Introducere

Motivul principal pentru care am ales această temă de cercetare, stă la baza observațiilor
desprinse din realitatea de zi cu zi. Interesul perpetuu pe care oamenii îl manifestă față de
alimentație, comportament fiziologic de bază , nu este nou, însă extinderea acestei tematici
comportamentale spre câmpul emoțional reflectă actualitate. S-a pus mult prea mult accent pe
criteriul patologic în privința comportamentului alimentar, și mai puțin pe latura normaliății,
mult accent în promovarea comportamentului alimentar sănătos, în reactualizarea statisticilor
privind tulburările alimentare, și mai puțin asupra influenței trăsăturilor specifice de personalitate
și a atitudinilor însoțite de emoții, stări, trăiri, care se răsfrâng asupra comportamentului
alimentar de zi cu zi. În ceea ce privește variabilitatea obiceiurilor alimentare, oamenii care
manifestă restricție alimentară și cei care manifestă comportament alimentar pe fond emoțional,
sunt de regulă plasați în aceeași categorie, tipică oamenilor cărora motivațiile și aportul alimentar
le sunt influențate de schimbările emoționale. Comportamentul alimentar emoțional apare în
special ca urmare a consumului regulat de dulciuri și alimente bogate în grăsimi , ca răspuns la
factorii de stres emoțional. Astfel, stresul perceput în cadrul activităților zilnice însoțește
comportamentul alimentar, sub forma înșelătoare, căci neplăcerile cauzate prin supraalimentație
sunt mai ușor de manevrat, în comparație cu aspectele dificile cauzate de factorii stresori apăruți.
Spus într-o altă formă, alimentația rezprezintă ascunzătoarea sentimentelor stresante, o metodă
de inhibare a nemulțumirilor și insatisfacțiilor rezultate în urma activităților prestate.

Stresul înregistrează un rol activ în procesul alimentar, însă, cu toate acestea, în studiul
de față mi-am propus să examinez și fundația pe baza căreia satisfacția nevoilor bazale în
menținerea homeostazei interacționează cu comportamentul alimentar pe fond emoțional.
Totodată, alimentația înglobează un real mecanism de apărare ca urmare a rezultatelor ce au scos
la iveală transferul acesteia către nevoi nemaiîntâlnite, precum nevoia de apartenență sau nevoia
de dragoste. Există posibilitatea ca stresul în cauză să fie generat de aspecte precum insatisfacție
și standarde mult prea ridicate, iar alimentația să reprezinte un simplu substitut al acestor
conflicte intrapsihice. Obiectivul studiului curent este de a investiga rolul pe care factori
psihologici precum emoții, scopuri neatinse, stres, perfecționism îl proiecteză asupra
comportamentului alimentar pe fond emoțional, pe un eșantion general de oameni.
1
 Capitolul I

Comportamentul alimentar pe fond emoțional

În ziua de astăzi oamenii se lasă tot mai puțin conduși de emoții și mult mai mult de partea
rațională, de decizii și alegeri , astfel intervenind o ruptură între ceea ce știm și ceea ce facem ;
asta pentru că emoțiile fac parte integrantă din decizii și alegeri , cu toate că acest fapt nu este
evident. Inconștient, emoțiile ne afectează pretutindenti, în diferitele circumstanțe ale vieții.

1.1 Ce este comportamentul alimentar pe fond emoțional?

Coportamentul alimentar emoțional, stă la baza a ceea ce în literatură găsim sub numele de
–‘mâncat pe ascuns’, sau ‘stomacul fantomă’ , ce solicită hrană în nevoia de a masca emoțiile
incontrolabile, obiectivele personale nerezolvate, aduse în plan conștient și care îndeamnă spre
mâncat compulsiv, împiedicând în această măsură valul de sentimente ce dau navală asupra
propriei persoane în moduri puțin plăcute. [ CITATION Gou07 \l 1033 ] Această poveste este tipică
persoanelor care încearcă cu greu să își alunge gândurile îndreptate spre mâncare, în timp ce fac
alte activități, sau care se implică în anumite sarcini, tocmai pentru a uita de dorința de a mânca,
în pofida faptului că aceste măsuri nu dau tocmai roade, și în cele din urmă aceștia ‘se trezesc’ cu
o pungă de snacks-uri sau bomboane în mână. Foamea creată de acest -stomac fantomă- este
foamea creată de propria persoană, în circumstanțele în care aceasta se simte stingheră.[ CITATION
Gou07 \l 1033 ] Specifică persoanelor ce tind să consume un aport ridicat de grăsimi și dulciuri,
alimentația emoțională apare în circumstanțe emoționale devastatoare, negative, alimentele
având în acest context o funcție de detensionare și inducere a relaxării lipsite.[ CITATION Tim01 \l
1048 ] Mâncatul pe fond emoțional este definit ca strategie de coping în fața evenimentelor
stresante, ce întărește nevoia individului de a mânca mai mult, acoperind astfel golul emoțional
pe care acesta îl resimte. [ CITATION Dog11 \l 1048 ] Așadar, termenul popular , preluat din limba
engleză ca –emotional eating- evidențiază atât efectul emoțiilor pozitive cât și pe cele ale
emoțiilor negative asupra alimentației. Aspecte precum alegerile în materie de hrană , motivația
de a mânca, ambianța la care ne raportăm pentru a ne hrăni, compania sau timpul dedicat
alimentației se află în subordinea emoțiilor. Astfel, lupta împortiva emoțiilor anevoioase
provoacă pe de altă parte, lupta împotriva problemelor alimentare. [ CITATION Jen12 \l 1048 ]
Mulți oameni se află în situația de a spune că mâncatul în atenuarea stărilor emoționale negative

2
are rezultate benefice asupra lor, indicând temperarea unor frici; acest fapt este adevărat, însă și
mai adevărat este că acest confort nu durează la nesfârșit, iar alimentația nu poate pune capac
definitiv anxietăților. Odată ce comportamentul alimentar se sfârșește, sentimentele incomode
reapar, precum într-un cerc continuu. În limbaj psihologic, mâncarea a devenit un înlocuitor al
iubirii. [ CITATION Gou07 \l 1048 ]
Emoțiile nagative au tendința să apară în situațiile în care nevoile de bază nu sunt
satisfăcute, acestea fiind percepute ca factori stresori. În nevoia de a diminua aceșt stresori,
alimentația este văzută în literatură ca mecanism de coping, în felul acesta oamenii proiectându-
și nevoile neîntâlnite, cum ar fi apartenența sau dragostea, în comportamentul alimentar.
[ CITATION Tim01 \l 1048 ] Folosit ca scut împotriva emoțiilor devastatoare, mâncatul joacă un rol
temporar de apărare împotriva stresului. Oamenii utilizează alimentația ca stil de coping, pe care
îl folosesc în mod intenționat în situațiile în care se lovesc de emoții greu de gestionat și nu
găsesc alte soluții pentru a le confrunta; este o încerare de auto-calmare temporară.[ CITATION
Jen12 \l 1048 ]

Dar, făcând un salt în perioada infanitilă, sesizăm că mâncatul emoțional a servit drept proces
reglator; atunci când bebelușul este hrănit de către mamă, acesta se oprește din plâns, deoarece
mâncarea îl satisface. Copiii mici echivalează semnificația hranei cu iubirea, supraviețuirea și
liniștea sufletească. Astfel se produce asocierea între căutarea confortului și alimentație.
[ CITATION Gou07 \l 1048 ] Relevant este că țințând cont de aceste asocieri, copilul neglijat în
copilărie va manifesta comportamente alimentare ca substitut al iubirii care i-a lipsit.
Dezvoltarea eficientă constă în a nu utiliza hrana drept buton artificial pe care să îl apăsăm
pentru a ne alunga emoțiile și sentimentele negative, înlocuindu-le cu cele bune. Calea esențială
este de a ne înțelege emoțiile și a le accepta, de a fi independenți din punct de vedere alimentar.
[ CITATION Gou07 \l 1048 ]

Până acum, cele mai multe studii au pus în evidență comportamentul alimentar pe fond
emoțional , ca rezultantă a luptei pe care oamenii o au în fața obezității. Însă nici pe departe
lucrurile nu stau chiar așa; mai mult, oamenii care consumă alimente din motive emoționale nu
sunt în mod necesar supraponderali. Oameni de orice talie, vârstă, greutate, pot cădea în capcana
emoțională, preocupându-se de alimentație sau obsesie pentru propriul corp.[ CITATION Jen12 \l
1048 ] Comportamentul alimentar emoțional nu reprezintă o tulburare alimentară în sine, ci din

3
contră, acesta apare în tulburări de tip alimentar, fiind corelată pozitiv cu tulburarea alimentară
compulsivă.[ CITATION Pin \l 1048 ]. Mai mult, acesta a fost identificat drept factor funcțional
implicat în apariția compulsiei alimentare în bulimia nervoasă și în tulburarea de alimentație
compulsivă ( BED). [ CITATION Lit17 \l 1048 ] Acest concept este pe larg asociat cu tulburări
alimentare precum obezitatea, bulimia nervoasă, tulburarea de aliementație compulsivă,
tulburarea de aport alimentar de tip restrictiv[ CITATION Jen12 \l 1048 ] , și apare în prelungirea
acestora ca un factor cheie [ CITATION Pin \l 1048 ].

Putem face distincția în acest sens, între comportament alimentar emoțional și tulburarea de
alimentație compulsivă, foarte des vehiculată. În timp ce comportamentul alimentar pe fond
emoțional corespunde tendinței de a răspunde emoțiilor negative, tulburarea de alimentație
compulsivă se identifică de obicei la persoanele supraponderale, ce prezintă recurență
alimentară, de obicei consumând o cantitate mare de hrană, într-un timp scurt.[CITATION Pin \l
1048 ] O serie de consecințe funcționale, precum afectarea calității și satisfacției vieții, ajustarea
rolului social, morbiditate și mortalitate ridicată , risc pronunțat de obezitate și creștere ponderală
pot fi asociate tulburării de alimentație compulsivă. [ CITATION Ame131 \l 1048 ] În tulburarea de
alimentație compulsivă s-a demonstrat că alimentația pe fond emoțional contribuie la debutul ,
menținerea, cât și la gradul de severitate al tabloului clinic specific tulburării alimentare
compulsive.[ CITATION Ric09 \l 1048 ]

Conform [CITATION Ame131 \l 1048 ] tulburarea de alimentație compulsivă cuprinde în cadrul

primului criteriu de diagnostic (A) episoade caracterizate prin ingerarea unei cantități mari de
alimente într-o perioadă scurtă de timp (ex.: 2 ore), cantitate pe care majoritatea indivizilor ar
consuma-o în aceeași perioadă de timp și în aceleași circumstanțe și episoade caracterizate prin
senzația de lipsă de control asupra aportului alimentar, în timpul episodului ( ex.: sentimentul
neputinței în a opri comportamentul alimentar). Criterul B de diagnostic prevede că episoadele
alimentare compulsive se asociază cu trei sau mai multe dintre următoarele aspecte: 1. Persoana
mănâncă mult mai rapid decât în mod normal; 2. Continuă să mănânce până la senzația de
plenitudine neconfortabilă; 3. Ingeră cantități mari de alimente fără să simtă senzația de foame;
4. Mănâncă de unul singur din cauza sentimentelor de jenă legate de cantitatea mare de alimente
consumate; 5. După episoadele de supraalimentare are sentimente de dezgust față de propria
persoană, de deprimare sau vinovăție intensă. Criteriul C de diagnostic presupune existența

4
stresului marcat legat de episodul de alimentare compulsivă. Episoadele de alimentare
compulsivă au loc în medie cel puțin o dată pe săptămână, timp de minim 3 luni ( Criteriul D).

1.2 Cum identificăm comportamentul alimentar emoțional?

Comportamentul alimentar pe fond emoțional este de obicei identificat prin gustările la

care oamenii apeleză atunci când din punct de vedere fiziologic aceștia nu au nevoie ,
neintervenind senzația de foame sau poftele intense pentru anumite alimente. În alte situații,
acest comportament ține loc de alinare și eliberare de constrângeri, eșecuri, obligații,
nemulțumiri, fie acompaniază experiențe stresante, fiind o modalitate de coping în raport cu
emoțiile negative.[ CITATION Jen12 \l 1048 ]

Răspunsul pe fond alimentar nu ajută în domolirea stărilor emoționale nedorite, ci contribuie la

intensificarea psihologică a acestora. În fond, se creează un cerc vicios între emoții respinse și
comportament alimentar. Mâncatul ca răspuns al emoțiilor acoperă mesajul real pe care acestea îl
transmit. De exemplu, mâncatul de tip fast-food poate conferi o stare de bine, însă ulterior, dacă
ne plafonăm în această stare, comportamentul exagerat poate atrage după sine informații false
din punct de vedere emoțional, care pot acompania cu ușurință stări de vină și de confuzie.
[CITATION Jen12 \l 1048 ] Ca urmare a distresului resimțit, oamenii aleg în mod diferit modalitățile
de manageriere ale emoțiilor prin intermediul alimentației; unii oameni experimentează o
creștere a apetitului prin compulsie, în timp ce pentru alții apetitul scade în mod drastic, prin
restricționare.[ CITATION Jen12 \l 1048 ]

Există câteva diferențe între mâncatul apărut pe fond emoțional și mâncatul apărut pe
fond fiziologic: [ CITATION Gou07 \l 1048 ]

Comportamentul alimentar emoțional apare brusc, în timp ce nevoia fiziologică

de hrană apare gradual;
 Comportamentul alimentar pe fond emoțional implică satisfacere imediată, în
timp ce nevoia fiziologică de hrană poate fi amânată ;
 Comportamentul alimentar pe fond emoțional provoacă sentimente de vinovăție,
spre deosebire de nevoia fiziologică;

5
  Comportamentul alimentar fiziologic presupune oprirea din mâncat atunci când
apare starea de sațietate, în timp ce la comportamentul alimentar pe fond
emoțional, predomină mâncatul continuu;
 Mecanismele de declanșare diferite; pe de o parte există nevoie fiziologică de
hrană, iar pe de cealaltă parte, nevoia ține întru totul de latura emoțională a
individului.

Există două cauze ale alimentației emoționale. Prima cauză se răsfrânge asupra
situațiilor, evenimentelor sau locurilor; astfel, oamenii sunt determinați să consume alimente pe
seama unor evenimente stresante, situații stânjenitoare cu care au avut de-a face , locuri
incomode , sau alte asemenea aspecte. Unii oameni se pot supraalimenta la locul de muncă, drept
manifestare cauzată de insatisfacție în respectivul mediu, în timp ce alții pot avea același
comportament acasă, atunci când relația cu membrii familiei este disfuncțională. A doua
categorie cauzatoare a alimentației pe fond emoțional include persoane. Aceste persoane , cum ar
fi colegii de muncă, șefii, părinții, membrii familiei, pot intensifica impulsul alimentar prin
intermediul a aspectelor neconcordante pe care aceștia le afișează în dezacord cu propria
persoană.[ CITATION Gou07 \l 1048 ]

1.3. Emoțiile și implicațiile lor asupra comportamentului alimentar

Emoțiile se răsfrâng asupra mâncatului, în viața de zi cu zi, în moduri foarte subtile,

mâncatul compulsiv stând la baza dificultății în identificarea și înțelegerea emoțiilor.
Alimentația aflată la capetele parametrilor de normalitate ( sub și supra) denotă comportamente
date de complexitatea interacțiunilor între emoții, cogniții, sistemele biologic, neurologic, social
și factori spirituali. Prin alegerea acestor comportamente nesănătoase, persoanele găsesc
rezolvarea problemelor nerezolvate ce îi macină, precum stresul cronic, experiențe traumatice cu
impact profund, insuficiență nutrițională, constituție neacceptată etc.. Este dificil să putem
prezice maniera în care emoțiile prezic felul de a mânca. [ CITATION Mic08 \l 1048 ]
Comportamentul alimentar este de regulă experiențiat de oameni care suferă influențe aflate la
baza motivației spre a mânca, a alegerilor, sau a cantității alimentare. Astfel, consumatorii tind

6
să își aleagă alimente cu care rezonează din punct de vedere emoțional; mai mult, conotația
emoțională a devenit un instrument important în aprecierea hranei. [ CITATION Jia14 \l 1048 ]

Emoțiile negativă reprezintă un predictor important al îndemnuli alimentar și al consumului

de alimente nesănătoase, atât la populația clinică, cât și cea non-clinică. Declanșarea
comportamentului alimentarprin intermediul emoțiilor negative mijlocește distragerea temporară
din fața problemelor cu care individul se confruntă, instalând-se un moment de confort și
eliberare. Acest sentiment interferă cu abilitățile de a învăța și implementa noi strategii de
coping , îndreptate spre emoțiile negative pe termen lung, și care mai târziu se transformă într-
un ciclu continuu, în care emoțiile negative sunt răspunsuri condiționate.[ CITATION Lit17 \l 1048 ]

Mesele consumate în circumstanțe emoționale pozitive și negative atrag interesul substanțial

mai mult decât cele consumate în stările normale, neutre, iar calitatea emoțiilor are impact asupra
motivației de a mânca. [ CITATION Luo09 \l 1048 ] S-a demonstrat faptul că oamenii raportează
stări mult mai încărcate pozitiv, mai viguroase în zilele în care nevoile acestora s-au dovedit a fi
satisfăcute. [ CITATION Ver13 \l 1048 ]

Emoțiile deservesc funcțiile motivaționale distincte și contribuie primordial la controlul

comportamentului în sistemul de bază uman. Studiile au demonstrat că cei mai mulți oameni
înregistrează schimbări în răspunsul alimentar, datorate stresului ( în medie 30% în creștere și
40% în scăderea apetitului) . Emoții specifice precum frica, furia, tristețea și bucuria, de lungă
durată, afectează răspunsul alimentar, în ceea ce privește motivația de a mânca, alegerea
alimentelor, răspunsurile emoționale în privința alimentației, viteza și ritmul cu care oamenii se
alimentează, cantitatea de hrană ingerată, cât și digestia și metabolismul. Totodată, emoțiile pot
contribui atât la creșterea, cât și la scăderea aportului de hrană, în funcție de context. De
exemplu, plictiseala poate fi asociată cu o creștere a apetitului, în timp ce tristețea conduce la
scăderea poftei de mâncare.[ CITATION Mic08 \l 1048 ]

Oamenii care mânâncă cu moderație tind să consume mai multă mâncare ca răspuns în
fața fricilor și a emoțiilor negative în comparație cu oamenii care nu se rețin în a mânca prea
mult. De obicei, cei care mănâncă pe fond emoțional, pe baza stresului, consumă mai multe
dulciuri și mai multă mâncare grasă, în comparație cu categoria opusă.[ CITATION Mic08 \l 1048 ]

7
Există o teorie comprehensivă formulată de Heatherton și Baumeister, ce postulează rolul pe care
mâncatul compulsiv îl are în modul de auto-percepție a oamenilor. Cele două componente
specifice teoriei sunt date de auto-aprecierea negativă și încercarea de evadare din propria
perspectivă negativă. Mai precis, auto-aprecierea negativă și stările disforice rezultate de pe urma
mâncatului compulsiv, contribuie la creerea unei imagini negative despre propria persoană,
imagine de care persoana în cauză caută să se detașeze. [ CITATION Sch03 \l 1048 ]

Studiile arată că trebuie să punem accent nu numai pe caracteristicile emoționale , ci din

contră, și pe carateristicile individuale ce produc schimbări în alimentație. Au fost luate în
considerare o serie de cinci clase de emoții care influențează mâncatul: controlul emoțional în
alegerea hranei; suprimarea emoțională în aportul alimentar; deteriorarea cognitivă a controlului
emoțional; alimentarea în reglarea emoțiilor; modularea emoțiilor congruente în alimentație.
[ CITATION Mic08 \l 1048 ]

1.4. Intervenții în reducerea comportamentului alimentar pe fond emoțional

Se pare că subiectul ’mindfulness’ a atras foarte mult interesul clinic și pe cel al

cercetării, în privința schimbărilor comportamentale. Intervențiile bazate pe mindfulness s-au
dovedit a avea o bună eficiență în tratamentul alimentației compulsive și emoționale, existând o
reducere semnificativă a mărimii efectului, între fazele pre- și post- intervenție. Aspecte precum
cultivarea înțelegerii experiențelor interne (emoții, senzații fizice), facilitarea auto-acceptării,
compasiune, flexibilitate cognitivă, iertare, înfruntarea în mod adaptativ a emoțiilor,
îmbunătățirea unor abilități, sunt urmărite în tratamentul tulburărilor alimentare.[ CITATION
Kat14 \l 1048 ]

Pe de altă parte calitative în această privință sunt și tratamente axate pe auto-ajutorarea

ghidată în terapia comportamentală ( CBTgsh) și psihoterapia interpersonală ( IPT).[ CITATION
Wil10 \l 1048 ] Auto-ajutorarea ghidată în terapia comportamentală ( CBT gsh) este cel mai
recomandat tip tratament în cadrul tulburării de alimentație compulsivă ( BED), fiind orientat
asupra unor strategii menite să contribuie la creșterea stimei de sine și scăderea
comportamentului compulsiv.[ CITATION Wil10 \l 1048 ]

8
 Capitolul II

Satisfacția în raport cu nevoile de bază

2.1 Perspective asupra nevoilor bazale

Statusul satisfacției nevilor de bază reprezintă unul dintre determinanții comportamentali

fundamentali. Nevoile bazale, adaptarea generală la stres și dezvoltarea iau parte la interacțiunea
subsistemelor dinamice umane, biofizic, psihologic, cognitiv și social, acestea fiind
mecanismele implicate în echilibrul homeostazic și în interacțiunea minte-corp. În acest fel,
problemele potențial apărute în cadrul unui subsistem, cum ar fi lipsa nevoii de suport social, pot
afecta în diferite proporții, întregul sistem. [ CITATION Tim01 \l 1048 ]

Conform teoriei lui Maslow, toate persoanele au nevoi suprapuse pe o ierarhie , în funcție
de importanța lor ( nevoi fiziologice, de securitate, de apartenență/ iubire, stimă de sine etc. ); cu
cât individul își satisface nevoile de bază mai puțin intense, aflate la baza piramidei, cu atât
acesta va aspira la satisfacerea celor aflate la niveluri mai ridicate. Îndeplinirea acestor nevoi
conduce la construirea și înărirea resurselor de auto-protecție , interne și externe, necesare în
diminuarea factorilor stresori. Astfel, cum se subliniază în teoria MRM ( Modeling and Role-
Modeling) , cu cât individul percepe viața mai stresantă, cu atât își va pune în valoare resursele
de auto-protecție, pe care le va folosi în funcție de eficiența lor, ori de câte ori se confruntă cu
factori stresanți amenințători. Cu cât nevoile sunt nesatifăcute o lungă perioadă de timp, cu atât
resursele dispar, apărând astfel un deficit ce va conduce inevtabil la slăbirea abilității de a
manevra stresorii apăruți. În această privință, pot apărea mecanisme de coping nesănătoase în
răspunsul la stres, precum comportamentul alimentar declanșat pe fond emoțional, acesta
reprezentând un substitut al îndeplinirii nevoilor necesare în menținerea homeostazică. [ CITATION
Tim01 \l 1048 ]

Teoria atotodeterminării (SDT) pune accept pe nevoile psihologice de bază, a căror

importanță poate fi asemănată cu susținerea psihologică necesară creșterii și integrării; conform
acestei teorii motivaționale, există trei nevoi psihologice universale și anume competență,
autonomie și relaționare. Definind pe scurt fiecare aspect, am putea puncta faptul că autonomia

9
este legată de voință și libertate psihologică în susținerea activităților pe plan individual,
competența reflectă nevoia de eficacitate și capacitate în atingerea rezultatelor dorite și nu în cele
din urmă, relaționarea implică factori sociali, precum apropierea socială, importanța atribuită
propriei persoane de către cei din jur, sentimentul apartenenței în grupuri mici și în comunitate.
[ CITATION Ver13 \l 1048 ]

2.2. Nevoile de bază și alimentația

În prezent există puține studii care să fi examinat relația dintre mâncatul pe fond
emoțional și satifacția nevilor de bază, în mod general sau specific ( ex.: nevoi fiziologice,
siguranță, iubire/ apartenență, stimă de sine și auto-actualizare).[ CITATION Tim01 \l 1048 ]

Studiințe arată că persoanele caracterizate printr-un nivel înalt de realizare și competențe de

auto-control au tendința de a se confrunta cu impulsul de a mânca în situațiile aversive întâlnite,
în care nevoile de bază nu sunt îndeplinite, însă spre deosebire de cei cu standarde reduse de
realizare, sunt mai capabili în a-și controla impulsul de a mânca compulsiv. Neîndeplinirea celor
trei nevoi universale, specifice SDT, este asociată cu impulsul de a mânca, respectiv cu
comportamentul alimentar compulsiv. În urma unor astfel de informații, nevoile de bază
nesatisfăcute prezic în mod semnificativ impulsul de a mânca și comportamentul alimentar
compulsiv. [ CITATION Sch11 \l 1048 ]

Pe fondul lipsei nevoii fiziologice de a mânca , oamenii au tendința, ca din obișnuință, să

consume mâncare nesănătasă, dar care să le producă plăcere, continuă să mănânce deși nu au
nevoie, tocmai pentru a-și echilibra nevoile, balanța între dezamăgiri și împliniri. Rutina
alimentară dezvăluie inabilitatea conexunii cu spațiul intern, contribuind astfel la reglarea
emoțiilor neconfortabile, calm, liniște, adresându-se în mod special nevoilor nesatisfăcute.
Astfel, se naște dificultatea de a reconstrui sanogeneza, credințele distorsionate, gândurile
distructive, cât și practicarea acceptării și a iubirii de sine. [ CITATION Jen12 \l 1048 ] Nevoile
psihologice universale sunt implicate în ajustarea individuală, fiind asociate la nivel global cu
starea de bine și rezultate pozitive în contexte specifice, precum menținerea sănătății, serviciu
sau sport. [ CITATION Ver13 \l 1048 ]

10
 Capitolul 3

Stres și perfecționism în viața de zi cu zi

3.1. Perfecționismul și comportamentul alimentar

Perfecționismul reprezintă un concept psihologic multidimensinal, ce pune accent pe

evaluarea exagerat de critică a individului în activitățile pe care acesta le întreprinde. Există două
dimensiuni ale perfecționismului ce pot fi ușor diferențiate prin maniera în care se raportează :
îngrijorarea perfecționistă și străduințele perfecționiste. Îngrijorarea perfecționistă presupune
urmărirea unor standarde exacte impuse de persoanele apropiate, perceperea nefondată a
evaluării negative din partea celorlați și discrepanța dintre expectații impuse și perormanță. Pe
cealaltă parte, srăduințele perfecționiste implică scopuri auto-impuse și standarde însoțite în,

Făcând o trecere în revistă a studiilor ce abordează tematica de față, s-a constatat că

perfecționismul este un factor de risc pentru tulburările alimentare, fie că vorbim despre
perfecționism sănătos, cum ar fi dorința năvalnică de realizare, fie că vorbim despre
perfecționism nesănătos, precum auto-critica în situațiile în care scopurile propuse nu se
îndeplinesc. Oamenii cu istoric de bulimie, anorexie nervoasă, comportamente purgative
experimentează perfecționismul într-o măsură mult mai ridicată, comparactiv cu oamenii care se
controlează într-un mod sănătos. De asemenea, perfecționismul cu implicații și standarde sociale,
precum nevoia atingerii standardelor perepute ca fiind impuse de persoanele semnificative,
apare mai cu seamă la persoanele cu tulburări în sfera alimentației.[ CITATION Wad15 \l 1048 ]
Există un model dual al perfecționismului, ce evidențiază atât impactul pozitiv ( perfecționism
pozitiv), cât și impactul negativ ( perfecționism negativ) al perfecționismului, asupra vieții
oamenilor. Mai specific, făcând diferența între aceste două valențe , perfecționismul pozitiv s-a
dovedit a corela negativ cu mâncatul pe fond emoțional, în timp ce perfecționismul negativ
crelează pozitiv cu mâncatul pe fond emoțional.[ CITATION Wan16 \l 1048 ]

În limbaj cognitiv, perfecționismul clinic este considerat ca fiind o disfuncție a schemei

de auto-evaluare. Neavând în vedere consecințele negative ca urmare a supraevaluării
direcționate spre realizări și standarde înalte, comportamente prcum alimentația sau controlul
greutății, pot da naștere unor tulburări din sfera patologică.[ CITATION Wad15 \l 1048 ]

11
3.2.Stresul și comportamentul alimentar

Predilecția de dezvolta mâncat compulsiv sau potă de a mânca este întâlnită la pesoanele
cu un nivel înalt de stres. [ CITATION Wan16 \l 1048 ]În asemenea manieră, persoanele acuzatoare
stres, se folosesc de slujba alimentări pentru a fi distrași de gândurile deranjante ce pun presiune,
și pentru a resimți plăcerea conferită de alimente.[CITATION Zel06 \l 1048 ] S-a dovedit că stresul
mediază relațiile dintre perfecționism pozitiv și comportament alimentar pe fond emoțional ,
perfecționism negativ și comportament alimentar pe fond emoțional.[ CITATION Wan16 \l 1048 ]

În privința alegerilor alimentare, atunci când stresul se instalează, s-a confirmat că

oamenii care tind să mănânce mai mult se orientează spre supraalimentarea cu mâncare pe care
de obicei tinde să o evite pentru căfie îngrașă, fie este nesănătoasă ( mâncare cu multe calorii,
fast-food), aceștia raportând că în urma aplicării comportamentului alimentar se simt mai bine.
[ CITATION Zel06 \l 1048 ]

12