materiale a instituţiilor medicale.
Pentru a contura situaţia socialului din Republica Moldova de astăzi vom prezenta o scurtă
statistică realizată de Institutul de Politici Publice, care reuşeşte să realizeze o schiţă veridică a
acesteia:
1. Principalele îngrijorări ale populaţiei sunt: prețurile (52,3%), viitorul copiilor (52,2%),
sărăcia este un motiv de îngrijorare pentru 39,9% dintre respondenți, șomajul (33,6%), iar
corupția – 31,3%.
2. Din totalul celor chestionaţi 43.9% nu sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc. 82.2% este
procentul celor pentru care banii reprezintă o reală problemă, asistenta medicală – 66.2%,
viaţa politică din ţară – 51.6% .
3. 53.3 % consideră că nu s-a schimbat aproape nimic anul acesta comparativ cu anul trecut;
18 % consideră că viaţa este mai bună, iar 27.7 % că situația s-a agravat.
4. Pentru 42.2% veniturile familiilor ajung doar pentru strictul necesar, iar pentru 30.8%
dintre ei acestea nu ajung nici măcar pentru strictul necesar.
Reeșind din datele de mai sus putem concluziona că politica socială a țării cu pași mici dar
totuși este în dezvoltare și cetățenii sunt mai mult îngrijorați de latura politică și economică a
țării decât cea socială.

9
 Concluzii și recomandări

În concluzie putem spune că în Republica Moldova interesul faţă de implementarea şi

crearea unui cadru social adecvat, care să ofere siguranţă şi ocrotire cetăţenilor ei există cu
certitudine.
Abordarea legislativă şi cea ideologică a cadrului social sunt asemănătoare cu cele din
Uniunea Europeană și Republica Belarus, modelul fiind deci unul consacrat şi care funcţionează
prin prisma sistemelor în care se manifestă.
În acelaşi timp este important de menţionat, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei
socialului, că principalul impediment este sau a fost cadrul economico-social pe care au fost
grefate principiile noii politici sociale. În condiţiile în care principalul jucător era statul, care
acorda „protecţie şi acoperire necondiţionată tuturor cetăţenilor săi”, revenirea la un sistem în
care individul şi condiţia acestuia primează a fost un şoc, căruia nu toată populaţia Republicii
Moldova a reuşit să îi facă faţă, rămânând ataşată în continuare de ideea că statul este cel ce se
cuvine să le acorde protecţie. Specialiştii din Republica Moldova susţin lipsa experţilor în acest
domeniu, care ar putea susţine în continuare elaborarea şi implementarea unor noi laturi ale
politicii sociale. Chiar dacă abordarea legală a fost efectuată, abordarea mediatică, cea care ar
trebui să aibă efect pe termen lung asupra populaţiei întârzie să-şi facă apariţia în forţă, ceea ce la
momentul actual se traduce printr-o veritabilă ignoranţă din partea cetăţenilor în ceea ce priveşte
socialul. Iar mediul politic instabil, nu oferă siguranţă şi certitudinea atragerii investitorilor
străini, şi implicit a capitalului străin, ceea ce ar putea propulsa economia Republicii Moldova.
Cel mai dureros de menţionat este fenomenul de generare al reacţiilor în lanţ. Conjunctura
a fost cea provocată de destrămarea Uniunii Sovietice, urmate aproape imediat de pierderea de
către Republica Moldova a majorităţii partenerilor de comerţ exterior. De aici şi până la situaţia
prezentă cu care se confruntă populaţia nu este decât un pas, sărăcia fiind cuvântul cheie pe care
se bazează toate explicaţiile în ceea ce priveşte socialul. Acesta este motivul pentru care reforma
în sănătate nu are foarte multă priză la public, motivul pentru care tinerii au început să migreze,
fără intenţia de a se mai întoarce în ţara care nu le oferă nici un fel de perspective cel puţin în
ceea ce priveşte angajarea, motivul pentru care educaţia nu se mai află pe primul plan, etc.
În cazul acestei societăţi copleşite de fenomenul sărăciei, ale cărei cote educaţionale scad
progresiv, este tot mai dificil de penetrat, iar sensibilizarea publicului vis-a-vis de problemele
sociale este foarte greu de realizat, datorită în principal neîncrederii acesteia în sistemul existent.
Ţinând cont de coordonatele actuale ale societăţii din Republica Moldova, şi de
principalele probleme cu care se confruntă aceasta, există câteva sugestii.
Abordarea mediatică agresivă, organizarea unor campanii de sensibilizare a populaţiei pe
diverse teme, cum sunt sănătatea, educaţia, violenţa împotriva femeii, protecţia copilului şi

10
familiei, etc. Este important de menţionat că diseminarea informaţiilor cuprinse în cadrul acestor
campanii trebuie susţinută de mijloacele de informare în masă, televiziune, radio-difuziune,
mass-media, etc. De aceea, înaintea organizării unor astfel de evenimente este bine să se
realizeze un studiu de piaţă care să releve care mijloc de informare are cel mai mare impact în
rândul populaţiei, care să stabilească un interval orar de maximă audienţă, etc. Pentru realizarea
şi organizarea unor astfel de evenimente mare amploare este necesară prezenţa unor specialişti,
specialişti care pot beneficia înainte de training-uri şi perioade de formare în afara ţării, în
vederea câştigării experienţei.
Sensibilizarea populaţiei vis-a-vis de activităţile desfăşurate în cadrul ONG-urilor,
mediatizarea rolului şi posibilităţilor de întrajutorare pe care acestea le oferă. Este important ca
cetăţenii Republicii Moldova să conştientizeze contribuţia majoră pe care acţiunile lor o pot
aduce cadrului social existent. Dacă mentalitatea etatistă va fi învinsă se poate spune că
societatea se îndreaptă cu paşi siguri spre drumul cel bun.
Instituirea unor stagii, traininguri de formare, eventuale cursuri de formare a formatorilor
pentru specialiştii din cadrul ministerelor. Efectele unei astfel de practici pot fi rapid valorificate,
şi pot influenţa atât procesul de elaborare legislativ cât şi procesul de instruire al cetăţenilor.
O acţiune fructuoasă cu perspective extraordinare este aceea de implicare în proiecte
internaţionale. Cel puţin în cadrul Uniunii Europene funcţionează foarte multe programe care
susţin social, educaţional şi din punctul de vedere al cercetării numeroase state din Europa de
Est. Chiar dacă de cele mai multe ori Republica Moldova nu are drepturi depline în cadrul
acestor programe, sau nu este stat membru, asocierea cu state membre este bine văzută şi căutată
de către acestea. Acestea oferă oportunităţi inedite nu numai în ceea ce priveşte cercetarea, dar şi
în ceea ce priveşte implementarea unor structuri sociale coerente, există de asemenea un program
care permite „importarea” experţilor din ţări membre Uniunii Europene, ceea ce nu poate aduce
decât beneficii Republicii Moldova.

11
 Bibliografie

Acte normative:

1. Strategie de dezvoltare social – economică pe termen mediu 2015-2020;

2. Legea RM Nr.547 din 25.12.2003 asistenței sociale;
3. Legea RM Nr.105 din 14.06.2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă și
asigurarea de șomaj (Data intrarii in vigoare : 10.02.2019)
4. Legea RM Nr.121 din 03.05.2001 cu privire la protecţia socială suplimentară a unor
categorii de populaţie.

Surse internet:

1. https://msmps.gov.md
2. http://www.statistica.md
3. https://mei.gov.md/
4. http://beta.ier.ro
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Europeană
6. http://belarusfacts.by
7. http://bop.ipp.md/ro/question

12