Examen la merceologia

1. Abordări actuale în ştiinţa mărfurilor:continutul de baza al Mce ;obiectele si subiectele ale

Mce.Principiile şi metodele merceologiei.
Merceologia s-a dezvoltat şi a evoluat ca disciplină cu reflexive
 comercială: nu se pot comercializa mărfuri ale căror caracteristici intrinseci sau extrinseci nu se
cunosc,
 economică: rezolvarea problemelor economice nu poate fi condiţionată numai de factori
cantitativi, ci şi de factori calitativi(merceologici)
 socială: merceologia are un rol important in informarea şi educarea consumatorilor, in asigurarea
protecţiei acestora şi a protecţiei mediului;
Principii:
 stabilirea legăturii intre utilitatea produsuluişi necesitatea exprimată prin cerere,
 integrarea rezultatelor parţiale оntr-un sistem ştiinţific logic,
 completarea şi corelarea tuturor datelor privind nivelul caracteristicilor de calitate,
Metode de cercetare:
 metode generale:Metoda inductive,Metoda deductive,Analiza,Sinteza, Metodele matematice, Metodele
statistice
 metode specifice :Metodele psihosenzoriale,Metoda tipologică, Analiza comparative,Metoda
experimental,Testarea produselor
 metode moderne :Analiza valorii,Analiza morfologică, Metoda Brainstorming,Metoda Delphi

2. Concepte despre marfa si valorile de intrebuintare ale marfurilor.Categoriile stiintifice si

defintiile de baza ale Mce

Marfa=E/e produs a muncii omului expus in vinzare si care satisface cerintele consumatorului.Marfa ca categorie
stiinfica are 2 valori:valori de intrebuintare (consum),valori de pret (pretul)

Scopurile Mce: studierea marfurilor si valorile de intrebuintare.Sarcinile Mce: stabilirea caract.de baza care
determina valoarea de intrebuintare a marfurilor.Stabilirea principiilor si metodelor dupa care se evalueaza
calitatea.Sistematizarea stiintifica a marfii (clasificarea,modificarea).Studierea proprietatii indicilor de
sortiment.Determinarea caracteristica calitativa si cantitativa a marfii.Determinarea tipului de marfuri,studierea
metodelor de prentimpinarea si diminuarea.Intocmirea caracteristicii Mce ale marfurilor.

Categoriile stiintifice principale ale Mce:

priprietatea de consum=e/e caractersitic marfii care se manifesta cind se consuma.

Calitatea marfurilor=ansamblu caracter. Prin care marfa satisface cit mai amplu cerintele consumatorului.

Indicele calitatii=reprezinta calitatea sau cantitatea a caract.marfurilor.

Sotimentul marfurilor= e/e totalitatea marfurilor formate dupa unele criterii stiintifice care are scop de satisface
cerintele consumatorului.

3. Notiuni generale privind securitatea generala a produselor.Reglementarea activitatii de

plasare pe piata a produselor

produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este
destinat consumatorilor sau poate fi utilizat de consumatori în condiţii previzibile
produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi,
după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de întreţinere, nu prezintă nici un risc
produs periculos - orice produs care nu corespunde noţiunii "produs sigur";
risc grav - orice risc semnificativ, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sînt imediate, care necesită o intervenţie
rapidă din partea autorităţilor publice;
plasare pe piaţă a produselor - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţă, inclusiv păstrarea lor în scopul
distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere cu titlu oneros sau gratuit;
distribuitor - orice agent economic implicat în circuitul plasării pe piaţă, a cărui activitate nu influenţează
caracteristicile de securitate ale produsului;
returnare - orice acţiune care are ca scop înapoierea unui produs periculos, pe care producătorul sau distribuitorul l-
a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia acestuia;
retragere - orice acţiune întreprinsă cu scopul de a preveni plasarea pe piaţă a unui produs periculos pentru
consumatori.Reglementarile-Producătorii şi distribuitorii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse sigure.-Un
produs este considerat sigur în cazul în care el este conform cu reglementările tehnice specifice şi cu reglementările
sanitare, ce stabilesc cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă produsul pentru a putea fi plasat pe piaţă. -
Conformitatea produsului cu standardele conexe pertinente presupune că un produs este sigur în privinţa riscurilor şi
categoriilor de riscuri acoperite de reglementările tehnice naţionale aplicabile.

4. Notiuni generale privind cadrul juridic coresponzator desfasurarii activitatilor de comert in

conditiile protectiei vietii,sanatatii,securitatii si intereselor economice ale
consumatorilor.Politica de protectie a consumatorilor pe plan national si international

activitate de comerţ – activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul comercializării
mărfurilor produse, prelucrate sau procurate. serviciu comercial – activitate oferită cu prilejul actului de vînzare,
care asigură avantaje şi satisfacţii consumatorului. comerciant – persoană juridică cu scop lucrativ sau
întreprinzător individual; mic comerciant – persoană care practică o activitate de comerţ fără a avea înregistrare de
stat;„ghişeu unic” – procedură prin care autoritatea publică, abilitată conform prezentei legi şi în colaborare cu alte
autorităţi publice, verifică autenticitatea actelor prezentate de solicitantul autorizaţiei. comerţ cu ridicata –
activitate desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în scopul revînzării acestora; comerţ cu amănuntul –
activitate desfăşurată de comercianţii care vînd produse direct consumatorilor; serviciu de alimentaţie publică –
activitate de pregătire, preparare, prezentare şi servire a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie. unitate
comercială –spaţiu în care au loc procesele operative de circulaţie a mărfurilor/serviciilor; suprafaţă de vînzare–
suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru cumpărarea produsului/serviciului. autorizaţie de
funcţionare – act administrativ individual ce atestă dreptul titularului de a practica o activitate de comerţ, cu
indicarea amplasării unităţii. indicator de preţ – purtător de informaţie privind costul, cantitatea şi calitatea
produsului; preţ de vînzare – preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din produs, incluzînd TVA şi
toate celelalte taxe; preţ unitar – preţul final, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea de măsură din
produs; produse vîndute în vrac – produse ce nu sînt preambalate şi sînt măsurate în prezenţa cumpărătorilor.
Politicele:· facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor;
· promovarea unei cooperari internationale în domeniul protectiei consumatorilor;· asigurarea accesului
consumatorilor la informatii corecte;· crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

5. Cadrul conceptual al clasificarii marfurilor de larg consum,Tipuri de clasificari si codificari

ale marfurilor

Clasificarea este o operaţie conceptuală reprezentând o modalitate de a distinge simultan elementele unei
mulţimi, discrete sau continue, compusă din obiecte sau din fapte, din proprietăţi sau din idei.
Tipul clasificării depinde de scopul propus şi de relaţiile dintre elementele şi categoriile definite în vederea
clasificării mulţimii respective.
Principii de bază în stabilirea criteriilor de clasificare a mărfurilor
• numărul posibilităţilor de utilizare ale unui produs este cu atât mai mare, cu cât produsul respectiv este mai puţin
prelucrat;
• cu creşterea gradului de prelucrare, produsul de îndepărtează tot mai mult de stadiul de materie primă şi de
originea sa;
• cu cât domeniul de utilizare al unui produs este mai specializat, cu atât este mai mic numărul posibilităţilor proprii
de clasificare.Pornind de la principiile menţionate, considerăm că se impune evidenţierea ansamblului
caracteristicilor de structură, funcţionale şi de relaţie ale produselor, reprezentând criterii potenţiale de clasificare,
intercorelate în cadrul sistemului general de relaţii dintre om, produs şi mediu.
Tipuri de clasificari si codificari ale marfurilor:
Clasificarile sistematice asigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza unor criterii,
stabilindu-se un sistem de relatii intre categoriile constituite.
In clasificarile nesistematice produsele sunt cuprinse in ordinea aparitiei lor, fara sa se tina seama, deci, de
categorii inrudite de produse.
Clasificarile combinate asigura ordonarea produselor pe un anumit numar de categorii omogene, in cadrul carora se
realizeaza, in continuare, clasificarea nesistematica a elementelor componente
Codul este o combinaţie de elemente simbolice prin care se reprezintă o informaţie. Aceste elemente pot fi litere (
cod alfabetic), cifre (cod numeric), sau litere şi cifre ( cod alfanumeric).
Codificarea reprezintă operaţiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor produse sau servicii cu
scopul identificarii produselor
6. Sisteme de clasificare si codificare a marfurilor utilizate in intreprinderi
Sisteme de clasificare;
 Didactica (de studii)
  Comerciala
 Economico-statistica
 Merceologica
 Standart
Sisteme de codificare:
 Codul de bare
 Cadurile pentru codificare publicatiilor
 Codurile japoneze (Calra)
Codul de bare-actualmente reprezinta system cu capacitate de cuprindere de peste 10miliarde,ele indeplinesc unele
functii importante
 Edintificarea marfurilor cu ajutorul tehnicii de calcul
 Evidenta automatizata de marfuri
 Sporirea calitatii de deservire a consum
 Investigarea investitii de marketing
Se deosebesc 2 sisteme al codurilor de bare :
UPC (coduri universale)= sunt formate din 12 caractere
EAN (codurile europene)se imparte in 3 categorii
 EAN13=se utilizeaza pentru codificarea marfurilor si se bazeaza pe 13 caractere
 EAN8=se utilizeaza in special pentru marfurile cu dimensiuni mici
 EAN14= se utilizeaza pentru codificarea ambalajului
Codul pentru clasificare publicatilorse ulilizeaza 2 sisteme:
ISBN (codificarea cartilor)= are 10 caractere numerice
ISSN (codificarea periodice)= are 8 caractere numerice
Codul japonez (Calra)= este un system japonez de codificare cu capacitatea de cuprindere cu mai mari decit codul
cu bare,care ajunge pina la un trillion de combinatii neajunsul nu este standartizat
7. Notiune,tipuri,proprietati si indicii sortimentul
Sortimentul marfurilor reprezinta totalitatea de marfuri,formata dupa anumite criterii si care satisface cerinte
diferite,analogice si individuale ale consumatorilor
Se deosebesc urmatoarele tipuri de varietati:
Sortiment de producere - ansamblu de marfuri fabricate de un singur producator.Este specializat ingust si cuprinde o
gama de produse limitata cu varietati fabricate
Sortiment comercial - totalitatea marfurilor si grupelor de marfuri selectate pentru vinzare intr-o unitate de comert
cu amanuntul concret. Se compune din diverse categorii de sortiment de producere si ofera clientilor posibilitatea de
asi satisface cererea la nivelul superior. Se diversifica in functie de suprafata unitatilor de comert, metodelor de
vinzare.
Proprietatea de sortiment-particularitate a sortimentului care se amnifesta in timpul formarii sau realizarii
acestuia.
Indicele de sortiment-exprimare calitativa sau/si cantitativa a proprietatilor de sortiment
 Structura-exprim raportul dintre o anumita multime de marfuri si nr general de marfuri care intra in
sortiment.Ea reprezinta ponderea unui anumit tip si/sau denumirea de marfuri in volum total de marfuri
care constituie 100%
 Anvergura-este determinate de mr,grupelor de marfuri ce formeaza soritmentul si se evalueaza prin
coeficientul da anvergura
 Plenitudinea-e raportul dintre cantitatea reala de tipuri,varietati si denumiri de marfuri dintr-o grupa
similara care sunt in vinzare si cantitatea planificata sau reglementata de marfuri
  Profunzimea-nr de varietati de marfuri pentru fiecare tip,adica reprezinta mr de marci comerciale ale
marfurilor de acelasi tip si/sau modificatiile lor si/sau articolelor de marfuri.
 Stabilitatea- caracterizeaza prezenta permanenta a unui anumit tip sau varietati de marfuri in
vinzare.Astfel de marfuri se caracterizeaza prin cererea stabila
 Innoirea- caracterizeaza aparitia moilor varietati de marfuri intr-o anumita perioada de timp.Innoirea
sortimentului reprezinta completarea sortimentului existent cu marfuri no ice au proprietati de a satisface
cerintele noi (modificate) ale consumatoruilor
 Minimum sortimental –nr cel mai mic admisibil de marfuri care reflecta specificul si profitul a unei
anumite intreprinderi comerciale
 Rationalitatea – capacitatea seturilor de marfuri de a satisface cit mai amplu cerintele real argumentate ale
segmentelor diferite de consumatori
 Armonia – proprietate a unui soritment de marfuri format din diferite grupe care caracterizeaza gradul lor
de apropiere in vederea asigurarii circulatiei rationale a marfurilor,a comercializarii si/sau utilizarii
8. Concept despre calitate si factorii,ce formeaza calitatea marfurilor de larg consum

Calitatea marfurilor depinde de:1.nivelul de standardizare2.calitatea materiilor prime folosite3.de

perfectiunea proceselor tehnologice de fabricatie4.organizarea controlului5.conditiile de pastrare si transportare a
marfurilor.
1.Nivelul de organizare este procentajul de aprovizionare a intregului sortiment de marfa produsa cu standarde sau
conditii tehnice.2.Calitatea materiilor prime:Materia prima se clasifica in alimentare si nealimentare.Cele
alimentare se imparte in:materii prime vegetale 2.materii prime animale 3.minerale. Cele nealimentare se
impart:materii prime 1.vegetale 2.animale 3.minerale 4.organice 5.sintetice 3.Procesele tehnologice. Calitatea
produselor se formeaza prin actiunea proceselor tehnologice care reprezinta un ansamblu de operatii mecanice,
fizice, chimice care prin actiunea simultana sau succesiva transforma materiile prime si semifabricatele in bunuri
materiale.4.Organizarea controlului.Calitatea depinde de cultura de producere si de nivelul bazei
metrologice,controlul dimensiunilor. 5.Pastrarea si transportarea marfurilor. Una din conditiile necesare este
ambalajul care protejeaza marfurile de actiunea mediului si de deteriorari mecanice.O influenta hotaritoare asupra
calitatii produselor o au regimurile de temperatura si umiditate,uneori si de ventilare.Alti factori care influenteaza
pastrarea produselor sint:igiena din spatiile de pastrare si transportare2.existenta mirosurilor straine3.vecinatatea
produselor marfurilor.

9. Definirea si metodologia determinarii calitatii marfurilor de larg consum

Calitatea este totalitatea de proprietati a productiei care determina posibilitatile ei de a satisface cerintele in
corespundere cu standardele in viguare.
Metodele de apreciere a productiei sunt
 metoda organoleptica + prin acesta metoda calitatea se dermina cu ajutorul organelor de simt.
 metoda fizica + prin acesta metoda se determina taria vinului , zaharului, pentru aceasta determinare se
folosesc aprecierea densitatii temperature de topire, densitatiele optice.
 Metoda chimica, prin aceasta metoda se determina indicii de caliatte cu ajutorul reactiilor chimice.
Metoda micro/biologica se foloseste pentru determinarea gradului de infectare generala cu microbe.
 Metoda de expertiza, calitatea marfurilor este apreciata in baza hotaririi luata de un grup de experti
 Metoda de masurare sunt folosite aparate complete specializate, este o metoda precisa dar scumpa.-
 Metoda de inregistarare, calitatea produselor se determina pe baza de cercetari si enumerari a diferitor
evenimente , obiecte sau cheltuieli,
 Metoda sociologica - indicatorii de calitate se deremina pe baza semnarii si analizei parerii consumatorilor
reali sau potentiali,

10. Modalitatile de mentinere a calitatii marfurilor de larg consum.Factorii ce mentin calitatea

marfurilor

Calitatea marfurilor depinde de: 1.Nivelul de organizare este procentajul de aprovizionare a intregului
sortiment de marfa produsa cu standarde sau conditii tehnice.2.Calitatea materiilor prime:Materia prima se
clasifica in alimentare si nealimentare. 3.Procesele tehnologice. Calitatea produselor se formeaza prin actiunea
proceselor tehnologice care reprezinta un ansamblu de operatii mecanice,fizice,chimice care prin actiunea simultana
sau succesiva transforma materiile prime si semifabricatele in bunuri materiale.4.Organizarea controlului.Calitatea
depinde de cultura de producere si de nivelul bazei metrologice,controlul dimensiunilor.5.Pastrarea si
transportarea marfurilor. Una din conditiile necesare este ambalajul care protejeaza marfurile de actiunea
mediului si de deteriorari mecanice.O influenta hotaritoare asupra calitatii produselor o au regimurile de temperatura
si umiditate,uneori si de ventilare.Alti factori care influenteaza pastrarea produselor sint:igiena din spatiile de
pastrare si transportare2.existenta mirosurilor straine3.vecinatatea produselor marfurilor
Factorii ce mentin calitatea marfurilor-ambalajul,conditiile de pastrare (norme
sanitate,temperature,umeditatea,prezenta/lipsa luminii,ventilarea incaperii,compozitia aerului)1.Organoleptica.Prin
aceasta metoda indicatorii de calitate se apreciaza cu ajutorul organelor de simt:miros,gust,culoare,consistenta.
Rezultatele depind de nr si calificarea expertilor,este o metoda subiectiva. 2.Fizica.Indicatorii de calitate se
determina prin masurarea densitatii,a unghiului de refractie,a punctului de topire si a altor parametri
fizici.3.Chimica.Indicii de calitate se determina cu ajutorul reactiilor chimice specifice.Ex:determinarea continutului
de sare de bucatarie,metalele grele,aciditatea etc. 4.Microbiologica. Se determina gradul de infectare generala cu
microbi,prezenta microbilor patogeni si a altor microorganisme periculoase.Pt aceste determinari sunt necesare
laboratoare amenajate, alimentare. 5.Metoda de expertiza.Calitatea marfurilor se determina pe baza hotaririlor luate
de un grup de experti.In aceasta grupa sunt inclusi savanti,ingineri,tehnologi,disaineri,specialisti de inalta calificare.
Aceasta metoda este utilizata cind este imposibil sau irational de folosit alta metoda.6.Metoda sociologica. Calitatea
se determina pe baza sumarii si analizei parerilor consumatorilor potentiali sau reali. Parerea consumatorilor se
determina studiind anchetele indeplinite de ei organizind adunari a consumatorilor,expozitii cu vinzare,degustatii
publice.

11. Controlul calitatii marfurilor:tipurile de control,laturile comune si distincte

Tipuri de control:control statistic prin atribute - se controleaza una sau mai multe caracteristici; -control
statistic prin masurare - se controleaza o marime masurabila; -control statistic prin numarul de defecte - se
examineaza produsele si se identifica numarul de defecte pe baza caruia se ia decizia pentru întregul lot.

12. Defectele mărfurilor: difinirea, clasificarea și caracteristica tipurilor

Defect-reprezinta neajunsul sau necorespunderea calitatii produselor ,cerintelor actelor normative.

Clasificarea defectelor:
a)gradul de importanta :critice(prod.care nu pot fi consumate)
majore(nu corespund standardelor)
minore

b)dupa posibilitatea de inlaturare:inlaturabile(dupa corectare pot fi consumate)

neinlaturabile
c)dupa perioada de aparitie:tehnologice
pre-realizate
post-realizate
Cauzele aparitiei defectelor pot sa para din cauza conditiilor de
pastrare:temperature,umiditatea,lumina,igiena,compozitia aerului,circulatia aerului,conditiile de transportare ,modul
ambalarii.Ca sa nu apara micile defecte a produselor este nesecar de respectat factorii de formare si mentinere a
lor,conditiile de transportare,depozitare.

13. Asigurarea informativă a mărfurilor: tipurile şi formele informaţiei şi mijloacelor de informaţie

de marfă, noţiuni de marcă de marfă, mărci industriale şi comerciale. Semnele de componenţă.

Sursa primara de informative,prima sursa de informative este producatorul.

Clasificarea informatiilor:
1.in functie de modul de prezentare:
a)text
b)reprezentare grafica
c)publicitate
2.in functie de component
a)industrial(etichete,fise,anexate)
b)informatia comerciala(bon de casa)
Marca marfa(sigla,semn,insigna)(Ahmad,Greenfield)
Scopul marcilor de marfa-garantie a calitatii
Semnele de componenta(euri) Exxxx
E-adaus alimentar
xxxx-cifre.

14. Etichetarea si marcarea bunurilor de larg consum

 Etichetarea reprezintă aplicarea etichetei sau înscrierea elementelor de identificare pe produs, pe
dispozitivul de închidere sau pe ambalajul care însoţeşte produsul la vânzare. Funcţiile etichetelor:− permit
identificarea mărcilor, ca de exemplu "Dole", marcat pe banane,"Sunskit", pe portocale;− ajută la clasificarea
produselor, ca de exemplu la compoturi, unde înfuncţie de categoria în care se încadrează, se marchează cu literele
A, B sau C;− descriu produsul; − promovarea produsului prin intermediul unor imagini atractive şi printr-un design
atrăgător.
Marcarea este operaţiunea de înscriere pe eticheta produselor a datelor arătate mai sus, precum şi a mărcii fabricii,
a mărcii de comerţ, sau a mărcii de servicii. Înscrierea mărcilor pe etichete, oferă comercianţilor anumite avantaje.
Astfel:− se pot urmări livrările şi calitatea produselor (care este produsul celmai căutat, care sunt producătorii cei
mai solicitaţi);− marca protejează caracteristicile unice ale unui produs, care nu se pot astfel copia de concurenţă;−
prin marcă se permite atragerea unei clientele fidele pentru anumiţi producători sau comercianţi, protejându-i pe
aceştia, de concurenţă;− dacă marca este de calitate, se formează o imagine favorabilă a firmei pe piaţă.

15. Păstrarea mărfurilor: importanța economică a păstrării; factorii păstrării și condițiile optime de
păstrare.
16. Ambalajul marfurilor:semnificatia,functiile,clasificarea

Ambalarea marfurilor prezinta un grad ridicat de interes sub aspectul asigurarii protectiei marfurilor si prin
consecinta a mentinerii calitatii.Pentru a fi corespunzator naturii produsului,ambalajul trebuie sa asigure protectia
acestuia,iar prin caracterisiticle sale tehnice sa faciliteze operatiile de manipulare,transport si stocare.

Clasificarea:

 dupa materialele constituente - ambalaje hârtie si carton, sticla, metal, materiale plastice, ambalaje din
lemn, înlocuitori din lemn si împletituri, materiale textile, materiale complexe, în componente ale produsului
(membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);
 dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;
 dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre;
 dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;
 dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse nealimentare,
ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective;
 dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;
 dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje
nerecuperabile.
Funtiile:

 Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta în protejarea de influenta mediului extern.

Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea prescrisa în standarde, protectia la actiunea
luminii, a factorilor mecanici si chimici. Protectia împotriva factorilor biologici consta în mentinerea calitatii
igienice si microbiologice. ........
 Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea ambalajului la normele de transport si
la conditiile de încarcare-descarcare, optimizarea raportului volum/greutate. Activitatile de acest tip trebuie
optimizate. Trebuie realizata dimensionarea corespunzatoare a produselor si ambalajelor, sa se asigure
ambalajul optim de pastrare, manipulare si transport pe întreg circuitul tehnico-economic. Asigurarea
conditiilor de pastrare a produselor urmareste, de asemenea, mentinerea integritatii calitative a produselor în
functie de conditiile de mediu. Pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor este important
de realizat rationalizarea operatiunilor de manipulare, mecanizarea acestora, amenajarea depozitelor a
rampelor de încarcare-descarcare si a mijloacelor de transport. Alegerea variantei optime de manipulare
presupune luarea în considerare a cerintelor de ordin constructiv (care trebuie sa asigure protectia
produselor pe întregul circuit), de ordin dimensional (dimensiunile trebuie sa corespunda prescriptiilor
internationale si conditiilor de transport si manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor în
mijlocul de transport si cerinte privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se pot micsora prin
pliere)
 Functia de promovare a vânzarilor este data de modul în care se prezinta produsul folosind în acest scop
eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de elementele estetice precum si volumul si precizia
informatiilor prin care comunica cu clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie armonizate cu forma
ambalajului si cu materialul de ambalare.

17. Pierderile de mărfuri: generalități și factorii ce le determină; clasificarea și caracteristica

tipurilor.
 Pierderile marfurilor se produc in timpul prelucrarii lor,manipularii,trasportarii,pastrarii.

Pierderile marfurilor se clasifica:

1.pierderi cantitative-se produc atunci cind isi pierd cantitate ,desigur si calitatea.

a)naturale
b)deseuri
-tehnice
-absolute

2.pierdere calitativa –se produc atuncii cind produsele isi pierd calitate.

Procesele care diminueaza produsul:

-fizice(evaporarea,topirea,cristalizarea);
-chimice
-biochimice(respiratia,hidroliza substantelor)
-microbiologice(putrifactia,mucegairea)

18. Principalele componente chimice ale alimentelor

Produsele alimentare sunt constituite din diferite componente chimice,fiecare indeplineste functia sa specifica.
Clasificarea generala a componentelor chimice este:

Dupa origine:
anorganice
organice
Dupa solubilitate:
solubile
insolubile
Dupa gradul de asimilare:
Asimilabile (se prelucreaza in corpul uman)
Neasimilabile
Dupa componenta
Simple (singur element)
Complexe
Dupa structura
Monomeri (singura molecula)
Oligomeri (2-10 molecule)
Polimeri (10-.. molecule)
Dupa gradul de nocivitate
Nocive
Inocive
19. Definiti si metodologia determinarii valorilor nutritive si energetice a produselor alimentare

Valoarea nutritivă reprezintă capacitatea alimentelor de a asigura organismului substanţele nutritive de care
are nevoie.Ea se exprimă prin:Valoarea psiho-senzorială Valoarea biologică. Valoarea energetică. Valoarea igienică.
Determinarea valorii nutritive a alimentelor presupune stabilirea raportului dintre necesarul de substante nutritive
pentru organism si potentialul nutritiv din 100 grame produs.Valoarea nutritiva se determina pe baza urmatoarelor
elemente:reteta produsului: materiile prime; compozitia chimica a componentelor retetei; gradul de asimilare al
principalelor substante din produs; necesarul zilnic de energie si substante nutritive pe grupe de populatie;
eventualele pierderi cantitative in produsele tehnologice sau inactivarile substantelor nutritive.
Valoarea energetică - exprimată în kilocalorii sau în kilojouli/100g produs, este cea care condiţionează aspectul
cantitativ al hranei, acoperirea necesarului energetic zilnic individual depinzând de aceasta; este conferită de
trofinele calorigene: glucide, lipide, proteine

20. Conservarea marfurilor alimentare:argumentarea necesitatii conservarii

marfurilor,metodele de conservare

Conservarea reprezintă păstrarea alimentelor în bună stare în timp maiîndelungat.Se numeşte conservare
ansamblul de metode sau tratamente şi operaţii prin carecreşte durata de păstrare a unor produse alimentare în
vederea reglării proceselor biochimice a alimentelor ce provin din organisme vii şi împiedicării
proceselor determinate de microorganisme.Procedeele industriale de conservaresunt alese atât în funcţie
de aliment cât şide durata de păstrare.Ele sunt:1. Conserve propriu-zise– cu o durată teoretică nelimitată fiind ferite
de atacul agenţilor ce provoacă alterarea şi în special fiind ferite de atacul microorganismelor. 2. Semiconserveleau
o durată limitată numai la timpul când acţionează agentulconservant: uscarea, conservarea cu substanţe chimice,
congelarea, fermentarea.metode de conservare- Utilizarea sării şi a zaharurilor; Sararea:creşterea presiunii
osmotice din produse. Se realizeaza prin sararea uscata,umeda sau mixta. Se utilizeaza la carne şi peşte şi are
principalul dezavantaj ca unele proteine se dizolva in saramura.Adaosul de zahăr– determină o creştere a presiunii
osmotice până la 400 atmosfere.Aceasta se aplică la conservarea fructelor prin adăugare de zahăr sau sirop de
zahăr.Metoda se aplică şi fructelor congelate. În general însă metoda este însoţită şi de un proces de fierbere
(dulceţuri, gemuri, siropuri)

ApertizareaModalitatea de conservare a alimentelor, numită apertizare, a fost elaborată de Nicolas Appert în anul
1810. Ea constă în fierberea îndelungată a alimentelor în vase ermetic închise, cufundate în apă. Aceasta este una
din formele de pasteurizare. Procesul de conservare a alimentelor prin această metodă are loc în deplină etanşiezare
fără pătrunderea aerului. In procesul de apertizare este întreruptă evoluţia microorganismelor dăunătoare produselor.
Procesul face ca produsele să se afle în siguranţă deplină şi în acelaşi timp să nu-şi schimbe gustul. Prin această
metodă pot fi conservate atât legumele, cât şi fructele.

Metoda pasteurizării a fost descoperită de L. Pasteur în timpul cercetărilor efectuate asupra fermentării. În timpul
pasteurizării produsul este încălzit la o temperatură la care dispar microorganismele. Metoda clasică a pasteurizării
constă în încălzirea până la o temperatură mai mare de 60 de grade C, dar nu mai mare de 100 de grade. Important
este faptul că pasteurizarea permite menţinerea proprietăţilor gustative şi hrănitoare ale produsului, fără a produce
pierderea vitaminelor pe care acesta le conţine.

Congelarea este cea mai modernă şi eficientă modalitate de conservare a alimentelor. Produsele alimentare sunt
congelate la diferite temperaturi. Legumele şi fructele sunt congelate la o temperatură care variază între – 30 şi – 40
de grade C, iar carnea între – 20 până la – 40 de grade Celsius. Produsele congelate îşi menţin în mare măsură
valorile dietetice, hrănitoare şi organoleptice ale produselor de bază. Datorită acestei metode produsele – în
comparaţie cu toate celelalte metode de conservare – îşi păstrează cele mai multe componente nutritive, vitaminele
atât de necesare organismului nostru, sărurile minerale, precum şi albuminele şi grăsimile. Odată decongelat,
produsul nu mai poate fi congelat din nou.

Punerea la murat este o metodă de conservare a legumelor. Ea constă în formarea de acid lactic ca urmare a
fermentării lactice. Metoda de conservare prin murat se foloseşte în primul rând pentru produsele vegetale. Această
metodă permite conservarea alimentelor prin menţinerea concomitentă a valorilor lor nutritive. În bucătăriile din
multe ţări europene se pune la murat varza. Varza murată în condiţii corespunzătoare ar trebui să fie bătută şi pusă
într-un butoi special. Pe parcursul procesului de acrire este important să se adauge saramură. Saramura contribuie la
sporirea cantităţii de zeamă de varză şi la accelerarea formării de bacterii ale acidului lactic.
Uscarea ca mod de conservare a alimentelor este folosită peste tot, atât în gospodăriile casnice, cât şi în fabricile
care produc alimente. Deşi procesul este cunoscut de sute de ani, el este perfecţionat permanent. Prin uscare
produsele elimină apa. Acest lucru preîntâmpină formarea de microorganisme. Această metodă se foloseşte printre
altele la conservarea ceaiului, a cafelei, la producerea macaroanelor, precum şi la obţinerea de fructe uscate..
Conservarea prin afumare unor produse cum ar fi carnea, peştele sau brânzeturile se face prin aşezarea lor într-un
spaţiu special amenajat şi supunerea lor acţiunii de afumare. Fumul se obţine din arderea unui lemn de foioase.
Datorită acestui proces, în afară de conservarea în sine, mâncarea capătă un miros şi un gust caracteristice

21. Notiuni de standartizare a marfurilor de consum.Scopurile standartizarii Sistemului

National de Standartizare al R.Moldova
 Standardizarea marfurilor de larg consum presupune apropierea maximala de optimismul calitatii
superioare, rationale a acestor marfuri, purtatorii de nformatii de baza in sistemul standardizarii de stat sunt
documentele normative tehnice care controleaza calitatea productiei la toate stadiile ciclului de viata , de l elaborare
pina la consum, aceste documente sunt. Standardul - este definit ca o prescriptie scrisa si publica de catre organelle
interesate (Moldova standard) ce contine o soolutie unitare si de durata pentru o anumita problema in domeniul
stiintei tehnice, economiei el reglementeazza cerintele fata de productie , regulamentul elaborarii ei, producerii,
transportarii si folosirii ei. Cu problememe standardizarii in republica noastrase ocupa Serviciul de Standardizare
Moldova standart. Mai exista sectii de standardizare in ministere, departamente, si la inteeprinderi. Sarcinile de baza
a acestui department sunt> elaborarea si reinnoirea standartelor, verificarea folosirii lor corecte , precum si
reprezentarea intereselor republicii la forumurile de standart internationale.
Scopurile principale ale standardizării sînt:a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea
conformităţii produselor şi serviciilor cu destinaţia lor;b) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin
asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi
securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu;c) înlăturarea barierelor
tehnice din calea comerţului;d) asigurarea interschimbabilităţii, compatibilităţii tehnice şi informaţionale a
produselor

22. Procedura de certificar a conformitatii calitatii marfurlior de larg consum.Algoritmul de

emitere a certificatului de conformitate si dreptul de utilizare a marcii nationale de
conformitate.

Procedura de certificare:a) prezentarea cererii pentru certificare (în continuare - cerere);b) analiza cererii
şi a documentelor prezentate;c) luarea deciziei asupra cererii;d) identificarea produsului; e) prelevarea mostrelor; f)
efectuarea încercărilor mostrelor;g) evaluarea procesului de producţie; h) examinarea rezultatelor evaluării; i) luarea
deciziei privind eliberarea sau refuzul eliberării certificatului de conformitate;j) eliberarea certificatului de
conformitate sau refuzul eliberării; k) evaluarea periodică a produselor certificate.Algoritmul de emitere a
certificatului de conformitate si dreptul de utilizare a marcii nationale de conformitate. 1.Certificatul de
conformitate se elibereaza de catre organismal de certificare in baza examinarii tuturor documentelor necesare
pentru o evaluare autentica a conformotatii produselor cu conditiile stabilite. 2.Concluziile privind rezultatele
examinarii expertul le reflecta in decizia de eliberare a certificatului de conformitate , forma de prezentare si modul
de intocmire a carora se stabilesc in procedura de certificare a produselor omogene. 3.Certificatul de conformitate
intocmit se inregistreaza in Registrul organismului de certificare si este valabil daca are numarul de inregistrare,
Stampila orginala si semnatura conducatorului organismului de certificare si a expertului de certificare.
4.Certificatul poate avea o anexa care concretizeaza grupa produselor certificate, cuprinzind nu mai mult de 10
denumiri intr-un certificat de conformitate, cu conditia ca produsele sa fie fabricate de un producator sis a fie
certificate in conformitate cu unele si aceleasi conditii ale documentelor normative. 5.In cazul certificarii obligatorii,
certificatul se elibereaza, daca produsele corespund tuturor conditiilor obligatorii ale documentelor normative pentru
aceste produse, inclusive indicatorii identificarii. 6.Termenul de valabilitate al certificarii de conformitate pentru
produsele fabricate I serie se stabileste de organismul de certificare, tinind cont de termenul de valabilitate al
documentelor normative pentru produsele si termenul pentru care este certificat sistemul calitatii, dar nu mai mult de
3 ani. 7.Daca se introduce modificari in constructia produsului sau tehnologia de fabricare , modificari care pot
influenta conformitatea produsului cu conditiile documentelor normative, solicitantul trebuie in prealabil sa
informeze organismul care a eliberat certificatul, pentru ca acesta sa poata lua decizia privind necesitatea de a
efectua noi incercari sau de a evalua procesul de productie a acestui produs.

23. Esenta,sarcinile si tipurile de expertise merceologice

Expertiza merceologica reprezinta activitatea de cercetare,evaluare si apreciere fundamentala efectuata de

unul sau mai multi experti a unor probleme contraversate privind calitatea loturilor de produse,structura sortimentala
sau starea lor calitativa. Expertiza mereologica este utilizata pt cercetarea si clarificarea unor probleme contravesate
sau litigioase pe care le ridica practica,comertul cu marfuri alimentare sau nealimentare.Categoriile de
expertiza:1.Dupa domeniul de aplicare:-tehnice,merceologice;-contabile,medicale;-agricole, criminalistice. 2.Dupa
continut:-cu baza de date de specialitate;-cu baza de date comparate cu normative. 3.In functie de organul de
dispunere:-judiciare;-extrajudiciare;4.Dupa scopul urmarit:-pt adunarea si evaluarea probelor;-pt stabilirea starii
infractorilor; 5.In functie de expert:-oficiale;-liberi cu juramint; 6.Dupa modul de prezentare:-orale;-scrise. 7:In
functie de nr. specialistilor:-singulare;-colegiale;-mixte. 8.Din punct de vedere al desemnarii expertilor:-simple;-
supravegheate;-contradictorii.
24. Clasificarea expertizelor marfare și caracteristica tipurilor
25. Mijloacele expertizei marfare: caracteristica lor și utilizare în practică.
26. Metodele expertizei mărfurilor de larg consum: caracteristica lor și utilizare în practică.
27. Genurile expertizei mărfurilor efectuate de către experţii din cadrul Sistemului Expert CCI
a R Moldova.
 Genurile expertizei în funcţie de scopurile efectuării expertizei mărfurilor, se clasifică în: de contract:
controlul nivelului calităţii mostrelor mărfurilor; controlul înainte de expediţie a încărcăturilor; starea mijloacelor de
transport şi a ambalajului; vamale: identificarea mărfii; determinarea ţării de origine; determinarea producţiei de
export ca producţie proprie; de asigurare; bancare; consultative; de consum; de evaluare: expertiza mărfii, ţinîndu-
se cont de calitate, termenul de garanţie, termenul valabilităţii; expertiza mijloacelor de transport, ţinîndu-se cont de
uzura naturală şi starea tehnică; determinarea preţului orientativ al mărfii, ţinîndu-se cont de calitatea ei reală etc.;
Sistemul "Expertul CCI a RM" este parte componentă al Sistemului Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii
Moldova şi prestează următoarele servicii:determinarea cantităţii şi calităţii mărfii;-determinarea ţării de origine a
mărfii;-determinarea volumului producţiei, obţinute din materia primă plasată în regimul vamal de perfecţionare
activă;-determinarea volumului producţiei finite, obţinute din materia primă plasată în regimul vamal de
transformare sub supraveghere vamală;-determinarea producătorului mărfii;-determinarea poziţiei tarifare (codului)
şi destinaţiei mărfii;-determinarea preţului de piaţă a mijloacelor de transport;determinarea preţului de piaţă a
utilajului;evaluarea bunurilor imobile;evaluarea altor mărfuri;alte genuri de expertiză.Obiectul activităţii
Sistemului "Expertul CCI a RM" îl constituie executarea pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei
a următoarelor lucrări şi servicii, cu întocmirea raportului de expertiză şi a certificatelor de forma
stabilită:expertiza mărfurilor - expertiza cantităţii (completivitatea), a calităţii (stării tehnice), a corectitudinii
marcajului, stării ambalajului mărfurilor, materialelor, materiei prime şi utilajului.

28. Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice.Identificarea marfurilor de larg

consum

Litgiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse urmatoarele:Substituirea de produs- care
consta in livrarea unor produse cu aceleasi destinatie si pret cu produsele contractate , dar care au indici de calitate
diferiti. Denaturarea produselor- consta in fabricarea si comercializarea unor produse ale caror caracteristici nu
corespund valorilor prescrise si nu sunt in concordanta cu pretul. Localizarea sursei litigiului se face ţinînd cont de
etapele pe care le parcurge marfa în circuitul tehnic:Livrarea produselor – poate fi sursa de litigiu ca urmare a
livrarii unor produse necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.Transportul poate produce vicierea – pri
utilizarea unor mijloace sau ambalaje necorespunzatoare.Recepţia produelor este etapa în care pot apărea cele mai
multe litigii. Depozitarea- poate să genereze degradări calitative dacă nu sunt respectare regulile privind
manipularea, amplasarea ori condiţiile de păstrare impuse diferitelor categorii de marfuri.Modul de urmările a
respectării acestor reguli difera in funcţie de locul depozitului in circuitul tehnic al mărfii:Conditiile in depozite cu
ridicata- trebuie sa asigure condiţii care să permită obţinerea proprietăţii produselor cît mai aproape de condiţiile
initiale. Depozitele comerţului cu amănuntul- servesc pentru a păstra pentru perioade relativ scurte în condiţii de
obicei greu de dirijat, fluctuante cu posibilitaţi minime de verificare a calitaţii mprfurilor la primirea în depozite.

29. Ordinea efectuarii expertizei marfurilor in cadrul Sistemului Expert CCI al RM

Orientativ, este considerată ca obligatorie o următoare succesiune a efectuării expertizei mărfurilor: acceptarea
expertizei; pregătirea expertizei; investigarea obiectului expertizei; întocmirea raportului de expertiză.
Procedura investigaţiilor se referă la modul de stabilire a contractului de lucru dintre expert şi părţi, cu toate
implicaţiile care decurg de aici.Conţinutul investigaţiei pe teren se poate referi la una sau mai multe din
următoarele aspecte.Consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaţiilor pe teren. La acest document se anexează
toate materialele solicitate de către expert, inclusiv opusul lor. Documentul nu cuprinde opinia, interpretarea sau
concluziile parţiale ale expertului.Întocmirea raportului de expertiză rezultatele activităţii depuse de expert pentru
soluţionarea obiectivelor ridicate de problema cercetată se concretizează în raportul de expertiză, ce se înaintează
instanţei sau organului care a dispus efectuarea expertizei. Raportul de expertiză fiind un document elaborat
ştiinţific, are o valoare probatorie deosebită.
30. Perfectionarea rezultatelor producerii de expertiza a marfurilor de larg consum
Datele conţinute în raportul de expertiză trebuie să fie reale şi demonstrabile. Expertul răspunde pentru toate datele
trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justeţea datelor şi responsabilitatea expertului faţă de acestea este
caracteristica esenţială a unui raport de expertiză. Pentru aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere,
printre altele, următoarele: analizele şi încercările de laborator să fie efectuate personal sau de laboratoare de analiză
autorizate în acest scop; -aparatele şi metodele folosite să aibă o precizie cât mai ridicată, în acest scop este indicat
să se efectueze un număr cât mai mare de determinări (în special în cazul analizelor organoleptice).

31. Caracteristica generala,clasificarea si semnificatia clasei marfurilor alimentare

Necesitatea clasificării mărfurilor alimentare a apărut ca o consecinţă a diversificării lor explozive, îndeosebi în
ultimele decenii, cît şi datorită complexităţii sistemelor de reglementări naţionale şi internaţionale.

Scopul urmărit prin realizarea clasificărilor constă în sistematizarea (gruparea, ordonarea) mărfurilor alimentare într-
un mod unitar, logic, sinoptic.
Clasificarea merceologică clasică a mărfurilor alimentare foloseşte diverse criterii, mai frecvent întîlnite fiind cele
prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 Clasificarea merceologică a produselor alimentare

Criteriul Grupa aferentă

Originea produselor - produse vegetale

- produse animale

- produse minerale

- produse de sinteză (chimică, biotehnologică)

Gradul de prelucrare tehnologică - materii prime

- semifabricate ("semipreparate")

- produse finite

Modul de ambalare - produse prezentate în vrac

- produse prezentate în semivrac

- produse preambalate

Scopul utilizării - produse nutritive

- produse gustative (condimente, stimulente, băuturi)

- produse tehnologice (concentrate alimentare, aditivi

alimentari)

Funcţia nutriţională de bază - produse energetice (preponderent glucidice / lipidice)

- produse proteice

- produse echilibrate energo-proteic

- produse dietetice

- alimente / suplimente nutriţionale etc.

Clasificarea merceologică ştiinţifică (folosită în mare parte şi pe plan internaţional) grupează produsele alimentare în
10 categorii:

 Cereale, leguminoase, produsele rezultate din prelucrarea lor

 Legume, fructe proaspete
 Produse zaharoase ( zahăr, amidon...)
 Produse gustative (condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice;)
 Grăsimile alimentare (vegetale, animale, mixte)
 Lapte şi prod. rezultate din prelucrarea laptelui
 Ouă şi prod. rezultate din prelucrarea lor
 Carne şi prod.
 Peşte şi alte vietăţi acvatice
 Concentrate şi mixuri alimentare.
 32. Importanţa produselor cerealiere, fructelor şi legumelor în alimentaţie şi pentru economia
naţională a RM. Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi
subgrupelor.
33. Produse cerealiere: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
34. Fructe şi legume proaspete: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
35. Fructe şi legume prelucrate: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
36. Grăsimile alimentare: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
37. Importanţa produselor lactate şi a ouălor în alimentaţie şi pentru economia naţională a RM.
Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi subgrupelor.
38. Importanţa produselor din carne şi din peşte în alimentaţie şi pentru economia naţională a
RM. Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi subgrupelor.
39. Produse lactate: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
40. Carne şi produse derivate: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
41. Peşte şi produse derivate: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
42. Ouă şi produse derivate: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
43. Importanţa produselor gustative în alimentaţie şi pentru economia naţională a RM.
Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi subgrupelor.
44. Vinurile şi divinurile: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
45. Importanţa produselor de cofetărie în alimentaţie şi pentru economia naţională a RM.
Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi subgrupelor.
46. Produse gustative (băuturile alcoolice, slabalcoolice şi fără alcool): generalităţi, clasificare,
sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
47. Produse gustative (stimulente, mirodenii şi condimente): generalităţi, clasificare, sortiment,
calitate, particularităţile expertizei.
48. Produse de cofetărie zaharoase: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
49. Produse de cofetărie făinoase: generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
50. Importanţa zahărului şi mierii în alimentaţie şi pentru economia naţională a RM.
Clasificarea generală a acestor produse şi reprezentanţii grupelor şi subgrupelor.
Particularităţile expertizei.
51. Clasificarea mărfurilor nealimentare.

 Mărfuri textile
 Marfuri din piele şi înlocuitorii ei.
 Mărfuri din blană
 Mărfuri din sticlă
 Mărfuri ceramice
 Mărfuri chimice de uz casnic, prod. cosmetice
 Mărfuri din lemn
 Marf. Electrotehnice
 Mărf. Electrocasnice
 Mărf. Electronice (TV, radio, PC..)
 Mărfuri de menire social-culturală
 Mărfuri de jiuvaergie
 Mărfuri de galanterie(piptene, nasturi...)
52. Proprietăţile de consum ale mărfurilor nealimentare.

Aceste proprietati ne permit a aprecia necesitatea sociala a acestor marfuri, structural or sortimentala si
posibilitatea lor de a satisface necesitati. Proprietatile se caracterizeaza prin anumiti indicatori al marfuriloe. Acesti
indicatori se divizeaza in 2 grupe: indicatorii de adresa sociala si de necessitate sociala a marfurilor –indicatorii
corespunderii marfurilor cerintelor sociale.

Proprietatile functionale – permit a determina ce cerinte ai consumatorului poate satisface marfa data si in ce
masura in comparative cu alte marfuri analogice.
Proprietatea sigurantei marfurilor la exploatare – determina posibilitatile indeplinirii functiilor sale a obiectului
in termenul de functionare.
Proprietatile ergonomice a marfurilor – asigura comoditatea exploatarii obiectului optimizarea sarcinilor fizice si
psihice a omului ce sunt legate de obtinerea efectului necesar.
Proprietatile estetice – arata in ansamblu valoarea social- culturala, utilitatea, oportunitatea, rationalitatea, etc.

53. Caracteristica generală, clasificarea şi semnificaţia mărfurilor nealimentare de uz casnic

în consum.
Dupa principiul de funcitonare: Electrotermice –Electromotrice –Mixte –Cu despozitive radiante –Cu dispozitive
vibrante.
Dupa protectia contra electrocutarii:Clasa 0 – protectia este formata din izolatia de baza, fara ca partile metalice
accesiblie sa fie legate de pamint. Clasa 1 – nu se limiteaza numai la izolatia de baza, aparatele fiind prevazute in
plus cu o masura de securitate constind din fapte ca partile metalice accesibile din exterior sunt conectate la
conductorul de legare la pamint, astfel incit acestea sa nu fie sub tensiune in cazul unui defect al izolatiei de baza.
Clasa 2 – protectia este formata din izolatie de baza si una suplimentara formind impreuna o izolatie dubla sau din o
izolatie intarita. Clasa 3 – se bazazea pe alimentarea cu tensiune joasa (pina la 42V) si in care nu exista tensiuni
superioare acesteia.
Dupa destinatie: -Pentru pregatirea si pastrarea la rece a alimentelor. -Pentru intretinerea imbracamintei –Pentru
intretinerea si asigurarea confortului in locuinte – Pentru igiena, cosmetica si terapie

54. Articolele din mase plastice de uz casnic – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate,
particularităţile expertizei.
55. Mărfuri chimice de uz casnic – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate,
particularităţile expertizei.
56. Articole de mobilier – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
57. Caracteristica generală, clasificarea şi semnificaţia mărfurilor nealimentare
vestimentare în consum.

Confecţiile cuprind articole de îmbrăcăminte interioară sau exterioară, obţinute din materii prime de bază
de tipul ţesături, tricoturi, produse textile neţesute. Drept materii auxiliare se utilizează o serie de accesorii, garnituri,
căptuşeli. Principalele etape tehnologice în fabricarea confecţiilor sunt grupate în patru faze principale: pregătirea
materiei prime, croirea, confecţionarea şi finisarea.Clasificarea sortimentului de confecţii se poate realiza astfel :
calitatea execuţiei şi a materiei prime. -împrejurarea în care este purtată – confecţii sport, de vacanţă şi timp liber,
agrement, ocazie, echipament de lucru, pentru diferite activităţi de uz casnic. -natura materiei prime: confecţii din
ţesături, tricoturi, blănuri, materiale neţesute. -destinaţie, vârstă, sex: confecţii pentru nou-născuţi; confecţii pentru
copii, adolescenţi, confecţii pentru femei şi confecţii pentru bărbaţi.
Aprecierea calităţii confecţiilor se realizează prin intermediul unor indicatori , grupaţi în trei categorii: indicatori
estetici, indicatori fiziologici şi de confort, indicatori de durabilitate.
58. Mărfurile textile – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile expertizei.
In grupa textile sunt încadrate materiile prime, produsele semifabricate, semiprelucrate, prelucrate,
semifinitesau finite constituiteexclusiv din fibre textile, fără a se ţineseama de procesul de fabricaţieutilizat
Clasificarea fibrelor textile se poate realiza după mai multe criterii, cel mai utilizat fiind bazat pe provenienţă, mod
de obţinere, natură şi compoziţie chimică: fibre naturale: - vegetale (celulozice) - bumbac, in cânepă, iută, manila,
etc.; animale (proteice) - lână, mătase; minerale (fibre de azbest); fibre chimice: din polimeri naturali (fibre
celulozice, fibre proteice, fibre din hidrocarburi); din polimeri sintetici (fibre obţinute prin polimerizare,
policondensare, poliadiţie);alte fibre industriale: fibre din sticlă, fibre metalice, fibre carbon, etc.
Aprecierea calităţii fibrelor textile se realizează prin verificarea proprietăţilor fizice (masă specifică, culoare, luciu,
lungime, fineţe sau densitate de lungime, rezistenţă specifică, alungire la rupere, higroscopicitatea); proprietăţilor
chimice (comportarea la agenţi chimici), proprietăţilor termice (conductibilitate, stabilitate termică, comportare la
flacără, comportare la acţiunea luminii, etc.); proprietăţilor tehnologice.
59. Confecţiile şi tricotajele – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile
expertizei.
Produsele tricotate sunt materiale textile formate din ochiuri legate elastic intre ele prin buclarea unuia sau
mai multe fire intr-o anumita ordine in functie de contextura. Tricotajele sunt, în primul rând, produse de
îmbrăcăminte din tricot.După materiile prime din care sunt realizate, tricotajele sunt numite: − tricotaje de bumbac şi
tip bumbac; − tricotaje de lână şi tip lână; − tricotaje de mătase şi tip mătase (fire filamentare, în special sintetice
filamentare).
SORTIMENTUL CONFECTILOR DIN TRICOT Confectile din tricot se clasifica dupa urmatoarele criterii:
Dupa materia prima Dupa varsta si sex
CALITATEA TRICOTURILOR Tricoturile sunt produse textile sub forma plana sau tubulara, obtinute prin
buclarea succesiva sau simultana a unu fir sau a mai multor fire, transformarea lor in ochiuri si inlantuirea ochiurilor
intr-o anumita ordine. Factorii principali care influenteaza diversificarea sortimentului si imbunatatirea calitatii
tricoturilor sunt: materia prima, structura tricoturilor, procesul tehnologic, utilajele folosite pentru tricotaje, etc.
Materia prima

60. Articole de încălţăminte – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate, particularităţile

expertizei.
Încălțămintea este denumirea generică a tuturor produselor care sunt confecționate special pentru
acoperirea și protecția labei piciorului. În această categorie intră: ghetele, pantofii, cizmele, bocancii, papucii,
sandalele, adidașii dar nu și ciorapii.Există o foarte mare diversitate de încălțări, dar se pot cataloga astfel: -
încălțăminte sport: adidași, teniși, bascheți, espadrile, clăpari. -papuci de casă: târligi, botoși, papuci de cârpă. -
pantofi: bărbătești, de damă, cu toc, mocasini, ciocate. -încălțăminte de iarnă: ghete, cizme. -încălțăminte de vară:
sandale, șlapi, saboți. -încălțăminte tradițională sau din vechime: opinci, ciubote, kothornos. Funcţiile încălţămintei:-
funcţia de protecţie -funcţia ortopedică funcţia igienico-medicală -funcţia estetică şi de personalizare. Sistemul de
confecţie al încălţămintei defineşte modalitatea de îmbinare a părţii de sus a încălţămintei cu partea de jos
61. Caracteristica generală, clasificarea şi semnificaţia mărfurilor nealimentare de menire
socio-culturală în consum.
62. Jucării, articole giuvaere şi ceasuri – generalităţi, clasificare, sortiment, calitate,
particularităţile expertizei.