•Marcarea ecologică a produselor şi ambalajelor

În Germania s-a introdus pentru prima dată (1978) un sistem de marcare ecologică

a produselor, denumit „Blue Angel”.

Sisteme de marcare ecologică similare s-au introdus în Canada denumit

„Enviromental Choise”, în Japonia care a instituit „Eco-Mark”.

• Sistemul comunitar de marcare ecologică

În UE s-a înfiinţat Sistemul Post Plus care are ca obictiv să valorifice prin reciclare,

reutilizare şi incinerare cu recuperare de energie 80% din deşeurile de ambalaje.

Prin reglementarea Consiliului UE din 1992 s-a urmărit introducerea unui sistem

comunitar de marcare ecologică, care şi-a propus ca scop principal promovarea produselor

care au un impact mai redus asupra mediului pe tot ciclul său de viaţă.

111

Sistemul comunitar de marcare ecologică este conceput ca un sistem voluntar şi descentralizat.

Produsele care au un grad de poluare potenţial sunt supuse unor analize pe toate

etapele ciclului de viaţă, începând cu proiectarea şi până la reintegrarea lor în natură sau

valorificarea lor după utilizare.

În UE s-au adoptat mărci ecologice şi pentru produse şi ambalaje reciclabile.

Astfel, pentru cele reciclabile se pun mărcile din figura 9.1., în cazul că produsul sau

ambalajul conţine hârtie sau carton reciclat utilizat. Simbolul grafic cel mai des folosit este

bucla lui Möbius.

Figura 9.1. Produse sau ambalaje reciclabile

Marcarea ecologică europeană (figura 9.2) este cea mai importantă şi se aplică pe

produsele alimentare, textile, hârtie, detergenţi, vopsele, produse electrocasnice şi

electronice etc. Semnificaţia mărcii este impactul redus al produsului sau ambalajului

acestuia asupra mediului.

Marcarea ecologică face obiectul standardelor ISO 14.000.

Figura 9.2. Eticheta ecologică europeană

112

• Marcarea ecologică a produselor după standardele internaţionale ISO 14.000

În cadrul ISO există un Grup Strategic Consultativ privind Mediul Înconjurător

care a hotărât elaborarea unor standarde internaţionale referitoare la managementul de

mediu, şi anume, ISO 14.000.

Standardele ISO 14.000 se referă la:

- analiza ciclului de viaţă a produselor;

- marcarea ecologică a produselor şi serviciilor are ca obiectiv realizarea unui model

internaţional de evaluare a caracteristicilor ecologice ale produselor;

Marcarea ecologică este de trei tipuri:

- tipul I, marcarea este realizată de o terţă parte;

- tipul II, marcarea se realizează pe baza declaraţiei pe propria răspundere a

producătorilor;

- tipul III, marcarea se face pe baza informaţiilor cuantificabile despre produs.

• Marca de calitate

Marca de calitate este un simbol sau un semn distinctiv aplicat pe produsele cu cele

mai bune performanţe obţinute pe plan naţional sau internaţional. Reprezintă o modalitate

de atestare şi garantare a nivelului înalt al calităţii produselor.

Marca de calitate este atribuită prin certificatul de marcă, de un organism abilitat în

acest domeniu prin care se garantează nivelul înalt al calităţii. Se acordă pe un timp limitat

la 2-3 ani.

De exemplu, Asociaţia Producătorilor de Lână acordă marca „WOOL MARK”

pentru produsele textile obţinute din 100% lână.

Marca instituită de Uniunea Europeană „CE” are unele atribute specifice mărcii de

calitate.

•Etichetarea mărfurilor

Etichetarea reprezintă un mijloc simplu şi eficient de comunicare şi informare între

industrie, comerţ şi consumatori, în probleme referitoare la originea produselor şi la

calitatea acestora.

După funcţiile pe care le îndeplinesc etichetele se pot clasifica în etichete de :

prezentare, identificare, promovare, clasificare deşi în practică economică nu există

delimitări nete înte ele.

Etichetarea produselor alimentare se face pe baza unor reglementări internaţionale

elaborate de către Comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare, aflat în structura

Comisiei Codex Alimentarius din cadrul FAO/OMS.

Eticheta produselor alimentare trebuie să conţină, în afară de elementele de

identificare a produsului şi lista ingredientelor, termenul limită de consum, valoarea

nutritivă.

• Etichetarea mărfurilor în România

Etichetarea produselor alimentare s-a aliniat la cea europeană printr-o Hotărâre de

Guvern nr. 784/1996. În această hotărâre se prevede obligativitatea redactării în limba

română, neinducerea în eroare a consumatorului, precum şi celelalte elemente referitoare la

datele necesare identificării produsului, termenul de valabilitate, modul de folosire.

Etichetarea energetică aparatelor electrocasnice. În ţara noastră este

reglementată prin HG 857/1996, în care se fac referiri la etichetarea energetică la aparatele

frigorifice din producţia internă şi din import. În etichetă se precizează consumul de

113

energie şi eficienţa lor energetică, precum şi alte caracteristici în conformitate cu

standardul SR 13339.

Etichetarea energetică la nivel european s-a extins şi asupra altor categorii de aparate

electrocasnice. În fig. 10.6 este redat un model de etichetă energetică europeană, care

conţine şi elenemte de ordin ecologic.

Figura 9.3. Model de etichetă energetică pentru frigidere în ţările UE

Întrebări de autocontrol

1. Definiţi noţiunea de marcă

2. Care sunt funcţiile mărcilor

3. Clasificarea mărcilor

4. Marcarea ecologică a produselor şi ambalajelor

Teme de reflecţie:

Protecţia mărcilor la nivel european şi internaţional.

114

Probleme pentru activitatea de seminar:

1. Referate cu exemple concrete a marcării unei game sortimentale de produse,

explicaţia tipului de marcă şi clasificarea acestora.

2. Referate şi discuţii privind etichetarea unor produse (studii de caz), discutarea

conţinutului acestora;

3. Studii de caz privind marcarea ecologică a produselor şi a ambalajelor.

Testul 1 de autoevaluare (timp maximal de rezolvare1 oră)

1. Mărcile figurative pot să aibă reprezentări:

a. embleme, peisaje, portrete, desene

b. melodii, zgomote, devize, cântece

c. cuvinte, cifre, substantive

2. Clasificarea mărcilor după titularul dreptului de marcă este în:

a. mărci facultative şi obligatorii

b. mărci individuale şi colective

c. marci de rezervă şi de conformitate

3. Sistemul comun de marcare ecologică a produselore şi ambalajelor este conceput

ca:

a. sistem voluntar şi descentralizat

b. sistem complex şi unitar

c. sistem simplu şi variabil

4. În UE s-a înfiintat Sistemul Port Plus care are ca obiectiv:

a. să valorifice prin recirculare, reutilizare şi incinerare, deşeurile din ambalaje

b. să valorifice prin reciclare, reutilizare şi incinerare deşeurile alimentare şi

industriale.

Notă: Fiecare întrebare este notată cu 25 puncte.

Testul 2 de autoevaluare

1. Care sunt concluziile de fond şi formă pe care trebuie să le îndeplineasc mărcile?

2. Cum sunt protejate mărcile la nivel european şi internaţional?

3. care este sistemul comunitar de marcare ecologică?

4. Ce este marca de calitate?

5. Cum se realizează etichetarea mărfurilor în România?

Notă: fiecare întrebare este notată cu 20 puncte.