Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE


EDUCAȚIEI

ISTERIA
TULBURAREA CONVERSIVA
Psihologie II
Alexe Diana
TULBURAREA CONVERSIVA

 Este cunoscută de milenii atunci când neurologii Jean-


Martin Charcot şi Sigmund Freud împreună cu psihiatrul
Pierre Janet şi-au concentrat studiile asupra isteriei.

 Numită conform DSM-V şi tulburarea cu simptome


funcţionale neurologice.

 Este o afecţiune nervoasă, caracterizată prin existenţa


unor simptome variate neurologice, fără substrat
lezinoal, având în comun excesul emoţional.
 Termenul de „tulburare de
conversie” porneşte de la
Freud. El a fost cel care a
văzut că aceste simptome
aparent neurologice sunt
rezultat al conversiei stresului
intrapsihic în simptome fizice.

 Stresul se considera că
stimulează creierul să inhibe
inconştient o funcţie a
organismului ca efect advers a
represiei originale, ceea ce
elibera anxietatea pacientului.
MODELUL ORIGINAL FREUDIAN

 Sugerează că încărcătura emoţională a experienţelor


dureroase ar fi represată in mod conştient, această
încărcătură emoţională fiind convertită în simptome.

 Freud a fost de acord că experienţele represate erau de


natură sexuală. Existând confirmări ale modelului lui
venite din partea descoperirilor cu rate mari de abuz
sexual în copilarie, în cazul pacienţilor care suferă de
tulburare de conversie.
SIMPTOME
 A. Simptome motorii: slăbiciune musculară sau paralizie;
mişcări anormale precum tremor sau mişcări distonice;
tulburări de mers şi poziţie anormală a membrelor.
 B. Simptome senzoriale: alterarea, scăderea sau absenţa
sensibilităţii cutante, vizuale sau auditive.
 C. Alte simptome: episoade de convulsii generalizate ale
membrelor cu alterarea sau pierderea cunoştinţei (crize
psihogene sau nonepileptice); episoade de areactivitate
asemănătoare cu sincopa sau coma; reducerea timbrului
vocii sau absenţa vorbirii (disfonie sau afonie); articularea
defectuasă a cuvintelor (disartrie); senzaţie de nod în gât
(globus) sau diplopie.
DIAGNOSTIC
 Diagnosticul de tulburare conversivă se face în urma
unei evaluări medicale întrucât cauzele fizice trebuiesc
eliminate pentru a alcătui un tablou clinic general, fiind
important ca diagnosticul sa nu se bazeze doar pe
interpretarea unui singur semn clinic.

 Nu necesită constatarea că simptomele sunt produse


intenţionat deoarece conceptul de câştig secundar (atunci
când persoana dobândeşte beneficii) este nespecific
pentru tulburarea conversivă, iar atunci când există
dovada de simulare se v-a lua în considerare tulburarea
de simulare.
 Debutul tulburării de conversie a fost raportat la orice
vârstă; simptomele fiind tranzitorii sau persistente se
observă un prognostic mai bun la copiii mici decât la
adolescenţi sau adulţi .

 Asociate frecvent cu această tulburare sunt trăsăturile de


personalitate inadaptate, abuzul sau neglijarea în
copilărie, uneori şi evenimente traumatice, factorii
genetici sau fiziologici precum prezenţa unei boli
neurologice care provoacă simptome similare,
reprezentând un factor de risc;
 Tulburarea conversivă este una dintre cele mai
predominante tulburări psihice şi se întâlneşte de două-
trei ori mai frecvent în rândul femeilor.
 Crizele conversive, crizele de isterie sau crizele de nervi
sunt însoţite de stări de modificare a nivelului de
conştienţă a pacientului care pot produce numeroase
parestezii şi paralizii.
CONCLUZII
 Tulburarea de conversie poate afecta pacientul întrucât mediul
social îl v-a respinge, iar acest fapt îl v-a face să se simtă
marginalizat.
 Conversia îi îngreunează atât capacitatea de socializare cât şi
capacitatea de muncă din cauza transformării tensiunilor
psihice în simptome corporale.
 Un studiu realizat în anul 2007 a demonstrat că tulburarea de
conversie si tulburările disociative sunt asociate statistic,
deoarece împart aspecte precum abuz şi susceptibilitate mare
în istoric şi au cel mai adesea cauze subiacente.
 Această tulburare se poate trata cu ajutorul medicaţiei şi
şedinţelor de psihoterapie atât individuale cât şi cele de grup,
acestea având rezultate mai bune dacă sunt aplicate în paralel.
BIBLIOGRAFIE
 American Psychiatric Assocition,
Manual de diagnostic si clasificare statistica a tulburaril
or mintale,
Editura Callisto, 2016
 https://www.romedic.ro/tulburarea-conversiva-isteria

S-ar putea să vă placă și