Examen la merceologia

1. Abordări actuale în ştiinţa mărfurilor:continutul de baza al Mce ;obiectele si subiectele ale

Mce.Principiile şi metodele merceologiei.
Merceologia s-a dezvoltat şi a evoluat ca disciplină cu reflexive
 comercială: nu se pot comercializa mărfuri ale căror caracteristici intrinseci sau extrinseci nu se
cunosc,
 economică: rezolvarea problemelor economice nu poate fi condiţionată numai de factori cantitativi, ci
şi de factori calitativi(merceologici)
 socială: merceologia are un rol important in informarea şi educarea consumatorilor, in asigurarea
protecţiei acestora şi a protecţiei mediului;
Principii:
 stabilirea legăturii intre utilitatea produsuluişi necesitatea exprimată prin cerere,
 integrarea rezultatelor parţiale оntr-un sistem ştiinţific logic,
 completarea şi corelarea tuturor datelor privind nivelul caracteristicilor de calitate,
Metode de cercetare:
 metode generale:Metoda inductive,Metoda deductive,Analiza,Sinteza, Metodele matematice, Metodele
statistice
 metode specifice :Metodele psihosenzoriale,Metoda tipologică, Analiza comparative,Metoda
experimental,Testarea produselor
 metode moderne :Analiza valorii,Analiza morfologică, Metoda Brainstorming,Metoda Delphi

2. Concepte despre marfa si valorile de intrebuintare ale marfurilor.Categoriile stiintifice si defintiile

de baza ale Mce

Marfa=E/e produs a muncii omului expus in vinzare si care satisface cerintele consumatorului.Marfa ca categorie
stiinfica are 2 valori:valori de intrebuintare (consum),valori de pret (pretul)

Scopurile Mce: studierea marfurilor si valorile de intrebuintare.Sarcinile Mce: stabilirea caract.de baza care determina
valoarea de intrebuintare a marfurilor.Stabilirea principiilor si metodelor dupa care se evalueaza calitatea.Sistematizarea
stiintifica a marfii (clasificarea,modificarea).Studierea proprietatii indicilor de sortiment.Determinarea caracteristica
calitativa si cantitativa a marfii.Determinarea tipului de marfuri,studierea metodelor de prentimpinarea si
diminuarea.Intocmirea caracteristicii Mce ale marfurilor.

Categoriile stiintifice principale ale Mce:

priprietatea de consum=e/e caractersitic marfii care se manifesta cind se consuma.

Calitatea marfurilor=ansamblu caracter. Prin care marfa satisface cit mai amplu cerintele consumatorului.

Indicele calitatii=reprezinta calitatea sau cantitatea a caract.marfurilor.

Sotimentul marfurilor= e/e totalitatea marfurilor formate dupa unele criterii stiintifice care are scop de satisface
cerintele consumatorului.

3. Notiuni generale privind securitatea generala a produselor.Reglementarea activitatii de plasare pe

piata a produselor

produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este
destinat consumatorilor sau poate fi utilizat de consumatori în condiţii previzibile
produs sigur - orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după
caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de întreţinere, nu prezintă nici un risc
produs periculos - orice produs care nu corespunde noţiunii "produs sigur";
risc grav - orice risc semnificativ, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sînt imediate, care necesită o intervenţie rapidă
din partea autorităţilor publice;
plasare pe piaţă a produselor - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţă, inclusiv păstrarea lor în scopul
distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere cu titlu oneros sau gratuit;
distribuitor - orice agent economic implicat în circuitul plasării pe piaţă, a cărui activitate nu influenţează
caracteristicile de securitate ale produsului;

1
returnare - orice acţiune care are ca scop înapoierea unui produs periculos, pe care producătorul sau distribuitorul l-a
furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia acestuia;
retragere - orice acţiune întreprinsă cu scopul de a preveni plasarea pe piaţă a unui produs periculos pentru
consumatori.Reglementarile-Producătorii şi distribuitorii sînt obligaţi să plaseze pe piaţă numai produse sigure.-Un
produs este considerat sigur în cazul în care el este conform cu reglementările tehnice specifice şi cu reglementările
sanitare, ce stabilesc cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă produsul pentru a putea fi plasat pe piaţă. -
Conformitatea produsului cu standardele conexe pertinente presupune că un produs este sigur în privinţa riscurilor şi
categoriilor de riscuri acoperite de reglementările tehnice naţionale aplicabile.

4. Notiuni generale privind cadrul juridic coresponzator desfasurarii activitatilor de comert in

conditiile protectiei vietii,sanatatii,securitatii si intereselor economice ale consumatorilor.Politica de
protectie a consumatorilor pe plan national si international

activitate de comerţ – activitate de întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul comercializării
mărfurilor produse, prelucrate sau procurate. serviciu comercial – activitate oferită cu prilejul actului de vînzare, care
asigură avantaje şi satisfacţii consumatorului. comerciant – persoană juridică cu scop lucrativ sau întreprinzător
individual; mic comerciant – persoană care practică o activitate de comerţ fără a avea înregistrare de stat;„ghişeu unic” –
procedură prin care autoritatea publică, abilitată conform prezentei legi şi în colaborare cu alte autorităţi publice, verifică
autenticitatea actelor prezentate de solicitantul autorizaţiei. comerţ cu ridicata – activitate desfăşurată de comercianţii
care cumpără produse în scopul revînzării acestora; comerţ cu amănuntul – activitate desfăşurată de comercianţii care
vînd produse direct consumatorilor; serviciu de alimentaţie publică – activitate de pregătire, preparare, prezentare şi
servire a produselor culinare, a celor de cofetărie-patiserie. unitate comercială –spaţiu în care au loc procesele operative
de circulaţie a mărfurilor/serviciilor; suprafaţă de vînzare– suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru
cumpărarea produsului/serviciului. autorizaţie de funcţionare – act administrativ individual ce atestă dreptul titularului
de a practica o activitate de comerţ, cu indicarea amplasării unităţii. indicator de preţ – purtător de informaţie privind
costul, cantitatea şi calitatea produsului; preţ de vînzare – preţul final al unei unităţi de produs sau al unei cantităţi din
produs, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe; preţ unitar – preţul final, incluzînd TVA şi toate celelalte taxe, pe unitatea
de măsură din produs; produse vîndute în vrac – produse ce nu sînt preambalate şi sînt măsurate în prezenţa
cumpărătorilor.
Politicele:· facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor;
· promovarea unei cooperari internationale în domeniul protectiei consumatorilor;· asigurarea accesului consumatorilor
la informatii corecte;· crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

5. Cadrul conceptual al clasificarii marfurilor de larg consum,Tipuri de clasificari si codificari ale

marfurilor

Clasificarea este o operaţie conceptuală reprezentând o modalitate de a distinge simultan elementele unei mulţimi,
discrete sau continue, compusă din obiecte sau din fapte, din proprietăţi sau din idei.
Tipul clasificării depinde de scopul propus şi de relaţiile dintre elementele şi categoriile definite în vederea clasificării
mulţimii respective.
Principii de bază în stabilirea criteriilor de clasificare a mărfurilor
• numărul posibilităţilor de utilizare ale unui produs este cu atât mai mare, cu cât produsul respectiv este mai puţin
prelucrat;
• cu creşterea gradului de prelucrare, produsul de îndepărtează tot mai mult de stadiul de materie primă şi de originea sa;
• cu cât domeniul de utilizare al unui produs este mai specializat, cu atât este mai mic numărul posibilităţilor proprii de
clasificare.Pornind de la principiile menţionate, considerăm că se impune evidenţierea ansamblului caracteristicilor de
structură, funcţionale şi de relaţie ale produselor, reprezentând criterii potenţiale de clasificare, intercorelate în cadrul
sistemului general de relaţii dintre om, produs şi mediu.
Tipuri de clasificari si codificari ale marfurilor:
Clasificarile sistematice asigura ordonarea produselor pe categorii relativ omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se
un sistem de relatii intre categoriile constituite.
In clasificarile nesistematice produsele sunt cuprinse in ordinea aparitiei lor, fara sa se tina seama, deci, de
categorii inrudite de produse.
Clasificarile combinate asigura ordonarea produselor pe un anumit numar de categorii omogene, in cadrul carora se
realizeaza, in continuare, clasificarea nesistematica a elementelor componente
Codul este o combinaţie de elemente simbolice prin care se reprezintă o informaţie. Aceste elemente pot fi litere ( cod
alfabetic), cifre (cod numeric), sau litere şi cifre ( cod alfanumeric).

2
Codificarea reprezintă operaţiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor produse sau servicii cu
scopul identificarii produselor
6. Sisteme de clasificare si codificare a marfurilor utilizate in intreprinderi
Sisteme de clasificare;
 Didactica (de studii)
 Comerciala
 Economico-statistica
 Merceologica
 Standart
Sisteme de codificare:
 Codul de bare
 Cadurile pentru codificare publicatiilor
 Codurile japoneze (Calra)
Codul de bare-actualmente reprezinta system cu capacitate de cuprindere de peste 10miliarde,ele indeplinesc unele
functii importante
 Edintificarea marfurilor cu ajutorul tehnicii de calcul
 Evidenta automatizata de marfuri
 Sporirea calitatii de deservire a consum
 Investigarea investitii de marketing
Se deosebesc 2 sisteme al codurilor de bare :
UPC (coduri universale)= sunt formate din 12 caractere
EAN (codurile europene)se imparte in 3 categorii
 EAN13=se utilizeaza pentru codificarea marfurilor si se bazeaza pe 13 caractere
 EAN8=se utilizeaza in special pentru marfurile cu dimensiuni mici
 EAN14= se utilizeaza pentru codificarea ambalajului
Codul pentru clasificare publicatilorse ulilizeaza 2 sisteme:
ISBN (codificarea cartilor)= are 10 caractere numerice
ISSN (codificarea periodice)= are 8 caractere numerice
Codul japonez (Calra)= este un system japonez de codificare cu capacitatea de cuprindere cu mai mari decit codul cu
bare,care ajunge pina la un trillion de combinatii neajunsul nu este standartizat
7. Notiune,tipuri,proprietati si indicii sortimentul
Sortimentul marfurilor reprezinta totalitatea de marfuri,formata dupa anumite criterii si care satisface cerinte
diferite,analogice si individuale ale consumatorilor
Se deosebesc urmatoarele tipuri de varietati:
Sortiment de producere - ansamblu de marfuri fabricate de un singur producator.Este specializat ingust si cuprinde o
gama de produse limitata cu varietati fabricate
Sortiment comercial - totalitatea marfurilor si grupelor de marfuri selectate pentru vinzare intr-o unitate de comert cu
amanuntul concret. Se compune din diverse categorii de sortiment de producere si ofera clientilor posibilitatea de asi
satisface cererea la nivelul superior. Se diversifica in functie de suprafata unitatilor de comert, metodelor de vinzare.
Proprietatea de sortiment-particularitate a sortimentului care se amnifesta in timpul formarii sau realizarii acestuia.
Indicele de sortiment-exprimare calitativa sau/si cantitativa a proprietatilor de sortiment

3
  Structura-exprim raportul dintre o anumita multime de marfuri si nr general de marfuri care intra in
sortiment.Ea reprezinta ponderea unui anumit tip si/sau denumirea de marfuri in volum total de marfuri care
constituie 100%
 Anvergura-este determinate de mr,grupelor de marfuri ce formeaza soritmentul si se evalueaza prin
coeficientul da anvergura
 Plenitudinea-e raportul dintre cantitatea reala de tipuri,varietati si denumiri de marfuri dintr-o grupa similara
care sunt in vinzare si cantitatea planificata sau reglementata de marfuri
 Profunzimea-nr de varietati de marfuri pentru fiecare tip,adica reprezinta mr de marci comerciale ale
marfurilor de acelasi tip si/sau modificatiile lor si/sau articolelor de marfuri.
 Stabilitatea- caracterizeaza prezenta permanenta a unui anumit tip sau varietati de marfuri in vinzare.Astfel de
marfuri se caracterizeaza prin cererea stabila
 Innoirea- caracterizeaza aparitia moilor varietati de marfuri intr-o anumita perioada de timp.Innoirea
sortimentului reprezinta completarea sortimentului existent cu marfuri no ice au proprietati de a satisface
cerintele noi (modificate) ale consumatoruilor
 Minimum sortimental –nr cel mai mic admisibil de marfuri care reflecta specificul si profitul a unei anumite
intreprinderi comerciale
 Rationalitatea – capacitatea seturilor de marfuri de a satisface cit mai amplu cerintele real argumentate ale
segmentelor diferite de consumatori
 Armonia – proprietate a unui soritment de marfuri format din diferite grupe care caracterizeaza gradul lor de
apropiere in vederea asigurarii circulatiei rationale a marfurilor,a comercializarii si/sau utilizarii
8. Definirea si metodologia determinarii calitatii marfurilor de larg consum
Calitatea este totalitatea de proprietati a productiei care determina posibilitatile ei de a satisface cerintele in corespundere
cu standardele in viguare.
Metodele de apreciere a productiei sunt
 metoda organoleptica + prin acesta metoda calitatea se dermina cu ajutorul organelor de simt.
 metoda fizica + prin acesta metoda se determina taria vinului , zaharului, pentru aceasta determinare se
folosesc aprecierea densitatii temperature de topire, densitatiele optice.
 Metoda chimica, prin aceasta metoda se determina indicii de caliatte cu ajutorul reactiilor chimice. Metoda
micro/biologica se foloseste pentru determinarea gradului de infectare generala cu microbe.
 Metoda de expertiza, calitatea marfurilor este apreciata in baza hotaririi luata de un grup de experti
 Metoda de masurare sunt folosite aparate complete specializate, este o metoda precisa dar scumpa.-
 Metoda de inregistarare, calitatea produselor se determina pe baza de cercetari si enumerari a diferitor
evenimente , obiecte sau cheltuieli,
 Metoda sociologica - indicatorii de calitate se deremina pe baza semnarii si analizei parerii consumatorilor
reali sau potentiali,

9. Concept despre calitate si factorii,ce formeaza calitatea marfurilor de larg consum

Calitatea marfurilor depinde de:1.nivelul de standardizare2.calitatea materiilor prime folosite3.de perfectiunea

proceselor tehnologice de fabricatie4.organizarea controlului5.conditiile de pastrare si transportare a marfurilor.
1.Nivelul de organizare este procentajul de aprovizionare a intregului sortiment de marfa produsa cu standarde sau
conditii tehnice.2.Calitatea materiilor prime:Materia prima se clasifica in alimentare si nealimentare.Cele alimentare
se imparte in:materii prime vegetale 2.materii prime animale 3.minerale. Cele nealimentare se impart:materii prime
1.vegetale 2.animale 3.minerale 4.organice 5.sintetice 3.Procesele tehnologice. Calitatea produselor se formeaza prin
actiunea proceselor tehnologice care reprezinta un ansamblu de operatii mecanice, fizice, chimice care prin actiunea
simultana sau succesiva transforma materiile prime si semifabricatele in bunuri materiale.4.Organizarea
controlului.Calitatea depinde de cultura de producere si de nivelul bazei metrologice,controlul dimensiunilor.
5.Pastrarea si transportarea marfurilor. Una din conditiile necesare este ambalajul care protejeaza marfurile de
actiunea mediului si de deteriorari mecanice.O influenta hotaritoare asupra calitatii produselor o au regimurile de
temperatura si umiditate,uneori si de ventilare.Alti factori care influenteaza pastrarea produselor sint:igiena din spatiile
de pastrare si transportare2.existenta mirosurilor straine3.vecinatatea produselor marfurilor.

4
 10. Modalitatile de mentinere a calitatii marfurilor de larg consum.Factorii ce mentin calitatea
marfurilor

Calitatea marfurilor depinde de: 1.Nivelul de organizare este procentajul de aprovizionare a intregului sortiment de
marfa produsa cu standarde sau conditii tehnice.2.Calitatea materiilor prime:Materia prima se clasifica in alimentare si
nealimentare. 3.Procesele tehnologice. Calitatea produselor se formeaza prin actiunea proceselor tehnologice care
reprezinta un ansamblu de operatii mecanice,fizice,chimice care prin actiunea simultana sau succesiva transforma
materiile prime si semifabricatele in bunuri materiale.4.Organizarea controlului.Calitatea depinde de cultura de
producere si de nivelul bazei metrologice,controlul dimensiunilor.5.Pastrarea si transportarea marfurilor. Una din
conditiile necesare este ambalajul care protejeaza marfurile de actiunea mediului si de deteriorari mecanice.O influenta
hotaritoare asupra calitatii produselor o au regimurile de temperatura si umiditate,uneori si de ventilare.Alti factori care
influenteaza pastrarea produselor sint:igiena din spatiile de pastrare si transportare2.existenta mirosurilor
straine3.vecinatatea produselor marfurilor
Factorii ce mentin calitatea marfurilor-ambalajul,conditiile de pastrare (norme
sanitate,temperature,umeditatea,prezenta/lipsa luminii,ventilarea incaperii,compozitia aerului)1.Organoleptica.Prin
aceasta metoda indicatorii de calitate se apreciaza cu ajutorul organelor de simt:miros,gust,culoare,consistenta.
Rezultatele depind de nr si calificarea expertilor,este o metoda subiectiva. 2.Fizica.Indicatorii de calitate se determina
prin masurarea densitatii,a unghiului de refractie,a punctului de topire si a altor parametri fizici.3.Chimica.Indicii de
calitate se determina cu ajutorul reactiilor chimice specifice.Ex:determinarea continutului de sare de bucatarie,metalele
grele,aciditatea etc. 4.Microbiologica. Se determina gradul de infectare generala cu microbi,prezenta microbilor
patogeni si a altor microorganisme periculoase.Pt aceste determinari sunt necesare laboratoare amenajate, alimentare.
5.Metoda de expertiza.Calitatea marfurilor se determina pe baza hotaririlor luate de un grup de experti.In aceasta grupa
sunt inclusi savanti,ingineri,tehnologi,disaineri,specialisti de inalta calificare. Aceasta metoda este utilizata cind este
imposibil sau irational de folosit alta metoda.6.Metoda sociologica. Calitatea se determina pe baza sumarii si analizei
parerilor consumatorilor potentiali sau reali. Parerea consumatorilor se determina studiind anchetele indeplinite de ei
organizind adunari a consumatorilor,expozitii cu vinzare,degustatii publice.

11. Controlul calitatii marfurilor:tipurile de control,laturile comune si distincte

Tipuri de control:control statistic prin atribute - se controleaza una sau mai multe caracteristici; -control statistic prin
masurare - se controleaza o marime masurabila; -control statistic prin numarul de defecte - se examineaza produsele
si se identifica numarul de defecte pe baza caruia se ia decizia pentru întregul lot.

12. Etichetarea si marcarea bunurilor de larg consum

Etichetarea reprezintă aplicarea etichetei sau înscrierea elementelor de identificare pe produs, pe dispozitivul de
închidere sau pe ambalajul care însoţeşte produsul la vânzare. Funcţiile etichetelor:− permit identificarea mărcilor, ca de
exemplu "Dole", marcat pe banane,"Sunskit", pe portocale;− ajută la clasificarea produselor, ca de exemplu la
compoturi, unde înfuncţie de categoria în care se încadrează, se marchează cu literele A, B sau C;− descriu produsul; −
promovarea produsului prin intermediul unor imagini atractive şi printr-un design atrăgător.
Marcarea este operaţiunea de înscriere pe eticheta produselor a datelor arătate mai sus, precum şi a mărcii fabricii, a
mărcii de comerţ, sau a mărcii de servicii. Înscrierea mărcilor pe etichete, oferă comercianţilor anumite avantaje.
Astfel:− se pot urmări livrările şi calitatea produselor (care este produsul celmai căutat, care sunt producătorii cei mai
solicitaţi);− marca protejează caracteristicile unice ale unui produs, care nu se pot astfel copia de concurenţă;− prin
marcă se permite atragerea unei clientele fidele pentru anumiţi producători sau comercianţi, protejându-i pe aceştia, de
concurenţă;− dacă marca este de calitate, se formează o imagine favorabilă a firmei pe piaţă.

13. Clasificarea marfurilor nealimentare

Mărfuri textile Marf. Electrotehnice

Marfuri din piele şi înlocuitorii ei. Mărf. Electrocasnice
Mărfuri din blană Mărf. Electronice (TV, radio, PC..)
Mărfuri din sticlă Mărfuri de menire social-culturală
Mărfuri ceramice Mărfuri de jiuvaergie
Mărfuri chimice de uz casnic, prod. cosmetice Mărfuri de galanterie(piptene, nasturi...)
Mărfuri din lemn

5
 14. Proprietatile consumiste ale marfurilor nealimentare
Aceste proprietati ne permit a aprecia necesitatea sociala a acestor marfuri, structural or sortimentala si
posibilitatea lor de a satisface necesitati. Proprietatile se caracterizeaza prin anumiti indicatori al marfuriloe.
Acesti indicatori se divizeaza in 2 grupe: indicatorii de adresa sociala si de necessitate sociala a marfurilor
–indicatorii corespunderii marfurilor cerintelor sociale.
Proprietatile functionale – permit a determina ce cerinte ai consumatorului poate satisface marfa data si in ce
masura in comparative cu alte marfuri analogice.
Proprietatea sigurantei marfurilor la exploatare – determina posibilitatile indeplinirii functiilor sale a
obiectului in termenul de functionare.
Proprietatile ergonomice a marfurilor – asigura comoditatea exploatarii obiectului optimizarea sarcinilor
fizice si psihice a omului ce sunt legate de obtinerea efectului necesar.
Proprietatile estetice – arata in ansamblu valoarea social- culturala, utilitatea, oportunitatea, rationalitatea, etc.

15. Asigurarea informativa a marfurilor: tipurile si formele informatiei si mijloacelor de

informatie de marfa,notiuni de marca si marfa,marci industriale si comerciale.Semnele de
componenta

16. Ambalajul marfurilor:semnificatia,functiile,clasificarea

Ambalarea marfurilor prezinta un grad ridicat de interes sub aspectul asigurarii protectiei marfurilor si prin
consecinta a mentinerii calitatii.Pentru a fi corespunzator naturii produsului,ambalajul trebuie sa asigure
protectia acestuia,iar prin caracterisiticle sale tehnice sa faciliteze operatiile de manipulare,transport si stocare.

Clasificarea:

 dupa materialele constituente - ambalaje hârtie si carton, sticla, metal, materiale plastice, ambalaje din
lemn, înlocuitori din lemn si împletituri, materiale textile, materiale complexe, în componente ale
produsului (membrane naturale, vafe, amidon gelatinizat);
 dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;
 dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene, canistre;
 dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;
 dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare, pentru produse
nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje individuale sau colective;
 dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;
 dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile, refolosibile), ambalaje
nerecuperabile.
Funtiile:

 Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta în protejarea de influenta mediului extern.

Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea prescrisa în standarde, protectia la actiunea
luminii, a factorilor mecanici si chimici. Protectia împotriva factorilor biologici consta în mentinerea
calitatii igienice si microbiologice. ........
 Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea ambalajului la normele de
transport si la conditiile de încarcare-descarcare, optimizarea raportului volum/greutate. Activitatile de
acest tip trebuie optimizate. Trebuie realizata dimensionarea corespunzatoare a produselor si
ambalajelor, sa se asigure ambalajul optim de pastrare, manipulare si transport pe întreg circuitul
tehnico-economic. Asigurarea conditiilor de pastrare a produselor urmareste, de asemenea, mentinerea
integritatii calitative a produselor în functie de conditiile de mediu. Pentru cresterea productivitatii
muncii si reducerea costurilor este important de realizat rationalizarea operatiunilor de manipulare,
mecanizarea acestora, amenajarea depozitelor a rampelor de încarcare-descarcare si a mijloacelor de
transport. Alegerea variantei optime de manipulare presupune luarea în considerare a cerintelor
de ordin constructiv (care trebuie sa asigure protectia produselor pe întregul circuit), de ordin
dimensional (dimensiunile trebuie sa corespunda prescriptiilor internationale si conditiilor de transport
si manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor în mijlocul de transport si cerinte
privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se pot micsora prin pliere).
 Functia de promovare a vânzarilor este data de modul în care se prezinta produsul folosind în acest
scop eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de elementele estetice precum si volumul si

6
 precizia informatiilor prin care comunica cu clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie armonizate cu
forma ambalajului si cu materialul de ambalare.
17. Caracteristica generala,clasificarea si semnificatia clasei marfurilor alimentare

Necesitatea clasificării mărfurilor alimentare a apărut ca o consecinţă a diversificării lor explozive, îndeosebi
în ultimele decenii, cît şi datorită complexităţii sistemelor de reglementări naţionale şi internaţionale.

Scopul urmărit prin realizarea clasificărilor constă în sistematizarea (gruparea, ordonarea) mărfurilor
alimentare într-un mod unitar, logic, sinoptic.

Clasificarea merceologică clasică a mărfurilor alimentare foloseşte diverse criterii, mai frecvent întîlnite fiind
cele prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 Clasificarea merceologică a produselor alimentare

Criteriul Grupa aferentă

Originea produselor - produse vegetale

- produse animale

- produse minerale

- produse de sinteză (chimică, biotehnologică)

Gradul de prelucrare tehnologică - materii prime

- semifabricate ("semipreparate")

- produse finite

Modul de ambalare - produse prezentate în vrac

- produse prezentate în semivrac

- produse preambalate

Scopul utilizării - produse nutritive

- produse gustative (condimente, stimulente, băuturi)

- produse tehnologice (concentrate alimentare, aditivi

alimentari)

Funcţia nutriţională de bază - produse energetice (preponderent glucidice / lipidice)

- produse proteice

- produse echilibrate energo-proteic

- produse dietetice

- alimente / suplimente nutriţionale etc.

7
Clasificarea merceologică ştiinţifică (folosită în mare parte şi pe plan internaţional) grupează produsele
alimentare în 10 categorii:

 Cereale, leguminoase, produsele rezultate din prelucrarea lor

 Legume, fructe proaspete
 Produse zaharoase ( zahăr, amidon...)
 Produse gustative (condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice;)
 Grăsimile alimentare (vegetale, animale, mixte)
 Lapte şi prod. rezultate din prelucrarea laptelui
 Ouă şi prod. rezultate din prelucrarea lor
 Carne şi prod.
 Peşte şi alte vietăţi acvatice
 Concentrate şi mixuri alimentare.

18. Principalele componente chimice ale alimentelor

Produsele alimentare sunt constituite din diferite componente chimice,fiecare indeplineste functia sa
specifica.Clasificarea generala a componentelor chimice este:

Dupa origine:

 anorganice

 organice

Dupa solubilitate:

 solubile

 insolubile

Dupa gradul de asimilare:

 Asimilabile (se prelucreaza in corpul uman)

 Neasimilabile

Dupa componenta

 Simple (singur element)

 Complexe

Dupa structura

 Monomeri (singura molecula)

 Oligomeri (2-10 molecule)

 Polimeri (10-.. molecule)

Dupa gradul de nocivitate

 Nocive

 Inocive

19. Definiti si metodologia determinarii valorilor nutritive si energetice a produselor alimentare

Valoarea nutritivă reprezintă capacitatea alimentelor de a asigura organismului substanţele nutritive de care are
nevoie.Ea se exprimă prin:Valoarea psiho-senzorială Valoarea biologică. Valoarea energetică. Valoarea igienică.

8
Determinarea valorii nutritive a alimentelor presupune stabilirea raportului dintre necesarul de substante nutritive pentru
organism si potentialul nutritiv din 100 grame produs.Valoarea nutritiva se determina pe baza urmatoarelor
elemente:reteta produsului: materiile prime; compozitia chimica a componentelor retetei; gradul de asimilare al
principalelor substante din produs; necesarul zilnic de energie si substante nutritive pe grupe de populatie; eventualele
pierderi cantitative in produsele tehnologice sau inactivarile substantelor nutritive.
Valoarea energetică - exprimată în kilocalorii sau în kilojouli/100g produs, este cea care condiţionează aspectul
cantitativ al hranei, acoperirea necesarului energetic zilnic individual depinzând de aceasta; este conferită de trofinele
calorigene: glucide, lipide, proteine

20. Det

21. Pastrarea marfurilor alimentare: organizarea pastrarii,factorii mentinerii calitatii:regimul optim de

pastrare

Păstrarea produselor alimentare – sistem de măsuri menit să creeze condiţii optime pentru păstrarea vremelnică a
produselor alimentare şi pentru a preveni alterarea lor. Pentru păstrarea produselor alimentare întreprinderile de
alimentaţie publică, magazinele alimentare, la care se realizează produsele uşor alterabile, trebuie să dispună de
încăperi speciale, utilate cu răcitoare, dulapuri – frigorifere.Păstrarea calităţii prescrise trebuie asigurată pe întreg
parcursul mărfurilor alimentare, de la producător la consumator, prin măsuri speciale în ceea ce priveşte ambalarea,
manipularea, transportul, depozitarea, expunerea în vederea vînzării.Ambalarea Ambalajul unui produs alimentar trebuie
să asigure protecţia produsului în timpul transportului, depozitării, manipulării şi desfacerii, faţă de anumiţi factori
externi, precum temperatura, umiditatea, lumina, praful, microorganismele, insectele si păstrarea integrităţii, cantităţii şi
calităţii produselor. Condiţiile şi mijloacele de transport sunt stabilite în concordanţă cu modul de ambalare, cu
caracteristicile produselor, cu destinaţia şi durata transportului. Depozitarea reprezintă toate activităţile tehnice şi
organizatorice legate de amplasarea mărfurilor într-un spaţiu fix sau mobil

22. conservarea marfurilor alimentare:argumentarea necesitatii conservarii marfurilor,metodele de

conservare

Conservarea reprezintă păstrarea alimentelor în bună stare în timp maiîndelungat.Se numeşte conservare ansamblul de
metode sau tratamente şi operaţii prin carecreşte durata de păstrare a unor produse alimentare în vederea reglării
proceselor biochimice a alimentelor ce provin din organisme vii şi împiedicării proceselor determinate de
microorganisme.Procedeele industriale de conservaresunt alese atât în funcţie de aliment cât şide durata de
păstrare.Ele sunt:1. Conserve propriu-zise– cu o durată teoretică nelimitată fiind ferite de atacul agenţilor ce provoacă
alterarea şi în special fiind ferite de atacul microorganismelor. 2. Semiconserveleau o durată limitată numai la timpul
când acţionează agentulconservant: uscarea, conservarea cu substanţe chimice, congelarea, fermentarea.metode de
conservare- Utilizarea sării şi a zaharurilor; Sararea:creşterea presiunii osmotice din produse. Se realizeaza prin
sararea uscata,umeda sau mixta. Se utilizeaza la carne şi peşte şi are principalul dezavantaj ca unele proteine se dizolva
in saramura.Adaosul de zahăr– determină o creştere a presiunii osmotice până la 400 atmosfere.Aceasta se aplică la
conservarea fructelor prin adăugare de zahăr sau sirop de zahăr.Metoda se aplică şi fructelor congelate. În general însă
metoda este însoţită şi de un proces de fierbere (dulceţuri, gemuri, siropuri)

ApertizareaModalitatea de conservare a alimentelor, numită apertizare, a fost elaborată de Nicolas Appert în anul 1810.
Ea constă în fierberea îndelungată a alimentelor în vase ermetic închise, cufundate în apă. Aceasta este una din formele
de pasteurizare. Procesul de conservare a alimentelor prin această metodă are loc în deplină etanşiezare fără pătrunderea
aerului. In procesul de apertizare este întreruptă evoluţia microorganismelor dăunătoare produselor. Procesul face ca
produsele să se afle în siguranţă deplină şi în acelaşi timp să nu-şi schimbe gustul. Prin această metodă pot fi conservate
atât legumele, cât şi fructele.

Metoda pasteurizării a fost descoperită de L. Pasteur în timpul cercetărilor efectuate asupra fermentării. În timpul
pasteurizării produsul este încălzit la o temperatură la care dispar microorganismele. Metoda clasică a pasteurizării
constă în încălzirea până la o temperatură mai mare de 60 de grade C, dar nu mai mare de 100 de grade. Important este
faptul că pasteurizarea permite menţinerea proprietăţilor gustative şi hrănitoare ale produsului, fără a produce pierderea
vitaminelor pe care acesta le conţine.

Congelarea este cea mai modernă şi eficientă modalitate de conservare a alimentelor. Produsele alimentare sunt
congelate la diferite temperaturi. Legumele şi fructele sunt congelate la o temperatură care variază între – 30 şi – 40 de
grade C, iar carnea între – 20 până la – 40 de grade Celsius. Produsele congelate îşi menţin în mare măsură valorile
dietetice, hrănitoare şi organoleptice ale produselor de bază. Datorită acestei metode produsele – în comparaţie cu toate

9
celelalte metode de conservare – îşi păstrează cele mai multe componente nutritive, vitaminele atât de necesare
organismului nostru, sărurile minerale, precum şi albuminele şi grăsimile. Odată decongelat, produsul nu mai poate fi
congelat din nou.

Punerea la murat este o metodă de conservare a legumelor. Ea constă în formarea de acid lactic ca urmare a fermentării
lactice. Metoda de conservare prin murat se foloseşte în primul rând pentru produsele vegetale. Această metodă permite
conservarea alimentelor prin menţinerea concomitentă a valorilor lor nutritive. În bucătăriile din multe ţări europene se
pune la murat varza. Varza murată în condiţii corespunzătoare ar trebui să fie bătută şi pusă într-un butoi special. Pe
parcursul procesului de acrire este important să se adauge saramură. Saramura contribuie la sporirea cantităţii de zeamă
de varză şi la accelerarea formării de bacterii ale acidului lactic.
Uscarea ca mod de conservare a alimentelor este folosită peste tot, atât în gospodăriile casnice, cât şi în fabricile care
produc alimente. Deşi procesul este cunoscut de sute de ani, el este perfecţionat permanent. Prin uscare produsele
elimină apa. Acest lucru preîntâmpină formarea de microorganisme. Această metodă se foloseşte printre altele la
conservarea ceaiului, a cafelei, la producerea macaroanelor, precum şi la obţinerea de fructe uscate..
Conservarea prin afumare unor produse cum ar fi carnea, peştele sau brânzeturile se face prin aşezarea lor într-un
spaţiu special amenajat şi supunerea lor acţiunii de afumare. Fumul se obţine din arderea unui lemn de foioase. Datorită
acestui proces, în afară de conservarea în sine, mâncarea capătă un miros şi un gust caracteristice

23. Notiuni de standartizare a marfurilor de consum.Scopurile standartizarii Sistemului National de

Standartizare al R.Moldova

Standardizarea marfurilor de larg consum presupune apropierea maximala de optimismul calitatii superioare, rationale a
acestor marfuri, purtatorii de nformatii de baza in sistemul standardizarii de stat sunt documentele normative tehnice
care controleaza calitatea productiei la toate stadiile ciclului de viata , de l elaborare pina la consum, aceste documente
sunt. Standardul - este definit ca o prescriptie scrisa si publica de catre organelle interesate (Moldova standard) ce
contine o soolutie unitare si de durata pentru o anumita problema in domeniul stiintei tehnice, economiei el
reglementeazza cerintele fata de productie , regulamentul elaborarii ei, producerii, transportarii si folosirii ei. Cu
problememe standardizarii in republica noastrase ocupa Serviciul de Standardizare Moldova standart. Mai exista sectii
de standardizare in ministere, departamente, si la inteeprinderi. Sarcinile de baza a acestui department sunt> elaborarea
si reinnoirea standartelor, verificarea folosirii lor corecte , precum si reprezentarea intereselor republicii la forumurile de
standart internationale.
Scopurile principale ale standardizării sînt:a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea
conformităţii produselor şi serviciilor cu destinaţia lor;b) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin
asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi
securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu;c) înlăturarea barierelor
tehnice din calea comerţului;d) asigurarea interschimbabilităţii, compatibilităţii tehnice şi informaţionale a produselor

24. Notiuni

25. Procedura de certificar a conformitatii calitatii marfurlior de larg consum.Algoritmul de emitere a

certificatului de conformitate si dreptul de utilizare a marcii nationale de conformitate.

Procedura de certificare:a) prezentarea cererii pentru certificare (în continuare - cerere);b) analiza cererii şi a
documentelor prezentate;c) luarea deciziei asupra cererii;d) identificarea produsului; e) prelevarea mostrelor; f)
efectuarea încercărilor mostrelor;g) evaluarea procesului de producţie; h) examinarea rezultatelor evaluării; i) luarea
deciziei privind eliberarea sau refuzul eliberării certificatului de conformitate;j) eliberarea certificatului de conformitate
sau refuzul eliberării; k) evaluarea periodică a produselor certificate.Algoritmul de emitere a certificatului de
conformitate si dreptul de utilizare a marcii nationale de conformitate. 1.Certificatul de conformitate se elibereaza
de catre organismal de certificare in baza examinarii tuturor documentelor necesare pentru o evaluare autentica a
conformotatii produselor cu conditiile stabilite. 2.Concluziile privind rezultatele examinarii expertul le reflecta in decizia
de eliberare a certificatului de conformitate , forma de prezentare si modul de intocmire a carora se stabilesc in
procedura de certificare a produselor omogene. 3.Certificatul de conformitate intocmit se inregistreaza in Registrul
organismului de certificare si este valabil daca are numarul de inregistrare, Stampila orginala si semnatura
conducatorului organismului de certificare si a expertului de certificare. 4.Certificatul poate avea o anexa care
concretizeaza grupa produselor certificate, cuprinzind nu mai mult de 10 denumiri intr-un certificat de conformitate, cu

10
conditia ca produsele sa fie fabricate de un producator sis a fie certificate in conformitate cu unele si aceleasi conditii ale
documentelor normative. 5.In cazul certificarii obligatorii, certificatul se elibereaza, daca produsele corespund tuturor
conditiilor obligatorii ale documentelor normative pentru aceste produse, inclusive indicatorii identificarii. 6.Termenul
de valabilitate al certificarii de conformitate pentru produsele fabricate I serie se stabileste de organismul de certificare,
tinind cont de termenul de valabilitate al documentelor normative pentru produsele si termenul pentru care este certificat
sistemul calitatii, dar nu mai mult de 3 ani. 7.Daca se introduce modificari in constructia produsului sau tehnologia de
fabricare , modificari care pot influenta conformitatea produsului cu conditiile documentelor normative, solicitantul
trebuie in prealabil sa informeze organismul care a eliberat certificatul, pentru ca acesta sa poata lua decizia privind
necesitatea de a efectua noi incercari sau de a evalua procesul de productie a acestui produs.

26. Esenta,sarcinile si tipurile de expertise merceologice

Expertiza merceologica reprezinta activitatea de cercetare,evaluare si apreciere fundamentala efectuata de unul sau mai
multi experti a unor probleme contraversate privind calitatea loturilor de produse,structura sortimentala sau starea lor
calitativa. Expertiza mereologica este utilizata pt cercetarea si clarificarea unor probleme contravesate sau litigioase pe
care le ridica practica,comertul cu marfuri alimentare sau nealimentare.Categoriile de expertiza:1.Dupa domeniul de
aplicare:-tehnice,merceologice;-contabile,medicale;-agricole, criminalistice. 2.Dupa continut:-cu baza de date de
specialitate;-cu baza de date comparate cu normative. 3.In functie de organul de dispunere:-judiciare;-
extrajudiciare;4.Dupa scopul urmarit:-pt adunarea si evaluarea probelor;-pt stabilirea starii infractorilor; 5.In functie de
expert:-oficiale;-liberi cu juramint; 6.Dupa modul de prezentare:-orale;-scrise. 7:In functie de nr. specialistilor:-
singulare;-colegiale;-mixte. 8.Din punct de vedere al desemnarii expertilor:-simple;-supravegheate;-contradictorii.

27. Genurile expertizei marfurilor efectuate de catre expertii din cadrul Sistemului Expert CCI
a RM

Genurile expertizei în funcţie de scopurile efectuării expertizei mărfurilor, se clasifică în: de contract: controlul
nivelului calităţii mostrelor mărfurilor; controlul înainte de expediţie a încărcăturilor; starea mijloacelor de transport şi a
ambalajului; vamale: identificarea mărfii; determinarea ţării de origine; determinarea producţiei de export ca producţie
proprie; de asigurare; bancare; consultative; de consum; de evaluare: expertiza mărfii, ţinîndu-se cont de calitate,
termenul de garanţie, termenul valabilităţii; expertiza mijloacelor de transport, ţinîndu-se cont de uzura naturală şi starea
tehnică; determinarea preţului orientativ al mărfii, ţinîndu-se cont de calitatea ei reală etc.; Sistemul "Expertul CCI a
RM" este parte componentă al Sistemului Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova şi prestează
următoarele servicii:determinarea cantităţii şi calităţii mărfii;-determinarea ţării de origine a mărfii;-determinarea
volumului producţiei, obţinute din materia primă plasată în regimul vamal de perfecţionare activă;-determinarea
volumului producţiei finite, obţinute din materia primă plasată în regimul vamal de transformare sub supraveghere
vamală;-determinarea producătorului mărfii;-determinarea poziţiei tarifare (codului) şi destinaţiei mărfii;-determinarea
preţului de piaţă a mijloacelor de transport;determinarea preţului de piaţă a utilajului;evaluarea bunurilor
imobile;evaluarea altor mărfuri;alte genuri de expertiză.Obiectul activităţii Sistemului "Expertul CCI a RM" îl
constituie executarea pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei a următoarelor lucrări şi servicii, cu
întocmirea raportului de expertiză şi a certificatelor de forma stabilită:expertiza mărfurilor - expertiza cantităţii
(completivitatea), a calităţii (stării tehnice), a corectitudinii marcajului, stării ambalajului mărfurilor, materialelor,
materiei prime şi utilajului.

28. Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice.Identificarea marfurilor de larg consum

Litgiile privind calitatea produselor pot avea ca principale surse urmatoarele:Substituirea de produs- care consta in
livrarea unor produse cu aceleasi destinatie si pret cu produsele contractate , dar care au indici de calitate
diferiti. Denaturarea produselor- consta in fabricarea si comercializarea unor produse ale caror caracteristici nu
corespund valorilor prescrise si nu sunt in concordanta cu pretul. Localizarea sursei litigiului se face ţinînd cont de
etapele pe care le parcurge marfa în circuitul tehnic:Livrarea produselor – poate fi sursa de litigiu ca urmare a livrarii
unor produse necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.Transportul poate produce vicierea – pri utilizarea unor
mijloace sau ambalaje necorespunzatoare.Recepţia produelor este etapa în care pot apărea cele mai multe litigii.
Depozitarea- poate să genereze degradări calitative dacă nu sunt respectare regulile privind manipularea, amplasarea ori
condiţiile de păstrare impuse diferitelor categorii de marfuri.Modul de urmările a respectării acestor reguli difera in
funcţie de locul depozitului in circuitul tehnic al mărfii:Conditiile in depozite cu ridicata- trebuie sa asigure condiţii
care să permită obţinerea proprietăţii produselor cît mai aproape de condiţiile initiale. Depozitele comerţului cu
amănuntul- servesc pentru a păstra pentru perioade relativ scurte în condiţii de obicei greu de dirijat, fluctuante cu
posibilitaţi minime de verificare a calitaţii mprfurilor la primirea în depozite.
11
 29. Ordinea efectuarii expertizei marfurilor in cadrul Sistemului Expert CCI al RM

Orientativ, este considerată ca obligatorie o următoare succesiune a efectuării expertizei mărfurilor: acceptarea
expertizei; pregătirea expertizei; investigarea obiectului expertizei; întocmirea raportului de expertiză.
Procedura investigaţiilor se referă la modul de stabilire a contractului de lucru dintre expert şi părţi, cu toate implicaţiile
care decurg de aici.Conţinutul investigaţiei pe teren se poate referi la una sau mai multe din următoarele
aspecte.Consemnarea (fixarea) rezultatelor investigaţiilor pe teren. La acest document se anexează toate materialele
solicitate de către expert, inclusiv opusul lor. Documentul nu cuprinde opinia, interpretarea sau concluziile parţiale ale
expertului.Întocmirea raportului de expertiză rezultatele activităţii depuse de expert pentru soluţionarea obiectivelor
ridicate de problema cercetată se concretizează în raportul de expertiză, ce se înaintează instanţei sau organului care a
dispus efectuarea expertizei. Raportul de expertiză fiind un document elaborat ştiinţific, are o valoare probatorie
deosebită.

30. Perfectionarea rezultatelor producerii de expertiza a marfurilor de larg consum

Datele conţinute în raportul de expertiză trebuie să fie reale şi demonstrabile. Expertul răspunde pentru toate datele
trecute în raport oricât de neînsemnate ar fi ele. Justeţea datelor şi responsabilitatea expertului faţă de acestea este
caracteristica esenţială a unui raport de expertiză. Pentru aceste considerente, expertul trebuie să aibă în vedere, printre
altele, următoarele: analizele şi încercările de laborator să fie efectuate personal sau de laboratoare de analiză autorizate
în acest scop; -aparatele şi metodele folosite să aibă o precizie cât mai ridicată, în acest scop este indicat să se efectueze
un număr cât mai mare de determinări (în special în cazul analizelor organoleptice).

31. Par
32. caracteristica generala,clasificarea si semnificatia marfurilor nealimentare de uz casnic in consum

 Dupa principiul de funcitonare: Electrotermice –Electromotrice –Mixte –Cu despozitive radiante –Cu
dispozitive vibrante.
 Dupa protectia contra electrocutarii:Clasa 0 – protectia este formata din izolatia de baza, fara ca partile
metalice accesiblie sa fie legate de pamint. Clasa 1 – nu se limiteaza numai la izolatia de baza, aparatele
fiind prevazute in plus cu o masura de securitate constind din fapte ca partile metalice accesibile din
exterior sunt conectate la conductorul de legare la pamint, astfel incit acestea sa nu fie sub tensiune in cazul
unui defect al izolatiei de baza. Clasa 2 – protectia este formata din izolatie de baza si una suplimentara
formind impreuna o izolatie dubla sau din o izolatie intarita. Clasa 3 – se bazazea pe alimentarea cu
tensiune joasa (pina la 42V) si in care nu exista tensiuni superioare acesteia.
 Dupa destinatie: -Pentru pregatirea si pastrarea la rece a alimentelor. -Pentru intretinerea imbracamintei –
Pentru intretinerea si asigurarea confortului in locuinte – Pentru igiena, cosmetica si terapie

33. Art

34. Ma

35. Marfuri silicate,generalitati,clasificare,sortiment,calitate,particularitatile expertizei

Sticla este o substanţă amorfă, obţinută prin subrăcirea unor topituri pe bază de silice (nisip) cu sodiu sau potasiu,
cafondanti şi cu alte materii prime. Tipuri de sticla: Sticla pentru articole de menaj si ambalaje; sticla pt obiecte de arta;
sticla pt constructii; sticla pt laborator; sticla optica; sticla pt articole electrotehnice; sticla pentru corpuri de iluminat;
sticla pt tehnica nucleara’ sticla de protectie contra radiatiilor; sticla de siguranta; sticla fotosensibila; sticla de
acoperire; sticla solubila;calitatea:Pentru produsele contemporane, de serie mica, verificarea calitaţn se efectuează
organoleptic şi cu ajutorul diferitelor instrumente de măsurat.Pentru produsele de serie (borcane, sticle etc.), verificarea
se efectuează vizual în faţa unor ecrane luminoase, iar planeitatea, rezistenţa mecanică şi dimensiunile se verifică prin
instalaţii automate, montate pe benzile transportoare ale acestor articole.Pentru articolele de menaj, accentul se pune pe
aspectul lor, la ambalajele de sticlă se urmăresc rezistenţele, capacitatea şi dimensiunile, iar la articolele tehnice
verificările variază în funcţie de domeniul de utilizare.

36. Ma

37. Art

12
 38. Mat

39. Caracteristica generala,clasificarea si semnificatia marfurilor nealimentare vestimentare in

consum

Confecţiile cuprind articole de îmbrăcăminte interioară sau exterioară, obţinute din materii prime de bază de tipul
ţesături, tricoturi, produse textile neţesute. Drept materii auxiliare se utilizează o serie de accesorii, garnituri, căptuşeli.
Principalele etape tehnologice în fabricarea confecţiilor sunt grupate în patru faze principale: pregătirea materiei prime,
croirea, confecţionarea şi finisarea.Clasificarea sortimentului de confecţii se poate realiza astfel : calitatea execuţiei şi a
materiei prime. -împrejurarea în care este purtată – confecţii sport, de vacanţă şi timp liber, agrement, ocazie,
echipament de lucru, pentru diferite activităţi de uz casnic. -natura materiei prime: confecţii din ţesături, tricoturi,
blănuri, materiale neţesute. -destinaţie, vârstă, sex: confecţii pentru nou-născuţi; confecţii pentru copii, adolescenţi,
confecţii pentru femei şi confecţii pentru bărbaţi.
Aprecierea calităţii confecţiilor se realizează prin intermediul unor indicatori , grupaţi în trei categorii: indicatori estetici,
indicatori fiziologici şi de confort, indicatori de durabilitate.

40. Marfurile textile- generalitati,clasificare,sortiment,calitate,particularitatile expertizei

In grupa textile sunt încadrate materiile prime, produsele semifabricate, semiprelucrate, prelucrate, semifinitesau finite
constituiteexclusiv din fibre textile, fără a se ţineseama de procesul de fabricaţieutilizat
Clasificarea fibrelor textile se poate realiza după mai multe criterii, cel mai utilizat fiind bazat pe provenienţă, mod de
obţinere, natură şi compoziţie chimică: fibre naturale: - vegetale (celulozice) - bumbac, in cânepă, iută, manila, etc.;
animale (proteice) - lână, mătase; minerale (fibre de azbest); fibre chimice: din polimeri naturali (fibre celulozice, fibre
proteice, fibre din hidrocarburi); din polimeri sintetici (fibre obţinute prin polimerizare, policondensare, poliadiţie);alte
fibre industriale: fibre din sticlă, fibre metalice, fibre carbon, etc.
Aprecierea calităţii fibrelor textile se realizează prin verificarea proprietăţilor fizice (masă specifică, culoare, luciu,
lungime, fineţe sau densitate de lungime, rezistenţă specifică, alungire la rupere, higroscopicitatea); proprietăţilor
chimice (comportarea la agenţi chimici), proprietăţilor termice (conductibilitate, stabilitate termică, comportare la
flacără, comportare la acţiunea luminii, etc.); proprietăţilor tehnologice.

41. Confectiile si tricotajele- generalitati,clasificare,sortiment,calitate,particularitatile expertizei

Produsele tricotate sunt materiale textile formate din ochiuri legate elastic intre ele prin buclarea unuia sau mai multe
fire intr-o anumita ordine in functie de contextura. Tricotajele sunt, în primul rând, produse de îmbrăcăminte din
tricot.După materiile prime din care sunt realizate, tricotajele sunt numite: − tricotaje de bumbac şi tip bumbac; −
tricotaje de lână şi tip lână; − tricotaje de mătase şi tip mătase (fire filamentare, în special sintetice filamentare).
SORTIMENTUL CONFECTILOR DIN TRICOT Confectile din tricot se clasifica dupa urmatoarele criterii:
Dupa materia prima Dupa varsta si sex
CALITATEA TRICOTURILOR Tricoturile sunt produse textile sub forma plana sau tubulara, obtinute prin buclarea
succesiva sau simultana a unu fir sau a mai multor fire, transformarea lor in ochiuri si inlantuirea ochiurilor intr-o
anumita ordine. Factorii principali care influenteaza diversificarea sortimentului si imbunatatirea calitatii tricoturilor
sunt: materia prima, structura tricoturilor, procesul tehnologic, utilajele folosite pentru tricotaje, etc. Materia prima

42. Articole de incaltaminte- generalitati,clasificare,sortiment,calitate,particularitatile

expertizei

Încălțămintea este denumirea generică a tuturor produselor care sunt confecționate special pentru acoperirea și protecția
labei piciorului. În această categorie intră: ghetele, pantofii, cizmele, bocancii, papucii, sandalele, adidașii dar nu și
ciorapii.Există o foarte mare diversitate de încălțări, dar se pot cataloga astfel: -încălțăminte sport: adidași, teniși,
bascheți, espadrile, clăpari. -papuci de casă: târligi, botoși, papuci de cârpă. -pantofi: bărbătești, de damă, cu toc,
mocasini, ciocate. -încălțăminte de iarnă: ghete, cizme. -încălțăminte de vară: sandale, șlapi, saboți. -încălțăminte
tradițională sau din vechime: opinci, ciubote, kothornos. Funcţiile încălţămintei:-funcţia de protecţie -funcţia ortopedică
funcţia igienico-medicală -funcţia estetică şi de personalizare. Sistemul de confecţie al încălţămintei defineşte
modalitatea de îmbinare a părţii de sus a încălţămintei cu partea de jos

1. 12Defectele mărfurilor: definiţia; clasificarea şi caracteristica tipurilor; cauzele apariţiei şi metodele de

prevenire şi înlăturare.
Defect-reprezinta neajunsul sau necorespunderea calitatii produselor ,cerintelor actelor normative.
Clasificarea defectelor:
13
a)gradul de importanta :critice(prod.care nu pot fi consumate)
majore(nu corespund standardelor)
minore

b)dupa posibilitatea de inlaturare:inlaturabile(dupa corectare pot fi consumate)

neinlaturabile
c)dupa perioada de aparitie:tehnologice
pre-realizate
post-realizate
Cauzele aparitiei defectelor pot sa para din cauza conditiilor de
pastrare:temperature,umiditatea,lumina,igiena,compozitia aerului,circulatia aerului,conditiile de transportare ,modul
ambalarii.Ca sa nu apara micile defecte a produselor este nesecar de respectat factorii de formare si mentinere a
lor,conditiile de transportare,depozitare.

2. 13Asigurarea informativă a mărfurilor: tipurile şi formele informaţiei şi mijloacelor de informaţie de

marfă, noţiuni de marcă de marfă, mărci industriale şi comerciale. Semnele de componenţă.
Sursa primara de informative,prima sursa de informative este producatorul.
Clasificarea informatiilor:
1.in functie de modul de prezentare:
a)text
b)reprezentare grafica
c)publicitate
2.in functie de component
a)industrial(etichete,fise,anexate)
b)informatia comerciala(bon de casa)
Marca marfa(sigla,semn,insigna)(Ahmad,Greenfield)
Scopul marcilor de marfa-garantie a calitatii
Semnele de componenta(euri) Exxxx
E-adaus alimentar
xxxx-cifre.

3. 17Pierderile mărfurilor în timpul transportării, păstrării, prelucrării: clasificarea, tipurile şi caracteristica

lor, cauzele apariţiei şi metodele de diminuare şi evitare.
Pierderile marfurilor se produc in timpul prelucrarii lor,manipularii,trasportarii,pastrarii.

Pierderile marfurilor se clasifica:

1.pierderi cantitative-se produc atunci cind isi pierd cantitate ,desigur si calitatea.

a)naturale

b)deseuri

-tehnice

-absolute

2.pierdere calitativa –se produc atuncii cind produsele isi pierd calitate.

Procesele care diminueaza produsul:

-fizice(evaporarea,topirea,cristalizarea);

-chimice

-biochimice(respiratia,hidroliza substantelor)

-microbiologice(putrifactia,mucegairea)

14
34.marfuri de ceramica Mărfurile ceramice prezintă o importanţă deosebită pentru articolele de menaj, articole
decorative, obiecte de ceramică sanitară, materiale de construcţie (cărămizi), ceramică tehnică. Aceste produse alături
din cele din sticlă ocupă un loc important în cadrul bunurilor de consum, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea
internaţională.
Materiile prime folosite pentru obţinerea produselor ceramice
Produsele ceramice sunt produse cu structură policristalină, formate din particula aglomerate unite între ele, ca
urmare a fenomenelor fizico-chimice de sinterizare şi vitrifiere. Sinterizarea este procesul de aderare a particulelor prin
încălzire la temperaturi inferioare temperaturii de topire, având ca urmare înmuierea lor superficială şi apariţia unor
noi cristale la limita dintre particulele înmuiate. Vitrifierea este procesul de unire a particulelor solide datorită apariţiei
unei faze lichide (sticloase) şi a separării unei faze cristaline noi cu micşorarea porozităţii produsului ceramic.
Pentru obţinerea produselor ceramice se folosesc materii prime principale, auxiliare şi pentru glazură şi decor.
Materii prime principale
Aceste materii prime au rolul cel mai important în formarea proprietăţilor masei ceramice. Pentru obţinerea produsului
ceramic brut se folosesc materiale plastice şi neplastice.
Materialele plastice constituie partea principală a masei ceramice care realizează legătura între toţi constituenţii
acesteia. Din această grupă fac parte: argila şi caolinurile. Plasticitatea, puterea liantă, higroscopicitatea, contracţia la
uscare a materiilor plastice determină în mod hotărâtor calitatea produselor finite.
 Argilele sunt materiale plastice care cu apa formează o masă ce se poate fasona, prin uscare îşi păstrează forma, iar
prin ardere se durifica. Se folosesc 6 sorturi de argila diferenţiate după puritate, după mărimea particulelor şi resturi
organice.
 Caolinurile sunt materiale plastice mai pure, cu o structură cristalină mai pronunţată, dar cu o plasticitate mai
redusa. De regula au culoarea alba. Se întâlnesc 6 sorturi în funcţie de aceleaşi criterii.
Materiile prime neplastice au rolul de a diminua unele efecte negative ale materialelor argiloase, de a îmbunătăţi
proprietăţile produselor finite. Dintre acestea fac parte: fondanţii, materialele degresante şi refractare.
 Fondantii au rolul de a micşora temperatura de formare a fazei topite, formând totodată prin topire o compactizare
şi conferind transluciditate produselor finite. Ei sunt foarte importanţi şi în funcţie de natura primă folosită,
produsul ceramic îi poartă denumirea (ex: porţelan fosfatic, faianţa feldspatică). Se utilizează feldspaţi (folosiţi in
general la ceramica fină), fosfaţi, dolomita, calcarul.
 Materiale degresante şi refractare conferă o rezistenţă înaltă (peste 1500 oC) şi participă la formarea ciobului
ceramic. Ele au rolul de a mări plasticitatea masei ceramice şi contracţia la uscare. In afară de aceste proprietăţi
măresc rezistenţa mecanică, rezistenţa la uzură, rezistenţa faţă de agenţii corozivi a produselor ceramice tehnice si
de menaj. Se utilizează cuarţul, alumina, nisipurile cuarţoase.
Materiile secundare
Materiile secundare au rolul de a îmbunătăţi unele proprietăţi ale maselor ceramice.
 Plastifianţii (parafina, dextrina etc.) îmbunătăţesc prelucrabilitatea şi măresc rezistenţa mecanică a produselor
nearse.
 Lubrifianţii (motorina, stearaţii de bariu, magneziu, zinc, petrolul lampant) facilitează fasonarea prin presarea
masei ceramice datorită acţiunilor de lubrifiere.
 Fluidizanţii (carbonatul de sodiu, silicatul de sodiu etc.) contribuie la stabilizarea barbotinelor ceramice cu un
conţinut redus de apă.
Materiile prime pentru glazură şi decor
Glazurile sunt sticle uşor fuzibile, depuse în straturi subţiri pe suprafaţa produselor ceramice. Rolul lor este de a asigura
o impermeabilizare a produselor faţă de lichide şi gaze, de a contribui în acelaşi timp la îmbunătăţirea aspectului,
conferind unele caracteristici de ordin estetic, in special prin luciu, netezime, culoare. Glazurile pot fi transparente,
opace sau colorate si compozitia lor chimica este cea a unei sticle. Glazurile sunt obţinute din silice combinată cu oxizi
alcalini, alcalino-pământoşi, oxizi de plumb, alumină etc.

15
Materiile prime pentru decorare sunt în special oxizi sau combinaţii ale metalelor grele numiţi pigmenţi ceramici.
Aplicarea acestora se poate face pe glazură şi sub glazură. Pigmenţii aplicaţi pe glazură trebuie să aibă proprietatea de a
pătrunde în glazură fără a se descompune la ardere şi să-şi păstreze nuanţa. Pigmenţii folosiţi sub glazură (sunt puţini)
trebuie să reziste la temperatura de ardere a produsului ceramic de până la 1400 oC.
Se utilizează diferiţi compuşi în acest scop, pentru colorarea în: albastru - compuşi de cobalt; verde - compuşi ai
cromului; roşu închis şi brun - compuşi ai fierului; brun-violet, violet - compuşi de mangan; galben, negru, portocaliu:
compuşi de uraniu. Se mai utilizează aurul si platina in stare coloidală.
Opacizanţii sunt substanţe care rămân sub formă de particule fine, uniform dispersate în masa glazurii, pe care o
opacizează sau pot produse bule de gaz nedizolvate în glazură, conferindu-i acesteia un aspect lăptos. Se utilizează în
acest scop: oxizi de staniu, oxid de titan, oxid de zirconiu, oxid de stibiu.
Obţinerea produselor ceramice si influenţa acesteia asupra calităţii
Prepararea masei ceramice. Se dozează materialele prime conform reţetei de fabricaţie, se supun sitării (cernerii),
deferizării si omogenizării (deoarece prezintă importanţă proporţia, granulaţia şi puritatea) după care se amestecă cu apa.
Granulaţia componenţilor determină calitatea produsului ceramic, de aceea sitarea se va executa cu deosebită atenţie.
In urma amestecării cu apă, masa ceramică poate fi:
 sub forma de pastă ceramică ce are pana la 20% apa;
 barbotină ceramica 24-35% apa. Daca nu are apă, masa se numeşte pulbere ceramică.
Fasonarea masei ceramice este operaţia care dă formă obiectului şi poate fi:
 Plastică (pentru pasta ceramica);
 Prin turnare (pentru barbotină);
 Prin presare (pentru pulberi).
Fasonarea plastică se realizează prin:
 Strunjire pentru obiectele cu forma unui corp de rotaţie. Se poate face manual (roata olarului) sau automat.
 Extrudere (tragere); masa ceramica este împinsă in faţa unui profil (orificiu). Se aplica la produse ce au profil
simplu.
 Presarea in forme de ipsos; se aplica pentru articole de manufactură comună (căni, oale) şi pentru obiectele
artizanale.
Fasonarea prin turnare: Barbotina este turnată în forme de ipsos, care absorb apa din barbotină, permiţând obţinerea
formei dorite. Se realizează prin:
 turnare – vărsare pentru produse cu forme complicate si pereţi subţiri;
 turnare prin umplere pentru produsele cu forme simple şi pereţi groşi;
 turnare la cald sub presiune pentru obiecte de precizie foarte mare si cu forme foarte complicate.
Presarea se aplica pulberilor pentru produsele ceramice tehnice.
Uscarea produselor fasonate se realizează în scopul creşterii rezistenţei lor, a înlăturării fenomenului de deformare ca
urmare a evaporării bruşte a apei si a eliminării contracţiei dimensionale. Uscarea se realizează natural in şoproane sau
artificial in tuneluri de uscare. In cazul in care este condusă necorespunzător, apar defecte ca crăpături, deformări.
Arderea I-a (arderea produsului uscat). Se realizează în cuptoare speciale când au loc modificări ale proprietarilor:
creşte compactitatea, se modifică culoarea, se îmbunătăţeşte rezistenţa mecanică. Pe la 500 oC produsul îşi pierde apa de
cristalizare, devine poros si sfărâmicios, dar prin amestecare cu apa nu mai da un material fasonabil. La 750 oC produsul
este tot poros, dar rezistent. La 1000 oC porozitatea începe să scadă din cauza unui fenomen de clincherizare, adică
topire parţiala ce acoperă porii reducând porozitatea. Clincherizarea poate avansa pana la vitrifiere, când produsul este
aproape compact. Produsul rezultat se numeşte biscuit ceramic.

16
Glazurarea consta in depunerea unui strat subţire de glazura. Rezultă un produs ceramic cu proprietăţi îmbunătăţite,
privind: luciul, impermeabilitatea la apă şi gaze, proprietăţile mecanice şi chimice. In condiţiile în care glazurarea nu
este corespunzător executata, apar multe defecte care afectează calitatea, unele neadmise in comercializarea produselor.
Arderea a doua (arderea produselor glazurate). Se realizează la temperaturi mai scăzute decât prima ardere. In urma
acestei arderi se realizează aderenţa stratului de glazură la suprafaţa produsului ceramic.
Decorarea este operaţia de îmbunătăţire a aspectului exterior si se poate realiza pe glazura si sub glazura.
Metode de decorare sunt:
 pictarea manuală este o decorare ce conferă valoare artistica deosebită;
 benzi şi linii;
 pulverizare, pentru suprafeţe colorate şi pentru fonduri cu degradeuri;
 decalcomanii – sunt decoruri în culori ceramice depuse prin imprimare pe o hârtie specială şi acoperită cu o peliculă
suport, care face posibilă transferarea şi depunerea decorului pe produs;
 ştampilare, pentru decoruri simple;
 serigrafie (sitografie) pentru desene simple, desene geometrice şi pentru produse de serie mare, folosindu-se site-
şablon;
 imprimare cu plăci de oţel, cu cilindri pe care este gravat desenul;
 gravură pentru inscripţii de aur;
 procedeul fotoceramic – reproducerea unei fotografii cu culori vitrificabile.
Arderea a III-a (arderea decorului)
Se realizează la temperaturi şi mai mici decât arderea a II-a şi anume la 400-500 oC. În urma acesteia se conferă
rezistenţă decorului la acţiuni mecanice şi chimice.
Tipuri de produse ceramice
Mărfurile ceramice pentru articole de menaj pot fi obţinute din trei tipuri de masă ceramică şi anume: porţelan,
semiporţelan,faianţă şi ceramică comună.
a) Porţelanul
După fondantul principal care intră în compoziţie deosebim porţelanuri moi şi porţelanuri tari. Porţelanurile
moinecesită o temperatură de ardere relativ joasă, sub 1300 oC; glazura este puţin dură, putând fi zgâriată cu un vârf de
oţel; au o transparenţă deosebită şi sunt utilizate în principal pentru articolele decorative şi articolele de lux.
După fondantul principal pot fi: porţelanuri fosfatice, cunoscute sub denumirea de porţelanuri englezeşti sau de oase
(fosfat tricalcic obţinut prin calcinarea oaselor); porţelanuri de frită sau porţelanuri artificiale, în compoziţia cărora intră
frita (un silicat alcalin greu fuzibil), după ardere prezintă transparenţa unei sticle opale; porţelanuri moi feldspatice
(Seger), care conţin 30-60 % feldspat, ceea ce permite vitrificarea la temperaturi joase.
Porţelanurile tari se caracterizează prin temperaturi înalte de ardere 1300-1450 oC; glazura este dură; gradul de alb este
de 65-75 %; transluciditate bună şi foarte bună; capacitatea de absorbţie a apei este de maximum 0,5 %; au bună
stabilitate termică.
După fondantul utilizat, deosebim: porţelan fedspatic, care are drept agent de vitrificare feldspatul; porţelan felspato-
calcic, care conţine minerale calciu, asociate cu feldspatul; porţelan magnezic, ce conţine ca fondant steatitul şi o glazură
feldspatică.
Semiporţelanul
Este o masă ceramică fină, cu caracteristici intermediare între faianţa şi porţelan, aspectul lui apropiindu-l mai mult de
faianţă.
Se caracterizează prin: ciob alb sau gri; semivitrificat, absorbţia apei maximum 5 %; rezistenţa mecanică mai ridicată
decât la faianţă; arderea se face la 1230-1300 oC; glazurarea cu glazuri transparente sau opacizate, ce se ard la
temperaturi mai scăzute decât biscuitul.
17
Faianţa
Este o masă ceramică obţinută din caolin, cuarţ, calcar, argilă, dolomită, feldspat. Se caracterizează prin: ciob alb-gălbui,
porozitate mare (absorbţia apei 8-16 %); este permeabil pentru lichide şi apă; temperatura de ardere 850.1250oC.
După compoziţia masei ceramice, deosebim: faianţă silicoasă, care conţine 85-90 % siliciu, arderea se face la 900-
1000oC; faianţă argiloasă – poate fi calcaroasă, feldspatică sau mixtă (feldspat-calcaroasă) , se caracterizează printr-un
conţinut ridicat de materiale argiloase, aspect neted, glazură rezistentă.
Ceramica comună
Este o masă ceramică obţinută din argile comune, cu un conţinut ridicat de oxizi de fier în amestec cu nisip şi calcar.
Prezintă o culoare roşie sau neagră, iar structura este granuloasă. Cuprinde trei tipuri: ceramica comună sau populară;
ceramica comună termorezistentă; majolica.
Ceramica comună se prezintă în două tipuri: ceramică roşie, de tradiţie romană, obţinută printr-o ardere completă;
ceramică neagră, de tradiţie dacică, obţinută printr-o ardere incompletă.
Ceramica comună termorezistentă conţine în plus compuşi ce-i conferă rezistenţă la foc, se foloseşte pentru vase de
menaj.
Majolica după ardere se acoperă cu glazură opacă pe bază de plumb şi staniu, se decorează după care se glazurează a
doua oară, astfel desenul apare cu un contur imprecis şi aspect specific, deoarece glazura a doua de obicei este fisurată.
Se utilizează pentru articole decorative, teracote.
Sortimentul mărfurilor ceramice pentru menaj
Sortimentul cuprinde o gamă variată de produse diferenţiate între ele după mai multe criterii, astfel deosebim:
După tipul de produs ceramic:
 porţelan;
 semiporţelan;
 faianţă.
După modul de fasonare:
 strunjite;
 presate;
 turnate.
După modul de decorare:
 pictate manual;
 prin pulverizare;
 imprimare;
 sitografie;
 ştampilare;
 cu benzi şi linii.
După destinaţie şi mod de comercializare:
 în piese separate: ceşti, căni, farfurii, platouri;
 sub formă de servicii: de masă, de ceai, cafea etc.;
 articole decorative: vaze, bibelouri, platouri decorative etc.

18
În funcţie de caracteristicile fizice şi condiţiile de aspect (numărul, mărimea şi poziţia defectelor), articolele de menaj
din porţelan şi faianţă se comercializează în trei calităţi: I-a, II-a şi III-a, marcate în culorile respectiv roşu, verde şi
albastru.
Luând în consideraţie criterii bine stabilite de încadrare în nivele de calitate distingem calitatea: Masă, Superioară, Extra
şi Lux. Criteriile de încadrare pe nivele de calitate sunt: materia primă utilizată şi calitatea acesteia, gradul de
complexitate al produsului, modul de prelucrare şi decorare, gradul de noutate, mărimea seriei şi condiţiile de
tehnoprezentare.
Calitatea mărfurilor ceramice pentru menaj
Calitatea articolelor ceramice pentru uz casnic este definită prin intermediul următoarelor caracteristici:
Aspectul. Este apreciat, în principal, în funcţie de defectele de aspect. Acestea sunt:
 defecte de formă, de dimensiuni şi de masă: asimetrie, curbură, dimensiuni necorespunzătoare, margini deformate,
lipsa planeităţii etc.;
 defecte de suprafaţă: bavuri, scurgeri de glazuri, valuri, înţepături;
 discontinuităţi: lipsă de glazură, rugozitate, zgârieturi, fisuri, crăpături, exfolieri;
 incluziuni: băşici, granule, grăunţe, proeminenţe, puncte colorate;
 defecte de decorare: decor deplasat, decor neaderent, lipsă decor, pete de colorant, scurgeri de colorant etc.
Transluciditatea. Porţelanul este translucid până la o grosime de 3 mm, iar faianţa este opacă.
Absorbţia de apă. Ea este determinată de structura spărturii, deci de porozitate, astfel obiectele de porţelan sunt
impermeabile, iar cele din faianţă sunt permeabile datorită porozităţii.
Rezistenţa la şoc termic. Se exprimă prin absenţa sau prezenţa crăpăturilor şi fisurilor obiectelor supuse la încălziri şi
răciri bruşte în apă, în anumite condiţii.
Rezistenţa la acizi a glazurii. Se prezintă convenţional prin pierderea în masă exprimată la 1 dm3 a unei probe
introduse într-o soluţie de HCl de 10 %, în anumite condiţii.
Rezistenţa la ciobire. Reprezintă rezistenţa obiectului la căderea de la înălţimea de 2 m de-a lungul unei suprafeţe de
oţel înclinată la un unghi de 80o. Nu se admit ciobiri.
Rezistenţa la spargere. Reprezintă rezistenţa obiectului ceramic la căderea unei greutăţi cu masa de 35 g de la înălţimea
de 120 cm. Nu se admit spargeri.
Marcarea, ambalarea, depozitarea şi transportul articolelor ceramice
Marcarea se face pe exterior, pe suprafaţa de sprijin a obiectelor cu trei menţiuni:
 marca de fabrică a producătorului;
 calitatea;
 inscripţia „lucru manual” numai pentru produsele decorate manual.
Marcarea calităţii se face numai prin ştampilare cu roşu pentru calitatea I-a, verde pentru calitatea a II-a şi albastru
pentru calitatea a III-a.
Fiecare ambalaj trebuie să aibă o etichetă cu următoarele menţiuni:
 denumirea produselor;
 marca de fabrică;
 calitatea;
 modelul;
 felul decorării;
 numărul bucăţilor ambalate;
19
 numărul lotului;
 semnul avertizor pentru calitate.
Ambalarea se face cu grijă, folosind cutiile de carton duplex sau triplex, protejând între articole cu hârtie de mătase,
creponată sau manşon din carton ondulat.
Depozitarea se face în spaţii închise, curate şi ferite de umiditate;
Transportul trebuie făcut cu mijloace acoperite şi prevăzute cu semne avertizoare de fragilitate.

20